METODE DE ACTIVARE A GRUPURILOR

1. METODE PSIHO-SOCIALE
2. METODE ECONOMICO-FINANCIARE

Una din principalele necesități ale indivizilor poate fi considerată necesitatea

de a forma relații, de a interacționa unul cu celălalt, urmând, firesc, să își propună
sa facă parte dintr-un grup, dintr-o societate în care să se dezvolte, să creeze, să
inspire sau să se inspire în spiritul evoluției respectivului grup și, desigur, a proprii
evoluții.

Viața de grup presupune coeziune socială. Individul va dobândi noi

experiențe, va crește, se va maturiza, ajungând să-și câștige existența de pe urma
acelor relații. Grupul din care face parte va avea un impact psiho-social asupra sa,
acesta adoptând o anumită atitudine, un anumit limbaj cu un aparte accent, dar și
anumite practici și obiceiuri culturale.

Termenul de grup pătrunde în limba romana, din franceza. El este întalnit în

doua forme – grup și – grupă, ambele desemnând aproximativ același lucru:
ansamblu sau colectiv de oameni având o sarcină sau un scop comun (Neculau,
1977).

Conform DEX, grupul social e definit ca fiind o “colectivitate de indivizi

între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de
comportament și urmăresc un țel comun”, dar în domeniul stiințelor sociologice,
grupul e descris în “Dictionarul de psihologie” de către Ursula Schiopu ca fiind
“reuniri de mai multe persoane prin obiective comune sau care realizeaza ceva in
comun”. Totuși, grupurile nu au o structură fixă, acestea implicand un număr mic
sau mare de membri, implicând, spre exemplu, câteva procese: apariția,
dezvoltarea, afirmarea, dar și dispersarea, toate aceste procese depinzând de
caracterul membrilor din respectiva societate.

Pentru a exista, grupurile sociale trebuie să întrunească diverse elemente,

elemente care îi conferă ideea de unitate. Numărul minim de indivizi, interacțiunile
din grup, fixarea rolurilor și stabilirea sarcinilor membrilor, norme și valori
comune stabilite tuturor membrilor, pot fi considerate câteva elemente ce conferă
ideea de unitate.

În opinia scriitorului polonez Jan Józef Szczepański, grupul are în

componență elemente cum ar fi organizarea formală sau informală (ierarhia,
funcțiile membrilor din grup și sarcinile pe care trebuie aceștia să le îndeplinească),
caracterul membrilor grupului (comportamentul și principiile acestora), elementele
ce au rol de a menține coeziunea grupului la un nivel cât mai ridicat, dar și
simbolurile, valorile și multe alte elemente ce formează integritatea materială a
respectivei societăți.

Metodele de activare ale grupurilor presupun procedee de motivare a

membrilor acestora, de a-i menține permanent activi, atenți, în ideea de a contribui
la dezvoltarea permanentă a sa și a societății, a grupului din care face parte.

1. Metode psiho-sociale

Pentru a reuși intensificarea activității unui grup, trebuie avut în vedere

aspectul atitudinii motivaționale. Fiecare membru al grupului posedă o anumita
configuratie a factorilor motivationali care, in contextul interactiunilor din grupul
in formare, vor influența atitudinea , rezultând în final o structură motivațională de
grup. Nu trebuie ignorată ideea satisfacerii necesității membrilor. Astfel, vor avea
loc manifestări și atitudini interpersonale, precum și atitudinile membrilor față de
elementele semnificative ale ambianței fizice și sociale, față de sarcina de
îndeplinit, și față de grup, ca întreg. În faza de maturizare a grupului se poate
observa o structură motivațional-atitudinală stabilă și coerentă, care va reflecta și
relațiile subtile dintre membri, dar și relatiile prin intermediul cărora își împlinesc
obiectivele și trebuințele. Totuși, creativitatea grupului nu va fi la un nivel ridicat
dacă numărul de membri din grup este mai mic de 5 sau mai mare de 12. Un numar
de membri în afara acestui interval nu va asigura o interacțiune eficientă între
membri. Grupul trebuie să fie omogen, climatul din cadrul fiind unul afectiv.
Modul de conducere a grupului poate influența creativitatea membrilor săi, în
funcție de personalitatea acestora, e benefică o conducere mai autoritară sau mai
permisivă.

În vederea stimulării creativității, factorul psiho-social propune câteva idei

deja consacrate prin intermediul rezultatelor obținute în urma utilizării lor.
Brainstorming-ul este metoda prin care se dă frâu liber imaginației. Se prezintă
tema și problema acesteia și se solicită participanților emiterea cât mai multor idei,
chiar și celor ireale, urmând să fie evaluate de întregul grup și alese cele mai
originale, plauzibile sau eficiente pentru problema dezbătută.

6-3-5, o a doua metodă, are aplicabilitate mai eficientă asupra grupurilor

școlare, membrii împărțindu-se în grupuri de câte șase persoane, în care fiecare va
propune trei idei în maximum cinci minute. Primul grup va discuta problema și va
trece pe o fișă trei idei, fiecare formând începutul unei coloane sub care vor fi
trecute ideile celorlalte echipe. Dupa cele 5 minute, fișa va trece, pe rând și la
celelalte grupuri, care vor adăuga alte trei idei în coloanele respective. La final,
propunerile vor fi citite în fața întregului grup de către liderul acestuia și se va
decide care dintre idei pot fi exploatate.

