Studiu Privind Segregarea de Gen Pe Piata Muncii PDF

Coordonatori:
Conf. univ. dr. Maria Andronie

Conf. univ. dr. Florin Făinişi
Studiu privind segregarea de gen

pe piaţa muncii
Autori:
Prof. univ. dr. Gheorghe Zaman
Prof. univ. dr. Emil Popa
Conf.univ.dr. Aurelian A. Bondrea
Prof. univ. dr. Daniela Paşnicu
Lect. univ. dr. Luise Mladen
Lect. univ. dr. Mădălina Cocoşatu
Lect. univ. drd. Ştefan Barbălată
Lect. univ. drd. ing. Iustin Andronie
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
1. SEGREGAREA ORIZONTALĂ ŞI VERTICALĂ PE PIAŢA MUNCII 2
1.1. Delimitări conceptuale 2
1.2. Indicatori de măsurare ai segregării 4
1.3. Comparaţii privind segregarea de gen în ţările Uniunii Europene 7
2. PARTICULARITĂŢI ALE FORŢEI DE MUNCĂ FEMININE 12
2.1. Evoluţii demografice şi ale structurii forţei de muncă 12
2.2. Evoluţii în sfera ocupării forţei de muncă 16
2.3. Evoluţii în sfera şomajului 28
2.4. Disparităţi salariale 29
3. FACTORI DE INFLUENŢĂ AI SEGREGĂRII OCUPAŢIONALE DE GEN 38
4. TENDINŢE ŞI STRUCTURI ALE ANTREPRENORIATULUI FEMININ

ÎN ROMÂNIA 46
4.1. Abordări teoretico-metodologice ale antreprenoriatului feminin 49
4.2. Tendinţe ale antreprenoriatului feminin în UE şi pe plan mondial. Locul României 52
4.3. Antreprenoriatul şi stadiile dezvoltării economice 94
4.4. Antreprenoriatul feminin tânăr (AFT) 108
4.5. Analiza comparativă a antreprenoriatului feminin şi antreprenoriatului masculin în
România 114
4.6. Unele remarci concluzive 189
BIBLIOGRAFIE 191
1
CAP. 1
SEGREGAREA ORIZONTALĂ ŞI VERTICALĂ
PE PIAŢA MUNCII
1.1. Delimitări conceptuale
În societate femeile şi bărbaţii nu au aceleaşi roluri, resurse, nevoi şi interese şi nu participă în
mod egal la luarea deciziilor. Valorile atribuite “muncii femeilor” ş i “muncii bărbaţilor” nu sunt
aceleaşi. Aceste diferenţe variază de la o societate la alta, de la o cultură la alta şi sunt denumite
“diferenţe de gen”.
Multe politici şi programe nu iau în considerare aceste diferenţe (sunt “gender-blind”).
Rezultatul este că serviciile ş i infrastructurile publice ş i private, precum şi domenii ca ocuparea,
instruirea, mediul de afaceri şi cel politic nu sunt întotdeauna create ţinându-se cont de nevoile specifice
femeilor şi bărbaţilor (sau de cele mai multe ori este luat în considerare etalonul masculin).
Genul se referă la diferenţele sociale dintre femei şi bărbaţi care sunt învăţate şi care se schimbă în
timp. Aceste diferenţe variază mult în interiorul unei culturi şi de la o cultură la alta. Genul este un instrument
conceptual cu ajutorul căruia sunt analizate rolurile, responsabilităţile, constrângerile, şansele şi nevoile
bărbaţilor şi femeilor în orice context. Rolurile şi nevoile de gen sunt influenţate de clasă, vârstă, rasă şi
etnie, cultură şi religie şi de mediul geografic, economic şi politic. În orice context social, rolurile de gen
pot fi flexibile sau rigide, asemănătoare sau diferite, complementare sau în conflict. Pe lângă diferenţele
dintre femei şi bărbaţi, mai pot exista diferenţe în cadrul aceleiaşi categorii în ceea ce priveşte nivelul socio-
economic, puterea de decizie şi vârstă. Termenul de “gen” nu îl înlocuieşte pe cel de “sex” care se referă doar
la diferenţele biologice (de exemplu, datele statistice sunt diferenţiate pe sexe).
Studii de gen - în limba engleză “gender studies” reprezintă studii referitoare la problematicile
care influenţează cu precădere femeile, la relaţiile dintre sexe; o abordare academică, de obicei
2
interdisciplinară, privind analiza situaţiei femeilor şi a relaţiei între sexe, precum şi dimensiunea de gen a altor
discipline.
Segregare de gen se referă la tendinţa femeilor sau a bărbaţilor de a lucra in sectoare şi ocupaţii
diferite. Cu alte cuvinte, unul dintre genuri domină într-o categorie profesionala dată. Se disting două
tipuri de segregare:
Segregare orizontală – este înţeleasă ca o sub/supra reprezentare, fără nici un criteriu, a unui
grup în anumite ocupaţii sau sectoare (Bettio and Vershchagina, 2009). Se referă la concentraţia de femei
sau bărbaţi în anumite profesii sau sectoare de activitate economică. Segregarea orizontală este o constantă
pe piaţa forţei de muncă în toate ţările OECD (Rubery şi Fagan, 1993, Anker, 1998; OCDE, 1998). Se
anticipează o menţinere sau chiar o accentuare a segmentării profesionale, concentraţia femeilor tinzând să
crească în timp în anumite sectoare (Franco, 2007). Această tendinţă explică, în parte, diferenţa de
remunerare dintre femei şi bărbaţi.
Segregarea verticală - reprezintă sub/supra reprezentarea unui grup de lucrători în ocupaţii
sau sectoare care se află la partea „de sus” a piramidei ocupaţionale, în funcţie de venituri, prestigiu,
stabilitatea locului de muncă, indiferent de sectorul de activitate. Subreprezentarea la nivel de vârf pe
scările ocupaţionale specifice este un fenomen cunoscut în literatura de specialitate ca „segregare
verticală”, sau mai frecvent ca „segregare ierarhică”. În literatura de specialitate, segregarea verticală mai
este menţionată şi ca „plafonul de sticlă” (glass ceilling), care indică existenţa unor obstacole care conduc
la o anumită raritate a femeilor în poziţii de conducere şi de luare a deciziei în organizaţii publice,
întreprinderi şi, de asemenea în asociaţii şi sindicate. Fenomenul de existenţă a barierelor care împiedică
ascensiunea femeilor este completat de conceptul „podea lipicioasă” (sticky floor). Acest concept descrie
forţele care tind să menţină femeile la cele mai joase niveluri în piramida organizaţională (Maron and
Maulders, 2008).
Deşi, bărbaţii depăşesc numărul femeilor din ştiinţă şi cercetare, se observă totuşi o creştere mai
rapidă a ponderii femeilor cercetător, oameni de ştiiinţă sau absolvenţi de doctorat în ştiinţe, comparativ cu a
bărbaţilor. Totuşi, segregarea de gen în sectoarele economice şi domeniile ştiin ţifice persistă, ca şi segregarea
3
verticală. Cu toate că există multe semne pozitive, mai sunt necesare multe eforturi pentru realizarea egalităţii de
gen şi pentru cereşterea participării feminine în procesele de luare a deciziilor care modelează întreg peisajul
ştiinţific.
1.2. Indicatori de măsurare ai segregării
Există diferite metode a măsurare a segregării: bazată pe statistici descriptive sau pe indicatori.
Statisticile descriprive oferă posibilitatea de a calcula raportul dintre procentul femeilor dintr-o/un
profesie/sector şi procentul femeilor pe piaţa muncii cu scopul de a identifica dacă există sub/supra
reprezentativitate. Aceste metode pot fi aplicate în acelaşi mod pentru a putea surprinde şi profesiile
dominate de bărbaţi.
Cea mai utilizată metodă de măsurare a segregării este calcularea indicilor Maron şi Meulders
(2008) au prezentat următorii 6 indicatori:
1. Indicele de „nepotrivire” (the dissimilarity index- ID Index) este cel mai utilizat indicator
pentru măsurarea inegalităţilor, definit ca: „suma dintre proporţia minimă a femeilor şi proporţia minimă a
bărbaţilor care ar trebui să-şi schimbe profesia, astfel încât proporţia femeilor să fie identică în orice
profesie” (Anker, 1998). Indicele de „nepotrivire” (ID) este cel mai des folosit pentru comparaţii
internaţionale, deoarece el a fost propus încă din 1995 (Duncan şi Duncan 1955). Acest indicator
calculează repartizarea profesională sau sectorială a ocupării în funcţie de gen, asociată cu segregarea
orizontală şi verticală (Anker 1998). Indicatorul măsoară distanţa faţă de o distribuţie egală a bărbaţilor şi
femeilor pe ocupaţii, ipoteza fiind aceea că segregarea implică o distribuţie diferită a bărbaţilor şi femeilor
în toate ocupaţiile profesionale. Cu cât distribuţia este mai egală, cu atât segregarea este mai scăzută.
Indicele ia valori între 0 şi 1: 0 în cazul în care nu există segregare ş i 1 în cazul unei segregări totate
(fiecare profesie fiind dominată în totalitate de bărbaţi sau de femei). De asemenea, indicatorul permite
calcularea numărului de femei sau de bărbaţi care trebuie să schimbe sectorul/ocupaţia cu scopul obţinerii
unei distribuţii de gen egale pe piaţa muncii. Valoarea indicelui ID depinde de nivelul ocupării feminine,
4
dar numai indirect, prin intermediul schimbărilor în structura ocupaţională care însoţesc creşterile sau
descreşterile în proporţia femeilor pe piaţa forţei de muncă.
2. Indicele standardizat construit de Karmel şi MacLachlan (1988) (Indicele IP).
Acesta poate fi interpretat ca ponderea populaţiei ocupate care ar trbui să-şi schimbe ocupaţia (sectorul) cu
scopul de a face o distribuire egală a bărbaţilor şi femeilor pe ocupaţii şi sectoare. Indicele variază de la 0
în situaţia de egalitate completă la 0,5 pentru cazul contrar. Avand în vedere că valoarea indicelui IP
depinde de cât de mare este ponderea femeilor în ocupare, studierea schimbărilor în timp poate fi
problematică, deoarece nivelul înregistrat de segregare ar putea creşte sau scădea numai ca răspuns la
schimbarea ponderii femeilor în totalul forţei de muncă.
Atât indicele IP cât şi indicele ID presupun că segregarea rezultă din distribuţia diferită a femeilor şi
bărbaţilor pe ocupaţii şi sectoare: o distribuţie mai puţin egală înseamnă un nivel mai mare de segregare.
Aceşti doi indici sunt cel mai des utilizaţi în literatura de specialitate. Totuşi, mai există ş i alţi indici cu
caracteristici statistice diferite.
3. Indicele lui Moir şi Selby-Smith (MSS Index), numit, de asemenea, „Indicatorul ocupării
feminine” se bazează pe ipoteza conform căreia: segregarea presupune că proporţia de femei pe categorii
profesionale este diferită faţă de proporţia femeilor în ocuparea forţei de muncă. Acest indicator măsoară
suma diferenţei absolute a ponderii femeilor şi ponderii de angajaţi pe ocupaţii. Acest indicator este 0 în
cazul egalităţii complete ş i dublul ponderii ocupării masculine a forţei de muncă în cazul inegalităţii
complete. Acesta poate fi interpretat ca proporţia de persoane în ocuparea forţei de muncă care ar trebui să
schimbe sectorul/ocupaţia cu scopul de a realiza o distribuţie egală completă. Cu toate acestea modificarea
indicatorului poate fi cauzată atât de modificarea inegalităţii dar şi ca urmare a schimbării proporţiei
femeilor în ocupare, sau o combinaţie a celor două cauze.
4. Indicatorul „Ponderii sexelor” (SRI) poate fi definit ca numărul femeilor ocupate în sectoare
feminine/ocupaţii raportat la numărul femeilor care ar putea lucra în aceste profesii dacă nu ar exista
segregare minus numărul femeilor ocupate în sectoare/profesii masculine, împărţit la numărul de femei care
ar putea să lucreze în aceste profesii dacă nu ar fi segregare. Potrivit lui Emerek şi alţii (2002), aceste
5
măsuri diferite de segregare nu sunt însă complet satisfăcătoare atunci când se măsoară segregarea în timp,
deoarece o modificare a femeilor şi bărbaţilor pe ocupaţii nu este foarte probabilă în contextul în care
structura ocupaţională este stabilă, la fel şi ponderea femeilor în ocupare. Cum pot fi simultan contabilizate
nivelul de ocupare al femeilor şi ponderea lor în structura ocupaţională?
5. Coeficientul Gini este folosit în general pentru măsurarea inegalităţii veniturilor, dar poate fi
aplicat şi pentru măsurarea segregării (James şi Taeuber, 1985; Silber, 1989). Spre deosebire de alţi
indicatori, acest indicator ia in considerare repartiţia sectoarelor/ocupaţiilor corespunzător gradului de
concentrare a femeilor şi bărbaţilor.
6. Corespondenţa marginală (marginal Matching MM) constă subdiviziunea genurilor masculin
si feminin pe sectoare şi profesii. Se presupune că sectoarele/ocupaţiile feminine au un număr de lucrători
egal cu numărul femeilor în ocupare şi că sectoarele/profesiile masculine au acelaşi număr cu persoanele de
sex masculin aflate în ocupare. Acest indicatori ia valori cuprinse între 0 şi 1: 0 când nu este segregare şi
când nu este posibilă distincţia între locurile de muncă feminine şi masculine; 1 când segregarea este
maximă, când ocupaţiile feminine sunt ocupate în mare măsură de femei şi ocupaţiile masculine de bărbaţi.
Această metodă permite clasificarea datelor fărăr ca procesul statistic să fie influenţat de factori care nu
sunt pertinenţi (De Mazer et al, 1999), izolând schimbările de pe piaţa muncii (cum ar fi creşterea ratelor de
ocupare feminine sau masculine) astfel încât ele nu pot influenţa măsurarea segregării pieţei muncii.
Fiecare din indicatorii prezentaţi anterior au avantaje şi dezavantaje. Corespunzător lui Siltanen
şi alţii (1995), doar „corespondenţa marginală” (MM) satisface toate criteriile de măsurare a gradului de
segregare. „Bridges consideră că literatura de specialitate privind măsurarea segregării este destul de
voluminoasă ş i în continuă creştere. De asemenea, este general acceptat că nici un indicator nu este pe
deplin satisfăcător, şi că sunt potriviţi indicatori diferiţi pentru scopuri diferite” (Betitio and
Veraschchagiana, 2009, p.15).
Referitor la indicatorii de evaluare a Strategiei Europene de Ocupare, Comitetul European de
Ocupare a adoptat indicatorul (IP) (Karmel şi MacLachland 1988) pentru măsurarea şi monitorizarea
egalităţii de gen. Comitetul a propus ca indicatorul de măsurare a segregării de gen pe sectoare/ocupaţii să
6
fie calculat ca media ponderii naţionale a ocupării pentru femei şi bărbaţi aplicată pentru fiecare
sector/ocupaţie, diferenţele sunt adăugate pentru a obţine valoarea totală a dezechilibrului de gen prezentat
ca o proporţie a ocupării totale (clasificarea ISCO/clasificarea NACE).
Bettio şi Verashchagiana (2009), sunt de părere că segregarea este cel mai bine măsurată şi
analizată pe ocupaţii decât pe sectoare. În primul rând, deoarece deciziile de ocupare sunt luate mai degrabă
în funcţie de locurile de muncă (decât de sectoare), iar în al doilea rând fiecare sector tinde să includă tipuri
diferite de locuri de muncă.
1.3. Comparaţii privind segregarea de gen în ţările Uniunii Europene
În această secţiune sunt prezentate comparaţii europene privind segregarea (Bettio şi
Verashchagina 2009).
Figura 1 ilustrează evoluţia segregării ocupaţionale de gen pentru UE ca intreg măsurată prin
intermediul celor mai utilizaţi indicatori (IP şi ID) pentru intervalul 1992-2007. Segregarea se menţine la
cote ridicate şi s-a modificat putin în intervalul analizat. Conform autorilor „Este observat un trend uşor
ascendent în segregare, cu o creştere de aproape 1 punct procentual pentru zona EU12 din 1992, iar
pentru UE27 din 1999. Tendinţa ascendentă din ultimii zece ani este mai pronunţată pentru segregarea de
gen sectorială” (Bettio şi Veraschchagina, 2009, p.7).
Figura 1: Segregarea ocupaţională de gen în UE, 1992-2007
Sursa: Bettio and Verashchagina (2009, p. 32)
7
Graficul 2 ilustrează segregarea ocupaţională de gen în diferite ţări europene în 2007.
Segregarea ocupaţională de gen a fost în medie de 25,2% în 2007, în UE (măsurată cu indicatorul IP).
Acest număr reprezintă ponderea populaţiei ocupate care ar fi trebuit să schimbe ocupaţia (sectorul) pentru
a obţine întradevăr o distribuţie a bărbaţilor şi femeilor pe ocupaţii şi sectoare. Ţările care prezintă cele mai
înalte niveluri de segregare sunt: Estonia (32,2%), Slovacia (30,3%), Letonia (30,1%), Finlanda (29,5%) şi
Bulgaria (29,3%). Ţările cu cel mai scăzut nivel al segregării sunt: grecia (22,4%), România (23,3%),
Malta (23,6%), Italia (23,6%) şi Olanda (25,2%). Diferenţa dintre ţările cu cel mai înalt nivel al segregării
şi cel mai scăzut este de aproape 10 puncte procentuale.
Graficul 2: Segregare ocupaţională de gen în Europa, 2007
Sursa: Bettio and Verashchagina (2009, p. 33) using LFS (ISCO-88 3-digit).
Segregarea pe sectoare economice de activitate la nivel european este prezentată în graficul 3.
Ţările cu gradul cel mai ridicat de segregare sunt: Estonia (26,1%), Letonia (23,5%), Lituania (23,4%), Irlanda
(23,3%) şi Slovacia (23,2%). Ţările cu cel mai scăzut nivel al segregării sunt Malta (14,9%), Grecia (15,9%),
România (13,1%), Slovenia (17,4%) şi Italia (17,87%). Diferenţa dintre ţările cu cel mai înalt nivel de segregare
şi cu cel mai scăzut nivel de segregare este de 12,8 puncte procentuale. Media la nivel european a segregării
europene este de 18,4%.
8
Graficul 3. Segregarea sectorială de gen în Europa, 2007
Sursa: Bettio and Verashchagina (2009, p. 34) using LFS (NACE two-digit).
În ultimele decenii se pare că au apărut anumite modificări în sensul că Ţările Nordice şi
Scandinave au înregistrat o desegregare1 rapidă, în timp ce cele mai multe ţări mediteranene, împreună cu
câteva ţări Est Europene, au înregistrat o creştere a gradului de segregare. Ţările în care s-a înregistrat o
desagregare de gen sunt Suedia, Norvegia, danemarca, Marea Britanie, Austria, Republica Cehă şi Islanda, iar
ţările în care s-a înregistrat o resegregare de gen sunt: România, Bulgaria, Italia, Irlanda, Letonia şi
Spania.(Bettio and Verashchagina, 2009).
Tabelul 1: Segregarea de gen pe ocupaţii
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

EU27 25,3 25,3 25,3 25,5 25,5 25,9 26,0 26,0 26,0
EU15 25,8 25,8 25,7 25,9 26,0 25,9 25,9 25,9 25,8
BE 26,7 26,1 25,3 26,3 26,7 26,2 26,1 25,7 26,2
BG 27,4 27,0 27,1 27,8 27,4 27,8 28,7 29,4 29,4
CZ 30,1 29,2 29,6 29,4 28,9 28,4 28,1 28,5 28,5
DK 27,9 28,1 28,3 27,4 27,5 26,9 27,8 25,7 26,5
DE 26,9 27,0 26,9 26,7 26,7 26,5 26,5 26,5 26,1
EE 31,3 32,4 30,4 32,1 32,7 30,8 31,6 32,2 32,2
IE 26,9 26,7 26,9 27,1 26,8 27,2 27,8 27,9 27,6
EL 21,0 21,5 21,6 21,7 22,5 22,5 22,4 22,4 22,4
ES 24,6 24,9 25,3 26,4 26,2 26,6 27,1 27,4 27,3
1
'HVHJUHJDUHSHSLDĠDPXQFLLvQOLPEDHQJOH]ă³ODERXUPDUNHWGHVHJUHJDWLRQ´HVWHXQFRQFHSWFDUHVHUHIHUăODSROLWLFLOH
SULYLQGUHGXFHUHDVDXHOLPLQDUHDVHJUHJăULLGLVFULPLQăULLYHUWLFDOHúLVDXRUL]RQWDOHSHSLDĠDPXQFLL
9
FR 27,0 26,6 26,3 26,3 26,7 26,1 26,5 26,7 26,6
IT 21,6 21,9 21,8 22,3 23,3 23,9 23,7 23,6 23,8
CY 28,7 29,5 28,8 28,6 29,5 30,6 29,3 28,9 28,0
LV 28,7 29,7 28,6 27,8 27,2 27,1 29,4 30,2 29,8
LT 28,1 28,4 27,3 27,5 27,9 27,4 29,4 29,2 30,1
LU 28,7 26,8 27,1 24,7 25,7 26,4 26,3 27,2 29,2
HU 28,1 28,3 28,1 28,8 28,6 28,4 28,8 28,8 28,2
MT 19,6 17,2 24,5 23,8 24,1 24,3 24,3 23,2 24,9
NL 24,8 25,0 27,8 25,3 25,7 26,2 25,6 25,0 24,9
AT 27,3 27,2 27,8 27,7 25,8 26,0 25,9 26,2 26,1
PL 25,3 25,6 25,3 25,2 25,4 25,5 25,5 25,8 26,2
PT 26,4 26,3 27,6 27,4 26,0 25,9 26,5 26,5 27,3
RO 12,0 11,8 11,9 11,8 11,7 22,3 22,8 23,2 22,9
SI 26,9 26,8 27,1 27,2 27,2 27,6 26,8 26,3 26,7
SK 31,2 31,2 30,8 30,5 30,7 29,5 29,9 30,3 30,5
FI 30,0 29,6 29,4 29,5 29,3 28,9 29,0 29,5 29,5
SE 29,0 28,0 27,8 27,7 27,6 27,4 26,8 26,9 27,0
UK 26,7 26,8 26,5 26,5 26,3 25,8 25,5 25,1 24,8
Sursa: European Commission (2009), « Indicators for monitoring the employment guidelines - 2009
compendium », DG Employment, Social Affairs and Equal Opportunities.
Media europeană pentru segregarea ocupaţională de gen rămâne stabilă în intervalul de timp
analizat pentru UE15, în timp ce pentru UE27 se observă o creştere de la 25,3% în 2000 la 26% în 2008.
Segregarea ocupaţională se pare că este ceva mai ridicată printre ţările noi intrate în UE decât printre cele vechi.
Totuşi sunt observate disparităţi importante între ţări (România apare cu cel mai scăzut nivel al segregării, după
Grecia, fiind sub media UE27). Se poate observa, de asemenea, tendinţe diferite în evoluţia segregării
ocupaţionale pe ţări. În timp ce în unele ţări se observă o îmbunătăţire a nivelului de segregare ocupaţională în
altele se observă contrariul. În România se constată o tendinţă de creştere semnificativă a gradului de segregare,
diferenţa acestuia în intervalul analizat, fiind de 10,9 puncte procentuale.
Tabelul 2: Segregarea de gen pe sectoare
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

EU27 17,7 17,7 17,8 18,1 18,5 18,5 18,7 18,9 19,4
EU15 18,1 18,1 18,2 18,4 18,5 18,5 18,7 18,8 20,3
BE 17,8 18,1 18,2 19,2 18,8 18,1 18,3 18,6 19,3
BG 17,6 17,5 18,1 19,3 19,0 19,2 19,6 20,8 21,9
10
CZ 19,7 18,9 19,3 19,5 19,2 19,1 19,1 19,7 19,1
DK 19,8 19,0 18,5 18,3 19,1 18,7 19,4 18,9 19,3
DE 18,3 18,2 18,1 18,2 18,1 18,2 18,2 18,4 18,3
EE 24,0 24,4 22,5 24,0 22,8 23,7 24,3 26,1 25,8
IE 20,4 20,7 21,0 21,1 21,4 22,4 22,7 23,3 22,5
EL 15,0 15,4 15,4 15,9 15,8 15,9 15,9 15,9 15,5
ES 18,9 19,3 19,5 20,2 20,2 20,4 20,4 20,7 20,7
FR 17,4 17,4 17,5 17,2 17,1 17,1 17,9 18,3 18,0
IT 15,2 15,2 15,4 15,7 17,8 17,9 17,8 17,8 18,0
CY 18,2 17,5 18,1 18,1 19,5 20,9 19,6 20,1 20,3
LV 17,5 21,0 21,7 20,9 21,7 21,0 23,8 23,5 22,8
LT 18,9 20,8 21,5 21,9 21,9 22,4 23,1 23,4 22,9
LU 17,8 19,6 19,7 18,6 17,7 17,4 18,3 19,0 18,9
HU 19,5 19,3 19,5 19,7 19,7 19,8 19,9 20,1 19,4
MT 15,9 25,2 18,0 18,0 14,9 15,2 16,3 14,6 15,6
NL 18,1 18,1 16,7 20,8 17,6 17,5 18,0 17,9 17,9
AT 20,1 20,3 20,4 14,1 18,9 18,3 19,6 18,3 18,4
PL 13,8 13,9 13,7 22,0 18,7 19,0 19,4 19,2 20,2
PT 21,5 21,2 22,2 14,3 20,4 20,5 20,4 20,6 21,7
RO 13,6 13,8 14,6 17,8 14,7 15,0 15,5 16,1 16,9
SI 17,2 17,4 17,6 22,7 17,8 18,3 17,8 17,2 19,2
SK 21,9 22,8 22,5 21,9 22,6 22,4 22,8 23,2 23,5
FI 22,5 21,9 21,6 21,6 22,3 22,2 22,7 22,9 23,1
SE 21,8 21,2 21,5 18,9 21,4 21,6 21,6 21,3 22,1
UK 18,8 18,8 18,9 18,8 18,5 18,5 18,5 18,2
Sursa: European Commission (2009), « Indicators for monitoring the employment guidelines - 2009
compendium », DG Employment, Social Affairs and Equal Opportunities.
În cazul segregării sectoriale de gen, media UE15 a crescut în intervalul analizat de la 18,1% în
2000 la 20,3% în 2008. Este mai scăzută pentru UE27 comparativ cu UE15, astfel încât se poate concluziona că
segregarea sectorială este în medie mai scăzută în ţările nou intrate. Segregarea sectorială de gen, în intervalul
analizat, ori a crescut, ori a rămas stabilă pentru majoritatea ţărilor. Excepţii fac: Marea Britanie, Austria,
Danemarca şi republica Cehă.
11
CAP.2
PARTICULARITĂŢI ALE FORŢEI DE MUNCĂ
FEMININE
2.1. Evoluţii demografice şi ale structurii forţei de muncă
În urma analizei structurii populaţiei din România în funcţie de gen, în perioada 2000-2010, se
poate observa că pe parcursul ultimilor ani ponderea populaţiei feminine întregistrează o uşoară creştere,
ajungând în 2010 la 51,31% din totalul populaţiei. Această situaţie poate fi explicată prin faptul că, pe
fundalul descreşterii numărului populaţiei totale - de la 22435,2 mii în 2000 până la 21431,2 mii în 2010 -
descreşterea populaţiei feminine a avut loc cu un ritm mai scăzut, cu aproximativ 0,8 puncte procentuale
comparativ cu cel al bărbaţilor (4,87% comparativ cu 4,09% cel al bărbaţilor).
Graficul 1
Structura populaţiei totale în funcţie de sex

52,00
51,26 51,26 51,28 51,29 51,31
51,50 51,11 51,14 51,17 51,20 51,22 51,24
51,00
50,50
50,00
49,50 M
48,89 48,86 48,83 48,80 48,78 48,76 F
49,00 48,74 48,74 48,72 48,71 48,69
48,50
48,00
47,50
47,00
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date TEMPO on-line
12
O tendinţă uşor diferită se observă în evoluţia structurii populaţiei în funcţie de gen şi mediile
urban şi rural, care pune în evidenţă o uşoară creştere a ponderii populaţiei feminine în mediul urban,
compensată de o descreştere în mediul rural - ponderea populaţiei feminine se situa în anul 2010 la 52,26%
în mediul urban şi la 50,15% în mediul rural- (tabelul 1 şi graficele 2 şi 3).
Tabelul nr. 1 - Soluţia numărului populaţiei totale în funcţie de sex şi mediu (valori medii anuale)
Anii Total Urban Rural
Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei
2000 22435,2 10968,9 11466,4 12244,6 5907,8 6336,8 10190,6 5061,0 5129,6
2001 22408,4 10949,5 11458,9 12243,7 5903,5 6340,2 10164,6 5046,0 5118,7
2002 21794,8 10642,5 11152,3 11608,7 5579,0 6029,7 10186,1 5063,5 5122,6
2003 21733,6 10606,2 11127,3 11600,2 5566,4 6033,8 10133,4 5039,8 5093,6
2004 21673,3 10571,6 11101,7 11895,6 5704,3 6191,3 9777,7 4867,3 4910,4
2005 21623,8 10543,5 11080,3 11879,9 5692,5 6187,4 9744,0 4851,0 4893,0
2006 21584,4 10521,2 11063,2 11913,9 5704,9 6209,1 9670,4 4816,3 4854,1
2007 21537,6 10496,7 11040,8 11877,7 5684,0 6193,7 9659,9 4812,7 4847,2
2008 21504,4 10477,6 11026,8 11835,3 5658,5 6176,8 9669,1 4819,1 4850,0
2009 21470,0 10457,2 11012,7 11823,5 5649,7 6173,8 9646,4 4807,5 4838,9
2010 21431,3 10434,1 10997,2 11798,7 5632,7 6166,0 9632,6 4801,4 4831,1
În mediul urban, pe fundalul descreşterii populaţiei totale - de la 12.244,6 mii persoane la
11.798,7 mii persoane în anul 2010, descreşterea populaţiei feminine a avut loc cu un ritm cu 2 puncte
procentuale mai mic decât cel al bărbaţilor.
Graficul 2
Structura populaţiei pe sexe în mediul urban

53,00
52,01 52,05 52,08 52,12 52,15 52,19 52,22 52,26
51,75 51,78 51,94
52,00
51,00
50,00
49,00 48,25 M
48,22 48,06 47,99 47,95 47,92 47,88 47,85 47,81 47,78 47,74
48,00 F
47,00
46,00
45,00
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
13
În mediul rural, pe fundalul descreşterii populaţiei totale - de la 10.190,6 mii persoane la 9632,6 mii
persoane în anul 2010, descreşterea populaţiei feminine a avut loc cu un ritm cu 0,8 puncte procentuale mai
mare decât cel al bărbaţilor.
Graficul 3
Structura populaţiei pe sexe în mediul rural

50,60
50,40 50,34 50,36 50,29

50,2750,2250,22
50,20 50,18 50,1650,1650,15
50,20
50,00
M
49,80
F
49,60
49,40
49,20
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
În ceea ce priveşte evoluţia structurii populaţiei în funcţie de gen pe principalele grupe de
vârste se observă uşoare schimbări. Astfel, pe parcursul perioadei 2000-2010, pentru grupa de vârstă 0-19
ani s-a înregistrat o scădere a populaţiei feminine, ca urmare a scăderii ratei natalităţii, pentru grupa de
vârstă 20-64 ani o uşoară creştere a numărului persoanelor feminine iar pentru grupa de vârstă 65 şi peste o
creştere semnificativă a persoanelor de sex feminin.
Tabelul nr. 2
Evoluţia numărului populaţiei totale pe grupe de vârstă în funcţie de sex
Mii persoane
Anul 0-19 20-64 65 şi peste
Total Femei Bărbaţi Total Femei Bărbaţi Total Femei Bărbaţi
2000 5759858 2816289 2943569 13689834 6908890 6780944 4220050 1741172 1244341
2001 5609092 2742165 2866927 13745198 6934425 6810773 4232084 1782313 1271790
14
2002 5425965 2647670 2778295 13307807 6711438 6596369 4183411 1793147 1267874
2003 5331073 2601868 2729205 13294701 6701676 6593025 4175019 1823767 1284015
2004 5229021 2552311 2676710 13295402 6697154 6598248 4174761 1852257 1296648
2005 5100123 2489462 2610661 13332280 6709996 6622284 4164760 1880873 1310573
2006 4987099 2434062 2553037 13409261 6746148 6663113 4165308 1882966 1305039
2007 4830267 2356426 2473841 13507574 6790637 6716937 4184106 1893780 1305942
2008 4693800 2289288 2404512 13612424 6840932 6771492 4204677 1896611 1301607
2009 4571344 2227756 2343588 13694390 6880556 6813834 4274640 1904428 1299797
2010 4448510 2166228 2282282 13787914 6926971 6860943 3194874 1903956 1290918
Ponderea femeilor în totalul populaţiei pe grupe de vârstă (tabelul 3), oscila pentru intervalul
analizat astfel: pentru grupa de vârstă 0-19 ani între 48,7% şi 48,9%; pentru grupa de vârstă 20-64 ani între
50,2% şi 50,4% iar pentru grupa de vârstă 65 şi peste, între 41% şi 59%. Creşterea în intervalul analizat a
ponderii femeilor de la 48,7% la categoria de vârstă 0-19 ani până la 59,6%, la categoria de vârstă 65 şi
peste, pe măsura înaintării vârstei, se datorează unei mortalităţi masculine sporite şi prin urmare, o speranţă
de viaţă la naştere mai mare pentru femei decât pentru bărbaţi.
Tabelul nr. 3 - Ponderea femeilor în totalul populaţiei pe grupe de vârstă (%)
0-19 20-64 65 si peste

2000 48,9 50,5 41,3
2001 48,9 50,4 42,1
2002 48,8 50,4 42,9
2003 48,8 50,4 43,7
2004 48,8 50,4 44,4
2005 48,8 50,3 45,2
2006 48,8 50,3 45,2
2007 48,8 50,3 45,3
2008 48,8 50,3 45,1
2009 48,7 50,2 44,6
2010 48,7 50,2 59,6
15
Graficul nr.4 - Structura populaţiei totale în funcţie de sex pe grupe de vârstă,
în 2010, %
GUXSDGHYăUVWă GUXSDGHYăUVWă GUXSDGHYăUVWă VL

SHVWH
49% F 50% F 40%

50% F
51% B B
60% B
În perioada 2002-2011 ponderea femeilor în totalul populaţiei economic active variază între
44,3% şi 45,2%, ponderea mai mică înregistrându-se în perioada 2008-2010 pe fondul crizei economice şi
este mai scăzută decât ponderea femeilor în populaţia totală.
Graficul nr.5
Populaţia economic activă

60,0
50,0
40,0
30,0
%ăUEDĠL
20,0
Femei
10,0
0,0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010Trim II 2011
2.2. Evoluţii în sfera ocupării forţei de muncă
Ponderea femeilor în totalul populaţiei ocupate în perioada 2002-2011 variază între 44,7% şi
45, 6%, cele mai mici valori înregistrându-se în anii 2009, 2010, ca urmare a crizei economice. Având în
vedere că în cazul bărbaţilor cele mai scăzute ponderi în totalul populaţiei economic active şi a populaţiei
16
ocupate nu s-au înregistrat pe perioada crizei economice putem concluziona că femeile au fost mai puternic
afectate de criza economică decât bărbaţii.
Graficul nr.6
Populaţia ocupată
60,0
50,0
40,0
30,0
%ăUEDĠL
20,0
Femei
10,0
0,0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Trim
II
2011
Tabelul nr. 4
Anii Populaţia economic activă Populaţia ocupată

Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei
2002 10079,5 5525,6 4553,8 9234,2 5031,5 4202,6
2003 9914,3 5464,7 4449,5 9222,5 5056,7 4165,8
2004 9957,1 5470,8 4486,3 9157,6 4980,0 4177,6
2005 9851,0 5431,5 4419,5 9146,6 5011,2 4135,4
2006 10041,6 5526,3 4515,3 9313,3 5073,9 4239,3
2007 9994,3 5515,0 4479,3 9353,3 5116,3 4237,0
2008 9944,7 5526,7 4418,0 9369,1 5157,4 4211,7
2009 9924,1 5524,2 4399,9 9243,5 5100,5 4143,0
2010 9964,5 5548,2 4416,4 9239,4 5111,5 4127,9
Trim II 2011 9920,7 5449,5 4471,2 9209,8 5043,3 4166,6
Se poate observa că ratele de activitate sunt mult mai scăzute în cazul femeilor decât a
bărbaţilor. Astfel, pe parcursul perioadei 2002-2010 rata de activitate feminină a variat între 46,6% şi
47,8%, cea mai mică valoare înregistrîndu-se în 2009. Rata de activitate masculină raportată la aceeaşi
perioadă de timp a variat între 61,7% (în 2005) şi 63,5%. Cu toate că din punct de vedere cantitativ femeile
17
sunt prezente pe piaţa muncii în aceeaşi măsură ca şi bărbaţii, se observă că ratele de activitate sunt mai
scăzute în cazul femeilor.
Graficul nr.7
Evoluţia ratelor de activitate

80
Total
60
Masculin
40 Feminin
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Se poate observa că ratele de ocupare sunt, de asemenea, mai scăzute în cazul femeilor decât a
bărbaţilor. Pe parcursul perioadei 2002-2010 rata de ocupare a variat între 43,8% şi 45,2%, cele mai mici
valori înregistrându-se în 2009 (43,9%) ş i 2010 (43,8%). Rata de ocupare masculină raportată la aceeaşi
perioadă de timp a variat între 56,8% şi 58,6%, în 2009 înregistrându-se 58%, respectiv 58,2% în 2010.
Astfel, se poate constata ca pe perioada crizei economice nu s-au înregistrat cele mai scăzute rate de
ocupare şi în cazul persoanelor de sex masculin. Realizarea egalităţii de gen este vitală pentru îndeplinirea
obiectivelor privind creşterea, ocuparea şi coeziunea socială.
Graficul nr.8
Evoluţia ratelor de ocupare

70
60
50 Total
40 Masculin
30 Feminin
Prezenţa pe piaţa muncii în funcţie de sex şi vârstă se poate ilustra relevant prin intermediul
curbelor de activitate. Se observă că aliura curbelor care unesc ratele de activitate masculine şi feminine pe
18
principalele grupe de vârstă sunt aproape identice, ratele de activitate ale femeilor fiind inferioare celor ale
bărbaţilor, situaţie de natură să adâncească decalajele de venit în defavoarea femeilor. Decalajul dintre
ratele de activitate feminină şi masculină se adânceşte, cu precădere, în cazul grupei de vârstă 55-64 de ani.
Graficul nr.9
5DWDGHDFWLYLWDWHLQIXQFĠLHGHVH[VLYkUVWă
100
90
80
70
60
Total
50
Masculin
40
Feminin
30
20
10
0
15-24 ani 25-34 ani 35-54 ani 55-64
Rata de activitate a femeilor cu vârsta cuprinsă în intervalul de vârstă 55-64 ani, în 2010, este
mult mai redusă decât cea a bărbaţilor, respectiv de 33,5% faţă de 52,7%. Atragerea cât mai multor femei
pe piaţa muncii din România ajută la contrabalansarea efectelor ca urmare a îmbătrânirii populaţiei,
reducerii bugetului finanţării publice şi a sistemelor de protecţie socială, lărgirii capitalului uman de bază şi
creşterii competitivităţii.
Graficul nr.10 - Rata de activitate in funcţie de sex si vârstă, 2010, %
Grupe de vârstă
15-24 ani 25-54 ani 55-64 ani
Total 31,2 79,5 42,5
Masculin 36,2 87,5 52,7
Feminin 26,1 71,4 33,5
19
În graficul 11 se poate observa că rata de activitate a femeilor cu vârsta cuprinsă între 55-64 de
ani, în perioada 2002-2010, a scăzut cu 0,3 pp, faţă de bărbaţi, unde a avut loc o creştere de 8,5 pp.
Graficul nr.11
Evoluţia ratelor de activitate în perioada 2002-2010,

pentru grupa de vârstă 55-64 ani
60
55 55,1 54,5
52 52,1 52,7 52,3
50 48,4
45 44,2 44,6 44,9 Masculin
40 Feminin
35
33,2 33,6 31,9 33,5 34,8 33,9 34,7 34,7 33,5 33,3
30
25
20
Curbele de ocupare pe 2010, pe sexe ş i categorii de vârstă evidenţiază o rată de ocupare mai
scăzută a femeilor la toate categoriile de vârstă, decalajul major înregistrându-se pentru categoria de vârstă
55-64 de ani şi anume de 17,3pp. Astfel, se evidenţiază o tendinţă clară de segregare în defavoarea femeilor
care au mai puţine şanse de angajare în muncă, faţă de bărbaţi, întâmpinând mai multe dificultăţi la intrarea
pe piaţa muncii. Un motiv major al ratei scăzute de ocupare în cazul femeilor îl reprezintă provocarea
privind reconcilierea activităţii profesionale, familiale şi private. Este cunoscut faptul că structura
familiei în funcţie de numărul de copii înfluenţează sensibil rata de ocupare, într-o măsură mai mare la
femei comparativ cu bărbaţii, acest aspect putând fi explicată prin implicarea într-o măsură mai mică a
bărbaţilor în îngrijirea familiei. În strategia Europa 2020 - documentul cheie al UE pentru o creştere
inteligentă, inclusivă şi sustenabilă –este stabilită ca ţintă- creşterea ratei ocupării pentru bărbaţi şi femei cu
vârsta cuprinsă în intervalul 20-64 la 75% până în 2020, respectiv 70% în cazul României, care are un
decalaj mare faţă de media ţărilor UE. Pentru atingerea ţintei de ocupare se impun eforturi pentru creşterea
ocupării feminine atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.
20
Graficul nr. 12
Ratele de ocupare în funcţie de sex şi vârstă, 2010, %

90 83,3
78,3
80 75,5
72,5
66,5 67,6
70
60
50,3 Total
50
41,1 Masculin
40 33 Feminin
28,1
30 24,3
20,4
20
10
15-24 25-34 35-54 55-64
Se poate observa în graficul 13 că rata de ocupare a femeilor cu vârsta cuprinsă între 55-64 de
ani, în perioada 2002-2010, a variat între 31,4% (2004) şi 34,5% (2006), în 2010 înregistrându-se aceeaşi
valoare ca în 2002. Rata de ocupare masculină raportată la aceeaşi perioadă de timp ş i aceeaşi grupă de
vârstă a variat între 43,1% şi 53%, în 2010 înregistrându-se o rată de ocupare de 50,3%, mai mare cu 7,3
p.p. decât în 2002.
Dacă la acest indicator, România, în anul 2005, se situa uşor sub media UE (33,1%, faţă de
33,6% media UE-27), în anul 2010, mărimea indicatorului se situează mult sub media UE adică 33% faţă
de 38,6%, ceea ce evidenţiază o tendinţă diferită în România, faţă de majoritatea ţărilor membre UE în ce
priveşte ocuparea persoanelor feminine mai în vârstă.
Graficul nr.13
Evoluţia ratei de ocupare în perioada 2002-2010, pentru grupa de

vârstă 55-64 ani
55
53 52,3
50 50 50,3 50,3 49,3
46,7
45
43,1 43,5 43,1
40
35
33 33,3 33,1 34,5 33,6 34,4 34,1 33 32,8 Masculin
30 31,4
Feminin
25
În analiza ocupării forţei de muncă destul de relevante sunt şi datele privind aspectul calitativ al
forţei de muncă, în special în funcţie de nivelul de instruire. Deşi, numeric nu există diferenţe majore din
21
punct de vedere al nivelului de instruire între cele două genuri, exceptând nivelul „profesional,
complementar sau de ucenici” (graficul. 14), dacă ne raportăm la populaţia ocupată, forţa de muncă
feminină are un nivel de instruire superior celei masculine (graficul 14).
Graficul nr.14
Populaţia ocupată în funcţie de sex şi nivel de instruire, 2010

3000000
2500000
2000000
Total
1500000
Masculin
1000000
Feminin
500000
0
Gimnazial + treapta I
Postliceal de specialitate sau
Liceal
Superior
Primar (clasele 1 - 4) si fara

Profesional, complementar
tehnic de maistri
sau de ucenici
scoala
Astfel, ponderea femeilor cu studii „superioare”, cu studii „postliceale de specialitate sau tehnic
de maistri” şi „liceale” în totalul femeilor ocupate este mai mare decât ponderea bărbaţilor cu aceleaşi
niveluri de instruire în totalul bărbaţilor ocupaţi, respectiv, 18,2%, 4,7% ş i 31,7% comparativ cu 14,3%,
3,8% şi 27,5%. În acelaşi timp însă, ponderea majoritară a femeilor se remarcă şi în cazul nivelurilor de
educaţie „gimnazial” şi „primar şi fără şcoala”, respectiv de 24,4% şi 6,4%, comparativ cu 21,4% şi 4,6%.
Bărbaţii deţin ponderea majoritară la nivelul de educaţie „profesional, complementar sau de ucenici”,
respectiv de 28,5% comparativ cu 14,6% în cazul femeilor. Ponderea mai mare a femeilor cu un grad mai
mare de instrucţie în numărul total de femei, comparativ cu bărbaţii ar putea constitui un atuu pentru
acestea în ceea ce privesc oportunităţile de angajare şi de creştere a productivităţii. De asemenea, se
observă că bărbaţii părăsesc mai timpuriu procesul educaţional pentru a se angaja în activităţi economice.
22
Graficul nr.15
Populaţia ocupată în funcţie de sex şi nivel de instruire, 2010
Femei 6,4% Superior

18,2%
4,6% 14,3% Postliceal de specialitate sau

24,4% tehnic de maistri
21,4% 3,8% 4,7% Liceal
Profesional, complementar
27,5% sau de ucenici
Gimnazial
28,5%
Primar (clasele 1 - 4) si fara
Bărbaţi 14,6% 31,7% scoala
În urma analizei distribuţiei populaţiei ocupate pe sexe şi nivel de instruire, graficul 16, se
poate observa că femeile deţin ponderea majoritară în totalul populaţiei ocupate la nivelurile de educaţie cu
studii superioare, postliceal de specialitate sau tehnic de maiştri ş i liceal – respectiv, 50,66%, 50,36% ş i
48,24%. În schimb, se poate observa o pondere mai mare a bărbaţilor printre absolvenţii de şcoli
profesionale şi de ucenici – respectiv de 70,83% , comparativ cu 29,17 în cazul femeilor- indicând faptul că
bărbaţii părăsesc mai devreme procesul educaţional şi încep activitatea economică. Deşi nivelul de educaţie
al femeilor este superior bărbaţilor, se pare că dezvoltarea profesională ulterioara, respectiv avansarea în
carieră a femeilor este mult mai înceată, necesitând implementarea unor măsuri specifice pentru accelerarea
acesteia.
Graficul nr.16
Populaţia ocupata dupa nivelul de instruire

