Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ce este duhovnicul?
Duhovnicul este preotul care a primit de la episcop prin hirotesie puterea și permisiunea
de a putea săvârși Taina Spovedaniei astfel, devine îndrumător și părinte duhovnicesc
credincioșilor parohiei unde este trimis prin binecuvântarea episcopului. În biserica veche
duhovnicul era numit avva chiar dacă acesta nu era întotdeauna preot ci putea să fie și un
monah care era iscusit, avea o viață curată și era încercat în lupta duhovnicească.
Așadar, prin aceasta Hristos a îndeplinit o făgăduință pe care a dat-o Apostolului Petru
atunci când i-a zis „Și-ți voi da ție cheile înpărăției Cerurilor, și oricâte vei lega pe pământ vor
fi legate și în cer și oricâte vei dezlega pe pâmânt vor fi dezlegate și în cer”(Mt.16,19). Acestă
făgăduință a fost împlinită în ziua Sfintei Învieri a Domnului Nostru Iisus Hristos. Părintele
Teofil Părăian ne spune că „un duhovinic adevărat trebuie să fie neapărat și vazător cu
duhul. Dacă nu e și văzător cu duhul e improvizat și e întrebuințat ca un fel de de funcționar
în chestiunea duhovniciei.”2
Părintele Rafael Noica ne istorisește o istorioară despre Sfântul Serafim de Sarov care a
dobândit acestă harsima de văzător cu duhul de Sfîntul Duh care cunoștea cu duhul nu
numai viața ta, ceea ce se întâmpla în familie, în viața prietenilor, ci și ce aveau să facă
ceilalți. Și un om, uimit, îl întreba pe Sfântul Serafim: „Părinte bun, cum știi toate lucrurile din
viața mea și pe toți oamenii aceștia pe nume?” Și el i-a răspuns: „Eu nu știu nimic; eu doar
mă rog la Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care știe, iar eu, rugându-mă, îți spun primul gând,
primul cuvânt care vine în inima mea și care știu că este de la Dumnezeu” 3.
Fiecare duhovinc are ucenici sau penitenți pe care îi călăuzește in viața duhovniceasca
astfel aceștia făcând ascultare de părintele lor duhovnicesc. Feodor M. Dostoievski ne spune
că „cel ce face un legământ cu duhovnicul trebuie să i se mărturisească acestuia şi se
creează o legătură indisolubilă între cel care se spovedeşte şi cel care ascultă spovedania."4
1
Patericul Egiptean
2
Cuvinte Duhovnicești-Arhimandritul Teofil Părăian
3
Despre spovedanie, întrebări și răspunsuri cu Pr. Iulian Nistea
4
Frați Karamazov vol. I
1
Intre ucenic și duhovnic trebuie să se fixeze o legătură foarte strânsă fără a avea rușinea de a
mărturisi păcatele duhovnicului . Acestă rușine poate să fie o piedică în mărturisirea
păcatelor deoarece ucenicul crede că duhovnicul își v-a schimba părerea despre el însă nu
este așa părintele duhovnicesc v-a fi alături mereu de el.
Fiecare dintre noi trebuie să avem un duhovnic precum părintele Arsenie Papacioc ne
îndeamnă zicând ca el „Nu accept ca un semen al nostru să nu aibă un duhovnic! Fiecare are
o mamă, are o învăţătură, are un crez. Sunt situaţii în care, din motive cu totul speciale, doar
pentru o bucată foarte scurtă de timp poţi rămâne fără duhovnic. Preotului trebuie să-i
arătăm respectul cuvenit. Sunt fraţi de-ai noştri, mai tineri, cărora le sărut mâna cu toată
dragostea. Ei, sărmanii, se simt stânjeniţi, dar eu le-am spus de-atâtea ori că nu le sărut
mâna lor, ci mâna preotului din ei. Pentru cel care nu are duhovnic e o pierdere, pentru că
un popor trăieşte prin duhovnicii săi.”5
Iertarea păcatelor se realizează prin Taina Sfintei Spovedanii unde ucenicul își
mărturisește păcatele înaintea duhovicului făra a ascude un păcate de acesta deoarece el
este un trimis a lui Hristos. După Spovedanie penitentul primește binecuvântarea de a se
împărtăși cu Trupul Domnului nostru Iisus Hristos care este armvuna vieții veșnice.
Ascultarea de duhovnic
Asculatarea este una dintre cele mai importante virtuți cu care se poate impodobi
sufeletul fiecăruia dintre noi astfel se crează un raport între mândrie și demnitate. Fiecare
dintre noi trebuie să ne încredințăm ascultării de duhovnic adică în cele duhovnicești și
spirituale. Sfântul Varsanufie de Optina ne arată că „ nu contează ce ascultare împlinești,
ci felul cum o împlinești. Orice ascultare trebuie împlinită cu smerenie, răbdare șu
rugăciune. Ascultarea este mai mare decât postul și rugăciunea.” 6
Toți după propria nostră minte greșim din faptul că suntem neputincioși și cădem
pradă păcatului de aceea avem nevoie de un călăuzitor sau sfătuitor în viața noastră
duhovnicească care să ne ia sub ascultarea lui. Așadar, ascultarea în sine este o lucrare
asumată, de bună voie în condițiile în care vedem în duhovnic un om capabil să ne
5
Arhim. Arsenie Papacioc, Despre viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane, Editura Sophia,
p.148-149
6
Viața Sfântului Nicon, ultimul Stareț de la optina- Monahia Maria
2
îndrume către Împărăția Cerurilor. Ascultare nu fac doar călugări din mănastire ci și
mireni fac ascultare de îndrumătorul lor spiritual.
Fără ascultare se poate ajunge la înșelare. Se zice într-o istorioară că un monah a înfipt
toiagul în pământ și că in fiecare zi cerea blagoslovenie de la acesta ca să îndeplinească
anumite treburi pe care le făcea într-o zi cu scopul de a-și întări ascultare iar într-zi a uitat
de asculatare și a plecat la târg iartoiagul îl striga din urmă zicându-i să nu se ducă
deoarce o să cadă pradă între tîlhari. Această istoriară se referă la faptul că nu putem face
nimic de la noi și că avem nevoie de cineva care să ne călăuzească în urcușul nostru
duhovnicesc.
Fiecare dintre noi suntem liberi să facem ce voim iar în momentul acela am căzut pradă
ispitei datorită că nu mi-am ascultat duhovnicul. Sfântul Grigore Sinaitul ne spune
că„ascultarea de duhovnic este viața veșnică, scară cerească, suire grabnică și lucru
îngeresc.”
7
Între Iadul Deznădejdii și Iadul Smereniei
8
Patericul Egiptean
3
Bibliografie:
Patericul Egiptean
Despre spovedanie
https://ro.orthodoxwiki.org/Duhovnic