Conceptul de structura sociala

Termenul de structura provine de la verbul "struer = a construi"

n stiinta, conceptul de structura desemneaza partile componente ale unui obiect, fiinta, conceptie,
doctrina etc.
Structura sociala se refera la modul de alcatuire al realitatii sociale, la modul n care elementele
sistemului social se ordoneaza si se ierarhizeaza, la relatiile necesare, esentiale ce se stabilesc ntre
aceste elemente. Teoriile despre stratificare sunt destinate n special analizei ierarhiilor sociale ale
indivizilor si grupurilor. Ele ncearca sa explice nivelurile existente n diferite comunitati sociale si
relatiile acestora cu stabilitatea sau schimbarea sociala. Aproape toate pornesc de la premisa ca toate
societatile cunosc sisteme variate de stratificare sociala ( nu exista societati fara ierarhii sociale.
Structura sociala reprezinta un ansamblu de interactiuni umane si sociale integrate ntr-un sistem,
caruia i confera omogenitate si continuitate si-i determina identitatea si stabilitatea.
Prin lucrarile unor sociologi precum: Auguste Comte, Karl Marx, Emile Durkheim, Claude Levi-
Strauss, Talcott Parsons, Jean Piaget, Anthony Giddens, s-a constituit un curent de investigare a
realitatii sociale din perspectiva structurala denumit structuralismul sociologic.
Talcott Parsons, fondatorul acestui curent, a sustinut ca sistemul socia 626f57g l se distinge prin
organizarea structurala si functionala, structura fiind calea de investigare a modului de functionare a
societatii. Claude Levi-Strauss a conceput structura ca un model de fapte reale, care se accepta sau
se exclud n interiorul unor unitati sociale, care alcatuiesc laolalta un sistem de relatii numit
civilizatie sau cultura. Anthony Giddens a analizat structurile sociale n relatie cu actiunea sociala. n
conceptia sa, cunoasterea societatii se poate face prin structurile sale asa cum se contureaza acestea
n actiunile actorilor sociali.
Structura sociala ca sistem include pe axa orizontala forme precum familia, satul, orasul, natiunea,
iar pe verticala - gruparile clasice, de stratificare, ocupationale, generatii, sexe, vrste, nivel de
instruire scolara etc. Structura sociala cuprinde relatii sociale repetate si stabile ntre componentii
unui sistem social. Datorita existentei structurilor sociale, viata umana si sociala capata caracterul de
regularitate si organizare. Orice societate nu poate fiinta dect daca dispune de structuri, adica de
elemente de durabilitate, n temeiul carora sa se desfasoare viata sociala. nsusi convietuirea
oamenilor ntru-un anumit spatiu si ntr-o anumita epoca este determinata de structuri sociale.
Asadar, structurile sociale sunt colective de indivizi care actioneaza n anumite moduri percepute ca
o convietuire. n raport de relatiile de convietuire, oamenii se grupeaza pe diferite niveluri ale
societatii, rezultnd stratificarile de diferite tipuri.
Studiul structurilor sociale asigura descoperirea elementelor esentiale pentru evaluarea oamenilor, a
modului lor de viata, a pozitiei n ansamblu social a diferitelor colectivitati umane, a coeziunii
interne a unui sistem.
Status social
Prin socializare, individul nvata sa exercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii si
ajunge sa ocupe anumite pozitii n cadrul societatii. Astfel spus, n cadrul structurii sociale, indivizii
detin anumite statusuri si joaca anumite roluri.
Statusul social reprezinta pozitia ocupata de o persoana n societate. n mod obisnuit, statusul este
definit drept pozitia sau rangul unui individ n cadrul grupului sau ale unui grup n raport cu alte
grupuri.
n literatura de specialitate se ntlnesc diverse definiti date conceptului de status social. Astfel
Septimiu Chelcea considera ca statusul social exprima drepturile si obligatiile unei persoane, puterea
de care dispune. Max Webber aprecia ca statusul social este echivalent cu prestigiul social. Robert
Linton a definit statusul social ca fiind o colectie de drepturi si datorii determinate de locul ocupat
de individ n societate.
