RELIGIA ŞI APARIȚIA

LUMII
BĂRNUȚ LARISA
PAȘCALĂU LIANA
PAVEL SERGIU
POP GEORGE
SCHINKER ANDREA

CLASA A 11-A F
• RELIGIA ESTE CREDINȚA ÎN SUPRANATURAL, SACRU SAU DIVIN, ȘI CODUL MORAL,
PRACTICILE DE ORDIN RITUAL, DOGMELE, VALORILE ȘI INSTITUȚIILE ASOCIATE CU
ACEASTĂ CREDINȚĂ. IN CURSUL DEZVOLTĂRII SALE RELIGIA A LUAT UN IMENS NUMĂR DE
FORME ÎN DIVERSE CULTURI SAU PERSOANE.
• CREAȚIONISMUL ESTE CREDINȚA CĂ UNIVERSUL ȘI TOATE FORMELE DE VIAȚĂ AU FOST
CREATE DE DUMNEZEU SAU DE O ALTĂ FORMĂ DE INTELIGENȚÄ EXTRA-TERESTRĂ.
CREAȚIONIȘTII BIBLICI ACCEPTĂ RELATAREA DIN CARTEA FACERII(GENEZĂ), POTRIVIT
CĂREIA DUMNEZEU CREEAZĂ TOTUL ÎN 6 ZILE, PE CĂND ADEPȚII CREAȚIONISMULUI
ȘTIINȚIFIC CRED CĂ UN CREATOR A FĂCUT TOT CE EXISTĂ, ACEŞTIA PUTÂND INSĂ SĂ
RESPINGĂ TEZA CREAȚIEI ÎN 6 ZILE CA FIIND RELATAREA ISTORICĂ A PROCESULUI.
• CUNOAȘTEREA RELIGIOASĀ, CONFORM PRACTICANȚILOR RELIGIEI, POATE FI OBȚINUTĂ DE
LA LIDERI RELIGIOSI, TEXTE SACRE (SCRIPTURI), SI/ORI PRIN REVELAȚIE PERSONALĀ.
UNELE RELIGII CONSIDERĀ ACEASTĂ CUNOAȘTERE CA NELIMITATĂ ȘI CAPABILĂ SĂ
RĂSPUNDĂ TUTUROR ÎNTREBĂRILOR; ALȚII VĂD CUNOAȘTEREA RELIGIOASĂ CA JUCÂND
UN ROL MAI LIMITAT, ADESEORI CA UN COMPLEMENT LA CUNOAȘTEREA OBȚINUTĂ PRIN
OBSERVARE FIZICĂ. UNII OAMENI RELIGIOȘI CONSIDERĂ CĂ CUNOAȘTEREA RELIGIOASĂ
OBȚINUTĂ ÎN ACEST MOD ESTE ABSOLUTĂ ȘI INFAILIBILĂ.
• METODA ȘTIINȚIFICĂ PRESUPUNE DOBÂNDIREA CUNOAȘTERII TESTÂND IPOTEZELE
PENTRU A DEZVOLTA TEORII CARE PERMIT EXPLICAREA FAPTELOR S-AU EVALUAREA
EXPERIMENTELOR ȘI RĂSPUNDE DOAR ÎNTREBĂRILOR DESPRE UNIVERSUL FIZIC. EA
DEZVOLTĂ TEORII ALE LUMII CARE SE POTRIVESC EVIDENTELOR OBSERVATE FIZIC.
TOATĂ CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ ESTE SUBIECTUL AJUSTĂRILOR ULTERIOARE ÎN
FAȚA EVIDENȚELOR ADIȚIONALE. TEORIILE ȘTIINȚIFICE CARE DISPUN DE O
PREPONDERENȚĂ A EVIDENȚELOR FAVORABILE SUNT ACUM CONSIDERATE CA
ATRIBUTE SAU DEFINIȚII ALE REALITĂȚII (DE EXEMPLU TEORIA GRAVITAȚIEI, A
EVOLUȚIEI ȘI CEA COSMOGONICĂ).
• ÎN CADRUL ȘTIINȚELOR NATURII, CEL MAI ELOCVENT ȘI ACTUAL EXEMPLU ESTE
DEZBATEREA PRIVIND CREAȚIONISMUL, REFERITOR LA COMPATIBILITATEA ÎNTRE
ISTORIA BIBLICĂ A FACERII LUMII ȘI TEORIILE ȘTIINȚIFICE ALE COSMOLOGIEI ȘI
BIOLOGIEI EVOLUȚIONISTE. UN EXEMPLU MAI VECHI ESTE REACȚIA VATICANULUI
FAȚĂ DE "FALSIFICAREA" DE CĂTRE GALILEO GALILEI A COSMOLOGIEI GEOCENTRICE.
