COMUNICARE ÎN RELAȚIA

PROFESOR-ELEV

Comunicarea umană este un ansamblu de activități în

cadrul căruia comunicarea prin limbaj este doar una dintre
componente, e drept, cea mai importantă prin complexitatea ei.
Termenul comunicare poate avea mai multe accepțiuni cum
sunt cele de transmitere, prezentare, înștiințare, împărtășire,
aducere la cunoștiință, schimb de idei. etc
O altă definiție consideră comunicarea ca un proces de
transmitere, receptare și interpretare a mesajelor prin care noi
relaționăm unii cu alții adaptându-ne astfel la mediul
înconjurător. Unii cercetători în domeniu văd comunicarea ca
pe o umbrelă uriașă care acoperă și influențează tot ceea ce se
întamplă între ființele umane. Simplificând lucrurile,
comunicarea este în esență transmitere de mesaje.
Relațiile dintre profesor și clasă se polarizează ,în general
în sentimente de simpatie , încredere reciprocă sau dimpotrivă
de antipatie , neîncredere și chiar ostilitate.Sunt și cazuri când
contactul spiritual dintre profesor și elev nu trece de zona
indiferenței: clasa nu există pentru profesor și nici profesorul
pentru clasă . Inițiativa trebuie să aparțină însă profesorului, care
ținând seama de legea esențială a relațiilor afective interumane
potrivit căreia simpatia și bunăvoința naște simpatie și
bunăvoință , antipatiași ostilitatea trezesc sentimente de aceiași
calitate , trebuie să conducă , să dirijeze aceste relații și să le
structureze pe colaborare. În urma studiilor efectuate s-a
constatat că o parte din profesori nu reacționează adecvat nici în
cazul răspunsurilor bune (corecte ) ale elevilor și nici în cazul
răspunsurilor greșite (nule).
Deosebit interes psihologic prezintă reacția acelor profesori
care, după opinia elevilor, nu se bucură când aceștia dau
răspunsuri corecte , ci dimpotrivă , le pare rău , se arată surprinși
, se miră că răspund bine , stau la îndoială dacă să le pună notă ,
îi ironizează etc. S-a ajuns la concluzia că în aceste cazuri nu se
respectă un principiu fundamental al educației—încurajarea
printr-o judicioasă folosire a laudei și a dojanei. Un profesor
care dojenește mai mult decât laudă sau care nu spune nimic
atunci când ar trebui să spună , nu folosește suficient criteriile
aprecierii pozitive pentru formarea și schimbarea
comportamentului elevului.
Sursa de nemulțumire a elevilor își are originea în
comportamentul unor cadre didactice , în imaginea deformată
pe care unii elevi o au despre profesori și profesorii despre ei .
Utilizarea noilor tehnologii didactice , cum ar fi verfixul și
instruirea programată , duc în cele din urmă tocmai la
selecționarea și întărirea comportamentelor adecvate , la
realizarea în condiții optime a conexiunii inverse , la aprecierea
performanțelor școlare ale elevilor pe baze științifice și în
condițiile unei obiectivități știute. Neacordând o atenție mai
mare modului de distribuire a formelor de întărire ,balanței
pedepselor și recompenselor , a aprecierii pozitive și negative ,
se poate ajunge la o depreciere a personalității elevului , atunci
când se folosește în mod exagerat dojana , și mai ales , atunci
când dojana nu păstrează un caracter limitat („astăzi nu ai
invățat lecția”), ci ia forma unei deprecieri globale („ce-o sa iasă
din tine” sau „degeaba cheltuiesc părinții cu tine”). Nu este
deloc întâmplător ca profesorii ce impulsionează elevii mai mult
prin laudă , obtin rezultate mai bune în procesul de educație .
Aceștia apreciază pozitiv „elevii dificili” chiar și pentru unele
progrese minore încercând în felul acesta să dezvolte , în mod
permanent , încrederea elevilor în propriile forțe.
Raporturile dintre profesor și elev nu prezintă numai o
latură intelectuală . Factorul afectiv are o importanță deosebită
asupra randamentului intelectual al elevului . Crearea de bună
dispoziție în clasă reprezintă o condiție necesară pentru evitarea
eșecului școlar . Fiecare lectie se desfășoară într-un climat
afectiv particular , dispoziția clasei variază în funcție de cea a
profesorului.Prin apreciere profesorul trebuie să schițeze o
perspectivă.

