Sunteți pe pagina 1din 5

Jimmy Hoffa VS Miron Cozma

Conceptie despre viata si despre oameni. Motivatia

James Riddle Hoffa, liderul american a fortei de munca, presedinte al


International Brotherhood of Teamsters din 1957 pana in 1971, devenind unul dintre cei
mai controversati organizatori ai fortei de munca din timpul sau. James Riddle "Jimmy"
Hoffa s-a nascut in 14 februarie 1913 in Indiana, a disparut in 30 iulie 1975 in Michigan,
si a fost declarat mort , din punct de vedere legal, în 1982 . A fost casatorit, fiind tatal
unui baiat si-al unei fete, copii care-l considerau si comparau cu o zi de patru iulie. Tatal
sau, miner de carbuni, a murit cand Jimmy avea sapte ani, acest lucru determinand
mutarea restului familiei in orasul industrializat Detroit. La varsta de 14 ani, abandoneaza
scoala pentru a munci, ajutand la sprijinirea familiei sale. Desi era tanar, curajul si modul
de abordare al situatiilor l-au promovat in randul colegilor de munca si ulterior are sa se
gaseasa intr-o pozitie de lieder. El credea in oameni si in puterea acestora de a schimba
lucrurile, si, manat de nedreptatile practicate asupra muncitorilor, adica salarii
necorespunzatoare muncii si conditii de munca ce nu corespundeau standardelor ,a
incercat sa organizeze un sindicat. Dupa un timp, ajunge lieder al acestui sindicat al
muncitorilor de la bacanie. Mai tarziu, este demis pentru activitatea sa sindicala, iar in
1932 se alatura sindicatului camionagiilor Teamsters din Detroit. Motivatia sa a fost
sprijinirea drepturilor muncitorilor prin miscarea sindicala. Jimmy Hoffa s-a alăturat
Teamsters în 1932, ca activist. S-a ocupat cu organizarea sindicatelor din Michigan, cu
predilecţie a celor din oraşul puternic industrializat Detroit. Tenacitatea şi un stil
persuasiv personal au fost trasaturi care l-au ajutat in a câştiga noi recruţi de partea sa.
În 1957, Hoffa a devenit liderul celui mai de temut sindicat, iar în 1964, aproape toti
camionagii din America de Nord lucrau sub contractele stabilite de Teamsters,
beneficiind de condiţii de lucru avantajoase. Funcţia sa îi impunea să organizeze greve
din birou, dar el era mereu în linia intai. In primul an a mancat „bataie pe paine”, dupa
cum marturisea, fiind agresat de politie si de spargatorii de greve de 24 de ori. Spargatorii
de greva, inclusiv politistii violenti nu intrau in simpatiile lui Hoffa.

Miron Cozma este nascut pe 25 august 1954 in Bihor, si se casatoreste dupa


ispasirea a 10 ani de detentie din cei saptesprezece propusi de judecatori. Miron Cozma
nu era nici macar lider de sindicat la vreo mina din Valea Jiului, ci un simplu angajat al
Exploatarii Miniere Lonea. Imediat dupa a doua mineriada se constituie Liga Sindicatelor
Miniere Valea Jiului, intre 21 si 24 martie 1990, eveniment care avea sa il propulseze in
fruntea sindicatelor din Valea Jiului pe Miron Cozma. La inceput au existat in Valea
Jiului alti lideri cu mult mai mare influenta si priza la oameni decat Cozma. Dar, imediat
inaintea alegerilor la Liga, a aparut ca din senin Miron Cozma care a inceput sa-i acuze
pe toti, pe unii de una, pe altii de alta, asa incit sa iasa el in evidenta. Nu s-a inteles
niciodata de unde a aparut el asa brusc ca lider general, iar in data de 15 iunie 1990, in
discursul de multumire adresat minerilor in fata Complexului Expozitional, Ion Iliescu,
presedintele de atunci al Romaniei, mentioneaza numele lui Miron Cozma ca lider al
minerilor si persoana de incredere pe care se poate conta in cazul folosirii minerilor
pentru a „sprijini“ statul slab postdecembrist „in lupta impotriva elementelor
reactionare“. Spre deosebire de Jimmy Hoffa, acest personaj, Cozma, nu a ajuns in fata
miscarilor sindicale datorita exemplului personal, a aptitudinilor, si dorintei de a se
implica pentru castigarea bunastarii muncitorilor, minerilor.

