Influentele

globalizarii asupra
managementului
resurselor umane

Semnificatia termenului de globalizare poate fi

analizata si inteleasa din diverse puncte de
vedere. Fenomenul globalizarii poate fi
caracterizat prin prisma a trei trasaturi esentiale:
caracterul sau universal, implicatiile economico-
sociale pe care le genereaza si intensitatea
manifestarii.
In opinia specialistilor din domeniul
managementului strategic, globalizarea este
analizata sub forma avantajului competitiv care
poate fi obtinut de o companie prin extinderea
activitatii sale la nivel global. Analizând continutul
acestei definitii, se poate constata ca specialistii
in management strategic subliniaza faptul ca
avantajul concurential poate fi obtinut de o
companie in conditiile in care activitatea sa
indeplineste criteriile de eficienta, iar costurile cu
forta de munca sunt reduse. Dincolo de actiunea
unor factori precum libera circulatie a fortei de
munca si a marfurilor, acestea sunt, de fapt,
principalele criterii pe care companiile
multinationale le au in vedere in procesul de
extindere a activitatii la nivel global, prin
infiintarea de noi filiale si in alte zone geografice.
Globalizarea este vazuta ca un proces continuu,
caracterizat prin urmatoarele particularitati:
dezvoltarea investitiilor straine, amplificarea
activitatilor de export si dezvoltarea unor aliante
strategice la nivel international, in vederea
extinderii activitatilor companiilor pe noi piete.
Globalizarea nu inseamna eliminarea specificului
local al fiecarei companii si a diferentelor
regionale ori impunerea de catre statele
dezvoltate a propriilor modele de succes ci,
dimpotriva, globalizarea presupune integrarea
diferentelor intr-un model comun, aplicabil la nivel
universal, al carui principal scop il reprezinta
obtinerea succesului. Din punctul de vedere al
organizatiilor, globalizarea este perceputa ca unul
dintre cei mai importanti factori care influenteaza
activitatea acestora.
Este foarte cunoscut faptul ca, prin natura sa,
fenomenul globalizarii afecteaza intr-o masura
mai mare sau mai redusa directiile de dezvoltare
a activitatii oricarei organizatii, insa din punctul de
vedere al managementului resurselor umane
trebuie clarificate urmatoarele aspecte: Pot fi
considerate globalizarea si managementul
resurselor umane doi parteneri compatibili?; Care
este influenta pe care fiecare o exercita asupra
celeilalte?; Obiectivele lor sunt convergente?;
Globalizarea implica armonizarea, la nivel
international, a sistemelor de management al
resurselor umane din diferite tari?
Finalitatea procesului de globalizare o reprezinta
obtinerea succesului, in conditiile valorificarii
eficiente a abilitatilor manageriale si a intelegerii
diferentelor culturale existente de la o tara la alta.
Specialistii considera ca, dincolo de extinderea
activitatii companiilor in afara granitelor nationale,
succesul organizatiilor in contextul global este
asigurat de utilizarea eficienta a capitalului uman.
Aceasta inseamna ca investitiile in capitalul
uman, in scopul asigurarii, mentinerii, dezvoltarii
si motivarii resurselor umane, reprezinta
principala premisa pe care companiile trebuie sa
o valorifice, in vederea asigurarii avantajului
concurential. In conditiile amplificarii procesului
de globalizare, resursele umane trebuie abordate
ca investitii.
Globalizarea elimina granitele nationale, iar
oamenii sunt principalul factor care asigura
organizatiilor adaptabilitatea si flexibilitatea
necesare obtinerii succesului. In opinia
specialistilor din domeniul resurselor umane,
nivelul de competenta al managerilor de resurse
umane are o influenta majora in procesul de
integrare a strategiei de resurse umane in
strategia globala a organizatiei. In contextul
globalizarii, managementul resurselor umane
devine principalul instrument si mijloc prin care
organizatiile isi pot asigura avantajul competitiv,
iar deciziile strategice ale managerilor trebuie sa
reflecte, intr-o proportie din ce in ce mai mare,
angajamentul fata de oameni.
Absenta la nivel organizational a unor strategii
coerente de resurse umane face imposibila
adaptarea organizatiilor la schimbarile mediului
international, activitatile de resurse umane
trebuind intelese in interdependenta cu toate
celelalte procese desfasurate la nivelul unei
