Recomandări pentru elevi în vederea prevenirii violenţei în şcoli:

- Fiţi atenţi atunci când vă alegeţi prietenii. Evitaţi tovărăşia persoanelor

violente, sau conflictuale; - -- Nu vă lăsaţi influenţaţi de ceilalţi.

- Analizaţi singuri riscurile la care vă expuneţi pe baza educaţiei primite şi a

propriei experienţe;

- Daca vreun coleg sau prieten vă roagă să faceţi ceva cu care voi nu sunteţi de
acord, refuzaţi categoric, indiferent de promisiunile sau ameninţările primite;

- Spuneţi-le prietenilor voştri să nu răspundă cu violenţă la provocările altor

grupuri şi atrageţi-le atenţia asupra consecinţelor comiterii de fapte antisociale;

- Când sunteţi jigniţi sau victime ale comportamentului violent al unor colegi sau
al persoanelor din anturaj, anunţaţi profesorii, părinţii şi poliţia, pentru a fi ajutaţi;

- Fiţi prudenţi în relaţiile cu persoanele nou cunoscute, pentru a nu fi manipulaţi

să comiteţi infracţiuni sau să deveniţi victima acestora;

- Dacă intraţi într-o dispută cu un alt coleg, fiţi primii care renunţă. Amintiţi-vă
că urmarea acesteia poate fi: rănirea voastră sau catalogarea ca „bătăuşi” de cei
din jur

Tipuri de activităţi de prevenire a fenomenelor de violenţă organizate la nivelul

unităţilor de învăţamânt:
– acţiuni de conştientizare de către elevi a efectelor negative ale violenţei;
– organizarea cu părinţii a unor activităţi pe tema prevenirii violenţei şcolare,
lectorate cu părinţii;
– dezvoltarea unor programe de formare a cadrelor didactice privind
managementul clasei, dezvoltarea abilităţilor de comunicare, dezvoltarea de
conflicte, promovarea cooperării;
– participarea/implicarea elevilor în proiecte care vizează reducerea violenţei
şcolare;
– schimbul de experienţă între şcoli pe tematica prevenirii violenţei;
– activităţi extraşcolare în care să fie analizate fenomenele de violenţă şcolară,
concursuri între clase, organizarea de spectacole privind violenţa;
– implicarea comitetului de părinţi în organizarea unor activităţi de prevenire şi
combatere a fenomenului violenţei;
– dezbateri tematice organizate de elevi, organizarea ,,săptămânii toleranţei”,
a ,,săptămânii antiviolenţă” în şcoală;
– analiza în cadrul unei dezbateri a principiilor/valorilor morale încălcate de
diferite acte de violenţă şcolară;
– dezbaterea unor situaţii de violenţă şcolară prezentate în mass-media:
înţelegerea cauzelor, analiza modului în care situaţiile puteau fi evitate, analiza
consecinţelor asupra victimelor/agresorilor;
– realizarea unui colaj de imagini din presa scrisă care prezintă situaţii de violenţă
şi analiza acestora;
– realizarea unei prezentǎri Power Point care să urmărească o temă relevantă
privind violenţa şcolară;
– organizarea de către elevii clasei a unui atelier pentru părinţi pe tema ,,Cum
aşteptăm să ne sprijine familia pentru a ne simţi în siguranţă”;
– participarea cu lucrǎri artistico-plastice la Concursuri ,,Stop violenţei verbale în
şcoalǎ” în scopul antrenǎrii elevilor într-un dialog motivant pe tema nonviolenţei
verbale, oferind posibilitatea acestora de exprimare plasticǎ, spontanǎ a
impresiilor, emoţiilor şi sentimentelor trǎite în diferite experienţe de viaţǎ legate
de comunicarea nonviolentǎ având ca temǎ nonviolenţa verbalǎ şi tot ceea ce
înseamnǎ comunicarea bazatǎ pe armonie, toleranţǎ, solidaritate, respect pentru
drepturile omului şi pace, deoarece în data de 30 ianuarie se sǎrbǎtoreşte Ziua
Internaţionalǎ pentru nonviolenţǎ în şcoalǎ;
Strategii de prevenire şi reducere a agresivităţii în contextul şcolar:
– introducerea părinţilor în programe de prevenţie şi intervenţie – părinţii trebuie
să fie parteneri sociali ai cadrelor didactice pentru susţinerea efortului de
reducere şi prevenţie a comportamentelor violente (,,recompensarea acasă a
comportamentelor prosociale”);
– schimbarea contextelor şcolare care utilizează pedeapsa – aspectele negative
din contextul şcolar care au legătură cu întărirea comportamentelor agresive pot
fi: utilizarea excesivă a dezaprobării sau lipsa remarcilor de aprobare din partea
profesorului sau a colegilor, experienţe de eşec şcolar, greşeli excesive, schimbări
în rutina clasei, tehnici agresive de gestionare a comportamentelor violente ale
copiilor. Obiectivele acestui gen de intervenţie vizează învăţarea şi utilizarea de
către cadrele didatice a tehnicilor de gestionare a comportamentelor elevilor,
încurajarea comportamentelor acceptate social;
– învăţarea de către elevi a abilităţilor sociale – cei mai mulţi elevi devin agresivi
deoarece au un deficit de abilităţi sociale adecvate. Obiectivele acestei strategii
de intervenţie vizează învăţarea de către elevi a unor comportamente care să-i
ajute să gestioneze situaţiile în care se confruntă cu comportamente agresive ale
celorlalţi (să ignore situaţiile, să ia distanţă de aceste situaţii, să reacţioneze cu
fermitate şi să solicite asistenţa profesorilor atunci când este nevoie).