ȘTIINȚELE SOCIALE ȘI ELE AU FOST ȚINTA UNOR ATACURI DIN PARTEA RELIGIEI DIN
MOTIVE CE ȚIN DE DIVERSE REZULTATE ȘI CONCLUZII ALE ACESTORA. ÎNTRUCĂT
PENTRU CREDINCIOȘI, DOGMA ESTE PRIN DEFINIȚIE ADEVĂRATĂ, UNII CREDINCIOȘI
(DE EXEMPLU FUNDAMENTATIŞTII ISLAMICI SAU CREȘTINI) PĂSTREAZĂ O
INTERPRETARE LITERALĂ A TEXTELOR BIBLICE, INDIFERENȚI LA RĂSPUNSURILE
ȘTIINȚIFICE CARE ADRESEAZĂ ACELEAŞI PROBLEME.
• DE OBICEI APAR CONFLICTE ÎNTRE AFIRMAȚIILE CU CARACTER ȘTIINȚIFIC ȘI
CELE CU CARACTER RELIGIOS PRIN FAPTUL CĂ FIECARE VIZEAZĂ NIVELURI
DIFERITE. ASTFEL, TEORIA CREAȚIEI DIN BIBLIE TEMATIZEAZĂ RAPORTUL
DINTRE DUMNEZEU, LUME ȘI OM, ÎNSĂ NU ȘI ȘTIINȚA DESPRE NATURA
OBSERVABILĂ (EMPIRICĂ) A LUCRURILOR (VEZI ȘI EXEGEZA ȘI
HERMENEUTICA BIBLICĂ). FAPT RĂMÂNE TOTUȘI CĂ PREA DES ATUNCI
CÂND BIBLIA PRETINDE A SPUNE ADEVĂRURI DESPRE " RAPORTURILE
DINTRE DUMNEZEU, LUME ȘI OM ", EA PRACTICĂ UN DISCURS, CARE PRIN
DEFINIȚIA (BA CHIAR MAI ALES PRIN ISTORIA) FILOZOFIEI, ESTE UN SUBIECT
LEGITIM DE ANALIZĂ A ACESTEIA DIN URMĂ, TOT AȘA CUM ATUNCI CÂND
VORBEȘTE DESPRE OBIECTE, FIINȚE SAU CATEGORII REALE (OM, LUME,
ANIMALE, FENOMENE NATURALE, ETC.), EA ÎȘI EXPUNE ÎN MOD INEVITABIL
AFIRMAȚIILE CRITICII LEGITIME A ȘTIINȚEI. CHESTIUNEA ESTE DECI
DEPARTE DE A FI SIMPLĂ, IAR SFERELE CELOR TREI ACTIVITĂȚI UMANE
SUNT DEPARTE DE A FI ATÂT DE SIMPLU DE SEPARAT.
FILOZOFIA ȘI RELIGIA
• TOATE ÎNTREPRINDERILE UMANE POT DEGENERA ȘI ÎȘI POT RATA RAȚIUNEA DE A FI ȘI TOATE
POT DEVENI ASTFEL MALADII: DRAGOSTEA SE POATE TOPI ÎN GELOZIE, IMAGINAȚIA NE
POATE FACE SĂ PIERDEM SENSUL REALITĂȚII IAR ABUZUL DE RAȚIUNE NE POATE FACE
INSENSIBILI. NICI RELIGIA NU SCAPĂ ACESTUI DESTIN, CĂCI ȘI EA POATE DEGENERA.
ADEVĂRURILE RELIGIEI NU POT FI ÎNȚELESE DINTR-O DATĂ ȘI O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA:
ELE RĂMÂN SUBIECT ETERN DE APROFUNDARE. PERICOLUL BÂNTUIE PERMANENT DECI,
FĂCÂNDU-NE SĂ LUĂM O ETAPĂ ÎN ACEASTĂ DINAMICĂ A DEZVOLTĂRII DREPT "PUNCTUL
DE SOSIRE". ANTROPOLOGII NE SPUN CĂ ACEST BLOCAJ POATE LUA DIVERSE FORME: 
• GÂNDIREA MAGICĂ: CONFUNDĂM ADESEA GÂNDIREA RELIGIOASĂ CU GÂNDIREA MAGICĂ.
