SELEGEAN ALEXANDRU-BOGDAN

AN 1. SEM.2.

EXPRESIE CORPORALA SI EURITMIE

REFERAT
Modalități de exprimare non-verbală în dans și balet
Un rol foarte important in acest tip de comunicare il au semnele legate de miscare,
gesturi, mimica si postura care pot fi intilnite in dans și balet. Primii teoreticieni care au
studiat importanta comunicativa a mimicii si gesturilor au fost profesorii de retorica si marii
oratori ai antichitatii. Noua era a studiului gestualitatii pune bazele unei noi discipline in
sfera stiintelor comunicarii si anume kinezica. Obiectul de studiu al acesteia il constituie
modalitatile de comunicare prin intermediul gesturilor si al mimicii. Dansul dintre domeniile
artei este cel mai legat de aceste forme de comunicare. In dans expresia devine controlata ,
deliberata si coerspunzatoare caracterului si spiritului acestuia. Prin mimica este transmisa
catre public starea psihica interioara a dansatorului. In consecinta starea de spirit a
dansatorului va influenta mesajul dansului.
Gestul si viata psihica in dans și balet
Fiecare om se manifesta diferit exteriorizindu-si de o maniera particulara sentimentele si
gindurile prin actiuni, atitudini si gesturi caracteristice. Astfel putem lua exemplu a 2
dansatori care executind acelasi program coregrafic genereaza involuntar in miscarea lor
elemente particulare. Este probabil ca subiectii sa fie influentati si de starile lor sufletesti
care isi vor pune amprenta asupra dansului lor. O mare importanta asupra formarii psihice a
individului o are mediul si societatea. Astfel societatea te poate educa si forma pe
standardele unui luptator (invingator) sau ale unui invins. Aceasta se vede din
comportamentul, privirea, gesturile si postura unui dansator.
Fenomenele psihice sunt toate legate de motricitate. Ideea de miscare este insotita in
general de realizare ei totala sau partiala. Exista o corelare strinsa intre ideea unei tendinte
motrice si realizarea musculara efectiva a acestei miscari. Un exemplu in acest sens este
acela ca dansatorul intelege miscarea indicata de coregraf dar nu poate sa o execute din
ratiuni obiective ( oboseala, lipsa de concentrare, absenta calitatilor fizice necesare, etc. ).
Ideea de miscare in dans și balet
Conform principiului expresivitatii , oricarei miscari interioare ii corespunde o miscare
corporala analoaga. Majoritatea acestor miscari se produc involuntar, insa in mod progresiv
in paralel cu anumite miscari ce-si vor pastra caracterul spontan si natural altele vor fi
insusite in mod constient si se vor dezvolta devenind gesturi semnificative si intentionate.
Acestea dobindesc o semnificatie mai inalta prin care omul se raoporteaza voluntar si
constient la ambianta pe care o traieste. Astfel avem 2 feluri de miscari:
1. Miscari expresive – neintentionate
2. Miscari simbolice – intentionate
Gestul
In vreme ce animalele comunica intre ele prin semnale, oamenii comunica intre ei prin
semne. Semnalizarea reprezinta un fenomen natural iar semnificatia este o creatie culturala.
Dansul este compus din miscare corporala, gest si expresie. Dintre acestea gestul joaca un
rol foarte important in relaizarea programului coregrafic. O problema indelung dezbatuta de
teoreticieni este clasificarea gesturilor. Ele pot fi:
1. Embleme
2. Ilustratorii
3. Miscari afective
4. Gesturi de reglaj
5. Gesturi adaptorii

Emblemele reprezinta gesturi care tin locul cuvintelor si pot constitui un limbaj de sine
statator. Dansatorii folosesc emblemele in compunerea coregrafiei pentru a transmite
publicului mesajul dorit. Spre exemplu in “Paso Doble” dansatorul trebuie sa redea
atmosfera unei coride si in cosecinta gesturile sale vor fi cele ale unui toreador care se lupta
cu un taur imaginar. In ceea ce priveste acest dans exista 2 cai ale comunicarii gestuale:
1. Interna; are loc intre eroii eposului (dansatorsi taurul virtual) .
2. Comunicare externa; prin care mesajul ajunge la cunostinta publicului.
Ratiunea spectacolului se datoreaza celei din urma insa ea nu poate exista fara cea din tii.
Gesturile pot fi analizate si din punctul de vedere al:
1. Energiei ele putin fi moi sau energice, accentuate sau diluate etc.
2. Vitezei- pot fi lente, rapide, intirziate sau grabite.
3. Formei – pot fi rotunde, ascutite, etc.
4. Amplitudinii- pot fi largi sau strinse
5. Al continuitatii – pot fi legate sau disociate.
Sa luam de exemplu viteza care variaza de la dans la dans si chiar in cadrul aceluiasi dans
in functie de tempoul acestuia.
Expresivitatea
In general se considera ca expresivitatea este nativa dar ea include fara indoiala si trasaturi
dobindite tinind de obisnuinta , dexteritate si chiar autocontrol. In sensul ei specific
expresivitatea apare ca o insusire aptitudinala complexa pe care o dobindim cu scopul de a
proiecta in plan mental si de a exprima adecvat si sugestiv o situatie, o idee sau o stare
psihica. Expresivitatea nu numai ca face parte din dans dar am putea spune ca nimic nu o
pune in valoare decit acesta. Mijloacele de expresie sunt mimica si postura. Expresia mimica
reprezinta terenul celor mai bogate investigatii, aceasta avind 2 principale componente
reprezentind ochii si gura. Expresia ochilor este foarte importnta de multe ori ea tradind
sentimentele ce se ascund in spatele miscarii dansatorului, dar putind in acelasi timp si sa
dea mai multa substanta dansului. Pentru aceasta dansatorii recurg la machiaj care are rolul
de a accentua mesajul si de al face mai inteligibil.
Atitudinea corporala
Felul in care stam poate fi un indicator foarte bun al starii fizice si psihice in care ne aflam si
poate servi ca o forma deliberata de comunicare. De asemeni pozitia corpului ne poate trada
in ceea ce priveste obiceiurile, profesia, educatia. Spre exemplu un dansator va adopta o
postura frumoasa, eleganta si echilibrata si in viata particulara nu numai pe scena. Un alt
factor care intervine in difuzarea mesajelor in domeniul dansului il reperzinta vestimentatia.
Aceasta este o cale de a comunica publicului ca purtatorul trebuie sa indeplineasca un
anumit rol si are un anumit statut. Vestimentatia poate ajuta publicul sa ineleaga mai usor
mesajul pe care vrea sa-l transmita dansatorul completind in acest sens informatia.
Comunicarea scenica in dans constituie legatura organica intre desfasurarea unei
succesiuni de actiuni fizice, expresive, justificate anterior si modul in care spectatorul va
putea in cadrul general al intelegerii mesajului artistic sa retraiasca imaginativ si afectiv viata
sufleteasca a personajului (dansatorului). Acesta transmite starile, trairile si emotiile dansului
sau prin itermediul mimicii, gesturilor, expresivitatii si posturii sale.