Introducere

(...)Recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile
constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume.”

Violenţa umană constituie o temă a prezentului întrucât există peste tot în lume şi întoate domeniile
vieţii sociale şi individuale. Analizele care afirmă universalitatea violenţei vor ţine seama de criteriile şi
modalităţile diferite de abordare a problemei la nivelul uneisocietăţi caracterizată de realităţi sociale şi
culturale distincte. Caracterul relativ al violenţei decurge din interrelaţiile presupuse de codurile sociale"
juridice" politice" istorice şi culturaleale societăţii în care se manifestă.
În prezent problema violenţei domestice a devenit globală" a cunoscut o extindere îngrijorătoare
pentru Republica Moldova şi alte ţări de pe glob. Precum şi în alte ţări ale lumii" la fel şi în Republica
Moldova" femeile sînt victimile directe a violenţei domestice. Violenţa în familie a căror victime sînt
deseori femeile" apare ca urmarea valorilor familiale şi sociale fie a neglijării lor" femeile fiind
considerate fiinţe inferioare şi tratate ca atare.
Violenţa împotriva femeilor este un fenomen de proporţii mondiale regăsindu-se în toate societăţile şi
culturile. Îi cad victimă femei de orice rasă" etnie" origine socială. ,Creşterea violenţei îndreptată asupra
femeii reprezintă una dintre problemele sociale celemai dramatice cu care se confruntă societăţile
contemporane. )eşi este dificil de estimatnumărul femeilor care sunt maltratate c/iar de către soţul lor"
datorită dorinţei de a domina şi
de a menţine controlul, mai mult" majoritatea partenerilor recurg la diferite agresiuni
considerînd pedepsele fizice ca un mijloc de disciplinare. Violenţa domestică a fost considerată multă
vreme un fenomen normal şi ascuns în societatea tradiţională" pentru că bărbaţii aveau dreptul de
exercitare a puterii asupra membrilor familiei în deosebi asupra femeii. subordonarea femeii faţă de
bărbat a avut loc odată cu evoluţia diviziunii muncii" proprietăţii private şi a claselor opuse prin însăşi
poziţia lor faţă de proprietatea privată.
 ”Violența domestică este o amenințare sau provocare, petrecută în
prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relației dintre partenerii
sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau
sexual poate fi însoțit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea
bunurilor care aparțin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte
potențiale surse de sprijin; amenințări făcute la adresa altor persoane
semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra
banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului
și a altor surse de îngrijire și protecție”.

Se numește 'violența în familie' orice act vătămător, fizic sau emoțional

care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate
lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare,
izolarea de prieteni și familie, amenințări și atacuri care în unele cazuri pot
duce la moartea unuia dintre parteneri. Deși pînă de curînd s-a presupus că
femeia este cel mai adesea victima violenței în familie, în urma unor cercetări
s-a descoperit că de fapt numărul bărbaților agresati este destul de mare.
Experții care cercetează această problemă sunt de acord că violența este un
fenomen larg răspîndit, mult mai răspîndit decît arată sondajele, pentru
simplul fapt că unele fapte nu sunt raportate poliției sau spitalelor.
Cauzele violenței domestice

Cauzele violenței domestice sunt diferite însă principalul vinovat pentru care
violența domestică persistă într-un popor este STATUL. Statul este și cel care are
toate instrumentele, și pîrgiile necesare pentru a diminua, sau chiar eradica.
Sărăcia reprezintă o mare cauză a violenței domestice, pentru că atunci cînd un
bărbat își bate femeia aceasta de cele mai multe ori NU ARE UNDE SĂ SE DUCA SĂ
STEA ÎN ALTĂ PARTE, nu are cum să se mute și să se descurce singură din punct de
vedere financiar, așa ca stă și îndură alături de cel care o bate. Viața în 2 e mult mai
ieftină decît viața de unul singur. Iar după o anumită virsta, femeile își pot găsi mai
greu un nou bărbat care să stea alături de ele .
Educația precară reprezintă o a doua cauză a violenței domestice, pentru că ea le
face pe femei să creadă că:
E normal ca bărbatul să-și bată femeia;

E normal ca femeia să stea la cratiță;

