Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Material suplimentar
1. Părintele ca learner
Părintele trebuie să se informeze asupra modului de conducere şi de
organizare a procesului instructiv-educativ din şcoală.
2. Părintele ca ajutor
Cel mai vechi şi mai recunoscut rol al părintelui în relaţia cu şcoala este acela
de sprijinitor voluntar al profesorului în activitatea didactică. De pildă, părinţii pot
ajuta profesorii în desfăşurarea activităţilor extraşcolare.
3. Părintele ca suporter al imaginii pozitive despre şcoală
Promovarea prin căi diverse, informale, în familii şi comunitate a unei
atitudini pozitive faţă de şcoală. Sugestii: şcoala poate oferi bucuria cunoaşterii;
profesorii trebuie să fie respectaţi; studiul individual este o responsabilitate firească
a elevului; şcoala înseamnă şi locul prieteniilor.
4. Părinţii ca sursă complementară de informaţie pentru şcoală
Părinţii furnizează informaţii despre comportamentul în familie a elevilor.
Aceste informaţii determină profesorii să fie mai sensibili la diferenţele individuale
şi să individualizeze mai mult experienţele de învăţare.
5. Părintele ca resursă educaţională
Împărtăşind copiilor propriile lor experienţe cognitive, pasiuni, evenimente
profesionale sau chiar experienţa lor de viaţă, părinţii pot deveni o sursă
semnificativă de îmbogăţire a ocaziilor de învăţare. Totodată, părinţii sunt adesea,
mentorii proiectelor de studiu individual al copiilor.
6. Părintele ca profesor
Părinţii sunt primii profesori ai copiilor şi au, adesea, cel mai puternic impact
educaţional asupra lor. Ei oferă cadre de referinţă pentru raportarea valorică a
copiilor, pînă la maturizarea acestora şi poate chiar mai tîrziu. Din această
perspectivă, părinţii ar trebui să se considere educatori responsabili.
Anexa 5
Sfaturi pentru taţi
Copiii care cresc în apropierea bărbaţilor tind să fie mai bine adaptaţi şi mai
pregătiţi pentru a înfrunta problemele vieţii. În acest sens dumneavoastră jucaţi un
rol important! Dragostea şi interesul dumneavoastră pentru copil au o influenţă
mare.
Arătaţi-i copilului că îl iubiţi.
Cuprindeţi şi sărutaţi copilul cît mai des; copilul are nevoie de confort fizic
şi de apropiere de tatăl.
Spuneţi-i cît de mult înseamnă el pentru dvs: „Tu îmi eşti foarte scump”.
Lăudaţi-l pentru eforturile depuse, mai ales atunci cînd nu îşiatinge scopul;
învăţaţi-l cît este de important să facă tot ce depinde de el.
Învăţaţi-l cum să se comporte.
Formulaţi reguli şi asiguraţi-vă că copilul înţelege; nu spuneţi „poate” cînd
aveţi în vedere „nu”.
Explicaţi regulile; copiii trebuie să înţeleagă de ce el trebuie să respecte
regulile.
Fiţi consecvent în impunerea regulilor; copiii sînt derutaţi atunci cînd
observă că vă schimbaţi punctul de vedere fără motiv.
Folosiţi regulile pentru a-l ajuta pe copil să se autodisciplineze; stabiliţi
limite şi încurajaţi copilul să aibă o părere bună despre sine.
Comunicaţi cu dragoste
Priviţi în ochii copilului cînd vorbiţi cu el.
Cuceriţi încrederea copilului , ascultîndu-l atunci cînd vine la dumneavoastră
cu o problemă. Copilul va aprecia îndrumările, dar nu va asculta predicile.
Fiţi oneşti cu copilul dvs; admiteţi greşelile dvs şi învăţaţi-l pe copil cît este
de important să îţi asumi responsabilitatea şi să recunoşti greşelile.
Deveniţi educatorul copilului dvs
Spuneţi-le copiilor că ei pot veni la dvs cu orice întrebări; în caz contrar ei
vor obţine răspunsuri inadecvate din alte surse. Nu uiotaţi că serviţi drept model
pentru copil.El vă studiază pentru a învăţa cum se poartă un om matur şi
responsabil.
Încurajaţi copilul să gîndească independent. Îndrumaţi-l şi ajutaţi-l să ia
decizii.
Faceţi treburile casnice împreună cu copilul, faceţi-l să se simtă mîndru
pentru că vă ajută şi învăţaţi-l că şi bărbaţii se ocupă de treburile casnice