Teorie și practică în consilierea educațională

Rezumat

Abordarea și aplicarea metodelor active în consilierea educațională permite cunoașterea

elevilor și îi orientează să se implice, să aibă curaj, să afle că, orice răspuns nu este greșit, că poate
fi totul pus la îndoială, poate fi descoperit, iar cadrul didactic află despre modul cum ei învață prin
cooperare, cum se dezvoltă motivația, voința și atenția prin implicarea activă.

Selectarea metodelor adecvate și cunoscând particularitățile fiecăruia, dar mai ales

condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sarcinile de lucru, pentru ca acea metodă să fie
eficientă, fiecare cadru didactic asigură cadrul propice învățării și dezvoltării. Se urmărește
respectarea unor condiții minine și anume: timpul de lucru adecvat pentru fiecare solicitare,
descrierea cerințelor, aplicabilitatea în viața de zi cu zi și apreciera efectuată de fiecare participant
la activitate (cadru didactic respectiv elevi) și nu în ultimul rând enunțarea obiectivelor.
Implementarea o strategiilor specifice consilierii educaționale, influențează pozitiv interesul elevilor
față de activitatea de învățare și implicit să îmbunătățirea rezultatelor acestora, favorizează
cooperarea copiilor, prin implicarea lor directă şi activă, interschimbul de idei, de experienţe, de
cunoştinţe.

Cuvinte cheie - consiliere, metode, tehnici, procedee, rol

Modalităţi de consiliere educaţională a elevilor. Ca activitate interdisciplinară

consilierea se exercită în domenii diverse şi îşi găseste locul în majoritatea sectoarelor vieţii
sociale începând de la teoria şi practica educaţională. Cea mai simplă definiţie dată consilierii
este: consilierea este o relaţie în care o persoana ajută o altă persoană, sau o persoană ajută un
grup de persoane. După I. Dafinoiu „Consilierea este utilizarea pricepută şi principială a
relaţiei interpersonale pentru a facilita autocunoaşterea, acceptarea emoţională şi maturizarea,
dezvoltarea optimă a resurselor personale. Relaţiile de consiliere variază în funcţie de cerere,
dar pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltării, pe formularea şi rezolvarea unor probleme
specifice, luarea de decizii, dezvoltarea unui insight personal, pe lucrul asupra trăirilor
afective sau a conflictelor interne, ori pe îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi”. Modalitățile de
consiliere educațională pot fi folosite la activitățile cu un singur elev, cu un grup care are
aceleeași probleme sau cu întreaga clasă. În consilierea educațională cele mai folosite tehnici
și metode sau procedee (Băban, A., 2001, p34) sunt următoarele:

1
 1.metode - observaţia, conversaţia, povestirea, dezbaterea, exercițiul.
problematizarea, proiectul, portofoliul, psiho-drama, brainstorming-ul, studiul de caz, ș.a.;

2.tehnici - jocul, fișe de lucru, vizionarea sau audierea unor povești terapeutice,
colajul sau posterul;

3.procedee - reformularea problemei, ascultarea activă, empatia, argumentarea,

valorizarea, acceptarea necondiționată, desenul, feed-back-ul ș.a.

Reformularea problemei - a reformula problema este o tehnică de consiliere ce

presupune expunerea, în cea mai scurtă formă, a problemei prezentate de elev (clientul
consilierii). Eficiența reformulării depinde de client, dacă acesta este de acord cu reformularea,
atunci aceasta este validată. (Dafinoiu I., 2000, p. 125)

Ascultarea activă - presupune prezența capacității de a asculta. De ce este este

importantă? Cel care solicită sau este recomandat consilierii trebuie să simtă că este auzit și
înțeles că, cel din fața sa este un bun ascultător. Elementele de identificare ale unei ascultări
active sunt: adaptarea vocii, stabilirea contactului vizual, atitudinea corporală, starea de
spirit, atenția, manifestarea înțelegerii prin intermediul expresivității emoționale.( A.E. Ivey,
1997, p.20)

