REORGANIZAREA

GUVERNAMENTALĂ.
TEORIE ŞI PRACTICĂ

General (rz)
prof.univ.dr. Teodor Frunzeti

24.01.22 NESECRET 1
 CUPRINS
1. Abordări teoretice ale reformei
2. Modele oportune de reformă
3. Dependenţa de mediu
4. Modelele instituţionale ale
schimbării organizaţionale

24.01.22 2
 1. ABORDĂRI TEORETICE ALE
REFORMEI
• Guvernele contemporane depun un deosebit efort
în reformarea şi reorganizarea structurilor
administrative;
• Una dintre slăbiciunile majore din literatura
administraţiilor publice este incapacitatea de a
prevedea rezultatele logice care rezultă din
situaţiile emergente şi din oportunităţile existente
în sectorul public;
• Câteva dintre cele mai abstracte teorii ale
analiştilor pot fi folositoare în procesul de
reformare, dar puţine par să fie consultate din
moment ce guvernele reformează din nou.
2. MODELE OPORTUNE DE REFORMĂ
• Prima categorie de abordări ale reformei sunt
oportune, în mare parte, din perspectiva procesului
lor;
• Aceste analize presupun că, unul sau mai mulţi
actori din proces se bazează pe un anumit rezultat
când propun reorganizarea;
• Modelele oportune – caută să înţeleagă de ce sunt
luate deciziile de reorganizare, având în vedere
motivaţiile actorilor politici;
• Cel puţin o abordare oportună este capabilă să
asigure o analiză teoretică temeinică a elaborării de
politici.
2. MODELE OPORTUNE DE REFORMĂ
• Administraţia ca uzual:
• Reorganizările se produc din cauza nevoii politicii
de a produce o modificare în structura
administrativă;
• C. Pollitt – scriitorii din domeniu atribuie reforma
unei “nevoi” de schimbare, fără a specifica
vreodată a cui nevoie e, sau definiţia operaţională
a unei astfel de nevoi;
• Politicienii şi administratorii implicaţi în reformă rar
percep activităţile proprii în termeni teoretici care
completează literatura ştiinţei politice.

24.01.22 5
2. MODELE OPORTUNE DE REFORMĂ
• Economia:
• Modelele economice urmăresc motivaţiile oficialilor
de a-şi maximiza utilităţile, asumându-şi impacturile
pe care le au aceste motivaţii asupra structurii şi
performanţelor din instituţiile administrative;
• Cele mai multe modele economice de birocraţie
sunt neutralizate de schimbarea structurală, deşi
structura este o caracteristică importantă pentru
orice birocrat;
• “Modelarea biroului” – este scopul raţionalizării
administrative a unui politician.
6
2. MODELE OPORTUNE DE REFORMĂ

• Evaluarea:
• Modelele de modificare a sectorului public au un
scop anume: reformele susţinute de unul sau mai
mulţi actori influenţi;
• Reformele au o conexiune clară între scopul şi
finalitatea diagnosticării şi remedierii problemei;
• Prin crearea unui număr mai mare de organizaţii
autonome care să înlocuiască “monopolurile”, s-
au creat, de fapt, oportunităţi pentru creşterea
birocratică.
7
 3. DEPENDENŢA DE MEDIU
• Abordările ştiinţei de mediu:
• Se bazează pe presupunerea că schimbarea de
mediu va crea noi organizaţii proiectate să
exploateze oportunitatea apărută;
• C. Grafton – susţine că reorganizarea şi crearea de
noi organizaţii în guvernul federal ar putea fi
explicată de apariţia schimbărilor de mediu;
• Anomaliile de tip “SET” – modificările sociale,
economice sau tehnologice care se petrec în mediu
şi pot necesita formarea de noi organizaţii sau
reorganizarea celor existente pentru a le controla.
8
 3. DEPENDENŢA DE MEDIU
• Abordările de contingenţă:
• Lawrence şi Lorsch, 1969 - Teoria contingenţei –
cea mai familiară abordare de mediu în organizare şi
reorganizare;
• Structurarea internă a organizaţiilor va ajunge, în timp,
să reflecte caracteristici de mediu ale organizaţiei;
• Trăsăturile organizaţionale interne depind de mediu şi
acest fapt este mai mult valabil în sectorul public;
• Guvernele adoptă fie formatul organizaţional cu care
sunt familiarizate, fie formatele la modă, în loc să
planifice conexiuni sistematice ale mediului
organizaţiilor noi formate sau reformate.
 3. DEPENDENŢA DE MEDIU
• Abordările populaţiei ecologiste:
• Această abordare susţine că cea mai bună cale
de a înţelege naşterea, moartea şi supravieţuirea
organizaţiilor este perceperea lor ca “ecosisteme”
şi analizarea evoluţiei populaţiei din organizaţii;
• Abordarea populaţiei ecologiste este o
determinantă a mediului în măsura în care
aceasta presupune că succesul organizaţiilor
individuale este o funcţie a relaţiilor cu alte
organizaţii din mediu şi a relaţiilor cu mediul;
• Reorganizarea din cadrul guvernelor poate fi
analizată ca exploatare de noi nişe create de
schimbarea socială şi/sau tehnologică.
 3. DEPENDENŢA DE MEDIU

