Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Bianca Bur]a-Cernat
www.cartearomaneasca.ro
Editura CARTEA ROMÂNESC|
Bucure[ti, Calea Victoriei nr. 115, sect. I
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Ia[i, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506
Bucure[ti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1,
sector 4, 040031, O.P. 53, C.P. 15-728
BUR}A-CERNAT, BIANCA
Fotografie de grup cu scriitoare uitate: proza feminin\ interbelic\/
Bianca Bur]a-Cernat. – Bucure[ti : Cartea Româneasc\, 2011
ISBN: 978-973-23-2946-7
821.135.1.09:396
Printed in ROMANIA
2
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
Bianca Bur]a-Cernat
Fotografie de grup
cu scriitoare uitate
Proza feminin\ interbelic\
CARTEA ROMÂNEASCÃ
2011
3
Bianca Bur]a-Cernat
4
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
I
„Literatura feminin\”, un caz particular
al marginalit\]ii literare
5
Bianca Bur]a-Cernat
6
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Istoria literar\ este o istorie de valori (...). Mul]i istorici literari î[i
închipuie c\ operele de mîna a doua sînt mai importante, întrucît ele
zugr\vesc o epoc\ [i c\ prin urmare istoricul se cade s\ studieze orice
fenomen. (...) Se confund\ deci istoria spiritului public cu istoria operelor
de art\ ca rezultate ale efortului artistic. (...) Eminescianismul este un
produs al lui Eminescu. (...) Nu exist\ în istoria literar\ literatur\ me-
diocr\ dar reprezentativ\ dac\ n-am definit întîi valorile estetice absolute.
O istorie literar\ f\r\ scar\ de valori este un nonsens, o istorie social\
arbitrar\”.
7
Bianca Bur]a-Cernat
8
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
9
Bianca Bur]a-Cernat
10
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
11
Bianca Bur]a-Cernat
12
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
13
Bianca Bur]a-Cernat
14
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
II
Autoare, c\r]i, tendin]e, formule.
O hart\ a prozei feminine în intervalul
1919-1948
15
Bianca Bur]a-Cernat
16
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
17
Bianca Bur]a-Cernat
18
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
19
Bianca Bur]a-Cernat
20
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
sor\ a poetului Gh. Kernbach, cunoscut sub pseudonimul Gh. Din Moldova
(Cornelia din Moldova) sau, în fine, sor\ a istoricului A.D. Xenopol (Adela
Xenopol), prima doamn\ a literelor noastre pare predestinat\ unei existen]e
iner]iale în umbra marilor b\rba]i” (Dora Pavel, „Care e prima autoare din
literatura român\ ? «Trecute vie]i de doamne...»”, în Apostrof, anul IV, nr. 6
(37), 1993, p. 3.
1. Pentru o analiz\ a acestei dimensiuni a modernit\]ii europene vezi Jacques
Le Rider, Modernitatea vienez\ [i crizele identit\]ii, Traducere de Magda Jean-
renaud, Postfa]\ de Adriana Babe]i, Editura Universit\]ii „Alexandru Ioan
Cuza”, Ia[i, 2003 [i Jurnale intime vieneze, Traducere din limba francez\ [i
prefa]\ de Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Ia[i, 2001 (edi]ia a II-a) ; dar
[i Carl E. Schorske, VIENA fin-de-siècle. Politica [i cultur\, Traducere de
Claudia Ioana Doroholschi [i Ioana Ploe[teanu, Editura Polirom, Ia[i, 1998.
21
Bianca Bur]a-Cernat
22
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Cea mai str\lucit\ dintre „conferen]iarele noastre interbelice” este Alice Voi-
nescu (1885-1961), profesor de estetic\ [i istorie a teatrului la Conservatorul
de Teatru [i Art\ Dramatic\ din Bucure[ti.
2. Detalii foarte pre]ioase – inclusiv statistici – legate de condi]ia studentelor din
România interbelic\ am g\sit în volumul Vioric\i Pintilescu, Aspecte din viea]a
studentelor (Încercarea unei anchete de psihologie social\), ap\rut în 1937 la
Tipografia „Cartea Româneasc\” din Cluj. Volumul interpreteaz\ rezultatele
unei anchete realizate în 1937 de un colectiv de cercet\tori de la Institutul de
Psihologie din Cluj.
3. Pîn\ tîrziu, [i nu doar în presa româneasc\, femeii-jurnalist îi vor fi încre-
din]ate cu prec\dere subiecte de mai mic\ importan]\. Într-o cunoscut\ carte
din anii ’90, Revolution from Within. A Book of Self-Esteem (Revolu]ia interioar\.
Cartea respectului de sine), feminista american\ Gloria Steinem evoc\, a
propos de experien]a sa de jurnalist\, [i „teama c\ s-ar putea s\ ajung (...) în
ghetoul rubricilor «de interes pentru femei» de care fugeam” (Edi]ia româ-
neasc\ a c\r]ii, în traducerea Voichi]ei N\chescu [i a Anc\i Pârvulescu :
Polirom, Ia[i, 2001).
4. Preten]ia c\ „orice femeie poate s\ scrie” este demontat\ ironic chiar de o
scriitoare, de Ticu Archip, într-o schi]\-pamflet publicat\ în Adev\rul (Vezi :
„Orice femeie poate s\ scrie...”, în Adev\rul, an LI.,nr. 16 283, joi 25 febr.
1937, p. 2).
23
Bianca Bur]a-Cernat
24
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
25
Bianca Bur]a-Cernat
1. Adela Xenopol, „S\ sper\m în mai bine”, în Revista Scriitoarei, an. I, nr. 6,
aprilie 1927, p.84.
26
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
27
Bianca Bur]a-Cernat
28
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
29
Bianca Bur]a-Cernat
30
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
31
Bianca Bur]a-Cernat
32
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
33
Bianca Bur]a-Cernat
„Cele dou\ figuri ale modernit\]ii din cultura european\ a anilor 1900
sînt femeia [i evreul. În ordinea politicului [i socialului, femeia [i evreul
au fost primii beneficiari [i cele dintîi victime ale emancip\rii [i cuceririi
egalit\]ii în drepturi, proclamate [i de îndat\ contestate. Mai ales la
Viena, evreii au încarnat modernitatea cultural\ în realiz\rile ei cele mai
prestigioase [i seduc\toare. (...) Pentru to]i cei ce se temeau de moder-
nizare «evreul» încarna îns\ [i amenin]area timpurilor moderne. Antise-
mitismul se afirm\ în Europa odat\ cu modernitatea.
«Femeia emancipat\» indispune [i nelini[te[te la rîndul ei, chiar [i la
Viena, unde mi[carea feminist\ pare a fi fost mai pu]in militant\ [i mai
discret\ decît în Germania sau Anglia, ceea ce n-a împiedicat antifemi-
nismul austriac s\ se situeze în avangarda Europei. (...) Sex [i caracter de
Weininger (1903) constituie o m\rturie excep]ional\ asupra angoaselor
ce bîntuie o modernitate tr\it\ ca un co[mar populat de femei castratoare
[i de evrei diabolici. Pîn\ [i cei mai lucizi scriitori vienezi (...) constat\ pe
un ton melancolic falimentul rolului masculin din societatea [i cultura
moderne”1.
34
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„«Femeile, aceste bolnave de totdeauna», s-a spus, dar Proust (care era o
sensibilitate cu adev\rat feminin\) ar\ta cîndva adev\rul adînc de tot, c\
adesea starea boln\vicioas\ dezvolt\ inteligen]a în totalitatea virtua-
lit\]ilor ei. Iat\ de ce femeile sînt ast\zi nu numai sprijinul literaturii din
lumea întreag\, dar în ]\rile anglo-saxone au devenit ele însele nume
glorioase în arta scrisului (...). {i sincer vorbind e de remarcat c\ aceste
1. Ibidem, p. 135.
35
Bianca Bur]a-Cernat
36
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
37
Bianca Bur]a-Cernat
1. Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mul]umit (1932-1947), Edi]ie nou\
rev\zut\, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2007, p. 24
38
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
III
Tablouri de familie
39
Bianca Bur]a-Cernat
Sadoveanu, într -un articol intitulat „Probleme literare” [i g\zduit tot de Via]a
româneasc\ (nr. 7/1906). Ibr\ileanu îi r\spunde în num\rul urm\tor al
revistei (vezi „Arta [i critica feminin\”).
1. E vorba de o scrisoare trimis\ la începutul anului 1907. Vezi : Scrisori c\tre
Ibr\ileanu, Vol. II, Ed. îngrijit\ de M. Bordeianu, Viorica Botez, Gr. Botez, I.
L\z\rescu [i Al. Teodorescu, Prefa]\ de N. I. Popa, Ed. Minerva, Bucure[ti,
1971, p. 324.
2. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, Vol. II, ed. cit., p. 319
40
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
41
Bianca Bur]a-Cernat
42
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
43
Bianca Bur]a-Cernat
44
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
(Cam în aceea[i perioad\ – mai precis : cinci ani mai tîrziu ! – Virginia
Woolf opina în O camer\ separat\ c\ „romanele scrise de femei ar trebui
s\ fie mai scurte [i mai concentrate decît cele scrise de b\rba]i”…)
Atrage aten]ia, în cazul prozatoarelor de la Via]a româneasc\, [i o
cvasi-ascetic\ punere între paranteze a propriei subiectivit\]i : aceste
autoare ezit\ s\ se proiecteze pe ele însele în literatura pe care o
scriu ; î[i culeg materialul narativ din via]a de zi cu zi, dar povestesc
cu prec\dere despre experien]ele altora, rareori despre ale lor – din
discre]ie, din pudoare, f\r\ îndoial\, dar [i în virtutea unor inhibi]ii
ori pentru c\ în]eleg literatura în primul rînd ca datorie de a m\rturisi
despre al]ii [i abia în al doilea rînd ca necesitate a exprim\rii de sine.
Autoscopia, voin]a de emancipare, ambi]ia autoafirm\rii nu sînt mize
pentru sobrele scriitoare din familia Vie]ii române[ti, nici m\car pen-
tru acelea care, ca Otilia Cazimir ori ca Profira Sadoveanu, au anumite
simpatii feministe. Subversivitatea „feminist\” a prozei lor este extrem
de sc\zut\.
De altfel, nici climatul patriarhal de la Via]a româneasc\ nu încura-
jeaz\ elanurile emancipatoare. În cercul ie[ean prezen]ele feminine
sînt discrete [i timorate. Ata[amentul fa]\ de valorile [i ierarhiile
grupului trebuie s\ fie total. Cînd – rareori – îndr\znesc s\ schi]eze
un gest de protest sau de insubordonare, doamnele sînt prompt
reduse la t\cere. Ilustrativ în acest sens este „cazul” Constan]ei
MARINO-MOSCU (1875-1940), al c\rei debut în literatur\ e precedat
de o nedreptate r\mas\ pîn\ tîrziu nesemnalat\. În noiembrie 1906 –
primul an de apari]ie al revistei Via]a româneasc\ – cu des\vîr[ire
necunoscuta, pe atunci, Constan]a Moscu î[i ia inima în din]i pentru
a-i trimite lui G. Ibr\ileanu (cu care nu f\cuse cuno[tin]\, dar cu a
c\rui so]ie, Elena, fusese coleg\ de [coal\) o scrisoare, solicitîndu-i
sprijinul „într-o chestiune foarte delicat\”2 . Îi cere s\ nu mai publice
în revist\ romanul lui Mihail Sadoveanu, Mariana Vidra[cu, din care
deja ap\ruse în num\rul din octombrie un prim episod. Motivul ?
45
Bianca Bur]a-Cernat
„Îmi tr\iesc via]a, vine oare cineva s\ m\ întrebe cum îmi tr\iesc zilele [i
cum îmi trec lunile [i cum fug anii ? Nu. Atunci de ce, la tipar, i-ar
interesa ? – numai pentru c\-i tip\rit doar. Noi în[ine sîntem c\r]i, dar
cine [tie, cine poate, cine în]\lege [i cine vrea s\ ne citeasc\ ? !”1
46
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
Sadoveanu traduce :
„(...) r\m\sei între b\trînele mele, în chiliile a[a de curate, mobilate a[a
de simplu, pline totdeauna de miros de flori [i de raze de soare strecurate
printre perdelele l\sate, în gr\dini]a plin\ de flori felurite, între ochi
blajini, în cîntecele melodioase ale clopotelor m\n\stirii. (...) În c\mar\
47
Bianca Bur]a-Cernat
era o lad\ mare înflorit\, plin\ de c\r]i vechi. M\ strecuram acolo, ridicam
capacul [i începeam s\ r\sfoiesc filele îng\lbenite între scoar]e tari.
Înghi]eam pulberea care acoperea chipurile sfin]ilor [i mult îmi pl\cea
mai ales mirosul, mirosul acela deosebit al c\r]ilor vechi, uitate în sipetele
lor ca-n sicriuri. – Dormeam într-un pat larg, aproape de o ferestruic\
prin care se z\reau, diminea]a, a[a de limpede, dep\rt\rile înv\luite ca-n
aburi. Mama }ica sta la capul meu, mama E]i la picioare, [i sara, cu ochii
la icoane [i la candela cu lumini]\ fin\, dup\ ce rosteam încet Miluie[-
te-m\, Dumnezeule !, m\ culcam cu fa]a-n sus, cu plapoma pîn\ la b\rbie,
[i, cu ochii mari, cu ochii du[i, ascultam glasurile domoale care-mi
povesteau despre vie]ile sfin]ilor [i despre minunile Maicei Domnului.
Ascultam, [i de multe ori îmi închipuiam c\ [i mamele mele a[a de
cernite [i a[a de bune sînt ni[te sfinte trimise de Maica Domnului la
mine. Dar ele nu erau sfinte, ele singure spuneau c\-s ni[te biete p\c\-
toase care se vor duce în focul nestîns” 1.
48
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
sub titlul „Un roman uitat. Mariana Vidra[cu”, se tip\re[te cea mai
mare parte a scrierii cu pricina, împreun\ cu un preambul istorico-
-literar l\muritor semnat de Perpessicus [i de Corin Grosu1. Nedispu-
nînd deocamdat\ de toate piesele „dosarului” – de scrisorile Constan]ei
Marino-Moscu adresate lui G. Ibr\ileanu ([i publicate la pu]in\ vreme
în volumul al doilea din Scrisori c\tre Ibr\ileanu) [i, mai ales, de
manuscrisul plagiat (A travers la vie) – cei doi editori las\ a se în]elege
c\ suspiciunile ce au planat asupra romanului Mariana Vidra[cu ar fi
neîntemeiate. Proba concludent\ c\, totu[i, în cazul de fa]\ nu este
vorba de o crea]ie original\ o fac, cu mult tact, cu argumente expuse
acribios, Cornel Simionescu [i F\nu[ B\ile[teanu într-o ampl\ Addenda
la volumul V din seria operei lui Mihail Sadoveanu (editat\ la Minerva
de Cornel Simionescu) – reproducînd, între altele, in extenso pagini
din A travers la vie [i dintr-un alt caiet de memorii în care scriitoarea
a relatat întîmpl\rile din 1906. Verdictul de „plagiat” nu e formulat
tran[ant nici cu aceast\ ocazie, de[i toate probele furnizate ar fi
condus spre o asemenea concluzie. Gest justificabil printr-o atitudine
pioas\ fa]\ de un scriitor de importan]a lui Sadoveanu.
Peripe]iile declan[ate de manuscrisul furat [i recuperat cu greu
au, pentru Constan]a Marino-Moscu, [i o latur\ pozitiv\, pentru c\
de[teapt\ orgoliul auctorial al unei scriitoare care se ignor\ [i care, la
invita]ia lui Ibr\ileanu, va începe s\ trimit\ la Via]a româneasc\
nuvele sau fragmente de roman. Criticului ie[ean îi m\rturise[te în
1908, încredin]îndu-i spre publicare nuvela Natali]a (debutul s\u
absolut), c\ [i-a distrus, în timp, mai multe încerc\ri literare pe care
le-a considerat neconving\toare : „Am scris mult (...) ca s\ hr\nesc
casa [i sobele”2. În coresponden]a cu Ibr\ileanu autoarea vorbe[te
adesea despre concep]ia ei asupra prozei [i despre exigen]ele pe care
[i le autoimpune, descriindu-se ca adept\ a nota]iei autentice, nelite-
raturizate, în m\sur\ s\ dea seama despre „adev\rul” sufletului uman.
În tot ceea ce scrie, chiar [i în anumite buc\]i prozastice cu substrat
autobiografic, Constan]a Marino-Moscu face un apreciabil efort de
obiectivare :
49
Bianca Bur]a-Cernat
„Ar fi fost mai poetic, desigur, mai artistic s\ fi pus pe coana Catinca la
gura sobii, într-un jil], f\cînd fileuri [i istorisind, ca ceva de demult,
povestea Adei. Sadoveanu ar fi început cu începutul ; el e maestru în
d-astea, eu ? De unde am putut” 1.
1. Ibidem, p. 205.
50
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
51
Bianca Bur]a-Cernat
„Scrisori de cîte [ase, opt [i zece file de bloc, zgîriate pe amîndou\ fe]ele
cu slova ei înalt\, ascu]it\ [i sub]ire.
Cînd scria s\ publice, cînd se supraveghea, cînd revenea asupra cuvîn-
tului iscat, proasp\t, în mintea ei f\r\ astîmp\r – într-un cuvînt : cînd
«f\cea literatur\», nu g\sea întotdeauna formula cea mai fericit\. {i ea
[tia lucrul acesta.
– Cînd trec cu t\v\lugul autocriticii peste ce scriu, turtesc t\t – zicea.
Dar ce proaspete, ce vii [i colorate, ce tinere erau scrisorile ei, peste care
nu trecea niciodat\ «cu t\v\lugul» !”1
1. Otilia Cazimir, „Madam Tolstoi”, în Scrieri în proz\, Vol. II, Ed. Junimea, Ia[i,
1972, p. 38.
52
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
autoare „nu merit\ decît nota 7 cel mult”1 . Cînd prozele Luciei Mantu
vor ap\rea în volum, Mihai Ralea va scrie despre ele ca despre ni[te
„mici capodopere”2.
De o extraordinar\ discre]ie, scriitoarea p\trunde în cercul ie[ean
sub masca pseudonimului, incitîndu-i pe mai mul]i dintre apropia]ii
revistei s\ se lanseze în specula]ii detectivistice – despre care M.
Sevastos relateaz\ cu umor în Amintiri de la „Via]a româneasc\”.
Identitatea celei care expediaz\, pe adresa publica]iei ie[ene, ni[te
fragmente prozastice scrise cu me[te[ug este ghicit\ de Mihail Sado-
veanu, c\ruia, întîmpl\tor, profesoara fiicelor sale îi povestise odat\ o
scen\ ce se reg\sea întocmai într-un text semnat de aceast\ necu-
noscut\ Lucia Mantu. B\nuial\ confirmat\ ulterior, cînd misterioasa
prozatoare indic\ o adres\ unde urma s\ i se trimit\ onorariul pentru
fragmentele publicate3. Ea este, într-adev\r, profesoara fiicelor lui
Sadoveanu ; se nume[te Camelia N\dejde [i pred\ [tiin]ele naturii la
Liceul de Fete „Oltea Doamna” din Ia[i. Mama ei este sora scriitoarei
Sofia N\dejde [i a pictorului Octav B\ncil\, iar tat\l, frate cu bine-
cunoscutul publicist socialist Ioan N\dejde. Venit\ deci dintr-o familie
de oameni de stînga, Lucia Mantu se integreaz\ firesc în atmosfera
Vie]ii române[ti, unde e primit\ cu simpatie. Interesant este c\, la ea,
mai mult decît la al]i apropia]i ai cercului – mai mult decît la Otilia
Cazimir, de exemplu –, orice tendin]\ de militantism social se subli-
meaz\ într-o proz\ de o perfect\ artisticitate, cu note estetizante chiar.
