Sunteți pe pagina 1din 336

Fotografie de grup cu scriitoare uitate

1
Bianca Bur]a-Cernat

© 2011 by Editura POLIROM


Aceast\ carte este protejat\ prin copyright. Reproducerea integral\ sau par]ial\,
multiplicarea prin orice mijloace [i sub orice form\, cum ar fi xeroxarea, scanarea,
transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispozi]ia public\, inclusiv
prin internet sau prin re]ele de calculatoare, stocarea permanent\ sau temporar\ pe
dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuper\rii informa]iilor, cu scop comercial sau
gratuit, precum [i alte fapte similare s\vîr[ite f\r\ permisiunea scris\ a de]in\torului
copyrightului reprezint\ o înc\lcare a legisla]iei cu privire la protec]ia propriet\]ii
intelectuale [i se pedepsesc penal [i/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

www.cartearomaneasca.ro
Editura CARTEA ROMÂNESC|
Bucure[ti, Calea Victoriei nr. 115, sect. I

www.polirom.ro
Editura POLIROM
Ia[i, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506
Bucure[ti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1,
sector 4, 040031, O.P. 53, C.P. 15-728

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României :

BUR}A-CERNAT, BIANCA
Fotografie de grup cu scriitoare uitate: proza feminin\ interbelic\/
Bianca Bur]a-Cernat. – Bucure[ti : Cartea Româneasc\, 2011
ISBN: 978-973-23-2946-7
821.135.1.09:396
Printed in ROMANIA

2
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Bianca Bur]a-Cernat

Fotografie de grup
cu scriitoare uitate
Proza feminin\ interbelic\

CARTEA ROMÂNEASCÃ
2011

3
Bianca Bur]a-Cernat

4
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

I
„Literatura feminin\”, un caz particular
al marginalit\]ii literare

I.1. Margine, marginal, marginalitate, marginalizare

O analiz\ comparativ\ a intr\rilor acestor termeni în The Oxford


English Dictionary (1989), Le Grand Robert de la Langue Française
(1989) [i Dic]ionarul limbii române (1965-2009) scoate în eviden]\
cîteva am\nunte relevante ([i) din perspectiva unui studiu de men-
talit\]i. Diferen]a dintre tratarea termenilor cu pricina în primele
dou\ mari lucr\ri lexicografice amintite [i maniera în care sînt definite
acelea[i no]iuni în dic]ionarul românesc este, f\r\ exagerare, zdro-
bitoare – fiind, evident, direct legat\ de o diferen]\ de anvergur\
cultural\ asupra c\reia nu cred c\ e cazul s\ mai insist\m. Pe scurt,
trei sînt elementele care atrag cu deosebire aten]ia de-a lungul acestui
excurs comparativ. În primul rînd, în dic]ionarul Oxford [i în Le Grand
Robert termenii sînt înregistra]i cu toat\ bog\]ia lor semantic\, mul-
tiplele accep]iuni derivate din sensul de baz\ se succed pedant, cu
largi exemplific\ri, acurate]ea defini]iilor mergînd pîn\ la nuan]\ri de
fine]e ; mai mult chiar, e urm\rit\ aici inclusiv evolu]ia semnatic\ a
termenilor, se specific\, de pild\, în ce epoc\ a ap\rut cutare sau
cutare accep]iune a cuvîntului. Prin contrast, în Dic]ionarul limbii
române lucrurile sînt mult mai simplu tran[ate, ne întîmpin\ aici o
uluitoare parcimonie ; defini]iile sînt lapidare, iar sensurile înregis-
trate nu sînt atît de numeroase cum ar fi fost de a[teptat. În al doilea
rînd, dac\ în cele dou\ mari dic]ionare se insist\ asupra accep]iunilor
sociologice, politice [i axiologice ale conceptelor de „margine” [i „mar-
ginal”, în Dic]ionarul limbii române aceste sensuri sînt, ca s\ spunem
a[a, marginalizate ; nu sînt explicitate, ci doar vag insinuate : pentru
„margine”, e indicat ca sinonim cuvîntul „periferie”, iar „marginal” –
în sensul care ne intereseaz\ – e echivalat cu „secundar”. „A mar-
ginaliza” înseamn\ „a (se) situa la marginea unui obiect, a unui
fenomen etc.” [i respectiv „a diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea,
importan]a unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în
mod voit, prin neluare în seam\”. Pe de o parte, aceste defini]ii includ

5
Bianca Bur]a-Cernat

anumite redundan]e ; pe de alt\ parte, ele ignor\ cu totul orice im-


plica]ie ideologic\. Aceasta în timp ce Le Grand Robert înregistreaz\,
bun\oar\, un sens r\spîndit dup\ 1968 al substantivului „marginal”
(„persoan\ care tr\ie[te în marginea societ\]ii, refuzîndu-i normele” ;
N.B. : în Dic]ionarul limbii române cuvîntul nu apare [i ca substantiv,
ci doar ca adjectiv) [i exemplific\ prin dou\ citate l\muritoare din
Roland Barthes [i din Michèlle Perrein. Sa mai ad\ug\m, în sfîr[it, c\
din dic]ionarul românesc lipse[te termenul de „marginalitate”. (Îl
g\sim doar în Marele Dic]ionar de Neologisme [i, desigur, în dic]io-
narele de sociologie.)
Asemenea lacune „lingvistice” relev\ (înc\) slabul interes în cultura
român\ pentru o problem\ delicat\, controversabil\, dar totodat\
ofertant\ intelectual, ce antreneaz\ reflec]ia asupra criteriilor [i meca-
nismelor excluderii, asupra legitimit\]ii anumitor ierarhii sau, pur [i
simplu, asupra rolului sau a func]iei „minorilor”, a „marginalilor” în
ansamblul unui sistem de valori. A discuta despre ace[tia din urm\
nu implic\ pozi]ionarea maniheic\ fie în tab\ra conservatoare, fie
sub stindardul Resentimentului – chiar dac\, a[a cum ne avertizeaz\
Barthes, orice enun] presupune o articulare ideologic\. O discu]ie
fructuoas\ despre „marginalii” [i/sau „minorii” literaturii române nu
ar trebui s\ vizeze, cred, contest\ri canonice radicale [i cu atît mai
pu]in contestarea legitimit\]ii esteticului ca principal criteriu de valo-
rizare a literaturii [i de constituire a canonului. Adecvat\ ar fi mai
degrab\ o l\rgire a interesului pentru fenomenul literar autohton,
dinspre „centru” [i valorile de vîrf (mai greu atacabile) c\tre zonele
liminale, f\r\ vreo inten]ie de „discriminare pozitiv\” [i mai ales f\r\
preten]ia de a renun]a la ideea de ierarhie.
Este important s\ le acord\m aten]ie [i scriitorilor „marginali”
pentru c\ ace[tia nu sînt doar prezen]e pitore[ti, ci contribuie la
configurarea unui cadru : f\r\ ei nu exist\ „via]\ literar\” – creeaz\
emula]ie, între]in un climat propice crea]iei, constituie fundalul pe
care se profileaz\ individualit\]ile importante, dar un fundal mobil ce
con]ine întotdeauna un poten]ial inovativ. (C\ci, s\ nu uit\m, litera-
tura nu este doar un act individual, e [i un fenomen social.) R\mîne
de discutat, desigur, ce raport se stabile[te între marginalitate [i
valoare [i în ce m\sur\ no]iunea de „scriitor marginal” [i aceea de
„scriitor minor” interfereaz\ ori se suprapun. Pentru c\, e cert, exist\
marginali „minori” [i marginali conjuncturali – care (numai) într-un
anumit context de receptare au fost „cota]i” mai jos decît ar fi meritat,
dar pe care relecturi ulterioare îi redescoper\ [i îi revalorizeaz\.
Recuperarea marginalilor unei epoci din istoria unei literaturi com-
port\ îns\ [i riscul supravaloriz\rii. Ar putea fi legitim\, de exemplu,
revalorizarea unor prozatori interbelici precum M. Blecher, H. Bonciu,
C. Fântâneru, O. {ulu]iu – dup\ cum, nepropus\ pîn\ acum, ar
putea fi legitim\ reevaluarea unor prozatoare ca Ticu Archip, Ani[oara
Odeanu ori Sorana Gurian –, dar consider c\ ar fi excesiv s\-i a[ez\m

6
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

pe cei mai înainte aminti]i, într-o perfect\ anomie valoric\, al\turi de


Mihail Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu sau
Camil Petrescu.
Trebuie subliniat, în acela[i timp, c\ un discurs asupra scriitorilor
marginali nu presupune obligatoriu o contestare canonic\. A scrie o
sintez\ de istorie literar\ (sau o istorie – par]ial\ ori global\ – a unei
literaturi) în care s\ fie îngloba]i [i autorii de plan secund ori ter] nu
implic\ în mod necesar o supraevaluare a acestora. Termenul de „istorie
a literaturii” [i termenul de „canon” se suprapun doar în parte : canonul
este, prin defini]ie, restrictiv, limitat la valorile mari, avînd [i o dimen-
siune didactic\, selectivitatea sa e elitist\ ; în timp ce istoria literaturii
selecteaz\ [i valorile de al doilea [i al treilea plan [i nu se define[te
numai ca sum\ de individualit\]i (de opere individuale de excep]ie), ci
în mod esen]ial ca nara]iune care d\ seama despre fenomene, contexte,
tectonici, rela]ii. Canonul este impersonal, rezultatul unui consens
transindividual, transgenera]ionist, se constituie în timp ; istoria lite-
raturii, cînd nu e o istorie didactic\, are o component\ subiectiv\,
dincolo de rigorile obligatorii ale genului : f\r\ a fi totu[i fic]iune, e un
scenariu plauzibil, desf\[urat în logica „adev\rului-coeren]\”. Afir-
ma]iile de mai înainte vin într-un conflict asumat cu anumite presu-
pozi]ii formulate de G. C\linescu în prefa]a la Istoria... sa :

„Istoria literar\ este o istorie de valori (...). Mul]i istorici literari î[i
închipuie c\ operele de mîna a doua sînt mai importante, întrucît ele
zugr\vesc o epoc\ [i c\ prin urmare istoricul se cade s\ studieze orice
fenomen. (...) Se confund\ deci istoria spiritului public cu istoria operelor
de art\ ca rezultate ale efortului artistic. (...) Eminescianismul este un
produs al lui Eminescu. (...) Nu exist\ în istoria literar\ literatur\ me-
diocr\ dar reprezentativ\ dac\ n-am definit întîi valorile estetice absolute.
O istorie literar\ f\r\ scar\ de valori este un nonsens, o istorie social\
arbitrar\”.

Respectul pentru o „scar\ de valori” estetic\ nu intr\ îns\ în con-


tradic]ie cu examinarea componentei sociale pe care o include
literarul.
În cartea de fa]\ propunerile de reevaluare a unor autoare nu se
situeaz\ sub zodia mult-invocatelor ([i la noi, dup\ 1989) contest\ri
sau b\t\lii canonice. Sînt propuneri ce au în vedere, mai degrab\, o
altfel de abordare a prozei autoarelor interbelice într-o (deocamdat\
ipotetic\) nou\ istorie a literaturii române. Ar fi vorba, mai precis, de
o abordare nediscriminatorie, netenden]ioas\, care s\ nu mai izoleze
a[a-numita „literatur\ feminin\” în expeditive capitole-ghetou desti-
nate exclusiv autoarelor – ca în Istoria lui G. C\linescu, dar [i ca în
sintezele istoricilor de dup\ el (Ov. S. Crohm\lniceanu, I. Negoi]escu
sau Dumitru Micu), ci s\ le (re)integreze firesc pe autoare – în func]ie
de formula adoptat\, de Weltanschauung, de afinit\]i livre[ti etc. –
într-un flux al istoriei ([i al vie]ii literare) la care, de altminteri, au
participat nu separat, ci al\turi de confra]ii lor scriitori.

7
Bianca Bur]a-Cernat

Nu în cele din urm\, e necesar s\ preciz\m c\ o discu]ie despre


marginali [i marginalitate în literatura român\ trebuie s\ ]in\ seama
de particularit\]ile contextului mai mult decît de teoriile decano-
nizante (sigur, nici ele de ignorat) importate de peste Ocean. Pentru
c\, e limpede, marginalii no[tri au cu totul alt profil decît marginalii
lor. {i motivele excluderii, atunci cînd e vorba despre o excludere, sînt
sensibil diferite. De pild\, discu]iile purtate la noi în ultimul deceniu
cu privire la postcolonialism [i literaturile postcoloniale, în afar\ de
faptul c\ nu fac decît s\ gloseze în jurul unor presupozi]ii, teze [i
teorii „de import”, sînt sterile [i risc\ s\ alunece într-un (chiar dac\
oportun) conformism academic. Ocupîndu-ne de marginalii altora, îi
ignor\m cu superbie pe ai no[tri. Înainte de a aborda teoretic „con-
ceptul de negritudine” (vezi Léopold Sédar Senghor) sau „scriitura
lesbian\” (vezi Monique Witting), s-ar cuveni poate s\ discut\m despre
tipurile/cazurile de marginalitate specifice spa]iului cultural românesc.

I.2. Marginalitatea/marginalizarea „literaturii feminine”

Un caz particular al marginalit\]ii literare – ce ne prive[te îndeaproape –


este reprezentat, indubitabil, de literatura scris\ de femei. Ar fi fost de
a[teptat ca dup\ pr\bu[irea regimului comunist [i cu atît mai mult
dup\ 2000, cînd apele s-au a[ezat în mediul literar românesc [i,
totodat\, cînd se produce un nou „desant” (dup\ cel interbelic) al
scriitoarelor – manifestat în poezie, în proz\, în teatru, în eseu [i mai
timid în critic\ –, s\ apar\ în sfîr[it c\r]i care s\ analizeze, nu doar
din perspectiva studiilor de gen, ci [i (poate mai ales) dintr-o per-
spectiv\ a istoriei [i a criticii literare, suficient de consistenta dar
insuficient cunoscuta „literatur\ feminin\” publicat\ la noi (deja) de-a
lungul unui veac. Într-un incitant [i bine documentat articol din
revista Apostrof (an. IV, nr. 6, 1993, p. 3), „Care e prima autoare din
literatura român\ ?”, prozatoarea [i eseista Dora Pavel schi]a pre-
misele unei abord\ri sistematice – istorice [i, în egal\ m\sur\, inte-
rogativ-critice – a literaturii noastre feminine, f\r\ ca, din p\cate, s\
revin\ ulterior mai pe larg asupra provoc\rii lansate. Cercet\rilor de
sociologie feminist\ (Laura Grünberg, Valentina Marineasa, Vladimir
Pasti) [i abord\rii istorice a emancip\rii femeii române ({tefania
Mih\ilescu, Constan]a Vintil\ Ghi]ulescu, Maria Bucur, Alin Ciupal\)
nu li s-au ad\ugat, în cercul litera]ilor, prea numeroase investiga]ii
(istorice [i critice) ale „literaturii feminine” sau analize ale cîmpului
literar românesc – în diferite epoci – din punctul de vedere al parti-
cip\rii femeilor la via]a literar\ 1.

1. Singurele contribu]ii pe aceast\ tem\ (concretizate în c\r]i, iar nu r\mase la


stadiul bunelor inten]ii publicistice) li se datoreaz\ Lianei Cozea [i Elenei

8
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Pornind de la eviden]a (deconcertant\) c\ nu exist\ deocamdat\ o


sintez\ (fie [i par]ial\) cu privire la apari]ia [i evolu]ia femeii-scriitoare
în spa]iul românesc, cartea de fa]\ încearc\ s\ contureze o „hart\” a
prozei autoarelor din prima jum\tate a secolului XX, insistînd îndeosebi
asupra epocii interbelice (cu prelungirile sale din anii ’40, de pîn\ la
instaurarea comunismului). Pe aceast\ hart\ formele de relief vor fi,
pe cît posibil, clar marcate, ]inîndu-se seama cu consecven]\ de
realele diferen]e de altitudine ce le plaseaz\ pe prozatoarele noastre
interbelice pe o treapt\ sau alta a ierarhiei estetice. Tema „afirm\rii
Scriitoarei în literatura român\” nu va fi abordat\, ca atare, de pe
versantul unor teorii feministe ostile no]iunii de ierarhie ; cele cîteva
propuneri de reconsiderare a unor autoare vor fi întemeiate – într-o
manier\ asumat „conservatoare” dar nicidecum obedient\ fa]\ de
presupozi]iile patriarhalismului ! – pe argumentele criticului literar.
În prim-planul c\r]ii se afl\ opt individualit\]i ale scrisului feminin
interbelic – Ticu Archip, Sanda Movil\, Henriette Yvonne Stahl, Lucia
Demetrius, Ani[oara Odeanu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu [i Sorana
Gurian – privite ca „personaje” într-un scenariu (micromonografic) al
„afirm\rii” în literatur\. Am numit cele opt studii de caz „biografii ale
unor e[ecuri exemplare”, pentru c\ în situa]iile de fa]\ unei afirm\ri
pline de promisiuni nu i-a urmat [i consolidarea pe termen mediu [i
lung a unei pozi]ii cvasi-centrale (în orice caz, neperiferice) într-un
canon extins al literaturii române. Cauzele acestor „e[ecuri exem-
plare” [i implicit ale marginaliz\rii autoarelor în discu]ie – margi-
nalizare ce merge uneori pîn\ la cvasi-completa ignorare – stau numai
par]ial în func]ionarea unor „diabolice” mecanisme de excludere (pe
criterii de gen) ale cîmpului literar interbelic – înc\ dominat, e ade-
v\rat, de regulile patriarhatului. „Ratarea” (dac\ nu cumva cuvîntul
este prea dur) scriitoarelor micromonografiate în aceast\ lucrare are,
de fapt, dou\ surse mai importante. Mai greu de definit în termeni
preci[i, cu r\d\cini în imponderabilul psihologiei (individuale [i colec-
tive deopotriv\) [i, într-adev\r, într-o prea îndelungat\ tradi]ie a
„t\cerii” feminine, cea dintîi surs\ este de g\sit în îns\[i structura de
personalitate a autoarelor pe care le-am examinat, în insuficienta lor
determinare, în insuficienta lor consecven]\, în insuficienta lor for]\
de a dep\[i ni[te iner]ii [i ni[te bariere care, pîn\ la urm\, sînt în
bun\ m\sur\ ([i) interioare. Cele mai semnificative dintre prozatoarele
noastre interbelice sînt, în felul lor, ni[te revoltate – literatura lor este,
în filigran, una a revoltei fa]\ de arbitrariul unor legi [i reguli ce
îngr\desc libertatea (inclusiv pe cea interioar\ a) femeii. Numai c\,

Zaharia-Filipa[. Vezi : Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne,


Biblioteca Revistei „Familia”, Oradea, 1994 sau Confesiuni ale eului feminin,
Editura Paralela 45, Pite[ti, 2005 (dar [i monografiile consacrate Hortensiei
Papadat-Bengescu [i Danei Dumitru) [i Elena Zaharia-Filipa[, Studii de lite-
ratur\ feminin\, Editura Paideia, Bucure[ti, 2004.

9
Bianca Bur]a-Cernat

din varii motive, aceast\ „revolt\” s-a oprit la jum\tate de drum.


Aceasta în condi]iile în care prozatoarele în chestiune ([i îndeosebi
Ticu Archip, Ani[oara Odeanu sau Sorana Gurian) promiteau nu
numai ni[te nout\]i tematice – rezultate din asumarea unei (inedite
pîn\ atunci) perspective „feminine” asupra lumii –, ci ni[te inova]ii la
nivelul discursului prozastic. Ele au ratat astfel ocazia de a infirma
prejudecata – exprimat\ undeva, bun\oar\, de un Pompiliu Constan-
tinescu – conform c\reia scriitoarele nu pot fi „ini]iatoare de curente”,
nu sînt capabile de inova]ie tehnic\, pentru c\ le-ar lipsi apeten]a
pentru ideile generale 1.
A doua important\ cauz\ a „rat\rii” acestor scriitoare ]ine de o
conjunctur\ istoric\ nefavorabil\ : ascensiunea comuni[tilor la putere
(dup\ alegerile falsificate din martie 1946 – întîmpl\tor primele alegeri
generale la care voteaz\ [i femeile !...) [i instaurarea unui regim
totalitar (dup\ abdicarea Regelui [i proclamarea Republicii – în decem-
brie 1947 – [i dup\ m\surile represive aplicate în 1948 : na]ionali-
zarea, institu]ionalizarea cenzurii etc.) au obturat, o [tim prea bine,
evolu]ia fireasc\ a celor mai mul]i dintre scriitorii debuta]i/afirma]i
în anii interbelici. Autoarele n-au f\cut nici ele excep]ie, cu atît mai
mult, poate, cu cît literatura lor a p\rut noului regim viciat\ din start
de aspira]iile unui „individualism mic-burghez”, dac\ nu chiar de –
înc\ mai subversiv\ – viziunea unui decadentism dizolvant. Pentru a
putea publica în continuare, prozatoarele în discu]ie (cu excep]ia
Soranei Gurian, care a ales exilul) au fost nevoite s\ se înregimenteze
noilor comandamente ideologice, l\sînd în urm\, ca într-un exil pe
termen nelimitat, vechea lor literatur\ introspectiv\, pe alocuri infu-
zat\ de estetism, individualist\. Gestul lor a avut dou\ maligne con-
secin]e : 1) Scrisul lor din anii comunismului a însemnat un recul în
fa]a inova]iei [i, în cele din urm\, blocajul într-un conven]ionalism
impus de cumin]enia general\ a epocii 2 ; 2) Pe termen mai lung,
imaginea lor a fost compromis\ – cel pu]in în ochii judec\torilor intran-
sigen]i ai ced\rilor din anii comunismului.
În ciuda reziduurilor unei mentalit\]i patriarhale, epoca interbelic\
a reprezentat, [i în spa]iul românesc, momentul fast al unui început
de afirmare a femeii în via]a public\ [i, pe cale de consecin]\, al
p\trundere femeii-scriitoare în Cetatea Literelor. Chiar [i pentru un
nostalgic al patriarhatului precum G. Ibr\ileanu feminismul [i, odat\
cu acesta, literatura femeilor au semnifica]ia unei necesit\]i a vremurilor

1. „Arta privit\ ca problematic\ de cunoa[tere este o perspectiv\ a inteligen]ei


b\rb\te[ti. (...) Nu este semnificativ c\ scriitoarele n-au fost niciodat\ ini-
]iatoare de curente [i n-au subtilizat asupra investiga]iilor tehnice ? Un
instinct sigur, direct [i uman st\ la baza artei lor” (Pompiliu Constantinescu,
„Lucia Demetrius, «Marea fug\»”, în Vremea, an. XI, nr. 529/1938, p. 9).
2. Afirma]ia admite anumite nuan]\ri doar în cazul Henriettei Yvonne Stahl.