Statusul social este, asadar, treapta pe care se afla un individ ntr-o structura sociala si reflecta tipul
de apreciere asupra lui data de catre ceilalti membri din structura. Fiecare om este evaluat n functie
de pozitia ocupata n cadrul structurii din care face parte. Recunoasterea status-ului depinde att de
personalitatea individului, ct si de normele si valorile specifice structurii sociale din care face parte.
(ex. medic/dar si membru al celei mai nalte asociatii stiintifice din lumea medicala).
Fiecare individ detine o multitudine de statusuri si trece mereu de la un status la altul. Talcott
Parsons a evidentiat doua tipuri de statusuri sociale: status atribuit sau prescris, care reprezinta
pozitia, treapta, recunoasterea data de societate, ca urmare a unor dimensiuni psihosociale (vrsta,
religie, sex, rasa, mediu familial etc.) si status dobndit, care este pozitia cstigata de o persoana
prin nvatare, prin efort.
Atribuirea statusurilor se face n raport cu sexul, vrsta, nationalitatea, rasa, religia sau clasa sociala.
Socializarea statusurilor prescrise ncepe foarte timpuriu. nca de la nastere, n majoritatea
societatilor, copiii sunt socializati diferentiat n raport cu sexul. Prima diferentiere simbolica apare n
culoarea cu care sunt mbracati baietii si fetele. Ulterior jocurile pe care le practica fetele, jucariile
pe care la folosesc sunt diferite de cele ale baietilor. n mod traditional fetele sunt socializate pentru
a detine statusuri de mame, sotii, gospodine, n timp ce baietii sunt socializati n raport cu alte
asteptari sociale; ei trebuie sa dea dovada de forta, curaj si fermitate.
Atribuirea statusurilor n functie de sex se face pe baza unor modele culturale, n temeiul normelor
sociale dominante. Spre exemplu n unele societati, pregatirea hranei este o activitate exclusiv
feminina, n altele predominant masculina; n unele societati activitatea agricola este exercitata
predominant de catre barbati, n altele, de catre femei; n unele societati din Asia de Sud-Est si din
Orientul Apropiat, munca de secretariat este facuta de catre barbati, pentru ca se apreciaza ca
femeile nu pot tine un secret si nu pot lucra n acelasi loc cu barbatii. Realizarea statusurilor
specifice de sex este supravegheata de catre societate prin diverse mijloace. Un individ care nu-si
ndeplineste atributiile statusului sau risca sa fie penalizat social si marginalizat. n general,
societatile (mai ales cele moderne, industrializate) au devenit mai tolerante n raport cu prescrierea
statusurilor de sex.
Atribuirea statusurilor n functie de vrsta se face n societate n raport cu categoriile de vrsta
(copii, adolescenti, adulti si batrni). Societatea atribuie fiecarui individ un anumit status n functie
de vrsta pe care o are. Importanta statusurilor de vrsta s-a achimbat pe masura modernizarii
societatilor. Societatile moderne sunt mult mai putin riguroase, comparativ cu cele traditionale, n
prestabilirea statusurilor n functie de vrsta. n societatile traditionale exista o puternica diviziune
comunitara a statusurilor n functie de vrsta. Trecerea de la o vrsta la alta era pregatita si marcata
prin ceremonii si ritualuri. n societatile traditionale, batrni aveau un status cu prestigiu social
ridicat. Ei erau stapnii averii, principalii decidenti si judecatori.n societatile moderne, trecerea de
la vrsta de adolescent la cea de adult este mai putin marcata si nu mai constituie obiectul unui
control comunitar. n prezent, batrnii sunt marginalizati social n majoritatea societatilor. Dupa
iesirea la pensie ei si reduc brusc importanta statusului social. Societatile moderne au dezvoltat un o
forma de cvasiatribuire de status: meritocratia - un sistem social n care statusul este prescris n
raport cu meritul, care este masurat prin performante educationale si profesionale.