Schi]ele Luciei Mantu – incluse în volumele Miniaturi (1923), Umbre
chineze[ti (1930) [i Instantanee (1945) – sînt delicate bijuterii epice :
fiecare fraz\ pare îndelung cizelat\, iar imaginile, limpezi [i rotund
construite, sînt rezultatul unui pre]ios efort de esen]ializare. Scriitura
e simpl\, concis\, f\r\ exces de podoabe stilistice, aluziv\ [i uneori
ironic\. Spiritul de observa]ie ]inte[te precis [i face dintr-un am\nunt
oarecare un mic spectacol. Scrisul Luciei Mantu – noteaz\ inspirat
Mihai Ralea – „seam\n\ cu costumul impecabil al acelor persoane
care se îmbrac\ elegant în negru”4 . Autoarea decupeaz\ „minimalist”
secven]e de via]\ cotidian\, „profiluri mici” de copii desenate cu
pensula unui Tonitza, gesturi [i situa]ii copiate parc\ dup\ cromoli-
tografii, detalii izolate din tablouri reprezentînd naturi moarte sau
imagini cu tent\ fabulistic\ din „lumea celor care nu cuvînt\”. Sec-
ven]e „din via]a hulubilor” sau scene ce descriu mi[c\rile unei pisici
53
Bianca Bur]a-Cernat
54
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
55
Bianca Bur]a-Cernat
1. Lucia Mantu, Cucoana Olimpia. Tipuri, moravuri [i scene din via]a de provincie,
Ed. Adeverul, Bucure[ti, 1924, p. 129.
2. E. Lovinescu îi contest\ acestui roman – „lamentabil\ produc]ie s\m\n\to-
rist\” – nu doar capacitatea de inven]ie epic\, dar [i – ceea ce este, de ast\
56
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
dat\, excesiv – puterea de a crea o atmosfer\ sau „de a adînci o psihologie cît
de simpl\”. Vezi E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. 2,
Ed. Minerva, Bucure[ti, 1973, p. 100.
57
Bianca Bur]a-Cernat
Poate cea mai notorie dintre scriitoarele Vie]ii române[ti este Otilia
CAZIMIR (1894-1967), cunoscut\ îns\ în special ca poet\, eventual
ca publicist\ „feminist\” sau ca traduc\toare din literatura rus\, nu
suficient ca prozatoare. De altfel, proza sa fic]ional\ de dinainte de
1948 – Din întuneric (1928), Gr\dina cu amintiri (1929), În tîrgu[orul
dintre vii (1939), A murit Luchi... (1942) – a putut înc\pea, aproape în
integralitate, într-un volum de mai pu]in de 400 de pagini îngrijit [i
prefa]at (în 1971) de Constantin Ciopraga2.
În adolescen]\, aceast\ scriitoare e marcat\ în mod decisiv de
revista ie[ean\, pe care – dup\ propriile-i m\rturisiri3 – o urm\re[te
num\r de num\r înc\ de la înfiin]are, din 1906. Stimulat\ de cîteva
poeme ale lui G. Topîrceanu, în 1912 trimite la Via]a româneasc\
poezia Noapte, cu subtitlul R\spuns unui poet. Este înc\ elev\ la un
liceu din Ia[i [i se teme de eventuale mustr\ri din partea direc]iunii,
care ar putea s-o acuze c\, scriind literatur\, se ocup\ de lucruri
neserioase ; de aceea prefer\ s\ nu-[i dea numele [i isc\le[te cu trei
stelu]e... Timida autoare se nume[te Alexandrina Gavrilescu. Dar în
redac]ia revistei, G. Ibr\ileanu [i M. Sadoveanu, c\utînd fiecare în
trecut „numele unei dragoste fugare”, hot\r\sc s\ o boteze Otilia
Cazimir. Pseudonimul i se pare prea livresc autoarei – „n-am nimic
comun cu eroinele vechilor legende germane”4, spune ea –, îns\ îl
accept\ [i îl p\streaz\ din respect pentru „na[ii” s\i literari. Toate
c\r]ile sale, începînd cu Lumini [i umbre (1923), vor ap\rea sub acest
nume, de[i în pres\ va mai semna [i cu alte pseudonime, mai cu
seam\ articolele „feministe” : Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona
Sol. Dup\ debutul produs sub semnul unei simbolice întîlniri cu
G. Topîrceanu (de care va fi legat\ întreaga via]\ printr-o „amitié
amoureuse”), scriitoarea devine o prezen]\ aproape nelipsit\ din suma-
rul revistei – de pe la mijlocul anilor ’20 începînd s\ publice relativ
constant [i proz\. Poeta, recunoscut\ [i premiat\ chiar din tinere]e,
1. Izabela Sadoveanu, în Adev\rul literar [i artistic, an. IX, s. II, nr. 481, dum.,
23. febr. 1930, p. 5.
2. Otilia Cazimir, Scrieri în proz\, Vol. I, Studiu introductiv de Const. Ciopraga,
Ed. Junimea, Ia[i, 1971.
3. Valer Donea (Profira Sadoveanu), „Cu Otilia Cazimir în cetatea Ia[iului”, în
Domniile lor, domnii [i doamnele... Convorbiri [i portrete, Ed. Adeverul, Bucure[ti,
1937, p. 128.
4. Otilia Cazimir, „S\ cunoa[tem sufletul copiilor”, în Scînteia tineretului, an. XI,
nr. 1894, 2 iunie 1955, p. 3.
58
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
59
Bianca Bur]a-Cernat
60
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
61
Bianca Bur]a-Cernat
62
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
63
Bianca Bur]a-Cernat
64
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
65
Bianca Bur]a-Cernat
66
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
67
Bianca Bur]a-Cernat
Dup\ 1920, cînd Via]a româneasc\ î[i reia apari]ia, Hortensia mai
public\ aici cîteva fragmente de proz\, dar rela]iile cu Ibr\ileanu
devin din ce în ce mai protocolare, pentru ca în 1923 s\ înceteze
definitiv. La reeditarea Apelor adînci, scriitoarea renun]\, în mod
semnificativ, la una dintre cele dou\ dedica]ii din prima edi]ie : „Cena-
clului literar Via]a româneasc\ îi închin cartea mea dintîi”. Iar în
68
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
69
Bianca Bur]a-Cernat
70
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
71
Bianca Bur]a-Cernat
De altfel, T. Vianu î[i exprim\ f\r\ înconjur, de cîte ori are ocazia,
idiosincrazia fa]\ de femeia literat.4 Cronica pe care o dedic\, în
Gândirea, primului volum de nuvele al lui Ticu Archip – Colec]ionarul
de pietre pre]ioase – nu doar c\ „desfiin]eaz\” (nu tocmai just) o carte,
dar afirm\ în acela[i timp, cu o oarecare vehemen]\, nocivitatea
literaturii scrise la noi de femei. Argumentul este acela c\ într-o
literatur\ insuficient vertebrat\, cum este literatura român\, „afectat\
în chip preponderent de nota liric\”, plusul de „sensibilitate” [i de
„lirism” pe care îl aduce crea]ia feminin\ poate fi fatal : „în mi[carea
noastr\ literar\, femeile reprezint\ mai degrab\ factorul de iner]ie,
acela care prelunge[te în ni[te timpuri care cer o alt\ estetic\, vechile
deprinderi ale unei produc]iuni comode”5. Cît de „comod\” este for-
mula autenticist\ abordat\ de scriitoarele noastre de dup\ Primul
72
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
73
Bianca Bur]a-Cernat
74
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
75
Bianca Bur]a-Cernat
1. E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, edi]ia citat\, p. 748. Textul despre Georgeta
Mircea Cancicov reprodus în acest volum a fost publicat în nr. 655 din 5 iulie
1942 al ziarului Vremea.
2. Vezi E. Lovinescu, Sbur\torul. Agende literare, volumul V, edi]ia citat\, p. 161.
3. A se vedea schi]a Fata cu prefa]a – în Memorii. Aqua forte, edi]ia citat\.
76
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
77
Bianca Bur]a-Cernat
78
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, ed. cit., vol. II, p. 239.
2. Voi insista asupra acestui aspect în mai multe dintre capitolele urm\toare,
mai precis în studiile de caz dedicate lui Ticu Archip, Sandei Movil\, Luciei
Demetrius, Cellei Serghi, Ioanei Postelnicu [i Soranei Gurian.
79
Bianca Bur]a-Cernat
80
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
81
Bianca Bur]a-Cernat
1. Ioana Postelnicu, Seva din adîncuri, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1985, p. 206.
2. Ibidem, p. 207.
82
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. F. Aderca, „De vorb\ cu d-ra Ticu Archip”, în Adev\rul literar [i artistic, an. IX,
nr. 461, 6 oct. 1929, p. 2.
2. Ticu Archip, „«Sbur\torul» v\zut de...”, în Vremea, an. V, nr. 232, p. 7.
3. Cella Serghi, „E. Lovinescu evocat de...”, în 13 Rotonde, Muzeul literaturii
române, Bucure[ti, 1976, p. 96.
83
Bianca Bur]a-Cernat
1. Vezi Ileana Corbea [i Nicolae Florescu, Biografii posibile, Vol. I, Ed. Eminescu,
Bucure[ti, 1973.
2. Vezi : Mihalea Cristea, Despre realitatea iluziei, Ed. Minerva, 1996, p. 163
3. „Sbur\torul”. Agende literare, Vol. I, ed. cit., p. 28
4. Este binecunoscut grupajul de „Versuri pentru Monica” dedicat fiicei criticului
cînd aceasta nu împlinise înc\ trei ani [i publicat în Sbur\torul, an. IV, nr. 4,
iunie 1926 – g\sim aici cinci poeme „pentru Monica” semnate de Hortensia
Papadat-Bengescu, F. Aderca, Sanda Movil\, G. Nichita [i Mia Frollo. Un
articol pe aceast\ tem\ a scris Ioana Pârvulescu : vezi „Cadouri pentru Monica”,
în România literar\, nr. 45, 12-18 noiembrie 2003.
84
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Vezi Unde scurte II. Seismograme, Ed. Humanitas, 1993, pp. 162-164.
2. Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect, Ed. Humanitas, Bucure[ti,
1990, p. 54.
3. Idem, Jurnal. 1998-2000, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2006, p. 383.
85
Bianca Bur]a-Cernat
86
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
(celebrul fotoliu al) Hortensiei cînd aceasta, „fiind mai mult suferind\,
venea foarte rar” la cenaclu1. Altminteri, în alte împrejur\ri, Popea
(cum o alint\ criticul pe Ioana Postelnicu) se vede nevoit\ s\-[i recu-
noasc\, în foru-i l\untric, inferioritatea în fa]a siguran]ei de sine a
Hortensiei : invitat\ adesea, al\turi de al]i scriitori fideli cercului, s\
prînzeasc\ împreun\ cu maestrul,
87
Bianca Bur]a-Cernat
88
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
89
Bianca Bur]a-Cernat
IV
Hortensia Papadat-Bengescu,
„romanciera femeilor”
90
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
faptele lor exterioare [i via]a lor intern\. Dac\ nu scriu înc\ de ei nimic,
e fiindc\ sînt la o epoc\ cînd sînt absorbit\ prea viu de mine. Cît va mai
]ine ? Nu prea mult. {tiu s\ m\ st\pînesc (...). Voi scrie atunci pove[tile
celorlal]i. {i iat\-m\ gata s\ plîng la ideea acestei viitoare abnega]iuni.
Acum îns\, chiar cînd uneori scriu la persoana a treia, e o opera]iune
f\cut\ în urm\ (...).”1
În Femei, între ele – una dintre cele mai autoreferen]iale proze ale
scriitoarei – citim o explica]ie similar\ a acestei op]iuni incipiente
pentru o proz\ dedicat\ cvasi-exclusiv analizei subiectivit\]ii feminine :
„– Nici eu nu g\sesc nimic de povestit ; dar eu sînt din acele fiin]e care
privesc numai cum tr\iesc ceilal]i. Am purtat mereu pe nas acei ochelari
cu care te ui]i la al]ii [i n-am b\gat de seam\ ce mi se întîmpl\ mie. A[
putea mai u[or s\ v\ spun, cu experien]a mea de privitor, c\ dama cu
p\l\rie neagr\ [i rochie alb\ e în afinitate simpatic\ cu jacheta cu careuri
mici [i p\l\rie moale, dup\ simptome imperceptibile de privire [i dup\
armonia involuntar\ a pa[ilor, care se încruci[eaz\ la plimbare în acela[i
loc, decît a[ putea s\ v\ istorisesc ceva personal. Am un deficit colosal de
existen]\”3.
91
Bianca Bur]a-Cernat
IV.2. Corp/corporalitate
92
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
93
Bianca Bur]a-Cernat
94
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
95
Bianca Bur]a-Cernat
96
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Dac\ a]i fi venit [la Foc[ani] – vede]i c\ nici nu încerc s\ spui cinstea [i
mul]umirea ce mi-ar fi f\cut vizita dumneavoastr\ – nu a]i fi g\sit nici un
ungher al meu numai, m-a]i fi c\utat zadarnic în cas\ [i poate [i în mine
pe mine, cea adev\rat\. Nimic care s\ aminteasc\ biblioteca Alinei. Eu
am concedat celor dimprejur, fiindc\ ]in mult la o estetic\ a lor personal\,
partea asta ca s\ m\ lase [i ei pe mine s\ gîndesc uneori în lini[te”1.
97
Bianca Bur]a-Cernat
98
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
99
Bianca Bur]a-Cernat
100
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
101
Bianca Bur]a-Cernat
102
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
103
Bianca Bur]a-Cernat
corps vécu par le sujet”. Chiar dac\ minoritare, sînt în proza Hortensiei
[i personaje feminine care ies de sub inciden]a „corpului obiect”,
remarcîndu-se printr-o acut\ con[tiin]\ de sine, printr-o predispozi]ie
reflexiv-contemplativ\ ; e vorba, în general, de eroine-amprent\, proiec-
]ii mai mult sau mai pu]in ideale ale autoarei înse[i, „ambasadoare”
ale sale în spa]iul fic]ional : Manuela din Femeia în fa]a oglinzei, Laura
din Balaurul, Mini [i feminista Nory din Ciclul Hallipa contempl\
ironice – [i o comenteaz\ – comedia unei umanit\]i degradate [i, în
subsidiar, comedia unei feminit\]i ce-[i ignor\ propria-i marginalitate.
104
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
105
Bianca Bur]a-Cernat
1. Hortensia Papadat-Bengescu, „A sluji”, an. LI, nr. 16 289, joi, 4 martie 1937,
p. 2.
2. Hortensia Papadat-Bengescu, „Marile îndeletniciri feminine”, în Adev\rul, an.
LI, nr. 16 279, sîmb\t\, 20 febr. 1937, p. 2.
3. Hortensia Papadat-Bengescu, Fecioarele despletite, ed. cit., p. 72.
106
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
107
Bianca Bur]a-Cernat
acele multe personaje ale Hortensiei care „n-au absolut nimic caracte-
ristic”, „sînt figuri care nu se pot vedea decît în cea]\ (...), f\r\ îns\ ca
autoarea s\ fi voit acest lucru” 1. T. Vianu aprob\ gestul scriitoarei de
a o suprima, odat\ cu Drumul ascuns, pe Mini, „sub a c\rei masc\
autoarea continua s\ se zugr\veasc\ pe sine” 2. Observa]ii similare
privitoare la statutul bizar al celor dou\ „ambasadoare” se repercu-
teaz\, cu variate nuan]e, [i în critica postbelic\, dar acum existen]a
acestora nu mai este perceput\ neap\rat ca nefunc]ional\, parazitar\,
ci pur [i simplu altfel decît a altor personaje (cu mai mult\ carna]ie
realist\) – fireasc\ schimbare de optic\ în contextul unei noi în]elegeri
a metamorfozelor romanului secolului XX. Pentru Dana Dumitriu, de
pild\, Mini „nu este un personaj, este o «privire»” 3 ; observa]ia este
valorificat\ de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe (1981) : prin Mini
asist\m la „instaurarea subiectivit\]ii ionice” în romanul românesc
interbelic, „Hortensia Papadat-Bengescu (...) face din narator un per-
sonaj în carne [i oase [i-l umple de cea mai uman\ via]\, de cele mai
obi[nuite puteri [i sl\biciuni”. Mini este „con[tiin]a care r\sfrînge
comport\rile [i cuvintele celorlalte personaje”, „un purt\tor de cuvînt
al romancierei, dar unul l\sat s\ se descurce singur”, „ochiul care
scruteaz\” deopotriv\ manifest\rile exterioare [i pe cele ale „trupului
sufletesc”4. Marginalitatea acestui personj cu statut ingrat de martor
neimplicat direct în evenimente ([i pe care, cum am v\zut, criticii inter-
belici îl socotesc „inutil”) nu mai este, deci, conotat\ negativ în interpreta-
rea manolescian\, dimpotriv\ – criticul regret\ efasarea (în Concert...)
[i apoi completa dispari]ie a lui Mini din romanul Hallipilor – ; ex-cen-
tricitatea „ochiului care scruteaz\” consonînd cu o radical\ modificare
a perspectivei naratoriale survenit\ în romanul modern de analiz\.
108
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Ibidem, p. 313.
109
Bianca Bur]a-Cernat
1. Am oferit deja mai multe exemple în acest sens, analiza de fa]\ bazîndu-se, de
altfel, pe o permanent\ confruntare a textului confesiv cu textul fic]ional [i a
Autoarei cu eroinele sale [i cu oglinda – voit deformatoare, distorsionant\ –
reprezentat\ de proza sa.
2. Liviu Petrescu, „Caturile con[tiin]ei”, în Realitate [i romanesc, Ed. Tineretului,
Bucure[ti, 1969, p. 83-122.
110
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
111
Bianca Bur]a-Cernat
Într-un studiu din 1988 consacrat primelor proze ale autoarei, Ion
Bogdan Lefter analizeaz\ construc]ia „teatral\” din Femei, între ele
într-o ingenioas\ cheie textualist\, remarcînd – odat\ cu dimensiunea
metatextual\ a nuvelei – rolul de scriitoare asumat de eroina care
nareaz\ [i st\ruind asupra implica]iilor autoreferen]iale ale unor
metafore „din paradigma ]esutului [i a împletitului”4.