Imagine si stil, colaborarea lui Hoffa cu Mafia


Cunoscut in toata industria de camioane ca un afacerist dur si in cunostinta de
cauza, Hoffa are succes in administratia centralizata si in negociere in birourile nationale
ale Uniunii.. De asemenea, el a jucat un rol-cheie in crearea acordurilor nationale de
transport de marfa. Eforturile sale au ajutat dezvoltarea Teamsters ca cel mai mare
sindicat a fortei de munca in Statele Unite. Conventia anuala a sindicatului din 1952, care
s-a tinut la Los Angeles, l-a ales pe Jimmy Hoffa in functia de vicepresedinte al
sindicatului, ajungand, la doar 39 de ani, cel mai tanar membru al consiliului executiv.
Hoffa se afla la carma sindicatului cateva mandate , in care, reuseste sa extinda Uniunea
pe tot cuprinsul Americii de Nord, adunand toti soferii de camioane de transport marfa
din America sub un singur accord national. El infiinteaza fondul de pensii pentru
muncitorii in varsta sau bolnavi.
Nereusind sa faca fata violentelor, Hoffa a apelat la crima organizata pentru
protectie, platind „tribut” clanurilor Santo Perrone, Scarface Joe, Coppola, Bonanno,
Gambino, Lucchese, Trafficante si Marcello.
Hoffa credea ca un barbat adevarat trebuie sa fie capabil sa-si foloseasca pumnii,
sa-si intimideze adversarii din punct de vedere psihic, atat timp cat cuvintele nu mai erau
de folos. El mai credea, deasemenea, ca toate lucrurile au un sfarsit. Potrivit lui Hoffa,
singurul lucru este succesul, obtinut prin orice mijloace, si potrivit gandirii sale,
implicarea cu mafia era necesara pentru a asigura succesul Uniunii Teamsters; dar , de
fapt, implicarea cu mafia a fost pentru succesul acesteia. In timp ce mafia oferea lui
Hoffa puterea necesara, Hoffa ii sustinea cu bani, foarte multi bani.

Datorita personalitatii sale si implicarii in lupta pentu drepturile muncitorilor era


