UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE,

ŞTIINŢE POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE
DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE

TM

INDIVIDUAL
MISCAREA DE CRUCE ROSIE

Conducător ştiinţific:

Autorul:TM

CHIŞINĂU, 2017
 CUPRINS

I. Introducere
II. Capitolul I
ISTORIA CRUCII ROȘII
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE
III. Capitolul ll
STATUTUL CRUCII ROȘII
IV. Capitolul III
CAMPANII ALE CRUCII ROȘII
Concluzie
V. Bibliografie
 INTRODUCERE

Istoria și originile Crucii Roșii sunt consacrate în vorbele lui Henry Dunant (1828-1910) "Siamo
tutti fratelli" (Suntem cu toții frați), inițiatorul Mișcării Internaționale de Crucea Roșie și
Semilună Roșie. Afaceristul elvețian, Henry Dunant a tras semnalul de alarmă asupra necesității
de a înființa societăți de ajutor și de a raspândi un acord internațional cu privire la ajutorarea
răniților și la persoanele care îi îngrijesc Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună
Roșie este o mișcare umanitară internațională a cărei misiune este de a proteja viața și sănătatea
oamenilor, de a asigura respectul față de ființa umană, de a preveni și alina suferința oamenilor,
fără vreo discriminare de naționalitate, rasă, religie, clase sociale sau opinii politice. Aceasta este
compusă din două Organizații internaționale: Comitetul Internațional al Crucii Roșii și Federația
Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, și din 186 de Societăți Naționale
de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Misiunea Federației este de a îmbunătăți viața persoanelor
vulnerabile, prin mobilizarea puterii umanității. Federația Internațională se implică și sprijină
Societățile Naționale în următoarele domenii: - pregătirea pentru intervenție în caz de dezastre; -
intervenția umanitară în sprijinul victimelor dezastrelor; - prim ajutor; - prevenirea și combaterea
epidemiilor prin programe de educație pentru sănătate, campanii de vaccinare și asistență
medicală; - promovarea donării de sânge voluntare și neremunerate; - instruirea personalului și
voluntarilor Crucii Roșii și implicarea tinerilor în programele Crucii Roșii. Actualitatea
temei.Tema dată este una actuală deoarece în pofida faptului că trăim într-o societate care
respectă cu bună credință drepturile omului, aceasta oricum este supusă unor pagube care sunt
efecte ale acțiunilor militare ce crează imense pierderi în rîndul populației și o catastrofală
încălcare a drepturilor omului.
Scopul şi obiectivele referatului. Scopul este de a sensibiliza mai ambiguu cu vastul domeniu
al dreptului internațional și anume al dreptului internațional umanitar.De a defini noțiunea de
drept umanitar,de a procesul de apariție a noțiunii de drept umanitar.
Cuvinte cheie :Drept umanitar, comitet ,crucea roșie, conflict, drept, relații.
 CAPITOLUL I

ISTORIA CRUCII ROȘII

Istoria Crucii Roșii începe cu bătălia de la Solferino, la 24 iunie 1859, în nordul Italiei, unde
Henry Dunant a fost martorul consecințelor oribile ale bătăliei dintre trupele italiene și cele
austriece. În urma confruntării, numărul morților și al răniților de pe câmpul de luptă a fost
foarte mare, iar numărul personalului medical calificat, a chirurgilor și a medicamentelor era
insuficient. Impresionat de dezastrul umanitar, Henry s-a oferit ca voluntar, a adunat oameni din
satul învecinat și a petrecut trei zile, pentru a îngriji răniții, abandonând complet scopul vizitei
sale în Italia. (John F. Hutchinson, 1996, pp.12-14) Întors în Elveția, Henry Dunant a continuat
să fie tulburat de coșmarul căruia îi fusese martor la Solferino.

