Sunteți pe pagina 1din 19

SOCIALIZAREA

ORGANIZAŢIONALĂ

General (rz)
prof.univ.dr. Teodor Frunzeti

24.01.22 NESECRET 1
CUPRINS
1. Importanţa socializării organizaţionale
2. Conţinutul socializării organizaţionale
3. Mecanismele socializării ocupaţionale
4. Procese şi etape ale socializării
ocupaţionale
5. Factori care influenţează eficienţa eforturilor
de socializare
6. Socializarea organizaţională din
perspectivele individului şi ale organizaţiei
7. Replicile indivizilor la socializarea
24.01.22
ocupaţională 2
1. IMPORTANŢA SOCIALIZĂRII
ORGANIZAŢIONALE
• Socializarea organizaţională – procesul prin care
persoanele se familiarizează cu o organizaţie;
• Procesul de socializare poate presupune şi
dezvăţarea unor atitudini, crezuri, care nu mai
corespund;
• Socializarea este un proces continuu, dinamic;
• Experienţele socializării pot afecta gradele de
coeziune şi de cooperare dintr-o organizaţie;
• Socializarea organizaţională nu este niciodată
completă din moment ce individul furnizează
organizaţiei elemente incompatibile cu conţinutul
organizaţiei.
2. CONŢINUTUL SOACIALIZĂRII
ORGANIZAŢIONALE
• Există două aspecte majore în orice tip de socializare:
• Mecanismele – mijloacele prin care oamenii învaţă şi
îşi însuşesc conţinutul socializării;
• Conţinutul – este cultura organizaţională şi are
următoarele caracteristici:
– Este compusă din valori, norme, prezumţii, credinţe,
aşteptări şi filozofii;
– Este o construcţie socială, o forţă nevăzută,
neobservabilă din spatele activităţilor
organizaţionale;
– Funcţionează ca un mecanism de control care
acceptă sau interzice informal comportamente;
3. MECANISMELE SOCIALIZĂRII
OCUPAŢIONALE
• A. Selecţia
• Managerii organizaţionali pot recruta persoane din
anumite colegii, regiuni ale ţării sau din alte
organizaţii;
• Recrutarea duce la creşterea probabilităţii
performanţei unei activităţi profesionale de
succes;
• Indivizii cu profil psihologic preferat de către
angajatori se vor integra mai uşor în organizaţie;
• Procesul de selecţie, dacă este bine executat, va
facilita procesul de socializare care urmează şi
ajută la perpetuarea culturii organizaţionale.
24.01.22 5
3. MECANISMELE SOCIALIZĂRII
OCUPAŢIONALE
• B. Tehnicile de socializare:
– Sesiuni formale de orientare la faţa locului;
– Pregătire la domiciliu;
– Angajare de personal nou;
– Formarea relaţiilor de prietenie cu angajaţi mai
vechi sau alte persoane;
– Interacţiunea zilnică cu persoanele din aceeaşi
profesie/ocupație;
– Activităţi sociale cu colegii;
– Călătoriile de afaceri.
3. MECANISMELE SOCIALIZĂRII
OCUPAŢIONALE

• C. Dimensiuni ale socializării organizaţionale:


– Formale sau informale;
– Individuale sau colective;
– Secvenţiale sau non-secvenţiale;
– Fixe sau variabile;
– De competiţie sau concurs;
– În serie sau disjunctive;
– De învestitură sau destituire.
7
3. MECANISMELE SOCIALIZĂRII
OCUPAŢIONALE
• Exemplu: Socializarea ofiţerilor de poliţie
• Conţinutul socializării formale a recruţilor poliţiei
include:
– Pregătirea în dreptul penal;
– Controlul mulţimii;
– Tehnici de investigare;
– Auto-apărare;
– Antrenament cu armele de foc;
– Relaţii comunitare.