agreat de oameni politici ai vremii ca Robert Kennedy, Richard Nixon, chiar si de
directorul F.B.I., Edgar Hoover.
Referitor la Miron Cozma se poate afirma ca de multe ori avea darul de a lungi si
suci cuvintele asa incit nu mai intelegeai ce-i bine si ce-i rau din ce spune, Miron Cozma
„a prins“ mai multa infatuare dupa mineriada din 1990. Atunci, cel putin pe moment,
orgoliul lui a fost satisfacut. In aceste mineriade au cazut victime barbati, femei si copii.
Dupa ajungerea in fruntea Ligii, dar mai ales dupa iunie 1990, pentru el nu a mai existat
director sau alti lideri. Pe toti el ii considera la degetul lui mic. Acest comportament nu a
fost prea agreat de multi. Pe linga aceasta, mai avea ideea ca multimea poate sa rezolve
orice. El credea ca daca iese in fata multimii si face o propunere pe care multimea o
accepta, aceea e cea mai buna. Iar acest tip de atitudine s-a transmis dinspre el spre
mineri si ceilalti lideri, dar si viceversa. Adica, a fost o relatie reciproca. S-au conjugat
una cu alta. El a vazut ca tine la oameni asa ceva si a mers pe varianta aceasta ca forta si
multimea pot rezolva orice. Minerii credeau si ei cam acelasi lucru. De aceea, cand i se
spunea ca trebuie sa mearga sa negocieze el replica: „Ba, nu se mai merge cu «sarut
mina» si «sa traiti», trebuie sa bati cu pumnul in masa!“ Aceasta conceptie, impusa de
Cozma ca fiind cea mai potrivita, a prins excelent la cei mai multi dintre minerii din
Valea Jiului. Uneori, in timpul grevelor, cind se stringeau la Paroseni sau la Vulcan, spre
exemplu, existau grupuri de mineri care mergeau prin toata Valea sa-i adune si pe ceilalti
de la alte exploatari si, daca nu voiau, ii adunau cu forta sau ii amenintau. Cozma incuraja
astfel de comportamente iar ceilalti lideri nu puteau sa mai faca nimic. „Eu cred ca Miron
Cozma nu a fost omul potrivit la locul potrivit! “(Nicolae Croitoru — fost lider sindical la
E.M. Vulcan). Spre deosebire de Hoffa, nu a facut prea mult pentru oameni, nu lupta
pentru drepturile oamenilor. El incerca sa adune cit mai multi oameni in jurul lui. Pentru
aceasta, facea de multe ori uz si de bravada personala. Fiind liderul Ligii Sindicatelor
Miniere Valea Jiului, dupa mineriada din iunie 1990, implica si o anumita relatie
privilegiata cu puterea FSN-ista. Miron Cozma a fost unul dintre personajele care a
beneficiat din plin de avantajele ce decurgeau din acest tip de relatie. Dupa mineriada din
1991, salariile minerilor nu au cunoscut o crestere semnificativa, insa liderii din fruntea
Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului au beneficiat de o ascensiune spectaculoasa.
Cozma, in special, a intrat in afaceri mari, era vazut numai in masini de lux, se caza in
cele mai bune hoteluri si facea deplasari de zeci de mii de dolari pentru „schimb de
experienta“ in strainatate. Toate acestea pe banii Ligii! Liederul minerilor se ocupa si de
deturnari de fonduri si afaceri fara acoperire legala cu bani proveniti din subventiile de la
stat.
Mineriadele au existat pentru ca a existat Miron Cozma. Oricite dedesubturi
politice se pot gasi mineriadelor si oricite directii a capatat in timp miscarea minerilor din
Valea Jiului, toate dedesubturile politice si toate directiile acestea nu s-ar fi putut naste
daca in punctul lor de intersectie nu ar fi fost acest om“.
Cozma este un personaj foarte controversat, atât în interiorul cât şi în afara din
Valea Jiului. El este considerat de unii a fi un protejat al fostului preşedinte Ion Iliescu.
El a fost gratiat de Iliescu în 15 decembrie 2004, doar cu câteva zile înainte de sfarsitul
mandatului de presedinte, aceasta gratiere fiind contestata de societatea civila, si nu
numai prin decizia viitorului presedinte, Basescu. Miron Cozma a fost în sfârşit eliberat
pe 2 decembrie 2007, având o restricţie privind intrarea in Petroşani sau Bucuresti, si
restrangerea unor drepturi.

Conform credintei sale ca, toate lucrurile au un sfarsit, cariera mareata de lider de
sindicat a lui Hoffa intra in declin si urmeaza a se sfarsi, o data cu trimitere sa in
inchisoare, executarea a cinci din cei cincisprezece ani de detentie si instituirea ca
presedinte interimar a lui Frank Fitzsimmoms-un vechi si loial colaborator. După
eliberarea sa din închisoare, lui Hoffa i-a fost acordata o pensie Teamsters de 1,7
milioane dolari, livrata o singură dată, ca sumă forfetară. Acest tip de decontare de pensii
nu ar fi fost posibila înainte de Teamsters. .
Ed Scribner a declatat: "cariera lui Hoffa literalmente a atins milioane şi milioane
de lucrători în această ţară .... care cunosc o calitate a vieţii care nu a fost posibila înainte
de Jimmy Hoffa". Potrivit lui Robert Holmes, Hoffa nu intorcea spatele nimanui, nu
cerea niciodata cuiva sa faca ceva ce el insusi nu era in stare; secretul lui cel mai bun era
faptul ca el stia cel mai bine cum sa fie impreuna cu oamenii. Numele lui era obligatia
lui, legamantul lui.
Pe 30 iulie, 1975, Jimmy a plecat de acasa pentru o intalnire de dupa-amiaza cu
Anthony Giacalone, un reputat cap al crimei organizate din Detroit, si Anthony
Provenzano, alt cap mafiot din New Jersey. Martorii l-au vazut initiind doua apeluri de la
un telefon public. Din acea zi, si din acea parcare, nu a mai fost vazut niciodata.
Anchetatorii federali cred că sefii mafiei l-au ucis pe Hoffa pentru a preveni
redobandirea presedintiei Uniunii. Misterul este, nu cine a facut-o pentru ca suspectii sunt
cunoscuti, la fel ca si motivatiile lor bine documentate. Intebarea este: Unde? Unde
anume au facut-o, unde anume i-au ascuns corpul?
. Dispariţia lui Hoffa ramane chintesenta misterului nerezolvat.