Statusul dobndit se contureaza si se obtine de catre individ n cadrul competitiei cu ceilalti membri
ai societatii care aspira la el (exemplu de statusuri dobndite: student, director, actor economist etc.).
Toate societatile distribuie un numar limitat de status-uri dobndite. Spre deosebire de statusurile
atribuite care sunt caracteristice pentru ntreaga populatie dintr-o comunitate (ex. barbati, femei,
copii, tineri, adulti, batrni etc.), statusurile dobndite fiinteaza ntr-un numar stabilit de societate, n
raport cu oportunitatile sale. Dobndirea unui status este rezultatul unei alegeri individuale si al unei
competitii. Statusul de barbat este ptrescris/atribuit, cel de sot este dobndit. Nu toti barbatii ajung
soti. Casatoria este rezultatul unei alegeri individuale. n societatile traditionale, majoritatea
statusurilor erau prescrise n raport cu conditiile sociale ale familiei din care se nastea copilul.
Societatile industriale au redus sfera statusurilor prescrise si ofera posibilitati mari de mobilitate a
statusului descendentilor fata de cel al parintilor si de dobndire de statusuri noi prin preformante.
Dobndirea unui status se face prin eforturi personale si este nsotit de anumite costuri personale,
ntruct obliga individul la alegeri multiple: cariera scolara, ocupationala, relatii cu prietenii, loc de
rezidenta etc. Dobndirea unui nou status este asociata cu schimbari n raport locuinta, grupul de
prieteni, relatiile sociale, raporturile cu rudele, inclusiv cu distantarea fata de parinti.
Un tip special de status este status-ul fundamental. Vrsta, sexul si, n anumite conditii - ocupatia,
sunt status-uri fundamentale. n virtutea acestui status, societatea, membrii acesteia, asteapta de la
noi un anumit comportament. ntr-un fel se manifesta cerintele legate de actiunile si abilitatile unui
copil (conformarea la regulile sociale, inocenta, puritate) si n cu totul alt mod este perceput adultul,
judecat, n principiu, prin asumarea responsabilitatilor sociale, competenta profesionala si sociala.
Fiecare individ detine o multitudine de statusuri care se asociaza ntre ele si formeaza un ansamblu
denumit status global. Statusul global poate fi unitar, coerent, daca statusurile care l compun sunt
congruente ntre ele. Tendinta generala a oricarui individ este de a asocia statusurile pe care le
detine, de a evita orice conflict ntre ele, de ale face congruente. Conflictele sau incongruenta de
status se manifesta ntre componentele profesionale, familiale, economice, politice, sociale etc. ale
statusului global. Absenta congruentei ntre diferitele statusuri provoaca la nivelul individului un
anumit sentiment de insecuritate sau de culpabilitate, care se poate compensa fie printr-un
conformism accentuat, fie prin revolta. Inconsistenta statusurilor pot crea confuzie. Sotul si sotia au ,
de regula, vrste apropiate. Statusul de sot batrn si de proaspat tata sunt considerate statusuri
incongruente.
Rolul social
Rolul social exprima totalitatea asteptarilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate n
drepturi si responsabilitati ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unui status. Statusul este o
pozitie ocupata de individ n societate iar rolul social reprezinta comportamentul asteptat de
societate de la cel care ocupa acel status.
Rolurile sociale sunt expresia comportamentului social directionate pentru ndeplinirea unui scop
bine definit. Rolurile pun n evidenta toate sarcinile ce-i revin sau pe care si le asuma un individ din
pozitia sociala ocupata. Rolul este comportamentul real al unei persoane care detine un status. Rolul
ndeplinit de fiecare este unic, el nu poate fi reprodus sau recreat de altcineva. n schimb societatea
dispune de un sistem de norme si de mijloace ce obliga pe membrii sai sa-si adapteze
comportamentul la rolurile derivate din status-ul dobndit sau atribuit. Rolurile sunt primele legaturi
ntre structurile institutionale si experientele personale ale membrilor unei societati. Rolurile sociale
por fi dobndite sau pot fi atribuite. Fiecare rol are, n societate sau n grup, semnificatia sa.
nvatarea rolului implica doua aspecte: dobndirea capacitatii de a exercita ndatoririle si de a
pretinde privilegiile rolului si dobndirea atitudinilor, sentimentelor asteptarilor pretinse de rol.
