CONFIGURAREA SERVICIILOR

PUBLICE

General (rz)
prof.univ.dr. Teodor Frunzeti

24.01.22 NESECRET 1
 CUPRINS
1. Natura fenomenului pluralizării
2. Cauze şi consecinţe ale pluralizării
3. Problema configurării serviciilor publice şi
constituirea organizaţiilor
4. Crearea de organizaţii publice care să
abordeze problema configurării serviciilor
publice
5. Dimensiunea interesului public
6. Dimensiunea economică
7.
24.01.22
Dimensiunea managerială 2
 1. NATURA FENOMENULUI
PLURALIZĂRII
• Administraţia publică a evoluat de la o preocupare
aproape exclusivă privind managementul
industrial la acoperirea unui management trans-
organizaţional în folosul cetăţenilor şi
comunităţilor;
• Implementarea schimbărilor în politicile publice
înseamnă schimbarea comportamentului
configuraţiilor serviciului public care domină un
anumit areal al politicilor publice;
• Crearea de organizaţii publice, în zilele noastre,
înseamnă confruntarea cu problema configurării
serviciilor publice.
 1. NATURA FENOMENULUI
PLURALIZĂRII
• Politicile publice ale statelor occidentale sunt
caracterizate de trei fenomene primordiale:
1. Fragmentarea orizontală a responsabilităţii privind
politicile în cadrul guvernului;
2. Descentralizarea programelor şi transferul de
autoritate către organizaţii la alte niveluri ale
guvernului;
3. Privatizarea.
• Aceste dezvoltări au accelerat pluralismul în cadrul
configurării serviciilor publice.
4
 1. NATURA FENOMENULUI
PLURALIZĂRII
• Teoria părţii frontale a ciclului vieţii – noile
responsabilităţi vor fi puse în practică cu energie şi
forţă de către administratori zeloşi, grupuri de
interese şi politicieni atenţi, aflaţi în poziţia de a
proteja organizaţiile“nou-născute”;
• Independenţa – ingredientul esenţial pentru a oferi
noii organizaţii spaţiu, în vederea rezolvării
problemei pe care organizaţiile existente nu o pot
rezolva;
• Privatizarea este percepută ca o strategie
guvernamentală de simplificare.