E normal ca femeia să se ocupe singură de muncile casei și șă creasca ea copii că,

vezi doamne “ bărbatul aduce banii în casă “
E normal ca femeia să nu sufle o vorbă în fața bărbatului care o agresează fizic sau
verbal, etc .
Natura biologică a omului este violentă . Educația teoretic ar trebuie să îi ajute
pe bărbați să se controleze, însă pentru ca cei mai mulți au o educație precară,
bărbații se enervează și devin violenți (fizic sau verbal ) foarte ușor .
 Forme ale violenței în familie

Violența în familie poate fi definită ca un patern de control

coercitiv caracterizat prin folosirea comportamentelor abuzive
fizice, sexuale sau emoționale.
Violența în familie include: violența fizică, rele tratamente
aplicate minorului, limitarea independenței partenerului,
nerespectarea drepturilor, sentimentelor, opiniilor, expectanțelor
partenerului, violența între frați, abuzul și violența asupra
membrilor vîrstnici ai familiei, etc.

Abuzul fizic este vătămarea sănătății fizice a unei persoane
(dar și amenințarea cu aceasta) produsă neaccidental de un
agresor. Ea constă din gesturi și lovituri adresate unei persoane,
producîndu-i durere sau menite să distrugă bunurile ei. Abuzul
fizic constă în atingeri sau contacte fizice dureroase îndreptate
asupra victimei sau celor dragi victimei: copii, părinți, frați și, de
asemenea, constă în intimidarea ei fizică. Violența fizică începe cu
gesturi și lovituri care țintesc victima și pot duce pană la crimă.
Abuzul fizic ia multe forme, incluzînd: împingerea, plesnirea,
trasul de par, răsucirea brațelor, provocarea de vînătăi,
desfigurare, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri de pumn, aruncarea în
victimă cu diverse obiecte, folosirea armelor, izbirea de pereți și
mobilă.

Abuzul psihologic (emoțional) este cel mai des întîlnit și se regăsește ca parte
componentă a tuturor formelor de abuz. Deși precedă și acompaniază
celelalte forme de abuz, acesta se poate manifesta și izolat, prin: injurări,
amenințări, intimidări, uciderea animalelor domestice preferate, privarea de
satisfacerea nevoilor personale esențiale (mîncare, somn, etc.). Dacă această
violență pare mai puțin dură, mai ușor de suportat de victimă, efectul trăirii ei
de durată este dezastruos la nivelul stimei și încrederii de sine a victimei.
Formele de abuz psihologic mai des întîlnite sunt: izolarea victimei (legarea,
încuierea ei în diferite spații închise, în pivniță, etc.); neacordarea
răspunsurilor emoționale; terorizarea ei și refuzul de a-i acorda ajutor la
solicitarea acesteia; degradarea ei; exploatarea ei sau folosirea ei ca servitor;
coruperea ei morală prin amenințări sau terorizare.

 Abuzul sexual, începe cu comentarii degradante la adresa femeii și continuă

cu atingeri neplăcute și diverse înjurări provocate victimei în timpul sau în
legatură cu actul sexual. Violul marital este o formă de violență sexuală pe
care femeia o suportă adesea, suferind în tăcere, plătind tribut normelor
sociale care consideră că relațiile intime sunt, în primul rînd, un drept al
bărbatului, un teritoriu unde el este stăpînul care decide; această mentalitate
determină femeia să nu vorbească despre suferința ei.

 Violenţa economică, duce la scăderea resurselor şi autonomiei victimei. Se

manifestă prin controlul accesului victimei la bani sau lucruri personale,
hrană, mijloace de transport, telefon şi alte surse de protecţie sau îngrijire de
care ar putea beneficia.

 Violenţă socială – sistarea activităţilor şi relaţiilor sociale, izolarea în situaţia

