Introducere

Procesul de mediere poate fi conceptualizat precum o metoda de rezolutie a conflictelor

sociale de oricare natura, unde un mediator impartial si neutru faciliteaza comunicarea intre mai multe
persoane, acesta aflandu-se in cautarea solutionarii uneia sau mai multor probleme. Aceasta ‚misiune’
a mediatorului se poate manifesta in mai multe cadre si ambiente – cel educational fiind unul dintre
acestea.

Acest proces al medierii in Educatie il putem descrie ca pe un proces flexibil, proces adaptabil
necesitatilor specifice Institutiilor de Invatamant, luand in consideratie analiza naturii conflictelor si a
obiectivelor programului Educational in sine. Dintr-o perspectiva subiectiva observ procesul de
mediere precum un instrument care interconecteaza convietuirea si comunicarea intre medii(culturale,
sociale, etc) si comunitati, avand o aplicabilitate extinsa si variabila mai ales in cadrul Institutiilor de
Invatamant.

Importanta medierii in mediul scolar

Coreland principiile de baza ale fenomenului de observare a utilitatii procesului de mediere
scolara la un nivel de existenta si de implementare dintr-o perspectiva generala a unei viziuni Globale
a acestuia, se poate extrage ca si vizune obiectivul medierii in sine - democratizarea conceptului de
integralizare a eficacitatii sistemelor educationale asupra elevilor. Prin democratizare inteleg intentia
de a-i metamorfoza in entitati sociale active, oferindu-li-se acestora prin procesul de invatare si de
consiliere - competente de a-si manifesta emotiile, caile de comunicare si de dezvoltare socio-
economica, intr-un mod echitabil si indiscriminatoriu.

Parafrazand-o pe Madalena Freire(1992) – conflictul reprezinta o oportunitate de a genera

ruptura dintre ceva care este deja stipulat (luat ca si o parte ‚sine qua non’) in cadrul unui sistem si
idealizare a aducerii unei inovatii care sa contribuie la constructia unei ‚improspatari’ in sine a
acestuia. Prin aceasta ‚improspatare’ se poate intelege diminuarea sau chiar excluderea conflictelor,
depasind natura lor pe cat de umana, pe atat de prejudicioasa relatiilor inter umane, precum si celor
dintre institutii si beneficiari.

Conflictul – definit de catre Fernandez(1998) – este vazut precum o situatie care survine intre
cel putin doua entitati protagoniste, in care se produce o confruntare intre interesele separate ale
acestora. Sau, chiar sunt si situatii in care interesele sunt comune, insa problematizarea si abordarile
sunt efectuate prin moduri si perspective de solutionare diferite. Tocmai din acest soc pe care partile il
anticipa pe cat de prematur, pe atat de ostil, partile devin contrapuse in prima instanta, considerand
opozitiile de idei nu doar discordante, ci si cu valori de excludere reciproca. Astfel, pentru disocierea
elementelor negative dintr-un proces de comunicare, uzul de instrumente adaptate si potrivite
solutionarii de conflicte poate reprezenta cea mai justa si mai eficace cale de a satisface interesele
tuturor partilor implicate in situatia respectiva.

Ca principale moduri de rezolvare a conflictelor avem instrumente precum: negocierea,

medierea si arbitrajul.

In ambientul scolar – elevii care participa la procesul de mediere pot prezenta o imbunatatire a
vizunii asupra propriei constiinte individuale si sociale, sa-si dezvolte comunicarea, capacitatea de a
asculta pe alti oameni, de a empatiza cu acestia si de a-si construi propriul sistem de filtrare a
informatiei. Inafara de slefuirea acestor simturi si capacitati umane, elevii isi pot garanta o auto-
dezvoltare functionala la nivel de societate prin intermediul procesului de mediere, analizand si
rezolvand conflicte, acestia pot observa si simti faptul ca intr-adevar au un rol in mediul social si ca
indiferent de provocarile si de obstacolele de care se pot lovi, exista persoane, in special persoane
adulte si specializate profesional care sa ii insoteasca si sa ii sprijine prin oferirea de solutii si de cai
adaptabile - palpabile fata de problemele cu care se pot confrunta acestia.

