Sociologia dramaturgică: Erving Goffman

Lector Univ. Dr. Ștefania Matei

 Erving Goffman a pus bazele a ceea ce poartă denumirea de
„microsociologie”
Macrosociologia
• Studiază structurile sociale ample
• Formulează modele explicative
care pun accentual pe felul în care
se produc fenomenele sociale la
scară largă
• Adoptă o perspectivă sistemică
asupra societății
• Teoriile prezintă un grad ridicat de
abstractizare și generalizare
Microsociologia
• Studiază realitatea imediată
(experiența trăită a indivizilor în
postura lor de membri ai societății)
• Pune accentul pe modul în care se
produce acțiunea umană în
contexte situate
• Adoptă o perspectivă mai degrabă
emică, aducând în prim plan
semnificațiile subiective pe care
indivizii le atribuie situațiilor
• Erving Goffman a arătat că
societatea nu rezidă în
structuri sau forțe sociale
care depășesc experiența și
capacitatea de cuprindere a
unui individ obișnuit, ci
societatea se regăsește în
ceea ce indivizii „fac”, în mod
concret, în viața cotidiană
• Modul în care este
construită realitatea prin
interacțiunile curente
dintre indivizi constituie
obiectul principal de studiu
al sociologiei lui Erving
Goffman
• Perspectiva socialității ca
produs al interacțiunilor
• Erving Goffman a pus bazele Interacționism simbolic
sociologiei dramaturgice, o
abordare care a schimbat în
mod semnificativ felul de a
înțelege societatea
Constructivism Analiza
• Sociologia dramaturgică este social conversației
o abordare care se regăsește
la intersecția dintre
fenomenologia socială,
constructivismul social,
interacționismul simbolic și
analiza conversației Fenomenologie socială
Sociologia dramaturgică
• Se bazează pe analogia dintre societate și o piesă de teatru
• Indivizii sunt actori care performează o serie de roluri
• Performarea rolurilor se realizează în interacțiuni directe sau mediate cu
ceilalți
• Rolurile trebuie performate cu succes conform unui scenariu asumat la nivel
colectiv
• Performarea cu succes a rolurilor ține de competențele sociale ale indivizilor,
competențe care definesc, într-o formă sau alta, gradul de adaptare al
indivizilor la societatea în care trăiesc
• În performarea rolurilor, indivizii au nevoie de validare din partea celor în fața
cărora le performează
• Performarea rolurilor presupune, printre altele, comportamente de
afișare/producere a sinelui
 Viața cotidiană ca spectacol
Scena vieții sociale („frontstage”)
• Spațiul vieții sociale în care
individul este conștient de
prezența altora și își ajustează
comportamentul pentru a-și
performa cu succes rolul
• Rolul performat se află în relație
directă cu așteptările
persoanelor cu care individul
intră în interacțiune
Culisele vieții sociale („backstage”)
• Spațiu al vieții sociale în care
individul nu resimte
constrângerile ce derivă dintr-o
situație de interacțiune
• Corespunde adesea unei
perioade de pregătire
premergătoare situațiilor de
interacțiune
Managementul impresiei ca principiu
constitutiv al vieții sociale
• Interacțiunea socială reprezintă fundamentul organizării
sociale
• Individul este constrâns să intre în relație cu ceilalți în situații
concrete de viață
• Individul trebuie să facă față acestor situații de interacțiune,
ajustându-și comportamentul la așteptările celorlalți
• Modul în care se atribuie definiție situației și modul în care sunt
interiorizate așteptările celorlalți reprezintă două elemente de care
depind performările cu succes a rolurilor
Managementul impresiei ca principiu
constitutiv al vieții sociale
• În interacțiunea cu ceilalți, indivizii sunt preocupați de ceea
ce afișează despre sine
• Este de așteptat ca afișările despre sine să îl prezinte pe individ
într-o lumină cât mai bună în fața celorlalți
• Este de așteptat ca afișările despre sine să fie consistente în timp
• Este de așteptat ca afișările despre sine, în situația de interacțiune,
să corespundă definiției comune atribuite de participanți situației
• Prin elementele pe care le arată despre sine, individul își revendică
o anumită poziție socială
Munca de afișare identitară („facework”)
• Individul este un personaj pe o scenă socială
• Ca actor pe scena vieții sociale, individul trebuie să performeze un rol
printr-o muncă de afișare identitară
• Munca de afișare identitară presupune un control al individului asupra
impresiei pe care o lasă altora
• Munca de afișare identitară presupune un efort pe care individul îl depune în
situația de interacțiune pentru a afișa o imagine pozitivă despre sine

„Save face”: Muncă de afișare identitară
validată social
- Performarea rolurilor conform
așteptărilor sociale înscrise situației de
interacțiune
„Lose face”: Muncă de afișare identitară
invalidată social
- Performarea inconsistentă a rolurilor
sociale înscrise situației de acțiune
(„ieșirea din rol”)
- Necesită mecanisme reglatorii
Ordinea expresivă ca produs interacțional
• Interacțiunea ca ritual de management al impresiei: fiecare individ
realizează o muncă de afișare identitară prin care se produce o ordine
expresivă
• În situația de interacțiune, fiecare individ se angajează în menținerea
acestei ordini expresive
• Menținerea ordinii expresive se realizează prin ajustarea comportamentului
individual la așteptările celorlalți și la definiția comună atribuită situației
• În menținerea ordinii expresive contează felul în care fiecare participant își
proiectează propriile sale înțelesuri asupra acțiunii altora
• Când ordinea expresivă este disruptă în situația de interacțiune, aceasta
trebuie să fie restaurată printr-un efort comun al participanților
• Situațiile de disrupere a ordinii interacționale sunt relevante din punct de vedere
sociologic întrucât subliniază caracterul de construct social al unor aspecte din viața
socială care nu sunt puse sub semnul întrebării în mod curent
Conform perspectivei sociologiei dramaturgice,
nu se poate spune că lumea socială este reală prin prisma
obiectivității sau factualității unor procese, fenomene,
interacțiuni

ci

se poate spune că lumea socială este reală prin prisma

performării în situația de interacțiune a unor elemente
constitutive ale ordinii sociale construite pe baze
intersubiective
Societatea dincolo de interacțiune și prin
interacțiune
• Lumile sociale se bazează pe o
serie de înțelesuri comun
împărtășite pe care indivizii le
instanțiază în interacțiunile
curente
• Aceste înțelesuri comun
împărtășite guvernează acțiunea
umană și fac posibilă societatea
• Înțelesurile intersubiective sunt
integrate, susținute și produse
prin interacțiune
• Înțelesurile sociale sunt
performate, nu doar interiorizate
– performarea acestora în
interacțiune este ceea ce le face
să fie relevante, asigurându-le
legitimitatea
• Performarea construiește
realitatea socială
Mizele teoretice ale sociologiei dramaturgice
• „Sinele autentic” nu există, ci sinele reprezintă doar o instanțiere a
unor roluri sociale
• Sinele apare ca fenomen emergent situației de interacțiune
(constrângerile interacționale ne fac să credem că avem un sine, dar
noi nu avem, în fapt, un sine)
• Ordinea expresivă, indiferent de particularitățile ei, are ca finalitate
producerea conștiinței sinelui ca fenomen interacțional (ordinea
interacțională construiește sinele / sinele nu ar putea exista
independent de această ordine interacțională)