Primul aspect se realizeaza mai usor, al doilea presupune reorientari mentale si atitudinale necesare
pentru exercitarea eficienta a rolului. Personalitatea influenteaza alegerea rolurilor, modul de
exercitare al acestora. n acelasi timp, dobndirea unui rol produce modificari ale eului, ale
personalitatii. O fata si schimba personalitatea dupa casatorie, iar o sotie dupa ce naste. Fata e
fiecare rol exista asteptari din partea celorlalti. Se deosebesc trei tipuri de asteptari: necesare,
obligatorii si facultative. Asteptarile necesare se impun cu forta maxima, iar detinatorul unui rol nu
se poate sustrage lor. Daca individul nu satisface aceste asteptari, el este sanctionat n mod sever. Un
politist care fura este sanctionat mai sever dect alte persoane care fura. n mod asemanator sunt
sanctionati: un judecator care ia mita, un preot imoral, un contabil care fraudeaza etc. Asteptarile
obligatorii se manifesta la nivelul grupurilor sociale, care impun anumite reguli de conduita, iar
gradul de conformare la ele este variabil. Asteptarile facultative exprima libertatea individului de a
le respecta mai mult sau mai putin.
Un rol nu fiinteaza autonom. Fiecare persoana ndeplineste mai multe roluri. Fiecare status este
determinat de mai multe roluri. Totalitatea rolurilor asociate unui status formeaza un set de roluri.
Statusul unui individ este determinat de contextul social si de numarul de roluri jucate. De exemplu
statusului de student i revin mai multe roluri: rolul de membru al comunitatii universitare; rol de
nvatare si pregatire; rolul de coleg; rolul de membru al familiei; rolul de prieten; rolul de cititor al
bibliotecii universitare; rolul de membru al societatilor stiintifice; rolul de membru al consiliului
facultatii etc. Rolurile jucate de o persoana se pot combina ntr-un ansamblu omogen, persoanele
exercitnd fara dificultati ntregul set de roluri. Persoanele care realizeaza aceste performante sunt
putine. n foarte multe cazuri stresurile de rol care desemneaza dificultatile pe care le au oamenii n
exercitarea cerintelor de rol. Stresul de rol se datoreaza pregatiri inadecvate pentru rol, dificultatilor
n tranzitiile de rol, conflictelor de rol si esecurilor de rol.

Orice rol are cel putin un rol reciproc atasat lui. Drepturile legate de un rol sunt ndatoriri legate de
un alt rol. De aceea exista situatii cnd individul este obligat sa joace simultan mai multe roluri si
atunci apare conflictul interroluri. De exemplu un individ care medic fiind trebuie sa-si opereze
propriul copil.
Relatii sociale
Fiinta umana intra n relatie cu ceilalti membri ai societatii din nevoia intrinseca de celalalt.
Oamenii intra n contact unii cu altii dintr-o necesitate. Orice societate sau grup social nu este o
simpla suma de indivizi, ci consta ntr-o retea de legaturi ntre acestia, n mijloacele materiale si
simbolice pe care ei le folosesc n interactiunile si activitatea lor, precum si n rezultatele sau
produsele materiale si spirituale ale activitatii lor sociale. Relatiile interindividuale pot fi
ntmplatoare, efemere sau spontane, avnd n aceasta situatie, din punctul de vedere al vietii sociale
un rol derivat, secundar. n toate colectivitatile, grupurile si unitatile sociale exista nsa relatii
fundamentale, ce se caracterizeaza prin durata si stabilitate, se desfasoara dupa norme si reguli
stabilite, sunt consfintite n legi, coduri, reguli, obiceiuri sau traditii. Nu toate relatiile dintre indivizi
sunt relatii sociale. Relatiile interumane prezinta mai multe forme: contactul spatial, contactul
psihic, contactul social, interactiunile sociale Contactul spatial are n vedere diversele mprejurari n
care indivizii intra n contact (locul de munca, locul de studiu, locuinte, adunari publice etc.).
