VI.

CONDUITA PSIHOSOCIALĂ

1. Imaginea de sine şi percepţia socială a imaginii de sine:

Eul = nucleul integrativ, de coordonare si autoreglare atat in planul propriei personalitati,

cat si in planul relatiilor cu ambianta (mediul, celelalte persoane).
- ~ 2-3 ani: experienta afirmarii Eului in raport cu adultii/autoritatea (apare nevoia de
autonomie).
 Ipostazele Eului:
- Eul pasiv: mecanismele si componentele cognitive, afective;
- Eul activ: componentele voluntare in autocunoastere.
 Tipuri de Eu:
- Eu fizic (tipul somatic, relatia statura-greutate, insuri corporale, particularitati
fizionomice etc) / Eu material, cf. William James (Eu fizic + toate bunurile
detinute de persoane);
- Eu psihic/spiritual (valori, dorinte, aspiratii, insusiri caracteriale si
temperamentale, aptitudini si talente, atitudini si conceptii) – este rezultatul
autoreflectiei si al receptarii perceptiei celorlalti asupra propriei persoane, precum
si a reusitelor si nereusitelor din diferite activitati;
- Eu social (atributele care se dezvolta in contextul relatiilor si activitatilor cu alii,
precum: locul ocupat in grup, reputatia si pretuirea celorlalti, asumarea si
realizarea statutului si rolurilor etc; + totalitatea parerilor si impresiilor pe care
persoana si le formeaza despre ceilalti).

Imaginea de sine = ansamblu rezultatelor autocunoasterii, ale relationarii cu altii

(perceptiile de sine, dintre care mai ales perceptia in oglinda), ale trairii evenimentelor
autobiografice semnificative care au condus la relevarea prin constatare repetata a insusirilor
pozitive si negative ale Eurilor persoanei.
- Se cristalizeaza in perioada 6-8 ani, dar organizarea ei deplina se inregistreaza in
preadolescenta si mai ales in adolescenta, urmand sa persiste pentru tot restul vietii
persoanei.
 Conceptul de sine = ansamblul ideilor, judecatilor si evaluarilor cu privire la propria fiinta,
organizate intr-un intreg coerent si logic, asa incat prin intermediul sau persoana reuseste sa se
inteleaga mai bine pe sine in contexte uzuale, dar si in situatii in care si-a autosurprins
comportamente/cognitii/sentimente inedite.
- se formeaza incepand cu preadolescenta; in adolescenta devine abstract si cuprinzator.
Stima de sine = atitudinea si credintele subiectului fata de propria fiinta.
- Oscileaza in trecerea de la preadolescenta la adolescenta, cand genereaza anxietate si
iritabilitate crescute, precum si dificultati de relationare cu grupurile.
- Creste in adolescenta, factor care favorizeaza echilibrarea dintre indivizi si grupuri,
asumarea de initiative, intarirea statutului si indeplinirea rolurilor.
 Are 2 parti: (1) o parte stabila de-a lungul vietii; (2) o parte modificabila in timp,
atunci cand persoana traieste momente dificile, dureroase.

Concept de sine + imagine de sine = latura cognitiva a reflectarii propriului Eu.

Stima de sine = latura afectiv-evaluativa si motivationala a cunoasterii Eului.

Autoprezentarea = strategia pe care o foloseste o persoana pentru a le forma celorlalti

atitudini si impresii pozitive, de acceptare si pretuire fata de ea. Presupune autosupravegherea
comportamentului cu scopul de autoreglare in raport cu modelele, cerintele si asteptarile
celorlalti, dar si cu normele sociale de acceptare si de evitare/respingere.
Imaginea/Perceptia celuilalt despre noi insine = un concept care se elaboreaza in
contextul interrelatiilor si care sta la baza multor atitudini ale celorlalti fata de noi, intrucat
sustine apropierea si disponibilitatea sa de a comunica cu noi. Mai mult decat atat, expunerea
perceptiei celuilalt despre noi poate induce schimbari in propria imagine de sine in functie de
doua criterii: (1) cat de apropiata este perceptia celuilalt de perceptia noastra; (2) punctul de
vedere al Eului propriu fata de parerea si perceptia celuilalt.
Initierea si desfasurarea interactiunilor si interrelatiilor sunt influentate si de perceptia
noastra asupra altuia sau asupra grupului intreg. Calitatea acestei perceptii devine factor
intern subiectiv care mediaza raporturilor noastra cu celalalt si depinde de (1) abilitatile noastre
cognitive, (2) disponibilitatea noastra de a cunoaste oameni, (3) spiritul de observatie, (4)
capacitatile empatice, (5) gradul de dezvaluire al celuilalt. Totodata, perceptia asupra celuilalt se
poate dezvolta si modifica in timp.
Autodezvaluirea = comunicarea de catre o persoana a unor informatii mai mult sau mai
putin intime despre ea insasi. Poate fi implicata in/poate sprijini perceptia altuia asupra noastra.

3. Comportamente pro şi antisociale. Atitudinile sociale şi evoluţia lor