Strategii identitare la copiii

institutionalizati
Mihaela Boza si Larisa Sandu

Scurt descriere a cercetrii

Problema studiului + obiective

Problema de cercetare: Care sunt modalitatile prin care copii din centrele de plasament
sau cei care beneficiaza in cadrul grupului scolar de o atitudine de respingere/ostilitate,
incearca sa-si modeleze comportamentul?

Cercetarea mai vizeaza urmatoarele obiective:

Evidentierea, prin intermediul tehnicii sociometrice, a statutului si a gradului de
integrare a copiilor institutionalizati in cadrul clasei scolare;
Determinarea strategiilor identitare dominante adoptate de catre copiii institutionalizati
in vederea conturarii unei identitati sociale satisfacatoare;
Realizarea unei comparatii in ceea ce priveste adoptarea strategiilor identitare, intre
elevii institutionalizati si cei cu statut de marginalizat in cadrul clasei scoalare, dar care
nu provin din institutii de ocrotire sociala;
Determinarea strategiilor identitare dominante la elevii cu statut de lider;
Evidentierea modului in care credinta indivizilor intr-un control intern sau extern
influenteaza modul in care acestia utilizeaza strategiile identitare;
Evidentierea modului in care nivelul stimei de sine personale sau collective se
coreleaza cu modalitatea in care isi ale indivizii strategiile identitare

Problema de cercetare comentarii

Care sunt modalitatile (din prisma Teoriei Identitatii Sociale) prin care copii din centrele de
plasament sau cei care beneficiaza in cadrul grupului scolar de o atitudine de
respingere/ostilitate, incearca sa-si modeleze comportamentul?

Analiza:
Este formulat sub forma unei ntrebari
Apare legatura intre cele 2 variabile :Modalitati de modelare comportamentale
copii din centre de plasament/ cei care beneficiaza de o atitudine de
respingere/ostilitate.
Implica posibilitatea testarii empirice
Este specifica, intrucat modalitatile sunt explicat prin prisma Teoriei identitatii
Sociale.

Ipotezele cercetarii
Copiii institutionalizati sunt marginalizati in cadrul colectivului scolar, avand un
status sociometric scazut si un indice de acceptare foarte mic.

Copiii institutionalizati adopta, intr-o proportie mai ridicata, strategii de tip

colectiv.
Copiii ce au o pozitie de marginalizat in cadrul unui grup adopta intr-o
proportie mai ridicata strategii de tip individual.

Liderii din clasele in care sunt confruntati cu o minoritate adopta intr-o mai
mare masura strategii care sa le intareasca si mai mult pozitia dominanta, in
raport cu liderii din clasele in care nu exista o minoritate sociala.
Locul controlului influenteaza semnificativ modul in care indivizii adopta
strategii identitare.
Exista o relatie intre nivelul stimei de sine personale si modalitatea in care
subiectii adopta strategiile identitare.
Exista o relatie intre nivelul stimei de sine colective si masura in care subiectii
adopta strategiile identitare

Populatia tinta si esantionul

Lotul initial de cercetare a fost format din 299 de subiecti chestionati dintre care 190
(76 fete si 114 baieti) elevi la Scoala Generala cu clasele I-VIII, Trusesti, Judetul
Botosani, si 109 (51 fete si 58 baieti) elevi la Scoala Nr. 11 Otilia Cazimir din Iasi.
Lotul de copii din Trusesti a fost compus 26,3% din copii institutionalizati si 73.7% din
copii neinstitutionalizati.
Din lotul initial de 299 subiecti s-a selectat pentru a doua parte a testarii un lot de 88
subiecti, 44 (32 institutionalizati si 12 lideri) provenind de la scoala din Trusesti si 44
(37 marginalizati si 7 lideri) de la scoala Otilia Cazimir, selectati de baza indicelui de
acceptare sociala obtinut prin aplicarea testului sociometric.
Populatia tinta a acestui studiu au consituit-o copiii din clasele V-VIII, iar esantioanele
au fost independente.

