Sunteți pe pagina 1din 4

JOCUL DIDACTIC ÎN PREDAREA ORELOR DE LIMBĂ FRANCEZĂ

Profesor: Burlacu Cătălina


Școala: Gimnazială Nr.1 Leorda
Scop: de documentare pentru cadrele didactice

Jocul didactic „desemnează o activitate ludică propriu-zisă, fizică sau mentală, spontană şi
urmărită prin ea însăşi, fără utilitate imediată, generatoare de distracţie, de plăcere şi de reconfortare.”
(Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980)
„Jocul didactic este o activitate cognitivă care asigură o asimilare activă şi conştientă a noţiunilor,
categoriilor, regulilor.” (G. Beldescu, Ortografia în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1973)
Copiii care „se joacă învăţând” îşi însuşesc mult mai repede şi temeinic cunoştinţele. Prin joc se
creează un climat propice conlucrării fructuoase între elevi pentru realizarea sarcinilor jocului, fiecare
participant căutând să se afirme, să contribuie cu idei proprii. Rolul profesorului este de a-l ajuta pe copil
să se regăsească pe sine în multitudinea de universuri, materii, concepţii, noţiuni şi să-şi recunoască rolul
său unic pe care îl poate juca în acest univers.
Învățământul lingvistic tradițional este o muncă grea care necesită strategii și metode adecvate.
Elevii depun eforturi pentru a înțelege, a repeta cu acuratețe și a folosi întreaga gamă de limbi cunoscute
în conversație sau compoziție scrisă. În prezent, abordările comunicative și interactive reprezintă o bază
comună a metodelor diferite folosite în educația lingvistică.
Predarea limbilor străine moderne cu scopul de a ajuta elevii să-și dezvolte unele competențe
lingvistice poate fi plină de satisfacții. Încercarea de a lărgi orizonturile elevilor cu privire la modul în
care oamenii din alte țări comunică între ei și conviețuiesc este o provocare interesantă. Un profesor
poate fi un catalizator pentru dezvoltarea curiozității în rândul tinerilor cu privire la cultura altor țări,
pentru lărgirea orizonturilor elevilor și pentru a-i ajuta să depășească orice stereotipuri negative pe care
ar putea să le dețină. Prin experiența lor de învățare, elevii pot, de asemenea, dobândi o înțelegere mai
bună și o percepție diferită asupra lor înșiși.
Printre multe alte lucruri, ca profesor de limba franceză trebuie să fii imaginativ, creativ,
răbdător, comunicativ, entuziast și foarte bine organizat pentru a avea succes.

