AICI NE OPRIM,

DE AICI MERGEM MAI DEPARTE !

Prof. Psihopedagogie specială MIHALACHE VALENTIN MARIAN
Școala Gimnazială Specială ”Constantin Păunescu”, Tecuci, jud. Galați

Violenţa este o problemă actuală a societăţii noastre, având impact asupra actului educaţional
desfăşurat într-un cadru instituţionalizat. Violenţa umană este, fără îndoială, una dintre temele
recurente ale societăţilor contemporane. Fiind un fenomen complex, violenţa are determinări
psihologice, sociale, culturale, economice, lucru evident atunci când luăm în considerare amploarea
formelor ei de manifestare şi inter-relaţiile pe care le presupune.
Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. Asumarea cu
seriozitate şi responsabilitate de către şcoală a ghidării educative a elevilor presupune confruntarea
noastră, a cadrelor didactice cu problemele cotidiene ale comportamentelor agresive şi violente ale
elevilor, generate de cauze concrete precum anturaj, familii dezorganizate, carenţe educaţionale,
consum de alcool sau droguri.
Din această cauză se impune afectarea unui timp special identificării şi soluţionării
problemelor fiecărui elev în parte sau ale grupului de elevi şi îmbunătăţirea parteneriatului școală -
familie-instituţii implicate în procesul educaţional ( biserica, poliţia, etc.)
Şcolii îi revine o responsabilitate majoră în educarea şi formarea la elevi a atitudinilor şi
comportamentelor non-violente. Educaţia în şcoală trebuie să vizeze ansamblul personalităţii
elevului, urmărind să-i formeze nu numai orizontul cultural, ci şi cel afectiv, motivaţional, volitiv,
atitudinal, să-i susţină eforturile, să-i lărgească interesele, să-i determine progresiv orientarea şi să-i
optimizeze procesul de socializare.
Violenţa este un act brutal, în afara regulilor şi legilor, incompatibil cu ideea de dreptate.
Violenţa înseamnă negarea existenţei unei persoane, este o formă de anulare, prin forţă, a libertăţii
de acţiune şi de exprimare a acesteia. Violenţa poate răni fizic şi psihic, redeschide răni
nevindecate, poate fragiliza persoana umană într-atât încât aceasta să fie afectată tot restul vieţii.
Şcoala constituie un spaţiu social de transmitere şi asimilare de informaţii, dar şi de
modelare a personalităţii şi de socializare. Şcoala este unul din mediile unde energia agresivă este
mobilizată şi drept urmare trebuie să răspundă exigenţelor adaptării elevilor la conţinutul de
cunoştinţe, la metodele de lucru propuse, la modul de funcţionare şi la regulile de disciplină.
În mediul şcolar se întâlnesc adesea următoarele forme de violenţă:
- fizice: bătaia, lovirea, pedepse corporale ;
- emoţionale: intimidarea, umilirea, ameninţarea, izolarea;
- verbale: denigrarea, poreclirea (formă de dispreţ, de înjosire), înjurăturile.
Multe dintre aceste violenţe pot fi evitate, personalul implicat în procesul de învăţământ
având în acest caz un rol esenţial. Relaţii umane bazate pe respect, încredere şi cunoaştere, dar şi
înţelegerea corectă a distanţei între elev şi profesor – toate acestea stau la baza autorităţii dascălului.
Este imperios necesar ca, în şcoală, să se găsească modul corect de rezolvare a conflictelor
ce apar, dar se impune şi prevenirea apariţiei acestor conflicte. Printre strategiile de prevenire a
conflictelor sunt cunoscute mai multe modele, printre care:
- modelul Canter - cere ca profesorul să se manifeste pozitiv în toate situaţiile, să folosească
stimulări adecvate, ajutându-i pe elevi să conştientizeze modul de rezolvare, normele
disciplinare;
- modelul Glasser - constă într-o”terapie a realităţii”, realizată prin analize şi dezbateri,
raportând permanent comportamentul la specificul mediului, la cerinţele şi dificultăţile lui;
 - modelul consecinţelor logice impune elevului capacitatea de a-şi face o autoanaliză şi să
prevadă consecinţele abaterilor lui, fiind ajutat în permanenţă atât de colectivul de elevi al
clasei, cât şi de dirigintele clasei;
- modelul modificărilor de comportament - dacă un comportament pozitiv este susţinut prin
confirmare acest lucru duce la repetare, iar dacă comportamentul negativ este lipsit de
susţinere, de întărire se constată că aspectele negative se vor diminua şi vor fi chiar
suprimate. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că în ambele cazuri au loc modificări de
comportament;
- modelul Kounin – este numit şi modelul „efectului de undă” şi se bazează pe acţiunea pe
care o are asupra grupului , atunci când sancţiunea se aplică unui elev.
Pentru rezolvarea conflictelor se cunosc foarte multe strategii, dar în mediul şcolar
putem folosi una sau mai multe din următoarele:
- ascultarea părerilor celor implicaţi în conflict, apelând la empatie pentru a le înţelege;
- aflarea motivului real care a generat starea de tensiune;
- analiza obiectivă a celor expuse;
- găsirea unor puncte comune pozitive de la care să se plece în găsirea soluţiilor;
- discuţii cu fiecare în parte;
- se impune şi discutarea conflictului la nivelul grupului, ca studiu de caz;
- participarea unei părţi neutre pentru a media şi a consilia pe cei în cauză;
- implicarea în discuţii şi a altor factori interesaţi (părinţi, prieteni, consilier, etc.);
- cooptarea şi antrenarea părţilor în conflict la realizarea unor proiecte comune;
- cererea de scuze în mod direct, dând şi explicaţiile necesare în faţa clasei;
- analiza consecinţelor pozitive şi negative;
- dacă se impune, se poate recurge şi la schimbarea grupului sau reconstruirea lui după alte
criterii;
- în cazul unor abateri şi devieri grave de comportament se face apel la diverşi factori de
specialitate ( medici, jurişti, psihologi, etc );
- folosirea sistemului de sancţiuni şi pedepse;
- raportarea ambelor părţi la situaţii mult mai dificile, obstacole, ameninţări ;
În concluzie, prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală este o prioritate naţională care
impune măsuri concrete, în parteneriat, fiind implicaţi următorii factori: şcoli, servicii de protecţie
şi asistenţă, poliţia, biserica, mass-media, familia, societatea în ansamblul ei.
Strategia de prevenire a evenimentelor violenţei presupune activităţi pe termen lung şi
mediu şi acţiuni de urgenţă pe termen scurt, în perspectiva obţinerii unor reacţii responsabile din
partea celor implicaţi şi a opiniei publice şi a construirii unui mediu stabil în care copilul să-şi poată
dezvolta armonios personalitatea.
Pentru şcoala contemporană, iniţierea şi desfăşurarea unor activităţi educative centrate
pe problematica violenţei şi agresivităţii trebuie să reprezinte o prioritate. Prin specificul lor, orele
de consiliere şi dirigenţie favorizează procesul de dezvoltare personală şi de influenţare
interpersonală, care poate începe de la vârsta şcolară mică şi poate însoţi copilul de-a lungul tuturor
etapelor maturizării sale, pe toată durata şcolarităţii.

BIBLIOGRAFIE:
 Ferreol, Gilles, Adrian, Neculau, (2003), Violenţa. Aspecte psihosociale, Iaşi, Editura
Polirom;
 Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, UNICEF(2005), Violenţa în şcoală, Bucureşti;