Empatia - capacitatea de a manifesta sensibilitate şi grijă faţă de sentimentele altora,

persoana fiind capabilă să aprecieze diferenţele dintre oameni. Empatia este un fenomen
complex, uman, legat de sine și presupune conștientizarea emoțiilor, nevoilor și experiențelor
celorlalți. Obiectivitatea poate fi constituită prin experiența partajată a lumii coroborată de
prezența altora. Empatia este adânc înrădăcinată în experiențele trăite și aceastea ne permite
să le recunoaștem și la ceilalți, că sunt oameni cu emoții, sentimente sau gânduri similare. Nu
ar putea exista percepție fără conștiința individului. Empatia este ceea ce îl face pe consilier
să îl identifice pe cel consiliat nu ca un simplu obiect, ci ca pe un alter ego care, în ciuda
micilor diferențe, interpretează aceeași lume ca el. Freud afirmă că procesul de identificare a
empatiei arată calea de a intra în sentimentele celuilalt fără a fi implicat emoțional. (Freud,
S.,1961)

Argumentarea este procedeul prin care consilierul convinge clientul că cele afirmate
de el pe parcursul consiliere prezintă importanță, autenticitate și aplicabilitate. Argumentul
adus nu are statut de demonstrație, este o susținere verbală pentru motivarea și trezirea
interesului școlarului.

2
 Acceptarea necondiționată reprezintă atitudinea de apreciere a celui din fața ta fără a
presupune altceva, decât respectarea demnității și valorii sale personale, absența oricărei
judecăți, control sau presupuneri despre el. Școlarul în fața consilierului este așa cum este el,
ca un întreg, nu poate fi privit doar prin etichetarea care i-a fost atribuită – nereușită școlară,
de exemplu.

Valorizarea înseamnă recunoașterea abilităților personale deținute de școlar, centrarea

pe ele cu intenția de a le dezvolta pe cele ascunse, nedezvoltate, urmărește creșterea stimei de
sine. Comportamentul consilierului fiind fundamentat de altruism, empatie, înțelegere,
corectitudine și pozitivism. Consilierul trebuie să fie atent să nu conducă prin acțiunile sale la
dependență, să nu manipuleze, să nu critice, să nu abuzeze emoțional, ci trebuie să ajute
elevul să remarce valorile sale.

Feed-back-ul este un procedeu folosit de către consilier cu scopul de a primi un

răspuns, o reacție din partea elevului consiliat. În funcție de răspunsul primit își reanalizează
demersul consilierii și în funcție de această evaluare abordează altă strategie.

Consilierea educațională a elevilor cu rezultate şcolare scăzute în vederea

îmbunătăţirii performanţelor la învăţătură începe încă de la vârstele școlarității mici şi
continuă pe parcursul etapelor următoare. Încă din primii ani prin intermediul educației învață
desptre reguli, responsabilități, obligații, drepturi, valori ș.a. Pentru început copilul trebuie
învățat cum să învețe. Consilierea educațională pornește de la subiectul supus consilierii și
analizează și ceilalți factori implicați, părinții și cadrele didactice.În procesul de consiliere se
impune și identificarea factorilor perturbatori ai procesului instructiv-educativ și descoperirea
dificultăților de adaptare a elevilor la mediul școlar, dar și gradul de adaptare al școlii la
cerințele educaționale ale școlarului.

Obiectivele analizei factorilor educativi implicați în procesul de învățare al școlarului

cu rezultate scăzute la învățătură sunt: stilurile de predare, modalitățile de de folosire a
învățării diferențiate, centrate pe elev. Învățătorul își adaptează strategiile de predare, implică
activ elevul, îl stimulează solicitându-i cerințe potrivit posibilităților lui intelectuale.

Obiectivele analizate în cadrul școlarului cu rezultate scăzute la învățătură sunt –

formarea priceperilor și deprinderilor, motivația școlară, stilurile de învățare, nivelul de
stabilitate și concentrare al atenției, respectarea programului de pregătire acasă, prezența
formării trăsăturilor de personalitate, care derivă din valitățile voinței - perseverență, putere.