Exemple de cazuri care pot face obiectul procesului de mediere scolara

Medierea scolara poate fi obiectul solutionarii de conflicte intre elevi, dintre elevi si
profesori, intre profesori, parinti si profesori, cazuri de bullying, cazuri de indisciplina,
inregistrarea de acte violente intre elevi, acte infractionale nu foarte grave(contraventii
administrative etc), fie intre membri ai corpului didactic sau chiar al multimii elevilor si
comunitatea aflata in vecinatatea institutiei de invatamant. Dinamica medierii si uzul de
instrumente adecvate acesteia au drept obiectiv – consensul -.

Obiectivele medierii scolare:

Silvia Iungman(1996) clasifica obiectivele medierii scolare in functie de necesitatile

specifice fiecarui centru scolar astfel:

1. Constructia unui sentiment puternic de cooperare intre comunitate si scoala.

2. Adaptarea si modificarea ambientului din clasa pentru diminuarea tensiunii sau a
ostilitatii.
3. Dezvoltarea unui sistem de gandire critica pentru ‚ascutirea’ abilitatilor de a
gestiona problemele.
4. Imbunatatirea relatiilor dintre elevi si profesori.
5. Stimularea elevilor in a participa activ la orele de curs prin incurajarea apropierii si
dezvoltarii de capacitati organizatorice ale acestora.
6. Rezolvarea disputelor minore intre elevi, dispute care pot interfera cu procesul
educational.
7. Favorizarea dezvoltarii sentimentului de autostima al elevilor.
8. Facilitarea comunicarii si a capacitatilor menite a-i obisnui vietii cotidiene.

Studiu de caz – gestionarea unei situatii in mediul scolar ca si mediator

In acest material mi-am propus a analiza caracterul inopinat al unei situatii cu

care m-am confruntat/ si inca ma confrunt in viata profesionala, fiind vorba despre
implicatiile neasteptate ale activitatii desfasurate in cadrul unui mediu educational.
Voi pastra confidentiale datele referitoare la persoane, institutie, etc, din
considerente deontologice.
 Voi enumera in cele ce urmeaza date referitoare la modul in care s-a produs
colaborarea; detaliile si specificatiile fiind esentiale in intelegerea problemei care a
condus la amalgamarea de roluri si de functii in procesul de interactiune cu copilul
si cu ceilalti membri implicati in participarea si activarea mea ca si factor al
procesului de mediere. Tin a preciza ca acest rol(de ‚mediator’) mi-a parvenit
involuntar si pe cat de lipsit de o experienta palpabila in adevaratul sens pe care
profesiunea o reprezinta in sine, pe atat de mult mi-a indus interesul precum o
atractie profesionala catre aceasta nisa.
Desigur, imi abrog strict calitatea de student si de observator, urmand ca in
baza enumerarii si a analizei factorilor care m-au plasat fara voia mea in postura de
meditator ‚neprofesionist’ – sa pot extrage idei si observatii despre modul in care
se contureaza, manifesta si se amplifica diverse conflicte, cum pot fi gestionate,
cum pot face uz de informatii, cum sa le interpretez, sa le fructific pozitiv, ce am
invatat, cum, etc.
Dupa listarea evenimentelor, participantilor, impedimentelor, situatiilor, voi
adapta prin prisma explicatiilor teoretice explicate de catre doamna conf. Dr.
Roxana Ionela Urea in materialul ‚Meditorul scolar’(Ed. Fundatia Romania de
maine, 2010).

A) Serviciile necesitate in cadrul acestei colaborari profesionale.