Despre Miron Cozma, spre deosebire de Jmmy Hoffa, putem afirma ca dupa ce a
fost eliberat, la inceputul lunii decembrie 2007, din Penitenciarul Rahova, dupa ispasirea
a zece ani de inchisoare pentru subminarea puterii de stat, nu se intoarce la ortacii sai ci
isi propune sa candideze la presedentie chiar daca instanta i-a interzis dreptul de-a alege
si de-a fi ales pana in anul 2014. Toate declaratiile facute de el dupa iesirea din puscarie
au fost niste deliruri in care starile, probabil, firesti ale oricarui individ ce scapa de
inchisoare s-au amestecat cu mesaje de un teatralism ridicol. Cozma a dat un recital
foarte tulbure, cu alternante de victimizari, invocarea unor vadit false bravuri si acuzatii
imposibil de verificat prin care a schitat, de fapt, strategia apararii sale in dosarul
mineriadei din 13-15 iunie 1990. Eminamente confuz, Cozma s-a autoglorificat,
trecandu-si in biografie fapte care, daca ar fi fost reale, l-ar fi situat printre campionii
luptei pentru democratizarea Romaniei. Sustine ca a fost un anticomunist radical,
implicat, intre altele, in protestele din Valea Jiului din ’77. A muncit cu suflarea
Securitatii in ceafa. A incercat, dar n-a reusit, sa opreasca plecarea minerilor spre
Bucuresti in iunie ’90.
Fostul lider sindical a spus ca in cazul in care va ajunge presedinte al Romaniei nu
va avea nevoie decat de trei luni pentru a "starpi coruptia". "Va asigur ca in trei luni va
disparea 85 la suta din coruptie. Apoi, ma voi ocupa sa asigur un nivel de trai decent
populatiei. Lucrez la un program care vizeaza dezvoltarea economica incepand de la
agricultura catre industrie. Programul va incepe cu achizitia produselor agricole si se va
finaliza cu industria care produce utilaje si echipamente pentru agricultura", a spus
Cozma.
Spre deosebire de Hoffa, Cozma vrea sa infiinteze un partid politic muncitoresc
care sa-i poarte numele avand ca si doctrina o noua mineriada, una de catifea: “Anul
acesta, când se împlinesc 10 ani de la Costeşti, eu declanşez o noua revolutie politica. In
Romania si nu numai. Este un nou gen de politica, este creat de mine si preluat si de
Europa” .
Adaug la acest final un alt citat de-al lui Cozma, care-l departajeaza in
continuare, si-l mentine la cea mai mare distanta de marele erou vizionar sindical al
anilor ’57-’71: "Daca voi ajunge presedintele Romaniei, ii leg pe toti cei trei presedinti de
pana acum. Voi fi primul presedinte rocker al tarii noastre”.
Referitor la cele prezentate mai sus, despre cei doi liederi de sindicat, putem afirma
o concluzie evidenta si anume ca, scopurile celor doi in materie de gestionare a inereselor
muncitorilor aflati in acele sindicate sunt opuse. Diferite sunt si caracterele celor doua
personaje principale. Intr-adevar, diferite sunt si tarile in care aceste doua personaje au
animat scena, miscarea sindicala.
Numele Hoffa singur provoaca emotii puternice si opinii. A fost el un erou
vizionar sindical sau despot brutal? A fost el un cruciat al muncii sau un criminal?
Cozma-„papusa politica a puterii criptocomuniste din Romania postdecembrista“.