Timp de un an, acesta s-a izolat pentru a scrie o carte (1862 ) “Un sovenir de Solferino „( O
amintire de la Solferino) deoarece, așa cum el însuși o mărturisea în paginile ascestei cărți “
trebuia ca profunda și dureroasa emoție încercată la Solferino să fie redeată printr-o povestire
scurtă, exactă, despre ceea ce am văzut cu proprii mei ochi și ca ea să fie transmisă și altora,
pentru ca idea de umanitate care mă umplea de entuziasm să devină rodnică și să se dezvolte
prin propria sa forță” Cartea a propus două idei de o importanță majoră: - înființarea, în fiecare
țară, a unei societăți de ajutorare a răniților pe timp de război, alcătuită din “voluntari zeloși,
devotați și cât se poate de calificați”; - promovarea unui acord internațional care să protejeze
soldații răniți pe câmpul de luptă și pe aceia care îi îngrijesc, oferindu-le astfel un statut neutru.
Datorită acestei cărţi, Henry Dunant reuşeşte să transmită ideile sale în rândul guvernanţilor
europeni şi ai oamenilor influenţi de la acea vreme. Astfel în 1863 se întruneşte pentru prima
oară o comisie care s-a auto-intitulat Comitetul Internaţional pentru Ajutorarea Răniţilor “ pentru
a face ca ideile domnului Dunant să treacă, din domeniul teoriei în cel al practicii”. 12 şefi de
stat au semnat atunci prima Convenţie de la Geneva. Tot atunci a fost adoptată şi emblema unei
cruci roşii pe fundal alb cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniţii şi, astfel, de
a asigura protecţia acestora pe câmpul de luptă. La începutul lui 1864 iau fiinţă primele comitete
de ajutorare a răniţilor prezente pe câmpul de luptă, acestea reprezentând originile Societăţilor
Naţionale de Cruce Roşie. În 1876, Comitetul Internaţional pentru Ajutorarea Răniţilor devine
Comitetul Internaţional al Crucii Roşii.

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE

Termenul de "principiu" este derivat din cuvantul latin "principium", care inseamna "cauza
primara, origine, baza". Mai exact, principiul poate fi definit ca o idee de baza care exprima, in
orice imprejurari, valorile fundamentale ale unei comunitati, persoane sau organizatii. In
viziunea Crucii Rosii, un principiu este o regula de conduita obligatorie, bazata pe ratiune si pe
experienta, care guverneaza activitatea tuturor componentelor Miscarii, in orice moment. Exista
sapte principii fundamentale ale Miscarii Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie: -
Umanitate; - Impartialitate; - Neutralitate; - Independenta; - Voluntariat; - Unitate; -
Universalitate. De ce au aparut Principiile Fundamentale? La inceput, activitatea Crucii Rosi se
limita la ingrijirea soldatilor bolnavi sau raniti in timp de razboi. Dar, cu timpul, activitatea s-a
diversificat. Miscarea cuprinde 186 de Societati Nationale care actioneaza in contexte foarte
diferite si are zeci de milioane de membri. Mai mult, activitatea sa are un caracter practic si
foarte divers. Pentru a depasi aceste diferente cu usurinta, pentru a avea o actiune eficienta,
Miscarea a formulat propriile sale principii in asa fel incat sa le faca cunoscute tuturor si sa le
poata aplica tuturor activitatilor sale umanitare. Principiile Fundamentale au fost adoptate in
mod oficial in anul 1965, la Viena, in cadrul celei de a 20-a Conferinte Internationale a Crucii
Rosii. De atunci, ele sunt citite in deschiderea tuturor reuniunilor oficiale ale Crucii Rosii si
Semilunii Rosii. In cadrul Miscarii, Comitetul International al Crucii Rosii are rolul de a
promova si de a urmari respectarea Principiilor Fundamentale de catre toate componentele
Miscarii. Cele sapte principii alcatuiesc un intreg indivizibil. Desi partile depind una de cealalta,
fiecare dintre ele are propriul sau rol. Ele pot fi privite ca o piramida care ar fi distrusa daca una
din partile sale s-ar prabusi sau ar fi inlaturata. Principiile Fundamentale ale Miscarii
Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie: Umanitate Nascuta din grija de a ajuta, fara
discriminare, ranitii de pe campurile de lupta, Miscarea Internationala de Cruce Rosie si
Semiluna Rosie, sub aspectul sau international si national, se angajeaza sa previna si sa aline
suferintele oamenilor in orice imprejurare. Scopul sau este acela de a proteja viata si sanatatea
acestora si de a asigura respectarea fiintei umane. Miscarea promoveaza intelegerea mutuala,
prietenia, cooperarea si o pace durabila intre toate popoarele. Conform principiului Umanitatii,
orice fiinta umana aflata in suferinta, oriunde s-ar afla, trebuie sa fie ajutata, chiar daca acest
lucru este dificil de facut.