10
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

moderne1. Dup\ acumul\rile primelor dou\ decenii ale secolului XX


[i mai cu seam\ dup\ acumul\rile „anilor nebuni” ce au urmat încheierii
r\zboiului, „literatura feminin\” se contureaz\ tot mai vizibil ca fenomen
social, în sensul c\ femeia scriitoare nu mai este un „caz” izolat, o
excep]ie de la regula scrisului ca ocupa]ie prin excelen]\ masculin\,
ci o prezen]\ al c\rei firesc începe s\ fie acceptat – în pofida oric\ror
obiec]ii [i ironii – chiar [i de c\tre aceia care nu sînt neap\rat adep]ii
discursului emancipator. Num\rul autoarelor de literatur\ (fie [i de
al doilea sau al treilea raft...) spore[te continuu, scrisul femeilor cunos-
cînd o evolu]ie dinspre diletantismul doamnelor din high life – c\rora
în a doua jum\tate a secolului al XIX-lea statutul social le îng\duia
r\gazul de „a crea”, între dou\ reuniuni mondene, sub imboldul
„inspira]iei” [i al unui preaplin al inimii – c\tre o anume profesiona-
lizare, al c\rei simptom este în primul rînd intrarea femeii nu doar în
presa cultural\, în calitate de colaboratoare, ci [i în presa cotidian\,
ca ziarist\ retribuit\ cu un salariu lunar. Scrisul feminin nu mai este,
a[adar, un lux, ci o necesitate de (auto)expresie [i uneori o surs\ de
trai... Contestat\ sau întîmpinat\ cu simpatie, curtoazie ori doar curio-
zitate, „literatura feminin\” – cu provoc\rile sale [i cu presupusa-i
specificitate în jurul c\reia critica interbelic\ a glosat obsesiv – devine,
între cele dou\ r\zboaie, nu ezit s\ subliniez acest lucru, una dintre
temele importante ale dezbaterilor din cîmpul literar. Anii ’30 mar-
cheaz\ „triumful” Scriitoarei (descris de contestatari ca o consecin]\
a „feminiz\rii” literaturii/culturii române a momentului) sau, pentru
a nu folosi cuvinte mari, legitimarea prezen]ei Scriitoarei (ca personaj
generic) în spa]iul literar/cultural românesc. Sînt anii de vîrf ai
„literaturii feminine”. Nici un alt deceniu, nici o alt\ epoc\ ulterioar\
din istoria literaturii române nu o va mai avea ca figur\ privilegiat\
(de[i contestat\, uneori virulent) pe femeia-scriitoare. {i aceasta nu
pentru c\ democratizarea rela]iilor „de gen” în cîmpul literar ar fi
atins, cu timpul, un echilibru ideal, în a[a fel încît, de exemplu,
judecarea unei c\r]i s\ fac\ abstrac]ie de persoana autorului/autoa-
rei, în virtutea inatacabilului principiu (devenit de mult o banalitate)
c\ – prefer s\ citez o formulare a lui E. Lovinescu – „arta nu cunoa[te
sex, vîrst\, regiune [i, chiar, în ultim\ analiz\, na]ionalitate”2. Din
p\cate, nu acesta este motivul pentru care lipse[te din dezbaterile
celei de-a doua jum\t\]i a secolului trecut o tem\ a femeii-scriitoare.
Ce s-a întîmplat, de fapt, dup\ „desantul” literar feminin din anii
’30, a c\rui euforie se prelunge[te, în ciuda r\zboiului, [i în deceniul

1. Punctul de vedere al criticului de la Via]a româneasc\ în privin]a feminismului


[i a „literaturii feminine” va face obiectul unui capitol separat.
2. E. Lovinescu, în prefa]a la Evolu]ia scrisului feminin în România (de M\r -
g\rita Miller-Verghy [i Ecaterina S\ndulescu), Ed. Bucovina, Bucure[ti, 1935,
p. V-VII

11
Bianca Bur]a-Cernat

urm\tor ? ! Ipoteza mea este c\ „patriarhatul de stat”1 instaurat odat\


cu puterea comunist\, la sfîr[itul anilor ’40, a anulat – în cîmpul
literar, ca [i la nivelul întregii societ\]i române[ti – orice preten]ie de
emancipare feminin\ [i a pus cap\t pentru mult\ vreme oric\rei
discu]ii despre condi]ia femeii scriitoare, tem\ considerat\ frivol\,
„mic-burghez\”, în orizontul noilor obiective politice [i sociale. Presu-
pusul feminism promovat într-un regim comunist totalitar nu are,
evident, nimic de-a face nici m\car cu feminismul socialist [i cu atît
mai pu]in cu acela pe care îl teoretizeaz\ [i încurajeaz\ social-demo-
cra]ii [i liberalii interbelici. Sintagma „feminism comunist” este, de
fapt, o contradic]ie în termeni pentru c\, desprins din reflec]ia Epocii
Luminilor, feminismul este în esen]a sa legat de o concep]ie indivi-
dualist\. În mod firesc, tema afirm\rii femeii ([i Scriitoarei) ca indivi-
dualitate nu-[i g\se[te locul între temele de reflec]ie ale unui mediu
intelectual/literar dependent de autoritatea unui regim politic colec-
tivist. {i, totodat\, nu-[i poate g\si locul nici în literatura autoarelor
epocii comuniste. Surprinz\tor cît de pu]ine sînt prozatoarele române
de prim-plan în anii comunismului ! În afar\ de Gabriela Adame[-
teanu [i de Dana Dumitriu, mai exist\ numai cîteva cu relativ\
vizibilitate. De[i numeroase autoarele care au scris proz\, la noi,
între 1948 [i 1989 [i, în unele cazuri (cum este cel al subevaluatei
Alice Botez), de[i remarcabile prin talent, printr-o acut\ con[tiin]\ a
literarit\]ii (pentru c\ prozatoarele postbelice, multe cu studii filo-
logice, s-au profesionalizat) [i chiar printr-o anumit\ for]\ inovativ\,
ele sînt, practic, „invizibile”.
În cîmpul literar al anilor de comunism mecanismele excluderii pe
criterii de gen par s\ func]ioneze cu infinit mai mult\ precizie decît în
cîmpul literar interbelic. Dincolo de un discurs adesea declarat miso-
gin, societatea româneasc\ din anii ’20-’30 a permis, ca pe o conse-
cin]\ fireasc\ a moderniz\rii, emanciparea femeii – fapt dovedit, între
altele, de avîntul pe care îl ia literatura scris\ de femei. Prin contrast,
în deceniile de dup\ 1948, faldurile somptuoase ale propagandei
comuniste [i, în acela[i timp, ale unui discurs ce se pretinde favorabil
emancip\rii nu fac decît s\ ascund\ o realitate : întoarcerea la cutu-
mele [i la regulile patriarhatului – dar ale unui patriarhat cu mult mai
puternic (întrucît mai în[el\tor), identificabil, cum excelent demon-
streaz\ Mihaela Miroiu în Drumul c\tre autonomie (2004), cu o politic\
de stat discre]ionar\ [i opresiv\.
Examinarea fenomenului de marginalizare a Scriitoarei în cîmpul
literar din perioada comunist\ – fenomen indisolubil legat de, mai
general\, discriminarea femeii în societatea comunist\ – nu face,
desigur, obiectul c\r]ii de fa]\, ci indic\ eventual premisele unei

1. Vezi Mihaela Miroiu, „Comunism, postcomunism”, în Drumul c\tre autonomie.


Teorii politice feministe, Editura Polirom, Ia[i, 2004.

12
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

cercet\ri viitoare. Dac\ insist totu[i atît de mult, în acest preambul,


asupra ideii c\ discursul comunist a exercitat, la noi, o ac]iune inhi-
bitorie asupra literaturii femeilor este pentru c\, totodat\, socotesc c\
„invizibilitatea”, cvasi-ignorarea, azi, a prozatoarelor interbelice de care
m\ ocup aici este cauzat\ într-o important\ m\sur\ tot de ceea ce s-a
întîmplat dup\ 1948 în societatea româneasc\ [i implicit în cîmpul
literar românesc. „Recuperarea” în comunism a unora dintre aceste
autoare – prin anexarea lor ideologic\ – nu a fost una autentic\ [i a
avut (are) ca efect pervers, pe termen mediu, tocmai compromiterea
lor „est-etic\”. Mai mult decît atît : Lucia Demetrius, Cella Serghi,
Ioana Postelnicu [i celelalte nu au fost „recuperate” veridic, ci într-un
mod orwellian, prin vinovata/ideologizata ignorare a contextului în
care s-a produs intrarea Scriitoarei în literatur\.
În continuare „masculin\” prin excelen]\, critica literar\ din vre-
mea comunismului a preluat din critica interbelic\ doar prejudec\]ile,
suspiciunile, rezervele de principiu legate de literatura scris\ de femei,
nu [i – evident totu[i în anii ’20-’30 – spiritul comprehensiv, toleran]a,
curiozitatea fa]\ de un fenomen sincron cu modernitea literar\. Chiar
dac\ nu în mod programatic (ci, probabil, în virtutea unor mecanisme
de percep]ie [i de gîndire induse de aerul viciat ideologic al timpului),
critica perioadei 1948-1989 a l\sat impresia unei perfecte invizibilit\]i
(dac\ nu chiar inexisten]e) a unei componente feminine a cîmpului
literar interbelic. În locul unei prezen]e, s-a v\zut astfel o absen]\.
Unul dintre obiectivele lucr\rii de fa]\ este acela de a le rea[eza pe
scriitoarele interbelice în tabloul mare al epocii lor – de unde au fost
orwellian decupate. A le rea[eza la locul lor înseamn\ totodat\ [i a le
încadra într-o formul\ (în ni[te formule), [i a le (re)evalua estetic [i
critic. Ticu Archip, Henriette Yvonne Stahl, Sanda Movil\, Lucia
Demetrius, Ani[oara Odeanu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana
Gurian se plaseaz\ [i tipologic, [i valoric (cu distinc]iile [i nuan]\rile
de rigoare pe care le voi face pentru fiecare caz în parte) în proxi-
mitatea unor autentici[ti ca Holban, Sebastian, Blecher, {ulu]iu,
Fântâneru – pentru a nu mai spune c\ aceste prozatoare nu sînt
deloc inferioare unor „marginali” (cu toate acestea mai „vizibili” decît
ele) precum Pericle Martinescu, Ion Biberi sau Dan Petra[incu.
Hortensia Papadat-Bengescu – singura scriitoare care s-a afirmat
la vîrf în literatura român\ [i al c\rei loc central în canonul critic
(dac\ nu [i în canonul didactic de unde, surprinz\tor, ca urmare a
„reformei” curriculare din ultimii ani pare s\ fi fost exclus\...) nu mai
suport\, cred, negocieri – beneficiaz\ de o abordare „privilegiat\”.
Traseul s\u biografic, altminteri cunoscut, este urm\rit fragmentar,
în cîteva dintre punctele sale de articula]ie – în dou\ (sub)capitole
simetrice : debutul scriitoarei la Via]a româneasc\, respectiv consacra-
rea ei la cenaclul Sbur\torul –, ca suport pentru o analiz\ de inspira]ie
psihocritic\. Un capitol special, „Hortensia Papadat-Bengescu, «roman-
ciera femeilor»”, sugereaz\ cîteva piste de interpretare, mai pu]in sau

13
Bianca Bur]a-Cernat

deloc accesate în exegeza de pîn\ acum a autoarei, propunîndu-[i


totodat\ s\ deconstruiasc\ anumite cli[ee de receptare ce obtureaz\
(ast\zi ca [i ieri) lectura f\r\ prejudec\]i (literare [i neliterare) a operei
„marii europene”.
Încercînd s\ schi]eze un cîmp al recept\rii prozei „feminine” în
perioada interbelic\, ca [i un cîmp al rela]iilor între]inute de autoare
cu lumea literar\, lucrarea de fa]\ se intereseaz\ totodat\, de[i nu
sistematic, [i de identificarea unor tr\s\turi ale a[a-numitei „scriituri
feminine”, dar afirm\ c\ o asemenea scriitur\ e dependent\ de un
anumit context istoric [i cultural mai degrab\ decît de ni[te deter-
min\ri biologice ori ontologice. Implicit, studiul meu î[i asum\ o
polemic\ purtat\ cu a[a-numitul „feminism al diferen]ei”, pledînd
pentru o readucere în discu]ie a no]iunii – privilegiate în viziunea
unui feminism liberal – de subiect cultural neutru din punct de vedere
sexual [i, în consecin]\, împotriva unei abord\ri enclavizate (excesiv
de atente la „diferen]ele de gen”) a literaturii scrise de femei.

14
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

II
Autoare, c\r]i, tendin]e, formule.
O hart\ a prozei feminine în intervalul
1919-1948

II.1. Proza doamnelor de alt\dat\

În anul 2005, dup\ publicarea seduc\torului s\u eseu despre „inti-


mitatea secolului 19”, Ioana Pârvulescu m\rturisea într-un interviu
c\ uneori î[i imagineaz\ cum ar fi fost dac\, n\scut\ la 1880, [i-ar fi
lansat o carte în 1906... Ipotez\ contrafactual\ incitant\, dar care
idealizeaz\ o epoc\, ne]inînd seama de susceptibilit\]ile pe care le-ar
fi trezit, în urm\ cu un secol [i mai bine, orice preten]ie a unei
doamne – fie [i a unei doamne din high life – de a scrie literatur\. Pe
la sfîr[itul secolului al XIX-lea, o tîn\r\ aspirant\ la gloria literelor
precum Elena V\c\rescu, domni[oar\ de onoare a reginei Elisabeta,
provoac\ zîmbete mali]ioase atunci cînd î[i cite[te versurile în public
sau atunci cînd conferen]iaz\1 . {i chiar [i mai tîrziu, în epoca
interbelic\, o scriitoare emancipat\ precum prin]esa Martha Bibescu
sus]ine pe un ton de badinaj (cu prilejul unei anchete ini]iate de
revista Nouvelles Littéraires) c\
„o femeie care vrea s\-[i exercite puterea de seduc]iune se fere[te ca de
foc s\ m\rturiseasc\ a fi o scriitoare. (...) Iar cînd o femeie vrea s\-i fac\

1. Despre ambi]iile literare [i mondene ale „Elencu]ei” V\c\rescu relateaz\ Paul


Emil Miclescu în cartea sa de memorii, Din Bucure[tii tr\surilor cu cai. Povestri
desuete, Editura Vremea, Bucure[ti, 2007 (edi]ia a II-a), pp. 128-132. Nu
numai pentru domnii misogini, dar chiar [i pentru doamnele din lumea bun\
ocupa]iile scriitorice[ti ale unei femei însemnau „fumuri [i g\rg\uni” : „Mama
se împ\ca greu cu felul ei [al Elenei V\c\rescu] de a avea fumuri [i g\rg\uni
(...), de a se vedea mare poet\, încununat\ cu lauri, aplaudat\, ova]ionat\,
atribuind [i ea, la rîndu-i, distinc]ii, cununi, ramuri de palmier tinerelor
talente [i geniilor lirice ale viitorului. Mama zeflemisea [i parodia primele ei
încerc\ri de versificare, pe care le socotea la nivel de r\va[e de pl\cint\..., dar
pe «Elencu]a» nimic n-o descuraja. Mai tîrziu se ambi]ionase s\-[i recite odele
[i baladele ei în public [i s\ ]in\ conferin]e la Paris, la «Université des
Annales», cenaclu cultural patronat de Yvonne Sarcey (...). Primele ei lu\ri de
contact cu publicul au fost dezastruoase.”

15
Bianca Bur]a-Cernat

r\u alteia, e destul s\ indice culoarea albastr\ a ciorapilor pe care-i


poart\. (...) Eu cînd m\ duceam la bal cu Proust nu spuneam – Doamne,
fere[te ! – c\ scriu. L\sam s\ se cread\ c\ o str\bun\, o rud\ b\trîn\,
scrisese operele mele !”1

La 1906, o Hortensia Papadat-Bengescu nu cuteaz\ s\ scrie altceva


decît scrisori, pentru a menaja susceptibilit\]ile celor apropia]i, care
consider\ literatura (mai ales cînd e practicat\ de o femeie !) un moft.
Tot la 1906, jurnalul unei Constan]a Marino-Moscu, scris în francez\,
este sustras, tradus în limba român\ [i publicat sub semn\tura
tîn\rului Mihail Sadoveanu...2
Înainte de Elena Farago [i de Alice C\lug\ru (care debuteaz\ la
începutul secolului XX3) poetele noastre scriu „o poezie pentru albu-
muri de pensioane”4, tributar\ unui romantism minor. Tot astfel cum,
înainte de Hortensia Papadat-Bengescu [i de Constan]a Marino-Moscu,
proza feminin\ cantoneaz\ în zona sentimentalismului [i a eticismu-
lui naiv, uzînd de formule narative comode. Evident, o eventual\ istorie
a scrisului feminin autohton nu ar avea de înregistrat, pentru perioada
de dinaintea Primului R\zboi Mondial, suficiente titluri viabile estetic.
Sub aspect cantitativ/documentar îns\, produc]ia literar\ (mai cu
seam\ aceea prozastic\) a autoarelor noastre este, înc\ din a doua
jum\tate a secolului al XIX-lea, mai consistent\ decît s-ar crede.
Primele proze – mai mult ori mai pu]in originale – scrise la noi de
o femeie dateaz\ din anii ’60 ai secolului al XIX-lea [i sînt semnate de
o tîn\r\ doamn\, Constan]a DUNCA-SCHIAU (n. 1843), cu studii la
Viena [i la Paris, posesoare a unei diplome în domeniul pedagogiei
ob]inute la College de France5. Cunoscut\ azi (într-o mic\ m\sur\,
fire[te) în primul rînd prin implicarea sa în mi[carea feminist\6, ea
este (pe bun\ dreptate) ignorat\ ca poet\, prozatoare ori autoare

1. Martha Bibescu citat\ de Izabela Sadoveanu în articolul „Literatura feminin\.


Trei scriitoare din genera]ia de azi”, publicat în Via]a româneasc\, an. XXII,
nr. 1-3/1930, pp. 159-166.
2. Acest „caz” va fi înf\]i[at pe larg în capitolul despre literatura autoarelor de la
Via]a româneasc\.
3. Alice C\lug\ru debuteaz\ editorial în 1905 cu Viorele, iar Elena Farago, în
1906 cu volumul Versuri. Ambele autoare scriu o poezie romantic\ în care se
infiltreaz\ vagi nuan]e simboliste.
4. Expresia îi apar]ine lui G. C\linescu [i e folosit\ în Istorie... în leg\tur\ cu
poezia Matildei Cugler-Poni.
5. A se vedea [i articolul de dic]ionar despre Constan]a Dunca-Schiau semnat
de St\nu]a Cre]u în Dic]ionarul literaturii române de la origini pîn\ la 1900,
Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1979.
6. În vremea domniei lui Al. I. Cuza, a contribuit cu propuneri importante la
elaborarea legii înv\]\mîntului (1864). Propunerile sale vizau organizarea
înv\]\mîntului pentru fete. Vezi {tefania Mih\ilescu, Din istoria feminismului
românesc. Antologie de texte (1838-1929), ed. cit., p. 21. Constan]a Dunca-
-Schiau este [i autoarea unui volum despre emanciparea femeii, Feminismul
în România, ap\rut în 1904.

16
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

dramatic\1. Fondînd la Bucure[ti revista Amicul familiei, Constan]a


Dunca-Schiau public\ în paginile acesteia nu mai pu]in de cinci
romane foileton : Estella, Omul Negru, Elena M\nescu. Romans na]io-
nal 2 (toate trei în 1863), O familie din Bucure[ti. Iezui]ii României
(1865, publicat în volum în 1867) [i Sub v\lul Bucure[tilor. Fiica adop-
tat\ (1868) – nara]iuni sentimentale [i, dup\ modelul lui Alexandre
Dumas (stîngaci copiat), cu intrig\ aventuroas\, respectînd o re]et\
din care nu lipse[te motivul orfanului sau al copilului pierdut, dup\
cum nu lipse[te nici inten]ia moralizatoare. Întîmpl\rile narate ]in de
o recuzit\ senza]ionalist\ : într-o suburbie bucure[tean\ o fiic\ î[i
r\zbun\, prin crim\, mama ; o tîn\r\ fragil\, cel mai adesea cînt\rea]\
de oper\, trece prin experien]e dramatice, dar o salveaz\ la timp un
domn cu alur\ de aristocrat ; un tîn\r curajos s\vîr[e[te fapte justi-
]iare [.a.m.d. Uneori autoarea se serve[te de artificiul romanului
epistolar (ca în Elena M\nescu) ori de acela al fragmentelor de jurnal
introduse în nara]iune (ca în Sub v\lul Bucure[tilor). Bineîn]eles,
aceste romane nu au decît o valoare documentar\ ; ceea ce atrage
îns\ aten]ia asupra autoarei lor – în afar\ de productivitate, în afar\
de u[urin]a de a îns\ila, într-un ritm de o anumit\ alerte]e, cli[ee ale
literaturii de colportaj –, este tentativa de a densifica o nara]iune
schematic\ [i previzibil\ prin realizarea unei picturi de medii, modelul
fiind, probabil, acela al lui Bolintineanu din romanele ([i ele naive)
Manoil (1855) [i Elena (1862). De notat c\ romanele-foileton ale
Constan]ei Dunca-Schiau apar într-o perioad\ în care romanul popular
autohton se g\sea într-o faz\ incipient\, concurat înc\ de romanele
de serie traduse din francez\ : un G. Baronzi [i un Ioan M. Bujoreanu,
ei în[i[i traduc\tori ai unor asemenea produse fic]ionale, se pierd
astfel în marea de pove[ti senza]ionaliste de import3 .
În ultimele dou\ decenii ale secolului al XIX-lea cre[te num\rul
autoarelor care public\ în foileton proz\ de factur\ sentimental-sen-
za]ionalist\. „Re]etei” mai înainte descrise i se adaug\ o doz\ mai
puternic\ de tezism feminist. De pild\, militanta feminist\ Maria
FLECHTENMACHER (n. Mavrodin ; 1838-1888) – actri]\ angajat\ în
trupa de teatru a lui Matei Millo [i ulterior în cea a lui Mihail Pascaly ;
poet\ [i autoare de vodeviluri submediocr\ – public\ în Femeia român\,
de-a lungul mai multor numere din 1878, Necompatibilitatea sau efec-

1. Constan]a Dunca-Schiau nu figureaz\ în Dic]ionarul General al Literaturii


Române (Ed. Academiei, 2004).
2. Romanul a ap\rut mai întîi în limba francez\, la o editur\ parizian\ (în 1862),
cu titlul Eléna. Phanariotes et roumains.
3. Vezi : Dinu Pillat, „Cum se deschide la noi gustul pentru romanul senza]ional”,
în Mozaic istorico-literar, Editura pentru Literatur\, Bucure[ti, 1969, pp.
87-101 ; {tefan Cazimir, Pionierii romanului românesc, antologie [i studiu, Ed.
Minerva, Bucure[ti, 1962 ; Paul Cornea, „Constituirea unui gen. Între «ro-
mance» [i «novel» : romanul românesc în secolul al XIX-lea”, în Regula jocului,
Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1980, pp. 263-285.

17
Bianca Bur]a-Cernat

tele educa]iunei, roman moralizator în preambulul c\ruia se precizeaz\ :


„Iat\ un mic roman] foarte interesant care ne va da o mai exact\ idee
despre suferin]ele b\rbatului din cauza neinstruirii femeii”... Inspirat
din proza surorilor Brontë [i a lui Jane Austen, romanul Emiliei
LUNGU (1853-1932) – poet\, prozatoare, înv\]\toare la prima [coal\
primar\ de fete din Banat –, Elmira („roman original în trei p\r]i”,
ap\rut în 1882 în mai multe numere din revista Familia) relateaz\
experien]ele unei guvernante, abordînd – tot dintr-un unghi mora-
lizator – tema emancip\rii femeii. Romane sentimentale, cu ambi]ii de
radiografiere a unor medii sociale, scriu ([i public\ în foileton) autoare
ca Alba Monte (Eliza Opran) – O soart\ stranie (1880) –, Emilia Carlen
– O c\s\torie str\lucit\ (1891) –, Maria Eschenazi – Estella [i Maria
sau r\splata virtutei (1894) sau, la începutul secolului XX, Eugenia
Ianculescu de Reus – În amurgul vie]ii (1906).
De aceast\ „tradi]ie” a prozei feminine foiletonistice oscilînd între
sentimentalism/senza]ionalism [i moralizare nu este str\in\ nici
socialista Sofia N|DEJDE (1856-1946), foarte activ\ în publica]ii de
orientare democrat\ (în primul rînd la Contemporanul fra]ilor N\dejde)
de la sfîr[itul secolului al XIX-lea [i de la începutul secolului XX,
bun\ traduc\toare, se pare, din limbile englez\, francez\, italian\,
rus\ [i polon\ [i, nu în cele din urm\, prozatoare uimitor de prolific\
(dac\ ne gîndim c\, dincolo ac]iunea militant\ în care se implic\ [i
dincolo de preocup\rile sale intelectuale, ea î[i asum\ [i obliga]iile
unei femei cu o familie numeroas\). Sofia N\dejde este, în felul ei, o
for]\. Activ\ pîn\ tîrziu în via]a public\, e de o curiozitate intelectual\
apreciabil\, se ]ine în permanen]\ la curent nu numai cu nout\]ile
literare, ci [i cu descoperirile [tiin]elor – în perioada interbelic\,
articolele sale tr\deaz\, de pild\, interesul pentru psihanaliz\. Din
p\cate, aceast\ aviditate de cunoa[tere [i acest interes pentru nou nu
se reflect\ [i în literatura Sofiei N\dejde – tradi]ionalist\ ca formul\,
prea pu]in imaginativ\, tezist\. În proza acestei autoare r\zbat ecouri
tîrzii ale romantismului [i sînt evidente influen]ele naturalismului
zolist. O atitudine moralizatoare ce condamn\ f\]i[ vicii, nedrept\]i,
inechit\]i d\ tonul [i în nuvelele, [i în romanele Sofiei N\dejde.
Scenele justi]iare, neverosimile, sînt de o duritate excesiv\ : în nuvela
A[a a fost s\ fie un fl\c\u î[i ucide tat\l be]iv, care se înc\p\]îna s\
nu-i cedeze o parte din p\mînt ; aruncîndu-l într-o fîntîn\ p\r\sit\, îi
strig\ melodramatic : „Nu-mi dai p\mînt, ]i-oi da eu ap\, îs galanton !”
Crima nu e îns\ numai a tîn\rului, care luptase în r\zboiul de inde-
penden]\ [i fusese am\git, ca mul]i al]ii, c\ va primi p\mînt drept
r\splat\ : „Fie de capul celor ce m-au împins la asta, eu nu-s de vin\,
trebuie s\ tr\iesc, vreau s\ tr\iesc, ce s\ fac ? St\pînirea te nedrept\-
]e[te, p\rintele chiar te nedrept\]e[te (...)”. Proza militantei socialiste
postuleaz\ maniheic (ca în nuvela Dou\ mame) opozi]ii naive între
„nedrept\]i]i” [i „asupritori”, între copilul oropsit [i odrasla r\sf\]at\
a boierilor, între femeia s\rac\ [i femeia bogat\ [.a.m.d., ratînd

18
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

întotdeauna observa]ia social\, complexitatea realit\]ilor tematizate.


