Gheorghe Marinescu

1863-1938

Inainte de a face o incursiune in bogata activitate a doctorului Marinescu,

este interesant de precizat cateva trasaturi ce il definesc pe acesta ca om. Asadar,
cei ce l-au cunoscut indeaproape pot afirma ca, la prima vedere, Gh. Marinescu
aparea ca un sfinx, enigmatic, tacut si impresionant prin trasaturile fetei. Insa,
daca ii castigai increderea devenea comunicativ, spiritual si simpatic prin ironia
ce il caracteriza.
Orfan de tata, Marinescu este indrumat, la insistentele mamei, datorita
bazei materiale precare, sa devina preot, inscriindu-se la seminar. Capatand o
tinuta etica si morala, urmeaza Scoala Politehnica si mai apoi cursurile
Facultatii de Medicina, avandu-l ca profesor pe Victor Babes. Pentru
aprofundarea cunostintelor, studiaza timp de opt ani in strainatate, lucrand la
doua mari spitale: Spitalul Sapletricre, condus de celebrul Charcot si Spitalul
Hotel-Dieu. Revenind in tara, va valorifica tot ceea ce a invatat la Spitalele
antelimon si Colentina.
Gh. Marinescu, neurolog roman si fondator al scolii romanesti de
neurologie a fost printre primii medici din lume care a aplicat in domeniul
neurologiei metode histologice, histopatologice si anatomoclinica in cercetarea
stiintifica. Retine atentia contributiile originale in domeniile fiziologiei,
histopatologiei si clinicii sistemului nervos (teoria troficitatii reflexe, reflexul
palmo-mentonier, chinetoplasma, cromatoliza, neuronofagia).
Dedicandu-se studiului in laborator timp de patru decenii, cerceteaza
virusul poliomielitic, virusul hepatic, a spirochetei lui Schaudin in creier. Prin
cercetari la ultramicroscop a aplicat datele teoriei coloidale la structura
neuronului. De asemenea a folosit metode experimentale, ca transplantul si
culturile de tesut nervos. Perfectioneaza o metoda de cercetare a fermentilor
oxidanti ai celulei nervoase si arata importanta acestor fermenti pentru
intelegerea fenomenelor de degenerare si regenerare a sistemului nervos. Prin
metoda degenerarilor retrograde a contribuit la cunoasterea localizarilor unor
formatii nervoase, ca nucleul nervului pneumogastric, al nervului facial etc.

Datorita cunostintelor ample in domeniul fiziologiei, seriologiei si

chimiei medicale, foloseste printre cei dintai tehnica reactiei BordetWassermann pentru diagnosticarea sifilisului nervos. Foloseste metoda
reflexelor conditionate in studiul isteriei, al epilepsiei, al afaziei si al nevrozelor.
A facut studii si cercetari medicale asupra magnetismului animal, asupra
somnambulismului si pe toate starile de veghe, de la somn lucid pana la extaz.
Dr. Gh. Marinescu poseda peste 1000 de publicatii foarte valoroase
aducand o contributie importanta medicinii mondiale in domeniul neurologiei
moderne. Principalele lucrari sunt: "Studii asupra evolutiei si involutiei celulei
nervoase" (1900), "Celula nervoasa" (1909), "Encefalita letargica" (1920),
"Reflexele conditionate" - dedicata marelui fiziolog I. P. Pavlov, impreuna cu A.
Kreindler (1936).
"Celula nervoasa" aparuta la Paris in doua volume, cuprinde rezultatele
cercetarilor cu privire la morfologia, fiziologia si fiziopatologia celulei nervoase
si sinteza unui vast material faptic obtinut de alti cercetatori.
In ultimii ani ai vietii isi manifesta dorinta de a realiza o monografie
asupra biologiei celulei nervoase dar nu reuseste sa o finalizeze.