Sunteți pe pagina 1din 3

Definitia Sociologiei: Sociologia este stiinta societatii, stiinta formelor de viata sociala omenesti.

Termenul de sociologie nu este vechi, el a fost introdus de catre sociologul fra ncez Auguste Comte n 1839. Este format din doua cuvinte: socius de origine latina nsemnnd sot, asociat, tovarasi, logos de origine greceasca nsemnnd idee, teorie, stiinta . n ceea ce pri veste clasificarea si fixarea pe un loc propriu al sociologiei n sistemul stiinte lor reprezinta o ierarhie a stiintelor. Sociologia formeaza cea mai nalta treapta , un fel de regina a stiintelor. Sociologia nu este singura stiinta sociala, ea nu este singura care studiaz a fenomenele sau realitatile social umane. Unele stinte sociale ca : istoria, et nografia, politica, dreptul, etica, economia politica, psihologia etc. sunt mai vechi dect ea. S-a impus deci necesitatea de a se clasifica nu numai grupele mari de stiinte, care se disting destul de clar prin obiectul lor, dar si fiecare gr upa n parte, n cazul nostru grupa stiintelor sociale, dedicate, n ultima analiza, s tudiul acelorasi realitati. Clasificarea stiintelor sociale a fost mai dificil deoarece ele nu se de osebesc ntre ele din punct de vedere al obiectul lor, ct si prin punctul de vedere pe care l au de cercetarea, care este societatea omeneasca. Oameni de stiinta sunt de acord cu ideea ca stiintele sociale s-au constituit pr in diviziunea muncii stiintifice, din nevoia dea cunoaste ct mai bine, mai amanun tit si mai exact, existenta oamenilor, manifestarile acestora, precum si creatii le sociale ale oamenilor. Pornind de la aceasta idee unele stiinte sociale s-au specializat n studiul unui singur sector din viata sociala ca de exemplu: stiinte le economice, juridice, politice, morale, artisitce, religioase, folclorice, edu cationale etc. Sociologia s-a constituit chiar de la nceput ca stiinta societatii n totalitatea e i, a realitatii sociale sub toate aspectele ei fundamentale. Dupa cel de al doilea razboi mondial efortul clasificarii stiintelor si-au pierd ut intensitatea, rosturile lor primordiale. n zilele noastre snt doua procese fund amentale n miscarea stiintelor sociale: specializare tot mai amanuntita reasamblar ea rezultatelor. Societatea este studiata simultan de stiintele economice, juridi ce, politice, morale, artistice, etnografice, folcloristice, filosofice, noologi ce, axiologice, pedagogice, lingvistice si asa mai departe si pe lnga numeroase s tiinte istorice: arheologia preitorica si clasica, istoria antica, medievala, mo derna si contemporana, ...etc. Sociologia se mparte n ramuri de preocupari tot mai specializate: sociologia econo mica, juridica, politica, agrara, industriala, rurala, urbana, comerciala, finan ciara, a limbii, a culturii, educatiei, a armatei, a razboiului, a fiecarei tari sau a unor regiuni. n zilele noastre trei stiinte se ocupa de cerecetare societa tii: sociologia (inclusiv psihologia sociala), istoria si culturologia, dar toat e aceste stiinte se ocupa de studierea omenirii, fiindca societatea este a oamen ilor, cultura si istoria tot al oamenilor, dar pentru a studia unele aspecte mai amanuntite ele se separa. n Romnia studierea acestei stiinte a nceput ntre cele dou a razboaie mondiale, prin pozitia Scolii sociologice din Bucuresti, dar el nu a devenit perfect constient numai n ultimele decenii. VIOLENTA IN FAMILIE

