ISTORICUL TEORIEI

ORGANIZAŢIILOR

General (rez)
prof.univ.dr. Teodor Frunzeti

23.01.22 NESECRET 1
 CUPRINS

1. Teoria organizaţiei la începuturile ei:

principii, tipologii şi cea mai bună
cale
2. Influenţe moderniste în teoria
organizaţiilor
3. Influenţele interpretativ – simbolice
4. Câteva influenţe postmoderniste
23.01.22 NESECRET 2
 1. TEORIA ORGANIZAŢIEI LA
ÎNCEPUTURILE EI: PRINCIPII, TIPOLOGII
• Teoria organizaţiei – două surse majore de gândire:
• Sociologică – s-a axat pe schimbarea formelor şi pe
rolul organizaţiilor formale în societate şi influenţele
industrializării asupra naturii muncii şi consecinţele
acesteia asupra muncitorilor;
• Reprezentanţi: Emile Durkheim, Max Weber şi Karl
Marx;
• Managerială – s-a axat pe problemele practice cu care
s-au confruntat managerii organizaţiilor din sectorul
public şi privat;
• Reprezentanţi: Frederick Taylor, Mary Parker Follett,
Henri
23.01.22 Fayol, Luther Gulick, Chester Barnard.
NESECRET 3
 1. TEORIA ORGANIZAŢIEI LA
ÎNCEPUTURILE EI: PRINCIPII, TIPOLOGII
• Adam Smith (1723-1790), economist – politic
• A fost primul care a articulat o teorie cu scopul de
a explica producţia eficientă în munca practică,
organizată sistematic;
• În 1776 – “O cercetare a Naturii şi a Cauzelor
Bunăstării Naţiunilor”:
– Descrie tehnicile de fabricare a cuielor pentru a
ilustra modul în care diviziunea muncii poate
produce eficienţă economică în muncă;
– Această teorie a generat importante practici de
management precum simplificarea muncii şi a
producţiei, studiul timpului şi al mişcării. 4
 1. TEORIA ORGANIZAŢIEI LA
ÎNCEPUTURILE EI: PRINCIPII, TIPOLOGII
• Karl Marx (1818 – 1883), filosof-economist şi
revoluţionar
• Este cunoscut pentru teoria capitalului şi ideile legate
de exploatarea şi alinierea claselor muncitoare;
• Teoria sa îşi are originile în considerarea nevoii
umane de a supravieţui pericolelor determinate de
lumea fizică;
• Capitaliştii presează clasa muncitoare să lucreze mai
eficient, prin impunerea controlului managerial în
procesul de muncă;
• Alienarea – se referă la privarea muncitorilor de
23.01.22 5
produsul eforturilor muncii lor.
 1. TEORIA ORGANIZAŢIEI LA
ÎNCEPUTURILE EI: PRINCIPII, TIPOLOGII
• Emile Durkheim (1858-1917), sociolog
• În 1883, “Diviziunea muncii în societate”:
• A pus accent pe ierarhie şi pe interdependenţa
taskurilor;
• A reliefat distincţia dintre organizaţia informală
şi cea formală, care atrăgea atenţia asupra
nevoilor sociale ale muncitorilor alături de
cerinţele muncii formale organizate;
• Conceptul de organizaţie informală stă la baza
noţiunii de cultură organizaţională.
23.01.22 6
 1. TEORIA ORGANIZAŢIEI LA
ÎNCEPUTURILE EI: PRINCIPII, TIPOLOGII
• Karl Emil Maximilian (Max) Weber (1864-1920),
sociolog
• În 1924, “Teoria Organizaţiei Sociale şi Economice”:
• Birocraţia poate să raţionalizeze ordinea socială
într-o manieră similară raţionalizării tehnologice
care influenţează ordinea economică;
• Utilizarea raţionalizării se bazează pe criteriul de
valoare;
• Raţionalitatea formală conduce la “o cuşcă de fier”
capabilă să închidă umanitatea şi să transforme
fiecare fiinţă umană într-o “osie a oricărui
mecanism”. NESECRET 7
 1. TEORIA ORGANIZAŢIEI LA
ÎNCEPUTURILE EI: PRINCIPII, TIPOLOGII
• Frederick Winslow Taylor (1856-1915), fondatorul
managementului ştiinţific
• Este promotorul raţionalizării în organizaţii;
• A dezvoltat standarde de muncă şi metode de lucru
pentru a avea garanţia că muncitorii îndeplinesc
standardele impuse, metodele de plasare pe funcţii
bazate pe abilităţi, metodele de supraveghere şi
scheme de stimulare;
• Crezul său în puterea măsurării obiective şi
descoperirea legilor care guvernează eficienţa în