„Nu pot [ti dac\ involuntar sau în bun\ cuno[tin]\ de etimologia comun\
a ]es\turii [i a textului (mult frecventat\ de c\tre critica [i teoria literar\
din deceniile postbelice), sau doar prin specularea intuitiv\ a unei ocu-
pa]ii cu substrat psihologic tipic feminin, legate – pe deasupra – de omologia
folcloric\ dintre tors [i povestit («firul pove[ti se deap\n\ mai departe»...),
Hortensia Papadat-Bengescu construie[te în Femei, între ele o uimitoare
parabol\ a literaturii ca «împletitur\» de st\ri [i gînduri. (...) Feminitatea
(...) genereaz\ ]es\tur\, text, literatur\. (...) La tot pasul se întîlnesc
termeni din paradigma în cauz\ – pînz\, fire de lîn\, voaluri [.a.m.d. –, în
112
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
num\r atît de mare încît î]i vine greu s\ crezi c\ prozatoarea a apelat la
ei doar dintr-o iner]ie a intui]iei.” 1
113
Bianca Bur]a-Cernat
„Exist\ în fiin]\ nevoia asta de a ie[i la larg, într-acolo unde curge rîul,
potopul chiar (...). Geamul deschis, prin care Laura [i copilele, în haina
lor sub]ire de noapte, cu p\rul dezlegat pe spate, um\r la um\r, ascultau
cu mîini reci alarma, era spa]iul pe care sufletul lor slab î[i arunca bra]ele
dincolo de gr\dina umbroas\, pentru a se lega de destinul tuturor.”
114
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
115
Bianca Bur]a-Cernat
116
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
117
Bianca Bur]a-Cernat
V
Biografia unor e[ecuri exemplare.
Studii de caz
„Descrierea vie]ii unui autor, chiar de ar fi f\cut\ de el [i tot are ceva din
ochiul americanului care m\soar\ de cî]i metri e turnul în care a fost
spînzurat un om pentru o idee.
Pu]in\ biografie, oricît de pu]in\, m\rturisit\ de mine, ar însemna ceva din
timpul de atunci pîn\ acum. Nu e chiar a[a... a[a de mult [i nici pu]in... :
un cîine ar fi putut s\ tr\iasc\ trei vie]i, un om înc\ nici una.
{i apoi, care-i acela care nu s-ar recunoa[te în orice biografie, oricît de
str\in\ – fie a lui Nelson, fie a unui închis într-o leprozerie – [i care-i mai cu
seam\ acela care se recunoa[te în biografia lui proprie ? (...)
Autorii istorici care î[i închipuiesc c\ au descris în versuri acompaniate de
]iterele din culise via]a lui Carol Quintul sau Alcibiade, dup\ dic]ionare
biografice sau tratate recunoscute, [i-ar putea intitula eroii : Tomulescu sau
Dupont. Între ace[tia patru sînt sigur\ c\ cei care ar avea de pierdut sînt tot
cei doi din urm\.
Dac\ mi-ar fi u[or s\ spun : «La [apte ani m-au dat la [coala primar\ din
{tirbei-Vod\ [i la optsprezece am intrat la Universitatea din Bulevardul
Carol», mi-ar fi imposibil s\ strîng elementul str\in de mine, r\spîndit în
afar\, al meu totu[i printr-o fireasc\ osmoz\.” 2
1. 1891-1965.
2. F. Aderca, „De vorb\ cu d-ra Ticu Archip”, în Adev\rul literar [i artistic, s. II,
an. IX, nr. 461, 6 oct. 1929, p. 1-2.
118
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. I. Valerian, „Ticu Archip”, în volumul Chipuri din via]a literar\, Ed. Minerva,
Bucure[ti, 1970, pp. 131.
119
Bianca Bur]a-Cernat
„(...) unul din tinerii care voia s\-[i dea aere f\cuse cîteva aprecieri asupra
teoriei relativit\]ii einsteiniene. Cum nimeni nu era de specialitate, nimeni
nu-l contrazise pe tîn\r. Ticu Archip t\cea. Criticul Lovinescu, intrigat, o
întreb\ :
– Dar bine, Ticule, dumneata e[ti matematician\, n-ai nimic de spus ?
– Nu, deoarece la ora actual\ în toat\ lumea nu exist\ mai mult de
cincisprezece savan]i care s\ în]eleag\ teoria relativit\]ii”3.
120
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
121
Bianca Bur]a-Cernat
122
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
123
Bianca Bur]a-Cernat
„Cine nu e femeie nu-[i poate da seama cît tragic [i cît amar ar putea
include rubrica aceasta.
Închid ochii – se v\d femei de toate vîrstele, castanii, brune sau blonde,
cu ochii negri ori viorii, cu trupuri de cear\ proasp\t\ ori topit\ în
dogoarea anilor, v\d fete cu iluzia vie]ii în pupile [i legiuni de îmb\trînite
p\[ind coco[ate sub povara unei sentin]e spre o Siberie viscolit\ [i
pustiit\ (...).
Femei una dup\ alta, femei, mereu femei, numai femei [i peste convoiul
lor umbra gigantic\ a aceluia[i ideal de dragoste care le mîn\ din spate,
ca un blestem.
E ciudat cum flac\ra asta sfînt\ a nevoii de dragoste, de cînd s-a pl\m\dit
lumea [i pîn\ acum, le-a uniformizat în a[a chip încît «femeile între ele»
nu mai pot avea una fa]\ de alta nici un fel de secret. (...)
Adev\ratele personalit\]i feminine sînt rare [i aproape invizibile, din
simplul motiv c\ fac parte din lumea b\rb\teasc\. V\zute prin femei,
devin [i ele la fel ca celelalte : acelea[i sprîncene, acela[i surîs, aceea[i
gur\, acela[i gol (...). Citesc c\ în unele ]\ri o mul]ime de femei fac
exerci]ii de tragere la ]int\. Pentru ce ? Pentru crime pasionale ?” 1
1. Ticu Archip, „Cîteva rînduri de dragul titlului”, în Adev\rul, an. LI, nr. 16 268,
duminic\, 7 febr. 1937, p. 2.
124
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. F. Aderca, „Un debut”, în Via]a literar\, an. III, nr. 68-70, 24 decembrie 1927–
21 ianuarie 1928, p. 1.
2. Un fragment din aceast\ pies\ a ap\rut (cu titlul Ecoul) în Revista scriitoarelor
[i scriitorilor români, an. IV, nr. 2, febr. 1930, p. 17. Piesa a fost reprezentat\ –
cu titlul Gur\ de leu – pe scena Teatrului Na]ional din Bucure[ti în stagiunea
1935-1936.
125
Bianca Bur]a-Cernat
1. D.P., „Cu scriitoarea Ticu Archip despre noul d-sale roman, Soarele negru,
despre art\ [i alte cîteva lucruri actuale”, în Via]a, an. III, nr. 650, 7 febr.
1943, p. 2.
2. Nuvelele lui Ticu Archip vor vedea din nou lumina tiparului abia în 1979, în
Colec]ia „Restituiri” a Editurii Dacia (Cluj), cu o consistent\ prefa]\ a lui
Mircea Muthu. Cele dou\ volume interbelice ale autoarei, Colec]ionarul...
(1926) [i Aventura (1929) nu sînt reluate îns\ în integralitatea lor. Din primul
n-au fost selectate nuvelele D\sc\li]a [i Dialog cu o umbr\, ci doar Colec]io-
narul de pietre pre]ioase [i Maria Boul. Din al doilea n-au fost re]inute Dintr-un
col] de odaie [i Umbra unchiului. Textele cu pricina nu au fost reluate pentru
c\, explic\ îngrijitoarea edi]iei, Maria S. Muthu, sînt „neconving\toare tocmai
prin încercarea for]at\ de epicizare a unei st\ri psihice”. Cu excep]ia Dia-
logului cu o umbr\, textele excluse ar fi meritat totu[i republicate.
3. E. Lovinescu analizeaz\ pe larg în Istoria... sa, exemplificînd prin nuvelele
D\sc\li]a [i Înainte de proces, tehnica introspectiv\ a autoarei, a c\rei origina-
litate consist\ în maniera de instrumentare a sugestiei : „Retrospective, faptele
126
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
sînt evocate prin scurte amintiri, scenele actuale înregistrate prin fixarea uno
momente r\zle]e [i secundare, într-un stil precis, pip\ibil, f\r\ poezie, f\r\
mister, dar, printre slabele puncte de lumin\, te invadeaz\ întunericul din
spate, imensa for]\ a incon[tientului, a irealului, a fantasticului, a tot ce nu
e povestit [i care tr\ie[te [i te impresioneaz\ [i te domin\ ca o adev\rat\
realitate” (Istoria literaturii române contemporane, vol. II, Ed. Minerva, p. 215).
1. Camil Petrescu, „Noua structur\ [i opera lui Marcel Proust”, în Revista
Funda]iilor Regale, an. II , nr. 11, noiembrie 1935.
127
Bianca Bur]a-Cernat
1. Ibidem.
2. Izabela Sadoveanu se în[al\ atunci cînd afirm\, într-o cronic\ altminteri
favorabil\ dedicat\ Colec]ionarului..., c\ Ticu Archip „a trecut la compozi]ie
f\r\ s\ se preocupe de c\p\tarea tehnicei” (Adev\rul literar [i artistic, an. VII,
nr. 287, duminic\, 6 iunie 1926, p. 2).
3. F. Aderca, în Bilete de papagal, an. II, nr. 312, duminic\, 10 febr. 1929, p. 4.
128
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
129
Bianca Bur]a-Cernat
„Din col]ul meu de odaie se vedea a[a de pu]in : în fa]\, m\su]a cu placa
de onix cr\pat\ într-un col], vopsit\ barbar într-altul ca s\ ascund\ un
[ir de pete [i zgîrieturi, m\ f\cea s\-mi strîng picioarele [i s\ stau
incomod [i chircit ; în stînga o oglind\ medalion îmi aducea din cînd în
cînd un spate geometric de femeie slab\.
Pe ea a[ fi vrut s-o v\d în lucirea sticlei. N-ar fi fost ea, ar fi fost imaginea
ei [i imaginea ei de acolo din oglind\ ar fi fost o reproducere slab\,
imperfect\ a femeii de lîng\ mine, din fotoliu (...)”1.
130
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„«Ba înc\ s-a împiedicat într-un co[ de trestie putred\...», vocea tîrgove-
]ului care istorisea boala se suprapunea vocii lui însu[i.
Întocmai ca omul care venise la doctor, ar fi putut [i el s\ spun\ gestul
neînsemnat al lui Leni cînd piciorul ei mic se împiedica în col]ul unui
covor întors, gestul de gra]ie ciudat\ [i curioas\ închidere a pleoapelor
cînd îi servea supa la mas\, cînd î[i rezema capul pe spatele fotoliului
sau cînd întindea mîna deasupra unui [ervet alb al feti]ei care îi lustruia
unghiile în fiecare vinere, la unsprezece, înaintea prînzului... [i groaza...
groaza cu care o a[teptase într-o miercure seara cu ochii pe geam, cu
samovarul sfor\ind pe mas\, iarna... într-o iarn\ cumplit\, cînd n\me]ii
albi mai înal]i ca gardurile cele mai înalte, înghe]ase toate pisicile negre
ale ora[ului... toate : ie[ise a doua zi, s-a plimbat cu sania [i din fiecare
gr\mad\ alb\ str\pungeau capetele în]epenite de hiene mici, picioarele,
cozile ca o prevestire stranie, amar\, t\iat\ în mii de buc\]i”1.
131
Bianca Bur]a-Cernat
132
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Zi de zi în casa cu Maria Boul putrezea alt\ bucat\ de via]\. Numai ea,
mic\, neagr\ [i adus\ de spate, tîrîndu-[i t\lpile groase [i cr\pate ca
ni[te c\r\mizi prost arse, p\stra aceea[i vîrst\. (...) Umbra pa[ilor ei pe
parchet era singura urm\ de via]\ din cas\. Peste tot p\turile de praf se
a[ternuser\ cu o grab\ de îngropare timpurie. Tablourile, vasele, florile,
tablourile – toate împreun\ cu nevasta domnului luaser\ culoarea p\mîn-
tului”1.
133
Bianca Bur]a-Cernat
134
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Ibidem.
2. Romanul fost acceptat de Al. Rosetti la Editura Funda]iei Regale pentru
Literatur\ [i Art\, se pare c\ în urma unei interven]ii a lui Ion Barbu. Într-o
scrisoare din octombrie 1945 poetul-matematician îi trimite lui Ticu Archip
ve[ti de la editor, al\turi de o bucluca[\ declara]ie de amor :
„Ne-am întîlnit la Cap[a. E impresionat de romanul t\u. (...)
În scurt, romanul e sub tipar. Am cuvîntul lui [i autoriza]ia de a-]i împ\rt\[i
imediat acest fapt nu promisiune.
Dac\ îmi dai voie (memoria mea, cam indiscret\, îmi spune c\ mi-ai [i dat-o),
voi veni mîine, joi, la 4 1 s\ te între]in de soarta unui alt roman, paralel cu cel
scris. Capitolul curent e în c\utarea unei concluzii fericite. Trebuie s\-]i spun
c\ am c\utat [i zilele acestea, cum caut de cîtva timp, s\ dezleg taina unor
farmece f\r\ vîrst\, generatoare de raze nev\zute [i reci, ca unele metale din
meteorii c\zu]i, de dincolo de Uran [i Neptun. (...)
E de necrezut cum cîteva tufe de argint sem\nate în pletele Venerii îi adîncesc
caracterul ei sacru [i vecinic. Dac\ ar fi s\ m\ stabilesc ca poet elegiac, toate
accentele lirei mele ar merge c\tre aceast\ frumuse]e mai reflexiv\, mai
adunat\ [i cu atît mai patetic\, a anilor... cincizeci. Elvirele romantismului
aveau, se pare, 27 de ani. Cum n-au v\zut poe]ii cît\ vulgaritate «distinge»
tinere]ea ? Mai întîi, e prea curent\. Pe cînd o amant\ memorabil\ [i inco-
ruptibil\ ca o bar\ de platin\, nu e a[a, emo]ioneaz\ altfel ?” (Ion Barbu în
coresponden]\, Edi]ie îngrijit\ de Gerda Barbilian [i Nicolae Scurtu, Ed.
Minerva, 1982, vol I, p. 12).
3. Trimiterea la modelul rebrenian este explicit formulat\ în cronicile semnate
de Vladimir Streinu [i de {erban Cioculescu, sigur, cu nuan]\rile de rigoare.
4. „Aspecte epice contemporane”, în Revista Funda]iilor Regale, an. XIII, nr. 12,
decembrie 1946, pp. 100-106.
5. Vladimir Streinu, Pagini de critic\ literar\, edi]ia a II-a, Editura Academiei
Române, Bucure[ti, 2007, vol. II, pp. 279.
135
Bianca Bur]a-Cernat
136
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
137
Bianca Bur]a-Cernat
138
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Din cînd în cînd, vrînd s\ arunce o privire spre b\trîn\, ochii îi c\deau
pe oglinjoara de deasupra [oferului.
Era foarte urît\ : figura lung\, cu maxilarul inferior scos în afar\, se
dezvolta în jos, nasul r\mînînd un detaliu de dou\ puncte, deasupra
gurii care se arcuia proeminent, sub o buz\ ca un clopot.
Sem\na cu o maimu]\. Cînd ie[ea pe strad\, lumea se uita la ea, cu un
aer u[or însp\imîntat.
Înv\]at\ de mic\ s\ fie b\tut\ de tat\-su, care umbla tot timpul beat,
avea un gest al capului ca [i cum s-ar fi ferit mereu, ceea ce o sup\ra pe
Coana Profira.
Împotriva celor care o sf\tuiau s\ n-o mai ]in\ secretar\, Coana Profira
o ap\ra, repetînd pove[ti pe care începuse s\ le cread\. (...)
Voia s\-i dea astfel un fel de str\lucire romantic\ [i misterioas\. În
realitate, Coana Profira o p\stra pentru c\ niciodat\ domni[oara Rob\-
nescu nu ar\tase s\ fi avut alt\ p\rere decît aceea care i se comanda”2.
1. Vezi [i amplul articol al lui Perpessicius (în trei episoade), publicat în Jurnalul
de diminea]\, an. VIII, nr. 625, luni, 23 decembrie 1946, p. 1-2 ; nr. 628, luni,
30 dec. 1946, p. 1 [i 3 ; an IX, nr. 632, luni, 6 ian. 1947, p. 1 [i 3.
2. Ticu Archip, Soarele negru. Oameni, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1983, p. 171.
139
Bianca Bur]a-Cernat
140
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Spre deosebire de so]iile altor scriitori, ele însele scriitoare, eu n-am fost o
des\vîr[it\ admiratoare a tuturor c\r]ilor scrise de so]ul meu. Vreau s\
141
Bianca Bur]a-Cernat
spun c\ scriitorul Sanda Movil\ n-a trecut cu totul sub influen]a dominant\
a lui Felix Aderca, de[i convie]uiau. Nu m-am l\sat chiar legat\ la ochi.”1
142
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
143
Bianca Bur]a-Cernat
„(...) [i-a fixat locul pe divan, dup\ bibliotec\, pentru a asculta, a visa
sau a [opti în voie, la ad\post. De[i hot\rîte prin bun\ în]elegere dinainte,
lecturile sale se l\sau totu[i precedate de laborioase tratative [i alint\ri
protocolare, în urma c\rora scriitoarea se retr\gea [i mai în fund, în
dosul bibliotecii masive. Nev\zut\, izbutea, în sfîr[it, s\ nu fie nici auzit\.
Versurile i se amestecau astfel cu draperiile în acela[i plan decorativ”.
144
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
145
Bianca Bur]a-Cernat
1922, s-ar fi putut constitui un mic volum – f\r\ a mai socoti poves-
tirile ap\rute în urm\torii ani în alte reviste sau textele citite în
cenaclu dar nepublicate. Sînt destul de numeroase prozele risipite de
aceast\ autoare prin periodice [i care nu au fost niciodat\ strînse în
volum. Autoexigen]a o va fi constrîns pe scriitoare s\-[i fac\ „uitate”
aceste texte, altminteri onorabile. De altfel, nici la Sbur\torul, unde
este perceput\ în primul rînd ca poet\ – de[i cite[te destul de des [i
proz\ –, ea nu prime[te prea multe încuraj\ri ca prozatoare. Lovi-
nescu, în paragraful din Memorii pe care i-l dedic\ [i din care am
citat, trece inten]ionat sub t\cere faptul c\ Sanda Movil\ nu e doar
poet\. Despre buc\]ile de proz\ citite de autoare la cenaclu criticul se
pronun]\ necomplezent în Agende : textele cu pricina ar fi „din seria
nou\ a ini]ierii de senza]ii erotice” ; o dat\ autoarea aduce „o nuvel\
larg imitat\ dup\ Sbur\torul lui Aderca” ; alt\ dat\ diaristul recu-
noa[te franc c\ n-a putut auzi nimic dintr-o proz\ citit\ de Sanda
Movil\ „dup\ penibile fasoane”.
Proza de început a autoarei este inegal\, al\turi de texte de un
romantism dulceag (precum Înc\ o pas\re1 sau Noaptea cea alb\.