Volumelor de proz\ scurt\ – Nuvele (1893), Din chinurile vie]ii. Fiecare la
rîndul s\u (1895), Din lume pentru lume. Povestiri din popor (1909) –,
„inspirate” în mare parte de tensiunile lumii rurale a sfîr[itului de
veac (mediu pe care totu[i scriitoarea nu l-a cunoscut direct !...), li se
adaug\, în primul deceniu al secolului XX, cinci romane sentimentale
[i de moravuri, eticiste [i senza]ionaliste, pe linia mai vechilor produc-
]iuni fic]ionale ale Constan]ei Dunca-Schiau dar scrise mai matur
(ap\rute ini]ial în foiletonul Universului sau al altor publica]ii ; nu
toate retip\rite ulterior în volum) : Patimi (1902), Tragedia Obrenovi-
cilor (1903), Irimel sau întîmpl\rile unui tîn\r român în Rusia, Mangiuria
[i Japonia (1904), Robia banului (1906), P\rin]i [i copii (1907), cel mai
cunoscut roman fiind primul, Patimi, istoria tezist-feminist\ a unei
tinere bovarice1.
Cu o anvergur\ tematic\ mai redus\, proza Constan]ei HODO{
(1860-1934) este totu[i mai acut\ (decît aceea a Sofiei N\dejde), mai
nuan]at\ în surprinderea psihologiilor [i în schi]area unor situa]ii
„dramatice”. Mai cu seam\ „sufletul feminin” e investigat de autoare
cu o oarecare fine]e ; abstrac]ie f\cînd, desigur, de cli[eele roman-
tismului minor, de – bun\oar\ – sinuciderile din dragoste orchestrate
de o întreag\ recuzit\ stihial\. Cel pu]in prin cîteva texte din Departe
de lume (1909) [i din Aci, pe p\mînt (1914) Constan]a Hodo[ anun]\
proza de analiz\ a interiorit\]ii feminine cultivat\ de autoarele afir-
mate în epoca interbelic\. (Celelalte trei volume de nuvele – Aur !...,
1893 ; Spre fericire, 1897 ; Frumos !, 1905 –, ca [i romanul Martirii, din
1908, sînt prea pu]in semnificative.)
Oratoare feminist\ ale c\rei conferin]e sus]inute la Ateneul Român
sînt, [i în epoc\, [i mai tîrziu, ]inta unor ironii devastatoare, Smara
(Smaranda Gheorghiu/Gârbea,1857-1944) scrie o proz\ „educativ\”
conven]ional\, surprinz\tor de pu]in curajoas\ în raport cu textele
sale de atitudine. Din numeroasele-i romane [i volume de nuvele nu
se re]ine nici m\car un titlu. De altfel, titluri precum Fata tatii sau
B\iatul mamei nu pot fi invocate nici m\car pentru pitorescul docu-
mentar.
Un caz aparte este acela al extravagantei Bucura DUMBRAV| (Fany
Seculici ; 1868-1926), autoarea unor romane de aventuri (Haiducul,
1908 ; Pandurul, 1912 – scrise îns\ în german\, nu în român\) – unde
reg\sim personaje ca Iancu Jianu [i Tudor Vladimirescu –, romane
cu o intrig\ bine condus\ [i, de aceea, cu un oarecare succes de
public. Scriitoarea pasionat\ de teozofie [i de ascensiunile montane îi
este, în orice caz, superioar\ ca tehnic\ narativ\ unui „profesionist”
al romanului de aventuri precum N.D. Popescu.

1. O excelent\ analiz\ a prejudec\]ilor patriarhaliste interiorizate de autoarea


romanului Patimi întreprinde Elena Zaharia-Filipa[ în Studii de literatur\
feminin\, Ed. Paideia, Bucure[ti, 2004, pp. 93-103.

19
Bianca Bur]a-Cernat

Men]ion\m de asemenea, în treac\t, în acest preambul dedicat


„precursoarelor”, trei expresive c\r]i de proz\ memorialistic\. Prima,
Istoria vie]ii mele, pus\ pe hîrtie prin 1863 dar publicat\ abia în 1926
(în Convorbiri literare), este confesiunea neliteraturizat\ (scris\ „cu o
liminar\ sinceritate” – în termenii lui Camil Petrescu...) a unei „nefe-
ricite” boieroaice din Moldova, Elena HARTULARI (1810- ?). Celelalte
dou\ – Amintiri (1886) [i Cîte ceva (1909) – îi apar]in publicistei
feministe Cornelia EMILIAN (1840 ? –1910), transilv\neanc\ ajuns\
pe la mijlocul secolului al XIX-lea, împreun\ cu primul so], la Ia[i (un
Ia[i pe care îl prive[te cu ochi critici...) [i, ulterior, odat\ cu a doua
c\s\torie, stabilit\ la Bucure[ti. În Cîte ceva1 – volum nemen]ionat de
niciunul dintre dic]ionarele noastre de literatur\ – amintirile, neordo-
nate cronologic, sînt organizate într-o nara]iune evocativ\ mozaicat\,
sub form\ de flash-uri ori de anecdote. Spre deosebire de Elena
Hartulari, cu tonul ei de permanent lamento, Cornelia Emilian este o
memorialist\ cîrtitoare, deloc „feminin\” în însemn\rile-i ironic-mu[-
c\toare.
În fine, dintre scrierile prozastice ale foarte tinerei Iulia HASDEU
(1869-1888) – ap\rute postum – re]inem nu atît copil\rosul roman în
francez\ Mademoiselle Maussade (Domni[oara Ursuza), cît surprin-
z\tor de matura sa proz\ diaristic\2 .
În general energice, entuziaste, gata s\ se implice în activit\]i
diverse, în înv\]\mînt, în publicistic\, în societ\]i de binefacere sau
în organiza]ii ce pledeaz\ pentru emanciparea femeii, cele dintîi lite-
rate ale noastre sînt, f\r\ îndoial\, ni[te diletante într-ale scrisului.
Literatura lor [i-a v\dit foarte curînd perisabilitatea. Cu pasiune [i în
acela[i timp cu modestie, ele preg\tesc îns\ terenul pentru ivirea [i
afirmarea unor talente feminine autentice.
Acestor pioniere – între care cele mai multe, cum remarca [i Dora
Pavel într-un mai vechi articol din Apostrof 3, sînt fiice, surori sau

1. Cornelia Emilian, Câte ceva, Tipografia modern\ Grigore Luis, Bucure[ti,


1909.
2. Jurnalul Iuliei Hasdeu (destul de masiv, început la vîrsta de [apte ani !) a fost
publicat integral în 2000 sub titlul 19 file de jurnal la Editura Eminescu,
într-o edi]ie îngrijit\ de Crina Decusar\-Boc[an.
3. „Cum ni s-ar recomanda, a[adar, aceast\ prim\ doamn\, de unde ar trebui s\
reînnod\m firul unei biografii mai mult sau mai pu]in roman]ate ? C\ci fiic\
a lui Gh. Asachi [i so]ie a scriitorului francez Edgar Quinet (Hermiona
Asachi-Quinet), mam\ a folcloristului [i muzicianului Teodor T. Burada (Maria
Burada), sor\ mai mare a lui Titu Maiorescu (Emilia Maiorescu-Humpel),
so]ie a aceluia[i Titu Maiorescu (Ana Maiorescu) sau fiic\ a lui din prima
c\s\torie, cea cu Clara Kremnitz (Livia Maiorescu Dymsza), mam\ a lui N.
Iorga (Zulnia Iorga), nepoat\ a lui Gr. Alexandrescu [i so]ie a poetului George
O. Gârbea (Smara), so]ie a lui C. A. Rosetti (Maria Rosetti), sor\ a lui Octav
B\ncil\ [i so]ie a lui Ioan N\dejde (Sofia N\dejde), fiic\ a lui Hasdeu (Iulia
Hasdeu) sau iubit\ a lui Eminescu (Veronica Micle), so]ie a poetului Artur
Stavri [i mam\ a scriitorului M. Sevastos (Elena Didia Odorica Sevastos),

20
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

so]ii ale unor b\rba]i cunoscu]i, ducînd deci o existen]\ de depen-


den]\ [i subordonare – le vor succeda, în climatul transform\rilor
sociale de dup\ Primul R\zboi Mondial, „fiicele” [i „nepoatele” lor mai
curajoase, mai dezinhibate, mai emancipate (de[i înc\ nu pe deplin)
[i, cuvîntul trebuie subliniat, mai revoltate.

II.2. Desant feminin interbelic

Revolta este atitudinea definitorie pentru cele mai reprezentative


scriitoare interbelice – de la Hortensia Papadat-Bengescu pîn\ la
Sorana Gurian – ascuns\, prin variate strategii, în structura de adîn-
cime a literaturii lor. Profilul Scriitoarei interbelice este profilul Revol-
tatei. Cu nuan]\rile de rigoare – aceast\ „revolt\” variind în intensitate
[i înscriindu-se în registre de manifestare ce merg de la refulare [i
autocenzur\ (ca în cazul prozatoarelor Vie]ii române[ti) pîn\ la explo-
zia insurgent\ (ca în cazul unora dintre prozatoarele încurajate la
cenaclul Sbur\torul). În paralel cu un scenariu al afirm\rii de sine [i
al afirm\rii în lumea literar\ pe care îl contureaz\ parcursul fiec\reia
dintre autoarele prezentate micro-monografic în lucrarea de fa]\ se
întrevede, filigranat, [i un scenariu al revoltei : fa]\ de condi]ia femi-
nin\ constrîng\toare, fa]\ de autoritatea (resim]it\ ca ilegitim\ a)
familiei, fa]\ de o alteritate (masculin\) opresiv\.
Proza autoarelor noastre interbelice codific\ anumite tensiuni spe-
cifice unei etape a modernit\]ii europene în care „eroul” de prim-plan
e refulatul, „minorul”, oprimatul, marginalizatul, „bolnavul”. Este
vorba de o modernitate în criz\, guvernat\ de nevroze [i deificîndu-l
pe „doctorul Freud”, definit\ de o accelerat\ deriv\ identitar\1. Aceast\
criz\ – survenit\ la noi dup\ Primul R\zboi Mondial, cu un decalaj de
dou\-trei decenii fa]\ de civiliza]iile central-europene – este ocazia
fericit\ pentru redefinirea unor roluri sociale [i afirmarea femeii în
spa]iul public.

sor\ a poetului Gh. Kernbach, cunoscut sub pseudonimul Gh. Din Moldova
(Cornelia din Moldova) sau, în fine, sor\ a istoricului A.D. Xenopol (Adela
Xenopol), prima doamn\ a literelor noastre pare predestinat\ unei existen]e
iner]iale în umbra marilor b\rba]i” (Dora Pavel, „Care e prima autoare din
literatura român\ ? «Trecute vie]i de doamne...»”, în Apostrof, anul IV, nr. 6
(37), 1993, p. 3.
1. Pentru o analiz\ a acestei dimensiuni a modernit\]ii europene vezi Jacques
Le Rider, Modernitatea vienez\ [i crizele identit\]ii, Traducere de Magda Jean-
renaud, Postfa]\ de Adriana Babe]i, Editura Universit\]ii „Alexandru Ioan
Cuza”, Ia[i, 2003 [i Jurnale intime vieneze, Traducere din limba francez\ [i
prefa]\ de Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Ia[i, 2001 (edi]ia a II-a) ; dar
[i Carl E. Schorske, VIENA fin-de-siècle. Politica [i cultur\, Traducere de
Claudia Ioana Doroholschi [i Ioana Ploe[teanu, Editura Polirom, Ia[i, 1998.

21
Bianca Bur]a-Cernat

Tematizarea – mai clar\ sau mai ambigu\ a – acestei revolte a


„marginalului”, dublate de o c\utare identitar\ (a unei identit\]i
„feminine” în cazul acesta), este ceea ce d\ coeren]\ prozei autoarelor
noastre interbelice, dincolo de fire[tile deosebiri de viziune [i de
formul\. Obsesia autodefinirii [i a autoafirm\rii feminine plute[te, de
fapt, în aerul vremii ; Fata modern\ (Olga, eroina cosmopolit\ din
romanul Ani[oarei Odeanu, C\l\tor din noaptea de Ajun), Revoltata
(întrupat\ într-un personaj ca Nory feminista), Artista dezinhibat\
(pictori]a Vivian imaginat\ de Sorana Gurian în Zilele nu se întorc
niciodat\), Curajoasa care înfrunt\ cu succes prejudec\]i sociale
(Diana Slavu din bestsellerul Cellei Serghi, Pînza de p\ianjen) [i alte
asemenea figuri par fantasme elaborate de subcon[tientul colectiv al
epocii. {i conservatorii misogini – pentru care apari]ia „femeii mo-
derne” este un simptom al disolu]iei unei „legitime” ordini sociale
tradi]ionale –, [i sus]in\torii emancip\rii feminine constat\, cu îngri-
jorare, resemnare sau speran]\, tot mai vizibila prezen]\ a femeii în
via]a public\. Iar printre fantasmele ivite în jurul acestei (într-un fel
neobi[nuite) prezen]e se reg\se[te [i imaginea femeilor scriitoare pre-
g\tite s\ ia cu asalt cetatea literelor :

„Tinerii litera]i, cei mai tineri, au devenit politici [i au l\sat literatura în


seama fetelor. De-acum înainte, literatura [i cultura vor fi treburi femi-
nine sau ale unor b\rba]i impoten]i [i efemina]i. De altfel, nu vede]i c\
literatura celor mai tineri (b\rba]i) este trist\, pesimist\ [i ru[inoas\ de
a fi literatur\ ? În schimb, literatura fetelor ia ofensiva cu optimism,
amor, moralitate, voie bun\ [i – cum este firesc – mediocritate. Nu mai
avem deci scriitori tineri. Dar avem fete, numai fete, [coli de fete, interio-
ritate de fete, fete amoroase, fete studente. Înainte, fetelor ! S\ face]i
cultur\ [i buc\t\rie ! {i iat\ buc\t\ria devenit\ salon cultural : Erastia
Peretz, Ani[oara Odeanu, Lucia Demetrius, Yvonne Rossignon, Sidonia
Dr\gu[anu, Marta R\dulescu, Coca Farago, Elena Eftimiu etc. etc.”1 –

scrie tîn\rul Eugen Ionescu pe la mijlocul anilor ’30, cînd intrarea


femeii în lumea literar\ a devenit deja un fenomen – deplîns de unii,
acceptat de al]ii ca inerent vie]ii moderne. Imaginea femeii scriitoare
este consecvent caricaturizat\ în presa anilor ’20-’30. Cu toate aces-
tea, ea sfîr[e[te prin a infuza subversiv mentalul misogin al epocii.
La Palat, Regina Maria – ea îns\[i îndeletnicindu-se cu scrisul –
adun\ în juru-i o mic\ societate de femei literate. În saloanele marii
burghezii bucure[tene, patronate de doamne ca Irina Procopiu, Maruca
Cantacuzino sau Cella Delavrancea-Lahovary [i unde se improvizeaz\
uneori semi-oficiale „[ez\tori” literare, literatura feminin\ î[i g\se[te
vad, fie [i ca simplu moft monden. La cenaclurile literare (în primul
rînd la „Sbur\torul”) [i la conferin]ele publice asisten]a feminin\ este
tot mai numeroas\ – pentru ca încet-încet din rîndurile auditoriului

1. Eugen Ionescu, „Genera]ia fetelor”, în Via]a literar\, X, nr. 2/1935, p. 1.

22
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

doamne cu personalitate s\ se ridice ele însele la tribun\1 . În amfi-


teatrele universitare, mai cu seam\ la Litere, Medicin\ [i Drept,
componen]a studen]easc\ se „feminizeaz\” progresiv dup\ 19202.
Tinere înzestrate cu talent [i mai ales cu îndr\zneal\ sînt acceptate în
redac]iile ziarelor : evident, nu li se încredin]eaz\ subiecte politice, în
atribu]iile lor intrînd îndeosebi interviurile pentru pagina cultural\,
articole de interes „feminin” (Universul, Curentul, Adev\rul, Diminea]a,
Timpul g\zduiesc cîte o rubric\ numit\ generic „Cronica feminin\”...),
cronica monden\ sau anumite reportaje sociale3. Tot mai multe doamne
se gîndesc, cu temei sau nu, c\ ar putea încerca s\ scrie literatur\4.
Dar, mai mult decît atît, în ciuda neîncrederii de principiu manifestate
înc\ în lumea literar\ fa]\ de scrisul feminin, efigia fantasmatic\ a
femeii scriitoare devine o provocare chiar [i pentru unii dintre miso-
ginii declara]i.
Un personaj ca Doamna T. nu s-a n\scut întîmpl\tor în romanul
lui Camil Petrescu, ci din magma fantasmatic\ a unei epoci în care
femeia, odinioar\ obedient\ fa]\ de o lege nescris\ a t\cerii, cap\t\ în
fine ini]iativa cuvîntului. Independenta, discreta, rafinata, atipica
Doamn\ T., înrudit\ prin sensibilitate [i preocup\ri cu cîteva eroine
ale Hortensiei Papadat-Bengescu – bun\oar\ cu „Romanciera” din
Femei, între ele, cu Laura din Balaurul sau cu Mini, autoarea unei
poetice teorii a „trupului sufletesc” – este în proza noastr\ interbelic\
reprezentata-simbol a unei categorii de personaje feminine (reale
[i fic]ionale în egal\ m\sur\) tot atît de caracteristice (de[i mai dis-
crete) pentru perioada „anilor nebuni” ca [i alte tipologii ale femeii
emancipate. Este vorba despre categoria femeilor scriitoare (ori cu
calit\]i de poten]iale scriitoare) sau, mai larg, a celor cu preocup\ri

1. Cea mai str\lucit\ dintre „conferen]iarele noastre interbelice” este Alice Voi-
nescu (1885-1961), profesor de estetic\ [i istorie a teatrului la Conservatorul
de Teatru [i Art\ Dramatic\ din Bucure[ti.
2. Detalii foarte pre]ioase – inclusiv statistici – legate de condi]ia studentelor din
România interbelic\ am g\sit în volumul Vioric\i Pintilescu, Aspecte din viea]a
studentelor (Încercarea unei anchete de psihologie social\), ap\rut în 1937 la
Tipografia „Cartea Româneasc\” din Cluj. Volumul interpreteaz\ rezultatele
unei anchete realizate în 1937 de un colectiv de cercet\tori de la Institutul de
Psihologie din Cluj.
3. Pîn\ tîrziu, [i nu doar în presa româneasc\, femeii-jurnalist îi vor fi încre-
din]ate cu prec\dere subiecte de mai mic\ importan]\. Într-o cunoscut\ carte
din anii ’90, Revolution from Within. A Book of Self-Esteem (Revolu]ia interioar\.
Cartea respectului de sine), feminista american\ Gloria Steinem evoc\, a
propos de experien]a sa de jurnalist\, [i „teama c\ s-ar putea s\ ajung (...) în
ghetoul rubricilor «de interes pentru femei» de care fugeam” (Edi]ia româ-
neasc\ a c\r]ii, în traducerea Voichi]ei N\chescu [i a Anc\i Pârvulescu :
Polirom, Ia[i, 2001).
4. Preten]ia c\ „orice femeie poate s\ scrie” este demontat\ ironic chiar de o
scriitoare, de Ticu Archip, într-o schi]\-pamflet publicat\ în Adev\rul (Vezi :
„Orice femeie poate s\ scrie...”, în Adev\rul, an LI.,nr. 16 283, joi 25 febr.
1937, p. 2).

23
Bianca Bur]a-Cernat

intelectuale – precum, iat\ un alt exemplu, Ioana din romanul omo-


nim al lui Holban –, eroine puse în umbr\ de Adelele [i de Otiliile
epocii întrucît acelea sînt mai „feminine”, mai seduc\toare, mai mo-
deste în acela[i timp [i mai u[or de în]eles din unghiul unei concep]ii
conservatoare a feminit\]ii. Nu-i de mirare, de altfel, c\ asupra cali-
t\]ilor scriitorice[ti ale Doamnei T. nici comentatorii interbelici, nici
cei de mai tîrziu nu au g\sit de cuviin]\ s\ insiste. Tema femeii scrii-
toare – intrat\, iat\, [i într-o oper\ de vîrf a literaturii „masculine” –
a p\rut ([i s-ar putea ca înc\ s\ mai par\...) de importan]\ secundar\.
În mod simbolic, intrarea femeii în lumea literar\, afirmarea sa ca
scriitoare – nu prin excep]ie, ci ca o consecin]\ logic\ a emancip\rii
sociale –, este suplimentar legitimat\ prin acest personaj, prin Doamna
T. Patul lui Procust afirm\ firescul prezen]ei feminine în cetatea literelor.
Cum s-a înfiripat sub condeiul lui Camil Petrescu silueta Doamnei
T. ? E îndeob[te cunoscut\ farsa pus\ la cale de scriitor în 1925 în
paginile revistei pe care o conducea, în Cetatea literar\ : neprimind la
un moment dat un text pe care Liviu Rebreanu i-l promisese, îl
înlocuie[te cu un fragment de proz\ epistolar\ semnat\ cu ini]iala T.
[i atribuit unei necunoscute. De o acut\ analiz\ a „sufletului feminin”,
fragmentul cu pricina este semnalat de E. Lovinescu într-un destul
de lung articol din Sbur\torul, criticul entuziasmîndu-se la apari]ia
unei noi, misterioase scriitoare... Dar autoarea debutant\ salutat\ de
E. Lovinescu nu e decît o foarte plauzibil\ fic]iune, e eroina c\reia,
ulterior, în subsolurile romanului Patul lui Procust (1933) i se va
recomanda s\ scrie literatur\ – altfel spus, s\ noteze „cu o liminar\
sinceritate ceea ce a sim]it, ceea ce a gîndit, ceea ce i s-a întîmplat în
via]\”... Acela[i sfat îl va da Camil Petrescu, în anii ’30, de cîte ori se
va ivi prilejul, [i unor tinere întîlnite în varii circumstan]e mondene.
Aceste tinere se numesc Lucia Demetrius, Ani[oara Odeanu sau Cella
Serghi ; [i în fiecare dintre ele autorul Ultimei nop]i... vede obsesiv o
Doamn\ T.
Experimentul pus în oper\ de Camil Petrescu la mijlocul anilor
’20, acela de a scrie din perspectiva unei femei, va fi fost probabil
sugerat [i de eviden]a unei tot mai semnificative prezen]e feminine în
literatura momentului : Hortensia Papadat-Bengescu e de-acum un
nume, peste mai pu]in de un an va publica primul volum din istoria
Hallipilor, citit în mai multe [edin]e ale cenaclului Sbur\torul ; iar
destule alte autoare promit s\ se fac\ remarcate – cîteva nu doar prin
revendic\ri zgomotoase, ci [i prin talent. Au debutat deja înainte de
1925-1926 (cînd Camil Petrescu o lanseaz\ pe Doamna T. [i cînd
romanul Fecioarele despletite st\ s\ apar\) scriitoare ca Henriette
Yvonne Stahl, Otilia Cazimir, Lucia Mantu, Ticu Archip, Sanda
Movil\, figuri notabile ale scrisului feminin de dup\ Primul R\zboi
Mondial. Dar num\rul femeilor care scriu, public\ (unele chiar cu o
oarecare constan]\) ori î[i citesc produc]iunile în cenacluri se ridic\
la cîteva zeci.

24
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

În 1925, anul apari]iei Doamnei T. în literatura român\, se produce


un eveniment rareori evocat de istoriile literare1, semnificativ îns\ ca
indiciu al unei con[tiin]e de sine – de nu [i al unui început de
profesionalizare – a scrisului feminin : se înfiin]eaz\ Societatea Scrii-
toarelor Române, recunoscut\ juridic un an mai tîrziu. Nemul]umite
de statutul lor marginal, aproximativ cincizeci de scriitoare grupate
în jurul Adelei Xenopol2 declar\ r\zboi Societ\]ii Scriitorilor Români
(fondat\ în 1908) [i hot\r\sc s\ înfiin]eze o societate a lor, spre a le fi
mai bine reprezentate [i ap\rate interesele. Natalia Negru (vestita
Helianta...) face oficiile de secretar general, iar M\rg\rita Miller-
-Verghy de]ine rolul de viceprezident\. Ca „organ de propagand\” al
societ\]ii nou create ia fiin]\ Revista Scriitoarei, publica]ie lunar\
condus\ de Adela Xenopol, publicist\ [i feminist\ asidu\, care are
deja experien]a altor trei reviste înfiin]ate de ea de-a lungul vremii,
Românca, Dochia [i Viitorul Româncelor – toate trei cu un tiraj mai
degrab\ simbolic [i cu existen]\ efemer\. Subtitlul noii publica]ii,
Literatur\, art\, chestiuni sociale, semnalizeaz\ curajos în direc]ia
unei formule eclectice, în cadrul c\reia se amestec\ interesul pentru
literatur\ [i preocup\rile de natur\ ideologic\. Revista apare din
noiembrie 1926, într-un format de [aisprezece pagini, cu o grafic\
elegant\, cuprinzînd articole-medalion dedicate unor personalit\]i
feminine, fragmente de proz\, piese de teatru, articole de atitudine pe
tema emancip\rii feminine, cronici [i recenzii ale unor c\r]i publicate
de scriitoare române, „Cronica artistic\” [i „Cronica revistelor” (rubrici
redactate de Aida Vrioni3 [i, uneori, de Constan]a Hodo[), transcrieri
ale unor conferin]e, note privind activitatea Societ\]ii Scriitoarelor.
Nici o semn\tur\ masculin\ ! Nici un rînd despre vreo carte a vreunui
confrate ! Enclavizare perfect\.
Un articol-argument semnat de Adela Xenopol în primul num\r al
Revistei Scriitoarei, „La merit egal, drept egal”4, ne face ast\zi s\
zîmbim în]eleg\tor. Publicista arat\, pe un ton b\t\ios, care sînt

1. Nici Dic]ionarul cronologic coordonat de I.C. Chi]imia [i Al. Dima (Editura


{tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1975) nu consemneaz\ înfiin]area
Societ\]ii Scriitoarelor Române.
2. Adela Xenopol (1861-1939) – sor\ a istoricului A. D. Xenopol ; prozatoare,
poet\, autoare de piese de teatru, implicat\ în mi[carea feminist\. A debutat
în 1888 cu volumul Versuri [i istorisiri. A publicat consecvent, în periodice [i
în volum, [i înainte [i dup\ Primul R\zboi Mondial. Este autoarea unor
romane istorice naive, Pe urma r\zboiului (1913) [i Uragan (1922).
3. Aida Vrioni (1880-1954) – prozatoare, autoare dramatic\, ziarist\, militant\
feminist\. A publicat dou\ romane : R\t\cire (1923), Fata-sport (1925) [i un
volum de proz\ eseizant\, cu inserturi diaristice, {i zilele gr\iesc (1927). Aida
Vrioni este, dac\ nu prima (cum afirm\ M\rg\rita Miller Verghy [i Ecaterina
S\ndulescu în Evolu]ia scrisului feminin în România – 1935), cel pu]in una
dintre primele femei care au exercitat la noi profesinea de jurnalist.
4. Adela Xenopol, „La merit egal, drept egal”, în Revista Scriitoarei, an. I, nr. 1,
noiembrie 1926, p. 1.