- contractat de catre familia unui baietel cu nevoi speciale pentru a-l
insoti la clasa 0 (pregatitoare) in vederea integrarii acestuia in
Invatamantul de masa; asistenta ca si facilitator
- suport in realizarea cerintelor de baza la clasa (ajutor la efectuarea de
exercitii, ghidaj in ceea ce priveste intelegerea temelor de lucru,
interventia asupra eventualelor greseli, lacune, incapacitati in lucru)
- interventia ca si agent socializator – gestionarea relatiilor cu cadrul
didactic(d. Invatatoare), - realizarea procesului treptat de adaptare si de
socializare cu un nou mediu, - prezentarea colegilor
- stabilizarea unor comportamente tipice, repetitive, fixatii, ecolalie, crize
de ras - avand ca obiectiv reducerea si chiar suprimarea frecventei
manifestarilor acestora
- corectarea problemelor de comportament – dizobedienta, refuzul
efectuarii sarcinilor, refuzul copilului de a accepta orice forma de
autoritate, tantrum, distrugerea rechizitelor si a materialelor scolare

B) Omisiuni ale parintilor in comunicarea cu facilitatorul

- divulgarea difuza a diagnozei clinice a copilului
- lipsa partiala de informare in vederea obtinerii si urmaririi criteriilor ce
tin strict de incadrarea birocratica in cadrul Invatamantului de masa
- divulgarea eronata a spectrului afectiunilor presupuse de care sufera
beneficiarul
 - data la care acesta a fost inscris precum si conditiile de alegere a
viitoarei clase pe criterii de compatibilitate si de acceptare fata de
cadrul didactic
- nespecificarea unei eventuale administrari de medicatie prescrise de
catre un specialist clinician
- retineri in dialogul privind tipul de terapie la care este supus copilul
- lipsa unei ‚prezentari’ adecvate a facilitatorului pe intelesul copilului,
astfel incat acesta sa il poata percepe ca si ‚autoritate’, precum si ca
‚prieten’, ‚ajutor’, ‚adult’, etc.

C) Pozitia cadrului didactic fata de acceptarea unui elev cu CES la sala de

clasa (fiind singurul cu necessitati speciale din clasa)
- primul dialog/gest a fost de a-si manifesta autoritar-agresiv pozitia
detinuta in mediul educational
- ostilitate privind prezenta unui copil cu necesitati speciale
- ostilitate privind prezenta unui alt adult(insotitorul) in sala de clasa
- repetivitatea mesajelor verbale de excludere si de intimidare
- proliferarea de amenintari directe

D) Puncte slabe in abordarea a diverse situatii ca si facilitator

- neintelegerea clara a diagnozei clinice
- interpretarea eronata a limitelor capacitatilor profesionale de a gestiona
anumite comportamente ale beneficiarului in situatii de criza
- implicarea emotionala – cu efecte minime dar vizibile in exercitarea cu
complet profesionalism a unor anume sarcini la sala de clasa
- dificultatea de a obtine un grad mai avansat de comunicare cu parintii
beneficiarului
- falsa siguranta de sine ridicata si raportata la alte cazuri – cu alti copii –
eroare capitala

In continuare voi urmari a intelege pasii care au dus la o slaba comunicare intre toate
partile implicate, facand uz de tehnica observatiei, analizand cu modestie, pas cu pas,
cronologic, evenimentele si ascunzisurile care m-au eludat initial si care m-au atras implicit in
postura de ‚mediator fara-de-voie’.

Beneficiarul are varsta de 7 ani, a cursat la Gradinita de Stat, este verbal, inalt
functional, nu manifesta comportament agresiv de lovire a altor copii, oameni. Nu socializa cu
alti copii, manifesta crize de ras - aparent incontrolabile si de lunga durata, crize de plans,
dificultati in urmarirea si in efectuarea sarcinilor, deficit de atentie sporit, iritabilitate,
hiperactivitate, tantrum, dezobedienta fata de orice indicatie ori atitudine impuse de catre un
adult.
Afectiv insa, jovial, prezenta la inceputul scolii capacitati intelectuale ridicate – in raport cu
ceilalti colegi, scriind cu usurinta literele de tipar, citind, insa manifestand in continuare o
dizobedienta majora fata de oricare forma de respectare a normelor de conduita sau de
efectuare a sarcinilor scolare. In permanenta isi schimba pozitia in banca, incerca a fugi de pe
scaun, rupea fisele de lucru, si creioanele, le arunca, impingea banca, mazgalirea intentionata
a rechizitelor, etc.