Metoda si instrumentul
Metodele utilizate de autorii acestui studiu se bazeaza pe utlizarea chestionarelor si
testelor.
Instrumentele folosite sunt urmatoarele:
Testul sociometric
Scala SSC (stima de sine colectiva). Este o scala de 16 itemi, cu 4 cote de la
1=dezacord puternic pana la 7=acord puternic, ce arata masura in care ne
valorizam pozitiv sau negative in raport cu un grup social de care apartinem,
deobicei, un grup prescris. Scala are 4 subscale ce masoara 4 dimensiuni ale
stimei de sine colective:
Scala M: calitatea de membru o masura a judecatilor indivizilor in legatura
cu valoarea lor ca membrii ai unui grup;
Scala Pr: imaginea personala a grupului masoara judecatile si parerea
personala in legatura cu grupul de apartenenta;
Scala Pu: imaginea publica arata parera cuiva despre modul in care ceilalti
ii evalueaza grupul de apartenenta;
Scala Id : identitate arata importanta apartenentei la un grup social pentru
conceptul de sine.

Scala ROSENBERG este o scala de 10 itemi care masoara

sentimental general al valorii personale, deci o stima de sine globala.
Scala LC este scala de perceptie pentru locul controlului la copii.

Chestionar de strategii identitare este o conceptie proprie a autorilor,

cuprinzand 28 de itemi sub forma de afirmatii la care subiectii fac aprecieri
pe o scala de la 1=dezacord puternic pana la 4=acord puternic. Scala are la
baza sapte subscale, fiecare cu cate patru itemi corespunzand unui tip de
strategie identitara:
Mobilitate sociala
Comparatie interpersonala
Creativitate sociala
Redefinirea atributelor
Complezenta
Combaterea out-grup-ului
Competitie sociala

Chestionar de strategii identitare este o conceptie proprie a autorilor,

cuprinzand 28 de itemi sub forma de afirmatii la care subiectii fac aprecieri pe o
scala de la 1=dezacord puternic pana la 4=acord puternic. Scala are la baza
sapte subscale, fiecare cu cate patru itemi corespunzand unui tip de strategie
identitara:
Mobilitate sociala
Comparatie interpersonala
Creativitate sociala
Redefinirea atributelor
Complezenta
Combaterea out-grup-ului
Competitie sociala

Planul experimental
Planul experimental al studiului a fost de tip: 2 X 2 X 2 X 3.

Variabile:
Dependenta: Tipul de strategie adoptat
Independenta 1 -Statutul social:
1. Institutionalizat
2. Neinstitutionalizat
Independenta 2 - Statutul in cadrul grupului
1. Lider
2. Marginalizat
Independenta 3 - Loc al controlului
1. Internalist
2. Externalist
3. Ambivalent
Independenta 4 - Tipul stimei de sine
1. Colectiva
2. Personala

Design experimental

Analize statistice si interpretare

Prima ipoteza a fost confirmata in urma analizei testului sociometric.
Au fost studiate matricile sociometrice ale copiilor institutionalizati si
ale liderilor din fiecare clasa la care s-a aplicat acest instrument.
La copii institutionalizati se observa un status sociometric cuprins intre
0 si 0,22, comparativ cu cel al liderilor care depaseste 0,50.
Facand o comparatie intre copiii institutionalizati si copiii marginalizati in cadrul
unui grup scolar, se observa ca cei dintai pot fi perceputi ca o minoritate, ca un
grup distinct intre care exista diverse tipuri de inter-relatii. Din sociogramele de
grup reprezentate prin metoda tintei lui Nothway observam ca exista un numar
destul de reprezentativ de alegeri intre elevii institutionalizati, ceea ce le da
acestora caracterul de grup distinct. Din sociogramele in care au fost cuprinsi
elevii marginalizati se obseva ca intre acestia exista frecvent doar relatii de
respingere.
Ei sunt dispersati in cadrul grupului scolar, neavand o particularitate care sa-i
uneasca ca grup distinct.

