Răducea Ioana-Mariana

Specializare CISOPC, CASM

Tipuri de relații și interacțiuni educaționale

“ I. Cristea (1996) se referă la dificultăţile metodologice de definire a managementului

educaţional. E. Paun (1999) face trimitere la moda managementului ca la un pericol în
procesul de conceptualizare a managementului. E. Joiţa (2000) subliniază necesitatea
abordării interdisciplinare a managementului educaţional din punct de vedere: psihologic,
sociologic, ergonomic, filozofic, politologic, juridic, epistemologic, etc. Gilbert de
Landsheere (1992) defineşte managementul educaţiei sau pedagogic ca o disciplină
pedagogică, interdisciplinară care studiază „evenimentele ce intervin in decizia organizării
unei activităţi pedagogice determinate şi în gestiunea programelor educative”.

Observăm în încercările anterioare de conceptualizare ale managementului educaţional

apropierea semnificaţiilor acestui termen de semnificaţiile noţiunii de pedagogie. Pedagogia
însăşi a fost definită ca ştiinţa si arta conducerii proiectate si planificate a dezvoltării
copilului, de la stadiul de fiinţă dependentă la stadiul de fiinţă autonomă şi creativă.
Managementul educaţional ca disciplină pedagogică studiază tehnicile ştiinţifice prin
care activitatea educaţională se poate proiecta, organiza, coordona, regla, conduce cu scopul
creşterii eficienţei sale, pentru modelarea personalităţii umane complexe, autonome şi
creative.

Interactiunea educationala este un aspect, o forma din multitudinea si varietatea relatiilor

interpersonale in clasa de elevi. in ceea ce priveste o posibila clasificare a relatiilor
interpersonale in clasa de elevi, criteriul utilizat il reprezinta nevoile si trebuintele psihologice
resimtite de elevi atunci cand se raporteaza unii la altii. Prin exploatarea acestui criteriu
rezulta urmatoarele tipuri de relatii interpersonale in clasa de elevi:

-          relatii de intercunoastere;

-          relatii de intercomunicare;

-          relatii socio-afective (afectiv-simpatetice)

 -          relatii de influentare.

Relatii de intercunoastere

Deriva din nevoia psihologica de a dispune de unele informatii cu privire la celalalt, la

felul lui de a fi, la personalitatea acestuia. Cu cat informatiile de care dispune un cadru
didactic la un momentdat despre elevi sai si, un anumit elev despre ceilalti colegi, sunt foarte
diverse si consistente, cu atat universul dinamic al interactiunilor respective este mai viguros.
Cand informatiile sunt mai limitate, sansele instaurarii neincrederii si a suspiciunii intre
parteneri sunt mai ridicate. Elementul central, inceputul si sfarsitul acestui tip de relatii
interpersonale, il constituie imaginea partenerilor unul despre celalalt si despre ei insisi.

Reprezentarile interpersonale, sunt un subiect preferential al sociologiei educatiei si constituie

variabile definitorii ale interactiunilor din clasa de elevi. Inertiile perceptive, stereotipiile
perceptive, efectele predictive, ecuatia personala a profesorului, s.a.m.d., sunt tot atatea
exemple edificatoare ale deficientelor potentiale inregistrate in interactiunile educationale ca
urmare a unor lacune sau vicii de intercunoastere.

 Relatii de intercomunicare

Apare ca o rezultanta a ceea ce resimt oamenii, copiii, atunci cand intra in interactiune,
nevoia de a se informa reciproc, de a face schimb de informatii, de a comunica. Clasa ca
univers al comunicarii, prin excelenta, constituie pentru elevi un univers deschis provocarilor
informationale, cu schimburi de mesaje, cu aprecieri frecvente si intense la adresa situatiei
procesului de intercomunicare din interiorul grupului.

Domeniu abordat in cadrul sociologiei educatiei comunicarea in interiorul clasei de elevi (un
exemplu foarte bine cunoscut il reprezinta Bernstein cu renumita sa 'Teorie a Codurilor
Lingvistice') poate fi privita critic din urmatoarele puncte de vedere:

-          modelele comunicarii interpersonale in clasa;

-          contextul in procesul de comunicare interpersonala;

-          aspecte particulare ale negocierii in procesul de comunicare interpersonala;

-          aspectele nonverbale ale comunicarii interpersonale.

Toate acestea vor putea fi detaliate in subcapitolul destinat comunicarii interpersonale in

clasa de elevi. Ceea ce poate fi mai relevant pentru relatiile de intercomunicare (in legatura cu
coloratura acestora) sunt situatiile de perturbare a comunicarii: filtrarea informatiilor, blocajul
efectiv, bruiajul, distorsiunea, etc. Nesolutionate in spatiu temporal adecvat, asemenea
fenomene pot sa se transforme in autentice situatii de criza educationala, solutionate cu
suficienta dificultate.