25
Bianca Bur]a-Cernat

ra]iunile unei societ\]i literare organizate exclusivist pe criterii de sex


(de gen, am spune azi) : [ansele scriitoarelor de a se afirma nu sînt
egale cu ale confra]ilor scriitori, pentru c\ autoarele nu sînt privite ca
intelectuale/artiste, ci în primul rînd ca femei, reu[ita lor în lumea
literar\ fiind condi]ionat\ de „farmecul feminin”. „Scriitoarea nu este
înc\ investit\ cu valoare intelectual\, ea nu se prezint\, ci se stre-
coar\.” Cît despre succesul confra]ilor scriitori, acesta se datoreaz\
în mare m\sur\ politicii : „Partidul la putere (oricare ar fi) creeaz\ din
mediocrit\]i nu numai mari politicieni [i financiari, dar [i mari autori.
În sfîr[it, avem [i noi ceva original. Autorii partidului !” Ar fi fost
interesant ca Adela Xenopol s\ dea ni[te exemple concrete, dar ea
r\mîne în zona ambiguit\]ii, a simplelor insinu\ri : „Într-un astfel de
sistem, scriitoarea nef\cînd politic\, e mazilit\ de la toate drepturile
ce i se cuvin legal, a[a c\ e nevoie de un bloc de rezisten]\ pentru a
ajunge la acelea[i demnit\]i de care abuzeaz\ cu prisosin]\ colegii
no[tri”. Dup\ toate aparen]ele, ceea ce î[i propun fondatoarele Socie-
t\]ii Scriitoarelor este sindicalizarea, conflictul cu S.S.R. [i cu scriito-
rii falocra]i fiind legat în bun\ m\sur\ de ob]inerea unor „demnit\]i”,
a unor func]ii [i a unor beneficii materiale, de prezen]a (absen]a)
scriitoarelor în (din) diferite consilii literare [i comitete teatrale sau în
comitetele de lectur\ ale editurilor. „Cît despre Academie, nici nu se
încumet\ ea [scriitoarea] la o dat\ de semea]\ n\zuin]\.” De la un
cap\t la altul, articolul citat p\c\tuie[te prin imprecizie. Prea infla-
mat, prea s\rac în nuan]e, discursul Adelei Xenopol reu[e[te cel mult
s\ înduio[eze, în nici un caz s\ conving\. Pledoaria publicistei frizeaz\
absurdul în pasajul în care e vorba despre repartizarea (numeric)
egal\ a premiilor literare : jum\tate scriitorilor, jum\tate scriitoarelor –
chestiunea valorii estetice nu o preocup\ prea mult pe autoarea arti-
colului. O preocup\ (excesiv) repartizarea func]ion\reasc\ a „laurilor”
[i chiar a unor beneficii mai modeste precum gratuitatea transpor-
tului în c\l\toriile de „documentare” : „Luat-au ei m\car o scriitoare
de cîte ori au colindat ]ara cu vagon special ? Ei [i-au luat familia, iar
din acele 12 permanen]e de care se bucur\ de la înfiin]area societ\]ii,
nici de unul nu a beneficiat vreo autoare”. Adela Xenopol va reveni [i
cu alte ocazii asupra aceleia[i probleme arz\toare a „permanen]elor”,
într-un stil de un savuros comic involuntar : „Noi nu ne declar\m
satisf\cute r\mînînd pe peronul g\rii, fluturînd batista, pe cînd colegii
no[tri pleac\ cu duiumul, chiar în vagon anume colindînd ]ara (...).
Cerem permanen]e fiindc\ e un drept consacrat al scriitorului [i
scriitoarei de a-[i cunoa[te ]ara, deoarece ei o eternizeaz\”1.
În 1928, abandonînd agenda exclusivist-„feminin\”, Revista Scrii-
toarei se transform\ în Revista Scriitoarelor [i Scriitorilor Români, iar
Societatea Scriitoarelor se autodizolv\ : membrele acestei asocia]ii
(constituite probabil dup\ modelul controversatei „Academii feminine”

1. Adela Xenopol, „S\ sper\m în mai bine”, în Revista Scriitoarei, an. I, nr. 6,
aprilie 1927, p.84.

26
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

de la Paris) vor fi con[tientizat ineficien]a – [i strategic\/politic\, [i


estetic\ a – gestului lor segrega]ionist. Gest, în mod paradoxal, auto-
discriminatoriu, ghetoizant – cum, într-o alt\ ordine de idei, ghetoi-
zant\ este existen]a asocia]iilor „de femei” ([i „de tineret”) în cadrul
diferitelor forma]iuni politice (ieri ca [i azi)... În plus, înregimentarea
militant\ într-o Societate a Scriitoarelor în interiorul c\reia principiul
ierarhiei axiologice este trecut pe un plan secund în virtutea unui
egalitarism vecin cu indiferentismul estetic nu convine unor indivi-
dualit\]i scriitorice[ti autentice precum Ticu Archip sau Hortensia
Papadat-Bengescu, a c\ror al\turare, pe plan literar, de autoare ca
Aida Vrioni, Adela Xenopol, Alice Gabrielescu, Lucrezzia Karnabatt,
Irina G. Leca sau Maria S. Pallade ar fi prea pu]in m\gulitoare.
Stimabile, adesea, prin ac]iunea lor social\, acestea din urm\ sînt,
din p\cate, complet lipsite de talent literar. Rolul lor în procesul
legitim\rii prezen]ei feminine în republica literelor nu este îns\ negli-
jabil : aceste militante ale anilor ’20-’30 travestite inabil în scriitoare
particip\, cu mijloacele lor modeste, la între]inerea unui climat favo-
rabil crea]iei feminine ; în termenii vamorali[tilor din romanele dos-
toievskiene, ele asigur\ mutatis mutandis „materialul uman” din care
s\ se poat\ ivi la un moment dat individualit\]ile, excep]iile dotate cu
talent. O cercetare de sociologie literar\ ar ar\ta, f\r\ doar [i poate, în
ce m\sur\ func]ionarea cîmpului literar depinde [i de existen]a nume-
ro[ilor scriitori veleitari. În epocile în care literatura femeilor nu e
reprezentat\ decît prin cîteva cazuri izolate, adjectivul „veleitar” are
doar form\ de masculin. Afirmarea scriitoarelor de talent [i apari]ia
unui num\r mare de autoare veleitare sînt fenomene conexe. Figur\
deja familiar\ în lumea literar\ dintre cele dou\ r\zboaie, Veleitara e
subiect de pamflet pentru scriitorii de ambe sexe.
Autoare ca Lucrezzia Karr sau Natalia Negru [i-au p\strat pîn\ azi
„gloria” de nonconformiste devenite personaje ale unor anecdote
picante. Ele ilustreaz\ tipologia unor femmes fatales de mod\ nou\,
întrucît alurii lor decadente [i dezinhib\rii erotice li se adaug\ acum,
tot cu ostenta]ie, preten]iile unor femmes de lettres. Jurnalist\ nu
lipsit\ de talent, activînd, de-a lungul a dou\ decenii [i mai bine, în
redac]iile unor publica]ii de orient\ri ideologice foarte diferite – de la
stînga moderat\ a Adev\rului la stînga mai radical\ a Cuvîntului liber
[i apoi la dreapta [i mai radical\ a Poruncii vremii –, titular\ a „Cronicii
feminine” dar [i critic de art\, cabotin\ [i extravagant\, Lucrezzia
KARNABATT (1887-1960)1 î[i asum\ [i în literatura pe care o scrie –
literatur\ de al treilea raft – o atitudine scandaloas\ : e un fel de Anais
Nin într-o formul\ consumist\, dar [i o reciclatoare de cli[ee narative
senza]ionaliste, mixînd în maniera unui decadentism kitsch erotismul
impudic [i imaginarul negru, spectacolul unei volupt\]i a viciului [i
analiza unei obsesii a degrad\rii trupe[ti. Femeia posedat\ de însu[i

1. Lucrezzia Karnabatt – so]ie a poetului [i publicistului Dimitrie Karnabatt. A


semnat articole [i cu pseudonimele Calina [i Donna Sol.

27
Bianca Bur]a-Cernat

Satan, fecioara convertit\ la o religie a amorului vicios, nimfomana


bolnav\ de cancer, actri]a de teatru devenit\ femeie u[oar\ sînt eroi-
nele imaginate de Lucrezzia Karr în romane precum Demoniaca (1922),
Dyonisia. Roman de voluptate [i durere (1926), Sexul de peste drum
(1934), Venera [i porcul (1936).
Pe poeta, prozatoarea [i traduc\toarea Natalia NEGRU (1882-1962)
o cunoa[tem azi mai mult ca personaj al pove[tii de senza]ie al c\rei
deznod\mînt a fost desp\r]irea „dioscurilor” {t. O. Iosif [i D. Anghel
[i moartea patetic\ a celui din urm\ : acesta este, de altfel, [i miezul
celei mai importante dintre c\r]ile sale, Helianta. Dou\ vie]i stinse.
M\rturisiri (1921) – autobiografie roman]at\ [i nara]iune compozit\
în care fic]ionalizarea propriei existen]e înglobeaz\ contrastiv docu-
mente reale : scrisori, pagini de jurnal. Textul nu e lipsit de savoare,
iar mixajul registrelor stilistice – de la lirismul sentimental al unor
secven]e confesive la realismul hîtru al unor portrete –, precum [i
juxtapunerea dintre document [i fic]iune, eterogenitate amendat\ de
critica vremii ca inconsecven]\, ar fi acum pe placul unui cititor
postmodern. Încerc\rile romane[ti ulterioare ale Nataliei Negru, hr\-
nindu-se tot din autobiografic, au r\mas la stadiul de ebo[\ : în
Universul literar [i Rampa au ap\rut, în 1922, fragmente din Lilia-
-suflet nou, iar Adev\rul literar [i artistic a publicat, în 1931, fragmente
din romanul Liu[a. Ultima carte publicat\ de „Helianta”, Amazoana.
Femeia prin veacuri (1925), este o proz\ eseistic\ subversiv-feminist\.
Minore, f\r\ îndoial\, în covîr[itoarea lor majoritate, produc]iile
prozastice feminine publicate din 1919-1920 pîn\ la instaurarea
comunismului merit\ evocate, în treac\t, pentru valoarea lor de docu-
mente ale intr\rii femeii române în circuitul Literelor. Frapeaz\, mai
întîi, num\rul mare al c\r]ilor de proz\ scrise de femei pe care le
putem înregistra în intervalul indicat. Desigur, numele autoarelor [i
titlurile c\r]ilor cu pricina – dac\ ne referim la produc]ia de serie, nu
la vîrfuri sau la scriitoarele „onorabile” – nu mai spun ast\zi aproape
nimic. De[i destule dintre prozatoarele în discu]ie sînt absolvente de
Litere, ele nu par s\ aib\ o percep]ie clar\ a esteticului ; dovad\
conformismul partiturii sentimental-senza]ionaliste ori tezismul etic
al prozei lor, cînd nu [i un discurs narativ naiv, lipsit de con[tiin]a
literarit\]ii. Cînd afirm\, precum Pompiliu Constantinescu1, c\ scrisul
feminin ar fi caracterizat în primul rînd de „lipsa unei anumite pre-
judec\]i artistice”, „supersti]ia «artei pentru art\»” fiind „exclusiv
masculin\”, criticii interbelici au numai par]ial dreptate. Observa]ia
aceasta este valabil\, incontestabil, pentru marea mas\ a textelor
scrise de femei în perioada interbelic\, dar este injust\ în ce le prive[te
pe scriitoarele care conteaz\ cu adev\rat.

1. Vezi Pompiliu Constantinescu, într-un articol despre romanul Luciei Deme-


trius, Marea fug\ – în Vremea, an. XI, nr. 529/1938, p. 9.

28
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

II.3. În anticamera literaturii. O clasificare tematic\


[i o ierarhizare valoric\ a prozei feminine minore

Precare estetic, c\r]ile pe care le voi enumera mai jos ne intereseaz\


totu[i întrucît semnaleaz\ ni[te tendin]e, preferin]a pentru o anumit\
problematic\ [i – de ce nu ? – chiar propensiunea c\tre o (timid\)
diversificare a subiectelor narative. Ponderea cea mai mare o au,
fire[te, nara]iunile sentimentale (unele cu inten]ii „educative”), inspi-
rate adesea din biografia autoarei [i pres\rate cu picanterii senza]io-
naliste culese din romanele de consum – de import francez, mai ales.
În astfel de c\r]i materialul faptic este selectat f\r\ prea mare discer-
n\mînt, în ideea c\ orice întîmplare nesemnificativ\ poate face obiec-
tul literaturii („nesemnificativul” [i „banalitatea” cotidian\ nefiind,
evident, asumate polemic [i exploatate în virtutea unei con[tiin]e a
literarit\]ii). Ce g\sim în astfel de c\r]i ? Jurnale ale unor fete de
pension, pove[ti despre amoruri ce transgreseaz\ grani]e etnice ori
religioase (de pild\, dup\ anumite peripe]ii, o evreic\ se c\s\tore[te
cu un mo[ier român na]ionalist – ca în romanul Aidei Vrioni, R\t\cire),
idile sau iubiri carnale consumate în decoruri cosmopolite, multe-
-foarte multe sinucideri [i crime pasionale, decadentisme [i natura-
lisme la mîna a treia – în istorii ce implic\ genealogii tarate –, destinele
unor femei seduse de Don Juani de mahala, unele îndr\zneli sau
dezinhib\ri fiind eventual „corectate” de un mesaj moralizator. În
aceast\ categorie intr\ romane precum : O tinere]e pierdut\. Schi]\ de
roman (1921) de Silvia Dinescu, Suflet necunoscut (1923) de Emilia
Tailler, Slutica (1925) de Irina G. Lecca, Din umbra vie]ii (1927),
Numerus clausus (1927) Lucia (1933), Pentru tine (1935), Vraja patimei
(1936), Pe malul m\rii (1937), Suzana (1939), Numai o prim\var\
(1941) de Maria S. Pallade, Departe de mama (Prima durere) (1928) [i
Dragoste. Destin (A doua [i a treia durere) (1929) de Maria Gavrilescu,
Movina Donai. O via]\ (1932), Copii din flori (1932) [i De sine st\t\tor
(1933) de Eugenia M. Petreanu, Nadia (1933) [i Casa de pe culme
(1938) de Olga Monte, Via]a se reface sau A[a a fost s\ fie (1933) [i
Gre[eala cuconului Simion Iacobachi (1939) de Clementina Delasocola,
Sensualism erotic (1932) de Mioara Atanasiu, Dureri ce nu se spun
(1934) de Mona G. B\lt\]eanu, Catrina (1934) de Antoaneta Iotta
Leonin, Iubiri (1934) de Geta Popp, Statuia care arde (1934) de Maura
Prigor, S\ ne logodim (1934) de Marta R\dulescu, Gre[eala mo[nea-
gului (1936) de Mona R\dulescu, Fream\t (1938) de Aristi]a Gabrie-
lescu, Pe f\ga[ul vie]ii. I. Copil\ria [i adolescen]a Stelu]ei Deliu. Hanul
din S\r\rie (1940) de Constan]a Niculi]\, Groapa cu draci (1940) de
Magda Raiu, Suflet de femeie (1940) de Margareta Topora[, Iana
hoinara (1943) de Sofia Arcan, Secretul profesional (1943) de Alice
Gabrielescu, Vreau (1944) de Olga Greceanu, Alex\ a’ bolda[ului

29
Bianca Bur]a-Cernat

(1944) de Galia Henegariu, Baroneasa din Lona (1944) de Galia Tudor,


Stele c\z\toare (1946) de Erastia Peretz, Un episod ciudat (1947) de
Olimpia Filitti Bor\nescu, Roman în iad (1947) de Eliza Mârzescu1 .
Pe un etaj superior acestor c\r]i, cu o anvergur\ tematic\ sporit\
[i cu un plus de con[tiin]\ a literarit\]ii, se situeaz\ cîteva încerc\ri
de roman istoric, între care Uragan (1922) de Adela Xenopol, amplu
roman de familie a c\rui ac]iune se desf\[oar\ în vremea Primului
R\zboi Mondial, Prin fumul calumetului (1927) de Ana Luca, Jupîni]a
Ruxandra (1935) de Eugenia Makata, Doamna Elena Cuza (1936) de
Lucia Bor[, foarte alertul [i cosmopolitul roman de aventuri al Ruxan-
drei Berindey-Mavrocordat, Tania (1942) ori ceva mai naivul roman al
Mariei Nicolau, Mi-e b\rbatul pe front (1944), dedicat celei de-a doua
conflagra]ii mondiale [i, mai precis, vie]ii cotidiene din spatele fron-
tului. Cercetate din perspectiva documentului sufletesc [i de menta-
litate pe care îl reprezint\ (mai degrab\ decît dintr-o perspectiv\
estetic\), asemenea romane dezv\luie o viziune „feminin\” asupra
istoriei, viziunea unor „eroine” care nu particip\ direct la evenimentele
mari ale vremii (fie ale unui Ev Mediu aureolat mitic, fie ale istoriei
recente), ci le suport\ ca martore (uneori foarte lucide).
Un alt filon exploatat – din cînd în cînd cu bune rezultate – de
prozatoarele interbelice este acela al observa]iei de moravuri [i al
explor\rii unor medii ; mahalaua [i centrul unde tr\ie[te lumea bun\,
provincia [i Capitala, bolgiile ori paradisurile metropolelor europene
(în special Parisul), „c\minul de domni[oare” [i localurile r\u famate,
strada aglomerat\, locurile publice unde personaje feminine ce-[i
etaleaz\ ostentativ emanciparea p\trund acum ca la ele acas\ – sînt
decorurile favorite în care autoarele î[i exprim\ cu un entuziasm naiv
dorin]a irepresibil\ de a lua în st\pînire „exteriorul”, socialul „mare”.
Scriu astfel de romane : Aida Vrioni – Fata-Sport (1925) –, Sarina
Cassvan-Pas – Trupul care î[i caut\ sufletul (1932), Titan-Palace (1934),
S.O.S. (1935), Evadare (1947) –, Alice Gabrielescu – Mar[ul femeilor
(1933) –, Erastia Peretz – Îmi placi !... Fresc\ de moravuri contimporane
(1933)2 –, Sidonia Dr\gu[anu – Într-o gar\ mic\ (1934) –, Margareta
Moldovan – Numy, floare de cucut\ (1934) –, Mayca Savu – Maidanul
(1935), R\zvr\tire (1936) –, Coca Farago – Sunt fata lui Ion Gheorghe

1. Acesta nu este, desigur, un inventar exhaustiv al titlurilor din zona para-


literaturii „datorate” unor prozatoare interbelice. În Dic]ionarul Cronologic al
Romanului Românesc sau în fi[ierele Bibliotecii Na]ionale ori ale Bibliotecii
Academiei am g\sit mult mai multe asemenea intr\ri. Autoare ca Alice Gabrie-
lescu, Erastia Peretz, Marta R\dulescu, Maura Prigor sînt, de pild\, mult mai
productive decît las\ s\ se vad\ lista pe care am întocmit-o. Pentru a avea o
imagine adecvat\ asupra produc]iei prozastice în discu]ie am citit sau am
r\sfoit (de-a lungul a zece ani) cel pu]in cîte o carte a fiec\reia dintre autoarele
numite.
2. Romanul e înso]it de o prefa]\ – scris\, evident, din curtoazie – a lui T.
Arghezi.

30
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Antim (1936) –, Ioana Petrescu – Fapt divers (1937), Joc de oglinzi


(1943) –, Lucre]ia Petrescu – M\r\cini (1937) –, Luxandra Levente –
Cenu[\ (1940) –, Marta R\dulescu – Streina (1940), roman din ciclul
Ferentarii –, Sandra Cotovu – Jocuri de ap\ (1938), Fascina]ie (1943),
Vijelie (1947) –, Leti]ia Papu – Cercul alb (1945) – sau Veronica Porum-
bacu – La cap\tul lui 38 (1947). Pe acest palier, am dep\[it deja zona
paraliteraturii ; f\r\ s\ fi dep\[it îns\, desigur, [i zona minoratului
prozastic. Diversificarea mediilor înf\]i[ate se aliaz\ cu o diversificare
a strategiilor narative [i totodat\ cu o „modernizare” a acestora. O
constatare general\ (valabil\, deci, [i în cazul autoarelor interbelice
de prim plan, nu doar în cazul „minorelor”) : proza de observa]ie
social\ [i/sau moral\ scris\ de femei în anii ’20-’30 are ca particu-
laritate un discurs narativ hibrid, nehot\rît între „subiectivitate” [i
„obiectivitate”, între o formul\ „clasic\” de realism [i variate formule
„moderne” – fie relativizant-pluriperspectiviste, fie micro-realiste avant
la lettre. În proza scurt\, interbelicelor pare s\ le convin\ cel mai mult
miniatura narativ\, instantaneul cvasi-fotografic. În roman, ele opteaz\
rareori pentru o construc]ie arhitectural\ solid-realist\, preferînd (a[
zice c\ [i dintr-o deficien]\ structural\) construc]ia mozaicat\ speci-
fic\ asamblajului de m\rturii ori de documente suflete[ti constituite
în „dosare de existen]\”. Romanul construit (autenticist) pe modelul
nota]iei diaristice sau uzînd de trucul inserturilor jurnaliere, memo-
rialistice ori epistolare într-o nara]iune pe dou\ ori mai multe „voci”
este o formul\ la care prozatoarele interbelice apeleaz\ frecvent1.
În fine, de[i spirite mai degrab\ „realiste” decît imaginative, inter-
belicele se abat uneori de la fic]ionalizarearea experien]elor psiho-
logice ori sociale, plonjînd, mai dezinvolt sau mai stîngaci, în plin\
proz\ de aventur\, în fantastic sau (mai rar) în nara]iunea detecti-
vistic\. În romanul Dorinei V. Ienciu, Cataclismul anului 2000 (1933),
unul dintre pu]inele SF-uri române[ti ale perioadei în discu]ie, o
eroin\-amazoan\ întîmpin\ delega]ia unor mar]ieni veni]i pe Terra
cu o misiune ocult\. Alice Basarab (Elvira Bogdan) imagineaz\ – în
Talismanul de safir (1932) – c\l\toria în timp [i spa]iu a unei feti]e ce

1. De pild\ : în romanul Maidanul (1935) – în care, p\r\sit\ de un so] captiv al


tripourilor, o femeie î[i ucide fiica pentru a o scuti de deziluziile vie]ii –
cvasi-anonima prozatoare Mayca Savu reu[e[te întrucîtva s\-[i camufleze
tezismul prin abilitatea de a varia perspectivele [i de a juxtapune trei sau
patru registre stilistice (de la un registru „sec”, obiectiv, la unul confesiv-
-sentimental) : pe un maidan, printre „g\le]i stricate, co[uri rupte, cîrpe,
jurnale g\lbejite, stîrvuri de pisici”, cineva g\se[te, în locul imobilului pe care
îl c\uta, un caiet de amintiri al unei doamne (posibil scriitoare...) care transcrie
confesiunea unei prietene aflate într-o situa]ie limit\ ; [i g\sitorul manuscri-
sului [i celelalte dou\ naratoare sînt integra]i, în cele din urm\, în nara]iunea
altcuiva, a unui „clasic” narator obiectiv. Neglijabil prin istoria pe care o
con]ine, romanul atrage totu[i aten]ia (cel pu]in aten]ia unui cititor post-
modern) printr-o anume sofisticare textual\.