A doua ipoteza este infirmata in urma reprezentarii grafice, pe baza

prelucrarilor in note z, ce ilustreaza masura in care subiectii adopta tipuri
de strategii.
Copii institutionalizati adopta in general strategii de tip individual.
Predomina strategiile de deplasare (mobilitate) spre grupul dominant, chiar
daca aceasta mobilitate implica sau nu o schimbare in plan privat in ceea ce
priveste valorile care-l leaga de grupul de apartenenta (mobilitate sociala =
29,4% si falsa mobilitate = 17,6%) sau o strategie oarecum opusa celor
dintai, cea de combatere a grupului majoritar, care presupune un puternic
refuz in ceea ce priveste mobilitatea spre aceasta (17,6%). O alta
observatie ar fi adoptarea intr-o proportie foarte mica a strategiei de
redefinirea atributelor (2,9%), care se explica prin faptul ca acest grup se
autopercepe deosebit de negative in privinta propriilor atribute.
Cea de-a treia ipoteza a fost infirmata tot in urma reprezentarii
grafice ca si in cazul ipotezei anterioare.
Se observa mai degraba o predilectie spre strategii de tip colectiv. In
cazul copiilor marginalizati se constata o incercare de a se remarca printr-o
redefinire a atributelor, prin crearea posibilitatilor de a fi remarcati din alte
puncte de vedere (redefinirea atributelor = 24,3%). De asemenea, incearca
modalitati de a patrunde in grupul care-i respinge, desi nu le impartaseste
valorile (complezenta = 18,9%).

A patra ipoteza este confirmata. Liderii din clasele in care este

perceputa o minoritate adopta in principal strategii ce le ofera
posibilitatea intaririi pozitiei lor (redefinirea atributelor = 33,3% si
comparative interpersonal = 33,3%). Interesant este faptul ca acestia nu
recurg la strategii de combatere a grupului defavorizat. Aceasta se
explica, probabil, prin rolul pe care il joaca liderul in cele mai multe
cazuri, si anume acela de mediator de conflicte.
In ceea ce-i priveste pe liderii din clasele cu copii marginalizati, ei
adopta aceeasi atitudine de respingere (combatere out-group = 28,6%) si
isi afirma pozitia fata de acestia tocmai pe baza atributelor pe care restul
indivizilor nu le detin.
Insa este interesant de vazut daca intre cele doua categorii de statut
marginalizati si institutionalizati exista diferente semnificative in ceea
ce priveste adoptarea fiecarei strategii de identitare. Pentru aceasta s-a
recurs la utilizarea testului c2 prin care s-a comparat distributia
frecventelor variabilei strategii identitare prin raportarea la o distributie
teoretica.
Referindu-se la raportul dintre statutul de marginalizat si cel de
institutionalizat, testul releva o diferenta semnificativa in privinta
strategiei de redefinire a atributelor (c2 = 6,4; p= 0,01). Aceasta se
explica prin faptul ca marginalizatii au o tendinta mai mare de a-si reface
imaginea personala si de a scoate in evident o serie de attribute care ar
putea sa le schimbe imaginea.

