Teoria structurării: Anthony Giddens

Lector Univ. Dr. Ștefania Matei

Întrebarea care a ghidat teoria și practica sociologică:

Care este relația individului cu societatea?

• Cât de mult își pune amprenta societatea asupra
individului? Cât de mult își pune individul
amprenta asupra societății?
• Care este natura acțiunii umane? Individul
acționează autonom sau individul acționează în
virtutea unor constrângeri sociale?
• Cât de liber este individul față de societate?
• Cum se răsfrânge influența socială asupra
individului? Care sunt limitele în care se exercită
această influență a societății asupra individului?
Dezbaterea „structură socială” versus „agentitate” a
apărut ca încercare de a răspunde întrebării anterioare

Structură socială Agentitate

• Set de perspective care acordă
întâietate constrângerilor sociale
• Individul nu acționează autonom
• Individul acționează după cum îl lasă
societatea să acționeze
• Societatea definește un orizont de
acțiuni posibile (individul nu are
puterea de a depăși acest orizont de
acțiuni impuse de societate)
• Forțele sociale sunt mult mai
puternice decât capacitatea
individuală de acțiune
• Set de perspective care acordă
întâietate autonomiei individuale
• Individul acționează autonom, pe
baza unui liber arbitru
• Mobilul acțiunii se regăsește în
interiorul individului, nu în cadrul
societății
• Individul poate depăși limitările pe
care societatea le impune asupra sa
• Metaforic vorbind, s-ar putea spune
că individul este mult mai puternic
decât societatea
Anthony Giddens formulează teoria
structurării ca răspuns la dezbaterea
„structură socială” versus „agentitate”.

Teoria structurării oferă astfel o poziție

echilibrată care consideră că atât
constrângerile sociale, cât și acțiunile
umane autonome sunt elementele Structură Acțiune
constitutive ale vieții sociale.
socială umană
Teoria structurării stipulează faptul că
acțiunile umane creează structura
socială, în aceeași măsură în care
structura socială creează acțiunile
umane – ceea ce reprezintă un proces
continuu prin care ia naștere ordinea
social.
Structura socială creează acțiunea
umană, dar acțiunea umană creează la
rândul ei structura socială.

Ce înseamnă că structura socială

creează acțiunea umană?

• Oamenii nu pot acționa oricum în

Structură Acțiune
societate, ci în acțiunile lor depind de socială umană
ceea ce există în societate independent
de ei
• Acțiunile umane depind de o realitate
ce există dincolo de individ: cadrul
normativ, sistemul de status-roluri,
instituțiile sociale existente, etc.
Structura socială creează acțiunea
umană, dar acțiunea umană creează la
rândul ei structura socială.

Ce înseamnă că acțiunea umană

determină structura socială?

• În momentul în care indivizii întreprind

Structură Acțiune
o anumită acțiune arată că au socială umană
internalizat părți constitutive ale
structurii sociale pe care le validează
prin intermediul acțiunii respective
• O anumită structură socială nu poate
exista în absența acțiunii umane
(structura socială există prin acțiunile
care o consolidează și o susțin)
Structurile sociale
nu sunt doar
Structură Acțiune
condiții ale acțiunii socială umană
umane, ci rezultate
ale acțiunii umane
 Schema teoriei structurării
Structura socială se interpune în acțiune
la nivelul unor repere identitare

Elementele Elementele
constitutive constitutive ale
ale structurii
Structură Acțiune acțiunii umane
sociale sunt socială umană sunt
regulile și capabilitatea și
resursele cognoscibilitatea

Acțiunea umană face posibilă

structura socială prin practici rutiniere
 • Structura socială reprezintă un
Structură socială mecanism reglator care se
manifestă la nivelul societății prin
reguli și resurse.
• Regulile imprimă un mod de
funcționare a societății (regulile
includ norme, drepturi, obligații,
sancțiuni, recompense)
• Resursele presupun un sistem de
disponibilitate și accesibilitate
(„affordances”)
Acțiune umană • Acțiunea umană se află în relație cu
noțiunea de agentitate
• Acțiunea umană este posibilă prin
capabilitate și cognoscibilitate
• Capabilitatea se referă la posibilitatea
unui individ de a interveni, de a
influența realitatea imediată prin ceea
ce face
• Cognoscibilitatea se referă la
capabilitatea individului de a-și
cunoaște propriul comportament și de
a reflecta asupra propriilor acțiuni
• Cognoscibilitatea vizează și capacitatea
individului de a răspunde, de a reacționa
în fața unei situații
 • Construcția identității unui individ
Repere identitare presupune un proces de
poziționare a acestuia în raport cu
elementele constitutive ale
structurii sociale
• Regulile și accesul la resurse susțin
formarea anumitor repere identitare
• Reperele identitare se manifestă în
interacțiunea umană
• Definirea și redefinirea reperelor
identitare presupun procese de
individualizare
 • Practicile rutiniere vizează aspectele
care asigură o regularitate în viața
Practici rutiniere socială
• Practicile rutiniere constituie centrul
repetitiv al vieții sociale
• Practicile rutiniere reprezintă
elementele cu care oamenii sunt
obișnuiți sau pe care sunt obișnuiți să
le observe sau să le performeze
• Practicile rutiniere fac viața socială
predictibilă și asigură așa numita
„securitate ontologică”
• Practicile rutiniere sunt acțiuni
recursive care mențin în funcțiune o
anumită structură socială