Dezacord 2), str\b\tute de cli[eul iubirilor imposibile sau al melan-
coliei intense ce duce la inexplicabile sinucideri, stau mici bijuteri
epice, compuse din nota]ii precise, de efect, menite s\ surprind\ pe
viu o senza]ie, un reflex, o reac]ie psihologic\, un gînd fugar, o
nelini[te nel\murit\. Obiectul asupra c\ruia se exercit\ analiza este
cel mai adesea psihologia (post)adolescentei cufundate în reverie,
cînd nu psihologia infantil\, cu percep]ia proasp\t\ asupra lumii (ca
în Pata de umbr\ 3, prima schi]\ publicat\ de autoare în Sbur\torul
Literar) ori cu siderantele ei r\bufniri de cruzime (ca în Ferocitate
precoce 4 [i Arabescuri în lumina de soare 5). În diferitele siluete femi-
nine (aflate la felurite vîrste) ce populeaz\ aceste proze scriitoarea se
proiecteaz\ discret, în/prin ele î[i distileaz\ elanurile inimii [i n\zuin-
]ele-i juvenile îndreptate înspre Arta care transfigureaz\ realit\]i
lipsite de str\lucire. Eroina alter-ego este, în mai multe dintre prozele
scrise [i publicate la începutul anilor ’20 (dar [i mai tîrziu, în Des-
figura]ii), o fat\ eteric\, Anna, vulnerabil\, vis\toare, pasionat\ de
muzic\ [i de pictur\ [i a c\rei sensibilitate e acutizat\ de boal\ – e
vorba de boala cloroticelor domni[oare din poezia simbolist\, ftizia,
ori de nevroza fiin]elor claustrate, dar [i de o maladie mai subtil\, tot
atît de insidioas\ ca [i celelalte dou\, o maladie a spiritului excesiv de
contemplativ, cople[it deopotriv\ de iluzia frumuse]ii [i de sentimen-
tul vacuit\]ii. Personajele feminine din aceste proze au ceva desuet,
146
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
147
Bianca Bur]a-Cernat
148
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
149
Bianca Bur]a-Cernat
150
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
151
Bianca Bur]a-Cernat
152
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
cazul romanului de fa]\, „nu este vorba de spovedania unei vie]i (...) ;
paginile doamnei Movil\ sînt compuse [i nu crescute dintr-un proces
firesc atunci cînd materialul e trecut prin combustia personal\”. De o
cu totul altfel de „combustie personal\” este vorba în Desfigura]ii.
Cum am mai spus, autoarea nu reia, nu retr\ie[te evenimente ale
biografiei sale exterioare, ci tr\ie[te, pe m\sur\ ce le inventeaz\,
experien]e posibile, în acord cu biografia sa interioar\. Totodat\ :
creînd, prin personajele sale feminine, fic]iuni/variante ale propriului
eu, Sanda Movil\ se str\duie[te s\ ia distan]\ fa]\ de ele, s\ le
priveasc\ din afar\.
Cu siguran]\, romanul Desfigura]ii nu trebuie citit ca nara]iune cu
substrat autobiografic ; [i nici ca „roman realist”. Acela[i Vladimir
Streinu constat\ dezaprobator deficien]e ale percep]iei realiste. Arhi-
tectura unei vile boiere[ti de la ]ar\ descrise în carte i se pare implau-
zibil\, iar parcul unui or\[el de provincie, mult prea fastuos. O not\
de livresc [i multiple nuan]e estetizante infuzeaz\, e drept, descrip]ia
locurilor, portretizarea personajelor. Totu[i, livrescul nu e excesiv ;
percep]ia poematic\ a realit\]ii nu creeaz\ impresia de neverosimili-
tate. {i, în orice caz, lirismul nu atinge note cu mult mai acute, nu e
cu mult mai „avîntat” decît, de pild\, într-un roman ca Ora[ul cu
salcîmi, poate mai articulat epic, dar mai „feminin” întrucît e mai
sentimental... Roman în care – cum scrie Mihail Sebastian în cronica
din Rampa – „spiritul de observa]ie n-a descompus înc\ acea negur\
liric\ ce înconjoar\ de obicei proza poe]ilor”1, Desfigura]ii nu se reven-
dic\ de la principiile mimesisului realist ; ceea ce nu presupune îns\
o flagrant\ inaderen]\ la real. Imaginile vie]ii cotidiene nu sînt în
acest roman, cum afirm\ Vladimir Streinu, aberante. Fantezia, gustul
pentru decorativ [i exotic nu dep\[esc limitele rezonabilit\]ii. În plus,
clivajul dintre vechi [i nou, dintre lumea care s-a dus [i aceea forfo-
titoare [i deziluzionat\ a prezentului e marcat în text [i printr-un
contrast stilistico-imagistic : proiec]iile estetizant-decadente, esen]ial-
mente lirice, sînt caracteristice secven]elor de reconstituire a trecutu-
lui (sau descrip]iei unor habitudini nesincrone cu vremea), iar nota]ia
deliricizat\ define[te perspectiva opus\, a prezentului dezvr\jit. Pe de
o parte fraze de ampl\ respira]ie liric\ :
„În salonul cel mare al castelului pustiit [în 1907, n.m.], la pianul uria[,
r\sun\tor, mîinile noduroase [i p\tate de sînge ale unui ]\ran hazliu au
mi[cat pe clapele de filde[ degetele albe [i singure, înfior\tor de albe,
t\iate de secure, de la mîna castelanei, g\sit\ dup\ mobile, în iatacul ei,
ciopîr]it\”.
153
Bianca Bur]a-Cernat
154
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
155
Bianca Bur]a-Cernat
156
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
157
Bianca Bur]a-Cernat
158
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
Mai solid, mai atent construit decît primul roman, Marele osp\] 1
este totu[i mai pu]in remarcabil. Mediocritatea acestei c\r]i se dato-
reaz\ excesivei str\duin]e a autoarei de a intra într-un rol ce nu i se
potrive[te : rolul constructorului „obiectiv” de fic]iuni realiste. Mirajul
fantasmatic – în Desfigura]ii unul dintre punctele forte –, gra]ie c\ruia
analiza coboar\ în straturile ascunse ale psihicului, aici se sub]iaz\.
Nara]iunea e mai pu]in subtil\, cu siguran]\ [i din cauza inten]iei
moralizatoare pe care autoarea nu face nici un efort s-o disimuleze.
Trebuie s\ recunoa[tem îns\ c\, dac\ i se întîmpl\ s\ alunece într-un
sup\r\tor tezism, scriitoarei nu i se întîmpl\ s\ cad\ [i în capcana
sentimentalismului dulceag ; Marele osp\] e, de altfel, ca [i volumele
de pîn\ acum ale Sandei Movil\, o carte a lipsei de iluzii.
Romanul urm\re[te o dram\ de familie [i o dram\ de con[tiin]\.
Deznod\mîntul îi e cunoscut cititorului de la bun început, dintr-un
lung prolog ce îl înf\]i[eaz\ pe principalul protagonist al romanului,
avocatul Grigore Olmazu, în ipostaza de nefericit supravie]uitor al
unui dezastru familial pe care, într-o bun\ m\sur\, l-a provocat el
însu[i. În acest punct, nimic nu mai poate fi remediat, personajului
nemair\mînîndu-i altceva de f\cut în afara asum\rii unei descinderi
în infernul propriei memorii. Trama urm\toarelor capitole se va ]ese
din amintirile lui Grigore Olmazu, care servesc [i ca pretext pentru
schi]area unui tablou al societ\]ii burgheze interbelice.
Grigore Olmazu, tîn\r cu perspective provenit dintr-o familie înst\-
rit\, student la Drept [i Filosofie, se c\s\tore[te la numai nou\spre-
zece ani cu evreica Lucia care, fascinîndu-l prin feminitatea ei (poate
nu cu adev\rat neobi[nuit\), îl subjug\ [i îi îngr\de[te via]a, dintr-o
gelozie indomptabil\, în strîmtul cerc conjugal. Anii trec, nemul]u-
mirile se acumuleaz\, dragostea de alt\dat\ (de fapt, Grigore însu[i
se întreab\ dac\ nu cumva a confundat instinctul cu sentimentul) se
converte[te în ur\, în pînd\ [i încercare de evadare. Eroul g\se[te o
compensa]ie într-o carier\ politic\ de succes, pîn\ cînd un incident
aparent nesemnificativ îi reveleaz\ inconsisten]a propriei existen]e :
trenul cu care Olmazu c\l\torea spre Paris, ca ministru de finan]e, se
opre[te pentru 24 de ore într-o gar\ sîrbeasc\. Aici o întîlne[te Olmazu
pe „N\luca”, o tîn\r\ rusoaic\ n\scut\ în Fran]a, intelectual\ comu-
nist\, revolu]ionar\ patetic\, modest\ dar energic\, frumoas\, demn\,
neverosimil\ întruchipare a tuturor calit\]ilor omene[ti. Ludmila
Trube]caia c\l\tore[te în direc]ia opus\ celei a lui Olmazu – sugestie
tezist\ potrivit c\reia „calea cea bun\” nu e aceea care duce în Occi-
dent ! – [i vrea s\ se întoarc\ definitiv în ]ara de origine ; întîlnindu-l
pe Grigore, îi ]ine o stra[nic\ lec]ie de moral\ antiburghez\. Doar atît
se întîmpl\ în gara Vincovici, îns\ Olmazu va r\mîne pentru totdea-
una impresionat de imaginea rusoaicei voluntariste, pe care, de altfel,
159
Bianca Bur]a-Cernat
1. 1900-1984.
2. Isaiia R\c\ciuni, „De vorb\ cu d-ra Henriette Yvonne Stahl”, în Facla, an. XII,
nr. 391, 12 ian. 1931, p. 3.
160
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Ibidem
2. Ieronim {erbu, Vitrina cu amintiri, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1973.
3. Cella Delavrancea, Mozaic în timp. Impresii, c\l\torii, portrete, amintiri, Ed.
Eminescu, 1973, pp. 170.
4. Doina Peteanu, în Via]a, an. II, nr. 351, 9 apr. 1942, p. 2.
161
Bianca Bur]a-Cernat
162
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
163
Bianca Bur]a-Cernat
164
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
165
Bianca Bur]a-Cernat
166
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
167
Bianca Bur]a-Cernat
168
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
169
Bianca Bur]a-Cernat
„– De ce n-am fost b\rbat ! Toate cele bune tot lor. Ce ar face nu-i
batjocore[te nimeni. (…)
O clip\ r\mîne adînc t\cut\, apoi m\ întreab\, gînditoare :
– La ora[ tot a[a o fi ?
– De, Voic\, cam tot a[a !
– Z\u ?... Eu ziceam... Hai s\ mergem”1.
170
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Fire[te c\, pentru a valorifica opera lui, vorbesc despre Proust, Pascal,
France, Tolstoi. Nu e critic\ literar\, ci critic\ psihologic\. E critica lui
Dostoievski prin prisma c\r]ilor, [i nu invers. Volumele nu sînt analizate
fiecare în parte, ci toate sînt cuprinse într-o idee sintetic\ (...)”2.
1. Întrebat\ de Isaiia R\c\ciuni de ce în cei patru ani în care a fost angajata TNB
nu a jucat niciodat\, scriitoarea r\spunde amuzat\ c\ de vin\ sînt Corneliu
Moldovanu [i Ion Minulescu : „Pesemne c\ nu le pl\ceau concep]iile mele despre
raporturile dintre actor [i director. {i pe urm\, regizorii etc. Portarii n-aveau
nici o preten]ie” (vezi Isaiia R\c\ciuni, interviul citat). Cinci decenii mai tîrziu,
în dialogul cu Mihaela Cristea, scriitoarea se exprim\ mai pu]in sibilinic,
reproducînd vorbele f\r\ perdea pe care i le-a adresat cîndva, „tun\tor [i
direct”, Ion Minulescu (vezi Despre realitatea iluziei..., ed. cit., p. 32 [i urm.).
2. Isaiia R\c\ciuni, interviul citat. Numele lui Dostoievski revine în multe alte
interviuri acordate de Henriette Yvonne Stahl [i în perioada interbelic\ [i
dup\ r\zboi.
171
Bianca Bur]a-Cernat
1. „Înariparea poetic\ a lui Ion Vinea nu putea fi înlocuit\ atunci cu nimic. Crea
în jurul lui un climat unic. Preferam s\-i rabd defectele decît calit\]ile unui
om mediocru. (...) Trebuie s\ recunosc c\ a[teptarea lui Ion (...) m-a f\cut s\
scriu, s\ citesc, s\ gîndesc adînc. Lîng\ un om obi[nuit, via]a mi-ar fi fost mai
u[oar\ [i eu mai frivol\, mai superficial\” (În : Mihaela Cristea, op. cit., p. 189
[i urm.).
2. E drept c\, atunci cînd ap\rea Evolu]ia prozei literare (1928), volumul IV din
Istoria literaturii române contemporane, autoarea nu publicase înc\ – în volum –
altceva decît romanul Voica. Subcapitolul ce-i este consacrat Henriettei Yvonne
Stahl în lucrarea cu pricina con]ine un foarte scurt rezumat al acestui roman,
plus urm\toarea valorizare : „Oper\ de debut, dup\ cum se vede [i din carac-
terul de «jurnal» al romanului [i, deci, cu interven]ia inutil\ a scriitoarei, [i
din oarecare elemente descriptive f\r\ utilitate epic\, Voica arat\, totu[i,
talent [i prin lips\ de lirism [i prin circumscrierea subiectului la date psiho-
logice”. (Vezi [i E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Vol 2,
Ed. Minerva, Bucure[ti, 1973, pp. 118-119) Anumite reticen]e ale criticului
fa]\ de scriitoarea în cauz\ se datoreaz\, probabil, [i apropierii acesteia de
revista Via]a româneasc\.
3. Totu[i, mai tîrziu, E. Lovinescu noteaz\ în Agende, în leg\tur\ cu romanul
Între zi [i noapte, pe care l-a citit cu viu interes dar despre care nu a mai
apucat s\ scrie : „Citesc în continuare H. Y. Stahl, excelent” ; „Telefonez d-rei
Stahl despre cartea ei”. Vezi : E. Lovinescu, Sbur\torul. Agende literare, Vol.
VI, Edi]ie de Monica Lovinescu [i Gabriela Om\t, Academia Român\, Funda]ia
Na]ional\ pentru {tiin]\ [i Art\, Bucure[ti, 2002, p. 285 [i 286.
4. Henriette Yvonne Stahl nu s-a sim]it niciodat\ flatat\ de compara]ia cu
Hortensia Papadat-Bengescu.
172
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Nu, nu. N-am f\cut parte niciodat\ din nici un cenaclu sau cerc. Am
avut întotdeauna oroare de aceste grup\ri. Eu am scris. Atît. Am scris. {i
dac\ nu pot fi suficient de recunosc\toare lui Ibr\ileanu pentru atitu-
dinea pe care a avut-o fa]\ de mine, vreau s\ spun, fa]\ de romanul meu
Voica, pot spune c\ Lovinescu a avut, din motive care îl privesc, o
atitudine «rece» fa]\ de ceea ce am scris”2.
173
Bianca Bur]a-Cernat
174
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Nu poate fi suflet omenesc care s\ r\mîn\ rece v\zînd atîta dragoste [i
atîta chin cît a fost în mine. {i totu[i, ea a putut r\mîne, m-a privit
str\in\ pîn\ la urm\. Pîn\ la urm\ am întrebat-o blînd :
– Crezi c\ ai putea vreodat\ s\ ]ii la mine ?
– Nu, r\spundea ea tremurînd, nu...
Am omorît-o.”
175
Bianca Bur]a-Cernat
176
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
dintre faptul real [i percep]ia infidel\ prinde contur aici, atribuit\ unei
eroine care, dincolo de acuta sa dram\ sentimental\, se descoper\ la
un moment dat implicat\ într-o – la fel de intim\ [i de presant\ –
problem\ de cunoa[tere : dup\ penibile tribula]ii sentimentale, ea
con[tientizeaz\ în fine c\ nefericirea sa e provocat\ de dificultatea de
a ie[i dintr-un joc al aparen]elor, al sistematicei autoiluzion\ri, de a
privi dincolo de imediat [i dincolo de un erotism care, exacerbat, înro-
be[te. Calea de urmat este deci, pentru Maria M\neanu, eliberarea de
o senzualitate stihial\, ceea ce înseamn\ ([i) renun]area la a mai
c\uta împlinirea în exterior, în obiecte cu existen]\ efemer\. Acesta
este scenariul c\ut\rii existen]iale din Steaua robilor, roman de o
evident\ cerebralitate, cu o construc]ie epic\ dac\ nu chiar „puternic\
[i masiv\”, a[a cum pretinde, exagerînd, D. Trost1 într-o elogioas\
cronic\ din Facla, în orice caz, atent elaborat\, de o coeren]\ impe-
cabil\. Unii comentatori ai c\r]ii s-au ar\tat exceda]i, ca Ovidiu
Papadima, tocmai de aceast\ cerebralitate, sup\r\tor de „masculin\”,
[i de aceast\ prea atent, prea geometric elaborat\ construc]ie : „Am\-
nuntele însemnate precis, nea[teptate [i totu[i la locul lor, încep s\ te
oboseasc\ – un lux steril al puterilor spiritului”2. O atare obiec]ie este
simptomatic\ pentru prejudec\]ile unor comentatori care a[teapt\ de
la crea]ia feminin\ orice altceva în afar\ de rigoare, cerebralitate,
elaborare sau interes pentru abstract. Conform unei asemenea optici,
cartea unei femei e ratat\ atunci cînd nu e rezultatul purei sponta-
neit\]i. Din p\cate, pu]ine c\r]i ale autoarelor noastre interbelice
contrazic în mod hot\rît presupozi]ia unei „scriituri feminine” ce
exclude din principiu cerebralitatea3. Steaua robilor este una dintre
acestea ; o recunoa[te {erban Cioculescu :
1. D. Trost, în Facla, an. XV, nr. 1182, miercuri 9 ianuarie 1935, p. 2 : prin
„amploarea epic\” Steaua robilor „aminte[te de Liviu Rebreanu”, înf\]i[îndu-se
„ca un ecou feminin al Jarului”. Judec\]i similare formuleaz\ Bogdan Amaru
în Adev\rul, an. XLVII, nr. 15 613, mar]i, 4 dec. 1934, p. 5 – de o „unitate
perfect\”, romanul realizeaz\ „analiza minu]ioas\ a oamenilor învin[i” – ;
Drago[ Vrânceanu, în Curentul, an. VIII, nr. 2498, joi, 17 ian. 1935, p. 1-2 –
Steaua robilor este „o lucrare robust\” [i „palpitant\” care „d\ o senza]ie
wagnerian\ de oboseal\ [i eleva]ie” – [i Septimiu Bucur, în Azi, an. III, nr. 6,
iunie 1934, p. 1491-1492, c\ruia i se pare a observa aici „reminiscen]e din
Proust”. Ca [i Voica, Steaua robilor beneficiaz\ de o bun\ receptare : din nou
peste dou\zeci de cronici, dintre care majoritatea elogioase.
2. Ovidiu Papadima, în Gândirea, an. XIV, nr. 2, februarie 1935, p. 108-109.
3. Mirat ([i aparent pl\cut impresionat) de cerebralitatea acestei c\r]i se arat\ [i
Erasm (Petru Manoliu) într-un articol divagant din Credin]a, an III, nr. 345,
joi, 24 ian. 1935, p. 4 : „Nu am v\zut-o niciodat\ pe aceast\ scriitoare [i nici
nu vreau s\ o v\d. I-am citit cartea [i m-am înfrico[at. C\ci e însp\imînt\tor de
de[teapt\ Henriette Yvonne Stahl. E atît de inteligent\ încît, în afar\ de faptul
c\ bate zece romancieri masculini, m\ mir cum de a putut suporta f\ptura ei
feminin\ atîta înghe] al lucidit\]ii, atîta venin incandescent al analizei. (...)
Cred c\ femeia aceasta nu are sînge, ci cristal lichid. {i trebuie s\ fie urît\
Henriette Yvonne Stahl, c\ci o femeie inteligent\ nu poate fi decît urît\”.
177
Bianca Bur]a-Cernat
„Cel mai mare elogiu ce se poate formula referitor la Steaua robilor este
demersul aproape masculin al inteligen]ei analitice, absen]a feminit\]ii
vibrante, din care îndeob[te scriitoarele î[i fac un titlu de mîndrie.