Utilizand acelasi test, s-a comparat distributia frecventelor variabilei

strategii identitare din perspectiva strategiilor colective si a strategiilor
individuale prin raportarea la distributia teoretica, pentru a vedea daca
exista diferente semnificative intre cele doua categorii de statut:
marginalizat si insitutionalizattestul a aratat ca diferentele nu sunt
semnificative.
In sprijinul verificarii celei de-a cincea ipoteze s-a folosit testul OneWay ANOVA pentru a observa daca exista diferente semnificative intre
grupurile de internalisti, externalisti sau ambivalenti in adoptarea fiecarei
strategii identitare dintre cele sapte ( mobilitate sociala, comparatie
interpersonala, redefinirea atributelor, combaterea outgroup-ului,
competitie sociala, creativitate sociala, complezenta).
Din analiza ANOVA s-a observat ca exista un efect principal al
variabilei loc al controlului, care arata diferente semnificative in modul in
care externalistii, in comparatie cu celelalte doua categorii, adopta
strategiile identitare. Externalistii au, in general, tendinta de a adopta
diferite strategii identitare in mai mare masura decat celelalte doua
categorii, pentru a suplini probabil lipsa de repere interne in
autoevaluare. Aceasta se observa in cazul strategiilor de mobilitate
sociala F(2,85) = 17,79; p < 0,001, redefinirea atributelor F(2,85) =
6,51; p = 0,002, combaterea outgroup-ului F(2,85) = 10,27; p < 0,001,
complezenta F(2,85) = 15,41; p < 0,001.

De asemenea, exista diferente intre externalisti si ambivalenti la

interpersonal F(2,85) = 5,04; p < 0,009. Acest lucru ar putea fi explicat
prin faptul ca ambivalentii si internalistii sunt legati tocmai prin existena
normei de internalitate. Externalistii, in special cei extremi, nu adera
implicit la aceasta norma, manifestand comportamente opuse celorlalte
doua categorii. Nu s-a observat nicio diferenta semnificativa in ceea ce
priveste strategia de competitie sociala.
Cea de-a sasea ipoteza este infirmata. Pentru verificarea aceste
ipoteze s-a utilizat corelatia Pearson.
Exista o relatie foarte slaba intre nivelul stimei de sine personale si
masura in care isi aleg subiectii strategiile identitare. Putem afirma ca
pentru o stima de sine personala ridicata exista tendinta ca subiectul sa
adopte mai putin strategia de mobilitate sociala (r=-0,27, p = 0,011), de
complezenta (r = -0,28; p = 0,008), de combatere a outgroup-ului ( r = 0,23; p = 0,031) si tendinta ca subiectul sa adopte mai mult strategia de
competitie sociala (r = 0,29; p = 0,006). Chiar daca s-a observat o
legatura intre cele patru strategii de mai sus si stima de sine , acesta
este intalnita in realitate la 6-9% dintre cazuri.

In ceea ce priveste doar grupul subiectilor institutionalizati, nu s-a

constatat nici o corelatie semnificativa intre stima de sine personala si
modalitatea de adoptare a strategiilor identitare.
Cea de-a saptea ipoteza este de asemenea infirmata, iar pentru
acesta s-a utilizat tot corelatia Pearson. Exista o relatie foarte slaba
intre nivelul stimei de sine colective si masura in care isi aleg subiectii
strategiile identitare. Putem afirma ca pentru o stima de sine colectiva
ridicata exista tendinta ca subiectul sa adopte mai putin strategia de
mobilitate sociala ( r= -0,33; p = 0,001), de combatere a outgroup-ului (
r = -0,28; p = 0,008), de complezenta ( r = -0,24; p = 0,022). Chiar daca
s-a observat o relatie intre cele trei strategii de mai sus si stima de sine,
aceasta este intalnita in realitate la 6-10% dintre cazuri.

In ceea ce priveste doar grupul subiectilor institutionalizati nu s-a

observat nici o corelatie semnificativa intre stima de sine colectiva si
modalitatea de adoptare a strategiilor.
S-a constatat util a se observa daca exista diferente
semnificative intre cele trei categorii de subiecti: institutionalizati,
marginalizati si lideri, cu privire la cele patru dimensiuni ale stimei
de sine colective. In urma aplicarii testului ANOVA univariat, in
care s-a constatat ca variabila dependenta stima de sine colectiva
si ca variabila independent statutul, s-au ajuns la urmatoarele
concluzii:
in ceea ce priveste calitatea de membru, care este o
masura a unui aspect individual al stimei de sine colective si arata
prejudecatile indivizilor in legatura cu valoarea lor ca membri ai
unui grup, se observa un efect principal al variabilei statut F(2,85)
11,10; p <0,01, testul Bonferroni aratand diferente semnificative
intre subiectii cu statut de lider si subiectii din celelalte doua
categorii.