muncă au perpetuat într-o perspectivă modernistă,
unde tehnicile de management ştiinţific pun bazele
8
sistemelor de control al managementului.
 1. TEORIA ORGANIZAŢIEI LA
ÎNCEPUTURILE EI: PRINCIPII, TIPOLOGII
• Mary Parker Follett (1868-1933), reformator social,
consultant guvernamental şi consultant manager
• În “Organizaţia de grup şi Soluţia de Guvernare
Populară” – a promovat forme democratice de
organizare şi de implicare a angajatului;
• În 1924, “Experienţa Creativă” – propune o teorie a
managementului bazată pe principiile unei conduceri
proprii despre care susţinea că ar facilita “dezvoltarea
indivizilor şi a grupurilor căror aparţin”;
• “Nu se poate coordona scop fără a dezvolta scopul în
sine; este parte a aceluiaşi proces”.
9
 1. TEORIA ORGANIZAŢIEI LA
ÎNCEPUTURILE EI: PRINCIPII, TIPOLOGII
• Henri Fayol (1841-1925), inginer, CEO şi
teoretician administrativ
• În 1919, “Managementul general şi industrial” – a
prezentat principiile universale pentru administraţia
raţională a activităţilor organizaţionale;
• A dezvoltat principii, precum:
– “Span of control” – nr. maxim de subordonaţi
pentru un manager;
– Excepţiile de la rutină;
– Compartimentare;
– Principiul de comandă;
– Ierarhie.
 1. TEORIA ORGANIZAŢIEI LA
ÎNCEPUTURILE EI: PRINCIPII, TIPOLOGII
• Luther H. Gulick (1892-1992), teoretician
administrativ
• A conceput schema mnemonică care defineşte
munca unui şef executiv:
Planning – planificare
Organising – organizare
Staffing – angajare
Directing – direcţionare
Coordonating – coordonare
Reporting – raportare
Budgeting - bugetare
 1. TEORIA ORGANIZAŢIEI LA
ÎNCEPUTURILE EI: PRINCIPII, TIPOLOGII
• Chester Barnard (1886-1961), teoretician şi
manager executiv
• În 1938, “Funcţiile executivului” – administrarea
organizaţiei informale este funcţia cheie a
directorilor;
• Directorii şi-ar putea dezvolta propriile companii
în sisteme sociale cooperative, concentrându-se
pe integrarea eforturilor muncii prin
comunicarea ţelurilor şi a atenţiei asupra
motivării lucrătorului.
 2. INFLUENŢE MODERNISTE ÎN TEORIA
ORGANIZAŢIILOR
• Modernismul îşi are rădăcinile în iluminismul secolelor
XVII-XVIII;
• Iluminismul era descris ca Era Înţelepciunii şi trebuia
să înlocuiască feudalismul şi superstiţia cunoaşterii
raţionale;
• G. Călinescu – enciclopedia este simbolul perfect al
sensibilităţilor moderne, dat fiind faptul că aceasta
oferă un compendium al tuturor cunoştinţelor umane;
• Organizaţiile moderniste sunt capabile să echilibreze
presiunea internă şi externă, să dezvolte competenţe
esenţiale, să crească eficienţa şi să se adapteze la
schimbare. 13
 2. INFLUENŢE MODERNISTE ÎN TEORIA
ORGANIZAŢIILOR
• Teoria generală a sistemelor:
• În 1950, Ludwig von Bertalanffy – teoria sistemelor
cuprinde toate fenomenele ştiinţifice de la atom şi
molecule, la celulă, de la organ şi organism până la
nivelul individului, grupului, societăţii;
• Aceste fenomene au creat o ierarhie: societăţile conţin
grupuri, grupurile - indivizi, indivizii - organe, organele -
celule, celulele - molecule şi moleculele - atomi;
• Organizaţia este un sistem compus din patru
subsisteme: tehnologic, structura socială, structura
culturală şi structura fizică;
• Punctul central al sistemelor poate fi modul în care
subsistemele relaţionează între ele. 14
 2. INFLUENŢE MODERNISTE ÎN
TEORIA ORGANIZAŢIILOR
• Teoria sistemelor socio-tehnice
• Comportamentul uman şi tehnologia sunt
interdependente;
• Orice schimbare în tehnologie afectează relaţiile
sociale, atitudinile şi sentimentele vis a vis de
muncă;
• Managerii trebuie să identifice potrivirea cea mai
bună între sistemele tehnice şi sociale, să
menţină o balanţă între ele;