Contactul psihic este o forma de relatie de lunga durata n care indivizii si observa reciproc
caracteristicile, aspectul, trasaturile de caracter, pregatirea intelectuala, preocuparile etc. Contactele
sociale se nasc prin intermediul relatiilor dintre cel putin doi oameni care manifesta un interes
comun pentru un obiect si actioneaza mpreuna.
Contractele sociale pot fi : trecatoare si durabile; particulare si publice; directe si indirecte;
personale si impersonale; materiale si personale. Indiferent de natura lor, contractele sociale stau la
baza relatiilor sociale. Absenta acestor contacte poate duce la marginalizare, nsingurare, la
consecinte negative asupra echilibrului psihic al indivizilor.
n situatia n care contactele sociale sunt durabile, ntre indivizi apare un fenomen nou, ei cauta sa se
influenteze reciproc. n acest mod se naste interactiunea sociala. Ea genereaza procesele de adaptare,
de acceptare, de socializare, de cooperare, de opozitie , de conflict etc. Interactiunile sociale se
realizeaza dupa anumite modele statornicite n practica vietii sociale. Intrnd ntr-un grup, individul
trebuie sa se conformeze modelelor de interactiune existente n grupul respectiv. Interactiunile pot fi
directe sau indirecte. Interactiunile sociale sunt mai durabile dect contactele sociale. Pe baza lor
apar relatiile sociale.
Relatiile sociale - reprezinta un sistem de legaturi ce cuprinde minimum doi parteneri (indivizi sau
grupuri), un contact, atitudini, interese si situatii, un sistem de drepturi si obligatii pe care partenerii
trebuie sa le realizeze. Relatiile sociale reprezinta elementul durabil al legaturilor sociale care unesc
oamenii n grupuri. Fara relatii sociale si interactiuni interioare un grup nu poate exista un anumit
timp, n mod organizat si coeziv. Relatiile sociale sunt raporturi ntre unitatile sociale (grupuri,
institutii, colectivitati)
Relatiile sociale prezinta o mare diversitate, fapt care face ca sa existe mai multe criterii de
clasificare.
Dupa natura lor relatiile sociale sunt: economice, politice, educationale, juridice etc.
Dupa tipul partenerilor relatiile sociale sunt:
- relatii interindividuale - reprezinta relatiile stabilite ntre doi indivizi. n acest caz relatiile pot fi: de
prietenie, de colaborare, de dusmanie, de conflict, de ntrajutorare, de indiferenta;
- relatii ntre individ si grup - n acest tip de relatii individul reprezinta o entitate si grupul cealalta
entitate n care sunt incluse valorile, interesele si normele grupului; de regula n cadrul grupurilor
mici relatiile sociale sunt relatii de cunoastere, afective, de comunicare, de mobilitate; o alta
clasificare a relatiilor sociale la nivelul grupului mic este data de Jean Piaget, conform caruia
relatiilor sociale se mpart n relatii intelectuale, afective si morale;
- relatii intergrupale sunt acele relatii care au ca parteneri grupurile luate ca totalitati.

Un alt criteriu de clasificarea a relatiilor sociale l constituie influenta exercitata de acestea asupra
coeziunii sociale. Conform acestui criteriu deosebim:
- relatia de cooperare, care poate fi personala sau impersonala, deliberata sau simbolica. n grupurile
mici cooperarea este directa si personala. n grupurile mari ea este impersonala si simbolica;
- relatii de subordonare si supraordonare; un grup sau un individ este dominat de un grup sau individ
sau domina, prin diferite mijloace un alt grup sau individ;
- relatii de compromis si toleranta; presupun existenta a doi indivizi sau grupuri cu interese si
scopuri diferite, pe care nu si le pot impune si se accepta reciproc;
- relatia de marginalitate apare cnd indivizii participa la grupuri cu modele valorice diferite fara a
se identifica n totalitate cu nici unul dintre ele;
- relatii de competitie; ele apar cnd resursele de putere, prestigiu, produse, afectiune, statusuri etc.