pentru dimensiunea imagine personala a grupului,care arata prejudecatile si

parerea personala in legatura cu grupul de apartenenta, exista un efect
principal al variabilei statut F(2,85) = 9,90; p < 0,01, testul Bonferroni
aratand diferenta semnificativa intre subiectii cu statutul de institutionalizat.
Aceasta se explica prin faptul ca acestia constituie un grup distinct in cadrul
grupului scolar.
in cazul dimensiunii imagine publica ce arata parerea cuiva despre modul in
care ceilalti ii evalueaza grupul de apartenenta, exista un efect principal al
variabilei statut F(2,85) = 9,6; p< 0,01, testul Bonferroni aratand ca se
diferentiaza semnificativ subiectii din categoria institutionalizati. Acest lucru
evidentiaza faptul ca acestia sunt influentati de prejudecatile si stereotipurile
care se formeaza in jurul categoriei sociale din care fac parte
pentru dimensiunea identitate care arata importanta apartenentei la un grup
social pentru conceptul de sine, nu exista un efect principal al variabilei
statut.

Validitatea si fidelitatea studiului

Factori care pot compromite validitatea interna
Desi au fost efectuate doua faze ale testarii: prima a avut loc intre 7 si 20
aprilie 2003 si a doua intre 12 si 25 mai 2003, nu se pune problema
factorilor istorici, maturizarii.
Principala dificultate intampinata si recunoascuta de autori a fost lipsa
unor subiecti la a doua testare.
In ceea ce priveste selectia, lotul initial de cercetare a fost format din 299
de subiecti, 190 fiind elevi la Scoala Generala cu clasele I-VIII, Trusesti.
Din judetul Botosani si 109 fiind elevi la Scoala nr 11, O. Cazimir, Iasi.
Precum se poate observa numarul nu este echilibrat. De asemenea nu
este echilibrat numarul de fete si de baieti, in ambele scoli existand un nr
mai mare de baieti. Nu s-a folosit in aceasta etapa nici un criteriu de
selectie insa s-a folosit in cea de-a doua etapa, subiectii fiind selectati pe
baza indicelui de acceptare sociala obtinut prin aplicarea testului
sociometric. Astfel, din lotul initial de 299 de subiecti a fost selectat un lot
de 44 (32 institutionalizati si 12 lideri) provenind de la scoala din Trusesti
si 44 (37 marginalizati si 7 lideri) de la scoala Otilia Cazimir. Desi s-au
folosit un nr egal din fiecare scoala, numarul de lideri din scoala din
Trusesti este aproape dublu fata de cel din scoala din Iasi.

Factori care pot compromite validitatea externa

Intrucat au fost alese doar doua scoli, una din Botosani iar celalalta
dinIasi, rezultatele studiului nu pot fi generalizate decat pentru elevii celor
doua scoali sau cel mult pot fi generelizate pe zona Moldovei.

Strategii de control

S-a folosit o strategie de control la scala de perceptie pentru locul

controlului la copii, instrumental cuprinde trei surse de control: intern,
extern si ambivalent/neprecizat, fiecare in urmatoarele patru domenii :
cognitiv (afirmare scolara), social (relatiile intre colegi), fizic (activitate
sportive) si general. Aceste subscale nu au fost utilizate in cadrul
interpretarii rezultatelor cercetarii, ci doar cele trei surse de control
mentionate.
Sugestii: sa fi folosit un numar egal de subiecti in fiecare conditie
experimental.
sa fi incercat sa resolve problema lipsei subiectilor
la a doua testare, eventual cautand mai multe scoli.
sa extinda numarul de scoli cuprinzand toate zonele tarii pentru ca
rezultatele sa fie generalizate pentru intreaga populatie a Romaniei.