Scopul Miscarii este de a proteja viata si sanatatea si de a asigura respectarea fiintei umane. Pe
timp de pace, protectia presupune, in principal, prevenirea bolilor, a dezastrelor si a accidentelor
sau inlaturarea efectelor acestora prin salvarea de vieti omenesti (de exemplu, prin pregatirea in
domeniul acordarii primului ajutor). Pe timp de razboi, protectia inseamna asistarea celor
protejati de dreptul umanitar (de exemplu, civilii, soldatii raniti sau prizonierii care trebuie sa
primeasca hrana, sa fie protejati si sa se bucure de un tratament corect). Umanitatea inseamna
promovarea intelegerii reciproce, a prieteniei si a pacii durabile intre popoare. Impartialitate
Miscarea nu face nici o deosebire de nationalitate, rasa, religie, origine sociala sau apartenenta
politica. Ea se dedica numai ajutorarii indivizilor pe masura suferintelor lor si acorda ajutor
prioritar celor mai urgente nenorociri. Non-discriminarea in ceea ce priveste nationalitatea, rasa,
credintele religioase, apartenenta sociala sau opinia politica reprezinta o regula care cere ca orice
distinctie intre indivizi sa fie ignorata, ca asistenta sa fie acordata la fel si pentru prieteni si
pentru inamici si ca unicul criteriu folosit sa fie nevoia de ajutor. Ordinea in care se acorda
ajutorul disponibil trebuie sa corespunda cu urgenta si cu dimensiunile problemei a carei
rezolvare se doreste. Neutralitate In scopul mentinerii increderii tuturor, Miscarea se abtine sa ia
parte la ostilitati si la controverse de ordin politic, rasial, religios sau ideologic.

Neutralitatea arata ca Crucea Rosie nu se implica si nu adopta nici o pozitie in controverse

politice, religioase, rasiale sau ideologice. Daca Crucea Rosie ar adopta o anumita pozitie, ea ar
pierde increderea unei parti a populatiei si nu ar mai putea sa-si continue activitatile. Oricarui
membru sau voluntar al Crucii Rosii i se cere sa se auto-controleze, sa se comporte intr-un mod
neutru si sa nu-si exprime opiniile in timp ce-si indeplineste indatoririle.

Independenta, mișcarea este independenta. Auxiliare ale autoritatilor publice in activitatile lor
umanitare si supuse legilor care le guverneaza tarile, Societatile Nationale trebuie sa-si pastreze
o autonomie care sa le permita sa actioneze intotdeauna numai conform

Principiilor Fundamentale ale Miscarii. Desi Societatile Nationale sunt recunoscute de catre
guvernele lor ca fiind auxiliare autoritatilor publice si se supun legilor din tarile lor, ele trebuie
sa-si mentina autonomia pentru a putea in permanenta sa actioneze in conformitate cu Principiile
Miscarii. Nici o organizatie de Cruce Rosie nu poate accepta sa fie subordonata unui partid
politic sau sa devina un instrument al politicii guvernamentale. Independenta se refera si la
relatia cu donatorii sau sponsorii. De exemplu, nici o suma de bani nu poate fi acceptata de la
nici o sursa, daca cel care ofera acesti bani Crucii Rosii pune conditia ca suma sa fie folosita
pentru o anumita categorie de persoane, alese dupa criterii politice, etnice sau religioase, prin
excluderea oricarui alt grup de persoane ale caror nevoi ar putea fi mai imperative.

Voluntariat Este o miscare de ajutor voluntar si dezinteresat. Voluntariatul reprezinta dorinta

altruista a unei persoane de a indeplini anumite sarcini pentru altcineva, intr-un spirit de
fraternitate umana. Acest principiu arata ca activitatea Crucii Rosii si a voluntarilor sai este
sustinuta de angajamentul individual si de dedicarea fata de un scop umanitar si nu este inspirata
de dorinta de castig financiar, ci de angajamentul individual si de dedicarea fata de un scop
umanitar. Unitate Intr-o tara nu poate exista decat o Societate Nationala de Cruce Rosie sau
Semiluna Rosie. Ea trebuie sa fie deschisa tuturor si sa-si extinda actiunile umanitare pe intreg
teritoriul tarii.

Principiul Unitatii se refera in mod special la structura Societatilor Nationale ca organizatii. In

toate tarile, actul guvernamental care recunoaste Societatea Nationala prevede ca aceasta este
singura Societate care isi poate desfasura activitatile pe teritoriul acelei tari. Unicitatea Societatii
este si una dintre conditiile pentru recunoasterea sa de catre CICR. Universalitate Miscarea
Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, in cadrul careia toate Societatile Nationale au
drepturi egale si datoria de a se intrajutora, este universala. Suferinta este universala; ea poate
afecta pe oricine, de aceea si alinarea suferintei trebuie sa aiba un caracter universal. Principiul
universalitatii impune o responsabilitate colectiva din partea Miscarii. Egalitatea Societatilor
Nationale in ceea ce priveste statutul si drepturile este reflectata de faptul ca, la conferintele
internationale ale Miscarii si in mecanismele de conducere, fiecare Societate are un vot.