24.01.22 5
 1. NATURA FENOMENULUI
PLURALIZĂRII
• Privatizarea este un concept umbrelă, care
înseamnă o varietate de politici:
– Transferul de proprietate;
– Reducerea monopolului privind prestarea de
servicii publice;
– Încurajarea sectorului privat în prestarea de
servicii publice;
– Încurajarea prestării private de servicii, care în
prezent sunt oferite de guvern.
 2. CAUZE ŞI CONSECINŢE ALE
PLURALIZĂRII
• Cele două cauze primare ale fragmentării sunt
reprezentarea intereselor şi frustrarea cauzată
de modul de funcţionare al politicilor;
• Terry Moe – “politica structurală este politica
intereselor de grup”;
• Structura birocratică apare din lupta de
interese, având caracteristici determinate de
putere, priorităţi şi strategii;
• Eficienţa organizaţională este, în mod repetat,
sacrificată pentru a proteja şi reprezenta
interesele.
7
 2. CAUZE ŞI CONSECINŢE ALE
PLURALIZĂRII
• James D. Barber – practica de creare de noi
structuri, tot mai variate, pare să se alimenteze
singură;
• Procesul de creare de noi organizaţii – un proces de
pluralizare – se auto-alimentează, creează un
precedent şi pluralizarea devine normă;
• Procesul de pluralizare a lui Barber găseşte suport
empiric în experienţa recentă a guvernului federal
american;
• Manualul guvernului american pe anii 1993-1994
menţionează 62 de organizaţii independente şi
corporaţii guvernamentale în afara ministerelor 8
 2. CAUZE ŞI CONSECINŢE ALE
PLURALIZĂRII
• Pluralizarea nu este, în mod exclusiv, o particularitate
a puterii executive, preşedinţii s-au alăturat şi ei aceste
tendinţe;
• De la insuccesele lui Nixon şi Carter de a reorganiza
guvernul, preşedinţii au căutat alte pârghii precum
bugetul sau controalele;
• Ron Moe – “Congresul tinde spre dezagregare şi se
bazează pe preşedinte pentru a oferi contraponderea
necesară, astfel încât, rezultatul final să ofere o
structură cu management intern şi linii clare de
răspundere politică, atât faţă de preşedinte cât şi faţă
de Congres”. 9
 2. CAUZE ŞI CONSECINŢE ALE
PLURALIZĂRII
• Descentralizarea a fost profund afectată de austeritatea
bugetară;
• Congresul a mandatat, în ultima vreme, tot mai multe
programe către autorităţile statale şi locale;
• Managementul politicilor interne a devenit management
inter-guvernamental;
• Privatizarea politicilor a contribuit, de asemenea, la
pluralizare;
• Politicile de privatizare nu sunt neapărat strategii
simplificatoare; ele presupun ca organizaţiile publice să
opereze într-un mediu inter-organizaţional schimbat,
care necesită o adaptare organizaţională considerabilă.
 3. PROBLEMA CONFIGURĂRII
SERVICIILOR PUBLICE ŞI
CONSTITUIREA ORGANIZAŢIILOR
1. Accentul pus pe agregarea intereselor a
condus la o prăpastie în integrare;
2. Instituţiile sunt mai puţin capabile să
urmărească interese naţionale pe termen
lung;
3. Misiunea de a coordona eforturi multi-
organizaţionale a devenit mai complexă;
4. Deşi, teoretic, controlul este mai strâns, în
practică există mai puţin control.
 3. PROBLEMA CONFIGURĂRII
SERVICIILOR PUBLICE ŞI
CONSTITUIREA ORGANIZAŢIILOR
• Instituţiile publice implică procese de agregare şi
de integrare:
– Procesele de agregare sunt procese de
interese, putere şi schimb sau transfer;
– Procesele de integrare caută crearea,
identificarea şi implementarea de preferinţe
comune.
• Instituţiile politice ar trebui evaluate în funcţie de
contribuţia lor la crearea unei societăţi mai
integrate, precum şi contribuţia lor la agregarea
diverselor interese.
 3. PROBLEMA CONFIGURĂRII SERVICIILOR
PUBLICE ŞI CONSTITUIREA
ORGANIZAŢIILOR
• Creşterea numărului de organisme non-departamentale şi
întrepătrunderea agenţiilor guvernamentale şi a intereselor
organizate au dus la o segmentare a statului în societăţi
occidentale;
• Statele moderne au nevoie de instituţii cu responsabilitate
şi autoritatea, instrumentele şi puterea de a urmări
interese naţionale pe termen lung;
• Complexitatea tot mai crescândă a coordonării complică
realizarea de servicii şi face mai dificilă adaptarea
organizaţiilor publice la noile cerinţe;
• Multiplicarea metodelor de control este exacerbată de
proliferarea şi complexitatea organizaţională.
4. CREAREA DE ORGANIZAŢII PUBLICE
CARE SĂ ABORDEZE PROBLEMA
CONFIGURĂRII SERVICIILOR PUBLICE
1. Unde se integrează organizaţia existentă în
configuraţia serviciului public – modul în care
interacţionează cu alte organizaţii şi cum structura
sa afectează această interacţiune;
2. Ce doresc decidenţii politicica serviciul public să
producă;
3. Ce configurare a reţelei inter-organizaţionale are
cele mai mari şanse să producă rezultate;
4. Ce configurare a organizaţiilor publice are cele
mai mari şanse să faciliteze schimbarea dorită în
configuraţia serviciului public.
 5. DIMENSIUNEA INTERESELULUI
PUBLIC
• Dimensiunea interesului public – conţine factori
care sunt urmare a abilităţii organizaţiei de a
funcţiona în cadrul structurii guvernului, astfel încât
să promoveze interesul public;
• În statele democratice, interesul public constă în
control popular, conducere şi păreri cu privire la
folosirea corectă a puterii suverane;
• Aspectele de substanţă – producerea de rezultate
ale politicilor pe care o parte substanţială a
publicului le doreşte şi care constituie interese
naţionale pe termen lung.
 5. DIMENSIUNEA INTERESELULUI
PUBLIC
• Alte aspecte de substanţă includ promovarea
idealurilor de echitate, libertate, protecţia
drepturilor omului şi comunitate socială;
• Echitatea are mai multe valenţe în organizaţiile
publice, iar politicile organizaţionale pot promova
unele tipuri în dauna altora;
• Aspectele procedurale ale interesului public au
de a face cu problemele de reprezentare a vocii
cetăţenilor, oferind un proces de formulare de
politici, deschis şi participativ, evitând abuzul de
putere şi întărind integritatea serviciului public.
NESECRET 16
 6. DIMENSIUNEA ECONOMICĂ
• Include factori importanţi pentru asigurarea
funcţionării eficiente a organizaţiei în cadrul
economiei politice;
• Implică rolul organizaţiilor publice în sistemul
economic al naţiunii;
• R. Leone şi S. Bradley – “efectul politicilor
federale merge adeseori în inima procesului
decizional strategic din sectorul privat”;
• Organizaţiile publice trebuie să joace roluri
pozitive în pregătirea scenei pentru alte
organizaţii, care să susţină creşterea economică.
 7. DIMENSIUNEA MANAGERIALĂ
• Se referă la capacitatea organizaţiilor publice de
a se adapta schimbărilor din configuraţia
serviciului public şi de a produce cantităţile şi
calităţile de rezultate publice şi private dorite;
• Se ocupă de modul în care diverse metode şi
sisteme lărgesc sau restrâng acţiunile
managerilor organizaţiilor publice în încercările
lor de a-şi adapta în mod eficient organizaţiile la
schimbările dorite;
• Politicile publice trebuie să ţină cont de
instrumentele şi sistemele de management,
acestea fiind componente cheie ale organizaţiei
publice.
24.01.22 18