Henriette Yvonne Stahl nu face literatur\ feminin\ în Steaua robilor, ci
literatur\ pur [i simplu. D-sa expune un caz învecinat psihozelor sexuale,
cu o impersonalitate care este aci adev\ratul semn al personalit\]ii”1.
178
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Într-un articol altminteri foarte favorabil – în care plaseaz\ Steaua robilor sub
umbrela unui „nou romantism” specific romanului românesc de dup\ 1920 –
Pompiliu Constantinescu formuleaz\ ni[te rezerve cu privire la Epilogul mai
pu]in inspirat al c\r]ii. Trebuie spus c\ în edi]ia princeps romanul se încheia
cu încercarea de a se sinucide, dup\ divor], încercare z\d\rnicit\ de interven-
]ia doctorului Panu, îndr\gostit platonic, care se ive[te exact la timp, în clipa
cînd Maria M\neanu se preg\tea s\ se arunce în Dîmbovi]a. „Romanul trebuia
sfîr[it (...) pe ecoul dureros, puternic al unui absolut sentimental neatins,
degradat de realitate.” Receptiv\ la observa]ia criticului, autoarea a eliminat
la a doua edi]ie – aceea din 1979, de la Ed. Minerva – Epilogul patetic.
2. G. C\linescu, articolul citat.
179
Bianca Bur]a-Cernat
putred. O clip\ crezu iar c\ tr\ie[te ceva tr\it odat\. Identitatea era
perfect\. Fiecare senza]ie era exact\. (...) Trebuia s\ se întîmple ceva
îngrozitor. Recuno[tea f\r\ s\-[i poat\ aminti ce. Era întuneric, florile
miroseau în\bu[itor [i Maria resim]ea aceea[i nevoie de a deschide
geamurile, de a l\sa aerul s\ p\trund\, dar cuprins\ de aceea[i durere ca
atunci, st\tea nemi[cat\ (...). Apoi î[i aduse aminte – dar de data asta o
amintire a gîndurilor, nu a senza]iilor – odaia [i clipa în care se desp\r]ise
de Sa[a, odaia cu perdelele care f\ceau întuneric [i florile care î[i în\l]au
putreziciunea, în ziua ultimei cer]i”1.
1. Henriette Yvonne Stahl, Steaua robilor, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 1934, p. ...
2. „Îmi place orice lucru interesant [i-mi place s\ lucrez a[a cum pot eu,
nicidecum a[a cum cer prea diversele curente literare” (Henriette Yvonne
Stahl în dialog cu C. Panaitescu – interviul citat). În aceea[i ordine de idei,
cîteva considera]ii ale lui {erban Cioculescu – într-un articol despre Între zi [i
noapte publicat în Evenimentul zilei, an III, nr. 984, miercuri, 4 febr. 1942,
p. 2 : „Spre deosebire de «consurorile» ei, d-ra Stahl a avut o forma]ie literar\
180
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
proprie, ferit\ de influen]e directe [i mai ales de aceea, atît de lesne descifra-
bil\, a d-nei Hortensia Papadat-Bengescu care, dimpreun\ cu domnul Camil
Petrescu [i cu lectura lui Proust, au exercitat un prestigiu covîr[itor asupra
genera]iei noi de romanciee, din ultimul deceniu” ; scriitoarea „a preferat s\
treac\ drept tradi]ionalist\ decît s\-[i iroseasc\ talentul în intervertiri sau
decupaje cronologice la mod\”.
1. „Geniul lui Dostoievski este atît de violent [i amplu, încît permite s\-l asimilezi
f\r\ a-l denatura sau m\car imita. Problemele lui pot fi însu[ite [i rezolvate
de fiecare om care are curajul s\ le pun\ cu sinceritate, ca ultim\ consecin]\”
(Vezi Ileana Corbea, Nicolae Florescu, op. cit.).
2. Dinu Pillat, Dostoievski în con[tiin]a literar\ româneasc\, Ed. Cartea Româ-
neasc\, Bucure[ti, 1976, p. 29.
181
Bianca Bur]a-Cernat
1. Mihail Sebastian, „Not\ la Poseda]ii”, în Revista Funda]iilor Regale, an. IV, nr.
9, septembrie 1937, pp. 679-683.
2. Idem, „Document, critic\ [i actualitate”, în Azi, an I, nr. 1, martie 1932, p. 81-82.
3. Vezi Nicolae Balot\, în România literar\, an III, nr. 14, aprilie 1971, p. 14 ; dar
[i Ov. S. Crohm\lniceanu, Literatura român\ între cele dou\ r\zboaie mondiale,
Vol. I, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1972.
182
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
183
Bianca Bur]a-Cernat
„cele dou\ personaje (...), femeia rea [i femeia bun\, sînt dou\ principii
care se înfrunt\ în mod curios în vederea reconcilierii binelui cu r\ul (a
cerului cu infernul în sînul armoniei universale – idee preluat\ de Cole-
ridge de la Böhme [i Swedenborg) : Geraldine, întrupare a unui duh
infernal, o vr\je[te pe inocenta Christabel, încît aceasta e fascinat\ de
nefasta ei prieten\...”1
184
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„De departe dinspre Cotroceni, plecat din spitale s\race, militare, din
margine de ora[, sosea mar[ul funebru care ducea solda]ii mor]i. Goarna
se auzea la început atît de stins\, din atît de largi dep\rt\ri, înv\luit\,
împiedicat\ de perdeaua deas\ de fulgi de z\pad\, încît cîntecul putea fi
confundat cu un gînd. Putea s\ fie sau s\ nu fie. Putea s\ fi murit cineva
sau s\ nu fi murit”.
185
Bianca Bur]a-Cernat
186
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Mult\ vreme (de prin anii ’30, de cînd a început s\ scrie povestea Martei
Vrînceni) autoarea a declarat c\ noul s\u roman se va numi Labirint – „pentru
c\, în ]es\tura încîlcit\ a acelor fapte [i destine, te pierzi, te buim\ce[ti. Nu
[tii parc\ de unde s-o începi, unde s-o sfîr[e[ti [i, la un moment dat, î]i face
impresia c\ te-ai r\t\cit, ai pierdut firul, c\-]i pierzi capul (...)” (vezi Valer
Donea, interviul citat).
2. Henriette Yvonne Stahl, Între zi [i noapte, Ed. Contemporan\, Bucure[ti,
1942, p. ...
187
Bianca Bur]a-Cernat
188
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
189
Bianca Bur]a-Cernat
Una dintre cele mai pu]in discutate c\r]i ale Henriettei Yvonne Stahl
este romanul din 1947, Marea bucurie 2, dostoievskian atît prin idea]ie
cît [i – spre deosebire de Între zi [i noapte – prin inten]ia de abordare
a unui discurs polifonic. Avem de-a face cu un roman-dezbatere,
construit pe o varietate de teme între care : iubirea mistic\ pentru o
umanitate generic\, existen]a la limita nebuniei sau condi]ia de „idiot”
dostoievskian a artistului. Marea bucurie î[i are originea în experien]a
celor doi ani petrecu]i de scriitoare la Berlin (prin 1929-1931), unde
ia contact cu un grup de actori ru[i refugia]i în Occident dup\ Revo-
lu]ia din 1917. Între ace[tia, regizorul Dimitrie Monko – renumit în
epoc\ [i datorit\ asem\n\rii cu Ivan Mojukin – este prototipul perso-
najului central din Marea bucurie, Petre Ossendovski (devenit, odat\
cu a treia edi]ie a romanului, Petre Cristian3 ). Împreun\ cu Monko –
de care o leag\, dup\ propriile-i m\rturisiri, [i o poveste amoroas\ –
Henriette scrie (în limba francez\) o pies\ de teatru, Pensionat Made-
moiselle Schultze (tradus\ ulterior în german\ [i în rus\), ce con]ine
conflictul romanului din 1947 [i, fire[te, acea atmosfer\ berlinez\ de
care autoarea s-a eliberat cu dificultate.
Experien]a, chiar dac\ modest\, de dramaturg, de actri]\ [i, în
ultim\ instan]\, de frecventatoare a lumii teatrului [i-a pus neîn-
doielnic amprenta asupra scrisului Henriettei Yvonne Stahl. Apeten]a
sa pentru structurarea dramatic\ a nara]iunii, evident\ înc\ de la
190
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
191
Bianca Bur]a-Cernat
192
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
193
Bianca Bur]a-Cernat
194
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
195
Bianca Bur]a-Cernat
„mult sub nivelul Alicei Voinescu [i al lui Tudor Vianu”, va nota mai
tîrziu în Memorii. La vîrsta de dou\zeci [i doi de ani are deci trei
licen]e, o mul]ime de aspira]ii [i nici o ocupa]ie concret\. Situa]ia
material\ a familiei, destul de precar\, o constrînge s\-[i caute de
lucru. S-ar mul]umi cu orice, cu un post oarecare de func]ionar\ sau
de profesoar\ suplinitoare. Zadarnic. Sînt anii de instabilitate ai crizei
economice mondiale. În toamna lui 1932 tîn\ra debusolat\ are ocazia
s\ evadeze din incertitudinea vie]ii ei de zi cu zi : un fost coleg de la
Conservatorul de Art\ Dramatic\ îi propune s\ intre în Compania
„13+1”, o trup\ de teatru de avangard\ format\ din arti[ti foarte
tineri : Emil Botta, Coca Farago, Tan]i Cocea, Dida Predescu, Ion
Gheorghe [.a. – tolera]i f\r\ chirie într-o sal\ de la Sindicatul Ziari[-
tilor (actualul Teatru Foarte Mic), unde î[i ]in repeti]iile. Vor s\ joace
o pies\ a lui Ferdinand Bruckner, Molima tinere]ii [i îl conving pe
G. M. Zamfirescu (autorul Domni[oarei Nastasia) s\ le fie regizor. Chel-
tuiesc entuziasm, energie, dar [i bani pentru decoruri, costume [.c.l.
În ciuda improviza]iilor la care recurg din lips\ de fonduri, piesa (a
c\rei premier\ are loc pe 31 decembrie 1932) se bucur\ de un relativ
succes1 . Pentru Lucia Demetrius cele cîteva luni de repeti]ii [i apoi
spectacolul constituie o experien]\ memorabil\. Nu atît pentru c\
joac\ în sfîr[it cu adev\rat, a[a cum [i-a dorit (de altfel, modest\,
discret\, î[i alege rolul unei servitoare...), ci pentru c\ are [ansa de a
cunoa[te oameni, de a lega prietenii („Ne vizitau seara, cînd repetam,
tineri poe]i, tineri ziari[ti încep\tori sau eventuali actori în viitor : Al.
Robot, Radu Popescu, Ghi]\ Ionescu, Eugen Ionescu, Constantin
Fântâneru, W. Siegfried [i mul]i al]ii”). Toat\ atmosfera aceasta de
efervescen]\ tinereasc\ a serilor petrecute cu prietenii de la Compania
„13+1” (la repeti]ii sau la Cap[a) va trece, cî]iva ani mai tîrziu, în
paginile romanului Tinere]e ; ca [i idila cu G. M. Zamfirescu. Trupa se
destram\ la scurt\ vreme dup\ prima [i singura sa izbînd\, iar pentru
Lucia Demetrius reîncepe calvarul c\ut\rii unui loc al s\u în lume.
Începe s\ scrie. Mai întîi articole pentru Vremea (în paginile c\reia
debuteaz\ în toamna lui 1933 cu un articol despre arta actorului [i
despre idolul s\u, Alexandru Moissi2 ), Rampa [i Adev\rul literar, cu
sentimentul c\ în sfîr[it e luat\ în serios. Apoi chiar literatur\, cum
spera de mult p\rintele s\u. Prin ’34-’35 scrie nuvele, lucreaz\ la un
roman, public\ ici [i colo fragmente de proz\.
1. Mai multe detalii g\sim în lucrarea Silviei Cucu, George Mihail Zamfirescu [i
teatrul, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1967, pp.197-210.
2. „Alexandru Moissi”, în Adev\rul literar [i artistic, an. XIV, s. II, nr. 749, dum.,
14 aprilie 1935, p. 1-2.
196
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Am impresia pe care o aveam la cinci ani, cînd mi-era fric\ s\ merg pîn\
la cap\t un drum pe care nu-l vedeam cum se sfîr[e[te, ca s\ nu ajung
la marginea neagr\ [i rupt\ a p\mîntului, pe care mi-l închipuiam ca o
mas\. Mi-e team\ de timp, ca [i cum mîine o s\ se ispr\veasc\ timpul [i
o s\ înceap\ altceva, sau nimic, nu moartea, pentru c\ n-o s\ m\
ispr\vesc eu, ci timpul. {i o s\ r\mîn a[a, suspendat\ ca un p\ianjen
peste un h\u negru”2
197
Bianca Bur]a-Cernat
198
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Elvira Popescu m-a primit goal\ pu[c\, tocmai i se f\cea masaj de c\tre
un maseur. Mi-a explicat [i ea c\ e greu, aproape imposibil s\ faci carier\
la Paris, dar c\, în sfîr[it, se poate încerca, dac\ e[ti c...\. Pentru c\
trebuie s\ încerci de la sufleur s\ ajungi la director, mi-a spus ea. I-am
r\spuns c\ nu sunt ceea ce trebuie, a[a c\ nici ea nu s-a mai încurcat în
vreo recomandare a mea m\car în figura]ie pe undeva”2.
199
Bianca Bur]a-Cernat
200
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
201
Bianca Bur]a-Cernat
„Sînt oameni care se bat, sînt oameni b\tu]i pe lume, sînt oameni închi[i,
închisori, Doamne ! închisori [i eu stau aici [i m\ întreb dac\ Valéry nu
202
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
203
Bianca Bur]a-Cernat
204
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Ibidem, p. 17.
205
Bianca Bur]a-Cernat
206
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
fel de stare pe loc a faptelor (care par mereu acelea[i)” sau despre „o
oarecare prolixitate liric\” (s.m.). Iar judec\]i ce ar viza-o pe autoare
sînt deturnate în direc]ia eroinei : Natalia manifest\ „o exaltare cam
naiv\ pentru art\ (pictur\, literatur\, dans, teatru), amintind ceva
din cabotinismul Mariei Bashkirtseff, amestec de diletantism ambi]ios
[i livresc recent” (s.m.). Verdictul se prezint\ suficient de clar : Lucia
Demetrius este o diletant\... Din întregul roman Pompiliu Constanti-
nescu re]ine, cu infinite laude, criza erotic\ a eroinei, dragostea ei
aproape mistic\ agrementat\ cu „o poezie a gesturilor, a întîlnirilor [i
desp\r]irilor”.
E. Lovinescu însu[i îi face autoarei un elogiu echivoc. Laudele
zorn\itoare („copil\ de geniu” [.a.) – flamboaiante focuri de artificii –
disimuleaz\ curtenitor fire[tile rezerve ale criticului. Dac\ ar fi citit
cu mai mult\ aten]ie printre rînduri, contemporanii cîrcota[i (între
care [i C\linescu) s-ar fi indignat mai pu]in de considera]iile favorabile
(în aparen]\ excesive) formulate de Lovinescu în marginea romanului
Tinere]e. În realitate, criticul se pronun]\ suficient de cump\nit, a[az\
cartea la locul ce i se cuvine, în rîndul produc]iilor de talent, remarca-
bile prin sensibilitate [i prin fine]ea analitic\, îns\ f\r\ mare anvergur\.
Zdrobitoare se v\de[te compara]ia cu literatura Hortensiei Papadat-
-Bengescu, „simfonie me[te[ugit orchestrat\, pe lîng\ care Tinere]ea
Luciei Demetrius este doar un biet ]ipet”. Lovinescu î[i nuan]eaz\
derutant afirma]ia (care e, în fond, o just\ valorizare) : „Un ]ipet – iat\
cuvîntul strict [i iat\ ce vreau s\ în]eleg cînd îi aplic atributul pre-
ten]ios de «geniu» : ]ipetul scurt, sfî[ietor, p\trunz\tor al unei extra-
ordinare sensibilit\]i de ordin exclusiv sentimental, f\r\ urm\ de
senzualitate, care îns\, prin mijlocirea unei arte simple, intuitive, [tie
s\ ]i-o comunice [i s\ te înv\luie în plasa unei lamentabile istorii de
dragoste”. În aceast\ fraz\ descriptiv\ accentul cade pe termeni ca
„sentimentalism”, „intui]ie”, „art\ simpl\” – care definesc, de altfel,
viziunea lovinescian\ privind a[a-numita „literatur\ feminin\”. Iar
continuarea arunc\ o lumin\ [i mai puternic\ asupra generozit\]ii
condescendente a criticului : „Cînd spun istorie de dragoste, cuvintele
tr\deaz\. Nu e o istorie ori o anecdot\ ; nu e o carte ; nu e nici o
compozi]ie ; nu e m\car literatur\ prin ce presupune literatura ca
artificiu [i organizare”(s.m.).1
Mihail Sebastian2 î[i întemeiaz\ la rîndu-i considera]iile despre
Tinere]e pe o viziune esen]ialist\ asupra scrisului feminin : prin
natura lor autoarele v\desc „o fervoare sentimental\, direct\, exaltat\,
excesiv\” ; subliniind de la bun început c\ romanul Luciei Demetrius
„este a[a de mult, a[a de vizibil, a[a de adînc o carte scris\ de o
femeie !”. Cronicarul atrage aten]ia asupra voca]iei literare a autoarei,
207
Bianca Bur]a-Cernat
1. Anton Holban, „Dan Botta, F. Aderca, Lucia Demetrius”, în Via]a literar\, XI,
nr.8/1936, p.3.
2. Lucia Demetrius, Memorii, p. 207 : „Dup\ incinerarea lui Anton Holban,
nepotul lui, delicatul scriitor [i omul extrem de sensibil, to]i membrii cena-
clului Lovinescu ne-am dus acas\ la el. To]i aveam gîtlejul înc\ sugrumat de
plîns, ochii plini de lacrimi. S-a vorbit, fire[te, despre Anton Holban. Conver-
sa]ia a alunecat pe nesim]ite c\tre aventurile sau sl\biciunile lui Holban. Se
spunea c\ ultima lui dragoste era o femeie mic\, sl\bu]\, cu înf\]i[are de
copil. – Cîte kilograme ai, domni[oar\ Demetrius ? A întrebat deodat\ Lovi-
nescu. Nu [tia bine dac\ între mine [i Anton Holban fusese numai prietenie
sau mai mult. Voia s\ afle. {i tocmai în acea zi”.
208
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Chère amie, nici nu ]tiu daca aceste rînduri te vor prinde la Gala]i, c\ nu
le adresez unui «soldat necunoscut». {i cînd vei veni, vei face [totul]
poate, ca s\ te v\d repede. C\ci o plecare echivaleaz\ cu o moarte. Sigu-
ran]a c\ nu m\ vei chema la telefon ! Toat\ lumea spune c\ ai scris o
carte bun\. Chiar [i Eugen Ionescu n-a f\cut decît vagi obiec]ii. Am
v\zut pe Sanda Movil\ : e încîntat\. Cred la fel. Creezi o atmosfer\. Iat\
esen]ialul. A pretinde gelozii, [i totu[i, e o neghiobie a temperamentului
meu. {i acolo, autografe ! (Argintescu mi-a scris !) Dar îmi vei da toate
detaliile. Dar voi face mereu o obiec]ie : Lasc\r nu merita o carte. Are
mîini prea mari ca s\ ]ie o violet\ ! Vitrina Alcalay cu portretul Dumitale
s-a r\sf\]at mult\ vreme. «E[ti flatat\», a pretins o femeie rea. Dar trebuie
s\ mai st\m de vorb\ ! {i singura bucurie ar fi ca aceste rînduri s\ te
g\seasc\ plecat\.