CAPITOLUL II

STATUTUL CRUCII ROȘII

Conform Statutului Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, pentru a fi

recunoscută de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, o Societate Naţională de Cruce
Roşie sau Semilună Roşie trebuie să întrunească următoarele condiţii:

1. Să se constituie pe teritoriul unui stat independent în care este în vigoare Convenţia de la

Geneva privind ameliorarea condiţiei răniţilor şi bolnavilor din armatele în campanie.

2. Să fie singura Societate Naţională din acea ţară şi să fie condusă de un organism central care
să fie competent să o reprezinte în relaţiile cu altecomponente ale Mişcării.

3. Să fie corespunzător recunoscută de către guvernul legitim al ţării, pe baza Convenţiilor de la

Geneva şi a legislaţiei naţionale, ca societate de ajutor voluntar, auxiliară a autorităţilor publice
în domeniul umanitar.

4. Să aibă statut autonom care să-i permită să opereze în conformitate cu Principiile

Fundamentale Ale Mișcării.
5. Să folosească denumirea şi emblema de Cruce Roşie sau Semilună Roşie, în conformitate cu
Convenţiile de la Geneva.

6. Să fie organizată astfel încât să fie capabilă să-şi îndeplinească sarcinile definite în propriul
statut, inclusiv cele referitoare la pregătirea sa în timp de pace pentru sarcinile statutare în caz de
conflict armat.

7. Să-şi extindă activităţile pe întreg teritoriul statului.

8. Să-şi recruteze membrii voluntari şi personalul fără deosebire de rasă, sex, categorie socială,
religie sau opinii politice.

9. Să adere la Statutul Mişcării, la valorile care unesc componentele Mişcării şi să coopereze cu

acestea.

10. Să respecte Principiile Fundamentale ale Mişcării şi să se conducă în activitatea sa după

principiile Dreptului Internaţional Umanitar. Societatea Națională de Cruce Roșie din Romania
se organizează și funcționează pe baza statutului propriu, ca singura societate de Cruce Roșie,
atât în timp de pace, cât și în timp de război, în baza legii și a Convențiilor de la Geneva din
1949 la care România este parte. ( Legea 139/1995, art.1) Principiile fundamentale, morale și
juridice după care se desfășoară activitatea Societății Naționale de Cruce Roșie în Romania sunt
cele ale Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie: ( Legea 139/1995, art.2)

1. Umanitate

Născută din grija de a ajuta, fără discriminare, răniții de pe câmpurile de luptă, Mișcarea
Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie, sub aspectul său internațional și național, se
angajează să prevină și să aline suferințele oamenilor în orice împrejurare. Scopul său este acela
de a proteja viața și sănătatea acestora și de a asigura respectarea ființei umane. Mișcarea
promovează înțelegerea mutuală, prietenia, cooperarea și o pace durabilă între toate popoarele.

2. Imparțialitate.

Mișcarea nu face nici o deosebire de naționalitate, rasă, religie, origine socială sau apartenență
politică. Ea se dedică numai ajutorării indivizilor pe măsura suferințelor lor și acordă ajutor
prioritar celor mai urgente nenorociri.

3. Neutralitate.

În scopul menținerii încrederii tuturor, Mișcarea se abține să ia parte la ostilități și lacontroverse

de ordin politic, rasial, religios sau ideologic.

4. Independență.

Mișcarea este independentã. Auxiliare ale puterii publice în activitățile lor umanitare și supusă
legilor ce le guvernează țările, Societățile Naționale trebuie să-și păstreze o autonomie care să le
permită să acționeze totdeauna numai după Principiile Mișcării.

4. Voluntariat.
Voluntariatul reprezintă dorința altruistă a unei persoane de a îndeplini anumite sarcini pentru
altcineva, într-un spirit de fraternitate umană .

5. Unitate.

Într-o țară nu poate exista decat o singură societate de Cruce Roșie sau Semilună Roșie. Ea
trebuie să fie deschisã tuturor și să-și extindã acțiunile umanitare pe întreg teritoriul.