SURSELE BLOCAJULUI POT FI:

 Control aversiv,

 Subiectivism în apreciere,

 Necunoaşterea personalităţii elevului sau a mediului său

social,

 Cultivarea la elevi a unor motivaţii negative,

 Indiferenţă la succes,

 Disciplină asigurată numai prin interdicţii şi solicitări,

 Tranzacţii compromiţătoare,
  Încurajarea vedetismului.

BARIERELE COMUNICĂRII:
Se identifică 3 tipuri de blocaje ce constituie probleme
reale în realizarea procesului de comunicare:
 Barierele de ordin emoţional (teamă de a nu comite
greşeli, neîncrederea faţă de superiori, colegi,
dificultatea de a schima modul de gândire, dependenţa
excesivă de opiniile altora etc.).
 Barierele de ordin cultural (dorinţă de a se conforma
modelelor sociale, dorinţă de apartenenţă, slabă
capacitate de a transformă sau modifică ideile etc.)
 Barierele de ordin perceptiv (incapacitatea de distinge
între cauză şi efect, refuzul de a sesiza, de a releva,
incapacitatea de a defini lucrurile, îngustarea excesivă a
punctului de vedere).

MODALITĂŢI DE AMELIORARE A COMUNICĂRII:

- utilizarea mesajelor adresate la persoana întâi (limbajul
responsabilităţii), focalizate pe ceea ce simte emiţătorul şi pe
comportamentul interlocutorului, prevenind astfel reacţiile
defensive în comunicare; procesul de comunicare este mai
complet, se pot comunica emoţiile şi descrie comportamentele
fără a face evaluări şi atacuri la persoană;
- fiți spontan în exprimarea opiniilor personale, încercaţi să nu
vă impuneţi punctul de vedere. Manipularea este o formă de
comunicare care transmite mesajul de non – acceptare şi
neîncredere în deciziile luate;
- ascultarea cu atenţie, ascultatul activ este o modalitate de a
asculta şi a răspunde care duce la îmbunătăţirea înţelegerii
reciproce şi la depăşirea obstacolelor în comunicare.
Comunicarea empatică conţine mesaje de înţelegere,
compasiune şi afecţiune faţă de interlocutor;
- evitarea stereotipurilor şi prejudecăţilor, deoarece conduc la
opinii negative despre ceilalţi, sunt cauzele unor acţiuni şi emoţii
negative, duc la discriminare şi violentă;
- posibilitatea de a lăsa interlocutorului de a face o evaluare
negativă a acţiunilor sau atitudinilor sale, critica nu duce
neapărat la schimbarea celeilalte persoane;
- utilizarea mesajelor care să ajute interlocutorul în găsirea de
alternative, posibilităţi de rezolvare a unei situaţii. Deseori sfatul
este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la inteligenţa sa,
ca o lipsă de încredere în capacitatea persoanei respective de a-şi
rezolva singură problema;
- evitarea amenințărilor, insistând în aplicarea unei pedepse
pentru rezolvarea unei probleme/ situaţii se va genera sentimente
negative;
- evitarea moralității, aceasta cauzează sentimente de nelinişte,
stimulează resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a
celeilalte persoane;
- dovada egalității, atitudinea de superioritate determină
formarea unei relaţii defectuoase de comunicare, încurajează
dezvoltarea conflictelor. Egalitatea înseamnă acceptarea
necondiţionată şi respectarea fiecărei persoane, indiferent de
nivelul sau de cultură, pregătire profesională;
- trebuie ţinut cont de factorii sentimentali, încercarea de a
convinge doar prin argumentare logică sau dovezi logice duce la
frustrare, poate bloca comunicarea;
-solicitarea mai multor informaţii, punerea întrebărilor deschise,
câte una pe rând, acestea dau vorbitorului posibilitatea de a se
deschide, de a explora gândurile şi sentimentele sale, este
convins că te interesează ceea ce îţi spune;
- utilizarea de parafrazare, este o metodă în comunicare care are
rolul de a clarifica mesajul, de a comunica mai eficient nevoile.
Dar nu o folosiţi prea des!;
- posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea
brainstorming-ului, ascultării reflective, discutarea posibilelor
rezultate ale alegerii uneia dintre alternative, obţinerea unui
angajament;
- utilizarea confirmărilor verbale, vizuale şi non verbale, precum
şi sunete care îi fac pe vorbitori să înţeleagă că îi ascultaţi cu
interes şi cu respect;
- citirea limbajul corpului, concentraţi-va atenţia pe factorii
cheie: expresia feţii, ochilor, tonul vocii, ţinuta corpului şi
gesturile;
- asigurarea confortului necesar în timpul comunicării.
 BIBLIOGRAFIE

https://edict.ro/
https://www.rasfoiesc.com/
https://www.didactic.ro/