80,00%
70,00%
60,00%
50,00%
40,00%
30,00%
20,00%
10,00%
0,00%
Postliceal Profesional
Primar
de ,
Gimnazial (clasele 1 -
Superior specialitate Liceal compleme
+ treapta I 4) si fara
sau tehnic ntar sau de
scoala
de maistri ucenici
Masculin 49,34% 49,64% 51,76% 70,83% 51,99% 46,86%
Feminin 50,66% 50,36% 48,24% 29,17% 48,01% 53,14%
23
Tabelul 5 ilustrează o distribuţie a populaţiei ocupate în funcţie de sex pe domenii de activitate.
Din analiza acestei distribuţii se poate observa că cea mai mare pondere (cu excepţia agriculturii) o ocupă
femeile angajate în administraţia publică, învăţământ, sănătate ş i asistenţă socială (19,2%), precum ş i în
comerţ, hoteluri şi restaurante (17,7%), adică în domenii considerate deja feminizate.
Graficul nr.17
Distribuţia populaţiei ocupate în funcţie de sex, pe domenii de activitate
35,0
31,4
29,1 Feminin
30,0
Masculin
25,0 23,0
18,6 19,2
20,0 17,7
15,0 12,5 11,4

8,6 9,1 8,6
10,0
6,3
5,0 3,0
1,5
0,0
$JULFXOWXUD ,QGXVWULH &RQVWUXFWLL &RPHUĠ 7UD QVSRUWXULVL $GPLQLVWUD ĠLH $OWHD FWLYLWă ĠL
HFRQRPLD KRWHOXULVL FRPXQLFD WLL SXEOLFă
YD QD WXOXL UHVWD XUD QWH vQYă Ġă PkQW
VLOYLFXOWXUD VL VD QD WDWHVL
SHVFXLW D VLVWHQWD
VRFLD Oă
Analizând distribuţia pe sexe a populaţiei ocupate pe fiecare domeniu de activitate în parte,
pentru anul 2010, se observă că şi în domeniile tradiţional „feminine” ponderea bărbaţior este relativ înaltă,
respectiv 37,1% comparativ cu ce a femeilor – 62,9% în administraţia publică, învăţământ, sănătate şi
asistenţă socială ş i 44,5% comparativ cu 55,5% în domeniul „comerţ, hoteluri şi restaurante”. Totodată,
ponderea femeilor în astfel de domenii de activitate considerate, tradiţional „masculine”, cum ar fi
domeniile de activitate construcţii şi transporturi şi comunicaţii înregistrează valori destul de mici –
respectiv, 9% comparativ cu ponderea bărbaţilor de 91% şi 22,2% comparativ cu 77,8% (graficul 18).
Graficul nr.18
Distribuţia pe sexe a populaţiei ocupate pe fiecare domeniu de activitate

100,0% 91,0%
90,0%
77,8%
80,0%
70,0% 60,4% 62,9% 60,8%
60,0% 53,4% 55,5%
46,6% 44,5%
50,0% 39,6% 39,2% Feminin
37,1%
40,0%
30,0% 22,2% Masculin
20,0% 9,0%
10,0%
0,0%
$JULFXOWXUD ,QGXVWULH &RQVWUXFWLL &RPHUĠ 7UDQVSRUWXUL $GPLQLVWUDĠLH $OWHDFWLYLWăĠL
HFRQRPLD KRWHOXULVL VLFRPXQLFDWLL SXEOLFă
YDQDWXOXL UHVWDXUDQWH vQYăĠăPkQW
VLOYLFXOWXUDVL VDQDWDWHVL
SHVFXLW DVLVWHQWD
VRFLDOă
24
Decalajul de venit între cele două genuri, în defavoarea femeilor poate fi datorat concentrării
mai mari a femeilor în unităţile economice publice în care salariile depind de resursele bugetare, care au
fost limitate, în special ca urmare a crizei economice. Din datele prezentate în tabelul 5 se poate observa că
din totalul celor ocupaţi în unităţi publice 53% sunt femei, în timp ce în sectorul privat femeile reprezintă
doar 43% din totalul populaţiei ocupate. Analizând, de asemenea, distribuţia populaţiei ocupate în
domeniile de activitate considerate „feminizate”, se observă că prezenţa femeilor în unităţile publice este şi
mai pronunţată. Spre exemplu, în organizaţiile publice din domeniul „administrare publică, învăţământ,
sănătate ş i asistenţă socială” ponderea femeilor ocupate constituie 61,54%, în domeniul hoteluri şi
restaurante – 75,94%. În cazul comerţului, ponderea lucrătorilor în sectorul public este foarte mică, având
în vedere privatizarea lui în masă.
Ramurile în care activează preponderent femeile, necesită un nivel superior de pregătire şi
instruire, dar care nu este răsplătit pe măsură datorită plafonării salariilor pe motivul reducerii resurselor
bugetare. Prin urmare, problema salariilor mici ale femeilor în corelaţie cu un nivel de instruire şi calificare
înalt nu este doar o problemă a utilizării ineficiente a capitalului uman existent, şi prin urmare o
productivitate scăzuta, dar şi o problemă a organizării sistemului de salarizare din sfera bugetară. O astfel
de situaţie va genera în continuare un deficit de resurse umane specializate, o fluctuaţie mare, precum şi o
demotivare a muncii în aceste domenii de importanţă majoră pentru societate.
25
Tabelul nr. 5 - Structura populaţiei ocupate în funcţie de forma de proprietate a unităţii economice,
2010 (mii persoane)
3RSXODĠLHRFXSDWăPLL 3XEOLFă 3ULYDWă $OWHIRUPH

SHUVRDQH
EăUEDĠL IHPHL EăUEDĠL IHPHL EăUEDĠL IHPHL EăUEDĠL IHPHL
7RWDO
$JULFXOWXUă
HFRQRPLD
YkQDWXOXL
YLWLFXOWXUă
SHVFXLW

,QGXVWULH
&RQVWUXFĠLL

&RPHUĠFX
ULGLFDWDúLFX
DPăQXQWXO

+RWHOXULúL
UHVWDXUDQWH

7UDQVSRUWXUL
úLFRPXQLFDĠLL

$GPLQLVWUDUH
SXEOLFă
vQYăĠăPkQW
VăQăWDWHúL
DVLVWHQĠă
VRFLDOă

$OWHDFWLYLWăĠL

Decalajul de remunerare între femei şi bărbaţi se datorează în mare măsură ş i segregării
ocupaţionale de gen de pe piaţa muncii, de promovarea inegală a bărbaţilor şi femeilor în cariera
profesională. În tabelul 6 se poate observa că bărbaţii deţin o pondere mai mare decât femeile în rândul
conducătorilor autorităţilor publice şi ai unităţilor economico-sociale şi politice – 67,59% bărbaţi
comparativ cu ponderea femeilor de 32,41%. Categoriile de ocupaţii care necesită un nivel înalt de
competenţe şi calificare sunt deţinute de femei – respectiv, specialişti cu nivel superior de calificare
26
51,29%, specialişti cu nivel mediu de calificare 63,10%, funcţionari administrativi 69,9% . De asemenea,
femeile deţin ponderea în categoria de ocupaţii „lucrători în servicii, gospodăria de locuinţe şi deservire
comunală, comerţ ş i asimilaţi” - respectiv 63,94% din totalul persoanelor ocupate în această categorie
ocupaţională.
Bărbaţii sunt prezenţi într-o măsură mai mare în grupele de ocupaţii care presupun eforturi fizice
substanţiale – 79,19% din totalul muncitorilor calificaţi în întreprinderile industriale, construcţii,
transporturi, telecomunicaţii, etc şi 58,64% din totalul muncitorilor necalificaţi.
Tabelul nr. 6 - Structura populaţiei ocupate în funcţie de gen şi grupa de ocupaţie, în anul 2010
6H[HJUXSHGHRFXSDĠLL 3RSXODĠLD
0LLSHUVRDQH
RFXSDWă
WRWDO %ăUEDĠL )HPHL %ăUEDĠL )HPHL
7RWDO
&RQGXFăWRULDLDXWRULWăĠLORU
SXEOLFHGHWRDWHQLYHOXULOH
FRQGXFăWRULúLIXQFĠLRQDUL
VXSHULRULGLQXQLWăĠLOH
HFRQRPLFRVRFLDOHúLSROLWLFH
6SHFLDOLúWLFXQLYHOVXSHULRUGH
FDOLILFDUH
6SHFLDOLúWLFXQLYHOPHGLXGH
FDOLILFDUH
)XQFĠLRQDULDGPLQLVWUDWLYL
/XFUăWRULvQVHUYLFLLJRVSRGăULD
GHORFXLQĠHúLGHVHUYLUH
FRPXQDOăFRPHUĠúLDVLPLODĠL
/XFUăWRULFDOLILFDĠLvQDJULFXOWXUă
VLOYLFXOWXUăYkQăWRULH
SLVFLFXOWXUăúLSHVFXLW
0XQFLWRULFDOLILFDĠLvQ
vQWUHSULQGHULLQGXVWULDOHPDULúL
PLFLvQPHVHULLGHWLSDUWL]DQDOvQ
FRQVWUXFĠLLWUDQVSRUWXUL
WHOHFRPXQLFDĠLLJHRORJLHúL
SURVSHFWDUHDJHRORJLFă
$OWHRFXSDĠLL
'LQFDUHPXQFLWRULQHFDOLILFDĠL
27
2.3. Evoluţii în sfera şomajului
În perioada 2000-2010 se remarcă preponderenţa bărbaţilor în rândul şomerilor, peste 53% din
totalul ş omerilor înregistraţi fiind bărbaţi. Acest lucru este consecinţa procesului de restructurare
economică în ramura industriei, în care forţa de muncă este predominant masculină. Ponderea relativ mică
a femeilor şomere în totalul şomerilor este determinată şi de faptul că locurile de muncă vacante, multe
dintre ele în sectorul serviciilor, sunt în special tradiţional ocupate de femei, bărbaţii depăşind mai greu
barierele psihologice pentru a accepta astfel de slujbe.
Graficul nr.19
(YROXĠLDQXPăUXOXLGHúRPHULvQUHJLVWUDĠL SHVH[H
600000
500000
400000
300000
200000
100000
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Feminin Masculin
Rata şomajului masculin depăşeşte rata şomajului feminin pe parcursul întregii perioade analizate
(vezi graficul nr.20).
Graficul nr.20
(YROXĠLDUDWHLúRPDMXOXLvQUHJLVWUDW SHVH[H
12
10
Total
6
Masculin
Feminin
4
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
28
2.4. Disparităţi salariale
Primul deceniu al perioadei de tranziţie a fost caracterizat printr-o instabilitate economică
accentuată, influenţată de mărimea şi evoluţia ratei inflaţiei, care au indus un declin sever al câştigului
salarial real, faţă de anul 1990. Cel de al doilea deceniu al tranziţiei la economia de piaţă, începând cu anul
2003, a fost marcat de un reviriment al valorii reale a câştigului salarial, care, în anul 2007, pentru prima
dată l-a depăşit pe cel din anul 1990 cu 11,8%. Câştigul salarial real a înregistrat cea mai ridicată valoare
din întreaga perioadă analizată, în anul 2008, depăşind cu 30,3 puncte procentuale nivelul anului 1990.
Criza financiară declanşată începând din a doua jumătate a anului 2008, a determinat o diminuare a
câştigului salarial real din anul 2009 faţă de 2008 (cu 2 puncte procentuale).
De regulă, la condiţii de muncă egale, salariile de încadrare ale femeilor şi bărbaţilor sunt
aceleaşi. Disparităţile dintre salariile femeilor şi ale bărbaţilor, pe diferite activităţi economice, sunt
determinate de diferenţele de nivel de calificare şi de poziţia ierarhică la locul de muncă.
Compararea salarizării femeilor şi bărbaţilor, pe ramuri de activitate, evidenţiază fluctuaţii la
baza cărora, în principal, se află diferenţe de eficienţă economică, din diferite ramuri şi de pondere a
femeilor încadrate în posturi de conducere sau cu studii superioare.
Tabel 1. Ecartul dintre salariul mediu brut realizat al femeilor şi cel al bărbaţilor pe activităţi
economice (%)
Activităţi economie CAEN rev.2 2008 2009

Total România 8 8
Agricultură, silvicultură şi pescuit 5 1
Industrie total 28 28
Construcţii -17 -17
Comerţ 20 18
Transport şi depozitare -1 3
Hoteluri şi restaurante 19 10
Informaţii şi comunicaţii 15 10
Intermedieri financiare şi asigurări 25 27
Tranzacţii imobiliare 10 11
Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice -4 3
Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport -24 -19
Administraţie publică* 5 7
Învăţământ 13 12
Sănătate 14 12
29
Activităţi de spectacole, culturale şi recreative 14 10
Alte activităţi de servicii 27 32
*
Exclusiv forţele armate şi asimilaţi
Sursa: Ancheta salariilor în luna octombrie; datele se referă la salariul mediu brut realizat
Analiza distribuţiei salariaţilor, după nivelul salariului brut lunar realizat în luna octombrie
2009, relevă frecvenţa mai mare a femeilor, în grupele de salarii mici (până la 1500 lei), iar în grupele
de salarii mari, frecvenţe mai reduse. Ponderea femeilor care au realizat salarii de până la 1500 lei a fost
de 60,6%, iar a bărbaţilor de 57,3%. În grupa salariilor brute între 1501 şi 4000 lei, distribuţia pe sexe a
salariaţilor este mai omogenă, reprezentând puţin peste o treime (34,2% femei, respectiv 35,7% bărbaţi).
Salarii de peste 4000 lei, au realizat 6,9% dintre bărbaţi, respectiv 5,2% dintre femei.
Structura salariaţilor pe grupe de salarii brute realizate în luna octombrie 2009 (%)
Grupe de salarii brute realizate Total Bărbaţi Femei

Total 100,0 100,0 100,0
Până la 750 19,6 19,2 20,2

751 - 1000 17,5 16,8 18,3
1001 - 1500 21,8 21,5 22,2
1501 - 2000 14,8 14,9 14,6
2001 - 3000 14,2 14,6 13,8
3001 - 4000 6,0 6,2 5,7
4001 - 5000 2,5 2,8 2,3
5001 - 6000 1,2 1,4 1,1
6001 - 7000 0,8 0,8 0,6
7001 - 8000 0,5 0,5 0,4
Peste 8000 1,1 1,3 0,8
Notă: Pentru luna octombrie 2009 s-au luat în calcul numai salariaţii care au lucrat cel puţin 22 zile
lucrătoare (cu program complet).
Sursa: Cercetarea statistică asupra salariilor, în luna octombrie 2009.
Salariul mediu brut al bărbaţilor este superior mediei pe economie, înregistrând maximul în
anul 2001 (cu 9,3% peste medie), pondere care s-a diminuat treptat, în următorii ani. Salariul mediu brut al
30
femeilor, în aceeaşi perioadă, a avut an de an o evoluţie ascendentă ajungând de la 89,2% în anul 2001 la
circa 96% în anii 2008 şi 2009, în toată perioada 2004-2009, fiind sub media pe economie.
În perioada 2004 – 2009, câştigurile salariale medii brute şi nete ale bărbaţilor au fost
superioare celor ale femeilor, precum şi mediei pe economie. În 2009, câştigul salarial mediu brut la
bărbaţi a fost de 1906 lei, cu 7,4% mai mare faţă de cel al femeilor, respectiv cu 3,3% faţă de media pe
economie.
Nivelul diferit al câştigurilor salariale ale femeilor şi bărbaţilor care îşi desfăşoară activitatea în
diverse ramuri ale economiei naţionale a fost determinat de diferenţele de nivel de calificare, de poziţie
ierarhică la locul de muncă, de ocupaţia exercitată. Se poate, aşadar, concluziona că bărbaţii sunt mai
bine remuneraţi, în majoritatea activităţilor economice, comparativ cu femeile.
În anii 2008 şi 2009, femeile au realizat câştiguri salariale medii brute superioare bărbaţilor
în serviciile administrative şi serviciile suport (cu 25,1%, respectiv 21,8%), construcţii (cu 17,5%, respectiv
22,6%) şi administraţie publică (cu 13,8%, respectiv 10,3%).
În administraţia publică, femeile reprezintă peste 50% din numărul total al salariaţilor, în
activităţile de servicii administrative şi servicii suport, acestea deţin circa o treime, şi în construcţii mai
puţin de o zecime din numărul total al salariaţilor.
Faţă de media pe economie, câştigurile salariale medii brute realizate de salariaţi, atât bărbaţi,
cât şi femei, din activitatea de intermedieri financiare şi asigurări au fost de peste 2 ori mai mari.
Dimpotrivă, câştigurile salariale medii brute ale bărbaţilor care au lucrat în serviciile administrative şi
serviciile suport, respectiv ale femeilor ce au lucrat în alte activităţi de servicii au fost cu puţin peste 50%,
în comparaţie cu media pe economie.
Tabel 2. Ponderea câştigului salarial mediu lunar brut pe sexe si activităţi ale economiei naţionale
% faţă de total
Câştigul salarial mediu lunar brut

Activităti economice -CAEN Rev.2 Bărbaţ Feme Bărbaţ Feme
i 2008i i 2009i
Total România 100,0 100,0 100,0 100,0
31
Agricultură, silvicultură şi pescuit 66,7 70,1 71,2 74,6
Industria extractivă 170,8 185,9 170,5 176,6
Industria prelucrătoare 86,2 70,5 89,9 74,4
Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer 183,1 181,6 189,3 187,4
diţi tapei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare
Distribuţia 85,3 87 8 87,8 91,5
Construcţii 84,3 105,7 73,6 96,8
Comerţ 83,7 75,1 82,5 71,5
Transport şi depozitare 108,4 115,0 110,1 111,9
Hoteluri şi restaurante 58,6 58,9 60,2 57,4
Informaţii şi comunicaţii 162,8 164,1 178,2 186,0
Intermedieri financiare şi asigurări 282,9 238,2 267,4 221,6
Tranzacţii imobiliare 96,5 99,1 84,6 92,2
Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice 131,9 140,2 137,7 141,3
Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport 56,5 75,4 57,3 75,0
>
Administraţie publică* 167,5 203,4 146,4 173,5
Învăţământ 130,9 116,9 126,8 119,0
Sănătate şi asistenţă socială 102,0 97,9 104,6 99,3
Activităţi de spectacole,culturale şi recreative 92,0 92,1 91,9 93,5
Alte activităţi de servicii 65,4 54,6 68,6 53,5
*) exclusiv forţele armate şi asimilaţi
Sursa: Ancheta costului forţei de muncă în anul 2009
Comparativ cu anul precedent, în anul 2009, ponderea salariului mediu brut al femeilor şi cel al
bărbaţilor a urmat aceeaşi tendinţă, la cea mai mare parte a activităţilor economice. Excepţie au fost
activităţile de transport şi depozitare, hoteluri şi restaurante, alte activităţi de servicii, respectiv activităţi de
servicii administrative şi servicii suport, în care ponderea câştigului salarial al femeilor în câştigul mediu pe
economie a cunoscut un trend descrescător, ponderea câştigului bărbaţilor înregistrând o creştere uşoară. În
învăţământ, ponderea câştigului femeilor în câştigul mediu pe economie a crescut (cu +2,1 puncte
procentuale, faţă de ponderea deţinută în anul 2008), iar cea a bărbaţilor a avut o tendinţă de scădere (cu -
4,1 puncte procentuale, faţă de ponderea deţinută în anul 2008).
Salariul mediu brut, pe grupe de mărime a întreprinderilor, înregistrează diferenţe de nivel
semnificative. Câştigului salarial în întreprinderile mari (cu 250 salariaţi şi peste) a fost de peste 2 ori mai
mare decât cel din întreprinderile cu mai puţin de 50 salariaţi. Indiferent de forma de proprietate, între
32
valoarea câştigului salarial mediu şi dimensiunea întreprinderii se constată o relaţie direct proporţională,
acesta crescând o dată cu clasa de mărime.
Cele mai scăzute salarii au fost realizate de femeile din unităţile cu mai puţin de 50 de salariaţi
din sectorul privat, în timp ce câştigurile bărbaţilor din întreprinderile cu cel puţin 250 salariaţi, aflate în
proprietate publică, au fost cele mai mari.
Câştigurile salariale medii ale bărbaţilor le-au depăşit pe cele ale femeilor în toate regiunile de
dezvoltare, ceea ce constituie dovada că segregarea de gen este o caracteristică pentru întregul teritoriu al
ţării. Există o excepţie pentru cinci judeţe, în care decalajul dintre câştigurile salariale medii brute ale
femeilor şi cele ale bărbaţilor a înregistrat valori negative -11% în judeţul Covasna, -8% în judeţul Neamţ, -
7% în judeţul Botoşani, -6% în judeţul Vaslui, respectiv -2% în Municipiul Bucureşti.
Câştigul salarial mediu brut al femeilor în regiunea Sud-Vest Oltenia, a fost mult mai scăzut
decât cel al bărbaţilor, înregistrându-se în acelaşi timp, şi cel mai ridicat nivel al ecartului (15%). În această
regiune de dezvoltare, ecartul dintre salariul mediu brut al femeilor şi cel al bărbaţilor luând valori între 7%
(în judeţul Vâlcea) şi 27% (în judeţul Gorj).
Tabelul 3. Veniturile din prestaţiile sociale
Anii Total Gospodării cu cap al gospodăriei:

Bărbaţi Femei
gospodării
Venituri medii din prestaţii sociale, lei lunar 2006 275,8 286,5 243,1
2007 333,4 344,7 300,0
pe o gospodărie
2008 460,5 470,1 431,7
2009 559,6 568,3 534,8
În procente faţă de total prestaţii sociale
- pensii 2006 78,7 77,6 82,9
2007 80,5 79,1 85,3
2008 84,3 83,2 87,8
2009 83,4 82,0 87,6
- indemnizaţii asimilate pensiilor 2006 1,1 0,9 1,6

2007 0,9 0,7 1,3
2008 0,9 0,8 1,2
2009 0,8 0,7 1,2
- indemnizaţii pentru incapacitate temporară 2006 7,4 8,0 5,0
33
de muncă, maternitate şi îngrijirea copiilor 2007 5,1 5,9 2,3
2008 3,2 5,7 1,6
2009 3,2 3,7 1,8
- prestaţii din fondul de şomaj 2006 2,6 2,9 1,6

2007 1,9 2,2 1,1
2008 1,3 1,4 0,9
2009 3,1 3,3 2,2
- prestaţii familiale 2006 5,7 6,1 4,2

2007 7,0 7,7 4,7
2008 6,5 7,2 4,3
2009 5,9 6,6 3,9
-prestaţii de asistenţă socială şi alte prestaţii 2006 4,5 4,5 4,7

2007 4,6 4,4 5,3
2008 3,8 3,7 4,2
2009 3,6 3,7 3,3
În procente faţă de veniturile totale:
- pensii 2006 15,7 14,4 21,8
2007 15,9 14,6 22,1
2008 18,2 16,6 26,0
2009 20,2 18,2 28,8
-alte prestaţii 2006 84,3 85,6 78,2

2007 84,1 85,4 77,9
2008 81,8 83,4 74,0
2009 79,8 81,8 71,2
Sursa: Ancheta bugetelor de familie.
În regiunile de dezvoltare Nord-Est şi Bucureşti-Ilfov, câştigul salarial brut al femeilor, a fost în
medie mai apropiat de cel al bărbaţilor, înregistrându-se cel mai scăzut nivel al decalajului (1%), iar
valorile minime şi maxime ale acestuia au înregistrat variaţii diferite, în judeţele celor două regiuni.
În regiunea Nord-Est, ecartul dintre câştigul salarial mediu brut al femeilor şi cel al bărbaţilor a
avut o variaţie relativ scăzută (de la -8% în judeţul Neamţ, la 5% în judeţul Iaşi), comparativ cu Bucureşti-
Ilfov unde s-a înregistrat variaţia cea mai ridicată a ecartului (de la -2% în Municipiul Bucureşti, la 26% în
judeţul Ilfov).
34
Se poate concluziona că diferenţele dintre salariile medii brute ale femeilor şi bărbaţilor au
cunoscut variaţii sensibile în profil teritorial, în funcţie de particularităţile factorilor de influenţă
economico-socială din fiecare regiune.
Tabelul 6.Veniturile totale ale populaţiei, pe categorii de gospodării
Anii Total Gospodării cu cap al gospodăriei:

Bărbaţi Femei
gospodării
Venituri totale, lei
- medii lunare pe o gospodărie 2006 1386,3 1538,7 922,5
2007 1686,7 1865,2 1157,2
2008 2131,7 2353,4 1460,6
2009 2316,0 2558,5 1625,4
- medii lunare pe o persoană 2006 473,3 483,2 428,7

2007 577,7 586,9 537,3
2008 731,5 742,9 680,8
2009 797,3 809,7 745,9
În % faţă de total gospodării:
- medii lunare pe o gospodărie 2006 100,0 111,0 65,5
2007 100,0 110,6 68,6
2008 100,0 110,4 68,5
2009 100,0 110,5 70,2
- medii lunare pe o persoană 2006 100,0 102,1 90,6

2007 100,0 101,6 93,0
2008 100,0 101,6 93,1
2009 100,0 101,6 93,6
Sursa: Ancheta bugetelor de familie
În anul 2009, veniturile totale nominale, au fost de 2316,0 lei lunar pe gospodărie şi 797,3 lei
pe persoană, cu numai 8,6%, respectiv 9,0% mai mari decât în anul 2008. În termeni reali, veniturile totale
reale, medii lunare pe o gospodărie au reprezentat 102,9% din nivelul înregistrat în anul 2008.
Veniturile totale medii ale gospodăriilor au avut valori mult mai ridicate în cazul
gospodăriilor conduse de bărbaţi, comparativ cu cele în care femeile sunt capul gospodăriei (tabelul
nr.6). Diferenţele de venit între cele două categorii de gospodării s-au menţinut şi în 2009, în scădere, însă,
35
faţă de 2008 (cu 1,4 puncte procentuale), la aceasta contribuind şi impactul crizei precum şi reducerea cu
25% a salariilor bugetarilor.
Evidenţiem totodată existenţa unor mari decalaje dintre nivelul veniturilor salariale realizate de
cele două categorii, dar şi al celor din activităţi neagricole independente. Raportul dintre veniturile salariale
ale celor două tipuri de gospodării a fost de 2,1:1 şi 1,9:1 în cazul veniturilor din activităţi neagricole
independente.
O altă categorie de venituri, cu o pondere destul de importantă în structura veniturilor totale ale
gospodăriilor, sunt veniturile din prestaţii sociale, ponderea lor în venitul total, fiind, în anul 2009, de
24,2%, mai mare în cadrul gospodăriilor conduse de femei (32,9%), faţă de cele în care bărbaţii sunt capul
gospodăriei (22,2%).
Tabel nr.7. Câştigul salarial nominal mediu net lunar, pe forme de proprietate, clase de mărime ale
întreprinderilor şi pe sexe în anii 2004 şi 2008
lei/salariat
Forma de proprietate Anul 2004 Anul 2008

Bărbaţi Femei Ecartx Bărbaţi Femei Ecartx
Clase de mărime a
0 1 2 3 4 5 6
Total 643 549 0,85 1348 1264 0,94
Sub 50 de salariaţi 387 353 0,91 876 801 0,91
50-249 salariaţi 560 489 0,87 1242 1182 0,95
250 salariaţi şi peste 796 655 0,82 1739 1549 0,89
Proprietate publică 821 666 0,81 1876 1631 0,87
Sub 50 de salariaţi 513 448 0,87 1225 1042 0,85
50-249 salariaţi 633 605 0,95 1604 1695 1,06
Proprietate privată 552 474 0,86 1191 1062 0,89
Sub 50 de salariaţi 376 341 0,91 859 781 0,91
50-249 salariaţi 534 461 0,86 1181 1043 0,88
x) Ecartul se calculează ca raport procentual între salariile bărbaţilor şi ale femeilor.
Sursa: calcule proprii pe baza datelor INS.
Salariile nominale nete lunare, în perioada 2004-2008, (tabelul 7) pe forme de proprietate, clase
de mărime ale întreprinderilor şi pe sexe s-au caracterizat prin:
36
atât în sectorul public cât şi în cel privat, femeile au fost mai slab remunerate decât
bărbaţii la toate clasele dimensionale ale întreprinderilor, exceptând unităţile cu 50 – 249 salariaţi din
sectorul public unde femeile erau mai bine retribuite în anul 2008;
tendinţa ecartului dintre salariile femeilor şi bărbaţilor a fost una de diminuare în perioada
analizată;
în sectorul public salariile au fost mai mari decât în cel privat practic la toate clasele
dimensionale ale întreprinderilor.
Veniturile în natură reprezintă o sursă cu pondere mare în totalul veniturilor, în scădere, faţă de
anii anteriori (de la 19,3% în 2006 la 16,3% în 2009), datorită contravalorii consumului de produse agro-
alimentare, din resurse proprii. În anul 2009, aceasta a reprezentat 13,7% din veniturile totale. Similar cu
cazul prestaţiilor sociale, ponderea veniturilor în natură pentru gospodăriile conduse de femei (17,5%) este
mai mare decât a celor în care bărbaţii sunt cap al gospodăriei (16,1%).
37
CAP.3
FACTORI DE INFLUENŢĂ AI SEGREGĂRII
OCUPAŢIONALE DE GEN
După decenii de dezbateri aprinse şi după multiple cercetări empirice, oamenii de ştiinţă au
ajuns la un acord în legătură cu segregarea de gen pe piaţa muncii în două privinţe. În primul rând, s-a
ajuns la concluzia că segregarea de gen poate implica întradevăr o discriminare în ceea ce priveşte nivelul
salarizării şi, în al doilea rând, s-a stabilit că nu există un singur factor care să explice segregarea de gen.
Din literatura de specialitate abundentă, în Raportul Comisiei Europene intitulat „Gender
segregation in the labour market: root causes, implications and policy responses in the EU”, au fost
reţinuţi un număr de şase factori cheie ce se consideră că influenţează segregarea de gen pe piaţa muncii,
astfel:
1. avantajele comparative;
2. investiţiile mai reduse în educaţie;
3. preferinţele şi prejudecăţile;
4. socializarea şi stereotipurile;
5. barierele de intrare şi practicile organizaţionale;
6. rolurile/responsabilităţile diferite în asigurarea venitului familiei.
Avantajele comparative
Caracteristicile biologice diferite ale celor două sexe reprezintă, probabil, cea mai veche
explicaţie pentru diviziunea de gen a muncii. Mult timp s-a pus accent pe varietatea diferenţelor fizice
38
dintre cele două sexe ca, de exemplu, puterea musculară la bărbaţi versus dexteritatea la femei. Cu timpul
însă, progresul tehnologic a redus rolul caracteristicilor fizice, iar atenţia s-a mutat către creier sau mai bine
zis către felul în care mintea funcţionează.
Raportul Comisiei Europene aminteşte o serie de studii frecvent citate care arată că în timp ce
femeile demonstrează un nivel înalt de competenţe verbale, bărbaţii sunt mai buni la rezolvarea
problemelor matematice sau vizualo-spaţiale abstracte (Maccoby şi Jacking, 1974 şi, de asemenea, Jones,
2008). Această idee a fost sprijinită şi de alţi specialişti care au observat că gradul de ocupare al
persoanelor de sex feminin este mai redus în locurile de muncă mai puternic mecanizate, care necesită
abilităţi spaţiale (England ş i alţii, 1982), în schimb femeile sunt sistematic suprareprezentate în cazul
locurilor de muncă mai puţin mecanizate (Bettio, 1988; West 1982). Recent însă dezbaterea a fost
revitalizată de rezultatelor testelor PISA cu privire la performanţele celor două sexe la matematică şi de
controversele din jurul afirmaţiei lui Laurence Summers (2005) conform căreia femeile au mai puţine
înclinaţii spre matematică. Raportul „Gender segregation in the labour market: root causes, implications
and policy responses in the EU” îi citează însă pe Guiso şi alţii (2008) care au observat că, pentru femei,
scorul testelor de abilitate în matematică este corelat negativ cu indicatorul diferenţelor de gen privind
statutul şi cu alţi indicatori ai inegalităţilor de gen. Ultimele rezultate ale testelor PISA la matematică arată
chiar că fetele au obţinut scoruri cel puţin egale sau mai bune decât băieţii în ţări precum Suedia, Norvegia
şi Islanda.
Prin introducerea noilor tehnologii, avantajele biologice ajung să joace un rol într-un număr
foarte limitat de ocupaţii în care competenţe peste medie în matematică sau în alte discipline sunt
importante pentru productivitate, însă şi în aceste cazuri nu trebuie atribuit un merit numai biologiei.
Investiţii mai reduse în educaţie
Investiţiile mai reduse în educaţie sau formare profesională în cazul femeilor le limitează
acestora accesul la locuri de muncă pentru persoane slab calificate şi prost retribuite.
39
În Raportul Comisiei Europene sunt citaţi Coate şi Loury (1993) care susţin că femeile aleg ele
însele să investească mai puţin în educaţie deoarece anticipează că angajatorii vor avea prejudecăţi vizavi
de acestea şi le vor oferi slujbe care nu necesită investiţii ridicate în educaţie.
O segregare se relizează şi pe domenii de studii, femeile din învăţământul superior optând
pentru disciplinele mai uşoare. O explicaţie ar putea fi aceea că femeile fie nu percep educaţia ca o
investiţie corelată cu viitorul loc de muncă, fie că acestea consideră că perimarea capitalului uman dobândit
în cazul acestor discipline, ca urmare a unor întreruperi în carieră, este mai redusă.
Deşi diferenţele de gen persistă, realitatea este că desegregarea în învăţământul superior a
avansat rapid în cazul cohortelor de studenţi tineri, cu excepţia cazului matematicii ş i informaticii
(Eurostat, 2008).
Evidenţele statistice cu privire la intensitatea legăturii dintre segregarea în educaţie şi
segregarea în ocupare sunt mixte. Astfel, Valentova şi alţii (2007) au observat că segregarea orizontală în
educaţie (pe domenii) este mai strâns legată de segregarea ocupaţională de gen decât segregarea verticală în
educaţie (pe niveluri de educaţie). Autorii raportului „Gender segregation in the labour market: root causes,
implications and policy responses in the EU” au observat că o corelaţie semnificativă între modificarea
segregării în educaţie şi modificarea segregării în ocupare este detectabilă pentru toate ţările membre
UE15, dar nu şi pentru noile State Membre.
În ceea ce priveşte formarea profesională la locul de muncă, statisticile arată că, în medie,
femeile beneficiază de mai puţine ore de formare comparativ cu bărbaţii. Acest lucru este pus însă mai
degrabă pe seama deciziei angajatorilor şi a acordurilor colective decât pe seama alegerii proprii a femeilor.
Preferinţele şi prejudecăţile
Femeile ar putea avea, ca şi bărbaţii, o preferinţă clară pentru anumite ocupaţii. Specialiştii
consideră că preferinţele pentru un anumit loc de muncă şi anumite caracteristici ale acestuia sunt definite
chiar înainte ca persoana să intre în sistemul educaţional sau pe piaţa muncii şi că, teoretic, oamenii sunt
dispuşi să plătească pentru preferinţele lor dacă este necesar (Rosen, 1986). Conform teoriei compensării
40
diferenţelor salariale, dacă, să zicem, o femeie ocupă un loc de muncă în domeniul educaţiei (domeniu în
care predomină forţa de muncă feminină) iar aceasta este mai prost retribuită comparativ cu bărbaţii pentru
un efort comparabil şi pentru aceeaşi calificare, decalajul salarial care rezultă este interpretat ca plata la
care femeia doreşte să renunţe pentru a se bucura de ocuparea unui loc de muncă conform propriei
preferinţe. Cu toate acestea, în ciuda ipotezei privind preferinţele stabile şi bine definite ale persoanelor,
este greu de spus ce preferă cu adevărat cineva. Preferinţele se pot adapta rezultatelor odată ce o alegere a
fost făcută. Astfel, este greu de dovedit că femeile preferă cu adevărat locurile de muncă dominate de femei
chiar dacă acestea sunt mai prost remunerate.
Preferinţele pot include însă prejudecăţile, spune Raportul „Gender segregation in the labour
market: root causes, implications and policy responses in the EU”. Aici se aminteşte că Becker (1957)
argumentează că, dacă unii angajatori de sex masculin au prejudecăţi, dar există suficient de mulţi alţi
angajatori care nu au prejudecăţi în a opera cu o forţă de muncă integral sau predominant feminină, atunci
segregarea poate de fapt să protejeze femeile împotriva riscului de discriminare (şi de remunerare proastă).
Această ipoteză intuitivă derivată din teoria discriminării a lui Becker a fost supusă însă destul de puţin
testării empirice, iar rezultatele au fost destul de controversate (Masters, 1975; Reich, 1981).
Tot Raportul Comisiei Europene îl citează pe Goldin (2002) care a revizuit recent argumentele
lui Becker şi le-a transpus într-o altă ipoteză, mai sofisticată, cea a „poluării”. Conform acesteia, întrucât
femeile au intrat mai târziu pe piaţa muncii, există mai multă incertitudine cu privire la atributele şi
capacităţile lor. Când femeile acced la ocupaţii dominate de bărbaţi, unde anumite capacităţi sunt surse de
prestigiu şi de retribuţii ridicate (ca de pildă ocupaţiile din trecut care necesitau forţă fizică), acest lucru
înseamnă că ocupaţiile respective nu mai necesită acele capacităţi. Temându-se de „poluare”, lucrătorii
bărbaţi se opun astfel accesului femeilor la ocupaţiile tradiţional masculine. Pentru a evita însă opoziţia
angajaţilor de sex masculin şi pentru a putea angaja femei, angajatorii care nu au prejudecăţi vizavi de forţa
de muncă feminină ar putea răspunde prin crearea a două ocupaţii, una de tip feminin ş i alta de tip
masculin, remunerate egal. Cu toate acestea, soluţia creării a două ocupaţii separate are o durată lungă de
implementare, iar în timpul procesului respectiv femeile vor continua să fie suprareprezentate în ocupaţii
41
care necesită calificări mai reduse şi sunt mai prost retribuite. Aşadar, cazuri de discriminare pot apărea şi
pe parcursul procesului de segregare „neutră”. Goldin aduce o mulţime de exemple în sprijinul ipotezei
sale. Explicaţia sa are avantajul că furnizează fundamentele teoretice pentru ideea conform căreia nu toate
tipurile de segregare sunt „rele”.
Socializarea şi stereotipurile
Spre deosebire de specialiştii economişti, sociologii consideră că preferinţele sunt constituite
social fie via piaţa muncii, fie via familie sau alte instituţii sociale. În accepţiunea acestora, preferinţele nu
este posibil să nu reflecte stereotipurile de gen, se arată în Raportul Comisiei Europene.
Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept componente centrale examinarea
trăsăturilor asociate femeilor ș i bărbaț ilor, rolurile asociate fiecărui gen (bărbaț ii sunt capi de familie,
femeile cresc copiii ș i au grijă de gospodărie, de exemplu), caracteristicile fizice ș i abilităț ile cognitive
stereotip asociate genului respectiv (bărbaț ii sunt văzuț i mai analitici ș i mai buni în rezolvarea
problemelor, pe când femeile sunt considerate mai expresive, mai imaginative ș i cu abilităț i verbale mai
bune).
Conform lui Reskin şi Bielby (2005) stereotipurile sunt importante deoarece acestea sunt în
general cunoscute şi impun un comportament potrivit.
Pe piaţa muncii, stereotipurile pot fi utilizate ca proxi pentru productivitate atunci când
caracteristicile adevărate ale lucrătorilor individuali nu sunt pe deplin cunoscute. De exemplu, există
prezumţia că femeile sunt mai bune la predare (ca profesori), iar bărbaţii la condus sau există percepţia că
pe femei te poţi bizui mai puţin din cauza faptului că acestea sunt mai puţin productive ca urmare a
întreruperilor mai dese în carieră. Acest lucru dă naştere la o discriminare statistică, prin care toate femeile
se presupune că au discontinuităţi în muncă, deşi numai o parte dintre acestea prezintă astfel de
discontinuităţi (Phelps, 1972).
Ca urmare a faptului că stereotipurile sunt utilizate ca informaţie surogat sau pentru a impune
un comportament, acestora li se atribuie o importanţă considerabilă pentru segregare de către socilogi.
42
Povestirile sunt exemple de constituire explicită şi voită de stereotipuri. Astfel, în timpul celui de-al doilea
Război Mondial, pentru a face faţă deficitului de forţă de muncă masculină din fabrici presa a creat mitul
femeii „nituitor” (o femeie capabilă să facă munca bărbaţilor), mit ce a fost demolat odată ce războiul a luat
sfârşit. Aşa cum dovedeşte acest exemplu, istoria explică modul cum o ocupaţie sau alta a ajuns să fie
asociate cu un sex sau celălalt. La nivel de politici însă, deci la nivel practic, în literetura de specialitate se
arată foarte clar că utilizarea sistemului de educaţie sau a mass-mediei pentru înlăturarea asocierii dintre
anumite ocupaţii şi feminitate trebuie să parcurgă un drum lung până la desegregare.
Barierele de intrare şi practicile organizaţionale
Raportul „Gender segregation in the labour market: root causes, implications and policy
responses in the EU” arată că stereotipurile au câştigat importanţă ca mecanism de segregare odată cu
demolarea progresivă a barierelor formale ce le-au împiedicat pe femei să acceadă către unele ocupaţii
specifice.
Bariere au fost impuse de către legislaţie dar şi de către muncitorii organizaţi în sindicate sub
aspectul unor practici restrictive (a se vedea Humphries, 1977; Rubery, 1978 sau Hartman, 1979). În
economiile de piaţă cele mai dezvoltate, interdicţiile legale ş i restricţiile pot fi privite ca aparţinând
trecutului, însă o parte din acel trecut este suficient de recent pentru a exercita încă influenţe în prezent. De
exemplu, în Italia femeile au fost acceptate să intre în sistemul judiciar doar începând cu anul 1963, iar în
Olanda a fost numită prima femeie judecător abia în 1947. Mai mult decât atât, trebuie spus că îndepărtarea
barierelor legale nu garantează că opoziţia clandestină va dispărea. Acelaşi Raport al Comisiei Europene îl
citează pe May (2008) care menţionează că unele argumente utilizate în trecut pentru a justifica barierele
formale la accederea în învaţământul superior sunt folosite chiar şi astăzi la explicarea segregării curriculei
universitare în SUA.
Alte forme de bariere ascunse pot fi întâlnite în practicile organizaţionale care influenţează
selecţia şi promovarea femeilor prin folosirea stereotipurilor (Kanter, 1977). În timp ce discriminarea la
angajare poate fi mai puţin întâlnită în ziua de astăzi datorită legislaţiei anti-discriminare, practicile de
43
personal sunt încă în mare măsură discreţionare. De exemplu, sexul angajaţilor este luat deseori în
considerare atunci când acestora li se atribuie diverse sarcini.
Ipotezele pieţei muncii duale ş i pieţei muncii interne pe care Barron şi Norris (1976) sau
Doeringer şi Piore (1971) le-au propus în anii '70 relevă diferenţele sistematice dintre locurile de muncă
specific masculine şi cele specific feminine în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, posibilităţile de
avansare în carieră sau sistemele de plată. Motivul poate fi o reală sau presupusă discontinuitate în muncă
în cazul femeilor sau poate fi pură discriminare. O parte din aceste diferenţe încă persistă deoarece s-a
observat că slujbele predominant masculine oferă traiectorii ale carierei mai lungi. În schimb, în cazul
slujbelor specific feminine treptele de avansare sunt mai dese şi astfel oferă un avans mai mic la fiecare
promovare (Peterson şi Saporta, 2004; Barnett, Barron şi Stuart, 2000).
Raportul Comisiei Europene arată că exemple de practici organizaţionale potenţial părtinitoare
sunt mecanismele de angajare sau promovare care au tendinţa de a favoriza forţa de muncă masculină ca
urmare a faptului că femeile au mai puţine resurse relaţionale. Cercetările au arătat că, cu cât practicile de
personal sunt mai birocratice, mai formale şi mai transparente, cu atât asocierile dintre slujbe şi gen sunt
mai slabe (Reskin şi McBrier, 2000). Locurile de muncă din sectorul public sau din firmele mari au
tendinţa de a fi mai birocratic reglementate. Astfel, diferitele structuri ale sistemelor de plată sau diferitele
tipuri de angajatori (firme mari sau mici, din domeniul public sau privat) contribuie la constituirea
modelului de segregare (Grimshaw and Rubery, 2007).
Rolurile/responsabilităţile diferite în asigurarea venitului familiei
Pe baza analizei unui studiu de caz detaliat, Bettio (1988) afirmă că segregarea ocupaţională
adesea ţine captive femeile pe locuri de muncă cu valoare adăugată mică şi mai prost retribuite. Pe de o
parte, diferite slujbe au o valoare adăugată diferită pentru angajatori în funcţie de poziţia locului de muncă
în structura lanţului de producţie şi nu în funcţie de productivitate sau de pregătirea profesională a
angajatului. De exemplu, locurile de muncă din activităţile intensive în muncă au tendinţa de a prezenta o
valoare adăugată pe oră lucrată mai mică şi sunt adesea puternic feminizate (West, 1982; Bettio, 1988). Pe
44
de altă parte, puterea de negociere a femeilor are tendinţa de a fi mai redusă, în principal din cauza unei
distribuţii neuniforme a resposabilităţilor familiale şi angajamentului inegal în asigurarea venitului familiei.
Dată fiind larg răspândita prezumţie că bărbatul are rolul de aducător de venit, de cap al familiei şi că
femeia are rolul de a creşte copiii şi de a avea grijă de gospodărie, angajatorii consideră că bărbaţii se
portrivesc mai bine cu locurile de muncă cu valoare adăugată mai mare, pentru care sunt dispuşi să
plătească mai mult. O inevitabilă consecinţă a acestei „potriviri” este subevaluarea ş i minimizarea
recunoaşterii abilităţilor specifice solicitate de locurile de muncă feminine (Elson ş i Pearson, 1981;
England, 2004).
Raportul Comisiei Europene mai arată că distribuţia inegală a responsabilităţilor familiale
oferă, de ademenea, o explicaţie alternativă pentru faptul că femeile acceptă oferte de muncă cu program
redus sau cu orar flexibil deşi acest lucru implică salarii orare mai reduse dacă acesta este singurul mod în
care ele pot combina rolul de mamă şi rolul de aducător de venit.
45
CAP.4
TENDINŢE ŞI STRUCTURI ALE
ANTREPRENORIATULUI FEMININ ÎN ROMÂNIA
Femeile antreprenor reprezintă un potenţial subutilizat în continuă creştere în economiile ţărilor
UE-27 ş i în România. Cu toate că antreprenoriatul reprezintă un proces în expansiune rapidă, femeile se
confruntă cu o serie de dificultăţi specifice care evidenţiază existenţa unui potenţial subutilizat al acestora
în materie de antreprenoriat.
Monitorul Global al Antreprenoriatului (Global Entrepreneurship Monitor - GEM), o instituţie
academică de cercetare non-profit, oferă o multitudine de informaţii şi aspecte referitoare la diferenţele
dintre antreprenoriatul masculin şi cel feminin, care pot fi analizate pe trei niveluri:
diferenţa naturală a antreprenoriatului feminin, la nivelul activităţilor (servicii,
sectoare şi locuri de muncă cu valoare aăugată scăzută, potenţial redus de creştere a locurilor de muncă
etc);
diferenţe de motivare/angajare (muncă cu timp parţial, fonduri disponibile pentru
start-up-uri, calificări, oportunităţi oferite, teama de eşec);
Diferenţa la nivelul inserţiei pe piaţa muncii/revelarea importanţei reţelei, acces la
finanţare, acces la structuri de promovare).
Vom încerca, în prezenta cercetare, să conturăm profilul antreprenoriatului feminin în România
şi să identificăm tipurile de dificultăţi pe care acesta le întâmpină, precum şi iniţiativele şi măsurile
posibile, în vederea depăşirii stereotipurilor care încă persistă în domeniul AF, ţ inând seama de
46
specificitatea ş i nevoia de sprijin ale acestuia, printr-un management mai bun al timpului, structuri de
training adecvate, acces mai lesnicios la finanţări, o mai bună vizibilitate şi formare de reţele.
Crearea şi dezvoltarea de IMM-uri este considerată drept una din căile redresării economiei
naţionale şi menţinerii la cote relativ înalte a creării de noi locuri de muncă şi reprezintă una din priorităţile
guvernelor din majoritatea ţărilor, membre şi nemembre ale UE2.
Ideea privind importanţa încurajării concepţiei antreprenoriale ş i a conducerii unei afaceri
promovate în rândul tuturor categoriilor populaţiei capătă o importanţă deosebită, mai ales în condiţiile
actualei crize economice şi financiare.
Creşterea numărului de femei antreprenor în România, dar şi în alte ţări, este considerată de
majoritatea specialiştilor drept unul din factorii cu contribuţie majoră la contracararea fenomenului actual
al crizei economice şi al relansării creşterii sustenabile al diminuării discrepanţelor de gen.
Deşi statisticile UE nu urmăresc numărul femeilor antreprenor, în multe ţări membre ale UE se
estimează că numărul femeilor care lucrează pe cont propriu este în continuă creştere (CEEDR, 2010) în
prezent acestea reprezentând circa 30% din numărul total al antreprenorilor.
Realitatea privind AF în ceea ce priveşte dificultăţile cu care se confruntă, în mod plastic, a
fost exprimată prin aşa numita formulă a „plafonului şi peretelui de sticlă”, asupra căreia vom face o
scurtă referire întrucât reflectă o realitate nu doar a egalităţii de şanse şi de gen, ci a situaţiei segregării în
acest domeniu, având în vedere că realitatea AF se confruntă cu multe stereotipii, mentalităţi şi uneori
„prejudecăţi” vizând motivaţia prevalenţei numerice şi nu numai a bărbaţilor in funcţii ierarhic superioare,
comparativ cu femeile.
Plafonul de sticlă (glass ceiling, plafond de verre) utilizat metaforic, pentru prima dată, în anul
1986 de către doi ziarişti americani, se referă la obstacolele sau barierele care exclud femeile de la
accesarea nivelurilor ierarhice cele mai înalte. Cu alte cuvinte, acesta vizează o serie de bariere invizibile,