Fiecare dintre noi stie foarte bine ce este violenta. Ea ne evoca in minte moart e, tortura, masacre, razboi, oprimare, criminalitate sau terorism, epurare si ge nocid. Intr-un registru mai putin dramatic, ne gandim la lipsa de civilizatie , i nsulte si injurii, nepolitete si atitudini nerespectuoase. Cu toate ca e un f enomen atat de cunoscut, nu e usor sa ajungem la o definitie satisfacatoare si i n acelasi timp consensuala. Unii evoca in mod spontan folosirea fortei si se foc alizeaza asupra vatamarilor fizice. Avand in vedere variabile juridice sai socio -institutionale, altii pun accentul pe transgresarea sau violarea normelor si in

special pe cele care se refera la legalitate. Lucrarile bine cunoscute ale lui Georges Sorel, Hannah Arendt sau, mai apro ape de noi, cele ale lui Charles Tilly sau Julien Freund, ne permit sa mergem ma i departe si ne atrag atentia asupra urmatoarelor aspecte privind violenta : ext inderea fenomenului si relativitatea sa, modalitatile de abordare si evolutia sa , uzajul si finalitatile sale, caracteristicile fenomenului si factorii sai expl icativi, politicile duse pentru medierea si prevenirea fenomenului si eficacitat ea lor. Dictionarul enciclopedic roman defineste violenta ca fiind un viciu de consi ntamant, care consta in constrangerea exercitata pe cale psihica asupra unei per soane spre a o determina sa faca un anumit act juridic. Pe langa aceasta se amint este si de o Teorie a violentei -teorie sociologica a violentei- potrivit careia inegalitatea sociala isi are izvorul in folosirea, pe o anumita treapta a dezvo ltarii sociale, a violentei de catre unii oameni impotriva altora. De exemplu, E .Duhring afirma despre clasele sociale ca isi au originea in supunerea prin viol enta a unei parti a societatii de catre cealalta (violenta interna). Alti sociologi burghezi, ca de pilda L.Gumplowicz, au considerat ca la originea claselor si a statutului se afla supunerea unor triburi sau popoare de catre alt ele (violenta externa). Marxismul recunoaste rolul violentei in istorie, inclusiv rolul ei pozitiv in im prejurarile revolutionare,cand ea devine necesara datorita impotrivirii armate a fortelor reactionare, dar arata ca atat scopul in vederea caruia e pusa in acti une violenta, cat si mijloacele prin care se realizeaza (armatele, tehnica milit ara) sunt determinate in ultima analiza de conditiile economice. Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construire a si dinamica familiei, intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale e ste de data recenta. Doar in ultimii 20 de ani, stiintele sociale si reglementar ile legale internationale fac referinta la violenta domestica. Abordarea fenomen ului de violenta domestica s-a petrecut,ulterior generalizarii, in randurile pro fesionistilor si ale comunitatilor, a interesului privind prevenirea maltratarii copilului. Ete interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relat ie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta, a bia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabi litatii parentale. Principala functie a familiei si a parintelui izolat protejarea copiilor- este ce l mai adesea neglijata in cazul familiilor violente. Cu toate acestea, unul dint re cele mai frecvente argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partene r violent e : in momentele bune, el stie sa fie un tata bun, iar copiii au nevoie de amandoi parintii.. cuplu conduce la stabilirea unui raport de forte. Cand ave m de-a face cu niste cupluri egalitare, in care puterea de decizie apartine ambi lor parteneri, dandu-li- se ideea ca familia reprezinta celula de baza a s ocietatii apare in mod implicit in dezvoltarea masurilor de protectie in cazul v iolentei in familie. Agresivitatea in sentimentul de satisfactie, riscul de viol enta domestica e foarte scazut. In raporturile de dominare-supunere, violenta ia o forma punitiva. Cel care domi na se bucura de o judecata morala, imatura. In majoritatea cazurilor, raportul d e putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta, iar femeia supus a. Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Fami lia, ca grup social cu existenta privata, e guvernata de valorile, normele si ti parele comportamentale ale adultilor formand cuplul. Acest corp de judecati mora le vor fi apoi, in procesul educatiei directe si indirecte, prin imitatie, inocu lcate copiilor. Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care fac parte din procesul numit nasterea psihica a copilului, sunt actul de ide ntitate al individului in lume, in societate. Kant cristaliza conditiile necesar e unei existente implinite ca fiind cerul instelat deasupra capului si legea mor ala in inima. Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii nevoilor existentiale ale tut