A treia metodă de stimulare a creativității este cea elaborată de Wiliam

Gordon, și anume Sinectica. Se aseamană cu brainstorming-ul, dar diferența dintre
acestea constă în reunirea unui grup de 6-8 persoane cu profesii diferite. Li se va
expune aspectul de clarificat și li se va solicita să caute metafore. Ulterior, aceleași
persoane, împreună cu specialiștii vor studia rezolvarea eficientă a problemei,
propusă de metaforele oferite.

2. Metode economico-financiare

Metodele economico-financiare trebuie să fie corelate cu atingerea unor

obiective clare, pentru a stabili direcția în care membrii grupului trebuie să se
îndrepte. Metodele de tip financiar sunt toate formele de recompensare bănească a
muncii depuse sau a rezultatelor obţinute de individ (salariu, comision, bonus,
sporuri, dividend, creșteri salariale, avantaje financiare etc.). Luând ca exemplu o
companie, aceste procedee reprezintă o modalitate directă de motivare a
personalului.

Salariul e considerat baza stimulării angajaților la locul de muncă. Chiar

dacă nu a existat în toate timpurile, acesta reprezintă o formă de venit ce a apărut în
anumite condiții social-economice, odată cu apariția în societate a unor oameni
lipsiți de toate condițiile necesare pentru organizarea și desfașurarea producției, sau
a altor activități economice, cu excepția muncii lor, care, pentru ei, apărea ca
singur mijloc de existență. Astfel, salariul poate ajuta membrii grupului să devină
mai motivați, dar nu e o ipoteză ce se poate aplica tuturor oamenilor.  Salariul
poate fi considerat ca un factor de supraviețuire, dar poate acționa ca un stimulent,
pentru o muncă mai productivă. Cu cât munca este mai plictisitoare și stârnește un
interes mai redus, cu atât crește importanța banilor ca factor motivator.

Bonusurile, primele, sporurile reprezintă plata unei anumite sume pentru

rezultatele ce depășesc ținta stabilită inițial. Acestea trebuie sa fie acordate în mod
corect persoanelor din grupul respectiv pentru a nu risca declanșarea unor
eventuale frustrări, care implicit pot duce la demotivare. În ceea ce privește
sporurile, interesul unei persoane poate fi determinat să crească în situația în care
aceasta va fi remunerate în urma desfășurării activitatății într-un mediu periculos,
nociv sau în condiții speciale, cum ar fi schimburile de noapte.

Avantajele financiare nu reprezintă sume de bani oferite angajaților efectiv,

dar au o valoare patrimonială pentru aceștia. Aceste avantaje diferă în funcție de
nivelul la care se situeaza angajații: pentru management - discounturi la achiziția
de bunuri, abonamente la anumite cluburi, plata unor cursuri, plata cheltuielilor de
transport, diurna, plata taxelor școlare pentru copii; pentru restul angajaților -
reduceri la procurarea unor bunuri și servicii, subvenționarea unor mese, facilități
de recreere pentru toată familia, plata taxelor pentru anumite cursuri educaționale,
credite cu dobanzi mici pentru achiziția unor case, credite pentru cumpararea unor
bilete de concediu. Uneori, aceste avantaje financiare au o valoare mai mare pentru
angajat decât o creștere a salariului.

Cele prezentate mai sus fac parte din metodele financiare cu care membrii
grupurilor pot fi motivați pentru a da dovadă de eficiență, dar pe langă acestea
menționez și cateva metode non-patrimoniale, dar care pot avea efect identic.
Oamenii au tendința să fie mai motivați dacă munca pe care o practică le stârnește
interesul, dacă se simt respectați, dacă mediul de lucru este plăcut, dacă au un
anumit statut sau dacă există un sistem de dezvoltare profesională. Astfel, liderul
poate crește gradul de responsabilitate al membrilor și poate oferi acestora mai
mult control asupra muncii pe care o prestează, oferindu-le posibilitatea de a și-o
organiza singuri și de asemenea, de a imprima calitate.

Concluzionând, consider că, indiferent de metodele de activare, de motivare

a membrilor grupurilor, fie că sunt financiare, fie că sunt psiho-sociale, au în
comun aceiași idee: dezvoltarea creativității în vederea creșterii eficienței și a
performanței. Cu cât este mai mare responsabilitatea, statutul, recunoașterea,
respectul indivizilor într-un grup, cu atât aceștia vor fi mai implicați, iar motivația
va fi mai mare, individul reușind să aibă parte de noi experiențe, să crească, să
capete experiență, ajungând să țină cont și de avantajele și motivația pecuniară
regăsită în acel grup. Formațiunea din care face parte va avea un impact psiho-
social asupra sa, acesta dobândind un anume mod de gândire, un limbaj specific,
cu un posibil accent specific, dar și anumite practici și obiceiuri ce pot fi de ordin
cultural sau doar de rutină.

BIBLIOGRAFIE

1. “Cunoașterea și activarea grupurilor sociale”. Mielu Zlate, Camelia Zlate, Ed.

Politica, 1982.
2. https://andreivocila.files.wordpress.com/2010/10/eugen-david-psihosociologia-
grupurilor-umane.pdf
3. https://www.wall-street.ro/articol/Management/27623/Ce-ii-motiveaza-pe-
angajati.html
4. https://www.editurauniversitara.ro/media/pdf/55362d25071c5Dinamica_grupurilor_T
eorii_finala.pdf
5. http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/GRUPURILE-
SOCIALE67.php
6. http://hrinfo.ro/2015/03/29/teoria-motivatie-igiena-in-practica/
7. https://portalmanagement.ro/motivarea-non-financiara/
8. https://www.blogulspecialistului.ro/a/atentie/legislatia-muncii/1454/motivarea-
financiara-a-angajatilor-la-sfarsit-de-an.html