sunt limitate, percepute ca atare; aspectul competitiv reiese din obtinerea unui rezultat pe seama
celorlalti participanti n relatie;
- relatii conflictuale; apar cnd deosebirea de interese nu admite compromisul , iar partenerii
ncearca sa se reciproc unul pe celalalt.
Natura activitatii reprezinta un alt criteriu de clasificare a relatiilor sociale. Se deosebesc din
perspectiva acestui criteriu relatii de munca, relatii familiale, relatii de vecinatate, relatii de petrecere
a timpului liber. Investigarea acestor relatii este obiectul de studiu al unor ramuri ale sociologiei:
sociologia muncii, sociologia familiei, sociologia timpului liber etc
Clas social, grup numeros de oameni, istoricete constituit, crora le snt proprii anumite
caracteristici sociale comune, i anume: acelai loc n sistemul produciei sociale, acelai raport (de
cele mai multe ori consfinit prin legi) fa de mijloacele de producie; acelai rol n organizarea
social a muncii; acelai mod de obinere a prii de care dispun din bogia societii, precum i
aceeai mrime a acestei pri; contiina apartenenei la acest grup, anumite trsturi psihosociale
proprii.
Noiunea de clas social a fost introdus de gnditori pre-marxiti (n special de reprezentanii
economiei politice clasice engleze), dar Karl Marx i Friedrich Engels au mbogit i au dezvoltat
n chip esenial conceptul de clas i teoria claselor i luptei de clas ca motor al dezvoltrii istorice.
n cunoscuta scrisoare ctre J. Weydemeyer, Marx a sintetizat contribuia sa la teoria claselor n
urmtoarele teze: 1) existena claselor este legat de anumite faze istorice de dezvoltare a produciei;
2) lupta de clas duce n mod necesar la dictatura proletariatului; 3) aceasta constituie trecerea la
desfiinarea tuturor claselor n ornduirea comunist.
Scindarea societii n clase s-a produs pe o anumit treapt de dezvoltare istoric, n procesul
trecerii de la ornduirea comunei primitive la sclavagism. Baza economic a apariiei claselor a
constituit-o apariia diviziunii sociale a muncii i a proprietii private asupra mijloacelor de
producie. Datorit locului diferit ocupat ntr-o anumit ornduire economic a societii, o clas
social i poate nsui munca alteia. n ornduirile sclavagist, feudal i capitalist societatea este
scindat n clase sociale opuse antagonic: clase exploatate (sclavii, iobagii, proletariatul) i clase
exploatatoare (stpnii de sclavi, feudalii, capitalitii).
n orice ornduire, alturi de clasele sociale principale (ex. proletariatul i burghezia n capitalism)
exist clase neprincipale (clase pe cale de apariie sau de desfiinare, diverse clase i pturi
intermediare, de ex. mica burghezie n capitalism).
Clasele sociale i constituie un sistem de organizaii i inspir concepii, teorii sau doctrine care
exprim i apr cu mijloace instituionale i pe plan ideologic interesele clasei respective. Din
existena claselor cu interese opuse decurge lupta de clas, for motrice a dezvoltrii societii
mprite n clase antagonice. n urma revoluiilor sociale, care constituie forma cea mai nalt a
luptei de clas, un mod de producie este nlocuit cu altul, iar ca urmare a schimbrii modului de
producie se modific treptat i structura de clas a societii.
Categoria de clas social deine n concepia materialist a istoriei i o important funcie
metodologic, avnd o valoare operaional pentru definirea i analiza unor fenomene sociale
complexe ca suprastructura, statul (puterea politic), democraia, revoluiile, rzboaiele, contiina
social, cultura etc.