8
4. PROCESE ŞI ETAPE ALE
SOCIALIZĂRII OCUPAŢIONALE
• Literatura socializării organizaţionale se axează pe trei
criterii de modificări ale noilor veniţi în organizaţie:
– Modificări în comportament;
– Modificări în calificări şi abilităţi;
– Învăţarea normelor şi a valorilor organizaţiei;
• Trei etape prin care noii veniţi deprind comportamente,
calificări şi valori:
– Etapa premergătoare de socializare;
– Etapa de acomodare;
– Etapa de schimbare şi de achiziţie.
9
4. PROCESE ŞI ETAPE ALE SOCIALIZĂRII
OCUPAŢIONALE
• Etapa premergătoare:
– Socializarea începe înainte ca persoana să ocupe
efectiv poziţia relevantă;
– Mass media este o sursă majoră de socializare
anticipatoare;
• Etapa de acomodare:
– Să identifice o anume situaţie;
– Să înţeleagă politicile şi procedurile
organizaţionale.
• Etapa de schimbare şi achiziţie:
– Faza de stabilire.
4. PROCESE ŞI ETAPE ALE SOCIALIZĂRII
OCUPAŢIONALE
• Procesul de interacţiune simbolic
• Trei variabile care promovează interacţiunea dintre
organizaţii:
– Anumite caracteristici ale noilor veniţi;
– Anumite caracteristici de interior;
– Caracteristici situaţionale din cadrul organizaţiilor.
• Trei factori care motivează oamenii să creeze
interacţiuni cu ceilalţi:
– Toleranţa la ambiguitate;
– Nevoia de afiliere;
– Dependenţa de domeniu.
5. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ
EFICIENŢA EFORTURILOR DE SOCIALIZARE
• A. Noul venit
• Interacţiunile simbolice accentuează faptul că
noii veniţi joacă un rol activ în:
– Medierea personalului;
– Rolul rezultatelor;
– Interpretarea eforturilor de socializare;
• Sanders şi Yanouzas – “noul membru va fi
foarte tolerant cu experienţele de socializare
neplăcute. Dacă nivelul de motivare este totuşi
unul scăzut, eforturile de socializare nu vor
avea succes”.
5. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ
EFICIENŢA EFORTURILOR DE SOCIALIZARE
• B. Caracteristici ale tehnicilor de socializare:
– Viteza procesului de socializare;
– Realismul prezentării noii organizaţii şi posibile
probleme cu care se confruntă noii recruţi;
– Factorii situaţionali;
– Cantitatea şi conţinutul expunerii la informaţiile
care susţin convingerile organizaţionale;
– Credibilitatea informaţiilor prezentate pe perioada
procesului de socializare;
– Intensitatea efortului de socializare.
6. SOCIALIZAREA ORGANIZAŢIONALĂ DIN
PERSPECTIVELE INDIVIDULUI ŞI ALE
ORGANIZAŢIEI
• Socializarea organizaţională – proces care
doreşte să atingă o “congruenţă a scopurilor
organizaţionale şi individuale”;
• Măsura în care scopurile organizaţionale şi cele
individuale devin congruente variază şi este
întotdeauna o problemă de grad;
• Procesele de socializare produc o congruenţă mai
mare între obiectivele individului şi cele
organizaţionale “prin eliminarea obiectivelor
precedente ale individului şi prin crearea unora
noi care se apropie de cele dorite de organizaţie”.
6. SOCIALIZAREA ORGANIZAŢIONALĂ DIN
PERSPECTIVELE INDIVIDULUI ŞI ALE
ORGANIZAŢIEI
• Integrarea obiectivelor şi intereselor individului în
cele organizaţionale poate implica probleme
etice;
• Gibson – “aceste probleme etice sunt evidente
atunci când cele două părţi nu împart aceleaşi
informaţii sau deţin aceeaşi putere legitimă”;
• Angajaţii pot să pară că internalizează scopurile
organizaţionale, dar acest lucru să nu se întâple
cu adevărat.
6. SOCIALIZAREA ORGANIZAŢIONALĂ DIN
PERSPECTIVELE INDIVIDULUI ŞI ALE
ORGANIZAŢIEI
• Exemplu: Socializarea însoţitorilor de zbor:
• Hochschild – socializarea însoţitorilor de zbor
începe chiar înainte ca aplicantul să fie intervievat;
• Balanţa orientării emoţionale este accentuată şi
extremele sunt descurajate;
• Condiţiile psihologice şi sociale pentru însoţitorii de
zbor sunt:
– Capacitatea lucrului în echipă;
– Interesul pentru oameni;
– Sensibilitate şi vigoare emoţională. 16
7. REPLICILE INDIVIZILOR LA
SOCIALIZAREA OCUPAŢIONALĂ
• Membrii organizaţiei nu sunt entităţi pasive care se
comportă automat aşa cum vor agenţii de
socializare;
• Factori care influenţează modul în care o persoană
răspunde la procesul de socializare
organizaţională:
– Personalitatea;
– Fostele experienţe din organizaţii;
– Statutul social;
– Valorile.
7. REPLICILE INDIVIZILOR LA
SOCIALIZAREA OCUPAŢIONALĂ

• Edgar Schein – trei tipuri de reacţii la încercările


de socializare:
– Conformitatea;
– Rebeliunea;
– Individualismul creativ.
• R.M. Steers - relaţia dintre persoana care se află
în procesul de socializare într-o organizaţie şi
organizaţia însăşi este privită ca o relaţie dinamică
şi reciprocă.
7. REPLICILE INDIVIZILOR LA
SOCIALIZAREA OCUPAŢIONALĂ
• Socializare – procesul prin care organizaţiile
încearcă să exercite presiuni subtile asupra
angajaţilor pentru a-i transforma în tipul de angajaţi
dorit;
• Individualism – procesul prin care indivizii
continuă să încerce să modeleze mediul de lucru,
astfel încât să-şi satisfacă propriile nevoi;
• Interacţiunea dintre aceste două procese, care
operează continuu, creează mediul în care lucrează
şi conveţuiesc toți membrii organizației.

S-ar putea să vă placă și