COPILUL CARE SE ROAGĂ LA "MICUL ISUS" SĂ FIE SĂNĂTOS ȘI SĂ CREASCĂ MARE SAU
ADULTUL CARE ÎI CERE "BUNULUI DUMNEZEU" SĂ-L SCAPE DE UN NECAZ, PRACTICĂ
AMÂNDOI GÂNDIREA MAGICĂ. ACEASTA SE CARACTERIZEAZĂ PRIN CREDINȚA CĂ PUTEM
ACȚIONA DE MANIERĂ INDIRECTĂ ASUPRA FENOMENELOR NATURALE SAU ASUPRA ALTUIA,
MANIPULÂND PUTERILE SPIRITUALE SUPERIOARE PRIN RUGĂMINȚILE NOASTRE FIERBINȚI.
ASTFEL, SUPERSTIȚIA ÎNLOCUIEȘTE GÂNDIREA CRITICĂ. GÂNDIREA MAGICĂ SE DEOSEBEȘTE
DE GÂNDIREA RELIGIOASĂ PRIN ACEEA CĂ EA VREA SĂ MANIPULEZE DIVINUL ÎN LOC SĂ I SE
SUPUNĂ.
• CONFUZIA DISCURSULUI: O ALTĂ FORMĂ DE DEGENERARE A RELIGIEI ESTE
CONFUZIA DISCURSULUI. ESTE O CONFUZIE ATUNCI CÂND PERCEPEM
DISCURSUL RELIGIOS CA PE O DESCRIERE A REALITĂȚII, A UNEI STĂRI A
LUMII. NE SEPARĂM ASTFEL DE DIMENSIUNEA SIMBOLICĂ A RELIGIEI,
PLASÂNDU-NE ÎN CONTRADICȚIE CU CEEA CE NE SPUN ȘTIINȚELE. ACEASTĂ
CONFUZIE NE OBLIGĂ SĂ ALEGEM ÎNTRE UNA SAU CEALALTĂ, SAU MAI BINE
ZIS UNA CONTRA CELEILALTE ÎN DETRIMENTUL AMÂNDURORA.
 
• ÎN ACEASTĂ FORMĂ DE DEGENERARE A RELIGIEI AFIRMAȚIILE RELIGIOASE
SUNT LUATE ÎN SENS PROPRIU, VALOAREA LOR SIMBOLICĂ FIIND EVACUATĂ.
ACEASTĂ CONFUZIE DENOTĂ IGNORAREA SENSULUI MITULUI CA SUMĂ DE
SIMBOLURI AL CĂRUI ADEVĂR STĂ ÎN UTILITATEA LUI PSIHOLOGICĂ ȘI NU
ÎN EXACTITATEA SA EMPIRICĂ. ASTFEL, TOT CE SCRIE ÎN BIBLIE, DE
EXEMPLU, APARE LITERALMENTE EXACT. DACĂ BIBLIA AFIRMĂ CĂ OMUL A
FOST CREAT DE UN SUFLU DIVIN ȘI CĂ LUMEA A APĂRUT ÎN 7 ZILE, DE CE SĂ
NE PREOCUPĂM DE TEORIA EVOLUȚIEI, CARE ÎN MOD NECESAR E FALSĂ ȘI
NOCIVĂ?
• INTEGRISMELE: EXISTĂ ÎNSĂ ȘI ALTE FORME DE DEGENERARE A RELIGIEI,
ANUME INTEGRISMELE. ACESTEA CONFUNDĂ SIMBOLUL ABSOLUTULUI CU
FORMA PE CARE ACESTA A PUTUT S-O ÎMBRACE DE-A LUNGUL EPOCILOR
SAU ÎN MOD PARTICULAR ÎNTR-O EPOCĂ DATĂ (ANUME ACEEA "A
REVELAȚIEI"), REFUZÂND ORICE SCHIMBARE A FORMULEI ADEVĂRULUI
RELIGIOS. ASTFEL, INTEGRISMELE RATEAZĂ SĂ DISTINGĂ ÎNTRE ESENȚIAL
ȘI ACCESORIU. EL VEDE DE ACEEA O TRĂDARE A SPIRITULUI
CATOLICISMULUI ÎN OFICIEREA MESEI ÎN FRANCEZĂ ȘI NU ÎN LATINĂ,
UITÂND CĂ LIMBILE PRIMILOR CREȘTINI AU FOST ARAMEICA SAU GREACA.
PENTRU INTEGRIST, TRADIȚIA TREBUIE ACCEPTATĂ AȘA CUM ESTE, FĂRĂ
MODIFICARE. ALTFEL SPUS INTEGRISMUL TRANSPUNE PE TEREN RELIGIOS
UN CONSERVATORISM RADICAL, PRODUCÂND O ALIANȚĂ ÎNTRE REFUZUL
ISTORIEI ȘI NOSTALGIA DUPĂ TRECUT. DOAR CA ISTORIA NE ARATĂ CĂ
INEXORABIL LUCRURILE SE SCHIMBĂ.