de victimă a violenţei în cadrul care favorizează agresarea acesteia pe planul
vieţii private şi intime. Duce la izolarea victimei şi lipsirea ei de suport social,
cu dificultăţi de ieşire din situaţiile de violenţă.
Conform statisticilor realizate la nivel mondial şi a experienţei efective
în domeniu, care le confirmă, s-a observat că factorii de risc în acest
domeniu includ:
Nivel redus de educaţie şi de cunoaştere a drepturilor omului,
Expunerea la comportamente similare în copilărie,
Experienţa de martor la violenţa în familie,
Dereglări de personalitate cu tentă antisocială,
Consum excesiv de alcool,
Relaţii cu mai mulţi parteneri şi/ sau suspiciuni referitoare la
infidelitate,
Atitudini care acceptă discriminarea de gen şi violenţa.
Factorii de risc specifici asociaţi cu experimentarea violenţei de la
partenerul de viaţă:
Istorie de violenţă,
Neînţelegeri maritale si nemulţumiri,
Dificultăţi de comunicare între parteneri,
Atitudine de superioritate masculină şi de inferioritate feminină
acceptată de unul sau ambii parteneri,
Legislaţie permisivă sau care nu este pusă în aplicare,
Ideologia conform căreia utilizarea violenţei poate soluţiona
conflictele.
Definit ca un act comportamental violenţa domestică are caracter
instrumental, intenţionat şi învăţat.

Instrumental, agresorul controlează victima, obţine ceea ce doreşte de

la ea. Comportamentele devin funcţionale dacă au şi rezultatul
scondat. În comportament care nu are rezultatele aşteptate pentru cel
care îl aplică, tinde să nu se mai repete după o anumită perioadă de
timp. La fel, comportamentele violente tolerate prin neintervenţie sau
întărite, persistă şi se accentuează;
Intenţionat, se produce cu intenţia de control şi dominare, de
menţinerea puterii, prinfaptul că nu apare doar izolat îi conferă
caracterul de intenţie pe care de regulă abuzatorul nu o recunoaşte,
dar poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce,
spre exemplu, dacă pornim de la ideea că agresorul în momentele de
furie nu-şi poate controla sau stăpîni emoţiile.
Învăţat, violenţa asupra partenerului nu este înăscută. După cum se
ştie copiii învaţă
prin imitaţie, familia reprezintă modelul din care îşi extrage valori,
cunoaştere şi comportamente, 60 % dintre adulţii care sunt violenţi cu
partenerele au crescut în familii cu violenţă. Partea optimistă este că
fiind un comportament învăţat, el poate fi schimbat printr-un nou
proces de învăţare. Dovada că violenţa nu este genetică este procentul
de 40 % dintre copiii care cresc în familii violente şi care nu devin
agresori.
Influente asupra dezvoltarii copiilor

Copiii care cresc in familii violente dezvolta comportamente si o conditie fizica ce-i
face usor de recunoscut. Ei prezinta:
• Probleme fizice, boli inexplicabile, expusi la accidente in casa si in afara casei,
dezvoltare fizica mai lenta;
• Probleme emotionale si mentale: anxietate marita, simtamant de culpabilitate, frica
de abandon, izolare, manie, frica de raniri si moarte;
• Probleme psihologice: neincredere in sine, depresie, comparare cu viata mai fericita
a colegilor;
• Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalti,
probleme cu somnul, enurezie, batai, fuga de acasa, sarcini la varste mici, relatii
pentru a scapa de acasa, mutilare, consum de droguri si alcool, comportament
defensiv cu minciuna;
• Probleme scolare - neincredere, eliminare, schimbari bruste in performantele
scolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;
• Identificare cu eroi negativi