31
Bianca Bur]a-Cernat

aminte[te de Alice a lui Lewis Carroll... Sanda Matei (-Marin) – „celebr\”


[i azi gra]ie unei c\r]i de bucate devenite, dup\ Al Doilea R\zboi, de
mare popularitate... – este autoarea unui roman de aventuri desf\-
[urat în decoruri africane, Taina arborelui de Myonga (1935). Tot pe
t\rîmuri africane, plasate îns\ în viitor, spre sfîr[itul secolului XX,
ajunge [i eroul Elenei Racoviceanu-Fulmen (din romanul Copilul
minune, 1936), un robot creat de un savant american. Marta Paveliu
brodeaz\ abil pe tema trecerii bru[te din cotidianul banal în plin
fantastic într-o carte din 1939, Cealalt\ Marie. Profira Sadoveanu
scrie un roman care anun]\ aventurile din Toate pînzele sus ! – e
vorba de Naufragia]ii de la Auckland (1937). Iar M\rg\rita Miller-
-Verghy, cu Prin]esa în crinolin\ (1946), este prima noastr\ autoare de
proz\ poli]ist\.
Am enumerat, în aceast\ sec]iune dedicat\ prozei feminine inter-
belice „din anticamera literaturii”, exclusiv titluri de romane. Cele
mai multe dintre autoarele amintite aici au publicat [i volume de
povestiri, schi]e sau nuvele, mai pu]in relevante îns\ decît produc]ia
lor romanesc\. Dac\ specia romanului admite un anumit grad de
mediocritate a scriiturii, proza scurt\ pretinde, în schimb, un mai
decis accent pe artisticitate – fapt ignorat de autoarele din categoria
valoric\ discutat\ aici. De altfel, noteaz\ ironic Sidonia Dr\gu[anu
într-un articol despre „veleit\]ile” prozei feminine :

„Femeile sînt n\scute romanciere (foarte multe proaste ! Vede]i, v-am


luat-o înainte), [tiu s\ creasc\ întîmplarea banal\ pîn\ la dimensiunile
cele mai senza]ionale, [tiu s\ fac\ dintr-un am\nunt, dintr-un fleac,
dintr-un capriciu, un roman. {i în felul acesta, povestind tot, tr\iesc
fiecare experien]\ dublu [i diferit : o dat\ a[a cum se întîmpl\, iar a doua
oar\, a[a cum ar fi dorit s\ se întîmple”1.

II.4. Anii ’30 : maturizarea scrisului feminin

Momentul de vîrf al prozei feminine este reprezentat, la noi, de anii ’30


cînd, din masa deja impresionant\ a doamnelor care scriu [i public\
literatur\ (destule dintre ele dep\[ind [i pragul psihologic al celui
de-al doilea volum), se deta[eaz\ mai multe individualit\]i – autoare
cu un condei matur [i, am\nunt foarte important, cu o evident\
con[tiin]\ scriitoriceasc\ ; ambi]iile lor de auto-exprimare [i de auto-
-afirmare sînt legitimate de un talent autentic, de „[tiin]a” de a scrie
[i, cel pu]in în cazul unora, de o anume intui]ie a inova]iei. Afirmat\
imediat dup\ r\zboi, bucurîndu-se – în a doua jum\tate a anilor ’20 –

1. Sidonia Dr\gu[anu, „Confiden]e”, în Adev\rul, nr. 16 317, mar]i 6 aprilie


1937, p. 2

32
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

de un prestigiu sporit odat\ cu primele dou\ romane din Ciclul Hallipa,


Hortensia Papadat-Bengescu cunoa[te în deceniul al patrulea consa-
crarea. În trena „romancierei femeilor” – dar nu neap\rat în directa
descenden]\ a acesteia – se afirm\ acum Henriette Yvonne Stahl,
Sanda Movil\, Lucia Demetrius, Ani[oara Odeanu, Cella Serghi [i
Ioana Postelnicu. Primele dou\ – cu c\r]i ap\rute înc\ din deceniul
anterior ; celelalte – proaspete, surprinz\toare debutante. De aseme-
nea, al\turi de prozatoarele deja numite trebuie a[ezate Ticu Archip
[i Sorana Gurian, subsumabile ca formul\ prozastic\ anilor ’30, de[i
din diferite motive nu au publicat în deceniul cu pricina nici o carte.
Promisiune a anilor ’20, prin dou\ inovatoare volume de nuvele,
Colec]ionarul de pietre pre]ioase [i Aventura, Ticu Archip se obstineaz\
în anii ’30 într-o t\cere editorial\ pe care [i-o prelunge[te pîn\ la apa-
ri]ia, în 1946, a primului volum din trilogia Soarele negru. Iar Sorana
Gurian, neobi[nuit\ prezen]\ a lumii literare interbelice („ovreicu]a
de la Ia[i cu picioarele rupte”), e constrîns\ a-[i amîna debutul edito-
rial pîn\ dup\ încheierea celui de-Al Doilea R\zboi Mondial.
Toate aceste autoare scriu o proz\ autenticist\ ce lumineaz\ din
interior subiectivitatea feminin\, supunînd-o unui examen lucid,
adesea deziluzionat [i mai pu]in „sentimental” decît s-ar crede. Obse-
sia lor central\ este autodefinirea, exhibarea provocatoare a unei
identit\]i feminine în criz\, ce oscileaz\ între un soi de fatalism al
accept\rii propriului „minorat” [i revolta – cu atît mai puternic\ –
împotriva propriei condi]ii. Literatur\ de rafinat\ sublimare a unor
complexe – bîntuit\ de motivul „întoarcerii refulatului” –, proza autoa-
relor noastre interbelice transgreseaz\ rareori (marea excep]ie fiind
Hortensia Papadat-Bengescu) perspectiva mioap\ a unei subiectivit\]i
obsedate de sine. Limitele de viziune ale acestei proze sînt îns\ nu atît –
sau nu doar – limitele unei formule „feminine” (altfel spus, motivate
prin apartenen]a „de gen”), cît acelea ale unui tip de scriitur\ caracte-
ristic pentru modernitatea literar\ european\ din prima jum\tate a
secolului XX – sau, mai precis, pentru o parte a acesteia – : scriitura
introspectiv\ care pune experimental între paranteze exterioritatea
faptelor, pentru a devoala spectacolul unei interiorit\]i insolitate,
prezentate ca unic\ realitate autentic\ [i care, în consecin]\, îi prefer\
epicului analiticului, dezechilibrînd raportul dintre narativ [i des-
criptiv – armonios în, s\ zicem, proza realismului clasic – în favoarea
celui de-al doilea termen. Miza cvasi-exclusiv\ pe interioritate se
explic\ prin reculul în fa]a unui social decep]ionant ; individualismul
solipsist (al c\rui caz particular este [i individualismul feminit\]ii
revoltate ori pe cale de emancipare) reprezint\ un simptom al unei
generale crize a identit\]ii/identit\]ilor ce se manifest\, în variate
forme, în spa]iul european începînd cu ultimele dou\ decenii ale
secolului al XIX-lea. Pe fundalul acestei crize – accentueaz\ Jacques
Le Rider (în Jurnale intime vieneze [i în Modernitatea vienez\ [i crizele
identit\]ii) – se produce revolu]ionara emancipare a Femeii [i a Evreului,

33
Bianca Bur]a-Cernat

principalii beneficiari ai schimb\rilor radicale ale modernit\]ii (dar [i


„cele dintîi victime ale emancip\rii [i cuceririi egalit\]ii în drepturi”) :

„Cele dou\ figuri ale modernit\]ii din cultura european\ a anilor 1900
sînt femeia [i evreul. În ordinea politicului [i socialului, femeia [i evreul
au fost primii beneficiari [i cele dintîi victime ale emancip\rii [i cuceririi
egalit\]ii în drepturi, proclamate [i de îndat\ contestate. Mai ales la
Viena, evreii au încarnat modernitatea cultural\ în realiz\rile ei cele mai
prestigioase [i seduc\toare. (...) Pentru to]i cei ce se temeau de moder-
nizare «evreul» încarna îns\ [i amenin]area timpurilor moderne. Antise-
mitismul se afirm\ în Europa odat\ cu modernitatea.
«Femeia emancipat\» indispune [i nelini[te[te la rîndul ei, chiar [i la
Viena, unde mi[carea feminist\ pare a fi fost mai pu]in militant\ [i mai
discret\ decît în Germania sau Anglia, ceea ce n-a împiedicat antifemi-
nismul austriac s\ se situeze în avangarda Europei. (...) Sex [i caracter de
Weininger (1903) constituie o m\rturie excep]ional\ asupra angoaselor
ce bîntuie o modernitate tr\it\ ca un co[mar populat de femei castratoare
[i de evrei diabolici. Pîn\ [i cei mai lucizi scriitori vienezi (...) constat\ pe
un ton melancolic falimentul rolului masculin din societatea [i cultura
moderne”1.

{i în România interbelic\ „femeia emancipat\” [i evreul sînt figuri ce


atrag deopotriv\ adeziuni [i contest\ri zgomotoase [i al c\ror traseu
converge în chip evident. Nu e lipsit de semnifica]ie, de altfel, faptul
c\ tolerant-eteroclitului cenaclu al lui E. Lovinescu i s-a repro[at în
epoc\ tocmai constanta prezen]\ a femeilor, pe de o parte, [i a auto-
rilor evrei, pe de alta...
În alt\ ordine de idei : am invocat abordarea lui Jacques Le Rider
asupra modernit\]ii vieneze pentru c\ mi s-a p\rut posibil\ o analogie
între aceasta [i modernitatea româneasc\ interbelic\ – dou\ variante
de modernitate cultural\ mai pu]in radicale, mai pu]in „agresive”
decît cele manifestate, bun\oar\, în spa]iul francez ori german (altfel
spus, în spa]iul unor culturi europene ce beneficiaz\ de privilegiul
„centralit\]ii” [i al unei tradi]ii mai îndelungate). Observa]ia lui Jacques
Le Rider, potrivit c\reia modernitatea vienez\ este mai pu]in „agresiv\”
întrucît „rezult\ dintr-o modernizare recent\ [i înc\ neîncheiat\”2, ar
putea fi valabil\, schimbînd ce e de schimbat [i p\strînd propor]iile,
[i în cazul modernit\]ii române[ti interbelice. Fertile pentru discu]ia
din paginile de fa]\ se dovedesc, de altfel, mai multe sugestii ale lui
Jacques Le Rider în direc]ia feminiz\rii scriiturii în prima jum\tate a
secolului trecut – reflec]ii asupra „indetermin\rii (post)moderne” a
identit\]ii/identit\]ilor feminine [i masculine ori asupra unui „tri-
unghi de epoc\” : „Masculin/Feminin/Iudaic”. Emblematice pentru
aceste convergen]e identitare sînt „cazul” lui Blecher [i „cazul” – mai

1. Jacques Le Rider, Jurnale intime vieneze, edi]ia citat\, p. 21 [i urm.


2. Idem, Modernitatea vienez\ [i crizele identit\]ii, edi]ia citat\, p. 33

34
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

pu]in discutat pîn\ acum – al Soranei Gurian, amîndoi evrei [i însem-


na]i de stigmatul aceleia[i boli (morbul lui Pott), amîndoi exponen]i ai
unei scriituri feminine.
Citînd-o pe Julia Kristeva, care în La révolution du langage poétique
dezvolta teza unei „feminiz\ri a scriiturii” în modernitate, Jacques Le
Rider pune conceptul a[a-numitei „scriituri feminine” în rela]ie cu
deplasarea accentului literaturii moderne de la semnificat la semni-
ficant – în termenii ace[tia, o scriitur\ feminizat\ mizeaz\ aproape
exclusiv pe discurs, „abandonîndu-se juis\rii golului sonor, non-
-sensului armonios” 1. Feminizarea scriiturii în modernitate este direct
legat\ de faptul c\ subiectul creator masculin î[i descoper\, acum, o
identitate feminin\ – slab\, vulnerabil\, pasiv-contemplativ\. Aceast\
descoperire poate fi prilejuit\ – iar în acest sens avem la dispozi]ie
exemple notorii... – de confruntarea cu situa]ia limit\ a bolii, de unde
rezult\ o literatur\ „feminin\” a „interiorului”, a claustr\rii, a intimi-
t\]ii, literatur\ „de compensa]ie” în care tr\irea fantasmatic\ substi-
tuie epicul propriu-zis. „Bolnavii” autori de literatur\ sînt prin excelen]\
structuri feminine/feminizate. Un caz caracteristic este la noi M. Blecher,
cu a c\rui sensibilitate cîteva dintre prozatoarele interbelice conso-
neaz\ în mod evident. Scriitura Luciei Demetrius din Tinere]e (1936)
[i din nuvelistica sa (Destine,1939 ; Album de familie, 1945), a Ioanei
Postelnicu din romanul Bogdana (1939), a Soranei Gurian din Zilele
nu se întorc niciodat\ (1945) [i Întîmpl\ri dintre amurg [i noapte
(1946), pe alocuri a Sandei Movil\ din N\lucile (1945) sau a Henriettei
Yvonne Stahl din M\tu[a Matilda (1931) ori din Steaua Robilor (1934) –
[i am mai putea g\si exemple – v\de[te izbitoare analogii cu scriitura
autorului Întîmpl\rilor în irealitatea imediat\ (1936), al Inimilor cicatri-
zate (1937) [i al Vizuinii luminate. (În ce le prive[te pe Sorana Gurian
[i pe Ioana Postelnicu, acestea nu doar c\ manifest\ afinit\]i structu-
rale cu Blecher, dar avem motive întemeiate s\ consider\m c\ îl [i
aleg ca model.) O sensibilitate maladiv\, o angoas\ a claustr\rii [i a
interiorului opresiv, laolalt\ cu un sentiment al vidului declan[ator
de spectaculoase, uneori baroce, halucina]ii – similitudini de viziune
ce antreneaz\, desigur, similitudini de scriitur\ – îndrept\]esc aceast\
compara]ie. Într-un articol din 1937, Camil Petrescu sugereaz\ o subtil\
convergen]\ a feminit\]ii cu maladivitatea [i, de asemenea, a femini-
t\]ii cu un anume spirit al modernit\]ii ([i al literaturii moderne) :

„«Femeile, aceste bolnave de totdeauna», s-a spus, dar Proust (care era o
sensibilitate cu adev\rat feminin\) ar\ta cîndva adev\rul adînc de tot, c\
adesea starea boln\vicioas\ dezvolt\ inteligen]a în totalitatea virtua-
lit\]ilor ei. Iat\ de ce femeile sînt ast\zi nu numai sprijinul literaturii din
lumea întreag\, dar în ]\rile anglo-saxone au devenit ele însele nume
glorioase în arta scrisului (...). {i sincer vorbind e de remarcat c\ aceste

1. Ibidem, p. 135.

35
Bianca Bur]a-Cernat

femei, cu surorile Brontë, George Eliot mai demult, [i cu Virginia Woolf,


Katherine Mansfield, M. Kennedy, Rosamonde Lehman, Pearl Buck, Mary
Webb, Anita Loos, aceasta aamerican\, care s-au impus mai recent, nu
în]eleg s\ concureze pe numero[ii b\rba]i specializa]i în industria roma-
nului poli]ist ori a piesei sentimentale, ci toate dau impresia c\ au cu
adev\rat ceva de spus”1.

În mod surprinz\tor, nu s-a observat pîn\ acum coresponden]a


dintre proza maladivit\]ii blecheriene [i proza „corporalist\” a autoa-
relor interbelice (deja numite). Dup\ cum nu a fost remarcat\ – altfel
decît în treac\t [i în nici un caz recent – nici leg\tura structural\ a
prozei feminine din anii ’30 cu proza tinerei genera]ii interbelice.
Leg\tur\ pe care, totu[i, o invoca sarcastic junele Steinhardt în
savurosul pamflet din În genul tinerilor... sau în cîteva articole din
Revista burghez\ ; [i pe care o sugereaz\, pe la mijlocul anilor ’30,
Pompiliu Constantinescu atunci cînd include proza unei Sanda Movil\
în categoria „unui neoromantism, vizibil cu deosebire în ceea ce a[
numi romantismul adolescen]ei” :

„Dar nu romantismul adolescen]ei orgolioase a lui René, ci romantismul


dezaxat, tragic al învinsului Octav. Un nou «r\u al veacului» ne str\bate,
o tragic\ nelini[te sexual\ ne macin\ ; revolta în contra conformismului
social, a familiei, a genera]iilor vechi, a prejudec\]ilor, sim]ul experien]e-
lor personale, definitive – iat\ cîteva din caracterele acestei descompunei
a vie]ii. În adolescen]ii vicio[i ai lui Gide, în explozia magnific\ a adoles-
centului Rimbaud, în literatura unui Radiguet, Riviere, Cocteau [i Roger
Martin du Gard, în chiar nelini[tile magic evocate ale hipersensibilului
marcel, din A la recherche du temps perdu – se lumineaz\ o nou\, o
adînc\ zon\ a spiritului contemporan”2.

În literatura român\, tendin]ele unui asemenea „neoromantism... al


adolescen]ei” s-ar v\di, dup\ Pompiliu Constantinescu, în proza lui
Mircea Eliade, la {ulu]iu, Fântâneru, Mihail Sebastian, Ion C\lu-
g\ru, Dan Petra[incu, Sergiu Dan, I. Peltz, Ury Benador, Mircea
{tef\nescu, Lucia Demetrius, Henriette Yvonne Stahl, Sanda Movil\
(dar [i prin „cîteva personagii de ordin secundar, dar foarte expresive
din proza doamnei Papadat-Bengescu” ! !)...
Rela]ia dintre „genera]ia fetelor” [i genera]ia tinerilor prozatori
autentici[ti ai anilor ’30 va fi examinat\ mai pe larg în capitolele
urm\toare ale c\r]ii. La fel [i formula (formulele) autenticist\ (auten-
ticiste) c\reia i se subsumeaz\ proza feminin\ interbelic\. M\ limitez,
deocamdat\, la a indica cele dou\ direc]ii importante pe care se
dezvolt\ aceasta : 1) O proz\ (vag) estetizant\, de nuan]\ decadent\ ;

1. Camil Petrescu, „Not\ despre romanul feminin”, în Revista Funda]iilor Regale,


an. IV, nr. 2, febr. 1937, p. 400.
2. Pompiliu Constantinescu, „Sanda Movil\, «Desfigura]ii»”, în Vremea, an. VIII,
nr. 413, 10 noiembrie 1935, p. 8.

36
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

2) O proz\ „minimalist\” a cotidianului, cu inserturi autofic]ionale


(tendin]e mixate uneori în cuprinsul aceleia[i c\r]i). Aceast\ a doua
formul\ se poate explica prin influen]a prozatoarelor britanice (sau
afinit\]ii cu prozatoarele britanice), mai ales a lui Katherine Mansfield.
(Virginia Woolf, cu scriitura ei sofisticat-aluvionar\ din etapa maturi-
t\]ii sale creatoare, nu este un model pentru prozatoarele noastre.)
Nota]ia seac\, precis\, voit dezordonat\, privilegierea am\nuntului
anodin, aparent nesemnificativ, refuzul programatic al intrigii, focali-
zarea asupra fluxului incontrolabil al con[tiin]ei sînt tr\s\turi ale
scriiturii lui Katherine Mansfield identificabile – în propor]ii variabile,
toate sau doar unele dintre ele – [i în proza unor autoare ca Lucia
Demetrius, Sanda Movil\, Ani[oara Odeanu, Ioana Postelnicu sau
Sorana Gurian. E vorba, aici, nu atît de un act de mimetism, cît de o
înrudire, de o sensibilitate comun\, dincolo de mediul social [i lingvis-
tic diferit. Sensibilitate „feminin\” – potrivit percep]iei generale a anilor
’20-’30 ai secolului trecut ; ast\zi, am apropia acest tip de sensibilitate
(y compris de scriitur\) de ceea ce numim „minimalism”, proz\ a
cotidianului, insert autofic]ional. În literatura român\, „mansfieldie-
nele” Lucia Demetrius, Ani[oara Odeanu [i celelalte sînt (al\turi de
autori congeneri – de acela[i raft – precum C. Fântâneru, O. {ulu]iu,
Dan Petra[incu) ni[te precursoare ignorate ale minimalismului...
Katherine Mansfield este binecunoscut\ la noi în perioada inter-
belic\, fiind citit\ în special în traducere francez\. În jur de cincispre-
zece nuvele i-au fost traduse îns\ [i în limba român\, publicate în
Adev\rul literar [i artistic, în Timpul, în Bis, în Gazeta de duminic\
sau în Magazinul. O g\sim pomenit\ destul de des – mai mult sau mai
pu]in favorabil – în articolele criticilor [i esei[tilor vremii. Celebrul ei
jurnal – care poate fi procurat, în epoc\, [i din libr\riile bucure[tene,
într-o edi]ie din 1932 în limba francez\ – creeaz\ senza]ie. Adoles-
cent\, Jeni Acterian g\se[te în însemn\rile confesive ale lui Katherine
Mansfield „o minune de simplitate [i natural“ – ea îns\[i, de altfel, î[i
va fixa experien]ele esen]iale în paginile unui jurnal ce reprezint\
opera vie]ii sale. Scriitoarea neozeelandez\ este pentru „fata greu de
mul]umit“ un model uman ; structural, amîndou\ sînt fiin]e extrem
de lucide, contemplative [i în acela[i timp conduse de o puternic\
dorin]\ de ac]iune, caractere tari, dincolo de fragilitatea aparent\.
Dar Mansfield îi ofer\ lui Jeni Acterian [i un model scriptural. Un
model de simplitate [i de rigoare în raport cu care autoexigen]a devine
tiranic\. Comparînd stilul propriilor nota]ii diaristice cu stilul jurna-
lului Katherinei Mansfield, adolescenta de [aptesprezece ani conchide
nemul]umit\ : „Simt c\ scriu oribil. Recitind ce am scris, sînt furioas\
c\ nu m\ pot exprima mai simplu. Se degaj\ o atmosfer\ de pre]io-
zitate [i prostie care nu consun\ cu adev\ratul meu caracter. Sunt
pagini întregi care seam\n\ cu vechiul meu jurnal“ [s.m]. Jeni Acterian
î[i începe „noul jurnal“ cu anul 1933 [i – semnificativ ! – odat\ cu
experien]a de lectur\ prilejuit\ de jurnalul mansfieldian. Î[i distruge

37
Bianca Bur]a-Cernat

însemn\rile anterioare, la fel procedase cu jurnalul dintr-o anumit\


perioad\ [i autoarea admirat\ de ea ; p\streaz\ doar o noti]\ din
decembrie 1932, c\reia îi adaug\ în 1934 precizarea : „E tot ce a
r\mas din primul meu caiet, pe care l-am ars într-un moment de
luciditate“. Cît de mult înseamn\ pentru Jeni autoarea neozeelandez\
se vede [i din urm\toarea întîmplare :

„Barbu Brezianu. Un tip foarte inteligent [i destul de simpatic. M-a


întrebat dac\ e adev\rat c\ vreau s\ scriu un roman (...), ad\ugînd c\ ar
trebui s\ scriu cu orice pre] f\r\ îns\ s\-mi confec]ionez un stil aparte.
A subliniat : «Ne trebuie [i nou\ o Katherine Mansfield !». Am rîs, bine-
în]eles, nu f\r\ a fi m\gulit\. Am încredere în viitorul meu“...1

C\ „ar trebui“ s\ existe [i în literatura român\ o Katherine Mansfield


e o opinie care circul\ prin anii ’30 la noi, mai cu seam\ printre
scriitorii/intelectualii „tinerei genera]ii“, în rîndul c\rora jurnalul
autoarei a produs emula]ie.

1. Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mul]umit (1932-1947), Edi]ie nou\
rev\zut\, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2007, p. 24

38
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

III
Tablouri de familie

III.1. „Feminism” [i „patriarhalism” în familia


Vie]ii române[ti

III.1.1. G. Ibr\ileanu. Luciditatea unui nostalgic


al patriarhatului : feminismul ca necesitate
a vremurilor moderne

O pledoarie explicit\ în favoarea emancip\rii femeii nu se reg\se[te în


programul cu care Via]a româneasc\ pornea la drum în 1906. Lucrul
acesta pare curios dac\ ne gîndim c\ avem de-a face cu o publica]ie
cu simpatii socialiste – atît de transparente, de exemplu, în cuvîntul
„C\tre cititori” din primul num\r al revistei, în care G. Ibr\ileanu
atrage aten]ia asupra „pr\pastiei” ce desparte „clasele de sus” [i
„poporul de jos”, afirmînd tran[ant c\ idealul unei „culturi «na]ionale»
de un caracter specific” va putea fi atins doar prin emanciparea
cultural\, politic\ [i economic\ a „maselor mari populare, adev\rat
române[ti”. Deocamdat\, nici unul dintre ideologii revistei, nici C.
Stere, nici Ibr\ileanu, nici, cu atît mai pu]in, Paul Bujor sau Spiridon
Popescu, nu consider\ c\, în contextul acestui proiect emancipator, o
discu]ie despre precaritatea condi]iei sociale [i culturale a femeii
române ar fi necesar\. Aspectul acesta este, pur [i simplu, ignorat :
nimeni nu afirm\ [i nimeni nu neag\ la Via]a româneasc\, mult\
vreme de aici înainte, importan]a problemei.
În epoca sa poporanist\ (1906-1916), cercul ie[ean nici nu stimu-
leaz\, nici nu descurajeaz\ afirmarea unor personalit\]i feminine. Pîn\
la descoperirea Hortensiei Papadat-Bengescu, singura siluet\ feminin\
cu oarecare vizibilitate de la Via]a româneasc\ este Izabela Sadoveanu,
critic talentat [i tenace, dar ea nu particip\ cu adev\rat la politica
redac]ional\ [i nu impune vreo schimbare de atitudine în sens, s\
zicem, „feminist”. De altfel, polemica pe care o poart\ cu Ibr\ileanu, în
1906, în paginile revistei, în privin]a literaturii [i criticii „feminine”1

1. În nr. 5/1906 (p. 322-323) din Via]a româneasc\ G. Ibr\ileanu recenzeaz\ un


volum de poezii al Elenei Farago într-o manier\ care provoac\ risposta Izabelei

39
Bianca Bur]a-Cernat

nu are consecin]e importante : tema acestei polemici nu va deveni [i


o tem\ pentru o dezbatere mai larg\ în cadrul publica]iei. (Într-o
recenzie la volumul de Versuri al Elenei Farago, Ibr\ileanu strecoar\
cu mali]iozitate ipoteza unei „critici feminine”, poate singura – noteaz\
el ironic – în m\sur\ a în]elege produc]iile literare feminine ; ceea ce
activeaz\, din p\cate pentru scurt\ vreme, apetitul polemic al Izabelei
Sadoveanu, care obiecteaz\ – cu un argument de bun sim] – : „Critici
deosebite în judecarea valorii operelor de art\, dup\ cum ele se
datoresc unei femei sau unui b\rbat, unui turc sau unui chinez,
desigur c\ nu poate admite judecata sigur\ a domnului G. Ibr\ileanu.
(…) Arti[tii [i litera]ii de pe toat\ suprafa]a civilizat\ a globului nu pot
avea decît o estetic\, una [i aceea[i, în ce prive[te legile sale generale,
iar critica estetic\ numai o m\sur\”.) Cu spiritul ei ascu]it, Izabela
Sadoveanu va fi în]eles c\ vechiul ei prieten de idei – [i coleg la {coala
Normal\ Superioar\ – î[i mascheaz\ „diplomatic” „adev\ratele (...)
sentimente pentru feminism” (cum îl acuz\ glume] într-o scrisoare1 ),
dar, în interesul cauzei comune („s\ d\m o ]\r\nime mai preg\tit\
pentru realizarea idealului socialist”), va fi trecut peste nemul]umirile
ei pentru c\, zice ea, socialista entuziast\ : „Polemicile trebuiesc evi-
tate, ele risipesc în zadar o mul]ime de energie [i creeaz\ o atmosfer\
de enervare care împiedic\ vederea limpede a situa]iei, creeaz\ animo-
zit\]i zadarnice între oameni de valoare ce ar putea merge al\turi”2.
G. Ibr\ileanu consider\ – la data polemicii sale cu Izabela Sado-
veanu – c\ în literatur\, ca [i în via]a social\, rolurile feminine [i
masculine s-ar subordona unor determin\ri naturale, imuabile ; [i c\
o scriitoare nu se poate manifesta altfel decît în acord cu structura sa
feminin\ : pasiv\, fragil\, delicat\, non-agresiv\ – contrariul „ar jigni
sim]ul estetic”. De pild\, poezia de dragoste scris\ de o femeie trebuie
s\ fie o expresie a „pudorii”, afirm\ criticul, apelînd la un argument
biologist :

„Voi atrage aten]ia asupra unui fapt banal [i anume c\ sentimentul de


dragoste e condi]ionat de rolul celor dou\ sexe în conservarea speciei [i
c\ numai b\rbatul are atitudinea agresiv\. (...) B\rbatul, într-o poezie de
dragoste, poate cer[i iubirea... Dar ia închipui]i-v\ poezia de dragoste a
unei femei, în care autoarea ar cer[i iubirea unu b\rbat ! (...) Închipui]i-v\
c\ o poetes\ ar cînta «barba ebenin\» a iubitului ei, ori talia lui viguroas\ !

Sadoveanu, într -un articol intitulat „Probleme literare” [i g\zduit tot de Via]a
româneasc\ (nr. 7/1906). Ibr\ileanu îi r\spunde în num\rul urm\tor al
revistei (vezi „Arta [i critica feminin\”).
1. E vorba de o scrisoare trimis\ la începutul anului 1907. Vezi : Scrisori c\tre
Ibr\ileanu, Vol. II, Ed. îngrijit\ de M. Bordeianu, Viorica Botez, Gr. Botez, I.
L\z\rescu [i Al. Teodorescu, Prefa]\ de N. I. Popa, Ed. Minerva, Bucure[ti,
1971, p. 324.
2. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, Vol. II, ed. cit., p. 319

40
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Se poate ceva mai urît ! (...) De ce aceast\ deosebire ? Pentru c\ o fiin]\


agresiv\ are mai pu]in\ pudoare”1.

Mai mult chiar : nu doar poezia [i proza femeilor sînt indisociabile de


un anume „specific”, imprimat de non-agresivitate [i de „pudoare”, ci
[i critica feminin\ care, sus]ine acela[i Ibr\ileanu, „trebuie s\ aib\
alt ton” decît critica „masculin\” :

„Domnul Gherea, în articolul despre Eminescu, citînd versul poetului :


«M\ iube[ti tu, spune drept !», face urm\torul comentar : «Nu doar c\ nu
[tia, dar e a[a de bine ca dup\ o mie de ori s\ mai auzi o dat\ un da...».
Aceast\ fraz\, ie[it\ din pana unei femei-critic, n-ar face impresie de
nedelicate]\, de lips\ de pudoare ?
... {i m\ simt cuprins de o mare îndoial\ [i curiozitate. A[ vrea s\ v\d
critica – analiza [i comentarea – unui volum de poezii de dragoste f\cut\
de o femeie !”2

Redus\, probabil, la t\cere de acest (fals) argument al pudorii, Izabela


Sadoveanu nu riposteaz\, l\sîndu-i lui Ibr\ileanu ultimul cuvînt : nu
vrea s\ dea impresia de „agresivitate”, tr\s\tur\ atît de pu]in „femi-
nin\”... În orice caz, sugestia decriptabil\ în pasajul de mai sus e
aceea a imposibilit\]ii de principiu a unei critici literare practicate de
o femeie.
Un deceniu [i ceva mai tîrziu, în 1919, G. Ibr\ileanu revine asupra
chestiunii într-un amplu articol din Însemn\ri literare, „Literatura [i
femeia”3, unde î[i revizuie[te opiniile – ini]ial reticente – în privin]a
capacit\]ii femeii de a crea valori culturale. Schimbarea de accent, în
discursul criticului, e radical\. Virajul spre un feminism sus]inut
aproape cu aplomb este surprinz\tor : „Noi credem c\ egalizarea politic\
a femeii este cea mai mare revolu]ie social\ [i moral\ de la cre[tinism
încoace”. Cum se va fi produs, în con[tiin]a conservatorului Ibr\i-
leanu, o asemenea revela]ie ? R\spunsul se las\ citit, printre rînduri,
chiar în articolul de fa]\ : emanciparea femeii ]ine de mersul vremii [i
va fi impus\, mai devreme sau mai tîrziu, fie [i într-un climat patriar-
hal ca acela al societ\]ii române[ti, „conform legii cunoscute c\ tot
ceea ce se realizeaz\ în Europa pe t\rîmul politic se introduce fatal [i
la noi”. Constatarea se vrea entuziast\, dar tr\deaz\ o oarecare nos-
talgie fa]\ de acel „mister feminin” ce ar începe s\ se risipeasc\ odat\
cu inevitabila emancipare :

1. G. Ibr\ileanu, „Arta [i critica feminin\”, în Via]a româneasc\, nr. 8/1906, pp.


267-269.
2. Ibidem.
3. Articolul (publicat în serial, în patru numere de revist\) a fost reluat în : G.
Ibr\ileanu, Opere, vol. II, Ed. critic\ de Rodica Rotaru [i Al. Piru, Prefa]\ de
Al. Piru, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1975, pp. 338-342.

41
Bianca Bur]a-Cernat

„Probabil, poezia misterului, a galanteriei, poezia care rezult\ din totala


deosebire de via]\ [i de preocupare a celor dou\ sexe de azi se va
împu]ina. În sentimentul dintre b\rba]i [i femei se va amesteca tot mai
mult\ pozitivitate [i «seriozitate».
Va fi un cî[tig, va fi o pierdere ?”

Aparentul entuziasm al criticului este, de fapt, doar o acceptare


lucid\, resemnat\. Într-o alt\ ordine de idei, de luciditate d\ dovad\
Ibr\ileanu [i atunci cînd sugereaz\ c\ revendic\rile feministe î[i vor
g\si rezolvarea într-un viitor ipotetic, nu chiar imediat, în prezentul
altminteri plin de promisiuni de dup\ r\zboi. De la un punct încolo,
articolul devine o însumare de predic]ii (cu referire chiar la... „anul
2000” !) [i de interoga]ii asupra unei literaturi a viitorului influen]ate,
probabil, de ac]iunea feminist\ : „Cum va ap\rea femeia cet\]ean\ în
literatura viitoare a b\rba]ilor ?” ; „Emanciparea femeii va avea vreun
efect asupra literaturii feminine ? {i ce efect ar putea s\ aib\ ?” Criticul
risc\ [i predic]ia – neconfirmat\ ulterior... – potrivit c\reia „Vom avea
o literatur\ de revendic\ri feministe, cum am avut una de revendic\ri
]\r\ne[ti [i de revendic\ri na]ionale”. Cîteva dintre aceste întreb\ri [i
„previziuni” sînt [i ast\zi provocatoare, ceea ce arat\, poate, gradul
de iner]ie al unei societ\]i mai patriarhaliste chiar decît [i-a ima-
ginat-o, acum un veac, Ibr\ileanu. În articolul citat, acesta schi]eaz\
[i planul unui posibil volum despre „rolul femeii în literatura român\”
(ca factor de emula]ie, ca „muz\”, ca personaj în c\r]ile b\rba]ilor),
volum în care „capitolul cel mai însemnat ar fi, fire[te, acela consacrat
femeilor scriitoare” – de la Hermiona Asachi la Alice C\lug\ru [i
Hortensia Papadat-Bengescu. {i criticul adaug\ : „cum tr\im în vre-
muri feministe, acest studiu ar trebui scris de o femeie”. Provocare
c\reia nu i se va r\spunde nici în deceniile imediat urm\toare, nici
dup\ Al Doilea R\zboi, nici m\car dup\ 1989, în anii de decompresie
postcomunist\ [i de „emancipare” postmodern\...
Cînd, în 1920, Via]a româneasc\ î[i reia apari]ia, dup\ o între-
rupere de patru ani, proiectul poporanist, deja dep\[it (întrucît î[i va
afla curînd ecoul în reformele de dup\ r\zboi [i Marea Unire), face loc
unor noi obiective culturale [i estetice, între care [i emanciparea
femeii. Trebuie precizat : tema aceasta r\mîne în continuare margi-
nal\ în paginile revistei, dar, oricum, este enun]at\ mai clar [i mai
consecvent decît înainte. Gruparea ie[ean\ se deschide contribu]ilor
feminine, num\rul autoarelor publicate la Via]a româneasc\ spo-
re[te – chiar dac\ nu într-o propor]ie considerabil\. În etapa ante-
rioar\ puteau fi întîlnite aici, al\turi de Izabela Sadoveanu, Otilia
Cazimir (din 1912) sau Hortensia Papadat-Bengescu (abia din 1913),
semn\turile unor autoare ca Alice C\lug\ru, Elena Farago, Constan]a
Marino-Moscu, Ana Conta-Kernbach ori Matilda Cugler-Poni (ulimele
dou\ provenite din cercul Convorbirilor literare). Dup\ 1920 poeta
favorit\ a Vie]ii române[ti este Otilia Cazimir ; dar în afar\ de ea

42
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

public\ în aceast revist\ [i o serie de alte poete (toate minore) : Olga


Vrabie, Sabina Paulian Georgescu, Alice Soare, Caterina Onea. În
proz\, principala nou\ achizi]ie feminin\ este Lucia Mantu ; i se al\tur\,
de[i sporadic, Igena Floru, Zoe Verbiceanu – autoarea unui gra]ios roman
despre copil\rie, Casa cu minuni, publicat în foileton în 1931 –, Coca
Farago [i, tîrziu, dup\ dispari]ia lui G. Ibr\ileanu (survenit\ în 1936),
Sandra Cotovu, Margareta Barcian sau mai cunoscutele (azi) Ioana
Postelnicu [i Cella Serghi. O important\ prezen]\ feminin\ la Via]a
româneasc\ este Henriette Yvonne Stahl, care debuteaz\, chiar în
aceast\ revist\, cu romanul Voica, bucurîndu-se de aprecierile super-
lative ale lui G. Ibr\ileanu ; ulterior mai public\ aici nuvela M\tu[a
Matilda, o pies\ de teatru, Plumb, [i un eseu intitulat Hermetism.
Destul de numeroase sînt, mai cu seam\ din 1930 (cînd revista se
mut\ la Bucure[ti), numele eseistelor sau ale autoarelor de cronici,
comentarii literare [i chiar de studii academice : pe lîng\ Izabela
Sadoveanu – care e, totu[i, mai pu]in activ\ la Via]a româneasc\ decît
înainte de r\zboi, preferînd s\ scrie consecvent în alt\ parte (mai pre-
cis, în Adev\rul [i în Adev\rul literar [i artistic) – se remarc\ autoare
ca slavistele Elena Eftimiu [i Eufrosina Dvoicenco ori ca Vera Pamfil,
Cora Irineu, Profira Sadoveanu, Teodora Voinescu (critic de art\).
Articolele despre condi]ia femeii, [i în particular despre condi]ia
femeii scriitoare, apar, dup\ 1920, în Via]a româneasc\, nu doar sub
semn\tura feminin\ a unei Izabela Sadoveanu sau a unei Ana Conta-
-Kernbach, ca pîn\ acum, ci [i sub semn\tura unui G. Ibr\ileanu
(uneori cu pseudonimul C. Vraja sau P. Nicanor) ori a unui Mihai
Ralea. De[i rubrici precum „Cronica feminist\” [i „Însemn\ri femi-
nine” nu figureaz\ în sumarul fiec\rui num\r din revist\, e evident\
o direc]ie pro-feminist\, fie [i discret schi]at\. Semnificativ, în primul
num\r din noua serie a revistei, Ibr\ileanu reia, în sintez\, cîteva
dintre ideile pro-egalitariste formulate în articolul din Însemn\ri lite-
rare – din care am citat deja –, insistînd [i de ast\ dat\ asupra
faptului c\ în România emanciparea femeii va fi impus\ „în chip fatal
[i mecanic” prin presiunea Occidentului, a[a cum au fost impuse
„toate reformele noastre progresiste de o sut\ de ani încoace”. Va mai
scrie [i cu alte prilejuri pe aceast\ tem\ – cu declarat\ simpatie
pentru personalit\]ile feminine care încep s\ se manifeste, timid, [i în
spa]iul românesc, dar întotdeauna pe un ton moderat, cu fire[tile
precau]ii [i reticen]e ale unui domn de mod\ veche.

III.1.2. Proza feminin\ la Via]a româneasc\.


Subiectivitatea (auto)cenzurat\

Exceptîndu-le pe Hortensia Papadat-Bengescu [i pe Henriette Yvonne


Stahl, un aer de familie le apropie pe toate celelalte prozatoare afir-
mate la Via]a româneasc\, ale c\ror c\r]i se impregneaz\ cu aceea[i

43
Bianca Bur]a-Cernat

atmosfer\ de patriarhalism moldovenesc [i ilustreaz\, în miniaturi


sau broderii prozastice delicate, acela[i univers al cumin]eniei, al
modestiei, al umilit\]ii feminine, de unde orice fantasm\ primejdioas\
pentru tihna casei cu mu[cate în ferestre e obligatoriu izgonit\. În
literatura Luciei Mantu, a Constan]ei Marino-Moscu ori a Otiliei
Cazimir, femeia nu e în primul rînd femeie, ci mam\, bunic\, so]ie ori
fiic\ ascult\toare, [i nu se define[te ca individualitate, ci î[i asum\
mediocritatea obligatorie a unei existen]e dedicate aproape exclusiv
slujirii familiei. Ca atare, nici erosul [i nici afirmarea de sine nu sînt
aici teme esen]iale. Personajele feminine ale acestor autoare se înca-
dreaz\ fie în tiparul Marianei Vidra[cu, fie în acela al mamelor [i al
bunicelor duioase din tablourile idilice ale unui Ionel Teodoreanu.
Via]a lor se scurge f\r\ conflicte mari sau, în orice caz, conflictele î[i
g\sesc rezolvarea prin apelul la argumentul tradi]iei. Iar revolta împo-
triva unei ordini patriarhale e sublimat\ într-o domoal\ melancolie.
Prozatoarele Vie]ii române[ti duc ele însele o existen]\ f\r\ eveni-
mente spectaculoase, mi[cîndu-se în limitele pe care le impune datoria
fa]\ de familie sau educa]ia de mic-burgheze din provincia moldav\.
{i în via]\ [i în scris sînt ni[te moraliste cu totul lipsite de ipocrizie ;
tr\iesc sub scutul perfectei onorabilit\]i sociale [i scriu o proz\
„onest\”, f\r\ anvergur\, dar animat\ de idealul unei clasice perfec-
]iuni formale – în acord cu un idealul etic ce nu se transform\, din
fericire, în tezism eticist. Chiar atunci cînd nu sînt demne matroane
[i mame – precum Constan]a Marino-Moscu sau {tefana Velisar –,
aceste scriitoare au în atitudine ceva precump\nitor matern. Nu
întîmpl\tor aleg s\ studieze pedagogia, nu întîmpl\tor povestirile lor
abund\ în personaje-copii, nu întîmpl\tor unele dintre ele scriu chiar
literatur\ pentru copii. Afectiv, proza lor se define[te prin compasiu-
nea pentru cei slabi, nedrept\]i]i sau ocoli]i de noroc ; estetic – prin
obiectivismul perspectivei narative, printr-o obstinat\ deta[are de
sine convertit\ în disponibilitate contemplativ\. Este o proz\ a exte-
riorit\]ii, a micilor secven]e de via]\ social\ privite miop, de foarte
aproape, în absen]a unei perspective mai largi a socialului, dar avînd
avantajul de a surprinde cu maxim\ acuitate anumite detalii. E vorba,
cu alte cuvinte, de o proz\ a am\nuntului de via]\, excelînd prin
observa]ia percutant\ [i prin concizie – proz\ subsumabil\ unei
viziuni „minimaliste”, am zice azi. Autoarele de la Via]a româneasc\
abordeaz\ cu succes specia schi]ei sau povestirea de mai mic\ întin-
dere, originalitatea lor se v\de[te în „miniaturi” [i „instantanee”,
specia romanesc\ fiind pentru ele o încercare c\reia îi fac fa]\ cu
greu. Romanele lor par mai degrab\ nuvele extinse, precum Cucoana
Olimpia de Lucia Mantu, sau sînt construite din fragmente, din „instan-
tanee”, din secven]e cu prea mare autonomie, ca A murit Luchi de
Otilia Cazimir. Aceasta din urm\ consider\, de altfel, c\ femeile nu
sînt, prin natura lor, capabile s\ scrie Mahabharata... Argumentul i-l
ofer\ – într-un articol despre „literatura feminin\” – dou\ „romane

44
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

scurte” : cel deja amintit al Luciei Mantu [i romanul Voica al Henriettei


Yvonne Stahl. Ambele autoare

„[i-au m\rginit cu pruden]\ inspira]ia în cadrul competen]elor feminine.


Nu doar c\ talentul nu le-ar fi îng\duit incursiuni fericite [i-n alte
domenii. Dar tactul lor singur le-a interzis orice aventur\. Dac\ ar fi
încercat s\ descrie, de pild\, scene din r\zboi ori de cazarm\, literatura
lor ar fi fost, inevitabil, artificial\. Pe cînd a[a, în via]a de toate zilele,
între femei [i copii, autoarele se simt ca la ele acas\ [i ne comunic\ [i
nou\ aceea[i impresie de naturale]e”1.

(Cam în aceea[i perioad\ – mai precis : cinci ani mai tîrziu ! – Virginia
Woolf opina în O camer\ separat\ c\ „romanele scrise de femei ar trebui
s\ fie mai scurte [i mai concentrate decît cele scrise de b\rba]i”…)
Atrage aten]ia, în cazul prozatoarelor de la Via]a româneasc\, [i o
cvasi-ascetic\ punere între paranteze a propriei subiectivit\]i : aceste
autoare ezit\ s\ se proiecteze pe ele însele în literatura pe care o
scriu ; î[i culeg materialul narativ din via]a de zi cu zi, dar povestesc
cu prec\dere despre experien]ele altora, rareori despre ale lor – din
discre]ie, din pudoare, f\r\ îndoial\, dar [i în virtutea unor inhibi]ii
ori pentru c\ în]eleg literatura în primul rînd ca datorie de a m\rturisi
despre al]ii [i abia în al doilea rînd ca necesitate a exprim\rii de sine.
Autoscopia, voin]a de emancipare, ambi]ia autoafirm\rii nu sînt mize
pentru sobrele scriitoare din familia Vie]ii române[ti, nici m\car pen-
tru acelea care, ca Otilia Cazimir ori ca Profira Sadoveanu, au anumite
simpatii feministe. Subversivitatea „feminist\” a prozei lor este extrem
de sc\zut\.
De altfel, nici climatul patriarhal de la Via]a româneasc\ nu încura-
jeaz\ elanurile emancipatoare. În cercul ie[ean prezen]ele feminine
sînt discrete [i timorate. Ata[amentul fa]\ de valorile [i ierarhiile
grupului trebuie s\ fie total. Cînd – rareori – îndr\znesc s\ schi]eze
un gest de protest sau de insubordonare, doamnele sînt prompt
reduse la t\cere. Ilustrativ în acest sens este „cazul” Constan]ei
MARINO-MOSCU (1875-1940), al c\rei debut în literatur\ e precedat
de o nedreptate r\mas\ pîn\ tîrziu nesemnalat\. În noiembrie 1906 –
primul an de apari]ie al revistei Via]a româneasc\ – cu des\vîr[ire
necunoscuta, pe atunci, Constan]a Moscu î[i ia inima în din]i pentru
a-i trimite lui G. Ibr\ileanu (cu care nu f\cuse cuno[tin]\, dar cu a
c\rui so]ie, Elena, fusese coleg\ de [coal\) o scrisoare, solicitîndu-i
sprijinul „într-o chestiune foarte delicat\”2 . Îi cere s\ nu mai publice
în revist\ romanul lui Mihail Sadoveanu, Mariana Vidra[cu, din care
deja ap\ruse în num\rul din octombrie un prim episod. Motivul ?

1. Otilia Cazimir, „Concursul Dimine]ii [i literatura feminin\”, în Diminea]a, an.


XXI, nr. 6466, luni, 10 noiembrie 1924, p. 3
2. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, vol. II, ed. cit., p. 189.