23.01.22 NESECRET 15
2. INFLUENŢE MODERNISTE ÎN TEORIA
ORGANIZAŢIILOR
• Teoria contingenţei:
• Cea mai potrivită formă de a concepe şi de a
conduce o organizaţie depinde de
caracteristicile situaţiei în care se află
organizaţia;
• Conceperea organizaţiei este contingentă cu
mulţi factori: mediul, tehnologia, oamenii;
• Organizaţiile sunt cele în care elementele
variate sunt aliniate;
• Teoria contingenţei ia o atitudine obiectivistă şi
este apreciată pe criteriul raţionalităţii şi a
eficienţei tehnice.
 3. INFLUENŢELE
INTERPRETATIV - SIMBOLICE
• Teoria organizaţiei interpretativ–simbolică - a fost
inspirată de crizele de încredere cu care s-au
confruntat antropologii la începutul anilor 1980;
• Antropologii au reprezentat culturile indigene în
forme proprii de înţelegere culturală, unele dintre
ele susţinute de guverne;
• Metodele antropologilor au devenit cunoscute sub
denumirea de crize de reprezentare;
• Clifford Geertz - “Interpretarea culturilor” (1973) –
a descris culturile organizaţionale ca reţele de
semnificaţie socială construită de proprii membri.
 3. INFLUENŢELE
INTERPRETATIV - SIMBOLICE
• Teoreticienii organizaţiei interpretativ-simbolice se
axează pe judecată sănătoasă şi pe înţelegerea
care se desprinde din experienţă, studiind:
– Felul în care oamenii creează înţelesuri în
organizaţii prin interpretările poveştilor, ritualurilor,
simbolurilor, acţiunilor;
– Felul în care indivizii sau grupurile produc multiple
înţelesuri şi le interpretează în propriul context
cultural;
– Felul în care multiplele interpretări ale indivizilor şi
ale subculturilor se integrează realităţii
organizaţionale social construite.
 3. INFLUENŢELE
INTERPRETATIV - SIMBOLICE
• Teoria construcţiei sociale:
• Peter Berger şi Thomas Luckmann – “Construcţia
socială a realităţii” (1966) – lumea noastră socială
este negociată, organizată şi construită de
interpretările noastre la ceea ce ne înconjoară;
• Construcţia socială funcţionează astfel: oamenii şi
lumea lor socială interacţionează între ele, în
sensul că, produc atât identitate individuală cât şi
realitate experimentală;
• Există trei componente ale procesului de
construcţie socială: externalizarea, obiectivizarea
şi internalizarea. NESECRET 19
 3. INFLUENŢELE
INTERPRETATIV - SIMBOLICE
• Teoria “sensemaking” şi “enactment”:
• Karl Weick – organizaţiile există în minţile membrilor
sub formă de hărţi cognitive sau sub formă de
imagini ale unor aspecte particulare ale experienţei;
• Realităţile organizaţionale sunt construite social de
membrii organizaţionali prin încercarea de a da
sens întâmplărilor, acţionând ulterior pe această
înţelegere;
• Mediul unei organizaţii nu există independent de
aceasta, ci este construit şi reconstruit social, din
moment ce oamenii adună şi analizează informaţii,
iau decizii şi acţionează pe baza analizei acestora.20
 3. INFLUENŢELE
INTERPRETATIV - SIMBOLICE
• Instituţionalizare:
• Philip Selznick – a folosit procesul de
instituţionalizare pentru a critica felul în care
idealizarea rolului şi caracterului proiectului l-a
transformat într-un obiect de identificare râvnit de
membrii săi;
• Mişcarea organizaţională simbolică
instituţionalizată – SCOS – a fost crucială în
legitimarea perspectivei interpretativ-simbolice în
teoria organizaţiei şi a dus la conceptualizarea
culturii organizaţionale.
21
 3. INFLUENŢELE
INTERPRETATIV - SIMBOLICE
• Reflexivitatea:
• Se regăseşte atât în doctrina social-constructivistă,
cât şi în cea postmodernistă;
• În lucrarea “Cultura scrisă: Etnografia poetică şi
politică” , antropologii J. Clifford şi G. Marcus –
beneficiile cercetării sunt parţial ficţiune, dat fiind
faptul că sunt produse dintr-o anumită perspectivă
a autorilor;
• J. Clifford - organizaţia poate fi studiată ca sistem,
identificându-se subsistemele şi mecanismul de
feedback.
23.01.22 NESECRET 22
 4. CÂTEVA INFLUENŢE
POSTMODERNISTE
• Postmoderniştii contestă noţiunile moderniste
ale realităţii, cunoaşterea şi identitatea;
• Charles Darwin “La originea speciilor”,1859 –
oamenii aparţin celei mai dezvoltate specii dintr-
un lanţ al fiinţelor, care se întinde până la
începuturile vieţii pe această planetă;
• Postmoderniştii timpurii au folosit termenul de
“mit” al progresului pentru a se referi la credinţa
nereflexivă că dezvoltarea ştiinţifică şi
tehnologică este universal dorită şi că, acel
progres este, aşadar, un motiv suficient pentru
orice. 23
 4. CÂTEVA INFLUENŢE
POSTMODERNISTE
• Limbajul şi jocurile limbajului:
• Ferdinand de Saussure – limbajul este un sistem
de semne şi toate semnele sunt compuse din
două părţi:
– Semnificant (caracteristică a sunetului);
– Semnificat (conceptul la care se referă semnificantul).
• Relaţia dintre semnificant şi semnificat este
arbitrară, deoarece nu există o relaţie naturală
sau necesară între un cuvânt şi un concept;
• Limbajul permite construcţia oricărei realităţi pe
care cuvântul o produce, inclusiv absurditatea şi
fantezia.
23.01.22 NESECRET 24
 4. CÂTEVA INFLUENŢE
POSTMODERNISTE
• Mari naraţiuni şi a da voce:
• Marile naraţiuni ale proiectului iluminismului:
Progresul Mitului, emanciparea în muncă,
creaţia de sănătate prin promovarea ştiinţifică,
găsirea adevărului universal;
• Lyotard – dacă puncte de vedere şi idei diferite
sunt reduse la tăcere, nu există modalităţi ca o
comunitate să gândească sau să acţioneze; a
da voce tăcerii este antidotul totalitarismului;