organizatii. Aceasta deoarece, in era globala,
oamenii, si nu firmele formeaza mecanismul
adaptiv care determina modul in care organizatiile
raspund provocarilor mediului. Conducerea
resurselor umane, ca proces managerial
strategic, este mult mai dificila in comparatie cu
promovarea progresului tehnic sau lipsa
resurselor financiare. Organizatiile care au invatat
cum sa-si conduca oamenii, aplicând un
management performant al resurselor umane, au
parcurs o etapa in plus fata de altele deoarece
asigurarea si mentinerea calitatii resurselor
umane sunt procese strategice de durata.
In contextul internationalizarii afacerilor, resursele
umane au dobândit un rol-cheie, fiind considerate
un „partener strategic“ care poate influenta in
mod decisiv strategia de dezvoltare si extindere a
companiilor multinationale, atât la nivel central,
cât si la nivelul filialelor.
In ceea ce priveste rolul si importanta
managementului resurselor umane in cadrul
companiilor multinationale, opiniile specialistilor
de resurse umane merg catre ideea de
amplificare a dimensiunii umane si integrare a
acesteia la nivel organizational. Cu toate acestea,
exista si opinii conform carora tendinta de
descentralizare a activitatilor de resurse umane
diminueaza in mod semnificativ rolul resurselor
umane la nivelul organizatiilor multinationale.
Managementul resurselor umane joaca un rol
strategic la nivelul companiilor multinationale.
Chiar si la nivelul organizatiilor in cadrul carora
activitatile de resurse umane sunt
descentralizate, functiunea de resurse umane a
inregistrat o serie de progrese remarcabile in
domenii precum dezvoltarea resurselor umane,
managementul carierei si motivarea angajatilor.
Prezenta managerilor de resurse umane in
consiliul de conducere al companiilor
multinationale reprezinta cea mai importanta
dovada a implicarii acestora in procesul de
adoptare a deciziilor strategice. Procesul de
internationalizare a activitatii companiilor in
vederea obtinerii avantajului concurential este
incurajat si sustinut prin diferite mijloace (de
exemplu, diminuarea anumitor categorii de taxe,
facilitatile la intrarea pe piata, asistenta de
specialitate in procesul de implementare a
proiectelor de investitii, monitorizarea mediului de
afaceri etc.) de catre guvernele tarilor-gazda.
Aceasta deoarece promovarea activitatii
companiilor multinationale prezinta pentru tara-
gazda o serie de avantaje:
- amplificarea concurentei si competitivitatii la
nivelul tarii-gazda, companiile autohtone fiind
nevoite sa se adapteze exigentelor impuse de
companiile multinationale;
- promovarea progresului tehnic;
- furnizarea de noi locuri de munca;
- imbunatatirea standardului de viata;
- diversificarea si imbunatatirea continua a
practicilor de resurse umane etc.
Globalizarea pietelor si afacerilor a determinat
amplificarea rolului functiunii de resurse umane la
nivelul organizatiilor, ceea ce impune o atentie
sporita in elaborarea unor strategii de resurse
umane, integrata strategiei globale a organizatiei,
care sa permita formarea managerilor la nivel
international. Astfel, un rol din ce in ce mai
important trebuie acordat activitatilor de
dezvoltare a resurselor umane si de management
al carierei.
Schimbarile frecvente intervenite in activitatea
companiilor multinationale impun acordarea unei
atentii sporite domeniului resurselor umane, atât
la nivelul companiei-mama, cât si la nivelul
filialelor acesteia. La nivelul companiei-mama,
strategia si politicile de resurse umane trebuie sa
asigure cadrul de mentinere si dezvoltare a
managerilor capabili sa coordoneze activitatile la
nivel international si, din acest punct de vedere,
trebuie acordata prioritate urmatoarelor activitati
de resurse umane: recrutarea si selectia
resurselor umane, formarea personalului,
managementul carierei si motivarea angajatilor.
Managerii expatriati sunt elementul de legatura
dintre compania-mama si filialele acesteia, ei
implementând misiunea si valorile companiei-
mama in cadrul filialelor. La acel nivel, rolul
resurselor umane consta in dezvoltarea unor
strategii si politici de resurse umane adaptate la
specificul local, in vederea asigurarii calitatii
angajatilor. Rolul esential in implementarea
practicilor de resurse umane la nivelul
companiilor multinationale revine departamentului
de resurse umane al companiei-mama.