3
 De asemenea, odată cu aceste obiective, în procesul de consiliere se impune și
identificarea factorilor perturbatori ai procesului instructiv-educativ și descoperirea
dificultăților de adaptare a elevilor la mediul școlar, dar și gradul de adaptare al școlii la
cerințele educaționale ale școlarului. Obiectivele analizei factorilor educativi implicați în
procesul de învățare al școlarului cu rezultate scăzute la învățătură sunt stilurile de predare,
modalitățile de de folosire a învățării diferențiate, centrate pe elev.

Legat de familia copilului consilierea educațională urmărește stilurile parentale,

timpul alocat copilului, comunicarea cu acesta, valorile transmise, în special care privesc
educația.(Cosmovici, A., Iacob L.1999, pp.216-222) De asemenea, consilierul este orientat
să analizeze stilul parental dacă este cel potrivit. Fiecare copil trebuie să înveţe în familie
viaţa în comun, să înveţe modul în care este tratat de adult, să înveţe să coopereze, să
dobândească o relativă armonie şi să se raporteze la altul”.(Şchiopu, U, 1997, p.92) Pentru
îndeplinirea cu succes a rolului educativ în familie sunt necesare câteva trăsături de
personalitate și este cunoscut faptul că prezenţa sau absenţa acestora diferenţiază stilul
parental.

Stilul parental poate fi: adaptativ sau dezadaptativ. Cele dezadaptativ este definit ca
având grad mare de respingere sau grad mare de supraprotecție. Cele adaptativ au grad mic
de respingere sau grad mic de supraprotecție. (Irfan, U., 2011, p. 38-50) Copiii în creştere au
nevoie de interacţiuni adecvate, echilibrate şi consecvente cu părinţii lor şi alte persoanele
importante din viaţa lor.
Rolul cadrului didactic/consilierului educaţional în stimularea elevului. Pentru a
îndeplini rolul său cadrul didactic/consilierul trebuie să manifeste respect pentru școlar, să fie
deschis receptiv pentru oricare din problemele pe care le expune, să accepte fără critică cele
reclamate de acesta și implicare în rezolvare (coordonează elevul pas cu pas astfl încât acesta
să descopere singur răspunsurile.

Atât nevoile cât și aptitudinile școlarului mic sunt analizate și evaluate de consilier.
Rolul acestuia este să pună întrebări, să ofere curaj, îndrumare și inspirație. Pentru
îndeplinirea rolul cadrului didactic/consilierului educaţional în stimularea elevului pentru
obţinerea succesului şcolar este nevoie de respectarea următoarelor obiective:
1.Interelaționarea optimistă a micului școlar cu oricare din cadrele didactice asigură
chiar de la început modul cum se desfășoară fiecare activitate.