Acest comportament s-a desfasurat in primele zile de scoala, cu acutizari, dar si cu

mici progrese privind disciplina si postura in banca.

Privitor la ostilitatea cadrului didactic, cadru care fusese instiintat intr-un foarte scurt
timp de catre prezenta unui copil cu nevoi speciale la clasa, ostilitatea a crescut gradual si a
atins cote la limita profesionalismului si a preceptelor de factura etica la locul de munca.
Amenintarile cum ca micutul ‚nu va face fata’, ‚trebuie ca sa plece’, ‚nu are nicio sansa’, ‚va
rog transmiteti parintilor ca sa il mute la alta scoala’, etc. au devenit in urmatoarele 2-3
saptamani de o virulenta care mi-a afectat alegerea unor abordari si a unor strategii privind
interventia mea fata de elevul in chestiune.

Asadar am oscilat intre a interveni asupra factorilor de natura comportamentala sau strict
asupra procesului de invatare a elevului, incercand in acelasi timp a nu crea note discordante
intre alegerea libertatii de desfasurare a interventiilor asupra manifestarilor comportamentale,
si posibila interpunere cu procesul educational al celorlalti copii, nedorind a deranja
desfasurarea orelor.

S-au inregistrat progrese accelerate in temperarea exceselor comportamentale, chiar si

corectarea multor dintre acestea, insa odata cu acestea a surventi faptul ca am devenit fara
voia mea un mijloc de comunicare intre doamna invatatoare si parinti si vice versa. Mesajele
transmise din cele doua parti necesitau implicarea unui uz ridicat de delicatete diplomatica,
astfel observandu-ma ca si facand parte dintr-un conflict unde m-am identificat ca de fapt
fiind efectiv in mijlocul celor doua parti.

Desigur, dupa o disipare a ostilitatilor care ma atingeau involuntar, am putut observa cu mai
multa claritate si punctele de vedere ale cadrului didactic. Nu mi-am abrogat si nici nu as
indrazni a cuceri o asemenea titulatura fara o pregatire profesionala si academica adecvate,
insa involuntar – pozitia de ‚mediator’ mi-a conferit libertatea si claritatea de a ma situa
impartial fata de toti cei implicati, inclusiv fata de mine insumi.

Interesul parintilor de a oferi acelui copil integrarea acestuia in Invatamantul de masa,

interesul doamnei invatatoare de a reusi a stapani o clasa de 26 de elevi si de a nu fi solicitata
in plus intr-o arie unde nu si-a conchistat o specializare, interesul meu de a lucra cu un copil
cu care sa pot comunica si sa am o stabilitate financiara si sa dau curs presupunerilor(care s-
au adeverit) – cum ca el poate – si poate mult – toate impreuna erau de fapt interesele noastre
comasate, insa nu prin prisma copilului. Acesta avea doar nevoie de rabdare, incredere,
acceptare, afectiune si de eforturile unor adulti care sa-i netezeasca aceasta noua etapa din
viata.
 Am putut observa ca si factor negativ, ca impediment, lipsa comunicarii intre adulti. O
interventie care s-a dovedit de succes a fost actionarea tuturor partilor implicate – director
scolar, doamna invatatoare, profesor itinerant, psihopedagogul scolar, insotitor, psihologul
terapeut, si nu in ultimul rand pe parinti – de a forma o echipa si de a ne uni cunostintele si
capacitatile pe care un adult le poseda in a se confrunta si de a depasi situatii de criza –
dialogul, schimburile de informatii, gasirea de noi abordari, alternative, etc.