Un lucru mai putin luat in considerare pana acum este faptul ca in randul tinerilor a
crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid si ca pe primul loc in randul
cauzelor se afla climatul familial deteriorat si slaba comunicare in cadrul familiei.
Sfaturi referitoare la alegerea viitorului partener, care sunt utile
pentru a evita formarea unui cuplu bazat pe violenta si a evita de
a fi pusa in situatia de a suporta violenta in propria-ti familie.
Prima conditie este sa nu te grabesti in alegerea ta, sa nu te lasi
"dusa de val". Apoi, alege un barbat care:
 sa aiba abilitati in comunicarea de toate felurile: verbala,
gestuala, afectiva, sexuala, sociala etc.;
 sa-i placa sa comunice;
 nu foloseste comunicarea pentru a-i ataca pe ceilalti;
 sa aiba simtul umorului foarte dezvoltat;
 sa doreasca sa-si depaseasca limitele propriei educatii;
 nu-si face din "independenta" un fel de a fi;
 sa nu-ti poata face vreun rau, pentru ca te iubeste;
 ii repugna violenta;
 este generos din punct de vedere material si spiritual;
 este deschis fata de tine.
A doua conditie este sa faci tot ceea ce depinde de tine, in sensul:
sa poti juca fata de el si rolul de "mama" atunci cand simti ca este
nevoie;
 sa ii dai cat de multa atentie se poate;
 sa nu te multumesti cu prea putin, in general;
 sa te respecti si sa il respecti;
 sa asculti ceea ce spune chiar si atunci cand este nervos, fara
sa-l contrazici;
 sa comunici ori de cate ori este nevoie, cu "deschidere" spre
intelegere;
 sa-i dai sentimentul de siguranta si incredere;
 sa-l faci sa inteleaga faptul ca-l iubesti;
 sa nu scapi ocazia de a face din cand in cand cate o gluma
nevinovata, care sa-l relaxeze;
 sa nu-i dai sentimentul ca depinzi exclusiv de el in vreun fel.
Daca vei urma si aceste sfaturi, pe langa altele pe care le consideri
tu utile, nevoia ta de siguranta, viata ordonata si dragoste iti va fi
pe deplin satisfacuta.
Pe langa acest fapt, copiii vostri vor beneficia de o atmosfera de
familie corecta, linistita si constructiva.
 Alexandra ,50 ani
Casatorita 27 ani
- Cum a început totul?
- Ne-am întilnit la o fabrică eram angajați acolo. Ne-am îndrăgostit și am
rămas împreună. Apoi ne-am căsătorit, avem 2 copii, fată și băiat. La început a
fost foarte frumos, dar cu timpul s-a distrus relația noastră.
- Pînă unde s-a ajuns?
- După ce au venit copii pe lume, a început să bea, cu timpul din ce în ce mai
mult, devenise violent, vulgar!
- Va lovit?
- Da, de multe ori!
- Ce ați simțit atunci cînd va lovit prima data?
- A fost cumplit. Am vrut să plec, dar m-am gîndit la copii pentru că erau
micuți și nu am vrut să îi despart de tată. Cel mai rău s-au simțit copiii
deoarece ei au văzut tot, și sunt afectați și pînă acum. În timp a devenit
alcoholic și agresiv cu toți.
- Cum va-ți gîndit că deja nu mai puteți suporta acele chinuri și vreți să plecați?
- Totul s-a întîmplat în momentul în care m-a bătut, m-a strîns de gît și am
leșinat. După i-am zis că o să plec la care el a răspuns “casa e a mea, ușa e a ta
”. Nu am spus la nimeni de acel moment, dearece exact atunci împlineam 27 de
ani de casătorie, însă cu timpul, fiul meu a auzit și a zis că pînă aici a fost este
momentul sa plec, și eu am fost deacord am zis – gata ajunge, și am plecat.
- Ce ați simțit atunci cînd ați ieșit pe poartă?
- Libertate!
 Ecaterina, căsătorită de 19 ani
Activează în cîmpul muncii de 10 ani
Mama a 4 copii

- Vă amintiți cînd au început problemele în familia dvs?

- Chiar la început, chiar din prima lună după căsătorie a început violenta asupra
mea și agresia.
- Cum se manifesta violența soțului, fizică, psihologică?
- Și una și alta, a fost și fizică sub formă de bătăi, bătăi crunte și psihică sub
formă de numiri de orice gen, înjosiri. Îmi amintesc cum prima dată m-a bătut
atît de tare încît am avut inflamații grave! De ar fi violența doar asupra mea,
însă el o manifestă și asupra copiilor. Uneori are obiceiul să îl lege pe unul din
copii cu o frînghie de picior și să-l agaţe de plafonul de la pod punîndu-i cu
deasila pe ceilalți să rîdă de el.
- Cineva din rude, din apropiații dvs, au știut că sunteți supusă violenței?
- La început, cîțiva ani nu am spus nimănui de temă că soțul va afla că am spus
cuiva și ar fi și mai violent. După asta am spus familiei, ei au încercat să
vorbească cu el dar înzadar totul, el continua violența și asupra mea și asupra
copiilor. De multe ori am încercat să plec de acasă dar de fiecare data el venea
după noi și își cerea iertare, spunea că mai mult nu va repeta, dar nu se ținea
de promisiune. Acum recent am apelat la linia fierbinte care m-a ajutat foarte
mult din toate punctele de vedere, acuma o să încerc să îmi cresc copiii într-o
altă atmosferă, fără violență, dar pentru aceasta trebuie să muncim.