Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(definitii, scopurile MRU, variante ale MRU, activitati de baza ale MRU)
DEFINITII:
- Angajatii sunt vazuti ca active ale organizatiei sau capital uman, in care se investeste prin
asigurarea posibilitatilor de invatare si dezvoltarea unei “organizatii care invata”.
SCOPURILE MRU
MRU are drept scop sa garanteze ca organizatia obtine si pastreaza forta de munca de care are
nevoie, corespunzator calificata, loiala si bine motivate. Aceasta inseamna lucarea masurilor
necesare pentru a evalua si satisface cerintele viitoare de resurse umane si pentru a extinde si
dezvolta capacitatile intrinseci ale oamenilor – contributiile, potentialul si angajabilitatea –
prin asigurarea unor posibilitati de invatare si dezvoltare neintrerupta. Poate sa include si
crearea unor sisteme de munca foarte performante care sa accentueze flexibilitatea sis a
cuprinda “procedure riguroase de recrutare si selectie, sisteme de remunerare stimulativa in
functie de performanta si activitati de dezvoltare si instruire manageriala correlate cu nevoile
intreprinderii” ( Becker et al. 1997).
MRU are drept scop intarirea motivatiei si a angajamentului asumat, prin introducerea unor
politici si procese care sa garanteze ca oamenii sunt pretuiti si recompensati pentru cee ace fac
si realizeaza, ca si pentru nivelul de calificare si competenta la care reusesc sa ajunga.
Relatiile
MRU urmareste sa creeze un climat apt sa intretina relatii productive si armonioase prin
parteneriate intre conducerea manageriala si angajati, in care munca in echipa sa se poata
dezvolta. MRU urmareste sa introduca practice manageriale axate pe angajament profund
asumat, care sa recunoasca faptul ca angajatii reprezinta un grup pretuit de persoane interesate
in buna functionare a organizatiei si care sa ajute la edificrea unui climat de cooperarre si
incredere reciproca. MRU urmareste sa ajute organizatia sa mentina echilibrul intre cerintele
grupurilor interesate de functionarea ei ( proprietari, organisme gurvernamentale sau
administrator-mandatari, conducerea manageriala, angajati, client, furnizori si publicul larg).
Sa administreze o forta de munca diversificata social, tinand cont de diferentele intre
necesitatile privitoare la conditiile de munca, stilurile de munca si aspiratiile la nivel
individual si de grup. Sa ia masuri pentru ca tuturor sa li se ofere sanse egale sis a fie adoptata
o conceptie etica in privinta conduceriiangajatilor, intemeiata pe grija fata de oameni,
tratament corect si transparenta.
VARIANTE ALE MRU:
Modelul umanist al MRU isi are radacinile in scoala relatiilor umane, punand accentual pe
comunicare, motivatie si capacitate de conducere. Asa cum il descrie Storey (1989), acest
model presupune “tratarea angajatilor ca pe active valoroase, ca sursa de avantaj competitive
prin loialitate, adaptabilitate si inalta calitate (a aptitudinilor profesionale, a performantei de
munca si asa mai departe)”. Prin urmare, folosind terminologia lui Guest (1999a), ii priveste
pe angajati mai degraba ca pe niste mijloace decatca pe niste obiecte. Abordarea umanista a
MRU pune accentual pe necesitatea de a castiga devotameritul oamenilor – “inimile si mintile
lor”- prin implicare, comunicare si alte metode de dezvoltare a unei organizatii caracterizate
prin grad inalt de angajament asumat si incredere. De asemenea, se atrage atentia si asupra
rolului cheie al culturii organizationale.
Unele apecte din filosofia de baza a “MRU umanist” poti fi gasite in scrierile lui Douglas
McGregor (1960), care, asa cum arata Truss (1999), chiar a folosit terminologia de tehnicist”
si “umanist” pentru a caracteriza unele forme de control managerial. Teoria X a lui McGregor
descrie in esenta modelul de management al “controlului” la care face referire Walton
(1985b), in timp ce Teoria Y pune accentual pe importanta integrarii nevoilor organizatiei cu
cele ale individului – principiul angajamentului asumat reciproc, de asemena enuntat de
Walton. Conceptul complet de MRU a aparut spre mijlocul anilor `80, in parallel cu eforturile
de popularizare a teoriei managementului ale unor autori din deceniul respective, pintre care
si Pascale si Athos (1981) si Peters Waterman (1982), care au venit cu liste de attribute ce
caracterizau, in opinia lor, companiile de success. Pe parcursul anilor 80, au fost elaborate
primele modele de MRU. Hope-Hailey et al. au identificat si ei alte doua modele: cel al
practicii optime (rezultatelor) sic el conjectural sau contingential (al concordantei strategice).
Activitatile de baza ale MRU, pe care le desfasoara atat managerii de executie, cat si
profesionistii RU, sunt :
Organizare
Raporturile de munca
Imbunatatirea calitatii raporturilor de munca dintre angajator si angajati, prin crearea unui
climat de incredere si dezvoltarea unui contract psihologic in mare masura pozitiv.
Managementul constintelor profesionale
- Planificarea resurselor umane – evaluarea cerintelor viitoare de personal, atat din punct de
vedere numeric, cat si al gradului de calificare si competenta, si conceperea si implementarea
planurilor necesare pentru satisfacerea acestor cerinte.
Managementul performantei
Managemnetul recompenselor
Relatiile cu angajatii