'HúLQRĠLXQHDGHDQWUHSUHQRULDWVHDGUHVHD]ăFXSUHFăGHUHvQGHRVHELVHFWRUXOXL,00VWDUWXSXULORU
FDSLWDOXULORUGHULVFMRLQWYHQWXUHVSLOORYHUVúLVSLQRIIXULORUWRWPDLPXOĠLVSHFLDOLúWLFRQVLGHUăFăDFHVW
WHUPHQSRDWHILDSOLFDWúLvQFD]XULOHXQRUvQWUHSULQGHULGHWDOLHPDUH)ăUăDDSURIXQGDDFHVWDVSHFWGH
GLVSXWăPDLGHJUDEăVFRODVWLFăWHRUHWLFRPHWRGRORJLFăFRQVLGHUăPFăDPEHOHDERUGăULVXQWGHLQWHUHVQX
QXPDLWHRUHWLFRPHWRGRORJLFGDUúLSUDFWLF
47
dincole de care femeile nu au acces sau au un acces foarte limitat în ierarhia superioară a funcţiilor de
conducere. Aceste bariere constituie o formă de segregare verticală în evoluţia carierelor femeilor care
fac ca la competenţe egale, bazate pe aceleaşi diplome ca şi bărbaţii, acestea să nu poată accede decât foarte
greu sau deloc la poziţii ierarhice mai înalte.
Dacă plafonul de sticlă semnifică obstacole absconse, invizibile care împiedică femeile să
ajungă în poziţiile cele mai înalte de ierarhie sociale, pereţii paharului (parois de verre) reprezintă
mecanismul situaţiilor în care femeile ajung în posturi de nivel mai puţin înalt care se află adesea în filiere
şi servicii considerate mai puţin centrale sau strategice pentru organizaţie. În mod figurat, se poate
considera că femeile nu au acces la „aleea centrală”, singura care oferă acces la niveluri ierarhice înalte
potrivit următoarei scheme:

3ODIRQXOGHVWLFOă

3HUHĠLLVWLFOHL

IHPHLFXGLSORPă EăUEDĠLFXGLSORPă

3HUVRQDOGHVSULMLQPDMRULWDWHD
IHPHL

Nu numai la companii, dar ş i chiar în instituţii publice şi universităţi, cea mai mare parte a
posturilor ierarhice superioare sunt ocupare de către bărbaţi. Plafonul de sticlă despre care s-a făcut anterior
vorbire nu poate fi spart decât prin stabilirea de cote, de exemplu , de 25% pentru femei pe anumite funcţii
superioare3. În prezent, tot mai mulţi factori de influenţă converg către „spargerea” plafonului de sticlă
între care menţionăm: creşterea numărului şi a ponderii femeilor cu studii superioare; dinamica mai înaltă a
femeilor antreprenor faţă de cea a bărbaţilor, introducerea TIC care oferă şanse profesionale mai echilibrate
pentru bărbaţi şi femei; emanciparea, în general, a femeilor, în zonele şi regiunile cu nivel de dezvoltare
economico-socială relativ scăzută; conştientizarea mai cuprinzătoare a complementarităţilor socio-

9H]LKWWSZZZXQLOFKHJDOLWHSDJHKWPO
48
profesionale dintre bărbaţi şi femei ca şi a efectelor defavorabile a oricărei discriminări sau segregări de
gen.
În vederea maximizării contribuţiei antreprenoratului feminin la dezvoltarea durabilă a
societăţii ş i economiei, în prezenta cercetare ne-am propus să evidenţiem impactul pe care-l au diferiţi
factori socio-demo-economici asupra AF, comparativ cu AM, bazându-ne, în principal, pe informaţii, date
şi anchete realizate în cadrul EUROSTAT sau al altor organizaţii internaţionale din care România face
parte. Totodată, s-au utilizat şi datele statice şi informaţiile economice-sociale existente în statisticile
naţionale şi literatura de specialitate din ţară şi străinătate.
Fără a aprofunda abordările tematico-metodologice referitoare la definiţie, conţinutul, sfera de
cuprindere, nivelurile de analiză, convergenţele şi divergenţele de natură teoretică, cercetarea noastră pune
accent pe principalii factori care stimulează sau, dimpotrivă, obstrucţionează sporirea rolului şi contribuţia
AF, pe cât de complexe pe atât de importante la sustenabilitatea dezvoltării ţă rii, la creşterea
competitivităţii şi eficienţei economice şi sociale.
4.1. Abordări teoretico-metodologice ale antreprenoriatului feminin
Revista americană „Journal of Small Business Management” publica, pentru prima dată în anul
1976, articolul „Antreprenoriatul: O nouă frontieră feminină”4, considerat ca prim studiu privind
abordările teoretice ale antreprenoriatului feminin. Ca urmare a faptului că numărul femeilor antreprenor a
cunoscut practic o creştere foarte rapidă în toate ţările dezvoltate, începând cu anii ’80 au început să apară
tot mai multe cercetări de specialitate privind antreprenoriatul feminin (AF), atenţia fiind focalizată asupra
similitudinilor şi deosebirilor dintre întreprinzătorii bărbaţi şi femei, asupra rolului AF pentru promovarea
ocupării forţei de muncă şi a creşterii economice durabile şi, mai recent, asupra contribuţiei femeilor
oameni de afaceri în relansarea creşterii economice şi ieşirea din criza economico-financiară internaţională.
Femeile au fost considerate o forţă motrice importantă a economiilor naţionale după anul 2000,
veniturile generate şi ponderea acestora în volumul total al forţei de muncă ocupate reprezentând contribuţii
notabile ale AF la creşterea economică sustenabilă.

6FKZDUW](Ä(QWUHSUHQHXUVKLS$1HZ)HPDOH)URQWLHUH´-RXUQDORI6PDOO%XVLQHVV0DQDJHPHQW
49
Chiar dacă mulţi specialişti consideră că un antreprenor trebuie să aibă aceleaşi caracteristici,
indiferent de sex, în literatura de specialitate se analizează o serie de diferenţe în ceea ce priveşte
segregarea de sex, în acest domeniu, alegerea tipului de afaceri, a ramurii sectorului şi domeniilor,
strategiile de finanţare, structurile de guvernare şi de creştere, în funcţie de genul antreprenorului.
Cunoaşterea diferenţelor ş i particularităţilor de gen ale AF a determinat apariţia unui mare
număr de studii referitoare la femei oameni de afaceri (women businessmen), bazate în special pe
tipologia femeilor patron, pe capabilităţile şi comportamentele acestora, constituite ca o componentă sui
generis a antreprenoriatului general. Deşi interesul pentru AF a crescut, nu cele mai multe studii şi
preocupări de cercetare se axează pe acest tip de antreprenoriat, în general, constatându-se o situaţie de
insuficienţă a studiilor şi statisticilor privind AF.
AF are într-adevăr o serie de trăsături comune cu cel masculin, dar nu poate fi neglijată
specificitatea acestuia, din punctul de vedere referitor la motivaţie, obiective, modalităţi de pregătire şi
organizare, strategii şi resurse.
O serie de cercetări în domeniul AF au încercat să elucideze statutul femeilor de afaceri,
motivaţiile de ordin personal ale acestora în selectarea tipului de afacere, dincolo de mărimea salariului
(Brush, 1992). Alte cercetări s-au focalizat pe modul în care AF îşi iniţiază o afacere, sau pe aşteptările de
la afacerea respectivă, pe structurile organizatorice, modul de operare şi alegere a domeniilor.
O direcţie a cercetărilor privind AF, nu de mai mică importanţă, vizează contribuţia AF la
creşterea economică (Gatewood et al 2003) în diferitele sectoare şi domenii de activitate.
Prezenta cercetare va încerca să identifice punctele tari ş i cele slabe ale AF ş i să propună
recomandări pentru creşterea rolului economic al AF folosind, între altele, prin particularizare şi aderare la
o serie de constatări, concluzii şi propuneri ale echipei de cercetare „Diana Team” 5 (2002) care, pe
parcursul mai multor ani, a cercetat AF pe un areal problematic extins, acordând o atenţie specială
identificării şi îmbunătăţirii modalităţilor de finanţare a AT şi abordărilor strategice de creştere durabilă a
întreprinderilor conduse de femei.
Paralel cu creşterea importanţei AF, a avut loc o mărire a numărului de reviste şi publicaţii care
au consacrat în cadrul cărora studierii AF un spaţiu în extindere continuă, cu o pondere cuprinsă între 7% şi

%LEOLRJUDILD SURLHFWXOXL Ä'LDQD 7HDP´ FXSULQGH FLUFD GH DUWLFROH GLQ FDUH YL]HD]ă $) GLQ PDL PXOWH UHYLVWH vQWUH FDUH
(QWUHSUHQHXUVKLS 7KHRU\ DQG 3UDFWLFH -RXUQDO RI %XVLQHVV 9HQWXULQJ -RXUQDO RI 6PDOO %XVLQHVV 0DQDJHPHQW (QWUHSUHQHXUVKLS DQG
5HJLRQDO 'HYHORSPHQW -RXUQDO RI 'HYHORSPHQWDO (QWUHSUHQHXUVKLS ,QWHUQDWLRQDO 6PDOO %XVLQHVV -RXUQDO 6PDOO %XVLQHVV (FRQRPLFV
-RXUQDORI%XVLQHVV(WKLFV)URQWLHUVRI(QWUHSUHQHXUVKLS5HVHDUFKHWF
50
30% din totalul spaţiului editorial al diferitelor reviste şi publicaţii, rezultând concluzia că analiza
cantitativă ş i calitativă a AF ridică numeroase aspecte neelucidate, insuficient cercetate şi comensurate,
unele direct legate de aspectele segregării de gen.
Principalele componente ale problematicii AF, investigate în literatura de specialitate, în linii
generale sunt:
curente de gândire şi teorii feministe privind rolul economico-social al femeii;
particularităţi antreprenoriale legate de capitalul uman (educaţie şi experienţă) şi de
aspecte de natură demografică (vârstă, starea civilă, copii);
motivaţie (aspiraţii şi scopuri);
strategii de finanţare (strategii şi echipe manageriale);
surse de capital iniţial (împrumuturi, capital de pornire propriu, alte surse de finanţare);
reţele familiale şi sociale;
factorii frenatori ai AF sub forma barierelor şi obstacolelor legate de cadrul
instituţional-legislativ şi particularităţile mediului de afaceri;
abordări internaţionale şi naţionale; politici publice guvernamentale etc.
Principalele eforturi de cercetare a AF, după anii ’80, au vizat identificarea particularităţilor,
motivaţiilor şi atitudinilor femeilor oameni de afaceri care au evidenţiat ca o primă motivaţie a AF nevoia
de a realiza ceva, satisfacţia locului de muncă, retribuţia şi independenţa, ceea ce practic reprezentau
caracteristici ale motivaţiei asemănătoare cu cele ale bărbaţilor antreprenori. Ca particularitate a AF, încă
de la bun început, se remarcă discriminarea în domeniu finanţării şi creditării pentru capitalul de
pornire sau continuarea afacerii. Între AF şi AM există totuşi puţine diferenţe (Schwartz, 1976) în ceea ce
priveşte calităţile personale pe care ar trebui să le aibă un antreprenor, indiferent de gen.
AF reprezintă un domeniu nou de cercetare care, datorită lipsei unor statistici detaliate şi
publicate cu regularitate, utilizează în mare măsură metode de cercetare bazate pe chestionare, eşantioane
sau pe opinii ale experţilor, sau pe o serie de rapoarte ale asociaţiilor naţionale şi internaţionale al
asociaţiilor femeilor antreprenor.
51
După anii ’80, concomitent cu rafinarea metodelor de cercetare a antreprenoriatului s-a resimţit
nevoia unor îmbunătăţiri ale abordărilor metodologice cantitative şi calitative, axate mai ales pe
caracteristicile personale şi trăsăturile psiho-comportamentale ale femeilor implicate în gestionarea
afacerilor. Practic, s-a urmărit cercetarea trăsăturilor capitalului uman feminin, referitoare la nivelul de
educaţie şi pregătire profesională, experienţă în afaceri, gama de specializări, competenţe ş i calificări,
profilul psihologic, înclinaţii personale, motivaţii etc. Studierea AF, pe această structură problematică, a
condus implicit la o nouă viziune legată de caracteristicile, particularităţile AF ca ş i a modalităţilor de
manifestare a acestora, contribuind la rafinarea şi completarea teoriilor existente privind carierele
profesionale şi leadership-ul, procesul de formare şi învăţare antreprenorială, pe durata ciclului de viaţă,
dezvoltarea competenţei antreprenoriale şi de leadership la începutul afacerii şi pe parcursul dezvoltării
acesteia, provocările AF şi modul de soluţionare a acestora, carierele feminine ale antreprenoriatului etc.
4.2. Tendinţe ale antreprenoriatului feminin în UE şi pe plan mondial. Locul României
Deşi problematica feminină a aspiraţiilor şi strategiilor antreprenoriale, este încă
insuficient clarificată, o bună parte a opiniilor din literatura de specialitate, ca de altfel ş i cele ale
practicienilor, consideră că alegerile strategice ale AF variază în funcţie de: tipul afacerilor; sectorul şi
strategiile de creştere adoptate; structura finanţării; aprovizionarea cu resurse; nivelul tehnologic etc.
Dificultăţile mai mari întâmpinate de AF, în cea ce priveşte accesul la resursele de finanţare şi
alte tipuri de resurse (achiziţia de tehnologii, accesul la canalele de distribuţie, expertiză şi informaţie) au
reprezentat un domeniu specific al cercetărilor AF rezultând o serie de discrepanţe şi decalaje faţă de AM.
La nivelul UE, în perioada 2004-2009 cele mai mari dificultăţi (în proporţie de 53%) erau legate de
crearea unei noi întreprinderi, urmate (în proporţie de circa 30%) de cele referitoare la preluarea unei
afaceri existente, femeile având obstacole mai mari şi mai numeroase în această privinţă, comparativ cu
bărbaţii.
52
În ceea ce priveşte caracteristicile socio-demografice, într-un context comparativ între AF şi
AM, studiile de specialitate6, bazate pe chestionare în perioada menţionată au evidenţiat următoarele:
- cei mai tineri întreprinzători sunt mai mult interesaţi în start-up-uri şi, pe măsură ce creşte
vârsta, interesul pentru o astfel de formă de desfăşurare a afacerii scade;
- în cazul în care există oportunităţi de afaceri, o proporţie mai mare a AM, faţă de AF, optează
pentru start-up-uri;
- femeile în vârstă de peste 55 de ani sau cele casnice nu şi-au manifestat interesul de a deveni
antreprenori, în mai mare măsură decât bărbaţii;
- întreprinzătorii mai tineri (sub 39 de ani) îşi înfiinţează propria afacere, folosind oportunităţile
care apar în mediul de afaceri, îndeosebi cei cu un grad de instrucţie mai ridicat şi cu reşedinţa în mediul
urban, mai ales în marile aglomeraţii;
- în cazul persoanelor cu ambii părinţi care au afaceri pe cont propriu, înclinaţia spre a continua
afacerea părinţilor este foarte mare, dar în proporţie mai mare la bărbaţi decât la femei;
- mai multe femei decât bărbaţi acordă o importanţă mai mare schimbării situaţiei din familie
când intenţionează să pornească o afacere, acordând o importanţă mai mare decât bărbaţii asupra necesităţii
de a găsi fondurile necesare;
- cu cât o femeie întreprinzător este mai tânără cu atât este mai probabil să considere ca factor
important insatisfacţia faţă de poziţia sa curentă în afaceri, în timp ce femeile antreprenor mai vârstnice
manifestă mai puţin interes faţă de poziţia pe care o ocupă;
- femeile ca şi bărbaţii antreprenori este probabil să acorde cea mai mică importanţă privind
schimbările în situaţia familială.
În ceea ce priveşte elementele cele mai importante necesare pentru a iniţia o afacere, acestea
sunt în ordine descrescătoare, potrivit studiilor din literatura de specialitate, următoarele: o idee de afaceri

9H]L)ODVK(%1U(QWUHSUHQHXUVKLS6XUYH\LQWKH0HPEHU6WDWHV,FHODQGDQG1RUZD\7KH*DOOXS2UJDQL]DWLRQS
53
adecvată (94%-77%)7, obţinerea de mijloace financiare necesare (90%-45%); un partener de afaceri potrivit
(79%-30%); insatisfacţie faţă de situaţia anterioară (72%-30%); schimbări în situaţia familială (70%-23%).
Comparaţiile între femeile şi bărbaţii care sunt deja implicaţi în afaceri, la nivelul UE-25,
relevă o serie de particularităţi socio-demografice interesante şi în tabelul nr.2.1:
Tabel nr.2.1. Caracteristici generale ale femeilor şi bărbaţilor antreprenori UE-25
Procentajul (%) Procentajul (%) Procentajul (%) Procentajul (%) Procentajul (%)
persoanelor care persoanelor care au persoanelor care persoanelor care persoanelor care au
iniţiază o nouă început sau preluat au început sau au început o început o afacere şi în
afacere o afacere în ultimii preluat o afacere afacere şi care prezent nu mai sunt au
ani şi sunt încă de peste 3 ani şi au dat faliment avut întreprinzători
active sunt încă active întrucât afacerea a fost
vândută, transferată
sau închisa
UE-25 18,8 13,7 23,1 9,4 28,1
Bărbaţi 18,4 14,8 24,9 9,1 26,4
Femei 19,6 11,6 19,9 10,0 31,2
Sursa: Flash EB.nr.192, Entrepreneurship Survey in 25 Member States, Iceland and Norway, the Gallup
Organization
Observăm din datele de mai sus că femeile cu aptitudini antreprenoriale, superioare bărbaţilor,
se înregistrează, pe ansamblul ţărilor UE-25, în cazul iniţierii unei noi afaceri (19,6% faţă de 18,4%), ca şi
al celor care şi-au vândut, transferat sau închis afacerea (31,2% faţă de 26,4%). Procentaje superioare ale
AF se înregistrează în cazul celor care şi-au încheiat afacerea (31,2%) şi procentaje relativ scăzute, în cazul
celor care au dat faliment (10%).

SURFHQWDMPD[LPúLPLQLP
54
Tabelul nr.2.2 Imaginea antreprenorilor pe sexe în UE (%)
A B C D
Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
UE-25 72,6 21,4 45,4 47,6 87,5 9,6 42,4 48,8
Bărbaţi 75,7 29,8 44,7 49,2 88,9 9,4 43,1 49,7
Femei 69,7 23,0 46,1 46,1 86,8 9,7 41,7 48,0
A: Antreprenoriatul este baza creării avuţiei de care beneficiază întreaga societate;
B: Antreprenorii se gândesc numai la interesele proprii;
C: Antreprenorii sunt creatori de locuri de muncă;
D. Antreprenorii exploatează munca altor persoane.
Sursa: Flash EB.nr.192, Entrepreneurship Survey in 25 Member States, Iceland and Norway, the Gallup
Organization
Tabel nr.2.3 Imaginea antreprenorilor*) potrivit statutului în societate, pe grupe de vârste,
educaţie, urbanizare, ocupare şi ocupaţia părinţilor
Antreprenor Funcţionar public Manager

UE – 25 total 2,10 1,51 2,40
Sexe
Bărbaţi - total 2,14 1,49 2,39
Femei – total 2,07 1,54 2,41
Grupe de vârste
15-34 1,94 2,58 2,50
25-39 2,03 2,53 2,45
40-54 2,57 2,48 2,40
55+ 2,06 2,46 2,40
Educaţie
Până la 15 ani 2,07 2,41 2,38
16-20 ani 2,02 2,50 2,42
20+ 2,09 2,58 2,46
Încă la studii 1,96 2,59 2,51
Urbanizare
Metropolă 2,08 1,55 2,40
Urban 2,03 1,59 2,42
Real 2,03 1,57 2,43
55
Ocupaţii
Pe cont propriu 2,13 1,55 2,35
Angajat 2,04 1,51 2,48
Muncitor manual 1,98 1,63 2,43
Neangajat 2,03 1,61 2,39
*)
Notaţii de la 1 la 3
Sursa: Date prelucrate pe baza informaţiei primare de la sursa tabelului nr.2.1.
Se observă că, în ordine ierarhică, din punctul de vedere al percepţiei prestigiului social, pe
primul loc se situează statutul de manager după care urmează la mică distanţă cel de antreprenor ş i la
distanţă ceva mai mare cel de funcţionar public. Situaţia face excepţie la intervievaţii cu niveluri de
educaţie diferite unde pe primul loc se află funcţia de funcţionar public, urmată de cea de manager şi apoi
de cea de antreprenor.
În tabelul nr.2.4, prezentăm datele medii pe ţări ale UE 27 referitoare la motivaţia pentru
preferinţa de a fi angajat pe cont propriu, exprimate de un eşantion reprezentativ în anul 2009.
Tabel nr.2.4 Motivele pentru preferinţa de a fi angajat pe cont propriu pe ţări

Ţara
împlinire
personală/auto-
Independenţa
durata muncii
alege locul şi
Libertatea de a
bune de venit
Perspective mai
afaceri
oportunităţi de
Realizarea unor
favorabil
Climatul economic
societate
Aportul pentru
de ocupare
incertitudinii legate
Evitarea
ocupare
atractive de
oportunităţilor
Lipsa
cont propriu
sunt angajaţi pe
Familia/prieteni
Altele
Austria 69 24 14 8 1 1 1 2 3 14
Belgia 57 24 15 16 4 4 3 2 3 3
Bulgaria 68 34 29 10 10 4 5 7 3 3
Cipru 81 31 24 10 9 3 5 2 2 5
Rep. Cehă 69 28 29 24 4 1 6 5 3 1
Danemarca 54 39 10 8 3 2 0 1 3 28
Estonia 79 43 34 17 5 7 13 6 2 3
Finlanda 80 25 4 4 3 2 2 2 2 16
Franţa 74 44 8 4 1 2 3 1 1 12
Germania 73 21 12 9 3 2 4 1 2 15
Grecia 68 18 22 3 6 1 1 1 1 13
Ungaria 83 48 60 26 11 6 20 14 15 8
Irlanda 56 47 12 2 0 0 1 0 1 29
Italia 59 36 22 13 2 1 4 2 2 4
56
Letonia 72 28 26 12 2 9 12 1 2 14
Lituania 67 31 48 14 3 7 5 4 2 11
Luxembur 74 68 21 18 6 6 9 2 2 4
Malta 61 24 25 7 7 1 2 2 1 3
Olanda 55 29 9 5 3 1 1 1 1 19
Polonia 71 31 32 11 3 2 11 2 2 7
Portugalia 75 23 23 20 6 6 3 3 2 4
România 55 30 39 14 1 8 10 2 5 15
Slovacia 73 39 46 17 6 0 16 1 5 1
Slovenia 54 32 14 13 1 2 5 0 0 18
Spania 76 36 14 6 5 2 2 3 3 6
Suedia 54 37 12 13 4 5 5 2 5 22
Anglia 65 54 26 6 0 1 1 2 1 32
Croaţia 62 37 44 17 2 2 9 2 2 2
Islanda 43 42 6 2 2 2 2 3 2 31
Norvegia 54 37 7 8 2 2 0 1 2 18
Elveţia 68 31 7 6 2 1 2 3 2 16
Turcia 70 30 25 11 8 11 6 8 5 5
Statele 51 23 7 2 1 1 1 0 0 42
China 69 37 30 1 3 3 6 2 1 6
Japonia 45 38 8 12 5 3 6 3 10 10
Coreea de 57 47 34 18 6 10 21 8 5 4
Sursa: Flash EB No.283 – Entrepreneuship in EU and beyond Analytical Report 2009.
Din tabel nr.2.4, rezultă următoarele concluzii mai importante:
în toate ţările analizate, principalul motiv pentru care este preferat antreprenoriatul
(angajare pe cont propriu), faţă de statutul de salariat, vizează independenţa personală şi autoîmplinirea
care constituie premise pentru realizarea spiritului novativ-creator, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei,
dar şi un test pentru autoîmplinire, capacitatea de a duce la bun sfârşit un proiect;
libertatea de a alege locul şi durata muncii, ca ordine de preferinţă, reprezintă cel de al
doilea motiv al statutului de întreprinzător la majoritatea ţărilor, deşi la câteva dintre acestea, între care
România, Cehia, Slovacia, Grecia etc., Ungaria pe locul doi în privinţa preferinţelor pentru antreprenoriat
era deţinut de motivaţia perspectivelor mai bune pentru venit;
57
criteriul realizării unor oportunităţi de afaceri ocupa locul patru, iar următoarele criterii,
deşi diferite ca mărime de la o ţară la alta, deţineau ponderi relativ mici;
în ceea ce priveşte România, remarcăm ca ponderi mai ridicate, comparativ cu alte ţări în
afară de cele patru criterii anterior menţionate, motivaţiile evitării incertitudinilor legate de şomaj (10%) şi
aportul pentru societate (8%).
Indiferent de criteriul de analiză adoptat, se observă că cea mai bună imagine o are managerul,
urmat de antreprenor şi penultimul loc de funcţionarul public. Această imagine reflectă opinii potrivit
cărora în societate se stabileşte o anumită ordine de preferinţă, în funcţie de prestigiul economico-social
reflectat de imagine.
Impactul crizei economice şi financiare, declanşate în anul 2008 s-a repercutat asupra
atractivităţii antreprenoriatului în sens defavorabil, generând o serie de reţineri în a demara o afacere la care
ne vom referi în continuare (tabel nr.2.5).
Tabel nr.2.5 Motivele pentru care nu este fezabil să fie lucrător pe cont propriu la femeile
antreprenor pe grupe de vârste, educaţie, urbanism, ocupaţii şi ocupaţia părinţilor până
în 2013 – UE-27
Caracteristici demoeconomice Lipsa finanţării Lipsa de Lipsa indicilor şi Mitei şi a

pe cont propriu personal posibilităţilor de administraţiei Altele
calificat afaceri
UE – 25 total 24 9,9 9,4 6,8 59,8
Bărbaţi – total 21,7 9,1 9,8 6,7 60,0
Femei- -total 25,7 10,4 9,2 6,8 59,4
Grupe de vârste
15-24 34,6 19,7 10,6 4,5 51,6
25-39 43,4 13,5 13,8 10,0 42,9
40-54 35,6 12,0 11,1 7,7 52,6
55+ 14,5 6,7 4,3 5,6 74,1
Educaţie
Până la 15 ani 22,0 8,6 6,4 7,1 66,0
16-20 ani 32,7 10,1 9,1 7,0 55,8
20+ 27,3 12,8 11,1 7,6 58,7
Încă la studii 29,6 18,3 9,4 4,6 57,5
Urbanizare
Metropola 30,5 11,1 11,6 7,4 56,5
Urban 28,1 12,3 7,6 7,3 58,7
Rural 28,1 10,1 8,7 6,1 60,9
58
Ocupaţii
Angajat pe cont propriu 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
Angajat 36,1 13,6 12,5 8,0 50,1
Lucrător manual 38,6 13,1 13,1 7,9 46,9
Fără ocupaţie 22,7 9,4 6,1 6,1 66,2
Ocupaţia părinţilor
Ambii pe conrt propriu 19,9 9,2 7,4 5,9 64,7
Lucrător pe cont propriu 31,4 11,9 8,9 6,3 60,9
Ambii angajaţi 30,9 11,9 9,2 7,1 57,9
Sursa: aceeaşi ca la tabelul nr.1.
În cadrul principalelor dificultăţi întâmpinate de femeile antreprenor, în ţările UE, în demararea
unei afaceri de tipul lucrător pe cont propriu, în primul rând, menţionăm lipsa de finanţare de 25,7% la
femei, faţă de 21,7%, în cazul bărbaţilor antreprenori, ceea ce reprezintă o dovadă a faptului că femeile se
confruntă cu un grad mai mare de discriminare, decât bărbaţii, la accesarea de credite sau alte finanţări,
pentru demararea unei afaceri pe cont propriu.
Lipsa de forţă de muncă calificată, povara mitei şi a obstacolelor administrative, la femei
se resimt în mai mare măsură decât în cazul bărbaţilor. Referitor la lipsa de idei şi oportunităţi de afaceri,
apare că femeile au un avantaj relativ, faţă de bărbaţi, iar la categoria alte dificultăţi atât femeile cât şi
bărbaţii, întâmpină în aceeaşi proporţie barierele respective pentru iniţierea unei afaceri pe cont propriu.
Tot din tabelul nr.2.5 evidenţiem alte concluzii importante, cum sunt:
lipsa finanţării ca o piedică relativ mare pentru grupele de vârstă 25-29 ani, 40-54 ani şi
15-24 ani, motiv pentru care aceste grupe de vârstă consideră nefezabil să devină lucrător pe cont propriu,
în viitor, până în anul 2013;
cele mai afectate femei de lipsa de finanţare sunt cele în grupa de vârstă 16-20 de ani
(32,7%), urmate de cele aflate încă la studii (29,6%) sau aparţinând grupei de vârste 20+ (27,3%).
Lipsa de personal calificat reprezintă un obstacol în proporţie egală (10% din totalul
populaţiei UE-25) atât pentru totalul femeilor, cât şi al bărbaţilor care ar dori să devină lucrători pe cont
propriu.
59
Potrivit calculelor noastre, în cazul populaţiei feminine, cele mai afectate de acest obstacol sunt
femeile aparţinând grupei de vârstă 15-24 ani (19,7%), aflate încă la studii (18,3%), femeile din mediul
urban (12,3%), cele cu statut de angajat (13,6%) şi au ambii părinţi angajaţi (9,2%).
Lipsa ideilor şi oportunităţilor de afaceri reprezintă o barieră pentru femeile lucrător pe cont
propriu, în cea mai mare proporţie pentru grupa de vârstă 25-39 ani (13,8%), cu un nivel de educaţie la
grupa 20+ ani (11,1%) rezidentă în metropole (11,6%), cu ocupaţia de muncitor manual (13,1%) sau ai
căror părinţi sunt ambii angajaţi (0,2%).
Este interesant de constatat că reticenţa de a deveni întreprinzător pe cont propriu, este foarte
apropiată între bărbaţi şi femei.
Obstacolul „povara mitei şi de natură administrativă” se manifestă în cazul femeilor în cel mai
înalt grad la grupa de vârstă 25-39 ani (10%), cu nivel de educaţie la vârste de 20+ ani (7,6%), în metropole
(7,4%), categoria de ocupaţie angajate (8%) şi cu ambii părinţi angajaţi (7,1%).
O proporţie ridicată a celor intervievaţi 59-60% au invocat existenţa şi a altor motive pentru
care consideră ca fiind nefezabilă calitatea de lucrător pe cont propriu la femei, mai ales în ceea ce priveşte
grupa de vârstă 55+, la cele cu studii în vârstă de 20+, din mediul rural, fără ocupaţie şi cu ambii părinţi
lucrători pe cont propriu.
Tabelul nr. 2.6. Rolul educaţiei în dezvoltarea atitudinilor antreprenoriale în toate ţările membre
UE – 25
1. Educaţia şcolară a ajutat 2. Educaţia şcolară a 3. Educaţia şcolară mi-
dezvoltarea spiritului de ajutat la o mai bună a stârnit interesul să
iniţiativă, un fel de atitudine utilizare a rolului devin antreprenor
antreprenorială întreprinzătorilor în
societăţi
% APA*) % DPD**) % APA % DPD % APA % DPD
UE – 25 total 50,4 45,9 47,6 48,7 27,8 68,7
Bărbaţi – total 52,0 45,0 49,1 47,7 30,4 66,2
Femei- -total 48,9 46,9 46,2 49,6 25,5 71,1
60
Grupe de vârste
15-24 60,7 34,9 66,9 35,1 36,9 59,1
25-39 48,1 49,5 47,0 55,1 22,1 77,2
40-54 40,8 55,7 41,5 58,7 18,7 50,8
55+ 46,8 45,9 49,0 47,6 22,5 72,2
Educaţie
Până la 15 ani 37,8 54,6 40,4 55,2 19,5 75,6
16-20 ani 45,7 50,8 46,5 54,1 21,3 77,4
20+ 51,5 45,0 51,5 49,7 23,4 75,1
Încă la studii 61,8 33,5 67,6 33,8 38,3 56,9
Urbanizare
Metropola 47,2 49,5 48,7 52,1 23,7 74,3
Urban 47,1 48,5 48,6 51,6 22,8 74,7
Rural 48,1 46,3 50,1 49,1 23,9 73,0
Ocupaţii
Angajat pe cont propriu 48,3 48,3 45,6 55,3 28,7 67,2
Angajat 46,1 51,3 45,3 56,3 18,3 81,9
Lucrător manual 42,9 52,6 45,6 54,8 21,4 77,4
Fără ocupaţie 49,2 44,6 52,9 45,3 26,2 69,0
Ocupaţia părinţilor
Ambii pe cont propriu 49,6 45,6 52,6 47,1 26,9 68,6
Lucrător pe cont propriu 51,5 45,1 49,6 51,6 24,4 73,4
Ambii angajaţi 46,6 48,9 48,0 52,1 21,9 76,3
*)
APA = % Acord ferm şi Acord;
* )
* DPD = % Dezacord ferm şi Dezacord;
Sursa: Aceeaşi ca la tabelul anterior.
În crearea premiselor pentru AF, un rol important îl are educaţia şcolară şi academică, al cărei
conţinut curricular, ca şi legătura cu practica, sunt factori puternici de influenţă în formarea ulterioară a
antreprenorilor.
Prelucrarea datelor din ancheta UE în ceea ce priveşte răspunsul la întrebarea privind rolul
educaţiei, relevă proporţii diferite ale respondenţilor legate de aspecte ale contribuţiei şcolii în formarea de
antreprenori bărbaţi şi femei, pe un palier important de caracteristici (indicatori) macroeconomice.
61
În acest sens, distingem trei categorii de întrebări, şi anume:
± educaţia şcolară a ajutat dezvoltarea spiritului de iniţiativă, care practic reprezintă un fel
de atitudine antreprenorială-feminină;
± educaţia şcolară a ajutat la o mai bună înţelegere a rolului întreprinzătorilor în societate;
± educaţia şcolară a stârnit interesul de a deveni întreprinzător.
Cele două categorii de răspunsuri vizează:
a) proporţia (%) acordului puternic şi a acordului (APA);
b) proporţia dezacordului puternic şi a dezacordului (DPD).
După cum se poate observa din datele tabelului nr.6, la întrebarea nr.1 proporţia APA la
bărbaţi a fost mai mare decât la femei (52% faţă de 48,9%), ceea ce semnifică, pe cale de consecinţă, un
procent mai ridicat al femeilor faţă de bărbaţi privind răspunsul DPD (46,9% faţă de 45%).
Cea mai mare pondere a răspunsurilor APA la femei, în cazul primei întrebări, s-a înregistrat:
la grupa de vârstă 15-24 de ani (60,7%);
la persoanele de genul feminin aflate încă la studii (61,8%);
la persoanele din mediul rural (48,1%);
la persoane neocupate (49,2%);
la categoria celor care aveau un părinte lucrător pe cont propriu şi unul salariat (51,5%).
Aceste persoane practic, consideră că şcoala a avut un rol important în generarea aptitudinilor
antreprenoriale.
În antiteză cu răspunsul APA, proporţia cea mai mare pentru răspunsul DPD, care nu
consideră şcoala ca fiind promotoare a spiritului de iniţiativă, s-a înregistrat la grupa de vârstă 40-54 de
ani (55,7%), la persoanele cu educaţie până la vârsta de 15 ani (54,6%), la cele care trăiesc în metropole
(49,5%), la lucrătorii manuali (52,6%) şi la cele ai căror părinţi sunt angajaţi.
La cea de a doua, contribuţia educaţiei la mai buna înţelegere a rolului antreprenoriatului în
societate, cele mai mari ponderi s-au înregistrat în cazul celor care au răspuns afirmativ (APA), la grupa de
62
vârstă 15-24 ani (66,9%), la nivelul educaţiei persoanelor aflate încă la studii (67,6%), celor din mediul
rural (50,1%), persoanelor neocupate (52,9%) şi cu ambii părinţi lucrători pe cont propriu (52,6%).
Cei care consideră că ş coala nu a avut o contribuţie importantă la mai buna înţelegere a
rolului antreprenorului în societate – răspuns DPD – aparţin grupei de vârstă 40-54 ani (58,7%), grupei de
persoane educate până la 15 ani (55,2%), celor care locuiesc în metropole (52,,1%), angajaţilor (56,3%) şi
celor cu ambii părinţi angajaţi.
Proporţia răspunsului APA la cea de a treia întrebare vizând insuflarea interesului de a deveni
antreprenor în anii de şcoală, înregistrează cele mai mari valori procentuale la grupa de vârstă 15-24 ani
(36,9%), la persoanele aflate încă la studii (38,3%), la cele care au ambii părinţi lucrători pe cont propriu.
Se observă că femeile, în proporţie de 71,1%, la întrebarea nr.3 au dat un răspuns DPD, cele
mai mari valori la indicatorii demo-economici analizaţi, înregistrându-se la grupa de vârstă 40-54 ani, la
cele cu nivelul studiilor aparţinând vârstei 16-20 ani (77,4%), la cele care locuiesc în mediul urban
(74,3%), angajate (81,9%) şi cu ambii părinţi angajaţi (16,3%).
Cele mai mari proporţii ale răspunsului DPD se înregistrează la întrebarea nr.3, ceea ce
conduce la concluzia că educaţia va trebui în viitor să depună eforturi mai mari în ceea ce priveşte
capacitatea sa de a trezi şi inocula un interes mai mare pentru ca persoanele de sex feminin să devină
întreprinzători. Este vorba de necesitatea de a asigura elevilor noi mentalităţi referitoare la competenţă,
spirit şi abilităţi antreprenoriale, depinderi practice inovativ-creative.
Dilema: lucrător pe cont propriu antreprenor sau salariat?
Cunoaşterea preferinţelor pentru diferite funcţii şi poziţii în societate are o mare importanţă nu
doar pentru fundamentarea politicilor economice în domeniul forţei de muncă, dar şi în ceea ce priveşte
structurile curriculare în învăţământul preuniversitar şi universitar. Potrivit cercetării „Entrepreneurship in
the EU and beyond”, Analitical Report, Flash Eurobarometer 283, The Gallup Organization, December
2009, o proporţie de 45% din numărul total al cetăţenilor UE ar prefera să fie lucrători pe cont ptopriu
63
(self-employed) şi 49% să fie cu statul de angajaţi (employees). Aceste proporţii medii diferă de la o ţară la
alta, iar în timp au manifestat tendinţe de creştere sau scădere.
Bărbaţii, tinerii şi persoanele cu nivel mai ridicat de educaţie sau cele care se află la studii,
precum şi cei care au avut în familie o tradiţie antreprenorială şi-au exprimat dorinţa să fie antreprenori,
lucrători pe cont propriu. Respondenţii care şi-au manifestat opţiunile pentru statutul de salariat au avut
ca principală motivaţie existenţa unui „venit fix permanent” şi stabilitatea ocupării”, sau teama de a-şi
asuma riscuri antreprenoriale.
Cea mai mare parte a respondenţilor, în majoritatea ţărilor membre ale UE, s-au pronunţat în
favoarea antreprenoriatului şi al muncii pe cont propriu, motivând preferinţa lor prin libertatea oferită de un
astfel de statut, care presupune, independenţa, autoîmplinirea şi şansa de a face ceva în interes personal sau
libertatea de a alege locul şi timpul de muncă.
Tabel nr.2.7 Ponderea preferinţelor (%) în alegerea statului de antreprenor sau angajat, anul
2009
Ţara Ponderea preferinţei pentru:

Antreprenor Angajat Nici o preferinţă Nu ştiu
Cipru 66 29 3 2
Grecia 60 37 11
România 52 41 6 2
Franţa 51 46 22
Portugalia 51 39 8 2
Italia 51 39 5 5
Bulgaria 50 39 9 2
Polonia 49 43 4 4
Irlanda 49 50 0
Lituania 49 43 4 4
Slovenia 47 48 3 2
Anglia 46 52 12
Letonia 45 48 4 3
UE - 27 45 49 3 3
Luxemburg 44 51 3 2
Spania 43 46 6 5
Olanda 42 55 12
Finlanda 41 54 32
Austria 41 55 22
Ungaria 41 52 5 3
64
Germania 41 56 22
Estonia 40 52 6 2
Malta 36 56 5 3
Suedia 32 63 2 3
Cehia 32 32 2 4
Danemarca 32 65 21
Belgia 30 61 4 5
Slovacia 26 65 4 5
Islanda 52 38 1 9
Turcia 51 46 3 1
Croaţia 43 48 6 3
China 43 50 2 5
Norvegia 41 53 1 4
SUA 55 36 9 1
Canada 71 28 0
Coreea 51 37 11 2
Japonia 39 59 20
Sursa: Analitical Report, Flash Eurobarometer no.283/2009.
Ponderea persoanelor care preferă să fie antreprenori, în totalul răspunsurilor a fost în România
de 52%, peste media de 45% pentru UE-27. Cele mai ridicate ponderi ale răspunsurilor favorabile
preferinţei pentru poziţia de antreprenor s-au înregistrat în Canada şi SUA, iar cele mai mici ponderi în
Malta, Suedia ş i Cehia. O situaţie inversă pentru aceste ţări se constată în privinţa mărimii ponderii
preferinţei pentru statutul de angajat.
65
&LSUX
*UHFLD
5RPkQLD
)UDQĠD
3RUWXJDOLD
,WDOLD
%XOJDULD
3RORQLD
,UODQGD
/LWXDQLD
6ORYHQLD
$QJOLD
/HWRQLD
8(
/X[HPEXUJ
6SDQLD
2ODQGD
)LQODQGD
$XVWULD
8QJDULD
*HUPDQLD
(VWRQLD
0DOWD
6XHGLD
&HKLD
'DQHPDUFD
%HOJLD
6ORYDFLD
,VODQGD
7XUFLD
&URDĠLD
&KLQD
1RUYHJLD
68$
&DQDGD
&RUHHD
-DSRQLD
$QWUHSUHQRU $QJDMDW 1LFLRSUHIHULQĠă 1XúWLX
Figura nr.1. Ponderea preferinţelor (%) în alegerea statului de antreprenor sau angajat, anul 2009
66
Ciprioţii, grecii, românii, francezii, portughezii ş i italienii, în proporţie cuprinsă între 66% şi
50%, preferau să devină antreprenori, tendinţa de creştere înregistrându-se pe întreaga perioadă 2000-2009.
Cele mai mici ponderi în favoarea antreprenoriatului s-au înregistrat în Slovacia, Belgia, Danemarca,
R.Cehă.
Preferinţa majoritară a cetăţenilor UE pentru statutul de angajat (49%) a fost determinată de
securitatea locului de muncă, venitul fix şi stabil, timp de muncă fix, protecţie prin securitate şi asigurări
sociale (figurile nr.1 şi nr.2). Se observă o mare diversitate de motive pentru o opţiune sau alta care, în
afară de motivele cu ponderi relativ mari, deţin ponderi de câteva puncte procentuale.
Astfel, în cazul preferinţei pentru statutul de salariat, pe lângă motivele anterior menţionate, cu
ponderi între 7%-4% au figurat motivaţii privind: lipsa de finanţări pentru antreprenori; duritatea deciziei;
teama de consecinţe legale şi sociale în caz de eşec; penuria de forţă de muncă cu grad corespunzător de
calificare; teama de mită şi de probleme cu autorităţile publice; lipsa ideilor de afaceri. Toate aceste motive
invocate în defavoarea statutului de antreprenor pun în evidenţă o serie de neajunsuri ale mediului de
afaceri care reprezintă obstacole reale pentru formarea şi consolidarea spiritului şi capacităţilor
antreprenoriale, mai ales la femei şi persoanele care se află în primii ani de carieră.
Motivaţiile în favoarea preferinţei pentru statutul de antreprenor, cu ponderi relativ mici în
totalul răspunsurilor, fiecare cuprinse între 4%-2%, se referă la evitarea incertitudinilor legate de ocupare;
climatul economic favorabil; membrii familiei şi prietenii sunt antreprenori; lipsa oportunităţilor atractive
de ocupare. Toate aceste motive reprezintă o pondere de 13%,mai mică decât în cazul preferinţelor pentru
statutul de salariat, ceea ce relevă practic faptul că motivaţiile hotărâtoare pro antreprenoriat vizează
independenţa şi afirmarea personală, libertatea de alegere a locului şi timpului de muncă şi perspective mai
bune de venit şi carieră.
67
Tabel nr.2.8 Situaţia comparativă a motivaţiei preferinţei pentru statutul de angajat pe ţări
(ponderea primele trei motive cele mai menţionate) în România şi alte ţări
Belgia Bulgaria R.Cehă
-Venit fix, regulat 59 -Venit fix, regulat 52 -Venit fix, regulat 45
-Stabilitatea ocupării 38 -Stabilitatea ocupării 46 -Stabilitatea ocupării 41
-Ore fixe de muncă 19 -Securitate socială 25 -Ore fixe de muncă 21
Danemarca Germania Estonia
-Venit fix, regulat 35 -Venit fix, regulat 39 -Venit fix, regulat 64
-Stabilitatea ocupării 22 -Stabilitatea ocupării 17 -Stabilitatea ocupării 27
Grecia Spania Franţa
-Venit fix, regulat 61 -Stabilitatea ocupării 52 -Stabilitatea ocupării 47
-Stabilitatea ocupării 36 -Venit fix, regulat 38 -Venit fix, regulat 28
Irlanda Italia Cipru
-Stabilitatea ocupării 32 -Venit fix, regulat 58 -Venit fix, regulat 60
-Venit fix, regulat 28 -Stabilitatea ocupării 49 -Stabilitatea ocupării 33
-Securitatea deciziei 12 -Ore fixe de muncă 19 -Ore fixe de muncă 26
Letonia Lituania Luxemburg
-Venit fix, regulat 39 -Venit fix, regulat 43 -Stabilitatea ocupării 67
-Stabilitatea ocupării 30 -Stabilitatea ocupării 37 -Venit fix, regulat 61
-Ore fixe de muncă 24 -Ore fixe de muncă 25 -Securitate socială 34
Ungaria Malta Olanda
-Venit fix, regulat 59 -Stabilitatea ocupării 50 -Venit fix, regulat 31
-Stabilitatea ocupării 36 -Venit fix, regulat 44 -Stabilitatea ocupării 29
-Ore fixe de muncă 29 -Ore fixe de muncă 18 -Ore fixe de muncă 11
Austria Polonia Portugalia
69
-Securitatea deciziei 16 -Stabilitatea ocupării 41 -Venit fix, regulat 41
-Stabilitatea ocupării 15 -Ore fixe de muncă 21 -Securitate socială 22
România Slovenia Slovacia
-Venit fix, regulat 45 -Stabilitatea ocupării 27 -Venit fix, regulat 63
-Lipsa de finanţări 32 -Venit fix, regulat 20 -Stabilitatea ocupării 48
-Stabilitatea ocupării 29 -Ore fixe de muncă 12 -Ore fixe de muncă 30
Finlanda Suedia Anglia
-Ore fixe de muncă 16 -Ore fixe de muncă 13 -Lipsa forţei de muncă 10
Croaţia Norvegia Islanda
-Ore fixe de muncă 31 -Ore fixe de muncă 15 -Securitatea deciziei 7
China Turcia SUA
-Ore fixe de muncă 20 -Securitatea socială 47 -Venit fix, regulat 14
-Stabilitatea ocupării 15 -Ore fixe de muncă 28 -Ore fixe de muncă 7
Canada Coreea Japonia
-Lipsa de finanţări 36 -Stabilitatea ocupării 61 -Stabilitatea ocupării 46
-Lipsa forţei de muncă 33 -Venit fix, regulat 57 -Venit fix, regulat 24
-Consecinţe ale eşuării 22 -Ore fixe de muncă 24 -Securitatea deciziei 17
După cum rezultă din tabelul nr.2.8, respondenţii din România preferă statutul de angajat în
proporţie de 45% datorită veniturilor fixe şi regulate; 32 % datorită stabilităţii locului de muncă; 16%
datorită orelor de muncă fixe. Marea majoritate a ţărilor în proporţii şi ordine mai mult sau mai puţin
diferite au invocat aceeaşi motivaţie. Această ierarhizare reprezintă ş i o caracteristică valabilă ş i pentru
răspunsul femeilor.
70
Tabel nr.2.9. Motivaţiile/preferinţele respondenţilor pentru statutul de antreprenor pe ţări UE-27 şi
alte ţări, în anul 2009 (%)
Lipsa unor oportunităţi atractive de

Ţara
Libertatea de a alege locul şi timpul de
Perspective mai bune de venituri
Familia/
muncă
Sprijinirea societăţii
Evitarea incertitudinilor legate de

Climat economic favorabil
Prietenii sunt antreprenori
Altele
Independenţa
ocupare
ocupare
Realizarea unor oportunităţi de afaceri
Personală, autoîmplinire
Austria 69 24 14 8 1 1 1 2 3 14
Belgia 57 24 15 16 4 4 3 2 3 3
Bulgaria 68 34 29 10 10 4 5 7 3 3
Cipru 81 31 24 10 9 3 5 2 2 5
Rep.Cehă 69 28 29 24 4 1 6 5 3 1
Danemarca 54 39 10 8 3 2 0 1 3 28
Estonia 79 43 34 17 5 7 13 6 2 3
Finlanda 80 25 4 4 3 2 2 2 2 16
Franţa 74 44 8 4 1 2 3 1 1 12
Germania 73 21 12 9 3 2 4 1 2 15
Grecia 68 18 22 3 6 1 1 1 1 13
Ungaria 83 48 60 26 11 6 20 14 15 8
Irlanda 56 47 12 2 0 0 1 0 1 29
Italia 59 36 22 13 2 1 4 2 2 4
Letonia 72 28 26 12 2 9 12 1 2 14
Lituania 67 31 48 14 3 7 5 4 2 11
Luxemburg 74 68 21 18 6 6 9 2 2 4
Malta 61 24 25 7 7 1 2 2 1 3
Olanda 55 29 9 5 3 1 1 1 1 19
Polonia 71 31 32 11 3 2 11 2 2 7
Portugalia 75 23 23 20 6 6 3 3 2 4
România 55 30 39 14 1 8 10 2 5 15
Slovacia 73 39 46 17 6 0 16 1 5 1
Slovenia 54 32 14 13 1 2 5 0 0 18
Spania 76 36 14 6 5 2 2 3 3 6
Suedia 54 37 12 13 4 5 5 2 5 22
Anglia 65 54 26 6 0 1 1 2 1 32
Croaţia 62 37 44 17 2 2 9 2 2 2
Islanda 43 42 6 2 2 2 2 3 2 31
Norvegia 54 37 7 8 2 2 0 1 2 18
Elveţia 68 31 7 6 2 1 2 3 2 16
71
Turcia 70 30 25 11 8 11 6 8 5 5
SUA 51 23 7 2 1 1 1 0 0 42
China 69 37 30 1 3 3 6 2 1 6
Japonia 45 38 8 12 5 3 6 3 10 10
Coreea 57 47 34 18 6 10 21 8 5 4
Sursa: Sursa: Analitical Report, Flash Eurobarometer no.283/2009
Este interesant de reţinut faptul că ţările se aseamănă între ele în ceea ce priveşte ordinea
motivaţiilor pentru preferinţa statutului de antreprenor.
O altă caracteristică a antreprenoriatului este legată de implicarea acestuia în crearea de noi
bunuri şi servicii de care beneficiază societatea în ansamblu. Inovativitatea şi creativitatea reprezintă
trăsături primordiale ale întreprinzătorilor de succes, ei remarcându-se prin inovări de produs şi proces, ca
şi prin inovări non tehnologice în domeniul serviciilor şi al organizării afacerilor.
Tabel nr.2.10 Proporţia în care antreprenorii creează produse şi servicii noi
spre beneficiul tuturor, pe ţări %
Ponderea răspunsurilor
Acord ferm Acord Dezacord Dezacord ferm
UE 27 21 57 15 3
România 14 61 15 3
Finlanda 27 70 20 -
Danemarca 24 66 7 3
Spania 41 46 9 14
Anglia 33 51 11 3
Ungaria 28 55 10 4
Franţa 20 53 17 7
Slovacia 16 56 21 5
Italia 17 53 20 2
Belgia 16 54 20 3
Bulgaria 21 46 25 3
SUA 56 37 4 2
China 35 52 11 2
Japonia 17 58 16 2
Sursa: aceeaşi ca la tabelul anterior.
Din tabelul nr.2.10 rezultă că, în majoritatea ţărilor, în proporţii de 70-80% respondenţii au fost
de acord că antreprenorii trebuie să aibă spirit novator, în folosul tuturor. Doar o parte relativ redusă a
acestora nu au fost de acord cu această caracteristică.
72
Un aspect care are legătură directă cu vocaţia socială şi interesul individual al antreprenorilor în
economia de piaţă se referă la raportul dintre satisfacerea intereselor personale (particulare) ale
antreprenorilor şi cele ale societăţii în general.
În legătură cu responsabilitatea socială a antreprenorilor, au apărut în sens opus şi opinii
potrivit cărora aceştia se gândesc, acţionează în spiritul exclusiv doar al intereselor proprii, exploatând
munca altor persoane.
Tabel nr.2.11. Proporţia în care antreprenorii gândesc doar la propriile lor interese
Ţările Ponderea (%) răspunsurilor

Dezacord Dezacord Acord Acord ferm
UE – 27 8 33 36 18
România 3 24 43 23
Austria 12 38 32 14
Danemarca 13 59 21 3
Finlanda 11 56 28 4
Olanda 5 56 33 3
Franţa 16 30 32 18
Anglia 13 34 29 18
Slovenia 6 25 37 30
Bulgaria 3 22 36 35
Grecia 5 16 35 42
SUA 35 32 11 30
China 22 34 25 19
Japonia 6 44 34 9
Sursa: aceeaşi ca la tabelul anterior
În ceea ce priveşte comportamentul exclusiv „egoist” al antreprenorilor, potrivit datelor din
tabelul nr.2.11, putem deduce următoarele:
a) există o categorie de ţări la care respondenţii şi-au exprimat acordul şi acordul puternic
în proporţie de peste 50% din total răspunsuri, ceea ce evidenţiază opinia după care antreprenorii
situează în prim planul preocupărilor propriile lor interese; acesta este cazul României (66%), Franţei
(50%), Slovaciei (67%), Bulgariei (71%), Greciei (77%), SUA (81%) etc.;
b) în alte ţări, proporţia respondenţilor care şi-au exprimat dezacordul puternic şi
dezacordul cu afirmaţia că antreprenorii se gândesc doar la propriile lor interese a fost peste 50% ca
73
pondere în totalul răspunsurilor, aşa cum este cazul Austriei (50%), Danemarcei (61%), SUA (62%),
China (56%) etc.;
c) la nivelul UE 54% din răspunsuri au aparţinut opiniei potrivit căreia antreprenorii se
gândesc doar la propriile lor interese atunci când demarează o afacere.
Având în vedere prevalenţa la foarte multe ţări a opiniei după care antreprenorii au ca mobil, în
activitatea lor, doar propriile interese, în contextul general al comportamentului acestora, apare întrebarea
în ce măsură o astfel de situaţie este compatibilă cu rolul favorabil al antreprenorilor din punctul de vedere
economico-social, dar mai ales al justiţiei şi echităţii sociale, al eticii în afaceri. Este dificil de dat un
răspuns tranşant şi clar la această întrebare, cu atât mai mult cu cât nu se precizează ce înseamnă că
antreprenorii au în vedere propriile lor interese. Dacă aceste interese concordă cu cele ale părţilor terţe
(externalităţi pozitive – spillovers) atunci acestea se înscriu perfect pe direcţia „optimului” paretian, în
sensul că o creştere a bunăstării unui membru al societăţii nu se realizează în detrimentul (pe seama) fie
chiar şi a unui singur membru al societăţii.
Dimpotrivă, dacă satisfacerea intereselor antreprenorilor lezează direct sau indirect bunăstarea
„fie chiar” a unui singur membru al colectivităţii, atunci avem situaţia nefavorabilă a externalităţilor
negative (costuri marginale externe la terţi), care trebuie contracarate fie prin mecanisme ale pieţei, fie prin
standarde şi reglementări instituţional-legale ale autorităţilor publice locale şi centrale.
În continuare la problema „delicată” a rolului economico-social al antreprenorilor se ridică
întrebarea dacă acestea exploatează munca altor persoane. Potrivit rezultatelor anchetelor făcute în cadrul
„Entrepreneurship in the EU and beyond. Analitical Report 2009”, Flash Eurobarometer no.283, situaţia
răspunsurilor referitoare la întrebarea pusă eşantionului de respondenţi din ţările membre ale UE este destul
de diferită.
Evaluarea economico-socială a rolului antreprenorilor în acest caz, depinde de caracterul
favorabil/defavorabil pe care îl presupune noţiunea de „exploatarea” muncii altor persoane; dacă prin
exploatare se înţelege valorizarea în sens larg a capacităţilor antreprenorilor şi salariaţilor spre beneficiul
74
tuturor părţilor implicate (stakeholders), atunci avem de a face cu o situaţie pozitivă, constructivă,
generatoare de progres economic, social, tehnologic şi ambiental.
În cazul în care noţiunea de „exploatare a muncii altor persoane” are o conotaţie negativă, de
injustiţie şi inechitate economică şi socială generatoare de excludere şi disoluţie socială, de însuşire gratuită
a muncii altora, sau retribuire inechitabilă, conflicte şi tensiuni interumane, cu consecinţe nefavorabile, pe
termenele scurt, mediu şi lung, atunci rolul antreprenorului trebuie analizat prin prisma necesităţii
diminuării sau reducerii efectelor negative ale exploatării muncii altor persoane.
Într-o astfel de situaţie, recurgerea la politici, instrumente şi măsuri, în concordanţă cu criteriul
de optim Kaldor-Hicksx), pare să îmbunătăţească în măsură confortabilă eventualele stări de conflict şi
discrepanţe sociale care ar putea compromite starea de echilibru şi progres societal.
Tabel nr.2.12. Distribuţia procentuală a răspunsurilor la întrebarea dacă antreprenorii exploatează
munca altor persoane,
în ţări, 2009
Ţara Ponderea (%) tipului de răspuns

Dezacord Dezacord Acord Acord ferm
UE – 27 9 35 36 13
România 6 22 46 18
Germania 10 49 29 8
Austria 18 41 27 8
Cehia 17 39 28 7
Anglia 13 39 27 13
Franţa 17 34 31 15
Finlanda 9 42 42 6
Ungaria 11 34 39 11
Olanda 2 42 48 5
Italia 8 33 41 12
Bulgaria 6 20 40 30
Slovacia 3 21 51 22
[
&ULWHULXOGHRSĠLXQL.DOGRU+LFNVSUHVXSXQHFDVWDUHDGHRSWLPDOLWDWHHFRQRPLFăVRFLDOăVHSRDWHUHDOL]DúLvQFD]XOvQ
FDUHRSDUWHDVRFLHWăĠLLVHvPERJăĠHúWHEHWWHURIIúLRDOWăSDUWHVăUăFHúWHZRUVHRIIvQFRQGLĠLLOHvQFDUH
vPERJăĠLUHDH[FHGHFDPDJQLWXGLQHVăUăFLD
H[LVWăODQLYHOXODXWRULWăĠLORUSXEOLFHORFDOHúLVDXFHQWUDOHXQPHFDQLVPVLVWHPGHUHGLVWULEXLUHDYHQLWXULORUSULQFDUH
VHFRPSHQVHD]ăvQPăVXUăFRQYHQDELOăVăUăFLUHD
75
Polonia 3 21 43 27
Grecia 6 15 40 37
Norvegia 10 53 25 4
SUA 34 34 29 15
China 17 44 25 9
Japonia 4 28 51 8
Datele din tabelul nr.2.12 evidenţiază o mare varietate a răspunsurilor în legătură cu
exploatarea muncii altor persoane de către antreprenori.
Dacă respondenţii din Danemarca sunt în dezacord ferm ş i dezacord (72%) cu afirmaţia că
antreprenorii exploatează munca altora, în proporţie de peste 50%, respondenţii din mai multe ţări, între
care Portugalia, România, Bulgaria, Slovacia, Polonia, Grecia şi Japonia, sunt de acord cu această
afirmaţie.
O analiză comparativă în dinamică pentru anii 2007-2009, în legătură cu întrebările referitoare
la faptul că antreprenorii se gândesc numai la interesul lor şi exploatează munca altor persoane, pare să
confirme o escaladare a comportamentelor „egoiste”, în favoarea propriilor interese ale antreprenorilor.
Această tendinţă în mare măsură poate fi pusă pe seama impactului negativ al crizei economico-financiare
internaţionale, declanşate în anul 2008.
Tabel nr.2.13. Analiza comparativă a evoluţiei răspunsurilor la întrebările
privind comportamentul antreprenorilor în anii 2009 şi 2007 pe ţări
Antreprenorii se gândesc numai la interesul lor

2009 2007
Ţara Dezacord Acord Dezacord Acord
Finlanda 68 31 68 27
Olanda 61 36 61 34
Suedia 60 34 64 29
Irlanda 57 40 61 37
Austria 49 46 54 34
Letonia 48 50 49 45
RFG 48 47 54 38
Franţa 47 50 52 43
Anglia 46 47 56 40
76
Luxemburg 45 53 44 45
UE-25 43 53 48 45
Belgia 43 51 46 47
Cehia 42 54 43 41
Ungaria 36 59 42 46
Italia 35 58 42 50
Spania 34 64 32 62
Lituania 33 62 45 53
Polonia 32 63 35 57
Slovenia 31 67 37 57
Malta 29 64 40 50
Slovacia 27 69 38 49
Cipru 23 74 23 72
Grecia 21 77 28 68
Islanda 75 18 81 13
Norvegia 73 23 66 26
SUA 67 31 74 24
Analiza impactului crizei financiare internaţionale, declanşată în anul 2008, asupra
perspectivelor antreprenoriatului şi îndeosebi a fezabilităţii acestuia, capătă o importanţă deosebită pentru
mai buna fundamentare a măsurilor de ieşire din criză. Lupta împotriva insolvenţei, falimentelor, şomajului
relativ mare, creşterii gradului de sărăcie a populaţiei şi contracararea polarizării sociale nu pot fi concepute
fără măsuri de stimulare şi consolidare a unei clase antreprenoriale puternice.
Tabel nr.2.14. Proporţia opiniilor privind fezabilitatea de a deveni lucrător
pe cont propriu în următorii cinci ani
Foarte fezabil Fezabil Nu prea fezabil Nefezabil deloc

Suedia 17 32 15 30
Finlanda 17 28 23 31
Cipru 13 24 19 42
Pomonia 7 29 24 32
Slovenia 8 24 26 41
Franţa 10 22 22 45
Anglia 9 22 23 44
Austria 8 24 27 37
Irlanda 9 22 29 39
Germania 8 22 26 42
Grecia 9 20 21 48
Luxemburg 8 21 19 50
77
UE-27 8 21 21 46
România 11 16 23 44
Estonia 6 21 24 43
Italia 6 21 15 49
Letonia 5 20 26 42
Spania 5 18 16 59
Slovacia 6 16 30 40
Bulgaria 7 15 23 35
Lituania 3 18 27 42
Ungaria 3 16 23 56
Malta 4 15 28 49
Olanda 4 11 11 72
Rep.Cehă 4 11 23 55
Belgia 4 9 10 69
Islanda 15 37 25 19
Norvegia 11 34 9 36
Turcia 9 31 14 43
China 11 25 26 36
Croaţia 4 17 22 50
SUA 16 20 32 31
Canada 12 37 35 16
Coreea Sud 3 19 33 43
Japonia 2 10 24 62
La întrebarea cu patru grade distincte de intensitate a fezabilităţii, indiferent dacă respondentul
ar dori sau nu să devină antreprenor, vizând opinia sa în legătură cu fezabilitatea de a deveni antreprenor în
următorii cinci ani, răspunsurile au fost distribuite pe intervale foarte variate care, totuşi, permit o serie de
concluzii şi anume:
ponderea răspunsurilor „foarte fezabil” a vizat intervalul de mărime 17% în Suedia până la 2% în
Japonia, în România aceasta fiind de respectiv 11% şi la nivelul ţărilor UE de 8%. Diferenţierea pe
ţări între respondenţii cei mai optimişti şi cei mai puţin optimişti a fost de 15 pp, ceea ce evidenţiază
o prudenţă relativ mare în a aprecia o foarte favorabilă oportunitate de a deveni antreprenor, în
următorii 5 ani, adică până în anul 2013;
răspunsul „Fezabil” a variat între ponderi de 32% în Suedia şi respectiv 9% în Belgia, în România
ponderea acestui răspuns fiind de 16%, iar pentru ţările membre UE 21%; diferenţa dintre cea mai
mare şi cea mai mică pondere fiind de 23 pp, mai mare decât în cazul primei categorii de răspuns;
78
„un nu foarte fezabil” a fost un răspuns ale cărei ponderi au variat în intervalul 10% şi 29%, în
cadrul ţărilor UE, ceea ce semnifică un ecart de 19 pp, mai mic decât în cazul răspunsului anterior;
în sfârşit, ponderea răspunsului „nefezabil deloc” are mărimi cuprinse în limitele 72% şi 30%, ceea
ce înseamnă un ecart foarte mare de 42 pp, relevând cel puţin două aspecte:
a) diversitatea mare de opinii între respondenţii diferitelor ţări;
b) rezerve foarte mari, prudenţă, în ceea ce priveşte posibilitatea şi oportunităţile de a deveni
antreprenor, într-o perioadă marcată de efecte imprevizibile, generate de criza economică şi
financiară internaţională ca şi de costurile generate de ieşirea din criză.
În ţările neafectate sau mai puţin afectate de criza economică, ponderea răspunsurilor „Foarte
fezabil” şi „Fezabil” este cu mult mai ridicată faţă de ţările în care criza a însemnat o profundă deteriorare a
situaţiei economice şi sociale în ansamblu.
Datele tabelului nr.2.14 relevă lipsa de finanţare ca principală piedică pentru antreprenoriatul
din România cu mult mai mare faţă de alte ţări (de 6,8 ori mai mare decât în Suedia şi Belgia, de peste 11
ori decât în Finlanda şi Olanda etc.). Totodată, se observă că, în aproape toate ţările noi membre ale UE,
ponderea lipsei de finanţare a antreprenoriatului este sensibil mai mare decât în ţările dezvoltate ale UE.
Situaţia economică prezentă, ca ordine de mărime, reprezintă o a doua cauză a inhibării antreprenoriatului
pentru majoritatea ţărilor, după care urmează lipsa de idei şi oportunităţi de afaceri şi de forţă de muncă
bine pregătită.
Răspunsul „alte cauze” are ponderi mai ridicate, îndeosebi ţările membre ale UE dezvoltate,
situaţie ce atestă deosebiri importante, faţă de noile state ale UE. Astfel, în Anglia, dar şi în Franţa şi SUA,
categoria de „alte” motive reprezintă o pondere de 70% ceea ce subliniază necesitatea de a cerceta caz cu
caz componentele acestei categorii de răspunsuri care pot avea ponderi specifice şi deosebit de mari, de la o
ţară la alta. Observăm că ţările membre ale UE cu economii emergente au o reţinere mai mare în ceea ce
priveşte asumarea riscului de faliment şi a consecinţelor economice şi sociale ale acestuia, probabil şi
datorită unei mai mari vulnerabilităţi, instabilităţi şi riscuri în ţările respective.
79
Tabel nr.2.15 Pondere răspunsurilor la fiecare dintre motivele pentru care nu ar fi posibil să devină
antreprenori pentru persoane cu vârsta între 15-64 ani, pe ţări
Povara mitei şi a barierelor legal-

pentru un start-up
economice şi sociale care sunt prea mari
Nu ştiu
Dificultăţi de ordin familial
Lipsa de finanţare
administrative
Altele
Lipsa ideilor şi oportunităţilor de afaceri
Riscul de faliment şi consecinţele sale

Lipsa de forţă de muncă calificată
Climatul economic current nu este bun
Austria 25 7 12 5 4 5 9 44 5
Belgia 10 23 5 4 2 11 8 28 21
Bulgaria 61 18 11 19 5 14 7 18 5
Cipru 22 33 7 4 0 13 8 36 1
Rep. Cehă 31 17 23 15 9 16 7 19 7
Danemarca 16 6 14 9 0 1 6 59 2
Estonia 50 22 25 21 8 18 6 16 2
Finlanda 6 9 7 14 0 5 3 71 1
Franţa 20 10 8 9 5 4 8 49 5
Germania 28 5 11 10 3 8 8 51 1
Grecia 20 22 1 2 1 6 6 5 1
Ungaria 63 44 12 21 22 24 10 19 1
Irlanda 18 15 4 12 0 2 12 58 2
Italia 29 17 8 6 3 7 12 27 9
Letonia 45 24 10 29 10 10 4 32 1
Lituania 45 31 11 17 17 10 3 27 4
Luxemburg 34 15 22 19 4 12 17 19 5
Malta 28 7 7 5 6 12 9 37 6
Olanda 7 5 5 5 1 4 6 70 6
Polonia 34 8 19 7 5 8 11 30 2
Portugalia 39 31 12 6 3 7 6 20 5
România 68 20 10 8 8 14 5 16 4
Slovacia 38 27 27 22 11 18 12 15 3
Slovenia 19 8 11 9 3 2 4 63 4
Spania 34 28 8 5 6 9 9 24 1
Suedia 10 5 12 6 3 3 7 61 6
Anglia 23 9 9 12 0 4 10 70 3
80
Croaţia 55 15 16 9 6 7 1 17 3
Islanda 7 15 2 4 3 1 0 63 9
Norvegia 7 5 9 6 1 1 6 58 15
Elveţia 19 4 11 12 2 9 9 44 5
Turcia 21 20 19 9 8 10 15 27 5
US 14 10 3 4 2 5 3 70 3
China 24 10 18 17 2 7 30 40 2
Japonia 23 9 13 18 4 9 6 32 0
Coreea Sud 39 15 9 28 7 15 15 22 6
Sursa: aceeaşi ca la tabelul anterior.
Raportul analitic menţionat al anchetelor Gallup oferă date foarte interesante, legate de
mentalităţile şi comportamentele eşantionului reprezentativ al intervievaţi în ceea ce priveşte aptitudinile
sau înclinaţiile lor antreprenoriale, în cazul în care principala piedică întâmpinată, lipsa de finanţare, ar fi
înlăturată. Astfel, la întrebarea „Ce ai face dacă ai dispune de o sumă importantă de bani?” (tabelul nr.2.16)
evidenţiază cea mai mare pondere a răspunsurilor românilor aparţinând preferinţei (intenţiei) de a începe o
afacere (42%), urmaţi de turci şi canadieni, fiecare cu câte 41%.
Tabel nr.2.16 Ponderea diferitelor tipuri de răspunsuri la întrebarea “Ce ai face dacă ai avea o
sumă importantă de bani?”, pe ţări
Începerea Economisirea Muncă mai Cumpărarea Cheltuirea pe lucruri

unei afaceri banilor puţină sau unei case sau pe care ţi le-ai dorit
deloc plata ipotecii dintotodeauna
România 42 20 17 12 4
Bulgaria 33 17 21 16 5
Lituania 25 22 15 24 6
Polonia 24 25 27 16 1
Grecia 21 32 27 12 2
Ungaria 19 23 33 16 3
Spania 18 32 29 15 4
Letonia 18 27 19 27 1
Portugalia 17 31 36 7 2
Cipru 15 23 36 15 6
Italia 15 36 25 14 2
Estonia 15 39 15 19 6
UE-27 14 31 30 16 4
Irlanda 14 39 28 13 3
Slovenia 13 24 40 14 2
Rep.Cehă 13 32 31 17 3
Malta 12 21 30 28 5
Slovacia 11 30 31 18 4
81
Luxemburg 11 27 35 22 4
Anglia 10 38 29 14 5
Franţa 9 36 26 22 4
Germania 8 29 38 15 5
Suedia 8 28 26 22 10
Olanda 7 22 37 24 5
Belgia 7 28 36 20 5
Finlanda 7 34 33 19 4
Austria 6 29 37 17 5
Danemarca 5 28 37 21 6
Turcia 41 32 14 8 1
Croatia 23 22 28 20 2
China 8 26 37 22 5
Norvegia 7 41 30 14 3
Islanda 6 34 33 12 4
USA 14 24 48 9 2
Canada 41 13 23 19 1
Coreea Sud 16 16 44 15 3
Japonia 5 19 43 26 4
Potrivit răspunsurilor date de cetăţenii UE, se observă că cea mai mare parte a celor din ţările
noi membre UE ar prefera să înceapă o afacere, îndeosebi pentru bărbaţi, tineri, persoane înalt calificate sau
aflate la studii, pentru antreprenori sau cei care au familii cu tradiţii antreprenoriale. O astfel de atitudine
sau preferinţă este în totală concordanţă cu necesitatea procesului de convergenţă şi de reducere a
dimensiunii decalajelor economice, sociale şi tehnologice, faţă de ţările dezvoltate.
Analiza situaţiei curente a antreprenoriatului a fost realizată pe baza respondenţilor care au
stagii şi experienţe diferite în materie de afaceri, clasificaţi în mai multe categorii şi anume: începerea unei
noi afaceri; activi de peste 3 ani; suspendarea afacerii prin vânzare sau transfer; activi din ultimii trei ani;
eşuarea afacerii.
Tabel nr.2.17 Categorii şi ponderi ale respondenţilor cu experienţă în afaceri, pe ţări, în anul 2009
Începători ai unei Implicat în Suspendarea afacerii Activi în ultimii Inactivi datorită

noi afaceri afaceri de peste prin vânzare sau trei ani eşuării afacerii
3 ani transfer
Slovacia 21 37 15 17 9
Malta 23 25 26 8
Rep.Cehă 14 7 46 13 11
Germania 23 11 32 9 23
România 25 29 11 19 9
82
Irlanda 23 17 23 9 26
Austria 22 9 32 9 20
Polonia 24 13 25 13 17
Olanda 20 16 26 5 30
Finlanda 16 19 26 6 19
Estonia 23 11 26 11 15
Slovenia 30 3 27 6 27
Cipru 17 19 23 14 23
Luxemburg 22 14 21 6 33
UE 27 17 13 25 10 28
Lituania 20 10 25 18 12
Anglia 15 11 28 9 34
Franţa 18 17 18 4 36
Ungaria 8 16 30 19 25
Suedia 21 12 18 7 37
Spania 11 13 27 16 29
Portugalia 8 14 26 18 25
Bulgaria 5 12 29 26 20
Belgia 14 17 13 12 33
Italia 12 8 23 4 37
Grecia 8 10 24 17 37
Danemarca 6 13 23 14 44
Letonia 9 10 21 10 27
Turcia 31 22 28 4 10
China 14 12 37 6 28
Islanda 13 16 27 4 31
Croaţia 25 8 18 6 22
Norvegia 16 10 19 14 26
SUA 26 11 19 11 28
Canada 41 13 13 20 10
Japonia 10 15 46 10 19
Coreea Sud 12 7 21 27 23
Proporţia celor care au eşuat în afaceri, în ţările membre ale UE, evidenţiază diferenţe între ţări
relativ mici, cu câteva excepţii.
Ponderea celor care au început o nouă afacere este de 25%, în cazul României, faţă de o medie
a UE-27 de 17%, cea mai scăzută pondere fiind înregistrată în Bulgaria (5%) şi Danemarca. Dacă pentru
ţările dezvoltate ponderea celor care încep o nouă afacere este de aşteptat să fie relativ scăzută, întrucât cea
mai mare parte a afacerilor se presupune că au fost anterior demarate, pentru ţările emergente, cu nivel
83
relativ scăzut de dezvoltare economico-socială, ponderea respectivă ar trebui să fie cât mai ridicată, având
în vedere existenţa unui potenţial mare de afaceri încă insuficient valorificat.
Persoanele cu vârste peste 54 ani, într-o proporţie mult mai mare decât cele tinere, aparţin
categoriei care şi-au vândut afacerea (50% faţă de 28% la nivelul UE).
Pentru demararea unui start-up în afaceri, cele mai importante elemente care se iau în
considerare pentru aptitudinile antreprenoriale se referă la: ideile de afaceri adecvate; obţinerea mijloacelor
financiare necesare; contactul cu un partener de afaceri adecvat; modelul rolului; insatisfacţia faţă de
situaţia anterioară; soluţionarea unei nevoi ecologice şi sociale nesatisfăcute.
Tabel nr.2.18. Ierarhizarea elementelor importante pentru demararea unei afaceri, după gradul de
importanţă, marcat de respondenţi
Gradul importanţei (%)

Elementele importante ale demarării
Foarte Destul de Destul de Fără
unei afaceri
important important neimportant importanţă
1. O idee de afaceri adecvată 51 34 7 4
2. Obţinerea de mijloace financiare necesare 50 31 9 6
3. Contactul cu un partener adecvat 34 31 17 14
4. Rolul modelului 24 35 21 14
5. Insatisfacţia faţă de situaţia anterioară 23 33 23 14
6. Soluţionarea unei nevoi sociale şi ecologice 21 34 23 13
nesatisfăcute
Sursa: aceeaşi ca la tabelul nr.
Din datele tabelului nr.2.18, se observă că ideile adecvate de afaceri şi mijloacele financiare
deţin o pondere de peste 80%, fiind foarte şi destul de importante, în timp ce ceilalţi factori au ponderi între
65% şi 55%, o parte redusă a respondenţilor, între 13 şi 14%, consideră că ultimii trei factori sunt foarte
importanţi.
84
Structura procentuală a factorilor importanţi în demararea unei afaceri, pentru cazul României,
a vom analiza comparativ cu media UE-27 şi cu valorile maxime şi minime, înregistrate de ţări pe categorii
de răspunsuri: foarte important; destul de important; mai degrabă neimportant; fără importanţă.
Tabel nr.2.19 Factori importanţi în demararea unei noi afaceri în România, comparativ cu alte
ţări %
Importanţă
Factorul Ţ ara
Foarte Destul de Mai degrabă Fără
România 52 40 43 1
UE – 27 51 34 37 4
O idee de afaceri adecvată
Irlanda 78 17 3 2
Belgia 36 41 6 2
România 51 33 7 5
Obţinerea de mijloace UE – 27 50 31 9 6
financiare necesare Irlanda 73 21 3 3
Contactul cu un partener de România 30 38 18 10
afaceri adecvat UE – 27 34 31 17 14
Slovacia 36 43 9 11
Grecia 32 19 15 32
România 20 46 10 9
UE – 27 24 35 21 14
Rolul modelului
Bulgaria 13 25 24 14
Insatisfacţia faţă de situaţia România 30 40 9 11
anterioară UE – 27 23 33 23 14
Slovacia 23 52 15 4
Soluţionarea unei nevoi România 18 39 14 17
sociale şi ecologice UE- 27 21 34 23 13
Grecia 45 30 9 11
85
nesatisfăcute Cehia 8 21 29 22
Sursa: calcule pe baza datelor anchetei Gallup
Antreprenoriatul în România, ca de altfel şi în alte ţări, este confruntat cu alternativa fie de a
crea o nouă afacere, fie de a prelua una preexistentă.
Potrivit datelor din Raportul analitic UE, anterior menţionat, una din principalele baze de date
şi informaţii statistico-economice pentru lucrarea noastră, în legătură cu alternativa afacere nouă/preluarea
unei afaceri preexistente, antreprenorii pot avea comportamente diferite, în funcţie de experienţa practică
pe care o au. La această întrebare au răspuns atât toţi respondenţii chestionaţi şi distinct cei care au avut o
experienţă anterioară de afaceri.
Tabel nr.2.20 Ponderile răspunsurilor (%) tuturor persoanelor chestionate şi a celor care au
experienţă în afaceri, la întrebările: crearea unei afaceri noi; preluarea uneia existente; neinteresate
de nicio alternativă
Ţara Toţi respondenţii Respondenţi cu experienţă în afaceri

Afacere Preluarea Neinteresaţi Afacere Preluarea Neinteresaţi
Cipru 62 19 15 70 16 10
Irlanda 62 28 7 71 22 3
Grecia 59 28 10 63 27 7
Franţa 58 26 12 68 23 5
Anglia 58 26 12 70 21 7
Slovacia 58 29 9 64 29 4
România 57 16 20 72 19 5
Spania 55 21 21 66 19 13
Polonia 54 17 21 67 8 18
Finlanda 53 32 12 59 30 7
Portugalia 52 15 27 61 17 15
Luxemburg 51 27 20 64 24 8
UE – 27 50 25 19 61 24 10
Olanda 49 29 19 60 26 10
Cehia 46 19 27 56 22 16
Suedia 45 25 22 53 25 12
Slovacia 45 19 29 62 18 11
86
Ungaria 45 14 36 63 16 15
Belgia 44 24 26 54 23 16
Germania 43 39 15 52 37 8
Italia 42 17 30 52 20 19
Austria 42 38 14 52 36 3
Danemarca 41 20 36 58 17 20
Bulgaria 37 28 27 46 37 14
SUA 61 30 6 68 26 32
Datele din tabelul nr.2.20 evidenţiază următoarele aspecte mai semnificative:
ponderea răspunsurilor favorabile unei noi afaceri, în toate ţă rile, este mai mare decât cea a
răspunsurilor care acordă preferinţă preluării unei afaceri existente;
în cazul respondenţilor cu experienţă în afaceri, ponderea răspunsurilor favorizând crearea unei
afaceri noi este mai mare, faţă de cea care se referă la toţi respondenţii, situaţie previzibilă având în
vedere diferenţa de cultură şi practica managerială şi antreprenorială, dintre cele două grupe de
respondenţi;
cu mici excepţii, ponderea răspunsurilor care preferă preluarea unei afaceri existente este sensibil
mai mare decât cea a răspunsurilor de non-interes, în ţările cu economia în tranziţie, această situaţie
fiind favorizată de privatizările numeroase ale întreprinderilor aflate în proprietatea statului, în
perioada de economie socialistă centralizată;
România se află printre ţă rile cu pondere relativ mare (57%) în favoarea creării unei noi afaceri,
faţă de respectiv 50% ponderea medie a ţărilor UE, 37% în Bulgaria şi 29% în Japonia; în cei 20 de
ani ai tranziţiei României la economia de piaţă, crearea de noi afaceri private a fost sprijinită de un
pachet consistent de facilităţi atât pentru antreprenorii autohtoni cât şi pentru investitorii străini;
respondenţii români care au experienţă în afaceri s-au pronunţat în proporţie de 72%, înregistrând
cel mai mare nivel pentru crearea de noi întreprinderi (afaceri), faţă de 46% în Bulgaria ş i 61%
nivelul mediu UE-27;
87
în anul 2009, faţă de anul 2007, au avut loc creşteri modeste ale ponderii răspunsurilor în favoarea
creării unei întreprinderi noi (la nivelul mediu UE s-a înregistrat o creştere de la 59%, în anul 2007,
la respectiv 61%, în anul 2009.
În ceea ce priveşte evoluţia în timp a unei afaceri noi, o proporţie de 17% a cetăţenilor UE ar
recomanda adoptarea unor strategii de creştere cât mai rapidă cu putinţă, iar 74% s-au pronunţat pentru o
creştere lentă sau menţinere a nivelului afacerii. În cazul României, ponderile respective erau de 25% şi
corespunzător 59%8. Între ţările UE-27 există o mare varietate de situaţii. Ponderea răspunsurilor care
favorizau creşterea rapidă a afacerilor era de 41% în Franţa şi 37% în China. Oricum, numărul
respondenţilor care recomandau un stimulent de creştere a afacerii ca pondere era mai mare decât cel al
respondenţilor susţinători ai unor ritmuri cât mai dinamice ale afacerilor.
Principalele temeri (tabel nr. 2.21) sau provocări cu care se confruntă antreprenorii care pornesc
o nouă afacere, în pofida existenţei unei mari diversităţi de situaţii, au fost: posibilitatea de a intra în
faliment; nesiguranţa veniturilor; riscul de a pierde proprietatea; posibilitatea de a suferi un eşec în privinţa
personalului; nevoia de a acorda prea multă energie şi timp afacerii etc.
Tabel nr.2.21. Cele mai mari temeri în momentul începerii unei afaceri (pe ţări) %
multă energie şi timp afacerii

Posibilitatea de a da faliment
eşec în privinţa personalului

Posibilitatea de a suferi un
nevoia de a acorda prea

Nesiguranţa locului de
Riscul de a pierde
proprietatea
Nesiguranţa
veniturilor
muncă
Ţara
Austria 41 38 40 12 24 17
Belgia 47 36 33 21 17 10
Bulgaria 44 37 35 13 29 15
Cipru 45 44 19 29 28 14
Republica 46 43 30 28 20 20
Danemarca 51 43 30 16 16 27

9H]L)ODVK(%QR(QWUHSUHQHXUVKLSS
88
Estonia 35 42 37 26 20 16
Finlanda 28 41 32 22 23 31
Franţa 54 36 32 25 22 18
Germania 50 32 50 17 18 16
Grecia 47 51 20 30 21 11
Ungaria 46 60 38 15 13 14
Irlanda 50 40 50 24 16 13
Italia 48 46 18 19 16 11
Letonia 50 44 43 15 18 13
Lituania 59 25 42 18 28 8
Luxemburg 52 31 38 26 23 17
Malta 46 41 11 28 38 17
Olanda 40 41 27 26 14 20
Polonia 48 52 33 10 21 14
Portugalia 53 47 33 21 15 5
România 55 43 31 14 17 11
Slovacia 42 35 31 35 22 22
Slovenia 46 31 38 14 26 17
Spania 49 33 51 22 18 12
Suedia 35 51 24 18 8 32
Marea Britanie 48 42 45 20 18 16
Croaţia 57 34 37 20 12 7
Islanda 40 47 30 24 9 13
Norvegia 37 45 14 17 12 25
Elveţia 48 26 32 21 17 26
Turcia 58 31 31 37 22 7
SUA 40 46 28 20 19 23
China 56 26 38 20 33 21
Japonia 33 37 30 28 17 26
Coreea de Sud 19 44 41 13 31 21
Sursa: aceeaşi ca la tabelul nr.2.20.
După cum rezultă din datele tabelului nr.2.21, cele mai mari temeri la începutul unei afaceri în
România erau: teama de intrare în faliment (55%); incertitudinea veniturilor (43%); pierderea proprietăţii
(31%); insecuritatea locurilor de muncă (14%); eşecul în materie de personal (17%); nevoia de a acorda
prea mult timp şi energie afacerii (11%).
89
În general, se observă că cele mai mari temeri pentru cei care pornesc o nouă afacere sunt
falimentul, nesiguranţa veniturilor şi riscul de a pierde proprietatea.
În ţări ca Grecia, Italia Cipru, Slovacia şi Turcia cele mai mari îngrijorări le genera securitatea
locului de muncă, comparativ cu pierderea proprietăţii, de exemplu. În Suedia, Norvegia, Finlanda
temerea că o afacere nouă necesită prea mult timp şi energie avea ponderi relativ mari.
În condiţiile crizei economice şi financiare, temerea de faliment şi insecuritatea locului de
muncă este de presupus că îşi vor mări ponderea.
La nivelul ţărilor UE-27, identificarea şi ierarhizarea factorilor care obstrucţionează eficienţa
sau desfăşurarea normală a activităţii antreprenoriale reprezintă preocupări de primă importanţă, întrucât
impulsionează factorii de decizie să întreprindă politici şi să implementeze mecanisme şi măsuri
instituţional-legale în sensul reducerii/înlăturării obstacolelor respective. Fiecare factor de inhibare a
antreprenoriatului poate să fie analizat în funcţie de importanţa, intensitatea mai mare sau mai mică cu care
acesta acţionează şi care, de regulă, se comensurează şi prin răspunsurile celor chestionaţi cu calificativele:
acord ferm; acord; dezacord; dezacord ferm.
Tabel nr. 2.22.Barierele (obstacolele) în faţa antreprenoriatului în ţările membre UE 27, structura
procentuală a răspunsurilor antreprenorilor cu experienţă
Categoria de răspuns
Tipul de barieră (obstacol)
Dezacord ferm
Acord ferm Acord Dezacord
Începerea unei noi afaceri este îngreunată de lipsa 36 44 19 3

suportului financiar disponibil
Existenţa unor proceduri administrative 32 37 21 6
Antreprenorilor care au eşuat la prima afacere ar 33 50 9 3

trebui să li se acorde a doua şansă
Greutăţi în obţinerea de informaţii privind 18 32 32 12