6. Universalitate.

Mișcarea Intenațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie, în cadrul căreia toate Societățile
naționale au drepturi egale și datoria de a se întrajutora, este universalã. Principalele atribuţii ale
Societăţii Naţionale de Cruce Roşie sunt : a) să acţioneze în caz de conflict armat, iar în timp de
pace să se pregătească şi să acţioneze, ca auxiliară a autorităţilor publice, în toate domeniile
prevăzute de Convenţiile de la Geneva din 1949 şi în favoarea tuturor celor aflaţi în suferinţă,
atât persoane civile, cât şi militare; b) să contribuie la ameliorarea stării de sănătate, la
prevenirea îmbolnăvirilor şi la alinarea suferinţelor prin programe de întrajutorare în beneficiul
colectivităţii; c) să organizeze, la nivel naţional sau local, după caz, servicii de ajutoare de
urgenţă în favoarea victimelor dezastrelor, indiferent de cauzele şi natura acestora; d) să
recruteze, să instruiască şi să pună la dispoziţie personalul necesar pentru realizarea misiunii
sale; e) să promoveze participarea copiilor şi a tinerilor la activităţile specifice; f) să autorizeze
folosirea emblemei, pe timp de pace, conform legii; g) să organizeze şi să participe la acţiuni
internaţionale de ajutorare a victimelor, indiferent de cauzele şi de natura dezastrelor; h) să facă
cunoscut opiniei publice, în special copiilor şi tineretului, acţiunile sale, cât şi pe cele ale
Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, precum şi Principiile fundamentale
ale Crucii Roşii, idealurile păcii, respectului şi înţelegerii între toţi oamenii şi toate popoarele; i)
să încheie convenţii de colaborare şi să alcătuiască programe de acţiune comune cu alte societăţi
sau asociaţii care desfăşoară activităţi umanitare, cu ministere şi alte instituţii de specialitate ale
administraţiei publice centrale şi locale, în vederea realizării misiunii sale umanitare; j) să
participe, pe baza programelor iniţiate de Ministerul Sănătăţii, la recrutarea donatorilor de sânge,
la combaterea unor epidemii şi la alte acţiuni.

CAPITOLUL III

CAMPANII ALE CRUCII ROȘII

În anul 1928-1929 se desfășoară o amplă campanie de ajutorare a populației afectate de secetă

din Moldova. La 10 noiembrie 1940, Romania a fost lovită de un cutremur de 7,4 grade pe scara
Richter. Voluntarii de Cruce Roșie au fost prezenți la datorie în locurile afectate de dezastru, au
scos răniții de sub dărâmături, i-au îngrijit și i-au încurajat. Pe data de 23 inuarie 1945 se
desfășoară o amplă campanie organizată de Crucea Roșie , în colaborare cu Apărarea Patriotică,
pentru ajutorarea populației din Transilvania și Moldova bântuite de secetă și calamnitățile
războiului. În același an, în luna septembrie, în colaborare cu Ministerul Sănătății și ce celelalte
organizații de masă, Crucea Roșie organizează marea campanie de combatere a bolilor
contagioase și de asistență socială în rândul populației afectate de război.

În 1946 -1947 este organizată amplă acțiune de ajutorare a populației afectate de secetă, iar în
1948 este organizată campania de asistență a copiilor prin vitaminizare, înființarea de case de
naștere și dispensare. În anii 1970, Crucea Roșie a avut o misiune deosebită, aceea de a
identifica mormintele militarilor germani decedați si înhumați pe teritoriul României în perioada
celor două razboaie mondiale. Totodată, Crucea Roșie a desfășurat activități pentru identificarea
mormintelor cetățenilor români decedați și înhumați în străinătate.

În perioada 22 Martie 2007 – 22 Iunie 2008 Societățile Naționale de Cruce Roșie din toată
Europa au lansat Programul „Campania de Siguranță Rutieră și Prim ajutor a Crucii Roșii”. Între
1999 – 2001 a debutat cea mai amplă acțiune din ultimii ani, de sprijinire a autorităților în
prevenirea bolilor infecțioase.Campania națională pentru combaterea rujeolei și rubeolei, în care
Crucea Roșie Română a avut un rol deosebit de important și bine definit – mobilizarea
populației la vaccinare, și-a îndeplinit cu succes misiunea de a stopa epidemia. 1.700 de
voluntari ai Crucii Roșii Române au fost angrenați în desfășurarea campaniei. Rezultatele finale
ale campaniei au fost deosebite: vaccinarea antirujeolică și antirubeolică în condiții sigure a 2,1
milioane de copii, reprezentând un indice de acoperire vaccinală de 92,7%. Organizația
Mondială a Sănătății a apreciat buna coordonare a campaniei, colaborarea excelentă dintre
Crucea Roșie și autoritățile sanitare române, campania fiind considerată un succes recunoscut la
nivel internațional.