 Relatii socio-afective

Este rezultatul interventiei unei nevoi de tip interpersonal ce are in vedere schimbul de
emotii, sentimente si structuri de tip afectiv-simpatetice, creionandu-se astfel un nou tip de
relatii interpersonale, relatii afectiv-simpatetice, care presupun relatii de simpatie si antipatie,
de preferinta si de respingere reciproca intre membri clasei de elevi.

Atractia interpersonala are la baza o serie de emotii ce pot fi intelese ca modificari

organice, fiecare dintre aceste modificari avand drept cauza un proces fiziologic: refluxul
declansat de excitatia venita de la obiect. Atitudinile Eului sunt simtite de catre constiinta ca
emotii, in inteles general; iar in inteles special, emotiile sunt fapte de constiinta care raspund
de atitudinile primitive ale Eului. La nivel emotional, in derularea acesteia nu intervine orice
fel de judecata de valoare. Emotiile provin din atitudini rapide si pripite, cu un grad mare de
dezorganizare.

Din punct de vedere structural, emotiile (ca fundamente ale relatiilor afectiv-
simpatetice) au tendinta de a se combina intre ele, in mod atat de intim , incat nu exista
posibilitatea de a le separa intre ele. Prin aportul experientei socio-interactionare, ele se
alipesc starilor de constiinta si creeaza impresia de armonie sau de conflict intre anumite parti
ale personalitatii. Aceasta imagine interioara este proiectata de foarte multe ori sub forma
unor 'goluri personale' care solicita in plan exterior o completare, o complementaritate, in plan
relational.

Relatii de influentare

Clasa de elevi ca un univers socio-relational complex dezvolta o varietate de relatii si

interactiuni din care elevul deprinde o serie de norme si valori pe care le dezvolta pe termen
lung. Aceasta deprindere, internalizare sau chiar invatare sociala este dependenta de
functionarea unor factori de supradeterminare ai comportamentului social. E important de
mentionat la acest nivel ca relatiile interpersonale de influentare nu se manifesta doar ca
rezultante ale unor afinitati personale ci, sunt determinate si de pozitia pe care o ocupa fiecare
in ierarhiile subiective si obiective ale grupului clasa. Totodata, asemenea interactiuni soldate
sau nu cu un rezultat, pot fi considerate efectul participarii constiente sau inconstiente, dorite
sau nedorite, a membrilor grupului clasa. Asemenea constatari au contribuit la alimentarea
unor puncte de vedere interesante (vezi Andreeva,G.,1986, Radu, Ioan, Ilut Petru, Matei
Radu, 'Psihologie Sociala', Editura EXE srl, Cluj Napoca, 1994) potrivit carora relatiile
interpersonale au in primul rand un caracter impersonal, esenta lor rezinand in interactiunea
rolurilor, functiilor si a statutelor sociale. Subcapitolul ulterior va avea ca obiectiv prezentarea
detaliata a relatiilor de influenta interpersonala in cadrul clasei.

Influenta sociala reprezinta modul in care individul isi modifica comportamentul,

opiniile in prezenta celorlalti. Ea poate fi exercitata de o persoana, un grup, o institutie.

Prin Implicarea sociala se intelege tot ceea ce facem în educație și în cercetare,

deoarece ne dorim să aducem schimbări în viețile celor din jur, în organizații și în comunitate
și să contribuim la creșterea unei societăți prospere. Asadar copiii, profesorii, personalul
administrativ, absolvenți – se implică în proiecte cu impact și în construirea unor soluții
creative și inovatoare pentru o lume mai bună ( ShoeBox; FreeHugs; Saptamana Verde; Ziua
citatului).

In opinia mea, relaţiile interpersonale stabilite în cadrul colectivului amplifică puterea

indivizilor ca urmare a cooperării, sporind forţa creativă, modifică viaţa afectivă şi atitudinile.
S-a constatat că în grupurile cu relaţii interpersonale negative sunt rezultate scăzute de ordin
educativ, didactic faţă de grupurile cu relaţii pozitive. Şcoala reprezintă, alături de familie,
factorul central al modelării psihocomportamentale a individului, în concordanţă cu anumite
nevoi şi cerinţe reclamate de viaţă, cât şi anumite valori şi idealuri pe care le impune şi le
promovează societatea pentru afirmarea de sine. Prin structura, conţinutul şi finalitatea sa,
relaţia şcolară constituie una din cele mai bogate şi mai complexe surse ale modelării
personalităţii.