înfiinţarea şi demararea unei afaceri
Nu ar trebui demarată o afacere dacă există un risc 16 24 37 19

de insucces
Sursa: preluări după datele Raportului Analitic Flash EB nr. 283 Entreprenership.
90
Se constată o pondere relativ mare (40%) privind acordul puternic şi acordul, în cazul în care
există un risc de insucces la pornirea unei afaceri (tabel nr.2.22). Penalizarea definitivă a primului eşec, în
cazul unui întreprinzător, este în proporţie de numai 12%, în timp ce acordul puternic şi acordul de a se
acorda o a doua ş ansă este de 83%, ceea ce este de natură să încurajeze antreprenorii, atât în asumarea
riscului cât şi în perseverarea de a înregistra succes.
Tabel nr. 2.23. Rolul sistemului educaţional pentru formarea antreprenorilor în România şi ţările
membre UE – 27
în 2009 %
Ponderea tipului de răspuns privind intensitatea

Factori de influenţă contribuţiei
Ţara
Educaţia şcolară a contribuit la: Dezacord
Acord ferm Acord Dezacord
ferm
1. – dezvoltarea spiritului de iniţiativă România 14 46 26 5
ca tip de atitudine antreprenorială UE –27 13 36 32 17
Ungaria 11 26 32 29
2. – mai buna înţelegere a rolului România 14 42 28 11
antreprenorilor în societate UE – 27 11 33 33 19
Anglia 12 22 33 32
3. – dobândirea de calificări, România 11 34 37 11
competenţa şi know-how pentru a UE – 27 10 29 37 21
administra o afacere Portugalia 14 40 34 5
Cehia 6 11 45 35
4. – mi-a suscitat interesul de a deveni România 11 31 38 15
antreprenor UE- 27 6 19 45 27
Malta 11 32 43 10
Sursa: preluări după datele Raportului Analitic Flash EB nr. 283 Entreprenership.
Din analiza opiniilor experţilor din ţările membre ale UE în ceea ce priveşte contribuţia
sistemelor naţionale de educaţie la formarea şi dezvoltarea spiritului antreprenorial, din punctul de vedere
al celor patru factori de influenţă, prezentaţi în tabel nr.2.23 (dezvoltarea spiritului de iniţiativă, înţelegerea
rolului antreprenorului, dobândirea de competenţă, în gestionarea unei afaceri, suscitarea interesului de a
deveni antreprenor), grupaţi după ponderea celor patru categorii de răspunsuri, în funcţie de intensitatea şi
91
sensul influenţelor (acord puternic, acord, dezacord şi dezacord puternic), rezultă următoarele concluzii mai
importante pe care le vom prezenta în continuare:
- Factorul 1, de dezvoltare a spiritului de iniţiativă la nivelul UE - 27, răspunsurilor acord
ferm şi acord au reprezentat o pondere de 49%, în total răspunsuri, iar dezacordul şi dezacordul ferm,
respectiv 51%, ceea ce conduce la concluzia că sistemul educaţional, pe ansamblu ţă rilor UE – 27, mai
degrabă se consideră a nu avea un impact puternic asupra dezvoltării aptitudinilor antreprenoriale
ale elevilor şi studenţilor, ceea ce impune măsuri de îmbunătăţire a curriculum-ului şi metodelor didactice
şi a legăturilor şcolii cu practica economică şi socială.
Factorul 1, în România, deţinea o pondere de 60%, mai mare decât nivelul mediu al UE, ceea
ce este favorabil opiniilor după care sistemul educaţional din România sprijină aptitudinile antreprenoriale.
Ponderi ale Factorului1, peste media de 49% a UE – 27, se mai înregistrau în: Cipru (64%); Portugalia
(63%); Franţa (60%); Malta (59%); Slovacia (56%); Finlanda (55%); Irlanda (54%); Belgia (54%);Spania
(83%); Olanda (53%); Germania (52%); Luxemburg (51%); Austria (51%); Cehia (50%); Suedia (50%).
O ponderea sub media UE – 27 la Factorul 1 se înregistra în următoarele ţări: Grecia (48%);
Bulgaria (47%); Anglia (45%); Polonia (43%); Danemarca (40%); Slovacia (39%); Italia (37%); Ungaria
(37%).
- Factorul 2 privind contribuţia şcolii la mai buna înţelegere a rolului antreprenoriatului
în societate, la nivelul UE – 27, deţinea o pondere favorabilă (acord ferm şi acord) de 44%, în timp ce în
România ponderea respectivă era de 56%, nivelurile maxime şi minime ale acestei ponderi înregistrându-se
în Portugalia (64%) şi respectiv Anglia (34%).
- Factorul 3 vizând dobândirea de calificări, competenţe şi know-how pentru administrarea
unei afaceri avea în România o pondere a răspunsurilor favorabile de 45%, faţă de 39% în cazul UE – 27
şi nivelul maxim de 54% în Portugalia şi minim de 17% în Cehia.
Factorul 3, are o relevanţă deosebită pentru aprecierea rolului educaţiei în formarea de deprinderi
practice în administrarea unei afaceri încă în anii de şcoală.
92
La Factorul 3, ponderi peste nivelul UE de 39% se înregistrau în Cipru (55%); Portugalia
(54%); Irlanda (50%); Malta (50%); Spania (49%), Spania (49%), Danemarca (46%); Grecia (46%);
Austria (46%); Finlanda (46%), Luxemburg (44%); Suedia (43%), Slovacia (43%); Franţa (42%), Olanda
(39%).
Ponderi sub nivelul mediu al UE, la factorul 3, se înregistrau în următoarele ţări: Belgia (39%),
Polonia (38%); Bulgaria (37%); Germania (37%); Ungaria (36%); Italia (34%); Anglia (31%); Slovacia
(30%); Cehia (28%).
Analiza ponderilor pe ţări a Factorului 3 evidenţiază că sistemele educaţionale din ţări
dezvoltate cum ar fi Germania, Italia, Anglia sunt apreciate mai puţin favorabil în privinţa capacităţii de
a preda cunoştinţe şi deprinderi manageriale practice în timpul şcolii, comparativ cu alte ţări membre UE,
atât dezvoltate cât şi emergente (de exemplu, Spania, Danemarca, Suedia, Franţa, Olanda, România,
Slovacia), unde respondenţii, dimpotrivă, au opinii favorabile, din acest punct de vedere.
În concluzie, subliniem că sistemul educaţional, ca factor al formării şi dezvoltării
antreprenoriale, variază sensibil de la o ţar ă la alta, îndeosebi ca urmare a faptului că respondenţii din
eşantion au criterii ş i aşteptări mai mult sau mai puţin riguroase şi/sau pretenţioase în ceea ce priveşte
nivelul şi performanţele antreprenoriale ale serviciilor educaţionale.
- Factorul 4, suscitarea interesului de a deveni antreprenor, încă din perioada anilor de studiu la
toţi respondenţii din ţările UE – 27, a evidenţiat prevalenţa dezacordului sau a dezacordului ferm, experţii
români, alături de cei portughezi, având ponderile cele mai mari ale răspunsurilor favorabile, dar oricum
sub 50% din totalul răspunsurilor. Cu alte cuvinte, acest factor a fost mai puţin determinant sau influent
în a determina un interes deosebit al absolvenţilor de a deveni antreprenori. Această concluzie pare a fi “un
semnal de alarmă” pentru întregul sistem educaţional din ţările membre ale UE- 27, deci inclusiv din
România, întrucât, indiferent de domeniu, dezvoltarea în practică a aptitudinilor antreprenoriale ar fi
trebuit, încă din anii de şcoală, să constituie un obiectiv cu mult mai pregnant decât este în realitate, pentru
fiecare absolvent, ţinând seama că aceste aptitudini reprezintă premise sine qua non pentru identificarea şi
dezvoltarea avantajelor competitive şi performanţelor, în general.
93
4.3. Antreprenoriatul şi stadiile dezvoltării economice
Scopul cercetării noastre urmăreşte evidenţierea caracteristicilor antreprenoriatului feminin, în
comparaţie cu cel masculin, în funcţie de o multitudine de particularităţi demo-socio-economice,
comensurate prin indicatori specifici, pe baza unor anchete de specialitate ş i a altor date ş i informaţii
disponibile la nivel mezo şi macroeconomic, în literatura din ţară şi străinătate. O atenţie deosebită a fost
totodată acordată şi contextului comparativ internaţional cu obiectivul evidenţierii relaţiei dintre nivelul de
dezvoltare economică a ţărilor şi extensiunea macro şi mezoeconomică a AF.
În anul 2010, o proporţie de peste 52% din populaţia mondială era reprezentată de femei care
au început şi iniţiat o nouă afacere, ponderea acestor femei antreprenori fiind foarte diferită de la o ţară la
alta.
Potrivit studiilor de specialitate9, în 59 de ţări ale lumii, care reprezintă eşantionul cercetat, la
activităţile antreprenoriale au participat mai multe femei decât bărbaţi, în condiţiile în care se recunoaşte că
antreprenoriatul în general reprezintă un factor catalizator al dezvoltării economice şi al competitivităţii.
Datorită marilor diferenţe de pondere a AF între ţări, specialiştii consideră că neimplicarea într-
o mai mare măsură a femeilor în activităţile antreprenoriale reprezintă o mare irosire de forţă de muncă şi
pierdere de beneficii concretizate în noi bunuri şi servicii, la care s-ar adăuga şi un supliment de noi locuri
de muncă.
Lipsa de date statistice relevante şi insuficienta lor dezagregare, pe particularităţile socio-demo-
economice, în ceea ce priveşte antreprenoriatul masculin şi cel feminin, în cea mai mare parte a proiectelor
de cercetare este suplinită prin anchete, interviuri şi chestionare adresate unor eşantioane reprezentative
axate pe motivaţiile pentru care femeile devin antreprenori, pe dificultăţile pe care le întâmpină, pe
performanţele de inovare şi socio-economice, la nivel naţional şi internaţional, pe diferenţele de percepţie
între femei şi bărbaţi precum şi pe atitudinile specifice pentru AF. Intervievaţii din eşantioane sunt

.LOOH\ -HW DO 5HSRUW :RPHQ (QWUHSUHQHXUV :RUOGZLGH ([HFXWLYH 5HSRUW *OREDO (QWUHSUHQHXUVKLS
0RQLWRU*(0
94
persoane adulte cu vârste cuprinse între 18 şi 64 de ani din diferite paliere socio-profesionale cu legături
directe în ceea ce priveşte activităţile antreprenoriale.
În general, astfel de cercetări care se concentrează pe aspectele-cheie ale AF, îşi propun să
contribuie la mai buna fundamentare a politicilor şi proceselor decizionale, să promoveze o înţelegere mai
bună a diferenţierii AF faţă de antreprenoriatul masculin (AM) ca şi a celor dintre diferite grupuri de femei
aparţinând unor medii socio-economice şi calificări profesionale diferite.
Pe de altă parte, studiile respective încearcă să ofere o serie de direcţii de acţiune şi concentrare
a eforturilor în vederea unei mai eficiente pregătiri a femeilor pentru a-şi putea valoriza capabilităţile
necesare iniţierii şi gestionării unei afaceri, creării unui mediu propice în cadrul căruia diferitele forme de
start-up şi venture-capital să reuşească şi să se dezvolte sustenabil.
Potrivit analizelor efectuate, AF în primul rând prezintă o serie de particularităţi în funcţie de
nivelul şi stadiile de dezvoltare economico-socială a ţărilor care pot fi împărţite în trei mari categorii10 şi
anume:
a) economii bazate pe factori (factor-driven economy), EF, care includ ţările Angola, Ghana,
Uganda, Zambia, Egipt, Iran, Pakistan, Arabia Saudită, Gaza, Jamaica, Guatemala, Bolivia, Vanatan;
b) economii bazate pe eficienţă – EE (efficiency-driven economies) în cadrul cărora se află
Africa de Sud, Tunisia, Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Ecuador, Mexico, Peru Trinidad-
Tobago,Uruguay, Bosnia Herzegovina, Croaţia, Ungaria, Letonia, Macedonia, Muntenegru, România,
Rusia, Turcia, Malaezia, China, Taiwan;
c) economii bazate pe inovare – EI (innovation – driven economies) care includ Israel,
Slovenia, Australia, Japonia, Coreea de Sud, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia,
Irlanda, Islanda, Italia, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveţia, Anglia, SUA.
Principalul criteriu de diferenţiere a ţărilor în grupele EF, EE, EI l-a constituit mărimea PIB per
capita pe intervalele respectiv până la 2000 $ per capita, între 2000 şi 10000 $ per capita şi peste 10000 $
per capita.

9H]LvQOHJăWXUăFXDFHDVWăSUREOHPă:RUOG(FRQRPLF)RUXP¶V*OREDO&RPSHWLWLYHQHVV5HSRUW*HQHYDFDUH
LGHQWLILFăWUHLID]HDOHGH]YROWăULLHFRQRPLFHED]DWHSHQLYHOXO3,%SHUFDSLWDúLSRQGHUHDH[SRUWXULORUGHEXQXULSULPDUH
KWWSZZZZHIRUXPRUJUHSRUWV
95
Premisele care stau la baza cercetării noastre sunt următoarele:
- particularităţile, îndemnurile, motivaţiile şi caracteristicile implicate în pornirea unei afaceri
pot fi foarte variate, în funcţie de gen, vârstă, nivelul educaţiei, de caracterul defavorizat al persoanelor,
motivaţie, sectorul în care sunt ocupaţi, ceea ce imprimă antreprenoriatului o natură inclusivă şi cel mai
frecvent nemijlocit legate de practică;
- antreprenoriatul bazat pe ritmuri înalte de creştere este un factor cheie care contribuie la
crearea de noi locuri de muncă, măresc avantajele comparative şi competitive ale economiei, ridică nivelul
de trai şi calitatea vieţii;
- prosperitatea economică depinde într-un grad înalt de dinamismul autorităţilor
antreprenoriale, pentru toate cele trei categorii de ţări clasificate după nivelul de dezvoltare; antreprenorii
şi mediul socio-economic se află într-o relaţie biunivocă, interpotenţatoare în sensul că o economie
antreprenorială are nevoie atât de antreprenori capabili dar şi de un mediu social şi de afaceri care să-i
aprecieze, integreze şi să-i sprijine;
- antreprenoriatul cuprinde mai multe faze începând cu abilitatea şi dorinţa de a începe o
afacere până la faza de începere şi administrare propriu-zisă a afacerii şi continuând cu faza de proprietar
matur, stabil al afacerii, în fiecare economie antreprenorii aflându-se în diferitele stadii (faze) ale ciclului
de viaţă a unei afaceri;
- factorul geografic, tradiţie şi istorie poate influenţa AF şi AM, în condiţiile în care se
intensifică procesele globalizării, inclusiv în ceea ce priveşte migraţia internaţională a forţei de muncă
antreprenorială.
Atitudinile societale faţă de antreprenoriat
Mediul de afaceri, atitudinea societăţii faţă de antreprenoriat, în general, pot influenţa într-o
mare măsură crearea unei clase antreprenoriale puternice în economie ş i societate, îndeosebi datorită
faptului că antreprenorii, prin însăşi natura activităţilor pe care le desfăşoară, intră în contact cu un mare
număr de persoane între care investitori, bancheri, clienţi, furnizori de bunuri şi servicii etc.
96
Tabel nr. 3.1 Atitudinile antreprenoriatului pentru femei şi bărbaţi la populaţia
ocupată (18-64 ani) în 59 de economii, în funcţie de nivelul de dezvoltare în anul 2010 -%-
Nivelul de Oportunităţi Capabilităţi Relaţia cu un Teama de eşec

dezvoltare a percepute percepute antreprenor
ţării
Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi
(1) Economii 58,9 64,2 64,6 77,5 50,3 62,5 31,5 27,3
bazate pe
factori (EF)
(2) Economii 41,0 44,9 49,9 61,8 40,0 50,7 35,1 28,9
bazate pe
eficienţă (EE)
(2):(1) 0,69 0,69 0,77 0,79 0,79 0,81 1,11 1,06
(3) Economii 29,5 37,1 35,2 53,2 31,1 41,2 37,9 29,9
bazate pe
inovare (EI)
(3):(1) 0,50 0,58 0,54 0,69 0,62 0,66 1,20 1,09
Nivel de Antreprenoriatul o Intenţii Statut social înalt Atenţia acordată de

dezvoltare a alegere bună pentru antreprenoriale pentru antreprenorii media
ţării carieră de succes antreprenoriatului
Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi
(1) Economii 75,8 74,8 39,2 46,1 80,6 81,2 66,2 64,6
bazate pe
factori (EF)
(2) Economii 73,2 72,5 19,9 27,1 70,2 69,4 63,3 61,6
bazate pe
eficienţă (EE)
(2):(1) 0,96 0,96 0,51 0,59 0,87 0,85 0,96 0,95
(3) Economii 58,1 60,1 6,0 10,5 70,5 70,1 54,7 55,9
bazate pe
inovare (EI)
(3):(1) 0,77 0,80 0,15 0,23 0,87 0,86 0,82 0,86
Sursa: Global Entrepreneurship Monitor, 2010 Report, Women Entrepreneurs World Wide, 2011, Babson,
Center for Women’s Business Research, Center for Women’s Leadership.
97
Atitudinea societală faţă de AF versus AM poate fi analizată sub următoarele aspecte:
percepţia existenţei de oportunităţi antreprenoriale, într-o zonă sau sector economic;
măsura în care cei care percep oportunităţile datorită temerilor de eşec sau nereuşită;
încrederea manifestată, fermitatea în capacitatea de a începe o afacere;
relaţiile cu alţi antreprenori şi intenţia de a începe o afacere de către non-antreprenori;
opinia că antreprenoriatul reprezintă o alegere bună a carierei şi că această carieră
beneficiază de prestigiu social;
convingerea că antreprenorii se bucură de atenţia mass-media.
Datele din tabelul nr.3.1 evidenţiază următoarele aspecte principale:
- pentru toate cele trei grupe de ţări, după stadiul dezvoltării economico-sociale, EF, EE şi EI,
în ceea ce priveşte percepţia oportunităţilor, capabilităţilor şi relaţia cu un antreprenor au ponderi mai
scăzute, acestea fiind totuşi în scădere de la stadiul EF la EE şi EI unde înregistra cele mai mici valori; cu
alte cuvinte, femeile antreprenori dar şi bărbaţii, aceştia, într-o măsură mai mare decât femeile din grupa
EI, consideră că, cele trei criterii analizate sunt mai scăzute faţă de cazul grupelor EF şi EI;
- antreprenoriatul este apreciat ca o alegere bună pentru carieră, într-o măsură ceva mai mare la
femei decât la bărbaţi, pentru ţările EF şi EE şi, într-o proporţie mai mică, în cazul ţărilor EI;
- intenţiile antreprenoriale au ponderi mai mari la bărbaţi decât la femei, pentru toate grupele de
ţări, cele mai mari ponderi înregistrându-se la grupa EE şi cele mai reduse la grupa EI, ceea ce se explică
prin faptul că femeile din ţările în curs de dezvoltare sau cu economie emergentă doresc într-o măsură mai
mare să iniţieze o afacere, comparativ cu femeile din ţările dezvoltate (grupa EI);
- în toate grupele de ţări, o proporţie de peste 70,5% din femei consideră că antreprenorii de
succes au un statut social înalt, proporţia bărbaţilor la acest criteriu fiind apropiată de cea a femeilor;
- importanţa şi atracţia statutului de antreprenor sunt motivate şi de faptul că mass media acordă
o importanţă deosebită acestora, ceea ce le ridică prestigiul social şi le oferă satisfacţie pentru atenţia de
care se bucură în societate şi mediul de afaceri, în general.
98
În concluzie, subliniem faptul că, particularităţile AF sunt determinate nu numai de gen, dar şi
de faza de dezvoltare în care se află diferitele economii naţionale. România se află în grupa ţărilor EE astfel
că putem considera că, desigur cu variaţii mai mari sau mai mici, femeile antreprenori din România au
aceleaşi caracteristici comportamentale la care ne-am referit anterior. Este interesant de observat că, în
ţările EF şi EE, femeile au o motivaţie şi atracţie mai mare faţă de antreprenoriat, comparativ cu cele din
ţările EI (dezvoltate), situaţie ce se explică printre altele, şi prin nevoile de a mări veniturile câştigate de
familie, pentru creşterea bunăstării şi pentru a dovedi succes în carieră, cu toate acestea mai puţine femei,
comparativ cu bărbaţii, menţionează că există multe oportunităţi pentru antreprenoriat, teama acestora de
faliment fiind mai ridicată.
Deşi în perioada 2002-2008 a existat o puternică atracţie pentru femei şi bărbaţi în ceea ce
priveşte activitatea antreprenorială, criza economică-financiară internaţională, declanşată în anul 2008, a
diminuat substanţial elanul faţă de acest statut ocupaţional, într-o măsură mai mare la femei, decât la
bărbaţi, considerându-se că oportunităţile în acest domeniu s-au redus substanţial. Ţările cele mai puternic
lovite de criză au înregistrat şi cele mai mari proporţii ale femeilor care au evidenţiat antreprenoriatul ca o
activitate importantă dar greu accesibilă (Spania, Grecia, Portugalia, România etc.). Desigur, au fost şi ţări
care au făcut excepţie de la această tendinţă generală. De exemplu, în Turcia proporţia femeilor care se tem
de falimentul antreprenorial a fost mai mică decât cea a altor ţări şi chiar mai scăzută decât cea a bărbaţilor.
De exemplu, în România, cea mai scăzută pondere au înregistrat-o, în anul 2011, femeile care
şi-au manifestat intenţii antreprenoriale, după care a urmat ponderea mai mare a femeilor care consideră că
există capabilităţi şi oportunităţi antreprenoriale în ţară.
Potrivit datelor Raportului 2010 „Femei antreprenori pe glob”, proporţia femeilor antreprenori
în totalul populaţiei feminine adulte variază într-o foarte mare măsură de la o ţară la alta în intervalul 1,5%-
45,5%. În ţările EF doar o proporţie de 19,9% din totalul femeilor cu vârste cuprinse între 18 şi 64 de ani,
au confirmat că încep să gestioneze o afacere nouă, în timp ce pentru grupul de ţări EE proporţia respectivă
a fost de 9,7% iar în ţările EI de doar 3,9%. În România, proporţia femeilor care au început o afacere nouă,
în anul 2011, a fost cu mult mai mică decât media pentru grupele EF şi EE, ceea ce relevă necesitatea de a
99
întreprinde o serie de măsuri şi programe pentru a schimba atitudinile şi percepţiile antreprenoriale ale
femeilor din România. Oricum, rata antreprenoriatului feminin din România a fost cu câteva procente mai
redusă decât cea a antreprenoriatului masculin, în timp ce în SUA există aproape o egalitate între ratele
antreprenorilor femei şi bărbaţi; rate relativ înalte ale antreprenoriatului feminin se înregistrează de
asemenea în ţările occidentale, începând cu Norvegia (25%) şi terminând cu SUA (circa 50%).
Din diferitele anchete întreprinse pe plan mondial, în ultimii ani, a rezultat că rata femeilor
antreprenor este cu mult mai scăzută decât cea a bărbaţilor, motivaţia fiind foarte specifică şi diferită de la
o ţară la alta, astfel că activitatea de antreprenor este considerată o activitate predominant masculină.
Motivele pentru care au devenit antreprenori atât bărbaţi cât şi femeile ţin atât de oportunităţile
create dar şi de nevoia severă de a iniţia o afacere pentru bani sau un loc de muncă. Mulţi bărbaţi şi femei
au fost nevoiţi, obligaţi să iniţieze o afacere datorită stării precare a nivelului lor de viaţă.
Antreprenoriatul determinat de necesităţi, îndeosebi în ţările mai slab dezvoltate, sau în zonele
în care şomajul înregistrează rate înalte poate aduce o serie de beneficii, ca urmare a autoocupării
(selfemployment) şi a cererii de noi locuri de muncă pentru alte persoane.
Motivul necesităţii de a deveni antreprenor a fost invocat într-o proporţie de 38,8% dintre
femeile antreprenor, iar în grupul EI de numai 23,6%. În medie, femeile sunt cu 4 pp mai mult forţate să
devină antreprenori decât bărbaţii, cea mai mare diferenţă din acest punct de vedere înregistrându-se în
grupul de ţări EF (5,6 pp), iar cea mai mică în grupul EI (2,4 pp). Se poate susţine că, pe măsură ce creşte
gradul de dezvoltare economico-socială a unei ţări, are loc o tendinţă de scădere a antreprenoriatului
feminin pentru că societatea le oferă mai multe opţiuni pentru a se angaja, astfel că nu se manifestă cu
aceeaşi forţă nevoia de a deveni antreprenor în ţările dezvoltate.
În ceea ce priveşte România, proporţia femeilor şi a bărbaţilor care au fost „nevoiţi” să devină
antreprenori este egală.
La nivelul internaţional, dar şi al României, antreprenorii bărbaţi consideră că oportunităţile au
reprezentat principalul motiv pentru care au devenit antreprenori, în timp ce femeile antreprenori au invocat
mai degrabă cazuri de necesitate sau o constrângere financiară majoră. În ţările aflate în primele faze ale
100
dezvoltării (EF şi EE), un procentaj mare, atât al bărbaţilor cât şi al femeilor, au arătat că motivul principal
pentru care au devenit antreprenori l-a constituit necesitatea, în timp ce în ţările dezvoltate calitatea de
antreprenor a fost mai puternic legată de oportunităţi.
Motivul necesităţii, preocumpănitor în economiile mai puţin dezvoltate, a fost determinat de
insuficienţa veniturilor, precaritatea locurilor de muncă şi gradul ridicat de subocupare a forţei de muncă.
Analiza pe termen lung (2002-2012) evidenţiază că femeile, într-o proporţie mai mare decât
bărbaţii, au demarat activităţi antreprenoriale din necesitate în economiile EE, tendinţa acestei proporţii, în
viitor, fiind de scădere, dar într-un ritm mai lent decât în cazul bărbaţilor, ceea ce evidenţiază o reducere a
decalajelor dintre bărbaţi şi femei în această privinţă. În ţările EF, în care decalajul entreprenorial de gen a
fost mare, se constată o dinamică mai rapidă a AF faţă de AM pe termenele scurt şi mediu, după care se
manifestă tendinţa de scădere, mai ales în cazul economiilor aflate în faza de creştere a eficienţei. În EI,
criza a afectat dinamica AF şi AM, în măsuri diferite, motivaţia necesităţii antreprenoriale fiind mai
puternică în cazul bărbaţilor.
În concluzie, subliniem faptul că diferenţialul de gen a fost diferit, de la o ţară la alta, în funcţie
de particularităţile socio-economice şi istorice ale fiecăreia, dar şi de capacitatea de rezistenţă la criză.
AF pe sectoare economice. Potrivit raportului GEM 2011, analiza pe principalele sectoare ale
economiei a evidenţiat faptul că cea mai mare atractivitate pentru antreprenoriat, atât pentru femei cât ş i
pentru bărbaţi a avut-o sectorul serviciilor comerciale, comparativ cu industria extractivă, prelucrătoare şi
a serviciilor de afaceri. AF s-a manifestat mai puternic în ramura consum şi comerţ decât AM (raportul
mediu în acest sector fiind de 2:1) şi mai slab în industria prelucrătoare şi serviciile pentru afaceri.
În EI se înregistrează mai mulţi bărbaţi antreprenori decât femei îndeosebi în sectoarele
industriei prelucrătoare, servicii pentru afaceri, industria extractivă şi agricultură. Aceste sectoate presupun
un efort mai mare, atât din punctul de vedere al pregătirii profesionale cât şi al cheltuielilor infrastructurale
şi de demarare a afacerii.
Structura pe vârste a AF. Vârstele cuprinse între 25-34 de ani au cea mai mare disponibilitate
pentru antreprenoriat, după care urmează grupa de vârstă 35-44 ani. Este de remarcat faptul că multe din
101
ţările EF tind să aibă mai mulţi antreprenori la grupa de vârstă 18-24 ani, ceea ce se explică prin faptul că,
de regulă, în aceste ţări demararea unei activităţi pe cont propriu nu este direct legată de educaţia terţiară,
pe de o parte, şi că urgenţa antreprenorială, pe de altă parte, este mai mare în ţările în curs de dezvoltare,
datorită decalajelor mari faţă de ţările dezvoltate şi care trebuie diminuate ca şi nivelului slab al
potenţialului productiv subutilizat.
Dimpotrivă, ca o particularitate pentru economiile ţărilor aflate în faza predominanţei inovării,
evidenţiem prevalenţa antreprenorilor începând cu vârsta de 35 de ani şi nu a grupelor de vârstă mai tinere.
La femeile antreprenor se constată o scădere a ponderii grupelor de vârstă tânără faţă de grupele de vârstă
35-44 de ani şi 45-56 de ani. Dar o tendinţă de creştere a ponderii AF mai în vârstă se constată într-un
număr mare de ţări dezvoltate cât şi în curs de dezvoltare.
Grupa de vârstă 25-34 ani pentru AF este mai scăzută ca pondere, comparativ cu cea a AM, în
timp ce femeile antreprenor din grupa 35-44 ani depăşesc ponderea bărbaţilor.
Structura AF după nivelul educaţional. Există o concepţie destul de larg răspândită potrivit
căreia antreprenorii de succes sunt cei care au mai degrabă nu cele mai înalte niveluri de instrucţie şi
educaţie, bazându-se pe concepţia că, pentru un antreprenor de succes, contează mai degrabă spiritul
practic care se manifestă oricum, începând cu vârstele tinere care nu îşi mai continuă studiile terţiare. Cu
toate acestea, o astfel de concepţie este contrazisă de realităţi, deoarece femeile antreprenor, faţă de cele
non-antreprenor, sunt mai ales cele cu studii secundare şi terţiare, îndeosebi în condiţiile societăţii bazate
pe cunoaştere.
Pentru ţările EF, aflate în fazele timpurii ale dezvoltării economice bazate pe utilizarea
extensivă a factorilor de producţie, diferenţa între antreprenori şi non-antreprenori este mică. Această
diferenţă se măreşte pe măsură ce creşte nivelul de dezvoltare economico-socială a ţărilor.
Raportul GEM 2011 evidenţiază faptul că reţelele (networks) joacă un rol complex pentru AF,
în sensul că îl ajută prin cooperare şi consultanţă, să creeze parteneriate, să-şi asigure finanţarea şi accesul
la management calificat şi forţa de muncă salarială, precum şi să-şi formeze relaţii în cadrul lanţurilor
valorii, la nivel naţional şi internaţional.
102
În cea mai mare parte a ţărilor analizate în Raportul GEM, femeile antreprenori au avut
reţele mai mici ca dimensiune şi putere, comparativ cu cele ale bărbaţilor antreprenori, exceptând Israelul
unde femeile s-au remarcat prin reţele mai diversificate decât bărbaţi.
O altă particularitate a AF constă în înclinaţia mai mare către consiliere, dirijare şi consultanţă
în cadrul familiei, mai ales cu statul, în timp ce bărbaţii antreprenori se consultă mai mult cu prietenii şi
folosesc în mai mare măsură sursele din reţele, din mediul de afaceri şi consultanţă profesională. Pe
ansamblu, reprezentanţii AF şi AM care dispun de acces la reţele mai mari ş i mai diversificate sau care
acordă o atenţie mai mare consultanţei non-private, profesionist înregistrează niveluri mai înalte ale
inovării, expectaţiilor de creştere şi de internaţionalizare. Comparând AF cu AM, din acest punct de vedere,
rezultă o poziţie dezavantajoasă pentru femei.
Participarea femeilor la activitatea antreprenorială. Ponderea AF, în anul 2010 în total
populaţiei feminină (18-64 ani), a variat într-un interval foarte mare pe plan mondial de la 1,5% la 45,4%
din care în grupa EF deţinea un nivel mediu de 19,9%, în grupa EF de respectiv 9,7% şi în grupa EI
respectiv 3,9%. La toate grupele de ţări analizate, se constată o predominanţă a AM faţă de AF, cu
specificarea că acest diferenţial antreprenorial în favoarea bărbaţilor descreşte pe măsură ce creşte
nivelul de dezvoltare economico-socială, începând cu grupa EF (diferenţa de 5,2 pp. mai puţin la femei
decât la bărbaţi) şi grupa EE (respectiv 4 pp decalaj) şi grupa EI (3,4 pp).
Raportul AF/AM variază de la 1:5 la 5:5, ceea ce atestă o diversitate foarte mare de situaţii
inclusiv cea extremă în care la 5 bărbaţi revin 6 femei-antreprenor. De exemplu, în ţările africane, se
înregistrează cel mai mic număr de femei-antreprenori care revin la un antreprenor bărbat.
În grupa ţărilor EE, ponderea cea mai scăzută a AF s-a înregistrat în Europa de Est, exceptând
Rusia, unde femeile reprezintă o proporţie de 44% din numărul total de antreprenori. În România această
pondere variază între 20-25%.
Relevantă pentru premisele dezvoltării AF, este ponderea femeilor-antreprenori, în stadiile
iniţiale ale afacerilor, în numărul total de antreprenori cu mult mai redusă decât ponderea AM, ceea ce a şi
indus opinia potrivit căreia antreprenoriatul reprezintă o activitate precumpănitor masculină.
103
Proporţia femeilor-antreprenor care au renunţat la afaceri. Potrivit Raportului GEM 2011
şi UE, femeile îşi întrerup activitatea antreprenorială într-o proporţie mai mare decât bărbaţii, după cum
este mai puţin probabilă pentru acestea să înceapă sau să gestioneze o afacere într-un număr mai mare decât
bărbaţii. Mai degrabă, ar fi avut sens situaţia în care un număr relativ mic de femei încep şi gestionează o
activitate antreprenorială şi o proporţie mai scăzută a femeilor renunţă la această activitate.
Rata renunţării la activitatea antreprenorială are cel mai ridicat nivel în grupa ţărilor EF,
reducându-se în cazul grupei EE şi înregistrând cel mai scăzut nivel pentru grupa EI.
În ţările în curs de dezvoltare, proporţia renunţării la AI este cu mult mai mare decât în ţările
emergente şi dezvoltate ceea ce se explică într-un nivel relativ scăzut al culturii şi educaţiei antreprenoriale
în aceste ţări. Criza a determinat, ca de altfel şi în ţările dezvoltate, o reducere a ratei renunţării la
antreprenoriat, renunţările la femei fiind de două ori mari decât cele în cazul bărbaţilor.
În general renunţarea la afaceri are la bază o multitudine de motive, cele mai frecvente fiind
următoarele:
motivele legate de afaceri se referă la pierderi, incapacitatea de a obţine finanţare,
costuri mari legate de angajarea salariaţilor,competiţia rigidă, fuziuni şi transformări;
motivele de ordin personal vizează pensionarea, motive familiale, vânzarea afacerii,
identificarea altor posibilităţi de angajare.
Crearea de noi afaceri şi desfiinţarea altora reprezintă un fenomen normal pentru o economie de
piaţă concurenţială, iar renunţarea la o afacere poate avea efecte atât pozitive cât şi negative. Tocmai din
acest motiv, nu trebuie considerat că renunţarea înseamnă întotdeauna un „eşec” (failure).
În economiile EF, bărbaţii îşi întrerup afacerea într-o proporţie mai mică în cazul start-up-
urilor, spre deosebire de femei. Cu alte cuvinte, femeile au o rată mai mare de „ieşire” (exit rate) din afaceri
decât bărbaţii, dar acest decalaj de gen se micşorează sensibil odată cu creşterea nivelului de dezvoltare a
ţărilor adică trecerea la grupa ţărilor EE şi EI.
Rusia reprezintă însă o excepţie. Deşi aparţine grupei de ţări EE, rata relativă de întrerupere a
afacerilor la bărbaţi este de două ori mai mare decât la femei, în timp ce în Taiwan situaţia este inversă.
104
În grupa de ţări EI situaţia este diferită de la o ţară la alta, în sensul că rata întreruperii afacerii
la femei (RÎF), în cazul unor ţări este mai mare, iar al altora este mai mică faţă de rata întrepruperii afacerii
la bărbaţi (RÎB).
O clasificare a ratelor de întrerupere a afacerii la femei şi bărbaţi, pe cele trei grupe de ţări,
evidenţiază următoarea situaţie:
Grupa ţărilor EF în care:
a) RÎF>RÎB: Guatemala (18% faţă de 16%); Bolivia (20% faţă de 16%); Iran (26% faţă de
13%); Egipt (35% faţă de 10%); Arabia Saudită (43% faţă de 26%); Ghana (43% faţă de 28%); Angola
(44% faţă de 45%); Uganda (50% faţă de 46%); Zambia (68% faţă de 40%);
b) RÎF<RÎB: Pakistan (43% faţă de 45%).
Grupa Ţărilor EE
- RÎF>RÎB: Columbia (18%>15%); Brazilia (18%>16%); Uruguay (19%>17%); Malaezia
(22%>9%); China (22%>18%); Ecuador (23%>15%); Ungaria (23%>21%); Chile (29%>20%);
Macedonia (31%>16%); Peru (30%>17%); Turcia (37%>23%); Montenegru (39%>27%); Taiwan
(38%>19%); Tunisia (39%>21%); Bosnia-Herzegovina (40%>29%); Africa de Sud (47%>35%); Mexico
(60%>40%).
Grupa ţărilor EI
- RÎF>RÎB: Olanda (11% >8%); Anglia (17%>14%); Coreea (14%>6%); Spania (18%>16%);
Slovenia (23%>12%); Germania (23%>11%); Grecia (27%>11%); SUA (30%>17%); Italia (37%>20%);
Belgia (38%>25%); Portugalia (42%>18%);
- RÎF<RÎB: Irlanda (8%<18%); Finlanda (9%<11%); Danemarca (10%<14%); Japonia
(12%<14%); Elveţia (12%<20%); Norvergia (18%<19%); Franţa (28%<34%); Israel (40%<44%).
Motivele pentru care femeile (F) şi bărbaţii (B) antreprenori îşi întrerup activitatea sunt foarte
diferite şi, în principal, se referă la următoarele:
B F
- oportunităţi de vânzare 3,5 1,5
- afaceri neprofitabile 38 37
- probleme în obţinerea finanţării 21 23
- alte oportunităţi de afaceri şi locuri de muncă 12 5
105
- ieşirea a fost dinainte planificată 2 2
- pensionarea 2 2
- motive personale 18 24
- incidente 3,5 5,5
TOTAL 100,0 100,0
Sursa: Global Entrepreneurship Monitor, 2010 Report Women Entrepreneurs Worldwide, p.34.
Întreruperea afacerilor poate să fie determinată de motive, cauze negative (lipsa profitului) sau
pozitive (loc de muncă mai bun), ca urmare a faptului că, într-o economie, în permanenţă are loc simultan
atât închiderea unor întreprinderi cât şi crearea altora. Tocmai din acest motiv, repetăm afirmaţia că
întreruperea activităţii nu trebuie considerată, în toate cazurile, ca un eşec antreprenorial.
Diferenţa de gen referitoare la cauzele întreruperilor de activitate, deşi evidenţiază deosebiri
procentuale între bărbaţi şi femei, din punctul de vedere al ordinii ierarhice a acestora, se constată o quasi
similitudine, chiar dacă măsurile procentuale diferă în limite mai mari sau mai mici. Din datele prezentate
anterior, putem evidenţia următoarele:
- cele mai mari ponderi ale motivelor întreruperii activităţii antreprenoriale sunt reprezentate de
non-profitabilitatea afacerilor (38% la bărbaţi şi 37% la femei);
- dificultăţile obţinerii finanţării (21% şi respectiv 23%);
- motivele personale (18% ş i respectiv 24%) care includ motive familiale, vânzarea afacerii,
găsirea unui nou loc de muncă sau urmarea unor studii superioare.
Aşteptări privind creşterea numărului de angajaţi sunt diferite pentru cazul AF femeilor
comparativ cu cazul bărbaţilor (AM).
La întrebarea dacă în următorii 5 ani antreprenorii se aşteaptă să angajeze între 5-19 persoane,
20 persoane şi peste, respondenţii din grupa ţărilor EE au optat pentru angajări, în cea mai mare parte, peste
cinci lucrători. În ţările cu cote scăzute ale antreprenoriatului feminin, o ponderea importantă a fost deţinută
de respondenţii care urmează să angajeze 20 de lucrători şi peste.
Spre deosebire de bărbaţi, femeile au un nivel mai scăzut în ceea ce priveşte aşteptările de
creştere pentru noi angajaţi.
106
În legătură cu procesul inovaţional finalizat în produse şi servicii noi comercializate pe piaţă, se
constată că, pe măsură ce creşte nivelul de dezvoltare economico-socială, are loc o creştere a ponderii
produselor şi serviciilor noi. Diferenţierea între bărbaţi şi femei la acest indicator variază în limite foarte
mici. Cu toate acestea, mai puţine femei antreprenor au produse noi pentru consumatori.
În grupa ţărilor EI, bărbaţii antreprenori, cu rezultate inovaţionale notabile, sunt mult mai
numeroşi decât în celelalte grupe de ţări şi decât femeile. Oricum, femeile antreprenor în grupa EI ca
număr şi pondere sunt cu mult mai mari decât în ţările EF şi EE.
Racordarea antreprenoriatului la piaţa internaţională. În condiţiile intensificării proceselor
de globalizare, antreprenorii îşi caută pieţe de desfacere în exterior, pentru produsele şi serviciile noi pe
care le realizează, în paralel cu desfacerea acestora pe propriile pieţe care fie sunt prea înguste, fie sunt
neinteresante, saturate sau cu un nivel de concurenţă foarte ridicat.
Ponderea clienţilor externi în activitatea antreprenorială are o importanţă deosebită mai
ales, în ceea ce priveşte posibilele legături ce se pot stabili pentru investiţii, strategii de producţie şi
desfacere cu particulari importanţi pe pieţele internaţionale.
Pentru AF, gradul de internaţionalizare a acestuia se măreşte pe măsură ce creşte nivelul de
dezvoltare economico-socială a ţărilor; pentru grupa ţărilor EF, o proporţie medie de circa 25% a femeilor
antreprenori cu cel puţin câţiva clienţi, pe pieţele internaţionale, în timp ce, în ţările EI, această proporţie se
ridică la aproximativ 50%.
Pe de altă parte, în cazul tuturor grupelor de ţări, EF, EE şi EI, bărbaţii au, într-o proporţie cu
mult mai mare, relaţii cu clienţi internaţionali, comparativ cu femeile. Există ş i excepţii de la această
regulă. De exemplu, în Liban, AF are relaţii internaţionale într-o proporţie mai mare decât AF, în timp ce în
Egipt situaţia este invers. În ţări de mari dimensiuni, cum ar fi China şi Brazilia, datorită unei pieţe interne
de mari dimensiuni, nivelul internaţionalizării AF este relativ mic. O pondere mai mare a AF, din punctul
de vedere al internaţionalizării acestuia, se observă şi în ţări din Europa Centrală şi de Est.
Tabel nr.3.2. Procentul antreprenorilor femei şi bărbaţi, în stadii iniţiale ale activităţii care consideră
că demararea unei afaceri este mai dificilă în anii 2009 şi 2010
107
%
procent mediu
Bărbaţi Femei
2009 2010 2009 2010
-Economii bazate în principal pe factori de 60,5 57,2 60,5 58,5
producţie (EF)
-Economii bazate în principal pe eficienţă (EE) 63,9 48,4 63,2 57,5
-Economii bazate în principal pe inovare (EI) 56,0 45,9 58,7 44,2
Sursa: GEM 2010, p.40.
Din tabelul anterior se constată că, în anul de vârf al crizei 2009, se înregistrează cele mai mari
ponderi al antreprenorilor în primii ani de activitate care consideră c ă este foarte dificilă începerea unei
afaceri. În anul 2010, ponderea acestora scade substanţial, ca urmare a faptului că într-un număr important
de ţări, procesul de creştere a fost reluat. Pe de altă parte, AF în anul 2010 are ponderi apropiate de AM, în
anul de criză puternică 2009, AF a fost mai puternic afectat decât AM în grupa de ţări EI AM pare a fi mai
optimist în anul 2010, în ceea ce priveşte posibilităţile crescânde de lansare a unei afaceri comparativ cu
AF. Acelaşi grad de pesimism este înregistrat la AF şi în ceea ce priveşte perspectiva creşterii în anii de
criză după 2010, mai ales în ţările cu nivel de dezvoltare economică şi socială mai mare.
4.4. Antreprenoriatul feminin tânăr (AFT)
Tinerii antreprenori, femei ş i bărbaţi (AMT) reprezintă unul din cele mai importante
segmente ale antreprenoriatului din România şi din alte ţări, având în vedere că aceştia beneficiază de o
serie de calităţi în ceea ce priveşte: inovarea şi asumarea riscului inovaţional; nivelul educaţiei şi formării
profesionale bazat pe realizările recente ale ştiinţei şi tehnologiei (alfabetizarea şi instrucţia digitală);
capacitate de adoptare la schimbările rapide din economie şi societate; misiunea responsabilizării pentru
dezvoltarea durabilă şi cooperarea intergeneraţională; capacitatea relativ mare de aplicare a noului în
societate ş i economie ş i de a se adapta la tendinţele recente ale progresului ştiinţific şi tehnic pe plan
mondial.
108
Desigur, pe lângă aceste particularităţi puncte tari ale AFT şi AMT, trebuie avută în vedere şi
aspectele legate de lipsa de experienţă îndelungată, nivelul relativ mai scăzut al culturii antreprenoriale şi
organizaţionale ca de altfel şi al cunoaşterii în general comparativ cu antreprenorii adulţi sau în vârstă care,
la rândul lor, se caracterizează printr-o serie de puncte tari dar şi slabe a căror cunoaştere este absolut
necesară, pentru luarea deciziilor de politică economică, la nivelurile micro, mezo şi macroeconomic.
Generaţia actuală de tineri antreprenori joacă un rol de primă importanţă pentru securitatea şi
prosperitatea economiei naţionale şi a societăţii româneşti şi, din acest motiv, este necesar să se acorde o
importanţă specială faptului că tinerii întâmpină mult mai multe dificultăţi decât antreprenorii mai în
vârstă. În plus, se constată că tinerii antreprenori nu sunt prea bine înţeleşi, din punctul de vedere al
măsurilor care trebuie întreprinse, pentru a le satisface nevoile ş i a-i ajuta să devină adevăraţii lideri de
afaceri ai viitorului.
La nivel mondial în anul 2011 existau 74,6 milioane de tineri şomeri din care o proporţie de
24% trăiau sub pragul sărăciei.11
Cea mai mare parte a AFT se referă în proporţie de peste 60% la grupele de vârstă cuprinse
între 18-25 ani (30%), 26-35 ani (60%) şi peste 35 ani (10%).
Din cercetările noastre, a rezultat că o proporţie de peste 70% a antreprenoriatului feminin
aparţine persoanelor cu studii superioare, iar din punctul de vedere al repartizării sectoriale a AFT cei mai
mulţi îşi desfăşoară activitatea în IMM din industrie (circa 15%), servicii îndeosebi finanţe, contabilitate şi
consultanţă (40%), construcţii (10%), comerţ (35%).
La nivel internaţional, a fost creată organizaţia Youth Business International (YBI)12 care
reprezintă o reţea globală pentru cercetarea aspectelor legate de antreprenoriatul tânăr al cărei prim raport
publicat, în anul 2011, prezintă principalele concluzii referitoare la înţelegerea cu deosebire a opiniilor
tinerilor antreprenori privind factorii propulsori ai impactului pozitiv al acestora, valoarea sprijinului non-
financiar pe care aceştia îl primesc în demararea şi dezvoltarea unei afaceri. Este interesant de constatat că