Am stat cu tat\l Dumitale.
Desigur, nici o impruden]\.
Speram s\ termini banii mai repede”.
209
Bianca Bur]a-Cernat
„Toat\ cartea este un (...) iad al mizeriilor ars cu fierul ro[u al lucidit\]ii.
(...) În toat\ dec\derea, un fin humor, o ironie printre dezastre (...), un
spirit r\u de observa]ie (...) d\ oarecare t\rie, oarecare [ir\ spin\rii
încovoielilor. Dar ce este interesant în aceast\ carte, [i caracteristic, este
extraordinara experien]\ a dezol\rilor, a st\rilor de depresiune, a am\-
r\ciunilor, a înfrîngerilor. (...) Romanul, în aparen]\ f\r\ construc]ie, e totu[i
destul de abil condus. Drama Nataliei cre[te, ia propor]ii, o cople[e[te, o
înfrînge [i apoi se lini[te[te [i o las\ steril\ suflete[te. (...) Cînd observa]ia
rea, sarcasmul lipsesc, cînd nu este nici o osatur\ care s\ sprijine
sentimentalismul cleios al «jurnalului», Natalia este prea des gata s\
le[ine la orice ocazie, la orice veste proast\. {i aici, s\r\cia de mijloace,
marcat\ prin repeti]ie, accentueaz\ alura prea «le[inat\» a c\r]ii, mono-
tonia traseelor”(s.m.)1.
1. Eugen Ionescu, „Genul jurnalului”, în Facla, XVII, nr. 1578, 4 mai 1936,
pp. 2-3.
210
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
211
Bianca Bur]a-Cernat
212
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
î[i vor ocupa ziua care tocmai a început, cu isteriile Yvonei Walter,
masiva cînt\rea]\ de oper\ care se plînge c\ nu-[i poate face repe-
ti]iile, cu deambul\rile lui Tony Bracinski, personaj de prim-plan,
actor f\r\ contracte. Apoi, dejunul [i vestea [ocant\ c\ un chiria[ a
înnebunit, replici amalgamate, aiuritoare. În cele din urm\, o sear\
lînced\, cu ultimele gesturi ale personajelor înainte de a adormi. Dup\
care cortina cade, la finalul actului întîi. Din p\cate, toate celelalte
capitole vor fi simple varia]iuni ale primului, ]esute în jurul unor
fragile intrigi sentimentale cum ar fi dificultatea lui Tony Bracinski de
a se decide între supusa Julienne, fost\ student\ la Arte Plastice, [i
Marie, burgheza orgolioas\.
Dinamice, paginile de nota]ie fugar\ similare unor decupaje cine-
matografice sînt cu adev\rat reu[ite. Nu acela[i lucru se poate spune
despre paginile lirice, subiectivizate, scrise din perspectiva diferitelor
personaje în care autoarea toarn\ inautentic propriile-i porniri senti-
mentale. Inautentic deoarece caracterul adesea frust, brutal, dominat
de instincte al eroilor nu se potrive[te deloc cu discursul lor idealist,
sensibil, adecvat mai degrab\ unor firi neprih\nite. Autoarea nu
izbute[te s\ fie obiectiv\, a[a cum probabil [i-a propus. Nu se mai
exprim\ nemijlocit pe sine, nu-[i mai fic]ionalizeaz\ biografia ca în
Tinere]e, ci atribuie personajelor ([i mai cu seam\ celor feminine)
ceva din propriile-i obsesii legate de sensul existen]ei [i de „c\utarea
fericirii”. Gilberte Lagardelle, o actri]\ celebr\, o frumuse]e ofilit\
ajuns\ la senectute, se exprim\ ca o adolescent\ entuziast\ [i ino-
cent\, a[a cum s-ar fi exprimat îns\[i tîn\ra autoare a Marii fugi :
„V\d acum sub cu totul alt\ lumin\ tot ce a fost suferin]\ sau fericire
sau dragoste în via]a mea. N-a fost decît material de art\...”.1 Exaltat\,
altminteri plata Julienne (cu mintea îmbîcsit\ de reverii amoroase) îi
declar\ lui Tony, care o respinsese plictisit : „dragostea asta e egal\
cu a altora pentru muzic\, pentru o idee, pentru Dumnezeu...”.2
213
Bianca Bur]a-Cernat
„Treceau b\rba]i, mul]i b\rba]i. To]i aveau umeri puternici, mîini mari
sau osoase sau noduroase, mîini grele sau dibace, fierbin]i sau reci pe
umeri, pe sîni, mîini timide sau mîini obraznice. Mîini brutale. Yvonne se
scutur\. Un [arpe îi alerga în torace, între coapse. Fiecare îmbr\]i[eaz\
altfel, î]i prinde umerii altfel, te lipe[te de el cu o mi[care pe care cel\lalt
nu o are. Gurile lor sînt altfel f\cute, genunchii lor se apropie altfel, [i
vorbele lor pe care le spun, mai mult cu mirosul [i cu c\ldura gurii lor
decît cu glasul, pe care ]i le spun la ureche [i î]i vne s\ ]ipi. {i [oldurile
lor, ritmul lor, oboseala lor ! Sîngele îi îmbr\case ochii, pa[ii îi erau
nesiguri [i iu]i”.1
1. Ibidem, p. 141.
214
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
215
Bianca Bur]a-Cernat
216
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
217
Bianca Bur]a-Cernat
„{i aici, [i aici, la al doilea cat/ în dosul perdelii v\rgate în ro[u,/ între
patul înalt [i dulapul flamand/ ar fi cu putin]\ tot ce e via]a mea./ A[
închide pe sear\ obloanele verzi, /a[ coase un nasture sub lampa cu
gaz,/ a[ fierbe supa pentru lucr\torul/ din ora[ul cu fabrici./ Unde m\
duc ? Unde m\ duc ? Spre ce ?/ Trec iute prin sate [i ora[e m\runte,/
1. Nu-[i mai g\se[te de aceast\ dat\ un editor bucure[tean, a[a c\ volumul are
parte de o proast\ difuzare [i trece ca [i neobservat. Octav {ulu]iu o ajut\ pe
autoare s\ publice cartea la o editur\ din Sighi[oara nou înfiin]at\, Editura
Miron Neagu. „N-am încasat pentru carte nici un ban de la Miron Neagu, dar
la o trecere a mea prin Sighi[oara mi-a d\ruit cinci mere frumoase. Asta a fost
dreptul meu de autor” (Lucia Demetrius, Memorii, p-235).
2. „Cu Lucia Demetrius depre expresia unui destin”, în Romanul românesc în
interviuri. O istorie autobiografic\, Antologie, sinteze bibliografice [i indice de
Aurel Sasu [i Mariana Vartic, ed. Minerva, Bucure[ti, 1985, I, partea II, p. 791.
218
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
219
Bianca Bur]a-Cernat
„În sal\, cea mai variat\, cea mai bogat\ colec]ie de capete zbîrcite,
tremur\toare sub peruci proasp\t frizate, pe trupuri [ubrede, sub]iri sau
mormane informe sub dantela neagr\, catifeaua cu paiete, pelerinu]ele
cu jeuri arborate s\rb\tore[te. Toate penele, dantelele, bijuterile [i dan-
turile fuseser\ scoase din casete [i din scrinuri. Invita]ii, fantomatici [i
ei, î[i leg\nau capetele aidoma pe trupuri scîr]îitoare, ]epene, frun]i
ple[uve peste piepturi pline de decora]ii. Mirosea a sup\ de zarzavat, a
ceai de tei, era mai lini[te decît în orice local cunoscut pîn\ atunci. Din
cînd în cînd cîte un baston c\dea cu zgomot pe ciment de pe speteaza
scaunului unde fusese ag\]at, o tuse era st\pînit\ cu greu”.2
220
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
221
Bianca Bur]a-Cernat
222
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
din via]a unei familii e perceput\ prin ochii unui copil de doar cî]iva
ani. B\ie]elul, care nu-[i d\ seama ce se petrece în jurul lui, înregis-
treaz\ pe parcursul zilei tot soiul de am\nunte ce-i par neobi[nuite
[i, f\r\ s\ [tie de ce, se simte îngrozitor de trist : tat\l a plecat pentru
cîteva zile de acas\, mama nu a venit la micul dejun, s-a furi[at apoi
în camera ei [i a v\zut-o punîndu-[i toate rochiile din [ifonier în ni[te
geamantane mari, a auzit-o cum cere s\ i se aduc\ tr\sura, pentru ca
mai tîrziu s\ o surprind\ despachetînd. Femeia pare cînd absent\,
cînd prad\ unei febrilit\]i extraordinare, plînge tot timpul, are gesturi
nervoase [i ve[mintele în dezordine. Spre sear\, ferici]i c\ mama nu
mai pleac\, b\iatul [i cele dou\ surioare se joac\ zgomoto[i cu o
minge ; le vine ideea s\ ascund\ juc\ria în odaia mamei, unde îi
a[teapt\ o viziune terifiant\ : trupul inert al femeii chircit oribil pe
canapea. Revelat inocen]ilor, macabrul pare [i mai destabilizator.
În majoritatea textelor din Album de familie nota dominant\ este
dat\ de insolitul unor situa]ii psihologice aberante. Nevrotici, depre-
sivi, fobici, maniaci, schizoizi, sinuciga[i traverseaz\ în chip de n\luci
aceast\ proza a realit\]ilor crepusculare. Nuvelistica Luciei Demetrius
descrie cu prec\dere lumi bolnave ce-[i a[teapt\ pr\bu[irea. Cadrul
în care „se joac\” acest spectacol al extinc]iei iminente este fie – cum
am v\zut deja – interiorul fastuos [i desuet al familiei burgheze, fie
spitalul ori sanatoriul de odihn\, fie burgul transilvan bîntuit de
melancolie. În Sanatoriul de odihn\, proz\ cu intui]ii comportamen-
tiste (ca [i Destine sau Zi de noiembrie), spectacolul bolii psihice este
descris firesc, deta[at, rece ; perspectiva îi apar]ine unui pacient – un
func]ionar ajuns în sanatoriu din cauza surmenajului – care observ\
cu aten]ie [i cu inocent\ mirare comportamentele stranii ale bolna-
vilor din jurul lui, f\r\ s\-[i dea seama c\ este el însu[i bolnav. Din
confesiunea sa naiv\, cît se poate de verosimil\, se constituie un fel
de jurnal de sanatoriu. Nuvela se sprijin\ pe abilitatea de a crea un
puternic efect de insolitare.
Nici proza sta]iunilor montane [i a burgurilor transilv\nene nu
este cu mult mai senin\. Pensiunea „Steaua magilor” este o proz\ cu
accente blecheriene, proz\ a nervilor m\cina]i de obsesia bolii, a
neîmplinirii sau a mor]ii. Un an de reculegere nareaz\ o experien]\
sentimental\ absurd\ a unei doctori]e venite din Capital\ într-un
or\[el s\sesc, „pe vremea ploilor mari de toamn\” : îmboln\vit\ de
singur\tate, femeia se îndr\goste[te maniacal, nevrotic de un vecin
necunoscut din locuin]a c\ruia r\zbat zilnic acorduri din Beethoven,
Ceaikovski, Debussy. Melopee – nuvel\ ce cheam\, într-un fel, analogia
cu imagini, locuri, peisaje din Accidentul lui Mihail Sebastian – con]ine
o ciudat\ poveste de iubire consumat\ clandestin într-o vilegiatur\
de o s\pt\mîn\ prin or\[ele de munte. Dar poate c\ cea mai neobi[-
nuit\ nuvel\ din Album de familie este Fantezie romantic\, proz\
decadentist\ cu nuan]e gotice prin care autoarea încearc\ s\ evadeze
de sub tirania realismului. Un cuplu de cvadragenari, obosi]i de
223
Bianca Bur]a-Cernat
224
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Nu mai scriu. Sînt aproape de sfîr[it. Scriu dezolant – nu sînt mul]umit\
deloc, cred c\ am s\ termin romanul pîn\ plec, dar am s\-l las s\-l refac
cînd m\ întorc, ca s\-mi dau seama mai bine de el cînd îl recitesc. Cine [tie,
voi avea motive s\ m\ preocupe mai mult. Acum n-am avut nici un stimulent.
Nu g\sesc interesant nimic din tot ce s-a petrecut pîn\ acum cu mine, a
scris-o mult mai bine Mircea Eliade în Întoarcerea din rai (Pavel Anicet) [i
Sebastian în De dou\ mii de ani. Isc\lesc toate p\rerile lui Camil Petrescu,
în rest. Ce mai pot s\ spun eu în afar\ de asta ? Nimic Cella, crede-m\, nu
225
Bianca Bur]a-Cernat
pot s\-mi fac iluzii... C\ am iubit ? O spun toate femeile în romanele lor. C\
am fost p\r\sit\ ? A scris-o destul de bine H. Y. Stahl. Singur\tate ? To]i
oamenii care gîndesc sînt singuri (...) C\ am s\ mor [i n-are s\ r\mîn\
nimic în urma mea ? Dac\ tr\ie[te un Camil Petrescu, un Mircea Eliade – nu
mai e nevoie de mine, nu mai pot s\ contribui cu nimic la nimic, cum mai
mult îi face r\u unei fete oarecare s\ semene cu o stea celebr\” 1.
226
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
227
Bianca Bur]a-Cernat
1. Ibidem, p. 175.
2. Ani[oara Odeanu, Camil Petrescu a[a cum l-am cunoscut, în vol. Camil Petrescu.
T rei prim\veri, Edi]ie alc\tuit\ de Simona Dima, Ed. Facla, 1975, pp. 69-82.
228
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Camil Petrescu n-avea nici un fel de familie, în casa lui întîlneam îns\
întotdeauna lume, intelectuali din publicistic\, actri]e de teatru, an-
grena]i în discu]ii foarte animate. (...) Cînd îl oboseam din cauza efor -
tului de a ne auzi, Camil Petrescu ne m\rturisea cu un zîmbet dezolat [i
to]i ne retr\geam. Eu, de fapt, nu-l oboseam, pentru c\ m\ m\rgineam
229
Bianca Bur]a-Cernat
„Într-un interviu pe care ni l-a acordat în anul 1970 ([i la a c\rui variant\
detaliat\ a renun]at, oferindu-ne r\spunsuri «scrise») scriitoarea insista
asupra rela]iei dintre ea [i Camil Petrescu : Camil a fost întotdeauna
omul admirat [i nu mai mult ! El era eroul sacru al vie]ii literare în care
se cantonase, cu atîta uitare de sine, la începutul deceniului al patrulea,
Ani[oara Odeanu”2.
230
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
231
Bianca Bur]a-Cernat
Peste fr\mînt\rile autentice ale acestei „eroine” f\r\ glorie – care î[i
resimte feminitatea cu atît mai constrîng\toare cu cît o consider\ întîi
de toate o limitare ontologic\ [i abia mai apoi o limit\ impus\ de
societate – se a[terne „antiseptic” autoironia...
232
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Toat\ lumea, în jurul meu, tr\ia dup\ cum o t\ia capul. Fiecare se
îngrijea de el însu[i [i fiecare p\rea a fi preocupat de cîte ceva [i mul]umit
de faptul c\ avea preocup\ri. Numai eu n-aveam nici o preocupare, nu
m\ interesa sincer nimic [i nimeni nu se interesa de mine. (…) Petreceam
restul timpului într-o dormitare boln\vicioas\, ce se întrerupea numai
pentru mese. M\ bucuram acum exagerat, cînd aveam un menu bun [i
tot a[a de tare m\ întristam cînd era menu-ul prost. Singurul meu ideal
era s\ pot s\ m\nînc bine, s\ dorm cît de mult [i s\ am bani ca s\-i dau
Suzanei, s\-mi cumpere ciocolat\ sau fructe, în fiecare dup\-mas\”1.
233
Bianca Bur]a-Cernat
1. „Postum\”, în Adev\rul literar [i artistic, s. II, nr. 649, 14 mai 1933, p.2. Alte
fragmente din anun]atul roman publicate în aceea[i revist\ : „Sesiune de
examene”, s. II, nr. 650, 21 mai 1933, p. 8 ; „Cu «Tinerimea Român\» la Ia[i”,
s. II, nr. 653, 11 iunie 1933, p. 3-4. Totu[i, aceste fragmente nu vor fi incluse
în roman. M\rturisirea autoarei cum c\ ar fi scris Într-un c\min de domni[oare
într-o singur\ lun\ nu e de creditat.
234
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„c\ aceste st\ri, c\ aceste descrieri, c\ aceste nota]ii pot capta, precum
pu]ine alte modalit\]i, vibra]iile modernit\]ii. C\ de aici poate începe
marea proz\ «experimental\». E înc\ foarte speriat\ ca nu cumva s\
235
Bianca Bur]a-Cernat
236
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
237
Bianca Bur]a-Cernat
Dar nu, nu-i vorba de umor în cartea aceasta, pretinde autoarea care,
într-o scrisoare adresat\ lui Camil Petrescu, se arat\ întristat\ de
faptul c\, aproape unanim, criticii au citit romanul ei ca pe o carte
amuzant\, scris\ cu talent [i doar atît.
Ani[oara Odeanu, la fel ca personajul s\u, li se înf\]i[eaz\ contem-
poranilor ei sub masca unei imperturbabile jovialit\]i („Domni[oara
Ani[oara Odeanu este senin\”, nu se îndoie[te Eugen Ionescu...), î[i
joac\ teribil de bine rolul de fat\ simpatic\, de bun\ camarad\, spor-
tiv\ [i un pic superficial\. E v\zut\ colindînd localurile bucure[tene,
mereu în compania g\l\gioas\ a unor prieteni boemi, e recunoscut\
ca vedet\ a [ez\torilor literare. Pu]in mali]ios, {tefan Baciu (unul
dintre prietenii interbelici ai scriitoarei) o descrie ca pe o tîn\r\
„nostim\, a[a cum umbla îmbr\cat\, fardat\, «aranjat\», prin redac]ii
[i pe str\zile Bucure[tiului [i ale ora[elor de provincie unde, la
[ez\torile literare, era întotdeauna unul din punctele de atrac]ie [i de
succes”.
238
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„A[ vrea mult s\ pot s\ m\ reabilitez. Toat\ lumea crede c\ Într-un c\min
de domni[oare e pe acela[i plan cu Sunt student\ a Marthei R\dulescu
sau Îmi placi de Erastia Peretz. În afar\ de dumneata, [i asta m\ conso-
leaz\ mult, altfel mi-a[ socoti întîia carte defintiv ratat\. Vreau s\-]i mai
spun c\ în afar\ de asta îmi merge foarte r\u, asta ca un post-scriptum
al c\r]ii. Dar nu vreau s\ în[ir prea multe fapte concrete, pentru c\ ar
trebui s\ scriu o nou\ carte. Acum m\ gîndesc foarte serios s\ m\ sinucid.
Sînt jenat\ c\ trebuie s\-]i spun asemenea lucruri, îns\ te rog s-o iei ca
pe o glum\ de prost-gust”1.
1. Scrisori c\tre Camil Petrescu, Ed. îngrijit\, prefa]\, note [i indici de Florica
Ichim, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1981, vol II, p. 125.