45
Bianca Bur]a-Cernat

Autoarea epistolei nu doar c\ se recunoscuse în eroina lui Sadoveanu,


dar constatase cu stupoare c\ textul din Via]a româneasc\ nu era
decît o traducere inabil\ din limba francez\ a unui caiet de amintiri
pe care ea îns\[i i-l încredin]ase spre lectur\ – cumva à contre coeur –
tîn\rului prozator. Întîmplarea are un bun poten]ial romanesc. Mihail
Sadoveanu, Constan]a Marino-Moscu, Izabela Sadoveanu [i G. Ibr\i-
leanu sînt protagoni[tii unei pove[ti (deloc fanteziste) ce are ca intrig\
un plagiat. Primul dintre ace[tia este, în 1906, un tîn\r de dou\zeci [i
cinci de ani, foarte talentat [i foarte ambi]ios : în mai pu]in de trei ani
public\ zece volume [i, obsedat de ideea de a transforma absolut
orice în literatur\, i se întîmpl\ uneori s\ uite, ca în cazul de fa]\, c\
materialul folosit nu-i apar]ine cu adev\rat. În ceea ce o prive[te pe
eroina acestei istorii, ea este o doamn\ cvasi-anonim\, so]ie a avoca-
tului Gh. Moscu, înc\ tîn\r\ [i resemnat\ cu rolul ei modest de
mam\ devotat\. În adolescen]\ a studiat pianul, iar apropia]ii ei [tiu
c\ [i-a sacrificat o posibil\ carier\ muzical\ ; mai [tiu, în plus, c\ are
un remarcabil talent epistolar – o dovede[te bogata coresponden]\
purtat\ cu G. Ibr\ileanu, cu G. Topîrceanu [i Otilia Cazimir sau cu
Hortensia Papadat-Bengescu. În secret, ]ine jurnal, î[i noteaz\ într-un
caiet intitulat A travers la vie amintiri dintr-o copil\rie nu tocmai
fericit\ – copil\ria unei feti]e n\scute dintr-o rela]ie „vinovat\” [i de
aceea frustrat\ de afec]iunea matern\. În vremea studiilor de la
pensionatul Dodun des Perrieres din Ia[i se împrietene[te cu Izabela
Sadoveanu, pe atunci Izabela Andrei, prietena cu doar cinci ani mai
vîrstnic\ fiindu-i profesoar\. Amici]ia se prelunge[te mul]i ani dup\
episodul ie[ean, dar e pus\ în pericol de evenimentele din 1906. La
Bucure[ti, unde cele dou\ prietene se aflau la un moment dat, Con-
stan]a Moscu îi vorbe[te Izabelei Sadoveanu despre existen]a caietului
s\u de amintiri, manuscris pe care nu s-ar fi gîndit s\-l fac\ public.
Îi citise so]ului ei cîteva pasaje, stîrnind compasiunea amuzat\ a
prozaicului avocat. Vreme îndelungat\ autoarea va r\mîne cu impre-
sia c\ via]a/subiectivitatea ei nu ar putea interesa pe nimeni. Îi scrie,
în 1912, lui Ibr\ileanu :

„Îmi tr\iesc via]a, vine oare cineva s\ m\ întrebe cum îmi tr\iesc zilele [i
cum îmi trec lunile [i cum fug anii ? Nu. Atunci de ce, la tipar, i-ar
interesa ? – numai pentru c\-i tip\rit doar. Noi în[ine sîntem c\r]i, dar
cine [tie, cine poate, cine în]\lege [i cine vrea s\ ne citeasc\ ? !”1

Pentru tîn\rul autor al romanului Floare ofilit\, via]a Constan]ei


Marino-Moscu a putut p\rea o istorie demn\ de interes, dar o istorie
scris\ chiar de el... În ziua cînd, dup\ îndelungi insisten]e, Constan]a
Moscu î[i viziteaz\ prietena pentru a-i citi din confesiunile ei în limba
francez\, în casa acesteia îl g\se[te [i pe Sadoveanu, pe care îl

1. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, Vol. II, ed. cit., p. 207

46
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

cuno[tea de altfel din copil\rie, de la Pa[cani. Paginile de mare auten-


ticitate din A travers la vie îi de[teapt\ prozatorului un atît de viu
interes, încît acesta, de coniven]\ cu Izabela Sadoveanu, sustrage
caietul de însemn\ri [i ulterior refuz\ s\-l înapoieze. Ini]ial, Sado-
veanu se mul]ume[te s\ traduc\ în limba român\ manuscrisul „furat”,
pretinzînd c\ amintirile Constan]ei Moscu i-ar fi furnizat doar mate-
rialul brut. Cu greu se las\ convins s\ modifice anumite detalii [i, în
primul rînd, numele personajelor – oameni cu existen]\ real\, de la
conu Panait, tat\l vitreg al autoarei, pîn\ la „colec]ia” ei de guver-
nante. Traducînd [i pe alocuri adaptînd, Sadoveanu schimb\ totu[i
ceva din textul autoarei plagiate : vorbirea unora dintre personaje,
„moldovenizat\”, cap\t\ unele nuan]e grosiere ; în mod inadecvat,
cîteva doamne burgheze ajung s\ semene, prin atitudine [i prin
limbaj, cu ni[te vulgare precupe]e. În rest, istorisirea curge exact ca
în manuscrisul pe care prozatorul [i l-a însu[it abuziv. Pasaje întregi
sînt reluate fidel, altele sînt scurtate sau u[or extinse ori modificate
prin parafrazare. O demonstreaz\ lectura în paralel a textului din A
travers la vie [i a romanului Mariana Vidra[cu. De pild\, acolo unde
Constan]a Marino-Moscu scrie :

„Je me rappelle la petite maisonnette et le joli jardinet, les deux petites


cellules avec leur ameublement – simple et propret – les bons lits où je
dormais avec, à ma tête, Mama }ica et à mes pieds, Mama E]i, maman-
-confiture tant elle était bonne et douce. Les belles images din odaia mare
faisaient mes délices. Je ne m’imaginais jamais qu’il y eût [...] la camara où
il y avait une grande caisse remplie de vieux bouquins, aux pages jaunies
que je me faisais un plaisir de feuilletter ; j’aspirais à pleins poumons la
poussière qui les couvrait et cette bonne odeur particulière aux vieux livres –
que j’aime encore. Je me rappelle que le soir, après avoir récité d’un bout à
l’autre Miluie[te-m\ Dumnezeule, je me couchais près de mes aïeules qui
au lieu de me conter l’histoire «du petit chaperon rouge» me parlaient, à tour
de rôle, tant et si bien de la vie des saints et de la sainte Vierge surtout que,
dans ma vive imagination, je les aurais cru elles-mêmes des Saintes si elles
ne m’avaient dit avoir tant péché, étant très sûres qu’elles étaient destinées
à l’enfer !”1

Sadoveanu traduce :

„(...) r\m\sei între b\trînele mele, în chiliile a[a de curate, mobilate a[a
de simplu, pline totdeauna de miros de flori [i de raze de soare strecurate
printre perdelele l\sate, în gr\dini]a plin\ de flori felurite, între ochi
blajini, în cîntecele melodioase ale clopotelor m\n\stirii. (...) În c\mar\

1. Pagini din A travers la vie au fost publicate într-o Addenda la Mariana


Vidra[cu, în volumul Opere 5 (Mihail Sadoveanu), Edi]ie critic\ de Cornel
Simionescu, Note [i comentarii de Cornel Simionescu [i F\nu[ B\ile[teanu,
Ed. Minerva, Bucure[ti, 1988. Fragmentul citat poate fi g\sit la pagina 353 ([i
urm.) din edi]ia citat\.

47
Bianca Bur]a-Cernat

era o lad\ mare înflorit\, plin\ de c\r]i vechi. M\ strecuram acolo, ridicam
capacul [i începeam s\ r\sfoiesc filele îng\lbenite între scoar]e tari.
Înghi]eam pulberea care acoperea chipurile sfin]ilor [i mult îmi pl\cea
mai ales mirosul, mirosul acela deosebit al c\r]ilor vechi, uitate în sipetele
lor ca-n sicriuri. – Dormeam într-un pat larg, aproape de o ferestruic\
prin care se z\reau, diminea]a, a[a de limpede, dep\rt\rile înv\luite ca-n
aburi. Mama }ica sta la capul meu, mama E]i la picioare, [i sara, cu ochii
la icoane [i la candela cu lumini]\ fin\, dup\ ce rosteam încet Miluie[-
te-m\, Dumnezeule !, m\ culcam cu fa]a-n sus, cu plapoma pîn\ la b\rbie,
[i, cu ochii mari, cu ochii du[i, ascultam glasurile domoale care-mi
povesteau despre vie]ile sfin]ilor [i despre minunile Maicei Domnului.
Ascultam, [i de multe ori îmi închipuiam c\ [i mamele mele a[a de
cernite [i a[a de bune sînt ni[te sfinte trimise de Maica Domnului la
mine. Dar ele nu erau sfinte, ele singure spuneau c\-s ni[te biete p\c\-
toase care se vor duce în focul nestîns” 1.

În ciuda rug\min]ilor insistente ale Constan]ei Marino-Moscu de a


nu publica romanul plagiat – m\car din motiv de pudoare –, de a face
din Mariana Vidra[cu, a[a cum plastic scrie autoarea lezat\, „reaz\m
pentru cas\ de p\ianjeni” 2, Sadoveanu îi trimite lui G. Ibr\ileanu, la
Via]a româneasc\, adaptarea istoriei din A travers la vie, prezentînd-o,
fire[te, ca pe o crea]ie original\. Constan]a Moscu îl acuz\ de „g\teal\
cu pene str\ine”. Ar fi dispus\ s\-l ierte dac\ prozatorul i-ar permite
chiar ei s\ scrie continuarea la episodul trimis revistei ie[ene : „Cine
[tie... poate în alt chip, piept\nînd adaosurile Dtale [i sco]înd o parte
din adev\r ai fi putut publica o nuvel\, nu un roman. (...) Eu m\
angajez s\-]i termin foarte frumos romanul Dtale în trei numere”3 –
fiind îngrijorat\ de publicitatea ce s-ar putea crea în jurul biografiei
sale dac\ romanul lui Sadoveanu ar ap\rea integral, dar [i indignat\
de pu]ina considera]ie de care se bucura în ochii celor doi prieteni din
lumea literar\. Pentru c\ Izabela Sadoveanu refuz\ s\ o sprijine,
autoarea apeleaz\, cum am v\zut, la arbitrajul lui G. Ibr\ileanu.
Rezultatul : continuarea Marianei Vidra[cu nu va mai ap\rea niciodat\
în paginile revistei Via]a româneasc\. Sadoveanu însu[i va renun]a
s\ mai publice, într-o form\ sau alta – rescris sau nu, în foileton sau
în volum – acest text controversat.
Peste „cazul” Mariana Vidra[cu se va a[terne praful pentru mai
mult de o jum\tate de veac. Abia în 1960, într-un num\r omagial
dedicat lui Mihail Sadoveanu, Luceaf\rul public\ ni[te fragmente
inedite din acest roman cvasi-necunoscut4. Dosarul e redeschis în
1970 – deci dup\ moartea scriitorului –, cînd în revista Manuscriptum,

1. Mihail Sadoveanu, Mariana Vidra[cu, în Opere 5, ed. cit., p. 96.


2. Constan]a Marino-Moscu, într-un text memorialistic dintr-un caiet inedit,
pus la dispozi]ia lui Cornel Simionescu [i a lui F\nu[ B\ile[teanu de pro-
fesoara Elisabeta Popescu – Vezi : Sadoveanu, Opere 5, ed. cit., p. 331.
3. A se vedea nota anterioar\ (pagina 340 din volumul citat).
4. Luceaf\rul, an. III, nr. 22, 15 noiembrie 1960, p. 7.

48
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

sub titlul „Un roman uitat. Mariana Vidra[cu”, se tip\re[te cea mai
mare parte a scrierii cu pricina, împreun\ cu un preambul istorico-
-literar l\muritor semnat de Perpessicus [i de Corin Grosu1. Nedispu-
nînd deocamdat\ de toate piesele „dosarului” – de scrisorile Constan]ei
Marino-Moscu adresate lui G. Ibr\ileanu ([i publicate la pu]in\ vreme
în volumul al doilea din Scrisori c\tre Ibr\ileanu) [i, mai ales, de
manuscrisul plagiat (A travers la vie) – cei doi editori las\ a se în]elege
c\ suspiciunile ce au planat asupra romanului Mariana Vidra[cu ar fi
neîntemeiate. Proba concludent\ c\, totu[i, în cazul de fa]\ nu este
vorba de o crea]ie original\ o fac, cu mult tact, cu argumente expuse
acribios, Cornel Simionescu [i F\nu[ B\ile[teanu într-o ampl\ Addenda
la volumul V din seria operei lui Mihail Sadoveanu (editat\ la Minerva
de Cornel Simionescu) – reproducînd, între altele, in extenso pagini
din A travers la vie [i dintr-un alt caiet de memorii în care scriitoarea
a relatat întîmpl\rile din 1906. Verdictul de „plagiat” nu e formulat
tran[ant nici cu aceast\ ocazie, de[i toate probele furnizate ar fi
condus spre o asemenea concluzie. Gest justificabil printr-o atitudine
pioas\ fa]\ de un scriitor de importan]a lui Sadoveanu.
Peripe]iile declan[ate de manuscrisul furat [i recuperat cu greu
au, pentru Constan]a Marino-Moscu, [i o latur\ pozitiv\, pentru c\
de[teapt\ orgoliul auctorial al unei scriitoare care se ignor\ [i care, la
invita]ia lui Ibr\ileanu, va începe s\ trimit\ la Via]a româneasc\
nuvele sau fragmente de roman. Criticului ie[ean îi m\rturise[te în
1908, încredin]îndu-i spre publicare nuvela Natali]a (debutul s\u
absolut), c\ [i-a distrus, în timp, mai multe încerc\ri literare pe care
le-a considerat neconving\toare : „Am scris mult (...) ca s\ hr\nesc
casa [i sobele”2. În coresponden]a cu Ibr\ileanu autoarea vorbe[te
adesea despre concep]ia ei asupra prozei [i despre exigen]ele pe care
[i le autoimpune, descriindu-se ca adept\ a nota]iei autentice, nelite-
raturizate, în m\sur\ s\ dea seama despre „adev\rul” sufletului uman.
În tot ceea ce scrie, chiar [i în anumite buc\]i prozastice cu substrat
autobiografic, Constan]a Marino-Moscu face un apreciabil efort de
obiectivare :

„Descriind copil\ria mea, descriu [i pe cei ce m\ înconjurau. Fac portrete


fizice (...) f\r\ ca descrierea aceea simpl\ s\ se îngreuneze ori s\ se vad\, ca
o a]\ alb\, inten]ia autorului. (...) M-am gîndit s\ lucrez în chip subiectiv
[i, dup\ un num\r de pagini, s\ prefac istorisirea obiectivînd tot”3.

Scriitoarea dispre]uie[te excesele estetizante, efectele „poetice”, miza


ei pare a fi un realism dur, neconcesiv, c\r]ile sale sînt implicit
pledoarii împotriva iluziei. A propos de nuvela Ada Lazu, care pune în

1. Manuscriptum, nr. 1/1970, pp. 17-61 ; cu continuarea în nr. 1 (2)/1971 [i în


nr. 2 (3)/1971, pp. 78-109.
2. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, Vol. II, ed. cit., p. 193.
3. Ibidem, p. 224.

49
Bianca Bur]a-Cernat

scen\ drama unei femei nevrozate de o c\snicie anost\, prozatoarea


explic\ de ce adoptarea unui anumit protocol narativ i s-a p\rut
conven]ional\ :

„Ar fi fost mai poetic, desigur, mai artistic s\ fi pus pe coana Catinca la
gura sobii, într-un jil], f\cînd fileuri [i istorisind, ca ceva de demult,
povestea Adei. Sadoveanu ar fi început cu începutul ; el e maestru în
d-astea, eu ? De unde am putut” 1.

Constan]a Marino-Moscu este cunoscut\ în special ca nuvelist\,


prea pu]in ca romancier\, cele trei romane ale sale, publicate în
foileton, Tov\r\[ie (ap\rut în Rampa în 1912), Din zilele [i gîndurile
mele (în Adev\rul literar [i artistic, 1937-1938) [i Amintirile Caterinei
State, nefiind niciodat\ tip\rite în volum. Autoarea [i-a strîns nuvelele
în patru opuri : Ada Lazu (1911), Natali]a (1916), Tulburea (1923) [i
F\clii în noapte (1930), destul de unitare ca tematic\ [i ca stil. Felu-
ritele drame feminine – de la destinul Natali]ei, feti]a tuberculoas\
c\reia familia nu-i d\ voie s\ se înscrie la liceu, pîn\ la acela al Adei
Lazu, ale c\rei idealuri sînt spulberate de un mariaj silit – nu con-
stituie unicul obiect de interes al autoarei. Un întreg cortegiu de
n\p\stui]i se perind\ prin proza Constan]ei Marino-Moscu : orfani,
oameni m\run]i, figuri dintr-o provincie pitoresc\ dar nu idilic\. Un
]igan cu o maimu]\ dresat\ umbl\ prin sate ca s\ cî[tige un ban,
fiind alungat de peste tot pentru c\ oamenii îl socotesc aduc\tor de
nenorocire (Mirto). O b\trîn\ boieroaic\ dintr-o familie veche dar
sc\p\tat\ tr\ie[te din amintirea fastului de alt\dat\ : [i-a vîndut dou\
mo[ii, îns\ [i-a p\strat toate obiectele de art\ (Agripina Mârza). Mo[
Vasile, cer[etorul orb, strînge bani pentru ridicarea bisericii din sat,
primarul încaseaz\ banii [i [i-i însu[e[te (Pentru biseric\). Fiul unui
negustor cumsecade se întoarce înstr\inat de la studii (R\d\cini). O
servitoare î[i pizmuie[te st\pîna pentru c\ b\iatul acesteia s-a întors
nev\t\mat din r\zboi, în vreme ce al ei a murit (Un vierme). La o
m\n\stire, maica Ana vorbe[te zilnic, în chilia ei, cu Dumnezeu [i
celelalte c\lug\ri]e o b\nuiesc c\ e vizitat\ de un b\rbat (La pînd\).
Intereseaz\ aici fixarea, din cîteva tu[e, a unor caractere, micul tablou
de moravuri, observa]ia percutant\ – uneori ironic\. Ac]iunea mai
multor nuvele ale Constan]ei Marino-Moscu se desf\[oar\ în mediul
m\n\stiresc binecunoscut autoarei înc\ din copil\rie ; nota]ia e [i
aici precis\, calm-deziluzionat\, la limita mizantropiei.
O men]iune special\ merit\ Amintirile Caterinei State, roman rezultat
din prelucrarea ([i, în parte, fic]ionalizarea) însemn\rilor din A travers
la vie, în replic\ la Mariana Vidra[cu. Plagiatul sadovenian a urm\-
rit-o, cum se vede, mult\ vreme pe scriitoare, care se va fi sim]it
deposedat\ de un bun pre]ios. Bildungsroman feminin scris într-un

1. Ibidem, p. 205.

50
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

stil vioi, cu note de pitoresc al atmosferei [i al caracterelor umane


ipostaziate, istoria (cvasi-autobiografic\ a) Caterinei State este, poate,
cea mai izbutit\ scriere a autoarei. Romanul e construit ca un triptic,
pîn\ la un punct gorkian, ce înf\]i[eaz\ copil\ria, adolescen]a [i
tinere]ea eroinei – o copil\rie populat\ de fantasmele n\scute în chilia
m\tu[ilor de la m\n\stirea V\ratic ; o adolescen]\ consumat\ între,
pe de o parte, lec]iile de pian [i lecturile literare (Turgheniev, Tolstoi,
Dostoievski, Dickens, George Eliot) [i, pe de alta, calvarul cotidian
provocat de o mam\ denaturat\ ; în fine, o tinere]e tr\it\ sub spectrul
rat\rii. Caterina State, bastarda adoptat\ din mil\ de so]ul mamei ei,
studiaz\ pianul cu un elev al lui Franz Liszt – maestrul Wrany, refugiat
într-un m\runt tîrg moldovenesc – [i vrea s\ se înscrie la Conserva-
torul din Viena ; deloc receptivi la un asemenea proiect fantasmagoric,
p\rin]ii, mic-burghezi obtuzi, pun la cale o c\s\torie „convenabil\”.
În sine, biografia eroinei nu are nimic excep]ional : unei tinere i se
cenzureaz\ ferm n\zuin]ele individualiste – iat\ un loc comun în
literatura epocii ; cu toate acestea, Amintirile Caterinei State constituie
o lectur\ agreabil\, deloc monoton\, pe alocuri chiar atractiv\ : impre-
sia general\ e de dinamism, secven]ele narative concepute ca tot
atîtea tablouri de moravuri succedîndu-se cu relativ\ rapiditate. Citi-
torul e condus prin medii variate, invitat în chilii m\n\stire[ti, la
s\rb\tori ale evreilor, în interioare burgheze, într-o [coal\ de fete sau
chiar la ni[te manifest\ri electorale dintr-un ora[ de provincie. Sec-
ven]a sosirii rabinului la Vascani, variatele imagini ale tîrgului
n\molos, cîteva instantanee de la pensionatul des Perriere din Ia[i [i
numeroase scene ale vie]ii de familie sînt aproape remarcabile. La fel
[i bogata galerie tipologic\ a guvernantelor, a profesoarelor de pension
sau a pe]itorilor grote[ti ca Zervos, armatorul grec din Gala]i. Tonul
nara]iunii oscileaz\ între gravitate [i o anume apeten]\ umoristic\.
Elaborat de-a lungul mai multor ani, romanul e finalizat, probabil,
prin 1920, cînd autoarea public\ în Via]a româneasc\ primele capi-
tole, trezind entuziasmul lui Paul Zarifopol care, într-o scrisoare c\tre
G. Ibr\ileanu, întreab\ dac\ nu cumva Constan]a Marino-Moscu e
pseudonimul unui b\rbat :

„S\ poate o dam\ s\ fie a[a cuminte [i inteligent\ povestitoare ? Nu-mi


vine a crede. Ca to]i oprima]ii, femeile (ca [i ovreii [i emancipa]ii sau
parveni]ii de tot felul) cînd s\ apuc\ s\ ias\ la iveal\, s\ strîmb\ în
chipuri variate, dar deopotriv\ deplorabile. Sistematic am evitat toat\
via]a literatura [i arta feminin\. Fiindc\ iar\[i, ca to]i oprima]ii, femeile
sînt necontemplative [i esen]ial neartiste. M\ surprinde tare scrisul
Amintirilor Caterinei State [i m\ captiveaz\”1.

1. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, Vol. I, Edi]ie îngrijit\ de M. Bordeianu, Gr. Botez, I.


L\z\rescu, Dan M\nuc\ [i Al. Teodorescu, Prefa]\ de Al. Dima [i N. I. Popa,
E.P.L., Bucure[ti, 1966, p. 273.

51
Bianca Bur]a-Cernat

Din p\cate, redac]ia Vie]ii române[ti tergiverseaz\ publicarea dife-


ritelor episoade ale romanului, care nu apar num\r de num\r, ci în
mod capricios, la distan]\ de mai multe luni ([i, la un moment dat,
chiar de ani) între ele. S\ fie vorba de o reticen]\ determinat\ de
teama de a nu reactiva conflictul din 1906 sau de a nu leza – dat\
fiind inten]ia implicit polemic\ a autoarei – orgoliul lui Sadoveanu ? !...
Dup\ ce, nemul]umit\ de acest tratament, refuz\ s\-[i mai publice la
Via]a româneasc\ fragmentele de roman, scriitoarea trimite Amintirile
Caterinei State la Adev\rul literar [i artistic, îns\ nici acolo textul nu
îi apare cu regularitate. Risipite în numere de revist\ r\zle]e, din
1920 pîn\ prin 1933, capitolele Amintirilor... vor fi p\rut, pentru mul]i,
povestiri autonome, iar nu componentele unui roman unitar. Obosit\,
cople[it\ de numero[ii ani de tracas\ri familiale, suferind de o boal\
nervoas\, scriitoarea nu a mai avut for]a s\ se zbat\ pentru adunarea
Amintirilor... între coper]i de carte. Retras\ în anii ’30, în ultimul ei
deceniu de existen]\, în lini[tea m\n\stirii V\ratic, le scrie prieteni-
lor – care o r\sfa]\ cu apelativul „madame Tolstoi” – lungi [i me[te[u-
gite scrisori :

„Scrisori de cîte [ase, opt [i zece file de bloc, zgîriate pe amîndou\ fe]ele
cu slova ei înalt\, ascu]it\ [i sub]ire.
Cînd scria s\ publice, cînd se supraveghea, cînd revenea asupra cuvîn-
tului iscat, proasp\t, în mintea ei f\r\ astîmp\r – într-un cuvînt : cînd
«f\cea literatur\», nu g\sea întotdeauna formula cea mai fericit\. {i ea
[tia lucrul acesta.
– Cînd trec cu t\v\lugul autocriticii peste ce scriu, turtesc t\t – zicea.
Dar ce proaspete, ce vii [i colorate, ce tinere erau scrisorile ei, peste care
nu trecea niciodat\ «cu t\v\lugul» !”1

î[i aminte[te Otilia Cazimir, care îi face b\trînei „madam Tolstoi” un


foarte expresiv portret :

„În chipul u[or mongol, în privirea de sfredel, în haina ruseasc\ închis\


la gît [i încre]it\ la mijloc – avea ceva din înf\]i[area burzuluit\ dar
blînd\ a pustnicului de la Iasnaia-Poliana”.