• FANATISMUL O ULTIMĂ FORMĂ DE DEGENERARE A RELIGIEI ESTE ȘI
FANATISMUL. ACESTA DIN URMĂ UITĂ UN PRINCIPIU EPISTEMOLOGIC CARE
E ATÂT SIMPLU CÂT ȘI FUNDAMENTAL: O CONVINGERE, ORICÂT DE
PROFUNDĂ AR FI EA, NU POATE GARANTA ADEVĂRUL UNEI AFIRMAȚII. NU
PUTEM AȘADAR JUSTIFICA IMPUNEREA EI ALTUI INDIVID. FANATISMUL
EXCLUDE POSIBILITATEA CA O ACEEAȘI EXPERIENȚĂ POATE UTILIZA ÎN
DESCRIERE SIMBOLURI DIFERITE, CĂ MAI MULTE DRUMURI POT DUCE LA
ACEEAȘI DESTINAȚIE, ȘI CĂ EXPERIENȚELE RELIGIOASE POT DIFERI DE LA O
PERSOANĂ LA ALTA, DE LA O CULTURĂ LA ALTA. EL NU POATE ÎNȚELEGE CĂ
ABSOLUTUL NU A FOST NICIODATĂ TOTAL ACCESIBIL OMULUI, ȘI CĂ EL NU
ESTE NICI AZI ÎNCĂ TOTAL ACCESIBIL, ASTFEL D.P.D.V. UMAN NEPUTÂND SĂ
SUSȚINEM CĂ ÎL CUNOAȘTEM DEASUPRA ORICĂREI ÎNDOIELI. FANATICUL SE
PERCEPE AȘADAR CA UNICUL DEȚINĂTOR AL ADEVĂRULUI CONFRUNTAT CU
O LUME DE EREZII. EL ESTE ACEL "ALEGE CRUCEA SAU MORI" SAU ACEL
"ALLAH E MARE" AL UNORA CARE FOLOSESC GIRUL ABSOLUTULUI PENTRU
A JUSTIFICA NEJUSTIFICABILUL.
DEFINIȚII ALE CREAȚIONISMULUI
• CREAȚIONISMUL ESTE CREDINȚA CARE AFIRMĂ CĂ UNIVERSUL, OMUL ȘI
CELELALTE FORME DE VIAȚĂ AU FOST CREATE DE DUMNEZEU.
• CREAȚIONISMUL ESTE CREDINȚA CĂ DUMNEZEU A CREAT ÎN MOD
MIRACULOS FORMELE FUNDAMENTALE DE VIAȚĂ.
• CREAȚIONISMUL ESTE O SUMĂ DE CONCEPTE TEOLOGICE CARE
POSTULEAZĂ FAPTUL CĂ UNIVERSUL A FOST CREAT DE UN ZEU SUPREM,
CARE SE AFLĂ ÎN AFARA UNIVERSULUI (UN CREATOR), ÎN AFARA LEGILOR
LUI. UNELE VERSIUNI DE CREAȚIONISM SE AFLĂ ÎN CONTRADICȚIE CU
TEORIA EVOLUȚIEI.
• CREAȚIONISMUL SUSȚINE CĂ VIAȚA A APĂRUT PRIN VOINȚA UNEI SAU MAI
MULTOR FIINȚE SUPRANATURALE. UNELE VERSIUNI DE CREAȚIONISM
SUSȚIN CĂ LUMEA A APĂRUT ÎN ÎNTREAGA EI DIVERSITATE, COMPLEXITATE
ȘI INTEGRALITATE FUNCȚIONALĂ A TUTUROR NIVELELOR SALE. ACESTE
PROPRIETĂȚI REZULTĂ DIN ACTUL UNIC AL CREAȚIEI ȘI NU POT FI IMITATE
FĂRĂ INTERVENȚIE SUPRANATURALĂ. ACEASTA ESTE O TEORIE AFLATĂ ÎN
CONCORDANȚĂ CU PERCEPTELE MAJORITĂȚII RELIGIILOR LUMII
(CREȘTINISM, MAHOMEDANISM, MOZAISM ETC.).
• CREAȚIONISMUL ESTE O CONCEPȚIE TEOLOGICĂ POTRIVIT CĂREIA
SUFLETUL FIECĂRUI INDIVID PROVINE, PRIN CREAȚIE NEMIJLOCITĂ, DE LA
DUMNEZEU, AFIRMÂNDU-SE ASTFEL CĂ SUFLETUL ESTE UN PRINCIPIU
DEOSEBIT DE TRUP.