1
Predarea este o sarcină foarte complexă, necesitând, de exemplu, gestionarea elevilor, a clasei și a
resurselor, a unor cunoștințe profesionale și abilitatea de a empatiza. Profesorul trebuie să planifice bine,
să încerce în mod regulat idei noi, să răspundă nevoilor și diferențelor dintre elevi, să facă o aventură
plăcută din învățare, să evalueze învățarea elevilor în mod regulat și eficient, să evalueze acțiunile
acestora în mod constant și să se adapteze la un context educațional în continuă schimbare.
Scopul principal al predării nu este memorarea, ci înțelegerea și soluționarea creativă a
problemelor. Astfel, metodelor tradiționale de învățare a unei limbi străine au început să le ia locul
metodele și strategiile didactice moderne.
 Jocul de rol. Pentru a ajuta elevii în jocurile de rol și pentru a-i ajuta să se desprindă de
experiența lor de învățare din trecut, elevii primesc nume noi și istorie personală în cadrul culturii
țintă. De exemplu, un elev ar putea fi un actor. Elevii stau într-un cerc, ceea ce încurajează
schimbul față-în-față și participarea activă. Profesorul și elevii se joacă cu intonația și ritmul de
vorbire (ex. Ei citesc textul cu diferite intonații, ritmuri și dinamici în funcție de diferite roluri
emoționale sau sociale) interpretând diferite personaje care să aducă în sala de clasă o frântură
din perioada studiată. În comparație cu procesul tradițional de predare, jocurile de rol sunt
asociate cu un sentiment de relaxare și bucurie. Pe baza propriilor practici utilizate de-a lungul
timpului, profesorul poate observa că acest proces de învățare este o experiență plină de bucurie,
ce poate aduce o mare realizare în pedagogie în general și în științele umaniste în particular.
 Franceza prin artă și joc. Arta joacă un rol foarte important în inducerea unei atmosfere plăcute
și creative. Muzica și pictura clasică creează o sugestie comunicativă puternică și, prin urmare,
par să participe la educația lingvistică. Activitățile vesele și spontane concentrează calmul,
realizându-se un echilibru emoțional și logic. Această metodă include un sistem de povești
amuzante, situații și cântece special selectate, care facilitează educația lingvistică. Se pot
vizualiza diferite muzee din zone diferite ale Franței, folosindu-se tehnologia 3D de vizitare a
muzeului online, închegându-se astfel discuții deschise pe baza biografiei personalităților din
acea perioadă. Citirea și ascultarea de texte, învățarea cuvintelor noi și a gramaticii sunt legate de
ascultarea muzicii clasice (așa-numitele audiții muzicale).
 Interdisciplinaritate. Orașe și țări. Varianta acestui joc este de a arăta cărți poștale ale unor locuri
renumite, iar elevii să încerce să le ghicească. Acest tip de jocuri se bazează pe cunoștințe
culturale ale elevilor și dezvoltă abilitățile de exprimare orală, integrând geografia în cadrul orei
de franceză, impulsionându-i astfel să devină curioși și să cerceteze. Elevii trebuie să ghicească
naționalitatea după nume sau un gest tipic, insistând pe naționalitatea franceză și descoperind
dacă acestea au fost atribuite realist sau nu.
2
 Jocurile în procesul de învățare. Ingredientul esențial al unui joc este provocarea. Este foarte
important ca jocurile să se bazeze pe activitatea de vorbire și reflecție. De exemplu, dacă
profesorul cere elevilor să descrie o casă în pădure (într-o imagine), nu îi stimulează pentru
activitatea de vorbire, deoarece nu există nicio provocare pentru imaginația și gândirea lor.
Aceasta nu este o sarcină comunicativă. Dacă profesorul spune: Imaginați-vă cine locuiește în
această casă și ce se întâmplă acum acolo. - este o sarcină comunicativă bazată pe provocare și
stimulează activitatea de gândire și vorbire. Există diferite tipuri de jocuri la limba franceză, în
funcție de instrumentele, abilitățile și activitățile specifice. De exemplu: jocuri cu jucării, imagini,
obiecte,etc., vorbire, ascultare, scriere de jocuri. În ultimii ani există numeroase cărți și lucrări
dedicate descrierii diferitelor jocuri lingvistice. Ca o ilustrare, se exemplifică un joc de imagine
care dezvoltă imaginația și activitatea de vorbire.
Jocul: " C'est une perspective inhabituelle "
Limba: denumirea și descrierea obiectelor (Il est ...) sau exprimarea ignoranței (Je ne sais pas
ou je n'ai aucune idée ou ça pourrait être...).
Abilități: Ascultarea și vorbirea
Nivel: Începători
Timp: 10-15 min.
Materiale: carton, fotografii din reviste
Pregătirea: Pregătiți câteva desene neobișnuite ale unor obiecte cunoscute pe coli de hârtie.
Procedee: lucrul în clasă, care duce la munca în grup. Desenați schematic câteva obiecte pe
tablă. Întrebați ce sunt.
Exemplu:
Profesor: Qu'est-ce que c'est?
Elevul 1: C'est le visage d'une femme.
Profesor: Aucun oeil ou nez?
Elevul 2: C'est un croissant!
Profesor: C'est un croissant!
Cereți elevilor să-și pregătească propriile idei pentru câteva minute și apoi restul clasei
sau grupului să conteste aceste idei. Dacă elevii nu pot răspunde, trebuie să spună: "Je
ne sais pas sau je n'ai aucune idée".

3
Jocul înseamnă că rolul este luat dintr-un mediu sigur în care elevii sunt la fel de inventivi și jucăuși.
Acest tip de joc poate fi eficient dacă este legat de interesele și nevoile elevilor pentru a le motiva în
procesul de învățare
Copiii joacă jocuri pentru a se pregăti pentru viața reală. Se pare că noi toți jucăm jocuri în
mintea noastră pentru a ne pregăti pentru acțiuni și decizii în lumea reală. Experiențele noastre de viață
ne permit să construim „jocuri” pentru a gândi, a vorbi și a acționa cu privire la diferite situații reale.
Observând cât de important este să transmitem informații prin metode noi și atractive, bazându-
ne și pe experiența noastră ca profesori, putem vedea importanța jocurilor de rol care permit elevilor să
experimenteze și să acționeze în noi lumi.

BIBLIOGRAFIE:

1. Dragomir, Mariana, Puncte de vedere privind predarea-învăţarea limbii franceze ca


limbă străină, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

2. Liiceanu, Gabriel, Despre demnitatea jocului în lumea culturii. Momentul Huizinga,


(Gabriel Liiceanu, Om şi simbol), Editura Humanitas, Bucureşti, 2005

3. Peteau Ana, Peteau Mircea, Ocolul lumii în 50 de jocuri distractive, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1996
4. Păcurari, O. (coord.), Strategii didactice inovative, Editura Sigma, Bucureşti, 2003

S-ar putea să vă placă și