23.01.22 NESECRET 25
 4. CÂTEVA INFLUENŢE
POSTMODERNISTE
• Discursul şi practicile discursive:
• Michel Foucalt – cunoaşterea acceptată este
unealta principală pentru exerciţiul puterii asupra
celor marcate ca deviante în cadrul discursului
despre cunoaşterea care creează şi produce;
• Societăţile moderne occidentale au delegat ştiinţelor
umane autoritatea de a determina norme sociale;
• Puterea/cunoaşterea este exercitată prin practici
discursive care apar în discursurile care
regularizează normativitatea (normalizarea
comportamentului).
 4. CÂTEVA INFLUENŢE
POSTMODERNISTE
• Deconstrucţia şi Differance:
• Deconstrucţia - un mod de a citi şi a reciti texte
folosind diferite contexte pentru a expune
instabilităţile fundamentale şi interpretările multiple;
• Algeria Jacques Derrida – limbajul nu are un înţeles
fix;
• Adevărul şi cunoaşterea sunt instabile la fel ca orice
element al limbajului;
• Differance – un cuvânt capătă sens prin diferenţierea
cu opusul său;
• Conceptul de differance – felul în care sensul devine
mai difuz şi mai distant de punctul de plecare în
călătoria sa prin timp şi spaţiu.
 4. CÂTEVA INFLUENŢE POSTMODERNISTE
• Simulacrul şi hiper - realitatea:
• Jean Baudrillard în “Simulacrul şi Simularea” –
imaginea s-a succedat printr-o serie de faze, care face
posibilă discutarea a ceea ce este real:
– Reflectarea asupra unei realităţi profunde;
– Mascarea şi denaturarea realităţii profunde;
– Mascarea absenţei acestei realităţi;
– Nerelaţionarea cu vreo realitate: imaginea este
propriul similacru pur.
• Hiper-realitatea – “iluzia nu mai este posibilă, pentru că
realul nu mai este posibil”;
• Imaginile care gravitează în jurul nostru zilnic sunt
produse de organizaţiile cărora servesc.