239
Bianca Bur]a-Cernat
„Noi n-avem înc\ pudoarea str\zii. Strada, cu casele ei, cu ma[inile ei,
are alt ritm decît camera cu sofale [i veilleuze. Pe strad\ trebuie s\ fim în
plin\ armonie cu un automobil tip 1935. Nimic din atitudinea noastr\ s\
nu transpar\ lascivitatea interiorului pe care l-am p\r\sit. (...) Cred c\ în
nici o capital\ din lume nu sînt atîtea femei oxigenate (...). Blondul, mai
ales platinul, e ceva pentru reflectoare [i pentru sala plin\ de spectatori.
Tot exteriorul, toate mi[c\rile trebuie s\ fie impecabile. Altfel, cade în
ridicolul mahalagioaicei care a venit la premier\ cu rochia de mireas\”2.
240
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
prin cel de-al doilea roman, C\l\tor din noaptea de Ajun (1936)1,
într-o atmosfer\ cosmopolit\. Copil\roasei Dany Penzza îi ia locul un
avatar al s\u, Olga, figur\ mai grav\, mai „feminin\” [i în acela[i timp
mai emancipat\. Prea liber\ pentru mentalitatea anilor ’30, ea pleac\
singur\ la Grenoble ca s\ audieze ni[te cursuri de var\ la Facultatea
de Litere [i, îndr\gostindu-se, ar fi în stare s\ colinde întreaga Europ\
în compania lui Peter, camaradul neam] cu alur\ de adolescent întîrziat
[i cu veleit\]i literare. Dragostea boln\vicioas\ pentru Peter, o poveste
f\r\ happy-end [i f\r\ exalt\ri lacrimogene, constituie subiectul aces-
tui roman care, în linie camilpetrescian\, se hr\ne[te din analiza
maniacal\ a unui sentiment, a unor situa]ii de criz\ transcrise firesc,
necalofil, autentic. Lipsa de anvergur\ a acestei nara]iuni ]esute din
rememorarea unor tribula]ii sentimentale este pe deplin asumat\ ; un
motto din Ultima noapte de dragoste... explic\ op]iunea autoarei :
„… întîmpl\rile acestea… ast\zi cînd le scriu pe hîrtie, îmi dau seama, iar
[i iar, c\ tot ce povestesc nu are importan]\ decît pentru mine, c\ nici nu
are poate sens s\ fie povestite. Pentru mine îns\, care nu tr\iesc decît o
singur\ dat\ în desf\[urarea lumii, ele au însemnat mai mult decît
r\zboaiele pentru cucerirea Chinei, decît [irurile de dinastii egiptene,
decît ciocnirile de a[tri în necuprins”.
241
Bianca Bur]a-Cernat
„Fiecare dintre noi (...) ne g\sim, din timp în timp, coresponden]e în cîte
o carte, în cîte un scriitor. Fiecare corespunde unui anumit punct al
evolu]iei noastre, apoi trecem mai departe, dep\[indu-le. A[a am dep\[it
o mul]ime de opere [i de scriitori. Uite, azi nu-mi mai pot l\muri cum am
fost entuziasmat\ de Pan al lui Knut Hamsun, care totu[i la 18 ani mi-a
fost o carte de c\p\tîi. {i atîtea altele ! Pe Mircea Eliade nu l-am dep\[it
niciodat\. De la Întoarcerea din Rai care a fost întîia sa carte pe care am
citit-o (de[i ap\ruser\ mai înainte Isabel [i apele diavolului [i Maitreyi),
pîn\ la Fragmentarium pe care o r\sfoiesc mereu [i mereu [i de care m\
ata[ez, pe zi ce trece, mai mult”1.
242
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
243
Bianca Bur]a-Cernat
„Peter [i-a pus ochelarii ; nu vorbim ; exclam\ doar de cîteva ori, privin-
du-m\ : «Ce atmosfer\ !». Peter mi-e indiferent [i nu doresc nimic, privesc
doar filmul, atent\, f\r\ nici un fel de nostalgie. Eroina e singur\ pe malul
unei m\ri nordice de unde pleac\ vapoare mari negre în zorii unei zile cu
cea]\ groas\. P\[e[te foarte rar. Poart\ un fetru b\rb\tesc, pantofi cu crep
[i un taieur cenu[iu. Nu se vede decît înaintarea lent\ a siluete negre ;
fiecare pas cade greu, definitiv. Un vapor fluier\ r\gu[it de plecare. (...)
{i totu[i e mai frumoas\ plecarea asta decît orice scen\ de dragoste...”.
244
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
245
Bianca Bur]a-Cernat
246
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Cartea am scris-o. Dup\ asta s-ar putea s\-mi însu[esc o tehnic\ mai
bun\ [i s\ scriu romane impecabile. Dar carte scris\ cu sînge [i cu suflet
ca asta n-am s\ mai scriu. Nu se mai poate, Cella. Am început s\ privesc
lucrurile altfel, nu mai am reac]iile acelea spontane, emotivitatea aceea
pur\. Totul se repet\ [i reac]ionez din ce în ce mai dup\ [ablon”1.
247
Bianca Bur]a-Cernat
1. Scarlat Stru]eanu, în Ramuri, an. XXIX, aprilie 1937, nr. 4, pp. 241-245.
2. Eugen Ionescu, în Facla, an. XV, 1937, nr. 1822, p.1.
3. Camil Petrescu, „Note despre romanul feminin”, în Revista Funda]iilor Regale,
an IV, februarie 1937, nr. 2, pp. 400-402.
4. Mihail Sebastian, în Reporter, an. V, nr. 4, 24 ianuarie 1937, p. 2.
248
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
249
Bianca Bur]a-Cernat
1. Ion Th. Ilea, M\rturisirile unui anonim, Editura Cartea Româneasc\, Bucure[ti,
1974, pp. 137-143.
2. Pavel Bellu, „Ani[oara Odeanu – trestia neagr\. Portrete în lemn”, în Orizont,
an XXIII, nr. 39, 2 oct. 1981, p. 4-5.
3. Ani[oara Odeanu, „Un drum de poveste, cu Mircea Eliade”, art. cit.
250
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
251
Bianca Bur]a-Cernat
252
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
253
Bianca Bur]a-Cernat
254
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
dic]ionar pentru fiecare cuvînt. G\sea : Boul este un animal, casa este
înc\perea unde locuiesc oamenii [.a.m.d. (...) Întîi gîndea el, pe urm\
consulta c\r]ile. În cele din urm\ a început s\ recomande ascensoare
pentru urcatul g\inilor în copaci, b\i sistematice pentru porci, block-
-house-uri de vr\bii [i alte lucruri în genul acestora. Cartea a avut
succes. I se remarca peste tot cultura, mai ales îns\ era socotit de data
asta ca un foarte fin umorist”.
255
Bianca Bur]a-Cernat
„Scriitorii de obicei [tiu tot, chiar cînd se ocup\ în acela[i timp de mai
mul]i oameni. {tiu nu numai ce zice [i ce face fiecare, ci chiar gîndurile
cele mai ascunse ale tuturor. Asemenea putere are numai bunul Dum-
nezeu, desigur, [i cei ce spun c\ o au [i ei sînt ni[te mincino[i neru[ina]i
[i f\r\ fric\ de cele sfinte. Asta, îns\, n-are nici o importan]\, cititorii, cei
dintîi, se feresc s\ [i-o spun\, fiindc\ altfel, hot\rît, nimeni n-ar mai
putea s\-[i mai vîre nasul nic\ieri [i via]a ar deveni înc\ o dat\ pe atît de
plicticoas\” –
256
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Între altele, mai avea [i mania ordinei. Ordine însemna pentru el «tabula
rassa». Lumea i se p\rea plin\ de dezordine – tot ce se înal]\ în lume :
ora[ele, mun]ii, oamenii care umblau, toate îl zgînd\reau. F\r\ s\-[i dea
seama, Grigore c\uta absolutul pe care îl d\ numai Marea Moarte. {i,
pentru c\ nu-l g\sea, inventa în fiecare zi cîte o înjur\tur\ nou\”.
1. Radu Tudoran, în Evenimentul zilei, an. IV, nr. 1260, miercuri 11 niembrie
1942, p. 2.
2. O analiz\ meticuloas\ a c\r]ii întreprinde Geo Dumitrescu în Preocup\ri
literare, an. VIII, nr. 1-2, 1943, pp. 76-78, atr\gînd aten]ia asupra unor
257
Bianca Bur]a-Cernat
258
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
259
Bianca Bur]a-Cernat
„Ar fi amuzant s\ v\d pe unii din fo[tii mei «confra]i» în ce fel s-au
adaptat vie]ii de categorie privilegiat\, adic\ de oameni care cî[tig\ din
literatur\ suficient pentru a se bucura de toate beneficiile materiale (...)
Eu nu am devenit nici «academiciana cu ciorapi de lîn\» – expresia e a
dumneavoastr\ –, nici matroan\ provincial\”.
260
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
261
Bianca Bur]a-Cernat
„Ani[oara Odeanu îmi scria într-o scrisoare : «Îmi spui c\ ai stat la teatru
între Camil Petrescu [i Mircea Eliade. Eu a[ fi fost foarte trist\ în locul
t\u, fiindc\ nu mi-a[ mai fi dorit nimic». Ei bine, eu nu m\ sim]eam deloc
intimidat\ de personalitatea lor, ci stimulat\, îndemnat\ s\ scriu.”1
Departe de a-[i face idoli din ace[ti prieteni ai s\i, Cella Serghi îi
prive[te, cu non[alan]\, camaradere[te, ca pe ni[te egali. Ca pe ni[te
egali ai ei pe terenul literaturii – nu doar pe terenul de sport, unde se
întîlnesc adesea !
1. Cella Serghi, „Eu n-am scris decît despre întîmpl\ri din via]a mea”, interviu
luat de Constan]a C\linescu, Tomis, an. XXII, nr. 6, iunie 1987, p. 5, reluat în
Cella Serghi, Interviuri, ed. cit.
2. Interviu realizat de Nicolae }one, publicat în Scînteia tineretului. Supliment
literar [i artistic, an. VIII, nr. 13, 2 aprilie 1988, p. 3.
3. Interviu semnat de Sânziana Pop, Luceaf\rul, an. XII, nr. 45, 9 noiembrie 1974.
262
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Ibidem
2. Ibidem
263
Bianca Bur]a-Cernat
264
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
265
Bianca Bur]a-Cernat
„Ne întîlneam (...) chiar la noi acas\, unde accepta s\ joace nesfîr[ite partide
de table cu so]ul meu, ca s\ fie aproape de mine. Dar mie nu-mi ajungea.
266
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
267
Bianca Bur]a-Cernat
voi nota nici ast\-sear\. Mîine sau alt\dat\ – mai ales c\ între timp pot
interveni detalii noi, incidente pre]ioase”
1. Camil Petrescu, Note zilnice, Prefa]\, text stabilit, note, cronologie [i indice de
nume de Florica Ichim, Editura Gramar, Bucure[ti, 2003, p. 104 [i urm.
268
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
269
Bianca Bur]a-Cernat
„}in la tine într-un fel destul de curios pentru mine, m\ intereseaz\ mult
mai mult realizarea ta decît o eventual\ evolu]ie a prieteniei noastre. Sînt
orgolioas\ [i pentru tine Cella – a[a cum sînt [i pentru mine îns\mi, m\
enerveaz\ to]i oamenii care te înconjoar\ [i care nu pot s\-]i dea nimic
din ceea ce î]i trebuie ]ie. Prefer s\ fii singur\ pentru c\ a[a ai mai multe
[anse s\-]i îndr\ge[ti scrisul, pentru c\ e[ti singura femeie din lume a
c\rei carier\ literar\ m-ar interesa.
M\rturisesc c\ într-o vreme evolu]ia ca scriitoare a Sidoniei m\ interesa.
Ar fi putut, dac\ nu avea în ea îns\[i ceva care s-o trag\ la fund. {i la ea
e grav pentru c\ e vorba de un fel de mediocritate intelectual\. La tine e
cu totul altceva, ceva ce s-ar opune la o total\ supunere a ta artei, e
femeia din tine. Cînd e[ti scriitoare în schimb, reu[e[ti s\ fii om întreg.”1
{i în alt loc :
1. Scrisorile Ani[oarei Odeanu c\tre Cella Serghi sînt reproduse în volumul lui
Gheorghe Luchescu, Ani[oara Odeanu, Ed. Napoca Star, Cluj, 2001, pp. 158-170.
270
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
Dup\ toate aparen]ele, i-a fost dat acestei autoare s\ tr\iasc\ o sin-
gur\ dat\ în via]\ la o intensitate superioar\ presentimentul cît se
poate de fecund literar al extinc]iei. Romanele de dup\ Pînza de
p\ianjen vor fi concepute la altitudini vizibil mai mici.
Elementul unificator al fapelor, scenelor, secven]elor epice – de o
diversitate apreciabil\ – ce compun romanul de debut al Cellei Serghi
este, deci, o revela]ie a absen]ei, cu variate sensuri/nuan]e ale aces-
teia : nostalgia fa]\ de vîrste l\sate în urm\ „exuvial”, fa]\ de locuri [i
271
Bianca Bur]a-Cernat
1. „Camil Petrescu m-a înv\]at c\ scrisul înseamn\ munc\, munc\ grea, amar\,
disperat\”, interviu luat de Doina Rad pentru Excelsior, an. I, nr. 4, octombrie-
-decembrie 1992, p. 59-62.
272
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
273
Bianca Bur]a-Cernat
sugestiv, ultimul cuvînt nu îl are Ilinca Dima, ci, fie [i indirect, Diana,
ale c\rei epistole sînt transcrise la final (ca scrisorile Doamnei T. la
începutul Patului lui Procust...) de c\tre autoarea „dosarului de exis-
ten]e”. Oricum, chiar dac\ timid, cartea de debut a Cellei Serghi se
contureaz\ într-un plan secund ca „roman al unui roman”. Semnifi-
cativ\ din perspectiva autoreferen]ialit\]ii acestei c\r]i este utilizarea
procedeului de „punere în abis” (pe model gidian), truc banalizat
ast\zi, nu îns\ [i în anii ’30. Elev\, Diana Slavu scrie pentru ora de
literatura român\ o compunere cu titlul Pînza de p\ianjen, reflectînd,
în felul s\u, asupra procesului prin care via]a poate deveni literatur\.
Avem a face, altfel zis, cu un roman despre o formul\ particular\ de
roman (cea autenticist\). Tenta]ia (auto)reflexivit\]ii, definitorie pentru
literatura „tinerei genera]ii” interbelice, p\trunde, foarte firesc, [i în
cartea mai pu]in reflexivei Cella Serghi, Pînza de p\ianjen fiind, [i din
acest punct de vedere, un roman al vremii sale. Un roman a c\rui
modernitate transpare din partitura narativ\ destul de complicat\,
construit\ din ambiguit\]i, din suprapuneri [i din coresponden]e abil
ticluite. O atare coresponden]\ ambiguizant\ rezult\, de exemplu,
din punerea în paralel a celor dou\ personaje feminine naratoare,
care, la un nivel mai de adîncime al textului, concureaz\ pentru
ob]inerea aceluia[i statut în cadrul pove[tii pe care tocmai o deap\n\ :
statutul de Autoare. Scriitoarea (-personaj) din interiorul Pînzei de
p\ianjen ar putea fi, la fel de bine, [i Ilinca Dima, cea care colecteaz\
cvasi-obiectiv documente de existen]\, [i Diana Slavu, cea care î[i
aminte[te c\ a scris odat\ o compozi]ie [colar\ ]esut\ în jurul unei
metafore memorabile – „a[a îmi închipui via]a, ca o pînz\ de p\ianjen
imens\, cenu[ie, lipicioas\, în care omul se zbate ca o musc\. Undeva
p\ze[te carnivorul, p\ianjenul...” Asemuirea textului celui mare al
vie]ii – susceptibil de a se transforma în literatur\ – cu o pînz\ de
p\ianjen este, trebuie s\ recunoa[tem, o sugestie de fine]e. Din p\cate,
autoarea nu a valorificat-o cum s-ar fi cuvenit. De la metafora existen-
]ial\ pîn\ la metafora textual\ era o singur\ treapt\, pe care scriitoa-
rea nu a urcat-o. Textul s\u e, în fond, o fin\ [i în[el\toare pînz\
arahnoid\ ce capteaz\ „nemilos” fapte, situa]ii, imagini, destine, dar
nu reu[e[te s\ capteze [i inova]ia.
Roman cu suport autobiografic, Pînza de p\ianjen prezint\ un
inteligent efort de obiectivare (în ciuda unei decise asum\ri a subiec-
tivit\]ii). Autoarea scrie despre sine, despre o copil\rie deloc idilic\ [i
despre iluziile pierdute ale tinere]ii, îns\ încearc\ s\ se examineze din
afar\, cu un ochi str\in, nu se complace în b\ltirea unei confesiuni
autiste, f\r\ deschidere spre alteritate. Ea î[i fic]ionalizeaz\ biografia
în a[a fel încît aceasta s\ transgreseze accidentalul individual în
direc]ia general-umanului, a picturii de medii [i de caractere. Inten]ia
sa de obiectivare se v\de[te [i în crearea tandemului Ilinca Dima –
Diana Slavu, ambele personaje, atît de diferite, fiind în fond reflec]ii
ale chipului autoarei în oglinda fic]iunii, dou\ ipostaze ale sinelui
274
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Ce ai f\cut în to]i anii ace[tia, Ilinco, ce [tiu despre tine, ce ai gîndit,
cine e[ti ?
M-am întrebat dac\ exi[ti [i alfel decît în închipuirea mea sau dac\ nu
e[ti cumva tot eu, a[a cum a[ vrea s\ fiu, sau un personaj fictiv, imaginat
anume pentru confesiunile mele. Nu [tiu de ce am fost încredin]at\
mereu c\ deosebirile între noi sînt numai de suprafa]\, dar c\ altminteri
sem\n\m ca dou\ jum\t\]i ale aceluia[i fruct.” 1
275
Bianca Bur]a-Cernat
276
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
277
Bianca Bur]a-Cernat
278
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Badea Marinescu, în T impul, an. II, nr. 339, miercuri, 13 aprilie 1938, p. 2.
279
Bianca Bur]a-Cernat
280
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
281
Bianca Bur]a-Cernat
V.7.1. Familia-închisoare
„Vladimir Streinu mi-a deschis ochii, cum se zice, asupra unui aspect. Mi-a
spus într-o zi cu privire la Bezna [i Bogdana : «Dumneavoastr\ nu duce]i
nici o eroin\ p\n\ la cap\tul drumului s\u... Le aduce]i pîn\ la marginea
pr\pastiei, apoi le retrage]i. De ce ? V\ e team\ ? Lor sau dumneavoastr\ ?
Odat\ trebuie ca ele s\ consume experien]a pîn\ la cap\t.»” 2
1. 1910-2004.
2. Ioana Postelnicu în Proza feminin\ interbelic\, interviu realizat de Liana Cozea,
Familia, an. XX, nr. 4, apr. 1984, p. 5.
282
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Numeroase detalii despre biografia autoarei ([i, mai cu seam\, despre anii
form\rii sale sub semnul interdic]iei „pedagogice”) ne sînt furnizate de dou\
volume confesive semnate de Ioana Postelnicu : pseudo-romanul Roat\ gîn-
dului, roat\ p\mîntului. Itinerarii esen]iale (Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti,
1977) [i volumul memorialistic Seva din adîncuri (Ed. Minerva, Bucure[ti,
1985).