9H]L*OREDO(PSOR\PHQW7UHQGVIRU<RXWK,/22FWREHU)RRWQRWH

9H]L<RXWK%XVLQHVV,QWHUQDWLRQDO*OREDO<RXWK(QWUHSUHQHXVKLS6XUYH\+RZQRQILQDQFLDOVXSSRUWLVYDOXHG
E\ \RXQJ SHRSOH VWDUWLQJ DQG JURZLQJ D EXVLQHVV 7KH ILIWK UHSRUW LQ <%,¶V 0DNLQJ (QWUHSUHQHXUVKLS :RUN 6HULH
1RYHPEHU
109
deşi marea majoritate a AFT şi AMF susţin importanţa primordială a sprijinului financiar pentru a
reuşi în afaceri, reprezentanţii antreprenoriatului tânăr din 21 de ţări au susţinut că mai mare valoare îl are
mentorul lor, comparativ cu banii.
O concluzie care se degajă din cercetările la nivel internaţional cât şi din cele pe care le-au
efectuat în prezenta lucrare arată că cea mai bună abordare în domeniul asistării tinerilor antreprenori o
reprezintă combinarea dintre sprijinul financiar, mai ales sub formă de împrumuturi fără dobândă sau cu o
dobândă preferenţială redusă şi sprijinul nefinanciar sub formă de mentoriat sau formare profesională.
Cunoaşterea oportunităţilor şi provocărilor, a motivaţiei şi surselor de inspiraţie a AFT, a
nevoilor, experienţei şi capabilităţilor lor evidenţiază că nu există o discrepanţă majoră de gen, faţă de
antreprenoriatul masculin tânăr (AMF), în ceea ce priveşte opiniile şi instrumentele de politici
economice şi sociale.
Sprijinul (asistenţa) non-financiară include următoarele forme, dezvoltate diferenţiat de la o
ţară la alta, şi anume:
a) mentoriatul;
b) formare profesională;
c) reţele (networking) şi alte servicii de dezvoltare a capacităţii antreprenoriale
(asistenţă tehnică, forum online, business networking);
Potrivit statisticilor internaţionale ILO 2011, creşterea ş omajului la tinerii antreprenori în
perioada 1998-2008 a fost de 5% la bărbaţi ş i la AFT de 1%. În prezent, criza economică şi financiară
internaţională a generat rate ale şomajului la tineri, în marea majoritate a ţărilor membre ale UE de peste
20-25%, ceea ce evident presupune acordarea unei valenţe sporite acestui fenomen social, cu impact
economic şi nu numai foarte defavorabil.
Raportul McKinsey13 al G20 Young Entrepreneur Summit sublinia că „Diferiţii factori
convergenţi sugerează că secolul 21 va fi secolul antreprenorilor. Deocamdată, situaţia tinerilor
antreprenori evidenţiază serioase neajunsuri legate de rata înaltă a şomajului la tineri, o timidă ieşire din

³7KH 3RZHU RI 0DQ\ 5HDOL]LQJ WKH 6RFLRHFRQRPLF SRWHQWLDO RI HQWUHSUHQHXUVKLS LQ WKH VW &HQWXU\´
KWWSJ\HVILOHVZRUOGSUHVVFRPWKHSRZHURIPDQ\PFNLQVH\UHSRUWSGI
110
criză şi recuperare a declinului economic, fără să aibă un impact favorabil asupra creării de noi locuri de
muncă şi creşterii ocupării.
Tineretul reprezintă segmentul din piaţa muncii mai vulnerabil la şocurile crizei şi recesiunii,
potrivit formulei „last in, first out”.
Vom prezenta, pe scurt, principalele concluzii ş i constatări ale raportului „Global Youth
Entrepreneurship Survey 2011” al organizaţiei Youth Business International întrucât considerăm că acestea
au relevanţă şi prezintă un interes deosebit pentru tânărul antreprenoriat al României.
Tinerii antreprenori din circa o treime din ţările participante la studiul menţionat au subliniat că
mentorul lor a avut o contribuţie mai mare la reuşita afacerii lor decât banii.
Astfel 55% din tinerii antreprenori sunt de acord că afacerea lor a fost mai reuşită, ca
urmare a suportului non-financiar primit.
Potrivit rezultatelor anchetelor preliminare, în cazul tinerilor antreprenori din România, membri
ai Camerei de Comerţ şi Industrie din România, a rezultat că proporţia celor care consideră aportul
sprijinului non-financiar ca având o contribuţie mai mare la reuşita afacerii lor decât cel financiar a fost cu
mult mai scăzut circa 25%, comparativ cu media de 55% rezultată din ancheta internaţională menţionată.
Această diferenţă poate fi explicată prin cel puţin două cazuri:
- în România instituţia sprijinului non-financiar pentru AFT ş i AMT nu este foarte bine
dezvoltată din punctul de vedere al pachetului de servicii oferite, în special mentoriatul;
- calitatea şi eficienţa sprijinului non-financiar acordat AFT şi AMT au fost mai scăzute, faţă de
situaţia din celelalte ţări.
Oricum, nu trebuie pierdut din vedere şi faptul că ajutorul financiar joacă un rol important şi
că probabil presupune un efort de învăţare şi intelectual mai puţin intens decât ajutorul non-financiar care
implică un sistem de învăţare treptat de la mentor sau sistemul educaţional de formare. În plus, probabil că
şi mentalitatea că „dacă ai bani poţi realiza orice” este mai puternic înrădăcinate la români decât în alte ţări.
Atât în România cât şi în alte ţări, tinerii antreprenori totuşi consideră că accesul la finanţare
reprezintă principala lor barieră/constrângere pentru dezvoltarea afacerii.
111
Două treimi din tinerii antreprenori ai Studiului YBI consideră că o provocare
operaţională semnificativă în afacerea lor a fost posibil să o depăşească sau să o rezolve favorabil datorită
sprijinului non-financiar, ceea ce a făcut să li se reducă volumul costurilor şi să crească ponderea profitului
în cifra de afaceri.
Acest aspect, ca de altfel şi primul la care am făcut referire pare să sublinieze faptul că în mod
corect, tinerii antreprenori recunosc importanţa deosebită a sprijinului non-financiar sub formă de asistare,
ajutor, consultanţă, formare, îndrumare şi control care le completează lipsa de pregătire teoretico-
metodologică în legătură cu volumul şi calitatea cunoştinţelor dar şi privind experienţa practică mai redusă
ca timp.
Pentru o proporţie de 54% din tinerii antreprenori, a crescut accesul la finanţare, în
sensul dublării şansei de a li se aproba un împrumut comercial în cazul în care au urmat cursuri de training
sau au beneficiat de alte forme de asistenţă non-financiare, ca urmare a îmbunătăţirii calităţii elaborării
planurilor de afaceri şi studiilor de fezabilitate.
O proporţie de circa 70% din tinerii antreprenori consideră că şi-au îmbunătăţit nivelul
cunoştinţelor financiare, ca rezultat al sprijinului nefinanciar, astfel că doar o pondere de 20% din numărul
total al tinerilor antreprenori intervievaţi nu s-au simţit capabili să aplice pentru un împrumut bancar, după
ce şi-au pornit afacerea.
După cum am menţionat anterior, diferenţa de gen între AFT şi AMT nu evidenţiază
discrepanţe semnificative în ceea ce priveşte importanţa şi rolul ajutorului financiar şi non-financiar în
îmbunătăţirea afacerilor sau reducerea constrângerilor pentru manifestarea acestora. Există totuşi diferenţe
mici de gen pe care le vom constata din prezentarea ulterioară a calculelor noastre.
Din cercetările antreprenoriatului tânăr, a rezultat că, în ţările în curs de dezvoltare sau cu
economie emergentă, asistenţa non-financiară este apreciată favorabil într-o proporţie mai mare decât în
ţările dezvoltate, compensând probabil gradul mai puţin dezvoltat al infrastructurii financiare, juridice şi
educaţionale. Tot mai mulţi tineri antreprenori din ţările în curs de dezvoltare sunt de acord cu faptul că
112
afacerile lor sunt cu atât mai reuşite cu cât soluţionează mai multe tipuri de provocări operaţionale, ca
urmare a sprijinului non-financiar.
Antreprenorii tineri, atât femei cât şi bărbaţi, sunt motivaţi de dorinţa de a-şi întemeia o afacere
proprie care le conferă o serie de avantaje, după cum rezultă din analizele noastre ale căror rezultate le
vom prezenta în continuare, ţinând seama de mărimea indicatorului diferenţialului feminin. Cu toate că, în
general, decalajul de gen la tinerii antreprenori este destul de mic, se constată unele deosebiri în sensul că
AF la mai multe chestionare are ponderi ceva mai mari în total răspunsuri la întrebările „nu ştiu” sau mai
mici la răspunsurile sunt puternic de acord că succesul afacerilor depinde de sprijinul nefinanciar.
Principalele provocări operaţionale pe care AF le-a soluţionat eficiente prin acordarea de
asistenţă non-financiară, se referă la: evaluarea produselor, serviciilor (cash-flow); înregistrarea afacerii
(cadrul instituţional-legislativ); identificarea celor mai buni furnizori şi clienţi (lanţul valoric); ţinerea
contabilităţii potrivit standardelor internaţionale (finanţe); desfăşurarea cercetărilor de piaţă şi promovarea
propriilor produse (marketing, comunicare).
Pe lângă aspectele anterior menţionate în legătură cu diversitatea formelor pe care le poate lua
asistenţa acordată tinerilor antreprenori, au mai rezultat o serie de alte componente ale sprijinului non-
financiar cum ar fi:
întocmirea documentelor pentru solicitarea unui credit bancar;
creşterea vânzărilor;
definirea şi aplicarea unui model de afaceri adecvat;
stabilirea corectă a premiselor;
pătrunderea pe noi pieţe;
promovarea exporturilor;
creşterea încrederii în forţele proprii;
îmbunătăţirea prezentării expertizei personale;
identificarea şi atragerea de talente;
dezvoltarea unei noi reţele;
113
o mai bună înţelegere şi aplicare a tehnologiei;
îmbunătăţirea managementului şi organizării şi economisirea timpului;
întreţinerea contactului în cadrul unei reţele sau al societăţilor de cunoaştere
(cognition society or groups).
Antreprenorii femei consideră că, datorită sprijinului non-financiar, într-o măsură ceva mai
mare decât bărbaţii antreprenori şi-au mărit încrederea în forţele proprii în mod semnificativ (29% faţă
de 26% la bărbaţi) şi moderat (35% faţă de 33% la bărbaţi).
4.5. Analiza comparativă a antreprenoriatului feminin şi antreprenoriatului masculin în România
În acest capitol vom analiza comparativ antreprenoriatul feminin (AF) şi antreprenoriatul
masculin (AM) în România, folosind baza de date din „Entrepreneurship in the EU and beyond. Analytical
report”, Dec.2009, pentru calculul indicatorul diferenţial feminin (DF) care reprezintă diferenţa dintre
ponderile femeilor şi bărbaţilor în numărul total al răspunsurilor date pentru diferitele întrebări la
chestionarul Gallup (Flash Eurobarometer 283 – The Gallup Organisation) care a avut în vedere o serie de
caracteristici socio-demo-economice, specifice antreprenoriatului în general, celui feminin, în particular, în
condiţiile specifice ale României, determinate prin aplicarea ponderilor AF ş i AM ale României la
mărimile medii pentru ansamblul ţărilor membre ale UE.
Aceste caracteristici se referă la sex, vârstă, educaţie, mediu rural, ocupare, ocuparea
părinţilor, nivelul veniturilor.
RF RB
Indicatorul DF în care:
TR TR
RF = răspunsul indicând femei
RB = răspunsul indicând bărbaţi
TR = total răspunsuri
Analiza urmăreşte evidenţierea particularităţilor antreprenoriatului feminin, în România cu
scopul de a obţine o serie de informaţii şi date utile pentru fundamentarea politicilor de promovare a
antreprenoriatului feminin în ţara noastră.

114
Cu cât acest diferenţial este mai mare cu atât evidenţiază o importanţă mai mare a femeilor faţă
de bărbaţi, ţinând seama de fiecare dată de sensul şi semnificaţia caracteristicii, criteriului sau indicatorului
la care ne referim.
4.5.1. Preferinţele pentru statutul de antreprenor sau angajat
În România (tabel 5.1), potrivit rezultatelor anchetelor la nivelul UE în anul 2009, pe total
intervievaţi, femeile aveau un DF pozitiv de +11 pp la preferinţa pentru statutul de angajat şi -11,9 pp la
categoria de antreprenori, ceea ce evidenţiază o diferenţă majoră faţă de bărbaţi, unde predomină
preferinţa pentru statutul de antreprenor în proporţie de 51,2% iar cel de angajat în proporţie de 43,4%.
Pe grupe de vârstă, faţă de media pe total femei, se observă o pondere mai mare a preferinţelor
pentru statutul de antreprenor la grupa feminină de vârstă 15-24 ani (46,5%, faţă de media 39,3%), după
care se constată o tendinţă de scădere graduală a ponderii femeilor care preferă statutul de antreprenor de
respectiv 40,8% la grupa 25-39 ani, ceea ce se explică, în principal, printr-o dorinţă (entuziasm) mai mare
la grupele tinere de a deveni antreprenori, comparativ cu grupele vârstnice.
Cele mai reduse ponderi exprimând preferinţa pentru statutul de antreprenori se constată, cum
era şi firesc, la grupele de vârstă peste 55 ani unde AF avea o pondere de 35,3%, iar cel masculin de 46,8%.
Nivelul educaţiei are importanţă pentru preferinţa regimului de antreprenor, în sensul că, la
grupele de vârstă cu studii superioare, se constată atât pentru AF cât şi pentru AM cele mai mari ponderi în
condiţiile în care DF este nefavorabil pentru femei cu -11,81 pp. Deşi femeile în ultimii 10 ani au o
participare mai mare decât bărbaţii la învăţământul terţiar, până în prezent, constatăm un diferenţial feminin
al acestora destul de ridicat.
Mediul urban-rural. Este interesant de constatat că ponderea femeilor din mediul rural care
preferă să devină antreprenori este mai mare cu 1-2 pp decât cea din metropolă sau mediul urban,
diferenţialul feminin înregistrând valori negative pentru cele trei categorii de medii (metropolă, urban).
Cazurile de ocupat sau ş omer evidenţiază ponderi mai mari pentru cei care sunt ş omeri în
ceea ce priveşte dorinţa de a deveni antreprenori, atât la bărbaţi cât şi la femei, faţă de angajaţi şi lucrători
115
manuali. Aceasta se explică prin starea de necesitate în care se află şomerii care caută să-şi asigure un loc
pe piaţa muncii în segmentul antreprenorial.
Ocupaţia părinţilor are un impact deosebit de mare asupra preferinţei de a deveni antreprenor
atât la bărbaţi cât şi la femei, mai ales în cazul în care ambii părinţi sunt lucrători pe cont propriu (61,8%
pentru AM şi 49,9% pentru AF). Aceste ponderi relativ înalte evidenţiază existenţa unor premise favorabile
pentru statutul de antreprenor, ca urmare a experienţei acumulate de părinţi care, probabil, că încearcă să le
predea ştafeta ocupaţională copiilor, pentru a continua tradiţia antreprenorială sau a-i atrage în iniţierea
unei afaceri de familie fie preexistentă fie nouă.
Preferinţa pentru statutul de antreprenor în România are de învins o serie de mentalităţi şi
piedici legate de fostul sistemul de angajare în economia totalitară, când tot personalul avea statutul de
angajat, astfel că lucrătorii pe cont propriu practic erau într-un număr foarte restrâns. Statutul de angajat
presupunea în mod precumpănitor o funcţie de execuţie propriu-zisă, fără libertate de iniţiativă sau
evidenţierea unor neajunsuri ale deciziilor luate la niveluri ierarhic superioare.
Tabel 5.1. Alegerea statutului de antreprenor sau angajat, după
caracteristicile socio-demo-economice
Nici angajat, nici

% Angajaţi % Antreprenor Nu ştiu
antreprenor
UE 27 – Distribuţie femei 49.1 45.1 3.2 2.6
ROMANIA
Distributie barbati 43.4 51.2 2.9 2.5
Distributie femei 54.5 39.3 3.5 2.7
Diferential feminin (DF) 11.10 -11.90 0.60 0.20
VÂRSTA
15-24 ani medie total 43.7 52.4 0.6 3.3
116
Diferential feminin(DF) 11.44 -11.94 0.13 0.37
25-39 ani 50.3 46.6 1.3 1.8
40-54 ani 50.4 45.5 2.1 2
55 + ani medie total 49.4 40.8 6.6 3.2
EDUCAŢIA
Până la 15 ani medie total 50.8 38.7 7.4 3.1
16-20 ani medie total 50.4 44.9 2.4 2.3
117
20 + ani medie total 48.8 46.5 2.6 2.1
Încă la studii medie total 41.3 53.9 0.6 4.2
URBANIZARE
Metropolă medie total 47.6 45.7 3.6 3.1
Urban medie total 50.4 43.9 3.1 2.6
Rural medie total 48.5 46.1 3.1 2.3
OCUPAREA
Lucrător pe cont propriu medie total 16.7 80 1.6 1.7
118
Angajat medie total 58 38.5 1.5 2
Lucrător manual medie total 54.5 42.6 1.4 1.5
Neocupat medie total 48.6 43.2 4.9 3.3
OCUPAREA PĂRINŢILOR
Ambii lucrători pe cont propriu – medie total 39 55.8 3 2.2
Lucrător pe cont propriu, angajat – medie total 45.7 50.1 2.1 2.1
Ambii angajaţi – medie total 53.5 41.8 2.4 2.3
119
VENITUL PREZENT
Viaţa confortabilă – medie total 49 46.7 2 2.3
Viaţa decentă – medie total 50.1 45.5 2.6 1.8
Dificil de trăit - medie total 47.9 44.6 4.1 3.4
Foarte dificil de trăit - medie total 48.4 41.4 6.2 4
Sursa: calcule proprii pe baza datelor EUROSTAT – 2010.
Venitul prezent constituie o variabilă explicativă importantă a preferinţelor pentru AM şi AF,
cele mai mari ponderi înregistrându-se la categoriile de venituri care asigură o viaţă confortabilă şi care
120
sigură, probabil, într-o măsură mai mare, şi un capital suficient de pornire a afacerii, faţă de cei cu venituri
specifice unui nivel de trai decent, scăzut sau foarte scăzut.
4.5.2 Motivaţiile AF după caracteristicile socio-demo-economice
În cadrul anchetelor efectuate, au fost avute o serie de motivaţii ale preferinţelor pentru statutul
de antreprenor atât în cazul femeilor cât şi al bărbaţilor.
Astfel, au fost solicitate 10 motivaţii (tabelul 5.2) după cum urmează:
independenţa personală, autoimplinire, sarcini, provocări interesante;
realizarea unor oportunităţi de afaceri;
perspective mai bune de venit;
libertatea de alegere a timpului şi locului de muncă;
lipsa oportunităţilor de ocupare atractivă;
membrii familiei şi prietenii sunt antreprenori;
climat economic favorabil;
evitarea incertitudinilor legate de ocupare;
contribuţii la nivelul întregii societăţi;
altele;
nu ştiu.
Din datele tabelului 5.2. rezultă următoarele aspecte mai semnificative pentru AF, comparativ
cu cel masculin privind cele 11 tipuri de motivaţii antreprenoriale:
- Factorul independenţa personală, autoîmplinire, sarcini interesante deţine, pentru fiecare
categorie de indicatori socio-demo-economici, cea mai mare pondere, faţă de celelalte categorii de
motivaţie, ponderea în cazul femeilor fiind superioară faţă de cea a bărbaţilor, cu un diferenţial
121
feminin pozitiv mediu de +1,5 pp, care ia valori de până la +3,91 pp la categoria de lucrători manuali de
sex feminin.
Se poate deduce că ponderea mare a acestei motivaţii reflectă dorinţa de independenţă
personală a femeilor care vor să-şi manifeste capacitatea creativă ş i de emancipare, să-şi valorifice
potenţialul de autoîmplinire şi, nu în ultimul rând, să contribuie într-o măsură mai mare la veniturile pe care
le realizează familia sau să-şi dovedească practic capacităţile de antreprenor de succes.
Tabel 5.2 Preferinţă pentru antreprenoriat pe motivaţii, după caracteristicile
socio-demo-economice
Contribuţii la nivelul întregii societăţi

Realizarea oportunităţilor de afaceri

autoîmplinire, sarcini interesante
Libertate de alegere a timpului şi
Membrii familiei şi prietenii sunt

Lipsa oportunităţilor de ocupare
Perspective mai bune de venit

Independenţă personală,
locului de muncă
antreprenori
atractivă
ocupare
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)
UE 27 – medie total 68 9.2 20.2 34.9 2 2.2 2.7 4.4 2.3 12.8 1.7
ROMANIA –medie total
Distributie barbati 67.3 9.7 22.6 35.2 1.6 2.2 2.6 4.3 2.4 12.6 1.6
Distributie femei 68.8 8.7 17.2 34.6 2.4 2.1 2.9 4.4 2.0 13.0 1.9
Diferential fenminin(DF) 1.50 -1.00 -5.40 -0.60 0.80 -0.10 0.30 0.10 -0.40 0.40 0.30
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 66.1 9 22.8 34.4 1.9 2.1 2.8 4.1 1.4 9 4.2
Diferential fenminin(DF) 3.30 -0.73 -5.49 0.36 0.83 -0.04 0.39 0.21 -0.21 0.53 0.85
122



locului de muncă
antreprenori
atractivă
ocupare
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)
25-39 ani – medie total 70.9 9.3 25 38.5 2.1 2 3.2 5 2.5 13.1 1.5
40-54 ani – medie total 68.3 9.6 19.3 36.5 2.5 1.8 2.2 5.3 2.6 15.1 1
55 + ani – medie total 66.4 9.1 15.6 30.8 1.4 2.8 2.7 3.2 2.2 12.7 1.3
EDUCAŢIA
Până la 15 ani – medie total 63.6 8.2 19.7 28.7 1.9 1.5 2.9 3.5 1.1 12.6 3
16-20 ani – medie total 67 8.3 21.5 36.8 2.2 2.2 2.7 4.9 2.2 13 1.2
123



locului de muncă
antreprenori
atractivă
ocupare
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)
20 + ani – medie total 71.3 10.6 18.4 36.3 1.7 2.3 2.6 4.2 3.2 14.4 1.1
Încă la studii – medie total 68.9 11.6 21.5 33.5 1.9 2.3 2.7 4.2 1.4 9.5 3.5
URBANIZARE
Metropolă - medie total 70.4 10.4 23.3 35.1 1.6 1.9 1.4 5 1.4 10.9 0.5
Urban - medie total 69.4 9.2 20.3 35.1 2.4 1.7 2.8 3.6 1.9 11.3 1.8
124



locului de muncă
antreprenori
atractivă
ocupare
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)
Rural - medie total 65.6 8.9 18.5 34.7 1.7 2.8 3.2 4.9 3 14.8 2.2
OCUPAREA
Lucrător pe cont propriu - medie total 67.6 10.5 20.3 40.7 1.7 3.3 2.2 4 1.6 15.9 0.7
Angajat - medie total 71.6 9.2 20.2 37.3 1.7 1.9 2.7 3.9 2.9 15.2 1.1
Lucrător manual - medie total 66.2 10.7 29.8 35.3 3.3 1.1 3.1 5.3 2.3 10 2.3
125



locului de muncă
antreprenori
atractivă
ocupare
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)
Diferential fenminin(DF) 3.91 -0.77 -6.91 0.69 1.47 -0.01 0.46 0.32 0.68 0.48
Neocupat - medie total 66.6 8.5 18 31.6 1.9 2.2 2.8 4.5 2.1 11.2 2.3
OCUPAREA PĂRINŢILOR
Ambii lucrători pe cont propriu -

68.9 6.3 17.1 34.5 1.1 4.2 3.1 1.7 1.6 10.1 0.6
medie total
Lucrător pe cont propriu, angajat -

71.9 8.4 21.3 36.5 1 2 1 5.4 1.6 15.5 1.8
medie total
Ambii angajaţi - medie total 69.2 9.4 19.7 35.1 2.3 0.9 3.1 4 1.9 13.2 1.8
126



locului de muncă
antreprenori
atractivă
ocupare
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)
VENITUL PREZENT
Viaţa confortabilă - medie total 66.4 9.1 16.9 37 1.9 2.8 2 4.6 2.3 15.8 2.6
Viaţa decentă - medie total 68.9 9.6 20.1 36.7 1.6 2.2 3.2 4.2 2 13.5 1.2
Dificil de trăit - medie total 67.9 8.6 23.9 29.6 2.9 2.3 2.7 4.1 2.6 9.4 1.8
Foarte dificil de trăit - medie total 68.3 8.9 20.4 32.5 2 0.6 2.1 4.5 2.8 9.8 1.9
Sursa: aceiaşi ca la tabelul anterior.
127
! Libertatea de alegere a locului şi a timpului de muncă reprezintă motivaţia
antreprenorială care, după mărimea ponderii în numărul total de răspunsuri, ocupă locul doi, cu un
diferenţial feminin pozitiv subunitar la practic toţi indicatorii socio-demo-economici. Aceasta confirmă
similitudinea de percepţie şi atractivitate a statutului de antreprenor din punctul de vedere al factorului
libertate ca şi element necesar, primordial al creativităţii, inovării şi liberei iniţiative condiţie sine qua non
pentru reuşita antreprenorială.
O analiză aprofundată a acestei variabile motivaţionale a AF scoate în evidenţă îndeosebi
particularităţile AF din punctul de vedere al vârstei, educaţiei şi mediului (rural şi urban) care îşi pun
amprenta în mod specific în ceea ce priveşte preferinţa pentru statutul de antreprenor.
! Perspectiva unui venit mai bun reprezintă cea de a treia motivaţie antreprenorială ca
importanţă având o pondere medie de 22,6% pentru AM şi 17,2% pentru AF. La toţi indicatorii socio-
demo-economici, se înregistrează un DF negativ mai mare sau mai mic.
În cazul unui DF mai mare există o discrepanţă substanţială de gen legată de importanţa
perspectivei unui venit mai mare generat de activitatea antreprenorială, iar în cazul unei dimensiuni mai
mici a DF, dimpotrivă, o apropiere (convergenţa) între bărbaţi şi femei pentru motivaţia respectivă.
! Realizarea oportunităţilor de afaceri pe care le oferă anumite conjuncturi favorabile
ale economiei reprezintă cea de a 4-a motivaţie antreprenorială la bărbaţi şi femei cu o pondere medie de
9,7% şi respectiv 8,7%, DF luând valori negative subunitare pentru toţi indicatorii utilizaţi, ceea ce relevă
interesul ceva mai mare al bărbaţilor (dar nu cu mult mai mare !) de a valoriza oportunităţi favorabile ale
conjuncturii economico-sociale, comparativ cu femeile.
! Evitarea incertitudinilor legate de ocupare reprezintă cea de a 5-a motivaţie
antreprenorială cu o pondere medie de 4,3% la AM şi 4,4% la AF, cea ce relevă un DF pozitiv cu valori
subunitare care conduc la concluzii că atât femeile cât şi bărbaţii doresc să devină antreprenori pentru a
scăpa de ameninţarea unui loc de muncă mai incert ca angajat.
! Alte motivaţii antreprenoriale ocupă ponderi relativ mari 13% pentru AF şi 12,6%
pentru AM, ceea ce atestă o diversitate motivaţională cu mult mai extinsă, decât cea avută în vedere de
128
chestionarul utilizat şi sugerează, de fapt, necesitatea continuării şi aprofundării cercetărilor în acest
domeniu.
! Ceilalţi factori motivaţionali prezentaţi în tabelul 5.2 sunt lipsa oportunităţilor de
ocupare atractivă (DF =0,80), membrii familiei şi prietenii sunt antreprenori (DF=-0,10), climat economic
favorabil (DF=0,30), contribuţii la nivelul întregii societăţi (DF=-0,4) şi nu ştiu (DF=0,30), au ponderi mai
scăzute şi evidenţiază o varietate de mici discrepanţe de gen, astfel că, în multe cazuri se poate afirma că
pentru aceste motivaţii nu există mari deosebiri între bărbaţi şi femei, ceea ce dă câştig de cauză opiniilor
potrivit cărora diferenţierea dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte antreprenoriatul, ar fi mai degrabă o
problemă de ordin teoretic decât de una de ordin practic, deşi motivaţiile care ocupă ponderi însemnate ne
demonstrează contrariul cel puţin la câteva variabile explicative motivaţionale.
4.5.3. Factorii demotivanţi ai statutului de antreprenori în următorii 5 ani (până în anul
2014)
Activitatea antreprenorială se află sub influenţa mai multor categorii de demotivaţii, dificultăţi
şi obstacole a căror cunoaştere este tot atât de importantă ca şi cunoaşterea motivaţiei şi stimulentelor în
acest domeniu, mai ales, pentru o mai bună fundamentare a deciziilor de politici publice, economici şi de
altă natură, în direcţia sprijinirii AF componentă majoră a antreprenoriatului în România.
Principalele categorii de dificultăţi şi factori demotivanţi ai AF, avute în vedere, se referă la
următoarele:
lipsa de oportunităţi şi idei de afaceri;
lipsa de finanţare pentru antreprenori;
lipsa de forţă de muncă calificată;
povara mitei şi a dificultăţilor administrative;
riscul de eşec şi consecinţele legale şi sociale prea mari;
probleme familiale;
climatul economic curent nu este bun pentru un start-up;
129
altele;
nu stiu.
În tabelul nr.5.3., am determinat importanţa procentuală a fiecăruia dintre categoriile de
dificultăţi anterior menţionate pentru întregul setul de indicatori socio-demo-eonomici.
Tabel 5.3. Motivele pentru care nu este fezabil statutul de antreprenor în următorii 5 ani până în
2014
(%)
Lipsa de forţă de muncă calificată pentru

Lipsa de finanţare pentru antreprenori
Lipsa de oportunităţi şi idei ale afacerii
Climatul economic curent nu este bun

Riscul de eşec şi consecinţele legale şi
Povara mitei şi a dificultăţilor
Probleme familiale
pentru un start-up
sociale prea mari
administrative
antreprenori
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)
EU 27 8 23.6 7.4 3.5 6.4 7.7 11.6 51.7 4.4
ROMANIA - medie
Distributie barbati 8.4 23.2 7.7 3.9 6.9 5.8 12.7 51.7 4.3
Distributie femei 7.7 23.9 7.1 3.2 6.0 9.0 10.8 51.7 4.5
Diferential feminin(DF) - 0.70 - - - 3.20 - 0.00 0.20
VÂRSTA
15-24 ani – total medie 10.6 26.5 16.2 2 4.1 4.1 11.2 43.5 5.7
130

Probleme familiale
pentru un start-up
sociale prea mari
administrative
antreprenori
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)
25-39 ani – total medie 12.4 41.3 9.2 6.2 8.5 11.3 18.3 25.9 3.7
40-54 ani – total medie 11.1 30.4 8.3 4.8 10.6 9.9 16.8 37.9 3.4
55+ ani – total medie 3.5 11.4 3.3 2 3.7 5.8 6 72.9 4.9
Diferential feminin(DF) - 0.29 - - - 2.40 - - 0.20
EDUCAŢIA
Până la 15 ani 5.3 21 5.3 2.1 5.8 7.3 10.3 59.2 5.4
16-20 ani – total medie 9.5 26.8 7.6 4.2 7.2 8.7 12.9 47.9 3.3
131

Probleme familiale
pentru un start-up
sociale prea mari
administrative
antreprenori
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)
20+ ani – total medie 7.8 20.2 7.2 4.1 6.7 8.3 11.8 50.6 4.5
Încă la studii – total medie 8.7 24.2 12 2.3 3.7 2.9 9.4 51.8 6.6
URBANIZARE
Metropolă– total medie 9.8 22.7 6.5 3.1 5.7 8 12.7 49.3 5.3
Urban – total medie 6.7 23.9 8 3.7 7.1 7.8 12.2 51.7 3.9
132

Probleme familiale
pentru un start-up
sociale prea mari
administrative
antreprenori
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)
Rural 8.7 23.7 7 3.4 5.9 7.4 10.6 52.5 4.7
Angajat – total medie 11.3 25.5 9.5 4 9.1 9.9 14.7 42.5 3.4
Lucrător manual– total medie 12.6 44.3 9.8 7.7 11.4 6.5 19.2 26.5 2.7
Neocupat – total medie 5.5 18.6 5.9 2.4 4.1 6.8 8.6 61.1 5.3
133

Probleme familiale
pentru un start-up
sociale prea mari
administrative
antreprenori
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)
OCUPAŢIA PĂRINŢILOR
Ambii lucrători pe cont propriu – total 4.6 14.7 5.4 2.4 3.1 8.9 12.6 60.3 4.6
Lucrător pe cont propriu şi angajat – 8.7 25.1 5.9 2.2 5.3 5.2 11.8 55.4 4.7
Ambii angajaţi – total medie 8.6 23.9 8.3 3.6 6.8 8 11 51.1 3.8
VENITUL PREZENT
Viaţă confortabilă– total medie 7.5 11.7 8.8 2.5 4.9 7.4 8 60 6.4
134

Probleme familiale
pentru un start-up
sociale prea mari
administrative
antreprenori
Nu ştiu
Altele
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)
Viaţă decentă – total medie 8.1 20.2 6.5 3.6 5.9 7.2 10.8 55.2 4.2
Dificil de trăit – total medie 7.6 32.8 7.9 3.7 8.6 8.8 14.7 43.7 2.8
Foarte dificil de trăit – total medie 9.8 41.8 7.9 4.8 7.1 8.1 15.9 37.2 4.2
Sursa: aceeaşi ca la tabelul 5.1.
Analiza datelor din tabelul 5.3. scot în evidenţă câteva aspecte relevante în ceea ce priveşte
structura procentuală a dificultăţilor AF comparativ cu AM şi anume:
- Lipsa de finanţare pentru antreprenorii în general şi îndeosebi pentru antreprenorii femei are
cea mai mare pondere în ansamblul dificultăţilor analizate respectiv 23,2% pentru bărbaţi ş i 23,9%
pentru femei, ponderi deosebit de mari înregistrându-se la grupa de vârstă 25-39 ani (40,4% la bărbaţi şi
135
42% la femei)14, ceea ce relevă faptul că femeile antreprenori au dificultăţi mai mari în a obţine finanţare
pentru o afacere comparativ cu bărbaţii cauzele fiind în principal axate pe neîncrederea din partea băncilor;
- Climatul economic curent nu este favorabil pentru start-up-uri, până în anul 2014,
reprezintă un al doilea factor demobilizant pentru AF ş i AM, având o pondere medie de respectiv de
respectiv 10,8% şi 12,7% cele mai mari dificultăţi fiind percepute la grupele de vârstă 25-39 ani şi 40-45
ani.
- Lipsa de oportunităţi şi idei de afaceri constituie cel de al treilea motiv de dezincentivare
antreprenorială cu o pondere medie de 7,7% la femei şi 8,4% la bărbaţi, ceea ce poate fi pus şi pe seama
unui nivel scăzut al culturii antreprenoriale şi organizaţionale;
- Lipsa de forţă de muncă calificată reprezintă cea de a 4-a dificultate pentru antreprenoriatul
feminin (7,1% ) şi masculin (7,7%), mărimea DF fiind subunitară ceea ce semnifică practic niveluri
aproape similare pentru cele două categorii de gen;
- Riscul de eşec şi consecinţele legale şi sociale prea mari sunt cel de al 5-lea obstacol, după
magnitudinea procentuală în răspunsurile totale ale intervievaţilor, în proporţie mai mare la bărbaţi (6,9%)
decât la femei (6,0%), ceea ce se explică prin faptul că bărbaţii, spre deosebire de femei care sunt mai
ponderate, îşi asumă riscuri antreprenoriale relativ mari;
- Problemele familiale constituie un obstacol cu pondere mare îndeosebi pentru femei la
grupele de vârstă 25-39 de ani, ş i în mai mică măsură, la grupa de vârstă 40-54 ani, aceasta fiind o
particularitate a femeilor antreprenori care trebuie să aibă grijă în mai mare măsură decât bărbaţii de
gospodărie şi creşterea copiilor.
- Povara mitei şi a dificultăţilor administrative are o pondere de 3,2% la femei ş i 3,9% la
bărbaţi, înregistrându-se un diferenţial feminin negativ la toate categoriile de indicatori, înregistrând valori
subunitare, ceea ce practic evidenţiază că totuşi antreprenorii femei sunt mai dezavantajate din acest punct
de vedere decât bărbaţii, dar nu într-o măsură excesiv de mare.

ÌQDFHVWFD]XQ')SR]LWLYVHPQLILFăRVLWXDĠLHGH]DVWUXRDVăSHQWUXIHPHL
136
4.5.4. Antreprenorii realizează produse şi servicii noi de care beneficiază toţi
Una din caracteristicile fundamentale ale antreprenoriatului constă în producerea de bunuri şi
servicii noi, utile pentru grupuri sociale mai mult sau mai puţin extinse. Cu alte cuvinte, acesta reprezintă
un ferment favorabil competitivităţii economice precum şi satisfacerii cererii pe piaţa internă şi externă şi,
nu în ultimul rând, creşterii bunăstării economice şi sociale.
Cercetările pe bază de sondaje pe eşantioane reprezentative, inclusiv cele desfăşurate sub egida
Comisiei Europene şi (Eurostat) pe setul de indicatori socio-demo-economice consacrate au urmărit
aspectul produselor şi serviciilor noi ca atribut al antreprenorilor, pe baza încadrării în patru categorii ale
răspunsurilor celor intervievaţi şi anume:
acord ferm care semnifică o percepţie puternică a contribuţiei antreprenorilor la înnoirea
nomenclatorului de produse şi servicii într-o economie;
acord însemnând o percepţie mai puţin intensă decât în cazul anterior, legată de contribuţia
antreprenorilor la înnoirea produselor şi serviciilor;
dezacord care presupune o opinie opusă acordului în legătură cu aportul antreprenorilor la
extinderea nomenclatorului de noi produse şi servicii benefice la nivel societal;
dezacord ferm care reflectă practic o părere contrară acordului ferm, mai puternică decât
dezacordul, în materie de aport al antreprenorilor la înnoirea sortimentelor de produse şi nomenclatorul
serviciilor utile societăţii.
Tabel 5.4. Antreprenorii creează produse şi servicii noi de care beneficiază toţi
(%) (%) (%) (%) % Nu

(1) (2) (3) (4) (5)
UE 27 21.2 57.2 14.7 2.7 4.2
137
(%) (%) (%) (%) % Nu
(1) (2) (3) (4) (5)
Distributie barbati 23.7 56.2 14.4 2.8 2.9
Distributie femei 18.8 58.1 15.0 2.6 5.5
Diferential feminin(DF) -4.90 1.90 0.60 -0.20 2.60
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 21 61.1 12.4 2.5 3
25-39 ani – medie total 20 58.6 16.2 2.3 2.9
40-54 ani – medie total 19.9 58.3 15.1 2.8 3.9
55+ ani – medie total 23.2 53.8 14.3 2.8 5.9
EDUCAŢIE
Până la 15 ani – medie total 20 53.2 16.3 2.9 7.6
16-20 ani – medie total 20.9 57.1 15.3 2.9 3.8
20+ ani – medie total 22.9 59.2 12.7 2.3 2.9
138
(%) (%) (%) (%) % Nu
(1) (2) (3) (4) (5)
Încă la studii – medie total 20 61.5 13.5 2.5 2.5
URBANIZARE
Metropola– medie total 23.5 57.8 12.7 2.4 3.6
Urban– medie total 19.8 58 14.9 2.8 4.5
Rural– medie total 21.7 56.1 15.5 2.6 4.1
OCUPAŢIA
Lucrător pe cont propriu– medie total 31.9 54.5 9.4 1.7 2.5
Angajat– medie total 20 60 13.6 2.9 3.5
Lucrător manual– medie total 17.2 59.5 18.3 2.1 2.9
139
(%) (%) (%) (%) % Nu
(1) (2) (3) (4) (5)
Neocupat– medie total 20.8 55.6 15.5 2.8 5.3
Ambii lucrători pe cont proriu– medie total 27.2 54.8 11.2 2.1 4.7
Lucrător pe cont propriu si angajat– medie total 21.3 56.7 14.7 2.4 4.9
Ambii angajaţi– medie total 20.2 58.5 15.4 2.6 3.3
VENITUL PREZENT
Viata confortabila– medie total 26.5 58.9 9.4 1.5 3.7
Viaţă decentă– medie total 20.6 58.6 14.5 2.6 3.7
Dificil de trăit– medie total 17.3 55.3 19.4 3 5
140
(%) (%) (%) (%) % Nu
(1) (2) (3) (4) (5)
Foarte dificil de trait– medie total 19.8 51.6 18.2 4.7 5.7
Sursa: calcule proprii pe baza datelor EUROSTAT.
Pe baza analizei datelor din tabelul 5.4, pot fi deduse următoarele particularităţi ale AF,
comparativ cu AM, şi anume:
acordul ferm este în medie mai slab ca pondere la femei decât la bărbaţi, acesta luând
valori de respectiv 18,8% şi 23,7%, ceea ce echivalează cu un diferenţial feminin de - 4,9 pp., semnificând
o reticenţă mai mare la femei decât la bărbaţi.
mărimea indicatorului DF, pentru indicatorii socio-demo-economici luaţi în
considerare, a variat între 4,60 şi 6,6 pp ceea ce nu pune în evidenţă decalaje prea mari între AF şi AM;
acordul a înregistrat o pondere mai mare la AF (58,1%) şi mai redusă la AM (58,1%)
cu un DF mediu de +1,90 pp. care diferă în funcţie de particularităţile socio-demo-economice avute în
vedere mai ales la grupe de vârstă feminină între 15-24 ani şi 25-39 ani;
dezacordul ş i dezacordul ferm a înregistrat ponderi medii de 14,4% la bărbaţi şi
15,0% la femei şi respectiv 2,8% şi 2,6%, un unic DF pozitiv în cazul dezacordului şi un DF negativ, în
cazul dezacordului ferm.
Se poate concluziona opinia majoritară a celor două categorii de antreprenori în legătură cu
prevalenţa majoră (circa 70%) a opiniei potrivit căreia antreprenorii contribuie la înnoirea produselor şi
serviciilor benefice pentru toţi, ponderea dezacordului şi a dezacordului ferm reprezentând o medie de
circa 25%, cu diferenţieri nu foarte mari, pe diferitele caracteristici socio-demo-economice.
4.5.5 Antreprenorii gândesc la propriul interes

141
Un aspect sensibil legat de comportamentul şi atitudinea antreprenorilor vizează măsura în care
aceştia îşi urmăresc numai interesul propriu „ceea ce ar putea veni” în contradicţie mai mare sau mai mică
referitor la interesul angajaţilor sau al altor părţi terţe (third parties).
Pentru a cerceta acest aspect comportamental al AF şi AM, s-a recurs tot la încadrarea
respondenţilor în categoriile de răspuns de la subcapitolul 5.4. şi anume: acord ferm; acord; dezacord şi
dezacord ferm (tabel 5.5).
Ponderea medie a răspunsurilor acord ferm şi acord a fost de 53,3% la AM şi 53,9% la AF în
timp ce a răspunsurilor dezacord şi dezacord ferm a înregistrat mărimi de 42,2% la bărbaţi şi 40,8% la
femei.
Rezultă aşadar o quasi –similitidine de peste 53% a opiniilor potrivit cărora antreprenori, atât
bărbaţi cât şi femei în majoritatea cazurilor se gândesc la propriile interese, după care au în vedere şi
interesele altor grupuri sociale. Din discuţiile pe care le-am avut cu specialiştii, a rezultat că un astfel de
comportament pare normal atâta vreme cât se respectă cerinţele fundamentale ale eticii în afaceri care în
teorie sunt bine stabilite însă în practică, din păcate, adesea se dau uitării!
Tabel 5.5. Antreprenorii gândesc numai la propriul interes
(%) (%) (%) (%) %

(1) (2) (3) (4) (5)
UE 27 17.8 35.7 33.4 8.4 4.7
Diferential feminin(DF) 1.30 -0.70 -0.90 -1.00 1.30
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 14.4 35.3 36.7 9.6 4
142
(%) (%) (%) (%) %
(1) (2) (3) (4) (5)
25-39 ani – medie total 16.9 39.7 32.7 7 3.7
40-54 ani – medie total 17.7 34.4 34.8 8.9 4.2
55+ ani – medie total 19.8 34.5 31.2 8.5 6
EDUCAŢIE
Până la 15 ani – medie total 24.9 36.1 26 6.2 6.8
16-20 ani – medie total 19.3 37.2 31 8 4.5
20+ ani – medie total 12.1 33.1 40.4 10.5 3.9
Încă la studii – medie total 13 35 38.9 9.4 3.7
URBANIZARE
143
(%) (%) (%) (%) %
(1) (2) (3) (4) (5)
Metropola– medie total 17.3 35 33.8 9.3 4.6
Urban– medie total 17.9 37.1 32.7 7.8 4.5
Rural– medie total 18 34.7 33.8 8.7 4.8
OCUPAŢIA
Diferential feminin(DF) 1.05 0.10 -0.15 -1.76 0.75
Angajat– medie total 14.1 35.5 37.6 8.9 3.9
Lucrător manual– medie total 23 41.2 28.1 3.1 4.6
144
(%) (%) (%) (%) %
(1) (2) (3) (4) (5)
VENITUL PREZENT
Viaţă decentă– medie total 16.2 34.5 36 8.6 4.7
Dificil de trăit– medie total 22.9 40 27.3 5.5 4.3
Foarte dificil de trait– medie total 32.2 37 18.8 6.2 5.8
Prevalenţa DF pozitiv are loc în cazul acordului ferm în timp ce la acord, dezacord şi dezacord
ferm se înregistrează un DF negativ la toţi indicatorii socio-demo-economici ceea ce semnifică ponderi mai
mici ale AF faţă de cele ale AM.