În 2005-2006 s-a desfășurat “Campania națională de prevenire a dezastrelor”. Imediat după

inundațiile care au avut loc în primăvara și vara anului 2005, Crucea Roșie Română împreună cu
compania Petrom S.A. au inițiat un parteneriat de responsabilitate socială, care are ca scop
derularea unei campanii naționale de pregătire a populației pentru dezastre. Proiectul își propune
sa îmbunătățească rezistența și capacitatea de reacție a comunităților din diverse zone ale țării
expuse riscurilor de dezastre, cum ar fi dezastrele naturale (inundații, cutremure) sau provocate
de om. Accesul la azil: AȘA E DREPT! O acțiune comună pentru garantarea dreptului la
protecție internațională. 20 iunie este Ziua Internațională a Refugiatului. Cu această ocazie,
Biroul European al Crucii Roșii a lansat acțiunea AȘA e DREPT! pentru a reafirma dreptul
tuturor oamenilor de a cere protecția internațională și a reaminti tuturor că accesul la azil este un
drept pe care toate statele membre trebuie să-l respecte conform legislației UE și Dreptului
Internațional.
 CONCLUZIE

Consider că prin acțiunile sale umanitare şi viziunea nobilă pe care o are Mișcarea Internațională
de Cruce Roșie și Semilună Roșie vor inspira generațiile viitoare de tineri în transformarea
pozitivă a mentalităților, atitudinilor și comportamentelor, atat în ei înșiși cât și în comunitatea
lor contribuind astfel la dezvoltarea societății. Din 1863 până în 2013 Mişcarea de Cruce Roşie
şi Semilună Roşie a modelat dreptul internaţional umanitar şi a fost principalul mijloc de
intervenţie umanitară la nivel mondial. Principiile ce stau la baza acestor acţiuni depăşesc
graniţele de orice natură, fiecare dintre noi putând fi un posibil beneficiar al Crucii Roşii şi
Semilunii Roşii. Deşi sunt organizaţi ca o reţea la nivel global, rezultatele acţiunilor acestora au
impact la toate nivelurile : mondial, regional, local, fiind mereu aproape de cei aflaţi în nevoie.
De aceea, deciziile ce privesc organizaţia în ansamblul ei şi stabilirea agendei umanitare
internaţionale pleacă de la cei care înţeleg cel mai bine problemele şi soluţiile : voluntarii,
oamenii şi comunităţile afectate de greutăţi.
 BIBLIOGRAFIE:

1. Andrei Șiperco, Crucea Roșie internațională și România 1939-1944, Editura

Enciclopedică,București 1997

2. Generalul Radu Rosetti, “Crucea Roșie”, extras din Boabe de Grâu, anul I, nr. 9, 1931

3. John F. Hutchinson, Champions of Charity: War and the Rise of the Red Cross.
Westview Press,Boulder 1996

4. Mihai Burcă, Gabriel Barbu, Ion Șerb, Crucea Roșie din România 1876-1976, Consiliul
Național al Societății de Cruce Roție din Republuba Socialistă România, București 1976
Dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate, documente ARDU, 1993, p.145-
146

5. Dr.Ionel. Cloşcă, dr.Ion.Suceavă, op.cit.p.33

6. Sursa : http://drept.ulim.md/assets/files/conferinta-60ani%281%29.pdf accesat

20.11.2017

7. Ion Dragoman, Dreptul Internaţional umanitar în regulamentele militare ale României, în

RRDU, nr.3 – 4, 2000, p.35

8. Cloşcă, I. Suceavă, op. cit., pp. 456-461; S. Scăunaş, op. cit., pp. 104-118; I. Rădulescu,
op. cit., pp. 130-134.

9. Nicolae Purda Drept international umanitar” Editura Lumina Lex, Bucuresti 2002;

10. Oleg Balan, Vitalie Rusu, Valeriu Nour „Dretul international umanitar” Chisinau 2003;

11. I.Cloşcă, I. Suceavă, op. cit., p. 433.

12. Rădulescu, I., Introducere în studiul dreptului internaţional umanitar, Editura V.I.S. Print,
Bucureşti, 2009;