2. A se vedea interviul realizat de Otilia }eposu în 2004, ultimul an de via]\ al
autoarei, interviu disponibil pe site-ul www.memoria.ro
283
Bianca Bur]a-Cernat
284
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
285
Bianca Bur]a-Cernat
286
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
Din polite]e sau din alte motive, criticul pluseaz\ totu[i, exagerînd
ni[te calit\]i – ale femeii [i ale scriitoarei – în care nu crede pîn\ la
cap\t. Cine cite[te în paralel aceast\ schi]\ de portret din Adev\rul,
publicat\ la 24 iunie 1937, [i însemn\rile din Agende (datînd din
aceea[i perioad\) privitoare la Eugenia Pop (alintat\ Popea) constat\
o surprinz\toare discrepan]\. În telegraficul „jurnal” lovinescian refe-
ririle la aceast\ autoare sînt uneori prea pu]in flatante : „Dezastru –
sub toate raporturile... mai ales fizic. Urît\ [i vulgar\” ; „Cite[te o
bucat\ mediocr\” ; „Extrem de obositoare. Se impune ruptura” ; „E.P.
liber\ – se propune ! ! Situa]ie penibil\. Scap rîzînd” ; „La mas\, Popea :
conversa]ie neroad\. Deziluzie”. Acest dispre], defulat violent în Agende,
nu va st\vili totu[i cursul unei rela]ii – nu doar literare – eufemistic spus
ambigue. Popea e cea din urm\ aventur\ sentimental\ a criticului,
bizar\, tensionat\, la limita scandalului. Contemporanii au recunos-
cut-o în personajul Mili din romanul eponim cvasi-autobiografic al lui
Lovinescu (scris [i publicat în 1937, în urma altor dou\ romane de
aceea[i factur\, Bizu [i Firu-n patru), lucru de care criticul însu[i nu
întîrzie s\ se arate îngrijorat : „Popea desperat\ în urma unei «scene» –
tot felul de planuri. Situa]ia mea grea [i neroad\. Pleac\ la B\neasa
[i se întoarce pe la 5 1 – apoi se pare acalmie [i seara la teatru. S-a
sesizat c\ e Mili !”. În alt\ parte, diaristul e [i mai precipitat : „Popea,
6-8 : convers. telef. de diminea]a, surprins\ ori spionat\. Consecin]e
mari. Totul devine oficial. Trebuie limitat urgent”. Sau : „Mare dezas-
tru cu P. (so] g. : renun]area de a veni la «S[bur\torul]» ; telef. urm\-
rite)”. Scriitoarea, care clameaz\ la senectute mul]umirea de a fi avut
un mariaj reu[it cu Felix Pop (uitînd, pesemne, c\ în cartea sa de
memorii din 1985 sugerase contrariul), i se confeseaz\ insistent lui
Lovinescu despre „drama ei conjugal\”.
1. E. Lovinescu, „Lacrima”, în Adev\rul, an. 51, nr. 16 379, joi, 24 iunie 1937,
reluat sub titlul Siluete feminine în volumul Aqua forte.
287
Bianca Bur]a-Cernat
288
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
289
Bianca Bur]a-Cernat
290
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
291
Bianca Bur]a-Cernat
292
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Dechise dulapul s\-[i aga]e haina. Rochiile stau una lîng\ alta în[irate
pe umere. O clip\ avu o n\lucire. Din fiecare r\s\rea cîte un cap, un cap
al ei, întors spre dînsa. Îi rînjea. Un rînjet straniu, amestec de groaz\ [i
dispre], încremenit pe fa]\. Tremurînd, trînti u[a peste [irul de capete,
peste [irul de buze, peste rînjetul ce se lungea de la un cap\t la altul al
dulapului, între dou\ buze late, groase [i lungi, ca o eclips\ ro[ie de
sînge”2.
293
Bianca Bur]a-Cernat
294
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
295
Bianca Bur]a-Cernat
„Atît : un fir sub]ire între doi stîlpi bine înfip]i, de o liniaritate matematic\,
f\r\ nici o abatere pe al\turi, în ambian]a casei, în social. Nu exist\
nimic, decît tragica-i obsesie erotic\. Pe un cablu izolat de toate presiunile
din afar\, se scurge un curent de mare frecven]\ ; cablul rezist\ voltajului
1. Vladimir Streinu, în Via]a româneasc\, an. XXXI, nr. 8, august 1939, pp. 84-89.
Criticul accentuez\ asupra cerebralit\]ii romanului Bogdana : „De[i pe alocurea
am fi iluziona]i s\ credem c\ e vorba de o mare temperatur\ erotic\, romanul
doamnei Ioana Postelnicu, observat a doua oar\, e f\cut cu r\ceal\ [i din
r\ceal\. Cele dou\ personagii mai de seam\, Bogdana [i Adam Dr\gu[, (...)
tr\iesc din pl\cerea de a se suprapune propriului lor sentiment, pe care [i-l
deriveaz\ în [uvi]e nesfîr[ite pîn\ la risipirea total\. (...) E o în[elare (...) s\ se
cread\ c\ Bogdana e un roman erotic. Specula]ia erotic\ intereseaz\ în gradul
cel mai înalt pe ace[ti oameni [i nu erotismul propriu-zis. Romanul doamnei
Postelnicu are toate semnele romanului cerebral”.
296
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. E. Lovinescu, Not\ asupra literaturii noastre feminine, în R.F.R., an. VI, nr. 7,
1939, pp. 179-184.
2. Dan Petra[incu, „Printre autori [i volume de«,Luna c\r]ii»”, în Rom. lit., an.
I, nr. 6, duminic\, 7 mai 1939, p. 24 [i „Femeile în literatura româneasc\”,
în Rom. lit., an. I, nr. 8, duminic\, 21 mai 1939, p. 10.
3. Ion Negoi]escu, „Un romancier nou : Ioana Postelnicu”, în Via]a, III, nr. 895,
vineri, 15 octombrie 1943, p. 2.
4. Profira Sadoveanu, „Psihologia feminin\”, în România, an. II, nr. 371, luni,
12 iun. 1939.
5. Aida Vrioni, în Jurnalul literar, an. I, nr. 25, 19 iunie 1939.
6. În Via]a româneasc\, an. XXXII, nr. 2, febr. 1940, pp. 17-28.
7. În R.F.R., an. VII, nr. 3, 1 martie 1940, pp. 530-544.
8. În Via]a româneasc\, an. XXXII, nr. 7, iulie 1940, pp. 14-27.
9. În Vremea, an. XIII, nr. 613, dum., 10 aug. 1941, p. 7 [i în nr. 614, 17 aug.
1941, p. 6-7.
10. În R.F.R., an. VIII, nr. 1, ian. 1941, pp. 101-107.
11. În Revista Cercului Literar, an I, nr. 3, martie 1945, pp. 16-25.
12. În R.F.R., an. XII, nr. 7-8, iulie-august 1945, pp. 38-48.
13. În R.F.R., an. IX, nr. 6, iunie 1942, pp. 555-568.
297
Bianca Bur]a-Cernat
1. Romanul a ap\rut într-o prim\ edi]ie la Editura Socec & Co. în 1943 [i într-o
a doua la Editura Eminescu, în 1970.
298
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
299
Bianca Bur]a-Cernat
300
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
301
Bianca Bur]a-Cernat
302
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
303
Bianca Bur]a-Cernat
304
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Ion Negoi]escu, „De la Bogdana la Bezna”, în Via]a, an. III, nr. 896, sîmb., 16
oct. 1943, p. 2.
2. Ion Caraion, în Kalende, an. II, nr. 8-9, aug.-sept. 1943, p. 54-55.
3. Virgil Ierunca, în Timpul, an. VI, nr. 1848, joi, 2 iulie 1942, p. 2 (Recenzentul
comeneaz\ un fragment din Bezna, care fusese publicat de curînd într-un
num\r din Vremea.)
4. Octav {ulu]iu, în R.F.R., an. X, nr. 11, 1 nov. 1943, pp. 433-438.
5. Geo Dumitrescu, în Timpul, an. VII, nr. 2188, luni, 14 iunie 1943, p. 2.
6. Petru Comarnescu, în Timpul, an. VII, nr. 2219, iulie 1943, p. 2.
7. Mihail Chirnoag\, în Via]a, an. III, nr. 767, 7 iunie 1943, p. 2.
8. Dan Petra[incu, în Via]a, an. III, nr. 822, luni, 2 aug. 1943, p.2.
305
Bianca Bur]a-Cernat
1. Dinu Nicodin, în Ac]iunea, an. IV, nr. 851, mar]i, 6 iulie 1943, p. 1.
2. Pompiliu Constantinescu, în Vremea, an. XV, nr. 723, dum., 7 nov. 1943, p. 8
306
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Am o serie de vechituri la care ]in ca la ochii din cap... Vrei s\-]i ar\t
comorile mele ? Scoate dintr-un sertar o mînec\ de la o pijama b\rb\teasc\,
un colier vechi de argint, un stilou defect (îl am amintire, recte – l-am furat
de pe masa de scris a lui André Gide !), o pereche de m\nu[i albe, lungi
pîn\ la cot (le-am purtat la nunta mea !) o zgard\ ro[ie, cu clopo]ei (e a lui
Boby, un fox pe care l-am avut la Paris [i a murit de pneumonie !), o batist\
cu dantel\ (am cump\rat-o la Bruges, într-o diminea]\ de octombrie) [i
cîteva poze. În toate, apare fie înso]it\ de cîte un b\rbat frumos [i înalt, fie
de cîte un animal : c\]el, capr\, pisic\, cal [i chiar... broasc\ ]estoas\ !”2
1. 1913 ( ?)-1956
2. „Despre b\rba]i, dragoste [i... c\r]i. Ne vorbe[te colaboratoarea noastr\
Sorana Gurian”, în Femeia [i c\minul, an. III, nr. 54, 1 ian. 1946, p.2
307
Bianca Bur]a-Cernat
308
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Vezi Al. Piru, Panorama deceniului literar românesc 1940-1950, E.P.L., Bucure[ti,
1968, pp. 396-399 ; dar [i Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe
mîine, Funda]ia Luceaf\rul, Bucure[ti, 2001, vol. I, p. 274. De asemenea, vezi
Dic]ionarul General al Literaturii Române (E/K), Ed. Univers Enciclopedic,
Bucure[ti, 2005 (articol semnat de Nicolae Florescu [i Victor Durnea).
Florin Manolescu indic\ data de 1 decembrie 1914 ca zi a na[terii autoarei –
în Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989, Ed. Compania, Bucure[ti,
2003, p. 370-371
2. Nicolae Florescu, „Reg\sirea Soranei Gurian”, în Ochiurile re]elei, ed. cit., p. 6
3. Vezi Cella Serghi, Pe firul de p\ianjen al memoriei, Edi]ie rev\zut\ [idefinitiv\,
Ed. Porus, Bucure[ti, 1991
309
Bianca Bur]a-Cernat
310
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
311
Bianca Bur]a-Cernat
312
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. E. Lovinescu, Sbur\torul. Agende literare, ed. cit., vol. V, p. 198 : „Scrie Sorana
Gurian, Berck. (E în odaia lui Blecher –[i întreab\ de el. El e mut de 2 luni.)” –
însemnare din 17 august 1938.
2. Realizat\ de Sorana Gurian, traducerea unui volum cu poeme de Esenin ar fi
ap\rut – în perioada interbelic\ – sub semn\tura lui Zaharia Stancu. Infor-
ma]ia, neconfirmat\, e vehiculat\ de Monica Lovinescu în cartea sa de me-
morii, La apa Vavilonului, [i reluat\ într-o not\ a lui Alexandru George la
volumul V din Sbur\torul. Agende literare.
3. Cella Serghi, Pe firul de p\ianjen al memoriei, ed. cit., p. 287 [i urm.
4. A se vedea o însemnare din Agende, 14 martie 1939.
313
Bianca Bur]a-Cernat
„Sorana Gurian [i-a f\cut apari]ia în presa noastr\, semnînd ni[te arti-
cole tîmpe în «Azi», fostul s\pt\mînal, care a ap\rut între 1937-1940. Era
muritoare de foame [i o ajutau colegii de redac]ie. În 1938, o vedem cu o
garsonier\ elegant\ în str. Edgar Quinet, pentru ca în 1939 s-o g\sim
instalat\, cu tot confortul, într-o garsonier\ din Bd. Br\tianu, în blocul
Bretania.
Secretul c\p\tuirii sale nea[teptate a fost mult\ vreme p\strat cu stric-
te]e, pentru ca în cele din urm\ s\ se afle c\ are strînse rela]ii cu un
anume Max Obler, director al Casei de filme germane «Avia-Film» [i unul
din cei mai primejdio[i agen]i ai Gestapoului. Sorana Gurian avea rela]ii
întinse. Rela]ii cu oameni politici, cu diploma]i str\ini, gazetari veni]i din
toate col]urile lumii [i cu indiferent care ministru se plimba pe la indife-
rent care minister. Avea, cum s-ar zice, iarba fiarelor.
Sorana Gurian, epava care, în 1937, murea de foame, de frig, de singur\-
tate, devenise dintr-odat\ o personalitate. Era elegant\, avea un cîine de
paz\ [i oferea ceaiuri la care veneau gazetari turci, italieni, germani,
englezi, americani, francezi, dar nu [i sovietici. Încercase s\ intre func-
]ionar\ la agen]ia «Tass» fie [i f\r\ salariu –, dar fusese refuzat\”2.
314
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Nu-i cru]ai nici o vorb\ aspr\ copilului pl\pînd, plin de o experien]\ atît
de nea[teptat\, tr\it într-o lume atît de promiscu\, cu un cinism atît de
nefiresc miniaturalei ei fiin]e. Fata îmi primi morala copil\re[te, f\r\
indignare, ci bîlbîindu-se docil : crezuse c\ a[a trebuie, c\ a[a e bine, c\
a[a se cere. M\ uitam uluit la micul ei trup mutilat, la toat\ ging\[ia
f\pturii ei de libelul\, [i nu-mi puteam închipui cum de a trecut atîta
luxur\ pestea atîta fragilitate”3.
1. Vezi Al. Piru, op. cit. Dar [i E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., p.
613-616.
2. E. Lovinescu, „Genaza artei. La apari]ia unui nou talent”, articol publicat în
Adev\rul (dec. 1937) [i reprodus în Memorii. Aqua forte, ed. cit.
3. Ibidem, p. 615.
4. Ibidem, p. 614
5. Vezi vol. V din Sbur\torul. Agende literare, ed. cit., însemnarea din data de
4 dec. 1937
315
Bianca Bur]a-Cernat
1. Articol citat într-o ampl\ not\ a Gabrielei Om\t, în Sbur\torul. Agende literare,
ed. cit., vol V, pp. 673-674.
2. Ieronim {erbu, op. cit., p. 123.
3. Ioana Postelnicu, Seva din adîncuri, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1985, p. 220.
4. Aurel Leon, Umbre, vol. IV, Ed. Junimea, Ia[i, 1979, p. 109
316
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Cei care aveau bani îi aduceau b\uturile gratuit, al]ii consumau gratis.
Unii recitau, al]ii cîntau sau dansau. Ea, elegant\, decoltat\, cu rochie
neagr\, [chiop\tînd, se apropia de fiecare, îi umplea paharul, îi spunea
o vorb\ bun\, împ\r]ea zîmbetele [i aduna bani”,
317
Bianca Bur]a-Cernat
1. A se vedea anexele celor dou\ volume din Ochiurile re]elei, ed. cit.
318
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
„Am evitat s-o mai întîlnesc, cînd într-o zi i-am v\zut fotografia în gazet\.
Era c\utat\ de poli]ie. A fost c\utat\ [i la mine acas\, sub pat [i în
dulap, într-o duminic\ pe cînd, senin\, citea la Sbur\torul. Se desco-
perise o autoriza]ie fals\ din cele ce erau necesare nearienilor pentru
angajarea unei femei de serviciu”.
319
Bianca Bur]a-Cernat
„În garsoniera mea care con]ine un studio, dou\ fotolii, dou\ taburete, o
mas\ [i un dulap (în perete) tr\im în patru : eu, Dicky-lupul [i cele dou\
pisici... Dar deseori vin prietenii [i nu mic\ mi-a fost mirarea cînd
num\rîndu-mi musafirii, într-o sear\, g\sii c\ eram dou\zeci [i patru de
oameni ! E adev\rat c\ actualul director general al unei importante
societ\]i miniere [edea pe un col] de mas\, c\ un scriitor î[i freca fundul
pantalonilor de parchet, c\ al]i doi directori de ziare sprijineau... pere]ii,
iar un profesor universitar se odihnea pe bordura b\ii... dar aceasta nu
strica atmosferei. (...) Primirile boeme î[i au farmecul lor delicios, un
farmec îns\ dificil, pe care nu-l poate capta oricine”2.
320
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
1. Revista Funda]iilor Regale, an. XIII, serie nou\, nr. 6, iunie 1946, pp. 339-340.
321
Bianca Bur]a-Cernat
322
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
323
Bianca Bur]a-Cernat
1. În Femeia [i c\minul, an. IV, nr. 147, 2 noiembrie 1947, p. 3 [i nr. 153, 14 dec.
1947, p. 1 [i 7.
324
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
VI
În loc de concluzii : Ie[irea din ghetou
325
Bianca Bur]a-Cernat
326
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
327
Bianca Bur]a-Cernat
328
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
Corpus de texte
329
Bianca Bur]a-Cernat
330
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
331
Bianca Bur]a-Cernat
332
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
Cuprins
333
Bianca Bur]a-Cernat
334
Fotografie de grup cu scriitoare uitate
335
Bianca Bur]a-Cernat
Au ap\rut :
Mihai Zamfir – Scurt\ istorie. Panorama alternativ\ a literaturii române
Nicolae Manolescu – Teme
Eugen Negrici – Literatura român\ sub comunism. 1948-1964
Radu Cern\tescu – Literatura luciferic\. O istorie ocult\ a literaturii române
Daniel Cristea-Enache – Timpuri noi. Secven]e de literatur\ român\
Simona Sora – Reg\sirea intimit\]ii. Corpul în proza româneasc\ interbelic\
[i postdecembrist\
Paul Cornea – Originile romantismului românesc. Spiritul public, mi[carea
ideilor [i literatura între 1780-1840
Ana Selejan – Poezia româneasc\ în tranzi]ie (1944-1948)
Ion Pop – A scrie [i a fi. Ilarie Voronca [i metamorfozele poeziei
Gabriel Dimisianu – Constantin Negruzzi
Mircea Martin – Singura critic\
Mihai Zamfir – Cealalt\ fa]\ a prozei
Vasile Popovici – Rimbaud
Ana Selejan – Tr\darea intelectualilor ; Reeducare [i prigoan\
Radu G. }eposu – Istoria tragic\ & grotesc\ a întunecatului deceniu literar nou\
Daniel Vighi – Onoarea [i onorariul
Iulian Costache – EMINESCU. Negocierea unei imagini
Paul Cernat – Avangarda româneasc\ [i complexul periferiei
Ana Selejan – Literatura în totalitarism (1949-1951). Întemeietori [i capodopere
S. Damian – Trepte în sus, trepte în jos
Alexandru George – Marele Alpha
Carmen Mu[at – Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodern\
Eugen Negrici – Iluziile literaturii române
Andrei Terian – G. C\linescu. A cincea esen]\
www.polirom.ro
336