145
De regulă, ponderi mari ale acordului ferm şi acordului se înregistrează la bărbaţi, grupele de
vârstă 25-39 ani, la lucrătorii manuali bărbaţi (64%) şi femei (64,3%) şi la grupele cu venituri caracteristice
pentru un niveluri de trai dificil, unde bărbaţii au ponderi de 62,6% iar femeile de 63%.
În cazul grupei de 20+ absolvenţi ai studiilor preuniversitare şi a grupelor de venit asiguratoare
ale unui trai confortabil, ponderea majoritară o au răspunsurile dezacord şi dezacord ferm de 51,8% şi
52,8% (la bărbaţi), 51% (la femei).
4.5.6. Antreprenorii exploatează munca altor persoane
În continuarea cercetării comportamentelor antreprenorilor răspunsurile acord ferm , acord,
dezacord şi dezacord ferm vin să completeze cu noi aspecte profilul moral şi etica în afaceri a funcţiei
antreprenoriale (tabel 5.6.) legată de exploatarea muncii altora de către antreprenori.
Semnificaţia cuvântului „exploatează” mai degrabă are un caracter defavorabil, în sensul
utilizării în scopuri egoiste individuale ale antreprenorilor a muncii altor persoane salariate sau nesalariate.
Există şi opinii potrivit cărora prin „exploatare” ar putea fi înţeleasă valorificarea, punerea în valoare a
muncii altora. O astfel de interpretare este mai puţin împărtăşită de specialişti, comparativ cu prima
interpretare care semnifică, ş i generează într-un fel, conflict de interese şi avantaje net superioare pentru
antreprenori.
Tabel. 5.6. Antreprenorii exploatează munca altor persoane
% % % % %
(1) (2) (3) (4) (5)
UE 27 13.2 36.3 35.4 9.4 5.7
Diferential feminin(DF) -0.80 -0.20 0.30 -2.00 2.70
146
% % % % %
(1) (2) (3) (4) (5)
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 9.7 36.4 42.2 8.1 3.6
25-39 ani – medie total 11.5 35.3 37.5 10.9 4.8
40-54 ani – medie total 13.4 35.5 36.2 9.7 5.2
55+ ani – medie total 15.7 37.5 30.6 8.7 7.5
EDUCAŢIE
Până la 15 ani – medie total 17.6 38.7 28.4 6.8 8.5
Diferential feminin(DF) -1.34 -0.81 -0.20 -1.56 3.90
16-20 ani – medie total 14.5 37.2 33.8 9.1 5.4
20+ ani – medie total 9.4 33.9 40.2 12.1 4.4
147
% % % % %
(1) (2) (3) (4) (5)
Încă la studii – medie total 9.5 32.5 43.9 9 5.1
URBANIZARE
Rural– medie total 13 35.2 37 9.7 5.1
OCUPAŢIA
Lucrător pe cont propriu– medie total 9.1 25.9 40.6 20.4 4
Angajat– medie total 9.8 34.5 40.6 10.1 5
148
% % % % %
(1) (2) (3) (4) (5)
Ambii lucrători pe cont proriu– medie total 12.6 34.5 34.6 13.3 5
VENITUL PREZENT
Viata confortabila– medie total 7 30.5 42.9 14.4 5.2
Dificil de trăit– medie total 18 40.5 29.9 6.4 5.2
149
% % % % %
(1) (2) (3) (4) (5)
Foarte dificil de trait– medie total 24 40.3 21.3 7.2 7.2
Din datele tabelului 5.6, rezultă faptul că la răspunsurile acord ferm şi acord, ponderea medie a
bărbaţilor şi femeilor este egală cu 50%, iar pentru dezacord şi dezacord ferm este de respectiv 45,7% la
bărbaţi şi 44% la femei. Mărimi negative ale DF se înregistrează la dezacord ferm (-2,0 pp.), acord ferm (-
0,80 pp.) şi acord (-0,20) iar pozitiv la dezacord(0,3 pp.).
La cea mai mare parte a indicatorilor socio-demo-economici se constată răspunsuri majoritare
de acord la femei şi la bărbaţi ( în măsură ceva mai mică la femei decât la bărbaţi) în legătură cu faptul că
aceştia exploatează munca altor persoane. Există însă şi opinii la un număr mai restrâns de indicatori socio-
demo-economici, la care majoritare sunt răspunsurile în dezacord şi dezacord ferm cum este cazul
angajatelor femei (49,9%) şi bărbaţi (51,6%) sau al celor care au părinţi lucrători pe cont propriu, angajat
sau persoane cu venituri care asigură un nivel de trai confortabil (57.3% la bărbaţi şi 56,3% la femei). De
asemenea, cei care sunt lucrători pe cont propriu au exprimat în majoritate dezacord şi dezacord ferm cu
afirmaţia că antreprenorii ar exploata munca altor persoane 862,1% la bărbaţi şi 59,8% la femei).
Având în vedere sensibilitatea acestei întrebări, ca de altfel şi a celei de la subcapitolul anterior,
pentru o mai bună clarificare a problemelor este nevoie de cercetări mai aprofundate în continuare şi cu un
plus de rigoare.
4.5.7. Contribuţia antreprenorilor la crearea de noi locuri de muncă
Ocuparea forţei de muncă într-o proporţie cât mai mare reprezintă una din cerinţele
fundamentale ale dezvoltării economico-sociale a oricărei ţări, indiferent de nivelul de dezvoltare sau faza
150
evoluţiei acesteia. Tocmai din acest motiv, cercetarea impactului antreprenoriatului asupra creării de noi
locuri de muncă a căpătat o importanţă deosebită atât în plan teoretico-metodologic cât şi practic aplicativ.
Rezultatele unor cercetări bazate pe sondaje asupra unui eşantion reprezentativ pentru AF şi AM, oferă o
serie de elemente necesare fundamentării politicilor de creştere a contribuţiei antreprenoriatului în direcţia
măririi gradului de ocupare a forţei de muncă, a creşterii importanţei autoprotecţiei sociale ş i implicit a
reducerii ratei şomajului, cu rezultatantă favorabilă asupra bunăstării şi nivelului de trai.
Mergând pe linia distincţiei între răspunsurile acord ferm, acord, dezacord şi dezacord ferm
în ceea ce priveşte aportul AF şi AM la crearea de noi locuri de muncă, am încercat să surprindem cele mai
relevante particularităţi pe ficare dintre indicatorii socio-demo-economici propuşi (tabel 5.7).
Pe baza analizei datelor din tabelul 5.7, vizând răspunsurile persoanelor intervievate, se
constată următoarele:
- în medie, marea majoritate a AF (57,2%) ş i AM (56,9%) îşi exprimă acordul cu faptul că
antreprenorii creează noi locuri de muncă şi acordul ferm în proporţie de 28,6% (AF) şi 30,8% (AM), ceea
ce nu lasă loc de îndoială referitor la rolul important pe care îl au antreprenorii în domeniul pieţei muncii şi
al utilizării forţei de muncă;
Tabel 5.7 Antreprenorii sunt creatori de locuri de muncă

Acord ferm
Acord
Dezacord
ferm
% Dezacord
Nu ştiu
%
(1) (2) (3) (4) (5)
UE 27 29.7 57 9.2 1.7 2.4
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 28.5 60.7 8.1 1.2 1.5
25-39 ani – medie total 29.5 56.7 10.3 1.5 2
151
Acord ferm
Acord
Dezacord
ferm
% Dezacord
Nu ştiu
%
(1) (2) (3) (4) (5)
40-54 ani – medie total 27 59.3 9.8 1.9 2
55+ ani – medie total 32.5 53.9 8.5 1.8 3.3
EDUCAŢIE
16-20 ani – medie total 29.3 56.3 10 2.1 2.3
20+ ani – medie total 33.3 56.7 7.6 0.8 1.6
Încă la studii – medie total 28.5 60.8 8.2 1.4 1.1
URBANIZARE
OCUPAŢIA
152
Acord ferm
Acord
Dezacord
ferm
% Dezacord
Nu ştiu
%
(1) (2) (3) (4) (5)
Ambii lucrători pe cont proriu– medie 38.6 52.1 7.1 1 1.2
Lucrător pe cont propriu si angajat– 29.2 58.2 9.2 1.7 1.7
VENITUL PREZENT
Viata confortabila– medie total 37.7 54.2 6 0.7 1.4
Viaţă decentă– medie total 28.8 59 8.6 1.5 2.1
Dificil de trăit– medie total 25.5 56.3 13.3 2.7 2.2
153
Acord ferm
Acord
Dezacord
ferm
% Dezacord
Nu ştiu
%
(1) (2) (3) (4) (5)
Foarte dificil de trait– medie total 25 56 11.4 2.4 5.2
- pentru acordul ferm se constată un DF de -2,20 pp, ceea ce înseamnă o prevalenţă a AM faţă
de cel feminin în privinţa ocupării şi o situaţie inversă pentru răspunsul acord, în sensul prevalenţei
femeilor (57,2%) faţă de (56,9%), valoarea DF de 0,3 pp fiind mai redusă, comparativ cu primul răspuns;
- ponderea dezacordului ferm şi a dezacordului împreună, la nivelul macroeconomic a depăşit
10% cu un DF de 1,4 pp la răspunsul dezacord (preponderenţa AF) şi de -0,3 pp la dezacord ferm
(preponderenţa uşoară a AM);
- valori mai mari faţă de nivelul mediu al acordului ferm şi acordului s-au înregistrat la grupele
de vârstă 15-24 ani (sub 90%), 25-39 ani şi 40-54 ani (peste 85%);
- un diferenţial feminin pozitiv se înregistrează la răspunsurile acord şi dezacord (predominanta
AF) şi unul negativ la acord ferm şi dezacord ferm (predominanta AM).
4.5.8. Experienţa în demararea unei afaceri
Cercetarea experienţei antreprenoriale, prin chestionarul utilizat format din nouă întrebări,
urmăreşte identificarea diferitelor tipuri de experienţe practice prin care au trecut cei care nu au
intenţionat, s-au angajat în iniţierea unei afaceri noi, au abandonat sau continuă o afacere.
Mai concret, chestionarul a urmărit următoarele aspecte:
- ponderea persoanelor care nu s-au gândit niciodată să demareze o afacere care, în funcţie
de mărimea acestei ponderi, ne indică o atitudine pasivă în ceea ce priveşte antreprenoriatul; pasivitatea în
154
această privinţă nu poate fi considerată ca reprezentând o situaţie favorabilă comportamentului pro-
antreprenorial sau unui spirit deosebit de iniţiativă sau întreprinzător;
- ponderea persoanelor care se gândesc să înceapă o afacere, reprezentând segmentul
potenţial de prim stadiu pentru demararea unei afaceri care reflectă un comportament intenţional;
- ponderea celor care s-au gândit şi au întreprins câţiva paşi, dar au renunţat evidenţiază
persoanele care au dat dovadă de perseverenţă redusă şi rezistenţă slabă în faţa provocărilor
antreprenoriatului care sunt relativ dificile şi însoţite de spectrul eşuării şi riscurilor;
- ponderea persoanelor care în prezent întreprind măsuri pentru a începe o nouă afacere ne
indică mărimea relativă a segmentului care s-a hotărât să demareze o afacere şi a întreprins primele
măsuri;
- ponderea persoanelor care au început sau au preluat o nouă afacere, în ultimii ani, şi care
este activă şi în prezent, ne arată dimensiunea relativă a antreprenorilor care au reuşit să demareze şi să
susţină o afacere cel puţin pe o perioadă de doi ani, cu intenţia de a continua şi în viitor;
- ponderea persoanelor care au început sau au preluat o afacere, cu mai mult de trei ani în urmă,
care este şi în prezent activă, semnifică segmentul antreprenorial în funcţiune, cu experienţa pe termen
mediu, care a reuşit să desfăşoare activităţi în condiţii eficiente;
- ponderea persoanelor care au avut o afacere şi pe care în prezent nu o mai au datorită faptului
că au falimentat ne arată dimensiunea relativă a antreprenorilor perdanţi;
- ponderea celor care au avut o afacere pe care, în prezent, au vândut-o, ne arată mărimea
relativă a foştilor antreprenori care au renunţat prin vânzare la afacere din diferite motive;
- ponderea persoanelor care au răspuns „nu ştiu”.
Datele din tabelul 5.8 ne relevă o varietate de situaţii ale persoanelor implicate în activităţi
antreprenoriale, fără şi cu experienţă, caracteristice fiecărui indicator socio-demo-economic luat în
considerare. Cele mai relevante aspecte privind experienţa antreprenorială se referă la următoarele:
155
- valori pozitive mari ale DF se înregistrează practic la toţi indicatorii socio-demo-economici
vizând pe cei care nu s-au gândit niciodată să înceapă o afacere; la nivel macroeconomic această pondere
era de 41,3% la bărbaţi şi 57,8% la femei, ceea ce dovedeşte cel puţin două aspecte:
atitudinea pasivă, de dezinteres în România a unui foarte mare număr de persoane în
ceea ce priveşte începerea unei afaceri, ceea ce se leagă de preferinţa românilor de a fi angajat şi nu
antreprenor, un neajuns pentru a cărui diminuare este nevoie să conlucreze în mod eficient şi concertat
politicile în sistemele educaţionale ale tinerilor şi adulţilor, stimularea prin mijloace adecvate a interesului
faţă de activităţi antreprenoriale la nivelurile local şi central;
Tabel 5.8. Experienţa în demararea unei afaceri

% Nu m-am gândit niciodată să încep
În prezent întreprind măsuri pentru a
Am început sau am preluat o afacere
% Am avut o afacere, dar în prezent

nu mai sunt antreprenor întrucât am
cu mai mult de trei ani în urmă care
% Am avut o afacere dar în prezent

Am început sau am preluat o nouă
% M-am gândit şi am şi întreprins
afacere în ultimii doi ani care este
nu mai sunt antreprenor deoarece

Mă gândesc să încep o afacere
câţiva paşi dar am renunţat
afacerea a fost vândută

începe o nouă afacere
în prezent este activă

activă şi în prezent
dat faliment
% Nu ştiu
o afecere
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)

UE 27 49.9 10.4 13.6 3.8 2.9 5.6 2.3 6.2 5.3
ROMANIA –
Distributie 41.3 11.7 14.1 4.8 3.9 8.1 3.0 7.3 5.8
Distributie 57.8 9.1 13.3 2.8 1.9 3.4 1.7 5.2 4.8
Diferential 16.50 -2.60 -0.80 -2.00 -2.00 -4.70 -1.30 -2.10 -1.00
VÂRSTA
15-24 ani – 49.8 23.7 7.6 6.2 2.3 0.3 0.7 0.7 8.7
Distributie 41.9 27.1 7.9 8.0 3.2 0.4 0.9 0.8 9.7
Distributie 57.0 20.6 7.3 4.5 1.5 0.2 0.5 0.6 7.8
Diferential 15.17 -6.59 -0.65 -3.46 -1.67 -0.26 -0.41 -0.26 -1.88
25-39 ani – 41.3 17.2 15.1 6.7 4.6 5.3 2.4 3.0 4.4
Distributie 33.2 18.9 15.1 8.3 6.1 7.3 3.0 3.4 4.7
Distributie 49.3 15.6 15.1 5.1 3.1 3.3 1.8 2.6 4.1
Diferential 16.08 -3.31 0.00 -3.16 -2.94 -4.08 -1.20 -0.84 -0.57
40-54 ani – 46.1 6.9 16.6 3.5 3.7 10.2 3.1 6.4 3.5
156





dat faliment
% Nu ştiu
o afecere
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)

Distributie 37.3 7.6 16.7 4.4 4.9 14.2 3.9 7.3 3.7
Distributie 54.8 6.2 16.5 2.7 2.5 6.3 2.3 5.5 3.3
Diferential 17.50 -1.39 -0.16 -1.69 -2.40 -7.95 -1.58 -1.85 -0.49
55+ ani – medie 59 2.8 13 0.9 1.2 4.6 2.2 10.5 5.8
Distributie 50.8 3.3 13.9 1.2 1.7 6.8 2.9 12.8 6.6
Distributie 66.2 2.4 12.2 0.6 0.8 2.7 1.6 8.5 5.1
Diferential 15.42 -0.90 -1.69 -0.54 -0.93 -4.15 -1.39 -4.31 -1.51
EDUCAŢIE
Până la 15 ani – 59.9 3.1 13.6 1.2 1.5 4.6 2.3 8.2 5.6
Distributie 51.7 3.6 14.6 1.6 2.1 6.8 3.1 10.0 6.4
Distributie 67.0 2.6 12.7 0.9 1.0 2.7 1.6 6.6 4.9
Diferential 15.31 -1.02 -1.84 -0.73 -1.17 -4.18 -1.47 -3.41 -1.49
16-20 ani – 49.9 9.7 14.7 3.4 2.7 6.1 2.5 6.4 4.6
Distributie 41.4 11.0 15.1 4.3 3.7 8.7 3.2 7.5 5.1
Distributie 57.9 8.5 14.3 2.5 1.8 3.7 1.8 5.4 4.2
Diferential 16.50 -2.44 -0.87 -1.81 -1.89 -5.06 -1.40 -2.17 -0.87
20+ ani – medie 42.6 11.1 15 5.2 4.9 7.7 2.6 6.7 4.2
Distributie 34.1 12.1 14.9 6.4 6.4 10.6 3.2 7.6 4.5
Distributie 51.1 10.1 15.1 4.0 3.4 4.8 2.0 5.8 3.9
Diferential 16.91 -2.05 0.12 -2.41 -3.09 -5.86 -1.28 -1.82 -0.52
Încă la studii – 49.7 25.9 5.8 6.3 0.4 0.1 0.5 0.3 11.0
Distributie 41.9 29.8 6.1 8.2 0.6 0.1 0.7 0.4 12.3
Distributie 56.7 22.4 5.5 4.6 0.3 0.1 0.4 0.2 9.8
Diferential 14.77 -7.41 -0.54 -3.57 -0.29 -0.09 -0.30 -0.11 -2.46
URBANIZARE
Metropola– 47.5 12.7 11.9 4.2 3.9 5.7 1.7 6.7 5.7
Distributie 38.9 14.2 12.1 5.3 5.2 8.1 2.2 7.8 6.2
Distributie 55.7 11.3 11.7 3.2 2.6 3.5 1.3 5.7 5.2
Diferential 16.73 -2.92 -0.44 -2.14 -2.64 -4.60 -0.91 -2.12 -0.96
Urban– medie 50.2 11.3 13.6 3.5 2.5 4.7 2.5 6.4 5.3
Distributie 41.8 12.8 14.1 4.5 3.4 6.7 3.2 7.6 5.8
Distributie 58.0 9.9 13.2 2.6 1.6 2.8 1.8 5.3 4.8
Diferential 16.16 -2.94 -0.92 -1.89 -1.77 -3.94 -1.42 -2.22 -1.05
Rural– medie 50.7 8.4 14.7 3.9 2.8 6.5 2.3 5.7 5.0
Distributie 42.1 9.5 15.2 5.0 3.8 9.3 3.0 6.7 5.5
157





dat faliment
% Nu ştiu
o afecere
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)

Distributie 58.7 7.4 14.3 2.9 1.9 3.9 1.7 4.8 4.5
Diferential 16.66 -2.13 -0.90 -2.08 -1.96 -5.40 -1.29 -1.94 -0.96
OCUPAŢIA
Lucrător pe cont 11.4 2.2 2.8 6.3 20.8 46.4 2.0 2.8 5.3
Distributie 7.3 1.9 2.2 6.2 21.9 51.3 2.0 2.5 4.5
Distributie 18.2 2.7 3.7 6.4 18.9 38.2 2.0 3.2 6.6
Diferential 10.85 0.73 1.50 0.22 -2.98 -13.11 0.01 0.67 2.11
Angajat– medie 49 13.2 17.9 4.6 1.8 2.4 2.4 5.2 3.5
Distributie 41.1 15.1 18.7 5.9 2.5 3.5 3.1 6.2 3.9
Distributie 56.2 11.5 17.2 3.4 1.2 1.4 1.7 4.3 3.1
Diferential 15.06 -3.64 -1.48 -2.56 -1.30 -2.05 -1.40 -1.88 -0.75
Lucrător 51.4 14.3 15.8 3.5 1.5 1.0 3.6 4.1 4.8
Distributie 43.6 16.5 16.7 4.6 2.1 1.5 4.7 4.9 5.4
Distributie 58.4 12.3 15.0 2.5 1.0 0.6 2.6 3.4 4.3
Diferential 14.75 -4.24 -1.63 -2.02 -1.12 -0.88 -2.18 -1.57 -1.13
Neocupat– 57.1 9.3 12.7 2.8 0.6 1.2 2.0 7.9 6.4
Distributie 49.4 11.0 13.6 3.7 0.9 1.8 2.7 9.7 7.3
Distributie 63.8 7.9 11.9 2.0 0.4 0.7 1.4 6.4 5.6
Diferential 14.44 -3.09 -1.76 -1.72 -0.47 -1.09 -1.28 -3.31 -1.73
OCUPAŢIA
Ambii lucrători 41 8.2 13.9 4.1 4.3 10.0 2.3 10.7 5.5
Distributie 32.5 8.9 13.7 5.0 5.6 13.7 2.8 12.0 5.8
Distributie 49.7 7.5 14.1 3.2 3.0 6.3 1.8 9.3 5.2
Diferential 17.13 -1.34 0.40 -1.82 -2.62 -7.41 -1.08 -2.68 -0.56
Lucrător pe cont 43.9 14.2 13.2 5.5 3.7 5.7 2.9 5.8 5.1
Distributie 35.6 15.7 13.3 6.8 4.9 8.0 3.7 6.7 5.5
Distributie 52.1 12.8 13.1 4.2 2.5 3.5 2.2 5.0 4.7
Diferential 16.53 -2.91 -0.17 -2.67 -2.41 -4.46 -1.49 -1.69 -0.73
Ambii angajaţi– 53.2 10.9 14.3 3.6 2.2 4.6 2.0 5.0 4.2
Distributie 44.8 12.5 15.0 4.7 3.0 6.7 2.6 6.0 4.7
Distributie 60.8 9.4 13.7 2.6 1.4 2.7 1.4 4.1 3.8
Diferential 15.94 -3.09 -1.29 -2.03 -1.61 -3.96 -1.18 -1.85 -0.93
VENITUL
Viata 49.2 9.8 10.8 5.3 3.4 7.9 1.5 6.7 5.4
Distributie 40.2 10.9 11.0 6.7 4.6 11.1 1.9 7.8 5.8
158





dat faliment
% Nu ştiu
o afecere
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)

Distributie 57.8 8.7 10.6 4.0 2.3 4.8 1.1 5.7 5.0
Diferential 17.59 -2.20 -0.34 -2.67 -2.28 -6.33 -0.80 -2.08 -0.88
Viaţă decentă– 51.6 10.6 14.0 3.5 3.3 5.2 1.6 5.5 4.7
Distributie 43.1 12.1 14.5 4.5 4.5 7.5 2.1 6.5 5.2
Distributie 59.4 9.2 13.5 2.6 2.2 3.1 1.2 4.6 4.2
Diferential 16.32 -2.82 -1.03 -1.91 -2.35 -4.39 -0.92 -1.94 -0.96
Dificil de trăit– 48.4 10.9 15.0 3.0 2.1 4.7 3.6 7.3 5.0
Distributie 40.1 12.3 15.5 3.8 2.9 6.7 4.6 8.6 5.5
Distributie 56.1 9.6 14.6 2.2 1.4 2.8 2.6 6.1 4.5
Diferential 16.01 -2.74 -0.88 -1.59 -1.47 -3.90 -2.01 -2.47 -0.95
Foarte dificil de 47.1 9.3 16.5 3.1 1.8 5.0 4.4 6.3 6.5
Distributie 38.9 10.5 16.9 3.9 2.4 7.1 5.7 7.4 7.1
Distributie 54.8 8.2 16.1 2.3 1.2 3.0 3.2 5.3 5.9
Diferential 15.86 -2.28 -0.87 -1.63 -1.25 -4.11 -2.43 -2.09 -1.19
- promovarea insuficientă a oportunităţilor şi bunelor practici din ţările membre UE ca
experienţe pozitive în domeniul antreprenoriatului;
niveluri peste media naţională (la categoria celor care nu s-au gândit să devină
antreprenori) se înregistrează la femeile şi bărbaţii din grupe de vârstă peste 55 de ani (66,2% respectiv
50,8%) sau la grupa de educaţie cu până la 15 ani;
existenţa unui diferenţial feminin pozitiv relativ mare, semnificând faptul că femeile,
într-o proporţie mai mare decât bărbaţii, nu se gândesc niciodată la demararea unei afaceri;
cel de al doilea segment de populaţie, ca mărime a ponderii în răspunsurile totale,
vizează persoanele care s-au gândit la o afacere care au întreprins unele măsuri în acest sens dar au
renunţat (14,1% la bărbaţi şi 13,3% la femei), ponderi superioare nivelului mediu înregistrându-se la
159
grupele de vârstă 15-24 ani şi 25-39 ani, restul grupelor de vârstă având niveluri inferioare ponderii medii,
mai ales la persoanele de peste 40 de ani; la indicatorul „ocupaţi”, cele mai mari ponderi peste nivelul
mediu se înregistrau la femeile şi bărbaţii cu statut de angajat, iar la indicatorul „venit prezent”, bărbaţii şi
femeile cu nivel scăzut al veniturilor care nu au putut să-şi continuie intenţiile antreprenoriale;
cel de al treilea segment de persoane ca mărime a ponderii se referă la cei care doar se
gândesc să înceapă o afacere (11,7% bărbaţi şi 9,1% femei), femeile având la toţi indicatorii luaţi în
considerare un diferenţial feminin negativ ceea ce evidenţiază că acestea se gândesc în mai mică măsură
decât bărbaţii să înceapă o afacere;
ponderile celor care au început sau au preluat o afacere activă de 2-3 ani sunt cu mult
mai reduse, iar cea a persoanelor care au dat faliment este în medie de 3,0% la bărbaţi şi 1,7% la femei,
ceea ce implică măsuri speciale pentru aceste categorii de antreprenori;
cei care îşi vând afacerea, ca mărime a ponderii peste nivelul macroeconomic, sunt
bărbaţii şi femeile mai în vârstă, începând cu grupa 40-54 ani, dar mai ales persoanele de peste 55 de ani
(12,8% la bărbaţi şi 8,5% la femei).
4.5.9 Rolul modelelor antreprenoriale
Modelele sau exemplele antreprenoriale pozitive cunoscute şi sub numele de „poveşti de
succes” (success sories) au reprezentat întotdeauna un factor cu influenţă deosebită asupra celor care vroiau
să devină antreprenori. Preluarea unor modele antreprenoriale au vizat atât domeniile şi sectoarele
economiei naţionale cât şi metodele şi tehnicile de management şi organizare într-un context al riscurilor de
conjuncturi şi oportunităţi economice.
Potrivit datelor din tabelul 5.9, bazate pe răspunsurile acord femei acord, dezacord şi dezacord
ferm, a rezultat că la bărbaţi, într-o măsură mai mare decât la femei, modelul a avut importanţă, ponderea
acordului fiind de 35,9% la bărbaţi şi 34,4% la femei, urmate de ponderea acordului ferm de respectiv
21,8% şi 26,5%, astfel că per total 57,7% dintre bărbaţi şi 60,9% dintre femei au recunoscut rolul major pe
care îl reprezintă modelele antreprenoriale în demararea unei afaceri. Dacă la acord ferm ponderea femeilor
o depăşeşte pe cea a bărbaţilor (Df pozitiv), în cazul acordului situaţiei este inversă.
160
Ponderi superioare mediei pe ansamblul economiei naţionale, în ceea ce priveşte acordul cu
importanţa modelului în antreprenoriat, se regăseşte la tinerii aflaţi în stagiul de studii universitare (42,9%
bărbaţi şi 39,9% femei), ca şi la populaţia urbană sau în cazul celor care aveau ambii părinţi angajaţi sau
realizau venituri asiguratoare unui trai decent (39,5% la bărbaţi şi 37,9% la femei).
Reţine atenţia ponderea destul de mare a răspunsului „nu ş tiu” (5,5% la bărbaţi ş i 6,7% la
femei) care atestă slaba preocupare, mai ales a femeilor, pentru a cunoaşte şi cerceta modelele
antreprenoriale, îndeosebi la grupele de vârstă peste 55 de ani, la persoanele neangajate, lucrători normali şi
cele cu nivelul scăzut şi foarte scăzut al veniturilor (7,5% la bărbaţi şi 9,1% la femei).
Tabel 5.9. Rolul modelului
(%) Acord (%) (%) (%) % Nu

ferm Acord Dezacord Dezacord ştiu
ferm
(1) (2) (3) (4)
UE 27 23.8 35.2 21 13.9 6
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 33.4 37 13.7 7 8.9
25-39 ani – medie total 25 39.5 19.6 11.7 4.2
40-54 ani – medie total 21.4 32.9 24.3 15.7 5.7
55+ ani – medie total 23 34 20.7 15.2 7.1
EDUCAŢIE
161
(%) Acord (%) (%) (%) % Nu
ferm
(1) (2) (3) (4)
16-20 ani – medie total 21.8 36.2 21.6 13.7 6.7
20+ ani – medie total 22.3 34.6 24.1 14.9 4.1
Încă la studii – medie total 32.5 41.6 16 5.6 4.3
URBANIZARE
Metropola– medie total 25.1 33.1 22.9 11.9 7
Urban– medie total 24.2 36.2 19.3 14.3 6
OCUPAŢIA
Lucrător pe cont propriu– medie 22.5 34.2 22.4 17.6 3.3
Angajat– medie total 22.9 36.2 22.3 13 5.6
Lucrător manual– medie total 21.8 35.6 20.8 14.8 7
Neocupat– medie total 25.6 35 19.4 12.4 7.6
162
(%) Acord (%) (%) (%) % Nu
ferm
(1) (2) (3) (4)
Ambii lucrători pe cont proriu– 24.6 40.5 18.2 11.9 4.8
Lucrător pe cont propriu si 27.8 34.1 20.7 14.1 3.3
Ambii angajaţi– medie total 22.2 34 23.2 15 5.6
VENITUL PREZENT
4.5.10. Pornirea unei afaceri noi sau preluarea uneia existente
Cele două alternative privind pornirea unei afaceri noi sau preluarea uneia existente în
contextul antreprenorial, prezintă fiecarea atât avantaje cât şi dezavantaje, motiv pentru care este important
să se cunoască preferinţele potenţialilor sau actualilor antreprenori pentru una sau cealaltă din variantele
posibile.
163
Dacă iniţierea unei noi afaceri are avantajul că antreprenorul şi-o concepe în conformitate cu
noul său proiect de afaceri, dezavantajul rezidă în faptul că datorită lipsei de experienţă şi noutăţii
proiectului, pot apărea o serie de greutăţi generatoare de costuri suplimentare sau situaţii fără precedent cu
soluţii mai puţin cunoscute.
Preluarea unei afaceri preexistente, are avantajul experienţei sale de operare anterioară, precum
şi al evitării unor costuri specifice demarării unor afaceri noi, dar şi dezavantajul unor restricţii şi limitări în
ceea ce priveşte introducerea noutăţilor şi inovărilor de ultimă oră, ca urmare a unor tehnologii mai vechi
sau al unor scheme organizatoare şi infrastructurii fixe, restrictive, uzate moral.
Din datele prelucrate ale tabelului 5.10, rezultă preferinţe antreprenoriale pentru înfiinţarea
unei noi afaceri, în proporţie de 48,1% la femei, comparativ cu 52,2% la bărbaţi, diferenţialul negativ
feminin înregistrând puncte procentuale diferite la toţi indicatorii socio-demo-economici analizaţi.
Grupele de vârstă tinere şi cele de 40-54 de ani, într-o proporţie superioară mediei pe ansamblul
economiei naţionale, preferă să înceapă o afacere nouă şi nu să preia o afacere pre existentă.
În mediul rural, ponderea celor care optează pentru o nouă afacere este sub media pe economia
naţională, mai redusă la femei (47,6%), faţă de bărbaţi (51,9%).
Persoanele cu studii superioare, lucrătorii pe cont propriu, angajaţii şi lucrătorii manuali,
precum şi persoanele care au ambii părinţi angajaţi sau lucrători pe cont propriu, de asemenea manifestă o
înclinaţie relativ mare pentru o nouă afacere.
Ponderea celor care preferă preluarea unei afaceri existente este de circa două ori mai redusă
decât a celor care se exprimă în favoarea unei afaceri noi, iar a celor care nu au nicio preferinţă este de
16,1% la bărbaţi şi 22% la femei.
164
Tabel 5.10. Pornirea unei noi afaceri sau preluarea uneia existente după caracteristicile socio-
demoeconomice
%infiintarea % preluarea uneia % nici una % nu stiu

uneia noi deja existente dintre acestea,
neinteresante
(1) (2) (3) (4)

UE 27 50.2 25 19.2 5.6
Diferential feminin(DF) -4.40 -1.20 5.90 -0.30
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 60.4 28 7.2 4.4
25-39 ani – medie total 60.5 24.6 10 4.9
40-54 ani – medie total 52.3 26.6 15.6 5.5
55+ ani – medie total 37.3 22.7 33.3 6.7
EDUCAŢIE
Până la 15 ani – medie total 39 21 33.2 6.8
16-20 ani – medie total 50.1 26.2 18.5 5.2
20+ ani – medie total 55.6 24.6 14.4 5.4
Încă la studii – medie total 58.6 29.7 6.9 4.8
165
neinteresante
(1) (2) (3) (4)

URBANIZARE
Metropola– medie total 51.3 22.7 19.3 6.7
Urban– medie total 50.4 24.3 19.7 5.6
Rural– medie total 49.7 26.7 18.6 5
OCUPAŢIA
Lucrător pe cont propriu– medie 56.1 22.1 14.8 7
Angajat– medie total 57.4 25.3 12.8 4.5
Lucrător manual– medie total 54.8 26.1 14.1 5
Neocupat– medie total 43.9 25.1 24.9 6.1
Ambii lucrători pe cont proriu– 49.3 26.6 18.9 5.2
Lucrător pe cont propriu si 52.7 25.1 16.9 5.3
Ambii angajaţi– medie total 51.5 26.3 17.2 5
166
neinteresante
(1) (2) (3) (4)

VENITUL PREZENT
Viata confortabila– medie total 49.7 28.4 17.1 4.8
Viaţă decentă– medie total 51.6 25.3 17.9 5.2
Dificil de trăit– medie total 49.5 22.2 22 6.3
Foarte dificil de trait– medie total 46.9 22.3 24 6.8
4.5.11. Temerile la pornirea unei afaceri
Decizia de a iniţia o nouă afacere pe lângă argumentele ş i factorii favorabili acesteia,
întotdeauna este însoţită şi de o serie de aspecte legate de risc şi incertitudine pe care trebuie să şi le asume
antreprenorul. În această privinţă, între AF şi AM există deosebiri, în funcţie de caracteristicile socio-
demo-economice ale antreprenorilor, dar şi de categoria de risc sau temere avută în vedere. Printre cele mai
relevante temeri cu care se confruntă atât femeile cât şi antreprenorii bărbaţi menţionăm următoarele:
incertitudinea veniturilor, a cash-flow-ului net de care, fără îndoială, depinde în mod
vital existenţa în continuare a afacerii şi evitarea îndatorării societăţii, peste limitele standard ale
autonomiei financiare, lichidităţii şi solvabilităţii;
insecuritatea locului de muncă vizează, în primul rând, angajaţii dar şi antreprenorii
în cazul în care conjunctura economiei este slabă sau au loc fenomene de criză şi recesiune, motiv pentru
care atât AF cât şi AM, în virtutea cerinţelor managementului strategic, au întotdeauna în vedere variante
de conversie a activităţii principale sau aşa-numitelor profiluri 1, 2 etc;

167
riscul de a pierde proprietatea este legat de situaţia de insolvenţă şi faliment, ceea ce
practic înseamnă pierderea suportului de capital pentru activitatea antreprenorială;
nevoia de a aloca afacerii prea mult timp şi energie care depinde de disponibilitatea
de sacrificiu a antreprenorului pentru alte activităţi, de preferinţă pentru timpul liber sau rezolvarea unor
probleme de sănătate, confort;
posibilitatea de a suferi un eşec personal reprezintă un risc în care contează nu doar
pierderile de natură material-financiar pentru antreprenorul respectiv, dar şi cele privind prestigiul social şi
recunoaşterea capacităţii sale de a face faţă unor situaţii critice sau unor provocări interne sau externe
afacerii;
posibilitatea de a da faliment care reprezintă cel mai important risc cu care se poate
confrunta un atreprenor
Tabel 5.11. Cele mai mari temeri la pornirea unei afaceri, dupa caracteristicile socio-demo-
economice. Prima selectie

aloca afacerii prea
% Posibilitatea de
%Posibilitatea de
% Incertitudinea
locului de munca
% Insecuritatea
a suferi un esec
% Nevoia de a
% Riscul de a
a da faliment
proprietatea
mult timp si
% Nu stiu
venitului
personal
energie
pierde
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)

UE 27 22.3 8.5 18.1 8.2 8.1 27.8 7
ROMANIA –
Distributie 21.9 8.7 18.5 8.3 8.3 27.4 6.9
Distributie 22.7 8.4 17.8 8.1 7.9 28.0 7.1
Diferential 0.80 -0.30 -0.70 -0.20 -0.40 0.60 0.20
VÂRSTA
15-24 ani – 18.8 10.4 12.6 6.8 11.3 36.9 3.2
Distributie 18.5 10.6 12.9 6.9 11.6 36.5 3.2
Distributie 19.1 10.2 12.4 6.7 11.0 37.3 3.2
Diferential 0.68 -0.36 -0.48 -0.17 -0.56 0.80 0.09
25-39 ani – 26.6 7.3 18.1 8.9 8.1 28.1 2.9
Distributie 26.1 7.4 18.5 9.0 8.3 27.8 2.9
Distributie 27.1 7.2 17.8 8.8 7.9 28.4 2.9
Diferential 0.93 -0.26 -0.71 -0.22 -0.41 0.59 0.08
40-54 ani – 23.8 8.8 20 9.6 7.1 26.3 4.4
Distributie 23.3 9.0 20.4 9.7 7.3 26.0 4.3
168
aloca afacerii prea
% Posibilitatea de
%Posibilitatea de
% Incertitudinea
locului de munca
% Insecuritatea
a suferi un esec
% Nevoia de a
% Riscul de a
a da faliment
proprietatea
mult timp si
% Nu stiu
venitului
personal
energie
pierde
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)
Distributie 24.2 8.7 19.6 9.5 6.9 26.6 4.5
Diferential 0.88 -0.30 -0.75 -0.22 -0.34 0.60 0.13
55+ ani – medie 19.7 8.4 18.8 7.4 7.5 24.7 13.5
Distributie 19.3 8.6 19.2 7.5 7.7 24.4 13.3
Distributie 20.0 8.3 18.4 7.3 7.3 25.0 13.7
Diferential 0.70 -0.30 -0.74 -0.18 -0.37 0.52 0.38
EDUCAŢIE
Până la 15 ani – 21.5 7.6 19.8 4 6.5 26.7 13.9
Distributie 21.1 7.7 20.2 4.1 6.7 26.4 13.7
Distributie 21.8 7.5 19.4 3.9 6.3 26.9 14.1
Diferential 0.71 -0.29 -0.82 -0.11 -0.34 0.50 0.36
16-20 ani – 23.2 9.2 18.4 7.9 7.9 28.2 5.2
Distributie 22.8 9.4 18.8 8.0 8.1 27.9 5.1
Distributie 23.6 9.0 18.1 7.8 7.7 28.5 5.3
Diferential 0.84 -0.32 -0.71 -0.19 -0.39 0.62 0.15
20+ ani – medie 23.7 7.7 17.6 11.9 8.7 24.5 5.9
Distributie 23.2 7.8 17.9 12.0 8.9 24.2 5.8
Distributie 24.1 7.6 17.3 11.8 8.5 24.8 6.0
Diferential 0.88 -0.26 -0.66 -0.28 -0.42 0.56 0.18
Încă la studii – 17.6 9.5 15.1 8 10.2 36.5 3.1
Distributie 17.3 9.7 15.4 8.1 10.5 36.1 3.1
Distributie 17.9 9.3 14.8 7.9 10.0 36.9 3.1
Diferential 0.65 -0.32 -0.57 -0.19 -0.49 0.83 0.09
URBANIZARE
Metropola– 23 9.6 16.3 9.7 7.4 26.6 7.4
Distributie 22.6 9.8 16.6 9.8 7.6 26.3 7.3
Distributie 23.4 9.4 16.0 9.6 7.2 26.9 7.5
Diferential 0.81 -0.34 -0.64 -0.24 -0.37 0.56 0.21
Urban– medie 24.1 8.4 16.7 7.8 8.3 27.8 6.9
Distributie 23.7 8.6 17.0 7.9 8.5 27.5 6.8
Distributie 24.5 8.3 16.4 7.7 8.1 28.1 7.0
Diferential 0.83 -0.31 -0.67 -0.20 -0.42 0.57 0.19
Rural– medie 20.2 8.3 20.4 8 8.1 28.2 6.8
Distributie 19.8 8.4 20.8 8.1 8.3 27.9 6.7
Distributie 20.6 8.2 20.0 7.9 7.9 28.5 6.9
Diferential 0.75 -0.28 -0.76 -0.18 -0.39 0.65 0.20
OCUPAŢIA
Lucrător pe cont 24.9 6.8 18.7 10.6 7.4 25.4 6.2
Distributie 24.4 6.9 19.1 10.7 7.6 25.1 6.1
Distributie 25.3 6.7 18.3 10.5 7.2 25.7 6.3
169
aloca afacerii prea
% Posibilitatea de
%Posibilitatea de
% Incertitudinea
locului de munca
% Insecuritatea
a suferi un esec
% Nevoia de a
% Riscul de a
a da faliment
proprietatea
mult timp si
% Nu stiu
venitului
personal
energie
pierde
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)
Diferential 0.88 -0.24 -0.73 -0.26 -0.37 0.54 0.17
Angajat– medie 24.8 8.5 18.7 9.5 8.2 27 3.3
Distributie 24.3 8.7 19.1 9.6 8.4 26.7 3.2
Distributie 25.2 8.4 18.4 9.4 8.0 27.3 3.3
Diferential 0.91 -0.29 -0.70 -0.22 -0.40 0.61 0.10
Lucrător 24.5 9.9 20.7 6.6 7.3 27.9 3.1
Distributie 24.0 10.1 21.1 6.7 7.5 27.6 3.1
Distributie 24.9 9.7 20.3 6.5 7.1 28.2 3.1
Diferential 0.90 -0.34 -0.78 -0.15 -0.35 0.63 0.09
Neocupat– 19.9 8.6 17.1 7.4 8.3 28.6 10.1
Distributie 19.5 8.8 17.4 7.5 8.5 28.3 10.0
Distributie 20.2 8.5 16.8 7.3 8.1 28.9 10.2
Diferential 0.70 -0.31 -0.67 -0.19 -0.42 0.60 0.28
OCUPAŢIA
Ambii lucrători 21 7.9 17.8 8.9 8.3 27.5 8.6
Distributie 20.6 8.0 18.2 9.0 8.5 27.2 8.5
Distributie 21.4 7.8 17.5 8.8 8.1 27.8 8.7
Diferential 0.75 -0.28 -0.69 -0.22 -0.41 0.59 0.25
Lucrător pe cont 23.7 6.6 17.5 8.6 8.6 29.3 5.7
Distributie 23.3 6.7 17.9 8.7 8.8 29.0 5.6
Distributie 24.1 6.5 17.2 8.5 8.4 29.6 5.8
Diferential 0.82 -0.24 -0.69 -0.22 -0.43 0.60 0.16
Ambii angajaţi– 22.1 9.3 19.2 8.5 7.9 28.2 4.8
Distributie 21.7 9.5 19.6 8.6 8.1 27.9 4.7
Distributie 22.5 9.1 18.9 8.4 7.7 28.5 4.9
Diferential 0.82 -0.31 -0.72 -0.20 -0.38 0.65 0.14
VENITUL
Viata 20.3 8 18.8 11.9 8.8 25 7.2
Distributie 19.9 8.1 19.1 12.0 9.0 24.7 7.1
Distributie 20.7 7.9 18.5 11.8 8.6 25.3 7.3
Diferential 0.78 -0.26 -0.68 -0.26 -0.41 0.61 0.22
Viaţă decentă– 22.3 9 17.9 8.2 8.7 28.1 5.8
Distributie 21.9 9.2 18.3 8.3 8.9 27.8 5.7
Distributie 22.7 8.8 17.6 8.1 8.5 28.4 5.9
Diferential 0.81 -0.31 -0.68 -0.19 -0.42 0.63 0.17
Dificil de trăit– 23.3 8.8 18.2 6 7.2 30.2 6.3
Distributie 22.9 9.0 18.6 6.1 7.4 29.9 6.2
Distributie 23.7 8.6 17.8 5.9 7.0 30.5 6.4
Diferential 0.80 -0.32 -0.73 -0.16 -0.37 0.61 0.17
Foarte dificil de 24.8 7.1 18.2 4.8 6.3 27.2 11.6
170
aloca afacerii prea
% Posibilitatea de
%Posibilitatea de
% Incertitudinea
locului de munca
% Insecuritatea
a suferi un esec
% Nevoia de a
% Riscul de a
a da faliment
proprietatea
mult timp si
% Nu stiu
venitului
personal
energie
pierde
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)
Distributie 24.4 7.2 18.6 4.9 6.5 27.0 11.5
Distributie 25.2 7.0 17.8 4.7 6.1 27.4 11.7
Diferential 0.78 -0.28 -0.78 -0.14 -0.34 0.47 0.28
În tabelul 5.11 am prezentat rezultatele calculelor noastre referitoare la temerile pe care
le are un antreprenor la demararea unei afaceri, diferenţiate pe gen şi tipuri de temeri, utilizând acelaşi set
de caracteristici socio-demo-economici ca şi în cazul analizelor anterioare.
Principalele aspecte care rezultă din datele tabelului 5.11 se referă la următoarele:
cel mai mare risc mediu perceput de antreprenori în demararea unei afaceri la nivel
naţional, îl reprezintă posibilitatea de a da faliment cu o pondere mai mare la femei (28,0%) decât la
bărbaţi (27,4%), reprezentat printr-o mărime de 0,6 pp a diferenţialului feminin;
aceasta atestă faptul că femeile antreprenor sunt mai expuse faţă de riscul falimentului,
manifestă mai puţin o reţinere în asumarea unor afaceri cu grad mare de incertitudine, ceea ce se confirmă
prin valorile pozitive ale ponderii AF, la practic toţi indicatori socio-demo-economici analizaţi, comparativ
cu AM;
este interesant de subliniat că valori ale ponderii temerii de faliment, mai mari decât
medie pe ansamblul economiei naţionale, în cazul AF se înregistrează la grupe de vârstă 15-24 ani (37,3%
faţă de 28%) la femeile aflate încă la studiu (36,9%) în mediu rural, la lucrătorii manuali, la femeile care au
ambii părinţi angajaţi şi la persoanele care realizează venituri asigurătoare pentru o viaţă decentă;
incertitudinea venitului, ca importanţă, ocupă local doi şi în ierarhia riscurilor de care
se tem antreprenorii, femeile înregistrând o pondere medie mai mare decât bărbaţii respectiv 22,7%, faţă de
21,9%, ponderi superioare medii, la AF înregistrându-se la femei grupele de vârstă peste 40 de ani, aflate la
studiu peste 20 de ani, lucrătoare pe cont propriu, angajate, lucrătoare manuale etc;
171
riscul de a pierde proprietatea se află pe locul patru în ordinea descrescătoare a
temerilor antreprenorilor la pornirea unei afacei, de această dată, antreprenorii bărbaţi (18,5%),
înregistrându-se cu un diferenţial masculin negativ care se menţine la bărbaţi, practic, la toate
caracteristicile socio-demo-economice avute în vedere; în cazul femeilor, cel mai mult se tem de acest risc
cele din grupele de vârstă 40-54 de ani şi peste 55 de ani, femeile din mediul rural, lucrătoarele manuale şi
pe cont propriu, cele cu venituri mici;
celelalte riscuri legate de insecuritatea locului de muncă, alocarea afacerii prea mult
timp ş i energie, posibilitatea de a intra în faliment, fiecare au o pondere medie quasi egală de circa 8%,
femeile înregistrând un diferenţial feminin negativ, ceea ce în acest caz semnifică faptul că bărbaţii au
ponderi mai mari, percepând aceste riscuri cu o temere mai intensă.
4.5.12. Imaginea economico-socială a antreprenorilor
Unul dintre elementele cu contribuţie majoră în ceea ce priveşte atracţia pentru statutul de
antreprenor îl reprezintă prestigiul social, imaginea de care acestea se bucură, în mediul de afaceri şi în
societate în general.
Marea majoritate a populaţiei, în momentul în care vorbeşte despre antreprenori, văd în aceştia
persoane cu mult spirit de iniţiativă, pricepuţi în a-şi forma o echipă, vizionari, creativi şi cu mare
capacitate analitică ş i simţ al perspectivei, inovativi, creativi, adaptabili la cele mai diferite situaţii,
urmărindu-şi cu consecvenţă obiectivele stabilite. Din acest motiv, opinia în legătură cu imaginea
antreprenorului, în general, a celui feminin, în special, constituie o provocare pentru cei care îşi asumă
riscul unei activităţi antreprenoriale, în speranţa de a se înscrie cu rezultate favorabile, cu poveşti de succes
(success stories) care să le consolideze mai ales reuşita în afaceri care ipso facto conferă prestigiu şi
imagine socială bună.
În acest context, femeile antreprenor se înscriu cu o notă distinctivă aparte, pe de o parte,
datorită dificultăţilor adiţional generate de fenomenele sagregării de gen, care nu sunt de nimeni negate şi,
pe de alta, ca urmare a faptului că reuşita în afaceri a femeilor antreprenori care, oricum, sunt mai puţine
172
numeric decât bărbaţii, fac să capete o şi mai mare relevanţă, prestanţă la public, întrucât de multe ori se
afirmă că o femeie a reuşit să depăşească performanţele multor bărbaţi. În acest caz, succesul AF poate
într-o oarecare măsură este sprijinit şi de factorul „raritate” care avantajează femeile de această dată.
Tabel 5.12. Imaginea antreprenorilor pe segmente, dupa caracteristicile
socio-demo-economice
% Mai % Neutru % Mai degraba % Nu stiu
degraba nefavorabil
favorabil
(1) (2) (3) (4)
UE 27 49.4 39 8.9 2.7
Diferential feminin(DF) -6.50 6.30 -1.30 1.50
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 46.4 45 6.2 2.4
25-39 ani – medie total 49.4 41.8 7.5 1.3
40-54 ani – medie total 52.1 36.9 8.8 2.2
55+ ani – medie total 48.8 36 11.2 4
EDUCAŢIE
Până la 15 ani – medie total 48.1 35.6 11.2 5.1
16-20 ani – medie total 47.3 41 9.8 1.9
173
degraba nefavorabil
favorabil
(1) (2) (3) (4)
20+ ani – medie total 55.2 36.3 6.9 1.6
URBANIZARE
Rural– medie total 49.7 39.3 8.6 2.4
OCUPAŢIA
Lucrător pe cont propriu– medie total 64.8 28 6.1 1.1
Lucrător manual– medie total 42 44.8 11.2 2
Ambii lucrători pe cont proriu– medie 56.5 33.5 7.3 2.7
174
degraba nefavorabil
favorabil
(1) (2) (3) (4)
Lucrător pe cont propriu si angajat– 51.3 38.7 8.4 1.6
Ambii angajaţi– medie total 48.2 41.3 8.6 1.9
VENITUL PREZENT
Viata confortabila– medie total 58.8 34.1 5.7 1.4
Dificil de trăit– medie total 42 42.5 12.3 3.2
Foarte dificil de trait– medie total 43.7 35.2 15.6 5.5
Potrivit rezultatelor calculelor noastre, din tabelul nr. 5.12 rezultă că, în medie, o proporţie de
52,8% la bărbaţi şi 46,3% la femei se bucură mai degrabă de o imagine favorabilă a antreprenorului în
mediu de afaceri şi societate. Din aceste cifre nu trebuie trasă însă concluzia că femeile ar fi mai slabe decât
bărbaţii în materie de antreprenoriat ci, mai degrabă, va trebui coroborat acest diferenţial feminin negativ,
cu faptul că din motivele pe care le-am prezentat anterior, femeile antreprenor ca număr sunt cu mult mai
puţine decât bărbaţii, în România ponderea acestora fiind variabilă în jurul a 25-30% din numărul total de
antreprenori.
175
Deşi DF negativ se menţine în defavoarea femeilor la toţi indicatorii socio-demo-economici
analizaţi, subliniem că peste ponderea mediei a femeilor, la opinia favorabilă ca antreprenori, se includ
grupele de vârstă feminine între 40-54 de ani, care evidenţiază femei antreprenori maturi cu experienţă şi
practică în domeniu, femeile cu studii superioare, din metropolă, cele care urmează pe cont propriu sau ai
căror părinţi sunt lucrători pe cont propriu şi angajaţi sau au venituri care le asigură o viaţă confortabilă.
Ponderea medie a răspunsurilor în sensul neutru în ceea ce priveşte imaginea femeilor
antreprenor a fost destul de ridicată 42%, faţă de 35,7% pentru bărbaţii antreprenori, înregistrându-se la
toate categoriile de caracteristici analizate un diferenţial feminin destul de mare, mai ales la grupele de
vârstă între 25-39 de ani, la cele care au ambii părinţi angajaţi sau care realizează venituri ridicate.
Răspunsul „mai degrabă nefavorabil” privind imaginea femeii antreprenor a avut o pondere clar
mai mică (8,3%) faţă de cea a bărbaţilor antreprenori, de unde se trage concluzia că în ceea ce priveşte
imaginea defavorabilă a antreprenorilor bărbaţi şi femei, practic, are o pondere mică şi diferenţialul
feminin, chiar dacă este negativ nu variază în proporţii foarte mari de la o categorie socio-economică la
cealaltă.
4.5.13. Contribuţia AF la soluţionarea unei nevoi economico sociale sau ecologiei
nesatisfăcute
În analizele noastre anterioare semnalam, în cele mai multe cazuri că, pe de o parte,
antreprenorii îşi urmăresc propriile lor interese şi exploatează munca angajaţilor şi că, pe de alta, contribuie
la crearea de noi produse şi servicii de care beneficiază întreaga comunitate.
O astfel de situaţie creează o oarecare confuzie întrucât este greu de spus dacă, în ultimă
analiză, nu cumva rolul antreprenoriatului nu este marcat mai mult de egoism decât de contribuţia la
bunăstarea socială şi economică, în general a comunităţilor umane.
În vederea lămuririi acestei dileme sau neclarităţii, s-a folosit în chestionar întrebarea dacă
antreprenorii contribuie şi în ce măsură la soluţionarea unei nevoi economico-sociale sau ecologice.
176
Răspunsurile la această întrebare a fost înscrisă în trepte de intensitate diferită şi anume: acord ferm; acord;
dezacord; dezacord ferm.
Subliniem că, împreună, ponderea medie a răspunsurilor acord ferm şi acord, atât la bărbaţi cât
şi la femei este mai mare decât ponderea mediei a răspunsurilor dezacord şi dezacord ferm.
Ceea ce ne interesează în mod special este diferenţialul feminin la diferitele categorii socio-
demo-profesionale (tabel 5.13).
Tabel 5.13. Soluţionarea unei nevoi sociale sau ecologice nesatisfăcute
(%) Acord (%) (%) (%) % Nu