Ca si procese si tehnici de negociere voi face uz de materialul academic redactat de

catre doamna conf. Dr. Urea, (p. 100-102 J.M. Hilltrop, S Udall apud Urea 2010) unde voi
detalia aspecte atat din negocierea purtata(de a nu elimina copilul din clasa, scoala), precum si
de-a lungul medierii.

- Tehnica experientei
(copilul se va adapta, ma testeaza, ne testeaza, prezentarea de date
statistice, etc)
- Tehnica informarii
(prezentarea de cazuri implicand alti copii cu diverse afectiuni sau
similare, date statistice, ani, cifre)
- Tehnica lui ‚Si ce daca’ – ‚ Si ce daca (formulat mult mai politicos) –
are probleme, are aceleasi drepturi ca si ceilalti copii, este tot copil si
el’.
- Tehnica ‚Piciorul de lemn’ – ‚si eu am lucrat la catedra mai mult timp,
stiu ca sunt salariile mici, este stressant, si pentru mine este greu, va
inteleg, invatam in continuare)
- ‚Piciorul in prag’ – ‚eu nu ma las pana nu .. ‚
- Erorile deliberate – mici favoruri nefortate, ajutorarea cadrului diactic –
lasand sincera si deschisa maleabilitatea – dar cu limite, a eviat oricare
servibilitate
- ‚Tehnica ostatecului’ – prezentarea de autuuri profesionale si
educationale, precum si dominarea ariei de lucru
- ‚Falsa oferta’ + ‚tracasarea si stressarea’ – oferirea de a ma retrage si de
a-si insusi procesul de inegrare a elevului cu CES, repetabilitatea
acesteia
- ‚Reprezentantul’ – oferirea sigurantei cum ca detine un control mai
mare decat cel existent.

Sunt obligat a oferi specificari clare in ceea ce priveste intelegerea precum si uzul de
tehnici de negociere care au manipularea adversarului prin diverse canale sau forme. Nu fac
uz de acestea in primul rand niciodata intr-un mod constient, niciodata pentru a obtine
avantaje de natura materiala sau financiara ori de a-mi impune puncte de vedere personale
care nu ar avea altceva decat intentia facerii unei fapte bune si implicit cu urmari pozitive. Ca
sa nu pot da gres niciodata si nici a-mi afecta propria-mi imagine de sine nu folosesc tehnici
care ca denatureze adevarul, care sa linguseasca, sa domin sau ca sa imi manifest exercitarea
unui comportament dominant in relatiile inter-umane, inclusiv senzorial. Insa, contez pe
sinceritate, adaptabilitate la situatii si la gradul de instruire al ‚adversarului’, modul in care
acesta isi exprima si fundamenteaza preceptele, neavand ca manifestare morala si profesionala
altceva decat adoptarea unor stiluri de negociere – ‚cooperant’ si ‚afectiv’. (B. Scott apud
Urea 2010)

Bibliografie:

Freire, M. (1992). O que é grupo? Em E. P. Grossi & J. Bordin (Orgs.), Paixão de Aprender I.
Petrópolis, Rio de Janeiro: Vozes.

IUNGMAN, Silvia. (1996) La mediación escolar. Buenos Aires, Ed. Lugar Editorial.

Alzate, R. S. H. (1999), Enfoque global de la escuela como marco de aplicación de los

programas de resolución de conflictos. Em F. Brandoni (Org.), Mediación escolar: propuestas,
reflexiones y experiencias (pp. 31-55). Buenos Aires: Ediciones Paidós Iberica. Apple, M.
(2006).

Fernández, I. (1998). Prevención de la violencia y resolución de conflictos: el clima escolar

como factor de calidad. Madrid: Narcea S. A

Urea, I. Roxana. (2010) Meditorul scolar. Bucuresti, Ed. Fundatiei Romania de maine