Blénesi Rita

Relaţiile dintre angajaţi Stepper Evelin

Vale Richard
Introducere

• Relațiile la locul de muncă afectează în mod direct capacitatea unui

angajat (lucrător) în drumul acestuia pentru a reuși şi a ajunge la
performanţă, autorealizare. Aceste conexiuni sunt multiple şi pot exista în
organizație dar și în afara acestuia. Aceste pot fi atât pozitive, cât și
negative. În funcţie de existenţa acestora se pot naşte prietenii sau
inexistența lor poate duce la sentimente de singurătate. Relațiile acestea
nu se limitează numai la prietenii, ci includ și relații de subordonare,
romantice și de familie. Putem vorbii de orice tip de relaţie dar de acestea
depinde succesul sau insuccesul unei organizaţii.
Astfel aceste relaţii se pot clasifica:

1. Relaţie manager-subaltern
2. Relaţii de prietenie
3. Relaţii romantice
4. Relaţii familiale
 Relaţie manager-subaltern

• Cred că sunteţi de acord că o relaţie bună între colegi sau între şefi şi subalterni este
unul dintre cele mai dificile lucruri de stabilit şi de menţinut într-o societate, chiar şi
într-o organizaţie cu un număr restrâns de angajaţi.
• Managerii trebuie să aibă capacitatea de a îmbina laturile puterii, de a realiza un stil
de conducere cu valenţe directive şi participative.
• Pentru ca managerul să poată motiva şi antrena pe alţii, acesta trebuie să se afirme
ca o personalitate performantă care dovedeşte că este cea mai influentă persoană a
organizaţiei.În condiţiile în care capacitatea de influenţă este inferioară autorităţii
manageriale, rezultatele organizaţiei vor fi modeste, chiar dacă managerul are
pregătirea de specialitate adecvată funcţiei. Dacă autoritatea managerială este
inferioară capacităţii de influenţă, rezultatele organizaţiei vor fi bune, chiar dacă
pregătirea de specialitate a managerului este insuficient adecvată funcţiei. În acest
caz, managerul are capacitatea de a-şi antrena subalternii, de a-i motiva şi de a le
asigura satisfacţia muncii.
 Relaţie manager-subaltern

În abordarea practică a relaţiei manager – subordonaţi se pleacă de la următoarele

principii:
• poziţia de lider a managerului poate fi asigurată numai dacă latura formală a puterii
(autoritatea) se conjugă cu latura informală a puterii (capacitatea deinfluenţă);
• asigurarea unui flux coerent şi continuu de informaţii pe verticală (între diferitele
niveluri de decizie) şi pe orizontală (pe acelaşi palier decizional);
• asigurarea accesului subalternilor la manageri;
• adoptarea deciziilor, în conformitate cu obiectivele organizaţionale şi cu interesele
salariaţilor;
• după adoptarea deciziilor, toţi salariaţii trebuie să contribuie la aplicarea acestora;
• respectarea principiului echităţii privind recompensele;
• asumarea responsabilitaţii la toate nivelurile de conducere sau de execuţie.
• Privind aceste principii managerii se pot afla la două extreme: extrema autoritar – dictatorială, la
extrema democrat participativă, modernă şi performantă. Oricare ar fi, managerul în relaţia cu
angjaţii ar trebuii să se comporte în folosul organizaţiei. Dar preferabil este managerul
participativ care este privit ca un lider de către angajaţi. Astfel există următoarele tipuri de lider:
• Liderul care decide singur şi transmite subordonaţilor decizia adoptată;
• Lideru carel ia singur deciziile şi încearcă să-şi convingă subordonaţii să le aplice;
• liderul care ia singur deciziile şi argumentează în detaliu motivele pe care le-a luat în
considerare;
• liderul care are iniţiativa, dar şi subordonaţii săi pot avea contribuţii la cristalizarea deciziei;
• Liderul care identifică şi expune problema şi alege, apoi, una din variantele propuse de
subalterni;
• liderul care defineşte problema şi stabileşte anumite limite, decizia fiind luată, prin consens, de
întregul grup;
• Liderul care se comportă ca un membru oarecare al grupui care discută şi adoptă, prin consens,
decizia.
Făcând acestă mică schiţă despre manager(lider) este timpul să facem şi o mică caracterziare despre angajat
(subaltern) pentru că vorbinm despre o relaţie care în acest caz cuprinde două personaje. Relaţia între manager şi
angajat depinde de o multitudine de factori dar totuşi sunt câteva care trebuie evidenţiate.
• Angajatul trebuie să corespundă caracteristicior postului, care este confirmat de fişa postului. (să fie pregătit
profesional)
• Trebuie să i se dea posibilitatea angajatului de a-şi exprima dorinţele, nelămuririle, incertitudinile, suspiciunile
etc.
• Dialogul şef ierarhic–angajat reprezintă singura cale pentru apropierea acestuia de organizaţie.
• Trebuie să existe o evaluare periodică, sistematică care permite dialogul manager-angajat prin care se pot aduce
înbunătăţiri relaţiei
• Managerii trebuie să aibă hotărârea de a prezenta aspectele negative, astfel încât să nu inducă în corpul
angajaţilor reacţii de adversitate; nu este admis ca managerii să facă morală salariaţilor, să îi compare cu alte
persoane sau să le interzică să-şi expună liber punctele de vedere.
• Angajatul trebuie să accepte această subordonare.
Încălcând una dintre aceste principii,ori o abordare neprofesionistă de la manager sau chair de angajat poate naşte
conflicte în organizaţie astfel având efecte negative asupra acestuia.
• În ultimul rând relaţia manager-angajat trebuie să aibă la bază
respectul, aprecierea reciprocă, sinceritatea şi corectitudinea.
Managerul să nu se impună prin autoritate ci să comunice
nemulţumirile şi împreună cu angajatul să rezolve problema. Munca
angajatului trebuie respectat şi chiar uneori recompensat. Pe de altă
parte angajatul va trebuii să incerce să satisfacă aşteptările
managerului. Iar dacă totuşi conflictul se produce soluţia cea mai
potrivită pentru mediere este de a găsi timpul necesar pentru a purta o
discuţie deschisă, fără prejudecăţi.