• Organizaţiile care ocupă aceste nişe nu trebuie

să fie în întregime noi, ci pot fi pur şi simplu
reconstrucţii ale fostelor organizaţii, regândite
pentru a exploata mai bine un mediu modificat;
• Teoreticienii care lucrează cu modele ecologice
descriu nişele în funcţie de diametrul lor:
– Nişă limitată – în care doar un anumit tip de
organizaţie poate supravieţui;
– Nişă dezvoltată – gazda unui număr mare de
tipuri organizaţionale.
 3. DEPENDENŢA DE MEDIU
• Freeman şi Hannan - Grain of enviorment – tipul de
mediu cel mai cunoscut pentru înţelegerea
reorganizării guvernamentale;
• Brittain şi Freeman – un factor important în relaţia
organizaţiilor cu nişele lor este rolul densităţii
populaţiei;
• Două tipuri de strategii organizaţionale care se ocupă
cu mediul:
– Strategia r – exploatarea rapidă a nişelor noi şi
reproducerea rapidă a noilor organizaţii pentru a
completa spaţiul disponibil;
– Strategia k – generarea de stabilitate a unei
organizaţii în ocuparea nişei şi menţinerea
competitorilor la distanţă.
 4. MODELELE INSTITUŢIONALE ALE
SCHIMBĂRII ORGANIZAŢIONALE
• În modelele instituţionale – scopurile unei
organizaţii sunt de tip colectiv;
• Comportamentul unei organizaţii este înţeles ca o
încercare de a combina comportamentul
organizaţional cu standardele “potrivite”, derivate
din istoria şi valorile colective ale organizaţiilor;
• Aceste reforme necesită modificarea valorilor
operative ale membrilor organizaţiei;
• Literatura instituţională accentuează durabilitatea
valorilor organizaţionale sau a culturilor şi
dificultatea în încercarea de a produce modificări
rapide în performanţă, prin reorganizare.
 2. MODELE OPORTUNE DE REFORMĂ
• Ştiinţa politică:
• Această abordare de reformă evidenţiază impactul pe
care modificarea guvernamentală o are în
administraţia publică, acele schimbări produse de tip
“supraîncărcate” şi “neguvernabile”;
• Management de tip reductiv (cutback) – nevoia unor
manageri de a reduce dimensiunea propriilor
departamente sau agenţii pentru a îndeplini cerinţele
bugetare impuse din exterior;
• Natura schimbătoare a mediului internaţional şi
amplificarea puterii actorilor sociali la nivel intern au
limitat capacitatea guvernelor de a exercita controlul
social.
 4. MODELELE INSTITUŢIONALE ALE
SCHIMBĂRII ORGANIZAŢIONALE

• Abordarea instituţională este capabilă să asigure un

punct de vedere diferenţiat al naturii unei
organizaţii, tratând organizaţia asemenea unei
entităţi integrate, cu o singură voce;
• O tendinţă de dezvoltare în cadrul organizaţiei
poate constitui o perspectivă integrantă, dar
această perspectivă nu poate fi asumată a priori,
cum se întâmplă în modelele economice ale
organizaţiilor;