Prevenire şi combatere:

• Cadrele didactice trebuie să observe comportamentul elevilor pentru a putea

preveni manifestările violente ale acestora prin discuţii atât cu elevii în cauză cât
şi cu familiile lor. Doar o bună colaborare a familiei cu personalul didactic va reuşi
prevenirea/stoparea/îndreptarea unor deviaţii comportamentale, deoarece
cadrul legal nu permite şcolii luarea unor măsuri extreme care să determine din
partea elevului respectarea drepturilor celor din jur. Şcolii îi revine sarcina de a
corija abaterile, de a defini clar diferenţa dintre moral şi imoral, deoarece copilul
se va manifesta în mediul şcolar influenţat de imaginile vizualizate. 
• Elevii trebuie învăţaţi ce înseamnă a trăi în societate: a te înţelege reciproc, a
asculta opiniile celor din jur, a exprima problemele în cuvinte nu în fapte, a lua
decizii colective, şi a te supune deciziei majorităţii, a-şi controla pornirile violente. 
• La nivelul clasei este indicată elaborarea unui regulament intern. Elevii sunt cei
ce negociază regulile, şi stabilesc sancţiunile în cazul abaterilor. Trebuie stabilite
reguli simple ce pot fi lesne înţelese şi respectate. 
• În condiţiile în care situaţiile de violenţă şcolară nu pot fi rezolvate în mod direct
prin acţiunea efectivă şi imediată a cadrului didactic se impune formarea unei
echipe. 
• La nivelul şcolii se pot înfiinţa grupuri de dezbateri în care să se pună în discuţie
dificultăţile muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor. Situaţiile
problemă expuse, de unul sau mai mulţi profesori să fie dezbătute în cadrul
grupului. 
• Înfiinţarea în cadrul şcolii a unui centru de consultanţă cu părinţii şi elevii unde
să se poată depista, mediatiza, şi dezbate acte de violenţă şcolară. 
A elabora strategii, proiecte de prevenire a violenţei şcolare implică a ţine cont de
toţi factorii (temperamentali, sociali, familiali) care pot determina
comportamentul violent al copilului. Şcoala are un rol important în prevenirea
violenţei şi asta nu numai în condiţiile în care sursele agresivităţii sunt în mediul
şcolar, ci şi în situaţia în care sursele se află în exteriorul graniţelor şcolii. 
Când se vorbeşte despre violenţă în şcoală, se consideră drept surse favorizante
factori exteriori şcolii: mediul familial, mediul social, precum şi factori ce ţin de
individ, de personalitatea lui.
Mediul familial prezintă cea mai importantă sursă a agresivităţii elevilor. Mulţi
dintre copiii care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au
experienţa divorţului părinţilor şi trăiesc în familii monoparentale.