ferm
(1) (2) (3) (4) (5)

UE 27 21,4 34,2 22,7 12,6 9,1
Distributie barbati 18,9 33,4 25,1 13,4 9,2
Distributie femei 24,8 35,4 19,3 11,6 8,9
Diferential feminin(DF) 5,90 2,00 -5,80 -1,80 -0,30
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 25,5 45 17,8 5,2 6,5
25-39 ani – medie total 23,6 36,6 21,9 12,4 5,5
40-54 ani – medie total 19,6 33,9 24,6 13 8,9
55+ ani – medie total 20,5 30,4 22,5 14,1 12,5
177
(%) Acord (%) (%) (%) % Nu
ferm
(1) (2) (3) (4) (5)

EDUCAŢIE
Până la 15 ani – medie total 21,7 33,4 16,1 14,4 14,4
16-20 ani – medie total 20,2 35,9 22,7 11,9 9,3
20+ ani – medie total 22,4 31,4 26 13,6 6,6
Încă la studii – medie total 25,8 46,5 19,9 2,6 5,2
URBANIZARE
Metropola– medie total 19,6 32,6 24,6 14,3 8,9
Urban– medie total 23,8 33,8 21,5 11,6 9,3
Rural– medie total 19,7 35,3 23,1 13 8,9
OCUPAŢIA
Lucrător pe cont propriu– medie total 19,1 31,2 26,1 16,2 7,4
178
(%) Acord (%) (%) (%) % Nu
ferm
(1) (2) (3) (4) (5)

Angajat– medie total 23,2 35,1 23 12,5 6,2
Lucrător manual– medie total 19,1 37,2 22,2 10,3 11,2
Neocupat– medie total 21,9 34,5 20,7 11,3 11,6
Ambii lucrători pe cont proriu– medie 19,7 33,5 24,6 13,7 8,5
Lucrător pe cont propriu si angajat– 19,3 36,6 24,1 14,3 5,7
Ambii angajaţi– medie total 21,6 34,5 23,5 12,2 8,2
VENITUL PREZENT
Viata confortabila– medie total 21,6 30,1 25,2 16,4 6,7
Viaţă decentă– medie total 19,3 37,2 23 11,3 9,2
179
(%) Acord (%) (%) (%) % Nu
ferm
(1) (2) (3) (4) (5)

Dificil de trăit– medie total 22,7 32,5 22,8 11,6 10,4
Foarte dificil de trait– medie total 26 35 16,5 12 10,5
O particularitate a AF, la toţi indicatorii analizaţi, rezidă în preponderenţa destul de ridicată a
ponderii acord ferm (24,8%), faţă de bărbaţi (18,9%), ceea ce atestă opinia potrivit căreia femeile
antreprenor au o înclinaţie mai accentuată spre soluţionarea în măsură mai mare a anumitor nevoi
economico-sociale şi ecologice nesatisfăcute, îndeosebi în cazul femeilor antreprenor aparţinând grupei de
vârstă 25-39 ani, a celor cu studii superioare, din mediul urban, a celor cu statut de angajat sau ai căror
părinţi erau ambii angajaţi sau femeile al căror nivel de venit era ridicat.
În cazul răspunsului acord (care a avut cea mai mare pondere), diferenţialul feminin a fost ceva
mai scăzut faţă de răspunsul acord ferm, luând valori între 1,5-2,5 pp.
Răspunsul dezacord a avut o pondere medie mai mică la femei (19,3%), faţă de bărbaţi
(25,1%), iar răspunsul dezacord ferm a fost de respectiv 11,6% la femei şi 13,4% la bărbaţi.
Răspunsul nu ştiu a fost apropiat ca pondere atât la bărbaţi cât şi la femei, de respectiv 9,2% şi
8,9%.
În concluzie, se poate afirma că antreprenoriatul feminin este cu mult mai receptiv şi
apropiat de soluţionarea problemelor economico-sociale şi ecologice ale societăţii decât cel masculin,
într-un context general potrivit căruia atât bărbaţii cât şi femeile antreprenori au o contribuţie majoră la
180
soluţionarea nevoilor economice, sociale şi ambientale cu care se confruntă în prezent cerinţele dezvoltării
durabile.
4.5.14. Contribuţia educaţiei şcolare la calificarea ş i know-how-ului necesare
administrării unei afaceri
Cunoaşterea rolului pe care îl are educaţia şc olară pentru formarea şi consolidarea educaţiei
antreprenoriale se înscrie între cele mai importante domenii pentru impulsionarea instrumentelor ş i
pârghiilor de politică educaţională, menite să contribuie la eficientizarea administrării şi managementului
afacerilor în România. Opiniile în legătură cu această întrebare s-au încadrat în categoriile de răspuns:
acord ferm; acord; dezacord; dezacord ferm; nu ştiu.
Pe baza datelor din tabelul 5.14, evidenţiem următoarele aspecte mai relevante:
- cea mai mare pondere a răspunsurilor la nivelul macroeconomic s-a concentrat la dezacord
(36,8% - AM şi 36,6% - AF) şi dezacord ferm (18,7% - AM şi 23,6% - AF), ceea ce evidenţiază faptul că
cei mai mulţi respondenţi, atât femei cât ş i bărbaţi, sunt de părere că în România, în prezent, educaţia
şcolară nu contribuie la calificări şi know-how antreprenorial adecvate, de unde şi urgenţa întreprinderii
unor măsuri de natură să diminueze această carenţă majoră a sistemului nostru educaţional;
- ponderea medie a acordului ferm la AF a fost de 9,1% şi la AM de 11,1%, rezultând un
diferenţial feminin de -2,0 pp, cu abateri relativ mici pentru diferitele caracteristici socio-demo-economici;
- „acordul” a înregistrat o pondere de 30,7% la bărbaţi şi 27,2% la femei, situându-se pe locul
doi în ierarhia ponderilor răspunsurilor pe cele patru categorii, cu un diferenţial feminin de 3,50 pp,
depăşit la grupa de femei de peste 55 de ani, la studii superioare şi din mediul urban.
Tabel 5.14. Educaţia mea şcolară mi-a dat calificarea şi know-how-ul necesare administrării unei
afaceri
181
(%) Acord (%) (%) (%) % Nu
ferm
(1) (2) (3) (4) (5)
UE 27 10.1 28.9 36.6 21.3 3.1
Diferential feminin(DF) -2.00 -3.50 -0.20 4.90 0.80
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 10.5 35.7 38 12.9 2.9
Diferential feminin(DF) -1.78 -3.29 0.89 3.35 0.83
25-39 ani – medie total 10.8 29.8 37.8 19.6 2
40-54 ani – medie total 8.8 27.5 39.3 22.2 2.2
55+ ani – medie total 10.4 26.6 33.2 25.1 4.7
EDUCAŢIE
Până la 15 ani – medie total 7.6 18.7 36.6 32 5.1
16-20 ani – medie total 7.9 28.9 38.6 21.9 2.7
20+ ani – medie total 15 33.6 33 16.7 1.7
182
(%) Acord (%) (%) (%) % Nu
ferm
(1) (2) (3) (4) (5)
Încă la studii – medie total 12.2 36.4 36 11.2 4.2
URBANIZARE
Rural– medie total 10.5 27.8 36 22.8 2.9
OCUPAŢIA
Lucrător manual– medie total 7.2 25.4 40 25 2.4
Neocupat– medie total 9.5 28.7 35 22.3 4.5
183
(%) Acord (%) (%) (%) % Nu
ferm
(1) (2) (3) (4) (5)
Lucrător pe cont propriu si angajat– medie 10 28.2 39.5 20 2.3
tDistributie
t l barbati 11.0 29.9 39.5 17.6 2.0
VENITUL PREZENT
Viata confortabila– medie total 13.8 31 33.2 19.8 2.2
184
Structura procentuală a răspunsurilor referitoare la calitatea educaţiei ş colare privind
antreprenoriatul în general, cel feminin în special, trage un important semnal de alarmă în ceea ce priveşte
luarea cât mai curând posibil a unor măsuri menite să îmbunătăţească situaţia în acest domeniu, prin
introducerea unor modificări curriculare adecvate.
4.5.15. Experienţa din demararea unei afaceri
Odată demarată o afacere, principalele învăţăminte şi concluzii ce se pot trage din această
experienţă de început a activităţi antreprenoriale propriu-zise capătă o însemnătate deosebită atât din
punctul de vedere teoretico-metodologic dar şi practic aplicativ. Răspunsurile la această problemă au vizat:
- nu m-am gândit niciodată să încep o afacere, ceea ce presupune un caracter mai mult sau mai
puţin aleatoriu al oportunităţilor antreprenoriale;
- m-am gândit să încep o afacere;
- m-am gândit să încep o afacere sau am întreprins paşi pentru a demara o afacere dar am
renunţat.
Tabel 5.15 Experienţa din începerea unei afaceri: situaţii curente după indicatorii socio-
demo-economici
% Nu m-am % Mă gândeam % M-am gândit să încep o %

gândit vreodată să încep o afacere sau am întreprins paşi
să încep o afacere pentru a întreprinde o afacere Nu ştiu
afacere dar am renunţat
(1) (2) (3) (4)
UE 27 64.9 13.5 17.8 3.8
Diferential feminin(DF) 10.70 -5.90 -4.30 -0.50
VÂRSTA
15-24 ani – medie total 58.2 27.7 8.8 5.3
25-39 ani – medie total 54.4 22.8 20 2.8
185
(1) (2) (3) (4)
40-54 ani – medie total 64.4 9.6 23.2 2.8
55+ ani – medie total 75.2 3.6 16.5 4.7
EDUCAŢIE
Până la 15 ani – medie total 75.3 4 17 3.7
16-20 ani – medie total 65 12.6 19 3.4
20+ ani – medie total 60.2 15.6 21.1 3.1
URBANIZARE
186
(1) (2) (3) (4)
Rural– medie total 66 11 19.2 3.8
OCUPAŢIA
Lucrător pe cont propriu– 62.6 12.1 15.7 9.6
di t t l barbati
Distributie 56.8 15.1 17.8 10.3
Lucrător manual– medie total 61.2 17 18.9 2.9
Ambii lucrători pe cont 62.1 12.4 21 4.5
i
Distributiedibarbati
t t l 56.1 15.4 23.7 4.8
Lucrător pe cont propriu si 59.7 19.3 18 3
j t
Distributie di t t l
barbati 53.2 23.6 20.1 3.2
Ambii angajaţi– medie total 65.6 13.5 17.7 3.2
187
(1) (2) (3) (4)
VENITUL PREZENT
Viata confortabila– medie 67.6 13.4 14.9 4.1
tDistributie
t l barbati 61.8 16.8 17.0 4.4
Dificil de trăit– medie total 62.6 14.1 19.4 3.9
Foarte dificil de trait– medie 61.9 12.2 21.6 4.3
tDistributie
t l barbati 55.9 15.1 24.4 4.6
Potrivit datelor din tabelul nr.5.15, o pondere medie de 69,6% la femei ş i 58,9% la bărbaţi
vizează pe cei care nu s-au gândit vreodată să înceapă o afacere, ceea ce semnifică faptul că
oportunităţile antreprenoriale au mai degrabă un caracter aleatoriu, în măsură mai mare la femei decât la
bărbaţi, valorificarea acestor oportunităţi, în cazul femeilor, trebuind să fie mai mare.
Diferenţialul feminin este de 10,7 pp, cu depăşiri peste această medie la grupa de femei cu
vârsta 15-24 ani (12,63 pp), femei cu studii superioare (11,34 pp şi 12,68 pp), femei din mediul urban
(10,88 pp), femei angajate (11,47 pp), femei lucrători manuali (11,46 pp), femei ai căror părinţi sunt
lucrători pe cont propriu şi angajaţi (11,79 pp).
188
Ponderea femeilor care s-au gândit să înceapă o afacere a fost în medie de 10,9%, faţă de
16,8%, în cazul bărbaţilor, înregistrându-se un diferenţial feminin de 5,9 pp, creşte destul de mare, ceea ce
relevă o particularitate a femeilor care se gândesc mai puţin să înceapă o afacere, comparativ cu bărbaţii,
mai ales în cazul grupei de vârstă 15-24 ani, 25-39 ani, a celor aflate la studii, a celor din metropolă, mediul
urban şi rural.
Femeile care au întreprins primii paşi într-o afacere dar au renunţat au avut o pondere de
15,9%, comparativ cu 20,2% la bărbaţi, ceea ce semnifică un diferenţial feminin relativ mare (-4,30) din
care rezultă că bărbaţii, ca număr, abandonează într-o proporţie mai mare afaceri începute comparativ cu
femeile. Această situaţie s-ar putea datora nu atât incapacităţii manageriale a unor antreprenori bărbaţi, cât
mai ales numărului mare al bărbaţilor antreprenori faţă de femei.
Cele mai mari ponderi ale renunţării femeilor la afaceri s-au înregistrat la grupele de vârstă 40-
54 ani şi peste 55 ani, la femeile cu studii superioare, la cele din mediul rural, cele cu statutul de angajat,
lucrător manual şi şomer, la femeile cu ambii părinţi lucrători pe cont propriu.
4.6. Unele remarci concluzive
- AF reprezintă un factor major în sprijinirea creşterii economice în practic toate ţă rile prin
abilităţi antreprenoriale deosebite, aşteptările în viitor fiind încă mai optimiste în ceea ce priveşte aportul
AF, mai ales că într-un grad crescând se conştientizează capabilităţile şi potenţialul de valorizare a
oportunităţilor de care dispun femeile.
- AF, comparativ cu AM, percep statutul de antreprenoriat ca fiind foarte atractiv chiar dacă
ocupă ponderi mai mici în numărul total de antreprenori, au înclinaţii mai reduse de a-şi asuma riscul unei
afaceri sau întreţin relativ mai puţin extinse cu alţi antreprenori din ţară sau străinătate.
- În cea mai mare parte a economiilor, AF este mai puţin optimist în ceea ce priveşte
posibilităţile de a demara o afacere (start-up) sau un capital de risc (venture capital) sau a intensifica în
activităţile lor caracterul inovativ, creativ;
189
- În ţările în curs de dezvoltare, femeile sunt în măsură mai mare motivate să devină
antreprenori din necesitatea de a-şi spori veniturile familiei sau a-şi crea un loc de muncă, comparativ cu
bărbaţii, în acest mod reuşind să-şi pună în valoare potenţialul antreprenorial de care dispun.
- Odată cu creşterea nivelului de dezvoltare economică şi socială a ţărilor, are loc o reducere a
discrepanţelor dintre AF şi AM, din punctul de vedere al mai multor criterii şi caracteristici, astfel că
antreprenoriatul feminin, determinat de necesitate (obligaţie), devine într-o măsură crescândă
antreprenoriat determinat de oportunitate. Impactul crizei a modificat raportul necesitate/oportunitate în
favoarea necesităţii, nu numai în ţările în curs de dezvoltare dar şi în cele dezvoltate, îndeosebi în ceea ce
priveşte contracararea tendinţelor de creştere a şomajului, dar mai ales necesitatea intensificării caracterului
inovaţional.
- Pentru AF, primele faze ale demarării unei afaceri reprezintă o provocare şi un efort cu mult
mai puternică decât în cazul AM mai ales în situaţia economiilor în curs de dezvoltare, bazate în principal
pe utilizarea factorilor de producţie sau eficienţa utilizării acestora şi un slab spirit antreprenorial.
- Reţelele de femei antreprenori, în general, sunt de dimensiuni mai mici şi mai puţin
diversificate şi se bazează mai mult pe relaţii personale decât în cazul bărbaţilor.
- AF este mai puţin înclinat spre inovativitate ş i internaţionalizare, decât AM, acest decalaj
reducându-se pe măsură ce creşte nivelul de dezvoltare a ţărilor.
190
BIBLIOGRAFIE
1. Acs, Z.; Audretsch, D.B; “Innovation and Technological change: The new learning”, in G.D.Libecap (ed.);
Advances in the study of Entrepreneurship, Innovation and Economic Growth, Greenwich, CT.: JAI Press,
109-42; 1993; quoted after Casson Mark; Yeung Bernard; Basu Anuradha, Wadeson Nigel (Editors), op. cit.,
p. 611;
2. Becker, G. (1957), “The economics of discrimination”, Chicago: University of Chicago Press.
3. Budig M.J., Intersection on the road of self-employment: gender, family and occupational class, Social
Forces, 84(4), pp.22-23, 2006, quoted after Simon, C. Parker, op.cit., p. 184;
4. Bruni Attila, Gherardi Silvia, Poggio Barbara, „Gender and entrepreneurship. An ethnographical
approach”, Routledge Taylor & Francis Group house of publishing, London and New York, 2005;
5. Brush, C. G., “Research on women Business Owners: Past trends, a new perspective and future
directions”, Entrepreneruship Theory and Practice, 16 (4): 5-30 (1992); Baker, (1997), quoted after Casson
Mark; Yeung Bernard; Basu Anuradha, Wadeson Nigel, op. cit. p. 611;
6. Brush, C.G si Edelman L. “Women entrepreneurs Opportunities for Database Research” (2000), in J. Katz
(ed.) Databases for the study of Entrepreneurship to be filled, C, New York, JAI Press, quoted after Casson
Mark; Yeung Bernard; Basu Anuradha, Wadeson Nigel, op. cit. p. 611;
7. Cantando Mary, Leading with Care, How women around the world are inspiring business, empowering
communities, and creating opportunity, Jossey-Bass a Wiley Imprint house of publishing, San Francisco,
2009;
8. Carter M. Nancy; Henry Colette; Cinneide O Barra; Johnston Kate (Editori) – Female Entrepreneurship –
Implication for education, training and policy, Routledge Taylor & Francis Group house of publishing,
London and New York, collection: Routledge Advances in Management and Business Studies, New York,
2007;
9. Carter M. Nancy; Henry Colette; Cinneide O Barra; Johnston Kate (Editors), op.cit., p. 14;
191
10. Casson Mark; Yeung Bernard; Basu Anuradha, Wadeson Nigel, op.cit., p. 611;
11. Casson Mark; Yeung Bernard; Basu Anuradha, Wadeson Nigel (Editori) – The Oxford Handbook of
Entrepreneurship, Oxford University Press, 2006;
12. Cowling, M., Are entrepreneurs different across the countries? Applied Economics Letters, 7, pp. 785-89,
2000; quoted after Simon, C. Parker, op.cit., p. 185;
13. Hisrich si Brush (1983, 1984, q985, 1986, 1987), quoted after Casson Mark; Yeung Bernard; Basu
Anuradha, Wadeson Nigel, op.cit., p. 612;
14. Masters, S. H. (1975), “Black–white income differences: Empirical studies and policy implications”,
Academic Press.
15. Nicolescu, O., Managementul întreprinderilor mici si mijlocii, Economică house of publishing, Bucuresti,
2001;
16. Reich, M. (1981), Racial inequality, Princeton University Press.
17. Schumpeter J., The theory of Economic Development, Cambridge, M.A, Harvard University Press, 1934;
18. Schwartz, E.; “Entrepreneurship: A new female frontier” Journal of Contemporary Business, 5 (1): 47-76,
1976, quoted after Casson Mark; Yeung Bernard; Basu Anuradha, Wadeson Nigel op,cit., p. 611;
19. Simon, C. Parker, The Economics of Entrepreneurship, Cambridge, University Press, Cambridge, 2009, p.
184;
20. Văduva, S., Antreprenoriatul. Practici aplicative în România si în alte ţă ri în tranziţie, Ed. Economică
house of publishing, Bucuresti, 2004;
21. Wellington, A.J, Self-employment: the new solution for balancing family and career, Labor Economics, 13,
pp. 357-386, 2006, quoted after Simon, C. Parker, op.cit., p. 185;
22. *** The mthodology of developing the activities of research-monitoring based on questionnaires,
Instructions of applicating the questionnaires and with the Instructions of data base completion – realized
in the project “Entrepreneurship and the Equality of Chances. An Inter-regional Model of Women School
of Entrepreneurship”. Project financed through the European Social Fund - “Invest in people!” Contract nr.
POSDRU/9/3.1/S/5. Project manager: prof.univ.dr. Anca Dodescu, www.antres.ro
192
23. *** Progress report nr. 2 –Research-monitoring study - aggregate and comparative – at inter-regional
level, realized in the project “Entrepreneurship and the Equality of Chances. An Inter-regional Model of
Women School of Entrepreneurship”. Project financed through the European Social Fund - “Invest in
people!” Contract nr. POSDRU/9/3.1/S/5. Project manager: prof.univ.dr. Anca Dodescu, www.antres.ro;
24. Barnett, W., Baron, J. and Stuart, T. (2000), “Venues of attainment: Occupational demography and
organisational careers in the California Civil Service”, American Journal of Sociology, 106(1): 88–144.
25. Barron, R. D. and Norris, J. M. (1976), “Sexual divisions and the dual labor market” in D. L. Barker and S.
Allen (eds), Dependence and exploitation in work and marriage, London: Longman: 47–69.
26. Bettio, F. (1988), “The sexual division of labour: The Italian case”, Oxford; New York; Toronto and
Melbourne: Oxford University Press, Clarendon Press.
27. Bird, B. (1992)"The Roman God Mercury: An Entrepreneurial Archetype", Journal of Management Enquiry,
vol 1, no 3, September, 1992.
28. Busenitz, L. and Barney, J. (1997) "Differences between entrepreneurs and managers in large
organizations", Journal of Business Venturing, vol 12, 1997.
29. Carl Schramm, (2006) The Entrepreneurial Imperative, Harper Collins, 2006.
30. Casson, M. (1982) The Entrepreneur: An Economic Theory Reprint. 1991.
31. Casson, M. (2003) The Entrepreneur: An Economic Theory, second edition", Edward Elgar Publishing 2003.
32. Clifford, A., Dixon, S.E.A., 2006. Green-Works: a model for combining social and ecological
entrepreneurship. In: Mair, J., Robinson, J., Hockerts, K. (Eds.), Social Entrepreneurship. Palgrave
MacMillan, New York, NY, pp. 214–234.
33. Coate, S. and Loury, G. C. (1993), “Will affirmative action policies eliminate negative stereotypes?”,
American Economic Review, 85(5): 1220–1240.
34. Cohen, B., Smith, B., Mitchell, R., 2008. Toward a sustainable conceptualization of dependent variables in
entrepreneurship research. Business Strategy and the Environment 17(2): 107–119.
35. Cohen, B., Winn, M.I., 2007. Market imperfections, opportunity and sustainable entrepreneurship. Journal
of Business Venturing 22(1): 29–49.
193
36. Cole, A. (1959) Business Enterprise in its Social Setting, Harvard University Press, Boston, 1959.
37. Collins, J. and Moore, D. (1970) The Organization Makers, Appleton-Century-Crofts, New York, 1970.
38. Dean, T.J., McMullen, J.S., 2007. Toward a theory of sustainable entrepreneurship: reducing environmental
degradation through entrepreneurial action. Journal of Business Venturing 22(1): 50–76.
39. Doeringer, P. and Piore, M. (1971), “Internal labour markets and manpower analysis”, Lexington MA: D.C.
Heath and Co.
40. Elson, D. and Pearson, R. (1981), “Nimble fingers make cheap workers: An analysis of women’s
employment in Third World export manufacturing”, Feminist Review, 2(7): 87–107.
41. England, P. (1982), “The failure of human capital theory to explain occupational sex segregation”, Journal of
Human Resources, 17(3): 358–370.
42. England, P. (2004), “Does bad pay cause occupations to feminize, Does feminisation reduce pay, and how
can we tell with longitudinal data?”, Dept. of Sociology, Stanford, University: Stanford, mimeo.
43. Folsom Jr., Burton W. (1987) The Myth of the Robber Barons, Young America.
44. Gibbs, D., 2009. Sustainability entrepreneurs, ecopreneurs and the development of a sustainable economy.
Greener Management International 55: 63–78.
45. Gold, Steven K (2005) "Entrepreneur's Notebook" Learning Ventures Press, 2005.
46. Goldin, C. (2002), “A pollution theory of discrimination:Male and female differences in occupations and
earnings”, National Bureau of Economic Research, NBER Working Paper No 8985.
47. Grimshaw, D. and Rubery, J. (2007), “Undervaluing women’s work”, European Work and Employment
Research Centre, University of Manchester, Working Paper Series, No 53, Equal Opportunities Commission,
2007.
48. Guiso, L., Monte, F., Sapienza, P. and Singales, L. (2008), “Diversity: Culture, gender, and math”,
Science, Education Forum, 30 May 2008: Vol. 320. No 5880: 1164–1165.
49. Hartman, H. I. (1979), “Capitalism, patriarchy and job segregation by sex”, in Eisenstein, Z. R. (ed.),
Capitalist patriarchy and the case for socialist feminism, Monthly Review Press.
194
50. Hebert, R.F. and Link, A.N. (1988) The Entrepreneur: Mainstream Views and Radical Critiques. New
York: Praeger, 2nd edition.
51. Humphries, J. (1977), “Class struggle and the persistence of the working class family”, Cambridge Journal
of Economics,1.
52. Israel Kirzner, (1997) 'Entrepreneurial Discovery and the Competitive Market Process: An Austrian
Approach', Journal of Economic Literature 35: 60-85
53. Johanisova, N., 2007. A Comparison of Rural Social Enterprises in Britain and the Czech Republic, Masaryk
University, Brno, Czech Republic.
54. Jones, G. (2008), “What is the right number of women? Hints and puzzles from cognitive ability research”,
Econ Journal Watch, 5(2): 227–239.
55. Joseph Schumpeter, (1950) Capitalism, Socialism, and Democracy, 3rd edition, Harper and Row, New
York, 1950.
56. Kanter, R. M. (1977), “Men and women of the corporation”, New York: Basic Books.
57. Knight, K. (1967) "A descriptive model of the intra-firm innovation process", Journal of Business of the
University of Chicago, vol 40, 1967.
58. Lumpkin, GT and Dess, GG (1996) 'Clarifying the Entrepreneurial Orientation Construct and Linking it to
Performance', Academy of Management Review 21(1): 135-172
59. Lundström A., Stevenson L. (2001), „Entrepreneurship policy for the future”, Stockholm, Foundation
suedoise pour la recherche sur les petites entreprises.
60. Lundström A., Stevenson L. (2005), „Entrepreneurship Policy: Theory and Practice”, International Studies
in Entrepreneurship, Springer, 2005.
61. Maccoby, E. and Jacklin, C. (1974), “The psychology of sex differences”, Stanford University Press.
62. May (2008), “Gender and the political economy of knowledge” in F. Bettio and A. Verashchagina (eds),
Frontiers in the economics of gender, Routledge Siena Studies in Political Economy, Routledge: 267–285.
63. McClelland, D. The Achieving Society, Van Nostrand, Princeton NJ, 1961.
195
64. O’Neill, G.D., Jr, Hershauer, J.C., Golden, J.S., 2009. The cultural context of sustainability
entrepreneurship. Greener Management International 55: 33-46.
65. Parrish, B.D. 2008. Sustainability Entrepreneurship: Design Principles, Practices, and Paradigms, PhD
thesis, University of Leeds, UK.
66. Parrish, B.D., 2007. Designing the sustainable enterprise. Futures 39(7): 846–860.
67. Parrish, B.D., 2008. Sustainability-driven entrepreneurship: A literature review. SRI Working Paper
No. 9, Sustainability Research Institute, Leeds, UK.
68. Parrish, B.D., 2009, Sustainability-driven entrepreneurship: Principles of organization design, Journal of
Business Venturing, doi:10.1016 /j.jbusvent.2009.05.005
69. Parrish, B.D., Foxon, T.J., 2009. Sustainability entrepreneurship and equitable transitions to a low-carbon
economy. Greener Management International 55: 47–62.
70. Parrish, B.D., Tilley, F., 2009. Sustainability entrepreneurship: charting a field in emergence. In: Schaper,
M. (Ed.), Making Ecopreneurs: Developing Sustainable Entrepreneurship. Gower, Aldershot, UK.
71. Phelps, E. S. (1972), “The statistical theory of racism and sexism”, American Economic Review, 62(4): 659–
661.
72. Peter Drucker, (1970) "Entrepreneurship in Business Enterprise", Journal of Business Policy, vol 1, 1970.
73. Petersen, T. and Saporta, I. (2004), “The opportunity structure for discrimination”, American Journal of
Sociology, 109(4): 852–901.
74. Pinchot, G. (1985) Intrapreneuring, Harper and Row, New York, 1985.
75. Reskin, B. F. and McBrier, D. B. (2000), “Why not ascription? Organisations employment of male and
female managers”, American Sociological Review, 65(2): 210–33.
76. Reskin, B. F. and Bielby, D. D. (2005), “A sociological perspective on gender and career outcomes”,
Journal of Economic Perspectives, 19(1): 71–86.
77. Reynolds P. (1999), „Creative Destruction: Source of Symptom of Economic Growth?, in Acs Z. Carlsson
B., Karlsson C., Entrepreneurship, small and medium-sized enterprises and the macroeconomy, Cambridge,
Cambridge University Press, p.97-136.

196
78. Richard Cantillon, Essai sur la Nature du Commerce in Général. 1759 [2]
79. Rosen, S. (1986), “The theory of equalising differences” in O. Ashenfelter and R. Layard (eds), Handbook of
labor economics, Amsterdam, Oxford and Tokyo: North-Holland; New York: Elsevier Science.
80. Rubery, J. (1978), “Structured labour markets, worker organisation and low pay”, Cambridge Journal of
Economics, 2(1): 17–36.
81. Schlange, L.E., 2007. What drives sustainable entrepreneurs? Indian Journal of Economics and Business
Special Issue on ABEAI Conference Kona, Hawaii, 2006: 35–45.
82. Schlange, L.E., 2009. Stakeholder identification in sustainability entrepreneurship: the role of managerial
and organisational cognition. Greener Management International 55: 13-32.
83. Shane S., (2003) A general theory of entrepreneurship: the individual-opportunity nexus in New Horizons in
Entrepreneurship series, Edward Elgar Publishing.
84. Shane, S and Venkataraman, S (2000), 'The Promise of Entrepreneurship as a Field of Research', Academy
of Management Review 25(1): 217-226.
85. Summers, L. H. (2005), ‘Remarks at NBER Conference on diversifying the science and engineering
workforce.’ Harvard University website, Office of the President, 14 January.
86. Stevenson, HH and Jarillo, JC (1990) 'A Paradigm of Entrepreneurship: Entrepreneurial Management',
Strategic Management Journal 11: 17-2
87. Storey, D. (1994), „Understanding the Small Business Sector”, London, Routledge.
88. Tilley, F., Parrish, B.D., 2009. Introduction to sustainability entrepreneurship research. Greener
Management International 55: 5–12.
89. Tilley, F., Young, W., 2009. Sustainability entrepreneurs: could they be the true wealth generators of the
future? Greener Management International 55: 79–92.
90. Valentova, M., Krizova, I. and Katrnak, T. (2007), “Occupational gender segregation in the light of the
segregation in education: A cross-national comparison”, IRISS Working Paper 2007–04.
91. West, J. (ed.), (1982), “Work, women and the labour market”, Routledge and Kegan Paul.
197
92. William J. Baumol, Litan, R. E., Carl Schramm, (2007) Good Capitalism, Bad Capitalism, Yale
University Press
93. Young, W., Tilley, F., 2006. Can businesses move beyond efficiency? The shift toward effectiveness and
equity in the corporate sustainability debate. Business Strategy and the Environment 15(6): 402–415.
94. Zoltan Acs and David B. Audretsch (2003) Handbook of Entrepreneurship Research: An Interdisciplinary
Survey and Introduction, Springer.
95. Zaman Gh., (2012) Social and Economic Features of Business in Romania, Mir Peremen - Moscow,
No.1/2012, p.61-75, ISSN 2073-3038;
96. *** (2010) Horizontal and vertical segregation, Université Libre de Bruxelles (ULB) - Département d’économie
appliquée (DULBEA), ;
97. *** (2004) Gender Mainstreaming: Metode şi instrumente. Ghid practic pentru abordarea integratoare a
egalităţii de gen, CPE;
98. *** (2009) Gender segregation in the labour market: root causes, implications and policy responses in the
EU, Francesca Bettio and Alina Verashchagina, European Commission.
198
Adresă: Str. Italiană, nr. 28 -etaj 1, sector 2, București
Tel. 021.455.1998
ProFeminAntrep E-mail: profeminantrep@spiruharet.ro
Website: www.profeminantrep.ro
Universitatea Spiru Haret

Adresă: Str. Ion Ghica, nr. 13, sector 3, Bucureşti
Tel: 021.455.10.00; 021.314.00.75; 021.314.00.76;
Fax: 021.314.39.08
E-mail: info@spiruharet.ro
Website: www.spiruharet.ro
Copertă și layout: Lect. univ. drd. Adrian Șerbănescu

Studiu Privind Segregarea de Gen Pe Piata Muncii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu Privind Segregarea de Gen Pe Piata Muncii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Coordonatori:

Conf. univ. dr. Maria Andronie

Studiu privind segregarea de gen

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

1.1. Delimitări conceptuale 2

1.2. Indicatori de măsurare ai segregării 4

1.3. Comparaţii privind segregarea de gen în ţările Uniunii Europene 7

2. PARTICULARITĂŢI ALE FORŢEI DE MUNCĂ FEMININE 12

2.1. Evoluţii demografice şi ale structurii forţei de muncă 12

2.2. Evoluţii în sfera ocupării forţei de muncă 16

2.3. Evoluţii în sfera şomajului 28

2.4. Disparităţi salariale 29

3. FACTORI DE INFLUENŢĂ AI SEGREGĂRII OCUPAŢIONALE DE GEN 38

4. TENDINŢE ŞI STRUCTURI ALE ANTREPRENORIATULUI FEMININ

4.1. Abordări teoretico-metodologice ale antreprenoriatului feminin 49

4.2. Tendinţe ale antreprenoriatului feminin în UE şi pe plan mondial. Locul României 52

4.3. Antreprenoriatul şi stadiile dezvoltării economice 94

4.4. Antreprenoriatul feminin tânăr (AFT) 108

4.5. Analiza comparativă a antreprenoriatului feminin şi antreprenoriatului masculin în

4.6. Unele remarci concluzive 189

1.1. Delimitări conceptuale

În societate femeile şi bărbaţii nu au aceleaşi roluri, resurse, nevoi şi interese şi nu participă în

Multe politici şi programe nu iau în considerare aceste diferenţe (sunt “gender-blind”).

Rezultatul este că serviciile ş i infrastructurile publice ş i private, precum şi domenii ca ocuparea,

la diferenţele biologice (de exemplu, datele statistice sunt diferenţiate pe sexe).

remunerare dintre femei şi bărbaţi.

Segregarea verticală - reprezintă sub/supra reprezentarea unui grup de lucrători în ocupaţii

stabilitatea locului de muncă, indiferent de sectorul de activitate. Subreprezentarea la nivel de vârf pe

scările ocupaţionale specifice este un fenomen cunoscut în literatura de specialitate ca „segregare

la o anumită raritate a femeilor în poziţii de conducere şi de luare a deciziei în organizaţii publice,

1.2. Indicatori de măsurare ai segregării

(2008) au prezentat următorii 6 indicatori:

descreşterile în proporţia femeilor pe piaţa forţei de muncă.

2. Indicele standardizat construit de Karmel şi MacLachlan (1988) (Indicele IP).

schimbarea ponderii femeilor în totalul forţei de muncă.

caracteristici statistice diferite.

femeilor în ocupare, sau o combinaţie a celor două cauze.

nivelul de ocupare al femeilor şi ponderea lor în structura ocupaţională?

indicatori, acest indicator ia in considerare repartiţia sectoarelor/ocupaţiilor corespunzător gradului de

concentrare a femeilor şi bărbaţilor.

si feminin pe sectoare şi profesii. Se presupune că sectoarele/ocupaţiile feminine au un număr de lucrători

egal cu numărul femeilor în ocupare şi că sectoarele/profesiile masculine au acelaşi număr cu persoanele de

Veraschchagiana, 2009, p.15).

Referitor la indicatorii de evaluare a Strategiei Europene de Ocupare, Comitetul European de

egalităţii de gen. Comitetul a propus ca indicatorul de măsurare a segregării de gen pe sectoare/ocupaţii să

ca o proporţie a ocupării totale (clasificarea ISCO/clasificarea NACE).

diferite de locuri de muncă.

1.3. Comparaţii privind segregarea de gen în ţările Uniunii Europene

În această secţiune sunt prezentate comparaţii europene privind segregarea (Bettio şi

gen sectorială” (Bettio şi Veraschchagina, 2009, p.7).

Figura 1: Segregarea ocupaţională de gen în UE, 1992-2007

Sursa: Bettio and Verashchagina (2009, p. 32)

şi cel mai scăzut este de aproape 10 puncte procentuale.

Graficul 2: Segregare ocupaţională de gen în Europa, 2007

Segregarea pe sectoare economice de activitate la nivel european este prezentată în graficul 3.

europene este de 18,4%.

În ultimele decenii se pare că au apărut anumite modificări în sensul că Ţările Nordice şi

Spania.(Bettio and Verashchagina, 2009).

Tabelul 1: Segregarea de gen pe ocupaţii

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

compendium », DG Employment, Social Affairs and Equal Opportunities.

diferenţa acestuia în intervalul analizat, fiind de 10,9 puncte procentuale.

Tabelul 2: Segregarea de gen pe sectoare

GUXSDGHYăUVWă GUXSDGHYăUVWă GUXSDGHYăUVWă VL