SITUAŢII DE REZOLVARE A CONFLICTELOR LA ŞCOLARII DIN CLASA

PREGĂTITOARE
SITUATIONS FOR RESOLVING CONFLICTS IN PREPARATORY CLASSROOMS

Dumitru PATRAȘCU, profesor universitar, doctor habilitat,

Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, Republica Moldova
Laura CHIRIAC (DABIJA), învățător la clasele primare,
Liceul Tehnologic Economic „Nicolae Iorga” din Pașcani, România,
doctorand, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, Republica Moldova

Rezumat: Pentru profesori, situaţiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de abilitate şi
deontologie profesională, dat fiind că o situaţie conflictuală are implicaţii atât asupra canalelor de comunicare,
cât şi asupra mediului în care evoluează participanţii..Învăţătorul ajută elevii să-şi dezvolte atitudini pozitive faţă
de tot ce îi înconjoară, faţă de mediu înconjurător, de parinţi şi de colegi.
Cuvinte-cheie: conflict, comunicare, abilităţi, activităţi, atitudini positive.

Abstract: For teachers, conflict situations are some of the most difficult tests of professional abilities and
deontology, since a conflict situation has implications on both communication channels and the environment in
which the participants evolve. The teacher helps students develop positive attitudes towards everything surrounding
them, to the environment, to parents and colleagues.
Keywords: conflict, communication, abilities, activities, positive attitudes.

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista
când ei vor fi mari; şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm cum
să se adapteze.” Maria Montessori
Clasa pregătitoare înlătură trecerea brutală de la grădiniţă la şcoală. Rolul clasei
pregatitoare este acela de a obisnui copilul cu modul de socializarea într-un mediu organizat, fapt
care contribuie la dezvoltarea personalităţii lui. O trecere bruscă de la programul interactiv din
gradiniţă la cel strict din clasa întai poate să fie solicitant, chiar traumatizant pentru copii. De
aceea, clasa pregatitoare va asigura trecerea treptată la mediul şcolar, cu program fix.
Societatea actuală impune un ritm rapid de acumulare a informaţiilor, copii fiind obligaţi
să se adapteze de la vârste fragede. Cu cât sunt mai bine pregătiţi emoţional pentru clasa întai, cu
atât sunt şanse mai mari să acumuleze informaţiile noi uşor şi să nu rămână în urmă cu noţiunile
specifice fiecărei clase.
Viziunea interdisciplinară în învațamântul primar pentru formarea competențelor cheie la
școlarii mici și, în mod special, noutăţile privind clasa pregătitoare, urmăresc inovarea și
reformarea învățământului primar în ansamblul său.
Din perspectiva Legii Educaţiei, clasa pregătitoare are rolul de a pregăti un debut şcolar
de calitate prin educaţie timpurie instituţionalizată şi prin crearea premiselor educaţionale pentru
o integrare şcolara cu indici reduşi de părăsire timpurie a şcolii şi cu şanse crescute de integrare
viitoare pe piaţa muncii a generaţiilor actuale de preşcolari. Recomandările metodologice privind
aplicarea curriculum-ului pentru clasa pegătitoare vizează urmatoarele aspecte:
- dezvoltarea integrală a elevului de vârsta școlară mică necesită un mod integrat de
abordare a activităţilor de predare-învatare-evaluare. Jocul didactic, modul firesc de a
învata al elevului, reprezintă un exemplu concludent de activitate integrată,
interdisciplinară;

307
 - un alt mod de a integra experienţele de învatare ale elevilor îl constituie activitătile
tematice. Proiectarea unor astfel de activitati constituie un sprijin pentru elev în
întelegerea integrata a lumii înconjuratoare;
- învățarea bazată pe proiect reprezintă un mod de proiectare a unei activități tematice și
constituie o modalitate prin care elevul participă la o mare diversitate de experiențe de
învățare și care sprijină integrarea achizițiilor de diferite tipuri dobândite de copil;
- învățarea prin cooperare (utilizarea grupurilor mici de 3-5 elevi și a învățării în pereche)
reprezintă un mod natural prin care elevii clasei pregatitoare învață unii de la alții și
prezintă un mare avantaj din punctual de vedere al dezvoltării socioemoționale a elevului.
În managementul educaţional există o tipologie a stărilor conflictuale determinată
de actorii implicaţi. Astfel, conflictele între elevi sunt determinate în cele mai multe cazuri de:
 atmosfera competitivă (elevii sunt obişnuiţi să lucreze individual pe bază de competiţie,
le lipseşte deprinderea de a lucra în echipă, încrederea în ceilalţi, dacă nu obţin triumful
asupra celorlalţi îşi pierd stima de sine, competiţia este cultivată chiar şi când este
neproductivă);
 atmosfera de intoleranţă (lipseşte sprijinul între colegi, apar resentimente faţă de
capacităţile şi realizările celorlalţi, neîncrederea, lipsa prieteniei, singurătatea şi izolarea);
 comunicare slabă (elevii nu ştiu să asculte şi să comunice, să-şi exprime nevoile şi
dorinţele, nu înţeleg sau înţeleg greşit intenţiile, sentimentele, nevoile şi acţiunile
celorlalţi);
 exprimarea nepotrivită a emoţiilor (elevii nu ştiu să-şi exprime supărarea sau
nemulţumirea într-un mod neagresiv, îşi suprimă emoţiile);
 absenţa priceperilor de rezolvare a conflictelor (sunt utilizate modalităţi violente mai
degrabă decât cele creative);
 utilizarea greşită a puterii de către profesor (profesorul utilizează reguli inflexibile,
autoritate exacerbată, atmosferă de teamă şi neînţelegere).
Acest tip de conflicte poate fi aplanat prin cooperare elev-elev, elev-clasă, elev-profesor,
comunicare, toleranţă, expresie emoţională pozitivă, rezolvarea creativă a conflictelor.
Încă de la începutul anului şcolar educatorul-învăţătorul va realiza împreuna cu elevii o
listă de reguli şi consecinţe în cazul unui comportament neadecvat. Regulamentul trebuie să
cuprindă următoarele categorii:
 Siguranţa în clasă;
 Înterzicerea violenţei fizice sau verbale;
 Respectarea anumitor limite;
 Atitudinea civilizată faţă de ceilalţi colegi;
 Atitudinea civilizată în timpul unei activităţi.
Încălcarea acestor reguli aduce şi anumite consecinţe. Acestea trebuie realizate în funcţie
de comportament şi să ţină cont de faptul că elevii trebuie să cunoască aceste consecinţe şi să
ajute educatorul-învăţătorul la crearea lor. De aceea copiii vor şti ce consecinţe vor suporta în
cazul în care vor avea un comportament neadecvat. Copia acestei liste cu reguli şi consecinţe va
fi trimisă şi părinţilor pentru a lua la cunoştinţă şi pentru o semna.