uror membrilor ei, e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragost e care sa regleze relatiile intre membrii familiei. In absenta acestei morale, c ei mai slabi membrii ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al uno r sentimente perisabile ce pot determina incredibile oscilatii comportamentale. O gandire morala cu principii clare, cunoasterea si respectarea nevoilor umane i n general si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala, in special de cat re toti membrii adulti, pot garanta calitatea vietii familiei. Cel mai bun predictor al violentei domestice este existenta unui incident p rodus anterior momentului in care se discuta riscul de violenta in familie. Indi ferent de forma pe care a luat-o manifestarea violentei, aparitia ei in relatiil e dintre membrii familiei reprezinta o bresa ce treptat va ingadui forme si mani festari tot mai ample, mai variate si mai frecvente. O nevinovata remarca de gen ul nu-mi place cum ti-ai aranjat parul sau nu-mi place cum te-ai imbracat va atr age dupa sine, in timp, consecinte tot mai dramatice. Aceste remarce pot fi apre ciate de cel /cea caruia ii sunt adresate ca o manifestare a interesului sau, al tfel spus, a iubirii. In realitate, apare aici deja o arogare a dreptului de a i mpune celuilalt limitele existentei si ale manifestarilor, dupa bunul plac al ce lui care se simte in pozitia dominanta. Cel supus nu are dreptul la o existenta proprie, la nevoi proprii. Existenta si nevoile lui se vor forma conform princip iilor si ingradirilor impuse, adeseori arbitrat, de catre cel care domina. In timp, variatiile care apar privesc gravitatea si perioada de timp a fazelor d intre incidente. Dupa cativa ani, incidentele pot fi tot mai grave, iar faza rem uscarilor, a insistentelor pentru iertare si impacare tot mai scurta, pana la ab senta totala. In orice stat democratic, drepturile omului sunt legi pentru a caror respec tare exista un aparat bine articulat si detinand depline puteri puse in slujba p rotejarii cetatenilor. Ignorarea prevederilor legale nu permite derogari de la o bligativitatea fiecarui cetatean de respectare a lor. CONCLUZII Din perspectiva sociologic, familia este instituia fundamental n toate societile. Fam lia este un "grup social relativ permanent de indivizi legai ntre ei prin origine, cstorie sau adopiune".

n societatea romneasc, suntem familiarizai cu anumite versiuni ale familiei: familia nucleu i familia extinsa. Mai exist i un al treilea tip de familie, familia poliga m. Familia nucleu (nuclear) - "const n doi aduli de sex opus care ntrein o relaie s aprobat de societate, mpreun cu proprii lor copii sau adoptai. Structura familiei De obicei nucleul familiei l formeaz prinii i copii. Sunt ns i situaii n care la leu se mai adaug bunicii, iar n unele cazuri i rudele apropiate(unchi, mtui) se impli c sau sunt implicate n activitatea educativ. In familiile formate din prini i copii, mama este cea care ncepe educaia, n primul an de via avnd rol predominant, nu numai n hrnirea copilului cum exagerat se accentueaz, ci n realizarea i a celorlalte dimensiuni ale educaiei, ntre care cldura afectiv i f area deprinderilor elementare ocup primul loc.

Mijloacele mass-media i n mod special televiziunea exercit o influen puternic asupra ducaiei estetice. Nu se poate vorbi despre o influen strict pozitiv sau strict negat iv; pe de o parte exist numeroase emisiuni culturale, de mbogire a cunotinelor, dar de alt parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaia inocent a copiilor ntr-un sens negativ. Prinii trebuie s controleze att timpul pe care copilul petrece n faa televizorului ct i emisiunile pe care le urmrete. n unele familii pre parea pentru cultura estetica a copilului lipsete cu desvrire, iar n altele aceasta e ste exagerat. Dac copilul nu are aptitudini i nici plcere pentru diferite arte (bale t, muzic, teatru etc.), prinii trebuie s respecte opiunea copilului.