4
 2.Orientarea permanentă pentru asigurarea unei stări emoționale benefice (de
exemplu, lauda, alte aprecieri pozitive, formule de stimulare și suportive în procesul
instructiv- educativ, oferirea de recompense, desemnarea unor mici responsabilități pentru
creșterea stimei de sine);
3.Referitor la ritmului activităţilor zilnice obișnuite, orarul individual al copilului se
impune respectarea rutinei și evitarea schimbărilor succesiunii activităților, el fiind obișnuit
cu acestea și debusolat în caz contrar etc.;
4.Atitudinile comportamentale caracteristice copilului trebuie să fie acceptate, fiind
recomandat să-i fie permis școlarului în etapele de debut a școlii (clasa pregătitoare și clasa I)
să facă ce-i face plăcere, iar sarcinile care sunt date să poată fi realizate, fiecare activitate
independentă să fie stimulată, încurajată.
5.În ceea ce privește locul în care își desfășoară activitatea să îndeplinescă condiții
precum siguranță, atractivitate, utilitate, creativitate astfel încât să energizeze vizual copilul,
să se simtă confortabil și motivat.
6.Metodele și mijloacele folosite în cadrul strategiilor instructiv educative trebuie să
fie folosite astfel încât să faciliteze însușirea cunoștințelor, a tranferului lor de la o activitate
la alta și în ceeace privește cunoștințele acumulate, acestea vor fi verificate evaluate după
perioada de adaptare școlară, după ce elevul s-a integrat social. Este necesar să fie repetate
cerințele activităților atât înainte cât și pe parcursul activității, dar și la sfârșitul acesteia,
pentru a asigura îndeplinirea coreactă a acestora și finalitatea activității.
7.Pentru a veni în întâmpinarea dezvoltării relațiilor interpersonale, dar și pentru
energizarea și captarea atenției, pentru motivare, trebuie permisă posibilitatea schimbării
locului, colegului sau alternarea activităților.
8.Fiecare cadru didactic să orienteze pas cu pas activitatea de învățare, efectuarea
sarcinilor de lucru, să fie pregătit să folosească metode potrivite, fișe de lucru, să remarce
starea emoțională, oboseala, indispoziția, neliniștea, relațiile cu alți colegi și atitudinea față de
sine asfel încât să ofere șanse de învățare în diferite momente și să asigure valorificarea
capacităților și posibilităților copilului. Pentru ca procesul consilierii să fie eficient cadrul
didactic/consilierul trebuie să fie posesorul unor abilități precum: formularea întrebărilor;
reformularea lor; înțelegerea; asumarea responsabilității; ascultarea activă; observarea;
empatia și altruismul.
Este necesară și educaţia părinţilor ce cuprinde două aspecte: informarea şi
formarea părinţilor pentru a organiza activitatea educativă cu copiii - respectarea unor
reguli: să dai copilului sentimentul de securitate, sentimentul că este dorit şi iubit; să- l

5
înveţi pe copil cu independenţa şi asumarea responsabilităţii; să eviţi conflictele, să ştii
să le depăşeşti; să respecţi sentimentele, nevoile, datoriile copilului; să te interesezi de
ceea ce face copilul, să tratezi dificultăţile lui; să favorizeze creşterea, dezvoltarea, mai
curând decât perfecţiunea) și comportamentul părinţilor trebuie să fie adaptabil la situaţiile
de interacţiune cu copiii. (Mitrofan I.,Mitrofan N., 1991, pp.127-128). Consilierul și cadrul
didactic orientează și informează părinții că orice copil : este o persoană cu anumite
caracteristici, speciale, diferite, în concordanţă cu gradul de dezvoltare; are drepturi egale
care trebuie recunoscute de către societate şi în special de către părinţi; copilul are o
personalitate individualizată.

6
 BIBLIOGRAFIE

1.Băban, A., 2001, Consiliere educaţională. Ghid pentru orele de dirigenţie şi consiliere,
S.C.Psinet, S.R.L., Cluj Napoca,

2.Cosmovici, A., Iacob L.(1999), Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași

3.Dafinoiu, I.,2000, Elemente de psihoterapie integrativă, Editura Polirom, Iași

4.Freud, Sigmund(1961) Beyond the Pleasure Principle (The Standard Edition). trans by
James Strachey; intro & notes by Gregory Zilboorg.Published by Bantam Books March 1972,
New York (1972)

5.Irfan, U., 2011, Impactul Stilurilor Parentale Asupra Stării de Bine Psihologice a Tinerilor.
Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 38-50

6.Mitrofan, I., Mitrofan, N.,1991, Familia de A - la Z, Mic dicţionar al vieţii de familie,

Editura Ştiinţifică, Bucureşti

7.Sălăvăstru, D., 2004, Psihologia educației, Editura Polirom, Iaşi

8.Steele, J.L., Meredith, K.S., Temple, C.,1998, Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea
gândirii critice, vol. II.,Casa de Editură şi Tipografia Gloria, Cluj-Napoca

9. Stoica, M.2001, Pedagogie şi psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova

10. Şchiopu, U., Verza, E.,1995, Psihologie Vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti

11.Zlate M., 2000, Fundamentele psihologiei, Editura Pro-Humanitate, Bucureşti