308
 Modelul de dezvoltare şi stingere a unui conflict şcolar presupune cinci etape relativ
distincte:
1. Dezacordul – apariţia diferenţelor între membrii grupului şcolar;
2. Confruntarea – apar acţiuni ce susţin opiniile, cerinţele sau convingerile fiecărei părţi;
3. Escaladarea – violenţa verbală se transformă în violenţă fizică sau morală;
4. Descaladarea – începe negocierea (trecerea de la tensiune, iraţionalitate, spontaneitate,
lipsa de logică la o discutare normală a intereselor parţilor aflate în conflict);
5. Rezolvarea – intervine mediatorul, ca “a treia parte” neutră, imparţială şi obiectivă.
În general, dar mai ales intr-un conflict , copiii au nevoie să fie ascultaţi, au nevoie de
cineva care să înţeleagă situaţia lor şi să fie lângă ei. Această nevoie poate fi împlinită prin
ascultarea activă care aduce, în plus, posibilitatea de a-i ajuta să-şi descopere singuri resursele
personale. Recomandările făcute de Morton Deutsch (în lucrarea „Psihologia rezolvării
conflictelor”), profesorilor şi, în general, educatorilor:
- Trebuie să cunoşti tipul de conflict în care eşti implicat;
- Trebuie să conştientizezi cauzele şi consecinţele violenţei şi ale alternativelor de violenţă,
chiar atunci când eşti foarte nervos;
- Trebuie să înfrunţi conflictul, mai degrabă, decât să-l eviţi;
- Respectă-te pe tine şi interesele tale, respectă-l pe celalalt şi interesele sale;
- Evită etnocentrismul; înţelege şi acceptă realitatea diferenţelor culturale;
- Fă diferenţa clară între “interese” şi “poziţii”;
- Cercetează interesele proprii şi pe cele ale celuilalt pentru a identifica interesele comune
şi compatibile pe care le aveţi;
- Defineşte interesele conflictuale drept o problemă reciprocă ce urmează să fie rezolvată
prin cooperare;
- Ascultă cu atenţie şi vorbeşte în aşa fel încât să fii înţeles; este necesară încercarea activă
de a te pune în locul celuilalt şi de a verifica mereu dacă reuşeşti s-o faci cu succes;
- Fii atent la tendinţele naturale spre subiectivitate, percepţii eronate, judecăţi greşite şi
gândire stereotipă;
- Dezvoltă abilităţi de a aborda conflicte grele, astfel încât să nu manifeşti neajutorare şi
disperare când te confrunţi cu cei care sunt mai puternici, nu vor să se angajeze într-o
soluţionare constructivă sau folosesc şiretlicuri;
- Trebuie să te cunoşti pe tine şi să îţi cunoşti reacţiile tipice la diferite feluri de conflict;
- Pe tot parcursul conflictului rămâi o persoană morală – adică o persoană atentă şi dreaptă.

Referințe bibliografice:
1. DRUŢĂ, G., JURCĂU, M. Jocul în cadrul activităţilor complementare. Arad: Print, 2000. ISBN 978-
9975-76-301-1;
2. GLAVA, Adina, GLAVA, Cătălin. Introducere în pedagogia preşcolară. Cluj-Napoca: Editura Dacia,
2002. ISBN 9733514713;
3. PATRAŞCU, Dumitru. Managementul conflictului în sistemul educational. Chișinău: Tipografia
“Reclama”, 2017. 244 p. ISBN 978-9975-76-213-7;
4. RADU, Mădălina, CIOCÂLTEAU, Ioana Andreea, FLOAREA, Robert Florin, STĂNCULESCU, Aurelia.
Dezvoltare personală – auxiliar didactic. Pitești: Paralele 45, 2014.

309