O autoare „îng\duit\” la Via]a româneasc\ este [i Lucia MANTU


(1888-1971), prezen]\ constant\ în paginile acestei reviste, unde î[i
public\ – începînd cu 1921 – cea mai mare parte a prozelor sale
miniaturistice – la citirea c\rora Sadoveanu, Ibr\ileanu, Zarifopol,
este]i redutabili, se entuziasmeaz\ spontan, spre nedumerirea mai
modestului D.D. P\tr\[canu, care consider\ c\ literatura acestei

1. Otilia Cazimir, „Madam Tolstoi”, în Scrieri în proz\, Vol. II, Ed. Junimea, Ia[i,
1972, p. 38.

52
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

autoare „nu merit\ decît nota 7 cel mult”1 . Cînd prozele Luciei Mantu
vor ap\rea în volum, Mihai Ralea va scrie despre ele ca despre ni[te
„mici capodopere”2.
De o extraordinar\ discre]ie, scriitoarea p\trunde în cercul ie[ean
sub masca pseudonimului, incitîndu-i pe mai mul]i dintre apropia]ii
revistei s\ se lanseze în specula]ii detectivistice – despre care M.
Sevastos relateaz\ cu umor în Amintiri de la „Via]a româneasc\”.
Identitatea celei care expediaz\, pe adresa publica]iei ie[ene, ni[te
fragmente prozastice scrise cu me[te[ug este ghicit\ de Mihail Sado-
veanu, c\ruia, întîmpl\tor, profesoara fiicelor sale îi povestise odat\ o
scen\ ce se reg\sea întocmai într-un text semnat de aceast\ necu-
noscut\ Lucia Mantu. B\nuial\ confirmat\ ulterior, cînd misterioasa
prozatoare indic\ o adres\ unde urma s\ i se trimit\ onorariul pentru
fragmentele publicate3. Ea este, într-adev\r, profesoara fiicelor lui
Sadoveanu ; se nume[te Camelia N\dejde [i pred\ [tiin]ele naturii la
Liceul de Fete „Oltea Doamna” din Ia[i. Mama ei este sora scriitoarei
Sofia N\dejde [i a pictorului Octav B\ncil\, iar tat\l, frate cu bine-
cunoscutul publicist socialist Ioan N\dejde. Venit\ deci dintr-o familie
de oameni de stînga, Lucia Mantu se integreaz\ firesc în atmosfera
Vie]ii române[ti, unde e primit\ cu simpatie. Interesant este c\, la ea,
mai mult decît la al]i apropia]i ai cercului – mai mult decît la Otilia
Cazimir, de exemplu –, orice tendin]\ de militantism social se subli-
meaz\ într-o proz\ de o perfect\ artisticitate, cu note estetizante chiar.
Schi]ele Luciei Mantu – incluse în volumele Miniaturi (1923), Umbre
chineze[ti (1930) [i Instantanee (1945) – sînt delicate bijuterii epice :
fiecare fraz\ pare îndelung cizelat\, iar imaginile, limpezi [i rotund
construite, sînt rezultatul unui pre]ios efort de esen]ializare. Scriitura
e simpl\, concis\, f\r\ exces de podoabe stilistice, aluziv\ [i uneori
ironic\. Spiritul de observa]ie ]inte[te precis [i face dintr-un am\nunt
oarecare un mic spectacol. Scrisul Luciei Mantu – noteaz\ inspirat
Mihai Ralea – „seam\n\ cu costumul impecabil al acelor persoane
care se îmbrac\ elegant în negru”4 . Autoarea decupeaz\ „minimalist”
secven]e de via]\ cotidian\, „profiluri mici” de copii desenate cu
pensula unui Tonitza, gesturi [i situa]ii copiate parc\ dup\ cromoli-
tografii, detalii izolate din tablouri reprezentînd naturi moarte sau
imagini cu tent\ fabulistic\ din „lumea celor care nu cuvînt\”. Sec-
ven]e „din via]a hulubilor” sau scene ce descriu mi[c\rile unei pisici

1. „P\tr\[canu îmi recomanda st\ruitor s\ cetesc pe Tudor Pamfile [i s\ certa în


aceea[ vreme cu mine de la Lucia Mantu, zicea c\ nu merit\ decît nota 7 cel
mult” – îi scrie Zarifopol lui Ibr\ileanu prin 1921. Vezi : Scrisori c\tre Ibr\ileanu,
Vol. I, ed. cit., p. 276.
2. Mihai D. Ralea, „Lucia Mantu”, în Via]a româneasc\, an. XX, nr. 2, febr. 1928,
p. 254.
3. M. Sevastos, Amintiri de la „Via]a româneasc\”, E.P.L., Bucure[ti, 1966, pp.
379-381.
4. Mihai D. Ralea, art. cit., p. 257.

53
Bianca Bur]a-Cernat

la pînd\ sînt plasate pe acela[i palier de importan]\ cu instantaneele


ce au în centru siluete umane. Predomin\ staticul [i vizualul [i ceea
ce pare a conta în primul rînd în aceste schi]e e pl\cerea de a contempla
orice, f\r\ discriminare. Privirea iscode[te maniacal ([i programatic)
detalii anodine ale cadrului fotografiat, spa]ii mai mult sau mai pu]in
largi tind s\ se contrag\ într-un simplu, infinitezimal punct de pe o
hart\ cu contururi nel\murite. Iat\ ce r\mîne, de pild\, la sfîr[itul
unei schi]e, dintr-un întreg tablou în care o tîn\r\ institutoare decoje[te
lacom ni[te portocale, sub privirile avide ale micilor sale eleve :

„O musc\ distrat\, pe care o urm\re[ti mai mult cu auzul decît cu ochii,


dup\ ce a ocolit prin fundul clasei, revine acum în zbor întins [i fin ca o
a]\, se las\ lîng\ mîna Domni[oarei, [i începe s\ sug\ fericit\ dintr-un
strop minuscul, r\mas pe col]ul catedrei” 1 (Portocalele).

Nu lipse[te de aici nota]ia caracterologic\, ascuns\ me[te[ugit în


pliurile unei descrip]ii aparent complet gratuite.
Unele buc\]i prozastice – cu prec\dere în Umbre chineze[ti – se
revendic\ de la Momentele [i schi]ele caragialiene : sînt stop-cadre în
decor citadin, adesea dialogate [i incluzînd un clin d’oeil amuzat-com-
plice în direc]ia cititorului. Conversa]ii purtate în saloanele burgheze
ale unui Ia[i patriarhal, în tramvai, în birouri CFR ( !), pe strad\ sau
la cinematograf balanseaz\ între banalitatea pus\ în scen\ cu fin\
ironie [i un insidios absurdism. În general, absurdul revelat de aceste
schi]e e benign, ca în Geamul, unde un dialog între doi b\ie]andri,
întrerupt periodic de zgomotele tramvaiului, se învîrte în jurul unei
„întîmpl\ri” derizorii care, înregistrat\ fragmentar [i scoas\ din con-
text, nu are nici o noim\ :

„– Ei, m\, ce-a]i f\cut ? (...)


– Ce-am f\cut ? Ia, am umblat [i noi împrejurul casei. (...)
Mai tace pu]in, încre]e[te fruntea, apoi începe s\ istoriseasc\ cu glas
sc\zut.
– M\, cînd am ajuns eu acolo, geamul era închis. Zic : este înc\ vreme...
[i m\ duc, m\...
Istorisirea urmeaz\ încet de tot, a[a c\ nu se mai aude nimic. (...)
La o oprire a vagonului izbutesc s\ mai prind cîteva vorbe :
– Bre, cînd m-am întors, peste jum\tate de ceas, geamul era deschis !
Cel\lalt aprob\, dînd din cap [i morm\ind. Tîn\rul se îndeas\ mai
aproape de tovar\[ [i urmeaz\ s\-i [opteasc\ aproape de ureche. Lop\-
]elele buzelor se aplic\ [i se dep\rteaz\ ca jum\t\]ile unui cioc de ra]\,
cu o uniformitate mecanic\ [i exasperant\. Aud, f\r\ veste, nea[teptat
de tare :
– ...[i vin iar, bre... Ce crezi ? Geamul era închis ! (...)

1. Lucia Mantu, „Portocalele”, în volumul Miniaturi, Ed. Tineretului, Bucure[ti,


1969, p.30.

54
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

În dreptul gr\dinii publice tîn\rul se ridic\ s\ plece, î[i a[az\ cu grij\


fularul de m\tase [i-i spune foarte l\murit celuilalt, care-l prive[te cu
ochii mari, cu gura c\scat\ :
– M\ ! Cînd m-am întors a patra oar\... geamul era deschis !”1

Volumul Umbre chineze[ti se subintituleaz\, cu tîlc, Romane în


fragmente. Ini]ial, scriitoarea se gîndise la un alt titlu, Romane mici,
poate nu suficient de semnificativ, întrucît nu semnaleaz\ nici carac-
terul programatic fragmentarist al prozelor din aceast\ carte, nici
sugestia autoreflexiv\ a echivalen]ei dintre Iluzie [i Literatur\. Miza
Luciei Mantu este, în acest volum din 1930 – oricît de îndr\znea]\ ar
putea p\rea afirma]ia – o reflec]ie (implicit\) asupra unor mecanisme
prozastice. Aceast\ inten]ie este subliniat\ la tot pasul. De exemplu,
unui text, Bie]i oameni, i se ata[eaz\ acest lung subtitlu parodic :
„sau : oameni a[a cum sînt. Fragmente de coresponden]\ [i alte mici
documente – piese autentice, din care inten]ia autorului se poate
întrez\ri pu]in abia la sfîr[it...”
În maniera lui Caragiale, autoarea asambleaz\ telegrame, rapoarte
oficiale, bilete, scrisori – unele anonime –, anun]uri, succinte articole
de ziar, pasaje din jurnale intime, creeaz\ (textualist avant la lettre,
ca [i maestrul) o comedie a citatelor [i a colajelor, montajul textual
fiind împînzit de m\rci autoreferen]iale. Asumarea unei poetici „mi-
niaturiste”, „instantaneiste” [i ironice (în termeni folosi]i azi, a unei
poetici minimaliste [i/sau microrealiste) este cît se poate de trans-
parent\. Scriitoarea apeleaz\ la strategia punerii în abis (ca în Cromo-
litografii) [i, uneori, semnaleaz\ autoreferen]ial – mai ap\sat sau mai
discret – utilizarea unui anumit procedeu. Relevant\, în acest sens, e
o proz\-colaj intitulat\ În jurul unui pseudonim, unde fragmente din
mai multe jurnale intime [i cîteva note dintr-o revist\ – bineîn]eles,
toate fictive – constituie dosarul unei sinucideri ciudate. Situa]ia, la
limita ambigu\ dintre comedie [i dram\, e provocat\ de intruziunea
livrescului în existen]a banal\ a unui ora[ de provincie. Cîteva „schi]e
microscopice” publicate cu pseudonimul Ersilia Canta în „revista
literar\ [i [tiin]ific\ Vremea” dintr-un tîrg oarecare de[teapt\ curio-
zitatea „cititorilor localnici”, care avanseaz\ tot soiul de ipoteze cu
privire la identitatea autoarei ; sînt b\nuite, pe rînd, „cele mai variate
capete feminine din localitate” – o publicist\, o func]ionar\, o dom-
ni[oar\ de m\ritat, o profesoar\, o doamn\ „intelectual\”. Numai
adev\rata autoare e repede scoas\ din discu]ie, ceea ce atrage dis-
pre]ul logodnicului, care sperase c\ ea e Ersilia Canta ; consecin]a : o
dram\ sentimental\ [i sinuciderea tinerei p\r\site... Cu o admirabil\
art\ a condens\rii, a esen]ializ\rii [i a elipsei, Lucia Mantu ambi]io-
neaz\ s\ extrag\ un maxim efect dintr-un minimum de nota]ie. Cel

1. Idem, „Geamul”, în volumul citat, p. 96 [i urm.

55
Bianca Bur]a-Cernat

pu]in pe anumite por]iuni, proza scurt\ a acestei autoare are valen]ele


experimentului.
Mai tradi]ionalist\ se v\de[te scriitoarea în încercarea sa de a
scrie roman. Cucoana Olimpia (1924) este un micro-roman (de fapt, o
nuvel\ ceva mai extins\) care, în descenden]\ sadovenian\, pune în
lumin\ condi]ia de victim\ a femeii într-o pitoresc\ societate patriar-
hal\. Istoria cucoanei Olimpia, o gospodin\ energic\, suflet simplu [i
generos, con]ine în subtext o foarte discret\ pledoarie în favoarea
emancip\rii femeii. Olimpia, c\reia i s-a inoculat din copil\rie un
exagerat sentiment al datoriei, e încredin]at\ c\ sacrificiul ei de fiecare
zi intr\ într-o logic\ a firescului. Orfan\, crescut\ în casa unei m\tu[i
care a transformat-o în slug\ – de[i s-a n\scut într-o familie de bun\
condi]ie –, î[i g\se[te „salvarea” într-o c\s\torie timpurie. Cu Matei
Dron, r\ze[ ajuns cu timpul arenda[ chivernisit, Olimpia duce o via]\
tihnit\, mul]umit\ s\ fac\ ceea ce [tie mai bine, s\ munceasc\, din
zori pîn\-n sear\, cot la cot cu servitorii casei. „Cuconu Matei (...) n-a
asuprit-o” – nici m\car pentru c\ n-au putut avea copii, înfiind pîn\
la urm\ ni[te nepo]i orfani, pe care îi cresc ca pe ni[te mici boierna[i.
O singur\ nemul]umire încearc\ Olimpia : „c\ b\rbatul parc\ nimica
nu cuno[tea [i nimica nu vedea din munca ei f\r\ preget”, stîngaci în
a aduce laude cozonacilor fastuo[i sau od\ilor întotdeauna bine
rînduite. Via]a femeii se scurge f\r\ evenimente mari, în spa]iul strîmt
al gospod\riei, pîn\ în ziua cînd cuconu Matei se stinge, r\pus de o
sup\rare pe care nu a avut cui s\ i-o împ\rt\[easc\ : boierul pe mo[ia
c\ruia a muncit ani de-a rîndul ca arenda[ îl concediaz\, l\sîndu-l pe
drumuri [i cu datorii neachitate. Dup\ o via]\ întreag\ de trud\,
cucoana Olimpia î[i vinde ultimele bunuri din gospod\ria pe care
trebuie s\ o p\r\seasc\ [i se duce s\-[i tr\iasc\ ultimii ani în casa
unei rude simandicoase. Nu se poate descurca singur\ pentru c\ „n-a
[tiut niciodat\ nimic din cele ce s-au petrecut în afar\ de c\mara [i
buc\t\ria dumneaei [i în afar\ de lumea gob\ilor [i a cucoanelor din
sat”1. Ea nu e o fire voluntar\ [i independent\ ca Voica din romanul
Henriettei Yvonne Stahl. Finalul micului roman al Luciei Mantu arat\,
indirect, c\ paradisul c\minului patriarhal – cu cafeaua, tutunul [i
tabinetul dup\-amiezelor lini[tite, cu pl\cintele moldovene[ti [i ghi-
citul în c\r]i – nu este decît o iluzie, a c\rei destr\mare e descris\
într-o tonalitate melancolic-estetizant\.
Cucoana Olimpia pune în eviden]\, a[a cum avertizeaz\ subtitlul,
„tipuri, moravuri [i scene din via]a de provincie”. Capitolele acestui
microroman – legat nu atît prin intrig\, printr-un conflict bine arti-
culat, cît prin atmosfer\ 2 – sînt tot atîtea instantanee de via]\ rural\,

1. Lucia Mantu, Cucoana Olimpia. Tipuri, moravuri [i scene din via]a de provincie,
Ed. Adeverul, Bucure[ti, 1924, p. 129.
2. E. Lovinescu îi contest\ acestui roman – „lamentabil\ produc]ie s\m\n\to-
rist\” – nu doar capacitatea de inven]ie epic\, dar [i – ceea ce este, de ast\

56
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

filtrate de viziunea artist\ a autoarei, care descrie cu voluptate, cu un


accentuat sim] al gratuit\]ii, tot soiul de am\nunte – de decor ori de
caracter –, de la c\mara ticsit\ de gavanoase cu dulcea]\ sau de
„clondire pîntecoase cu vi[inat\” pîn\ la ritualul vizitelor de duminic\,
de la micile viclenii ale servitorilor casei pîn\ la tabieturile cuconului
Matei [i la reveriile roman]ioase ale Margaretei, fata de pension.
Descrip]ia e pitoresc\ [i în acela[i timp precis\, cu fine observa]ii
caracterologice. În jurul cucoanei Olimpia o întreag\ suit\ de per-
sonaje cap\t\ contur : t\cutul Matei Dron ; bovarica Margareta, care
cite[te romane sentimentale [i dispre]uie[te obiceiurile vie]ii de la
]ar\ ; ipocrita Zoe, nepoata de la ora[ c\s\torit\ cu un func]ionar plin
de morg\ ; cucoana Caliopi, moa[a corpolent\ [i jovial\ ; domni[oara
Frosica, fata b\trîn\ care reu[e[te cu greu s\ se m\rite ; cucoana
Agripina, nevasta notarului, „uscat\ [i nervoas\” ; d\sc\li]a modest\
de care se ru[ineaz\ fiicele ei „piept\nate cu cîrlion]i” ; primarul
Vasilic\ ; înv\]\torul cel tîn\r, de curînd sosit în sat [i „vînat” de
domni[oarele nubile [i al]ii înc\. Variate tipuri umane sînt scoase în
relief de secven]ele dramatizate – vizita rudelor de la ora[, întîlnirea
cucoanelor satului la biseric\ sau acas\ la Olimpia, dup\-amiezele
ploioase în care cuconu Matei îi cere Margaretei s\-i citeasc\ „roman-
]uri” sînt scene impecabil construite. Excelent\ povestitoare, st\pînind
arta conciziei [i me[te[ugul de a scoate efecte de sporit\ expresivitate
dintr-un material modest, Lucia Mantu reu[e[te s\ deseneze convin-
g\tor moravurile unei provincii patriarhale – cu tandr\ în]elegere, dar
[i cu un strop de ironie.
În cadrul unui controversat concurs organizat de ziarul Diminea]a,
un juriu format din G. Ibr\ileanu, M. Sadoveanu, Jean Bart [i Iosif
N\dejde acord\ pentru Cucoana Olimpia un premiu în valoare de
50 000 de lei, cartea Luciei Mantu fiind considerat\ cel mai bun
roman inedit al anului 1924. Un premiu simbolic prime[te cu acee[i
ocazie [i tîn\ra Henriette Yvonne Stahl, c\reia i se public\ integral în
Via]a româneasc\ romanul Voica, oper\ de debut, dedicat\ tot radio-
grafierii condi]iei feminine în lumea rural\. Dar în vreme ce pentru
aceasta din urm\ Voica e doar începutul unei lungi cariere literare,
pentru Lucia Mantu Cucoana Olimpia r\mîne o pies\ disparat\ într-o
colec]ie restrîns\ de bijuterii epice. Pentru c\ a scris [i publicat prea
pu]in, autoarea Miniaturilor e azi un nume cvasi-ignorat în istoria
literaturii române, [i asta în ciuda talentului s\u deloc conven]ional.
E de b\nuit îns\ c\ pentru modesta Lucia Mantu o posibil\ carier\
literar\ nu a reprezentat cu adev\rat o miz\. Diagnosticul Izabelei
Sadoveanu – care, altminteri, detecta în c\r]ile Luciei Mantu „talentul
pre]ios al unei des\vîr[ite scriitoare” – este, din p\cate, exact :

dat\, excesiv – puterea de a crea o atmosfer\ sau „de a adînci o psihologie cît
de simpl\”. Vezi E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. 2,
Ed. Minerva, Bucure[ti, 1973, p. 100.

57
Bianca Bur]a-Cernat

„Acolo în Ia[ii s\i ea e mai mult o profesoar\, care iube[te c\r]ile,


gr\dini]a de lîng\ cas\, decît o scriitoare. Pentru cei mul]i ea tr\ie[te, se
mi[c\ în cercul familial, în ocupa]iile m\runte [i con[tiincioase ale vie]ii
de toate zilele, ca orice alt\ muritoare”1.

Poate cea mai notorie dintre scriitoarele Vie]ii române[ti este Otilia
CAZIMIR (1894-1967), cunoscut\ îns\ în special ca poet\, eventual
ca publicist\ „feminist\” sau ca traduc\toare din literatura rus\, nu
suficient ca prozatoare. De altfel, proza sa fic]ional\ de dinainte de
1948 – Din întuneric (1928), Gr\dina cu amintiri (1929), În tîrgu[orul
dintre vii (1939), A murit Luchi... (1942) – a putut înc\pea, aproape în
integralitate, într-un volum de mai pu]in de 400 de pagini îngrijit [i
prefa]at (în 1971) de Constantin Ciopraga2.
În adolescen]\, aceast\ scriitoare e marcat\ în mod decisiv de
revista ie[ean\, pe care – dup\ propriile-i m\rturisiri3 – o urm\re[te
num\r de num\r înc\ de la înfiin]are, din 1906. Stimulat\ de cîteva
poeme ale lui G. Topîrceanu, în 1912 trimite la Via]a româneasc\
poezia Noapte, cu subtitlul R\spuns unui poet. Este înc\ elev\ la un
liceu din Ia[i [i se teme de eventuale mustr\ri din partea direc]iunii,
care ar putea s-o acuze c\, scriind literatur\, se ocup\ de lucruri
neserioase ; de aceea prefer\ s\ nu-[i dea numele [i isc\le[te cu trei
stelu]e... Timida autoare se nume[te Alexandrina Gavrilescu. Dar în
redac]ia revistei, G. Ibr\ileanu [i M. Sadoveanu, c\utînd fiecare în
trecut „numele unei dragoste fugare”, hot\r\sc s\ o boteze Otilia
Cazimir. Pseudonimul i se pare prea livresc autoarei – „n-am nimic
comun cu eroinele vechilor legende germane”4, spune ea –, îns\ îl
accept\ [i îl p\streaz\ din respect pentru „na[ii” s\i literari. Toate
c\r]ile sale, începînd cu Lumini [i umbre (1923), vor ap\rea sub acest
nume, de[i în pres\ va mai semna [i cu alte pseudonime, mai cu
seam\ articolele „feministe” : Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona
Sol. Dup\ debutul produs sub semnul unei simbolice întîlniri cu
G. Topîrceanu (de care va fi legat\ întreaga via]\ printr-o „amitié
amoureuse”), scriitoarea devine o prezen]\ aproape nelipsit\ din suma-
rul revistei – de pe la mijlocul anilor ’20 începînd s\ publice relativ
constant [i proz\. Poeta, recunoscut\ [i premiat\ chiar din tinere]e,

1. Izabela Sadoveanu, în Adev\rul literar [i artistic, an. IX, s. II, nr. 481, dum.,
23. febr. 1930, p. 5.
2. Otilia Cazimir, Scrieri în proz\, Vol. I, Studiu introductiv de Const. Ciopraga,
Ed. Junimea, Ia[i, 1971.
3. Valer Donea (Profira Sadoveanu), „Cu Otilia Cazimir în cetatea Ia[iului”, în
Domniile lor, domnii [i doamnele... Convorbiri [i portrete, Ed. Adeverul, Bucure[ti,
1937, p. 128.
4. Otilia Cazimir, „S\ cunoa[tem sufletul copiilor”, în Scînteia tineretului, an. XI,
nr. 1894, 2 iunie 1955, p. 3.

58
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

o va pune îns\ în umbr\ pe prozatoare. De[i scriitoarea îi va declara


în anii ’60 lui George Sanda c\ se simte foarte ata[at\ de proza sa,
întrucît „Am pus în ea poate mai mult decît în poezie”...1
Ca [i Lucia Mantu, Otilia Cazimir exceleaz\ în proza scurt\, con-
struindu-[i schi]ele cu rigoarea [i în acela[i timp cu subtilitatea
estetului. Autoarea are voca]ia miniaturalului, a am\nuntului anodin
prezentat într-o lumin\ insolit\. Temele [i subiectele sale ]in de
spa]iul patriarhal al provinciei moldave – cu pitorescul, dar [i cu
iner]iile acestuia. Personajele favorite sînt oamenii mode[ti : unii
ocoli]i de noroc sau nedrept\]i]i de semenii lor ; al]ii abrutiza]i de
mizerie [i deveni]i din victime asupritori ; cînd nu, pur [i simplu,
gospodari mul]umi]i cu traiul lor monoton. Lumea aceasta alc\tuit\,
deopotriv\, din „dureri în\bu[ite” [i mici bucurii domestice e privit\
f\r\ p\rtinire [i f\r\ iluzii. Nimic nu perturb\ obiectivitatea vocii
naratoriale, iar compasiunea nu risc\ s\ se converteasc\ în sentimen-
talism. De fapt, ceea ce desparte proza Otiliei Cazimir de proza unui
Br\tescu-Voine[ti sau Bassarabescu este tocmai efortul de a ocoli
sentimentalismul, cenzur\ care face ca viziunea estetului s\ prevaleze
asupra viziunii moralistului (moralistei). Acest aspect ar putea fi pus
în rela]ie cu o observa]ie îndrept\]it\ fomulat\ de George Sanda în
monografia sa despre Otilia Cazimir : din proza autoarei – populat\ de
personaje reprezentînd aproape toate tipurile umane [i rolurile sociale
din lumea satului ori a tîrgului de provincie – lipse[te înv\]\torul, fapt
cu atît mai curios cu cît, remarc\ monograful, dou\ dintre surorile
scriitoarei sînt înv\]\toare, urmînd, de altfel, profesia tat\lui lor2. S\
fie vorba de un discret refuz al moraliz\rii ? De o op]iune de poetic\
implicit\ ?
În volumul de debut, Din întuneric. Fapte [i întîmpl\ri adev\rate
(Din carnetul unei doctorese), autoarea schi]eaz\ – cvasi-autenticist,
am spune – o fresc\ a vie]ii rurale. Un sat de pe Valea Siretului,
Mirce[tiul lui Alecsandri (îns\ neidilizat ca în Pastelurile poetului),
este scena unor drame înregistrate, într-un fel de jurnal, de o tîn\r\
doctori]\. O ]\ranc\ î[i duce prea tîrziu la spital b\iatul mu[cat de un
cîine turbat, punînd boala copilului pe seama „deochiului” (Întuneric).
O fat\ e anchetat\ pe motiv c\ [i-ar fi ucis pruncul nou-n\scut
(Vinovata). Un ]\ran se spînzur\ pentru c\ boierul l-a b\nuit pe
nedrept de furt (S-o spînzurat t\tuca). O femeie tîn\r\, b\tut\ de
b\rbat, cere un certificat medical de la spitalul s\tesc, ca s\ poat\
amenin]a cu divor]ul (Un certificat medical). Violen]a [i moartea sînt
personaje centrale în aceste proze – tributare întrucîtva poporanismu-
lui – care, contrar aparen]elor, nu sînt compromise de senza]ionalism.
C\ci accentul cade pe observa]ia psihologic\, aplicat\ îndeosebi

1. Idem, într-o scrisoare c\tre George Sanda, citat\ în monografia acestuia,


Otilia Cazimir, Ed. C.R., Bucure[ti, 1984, p. 49.
2. George Sanda, op. cit., p. 54

59
Bianca Bur]a-Cernat

sufletelor elementare, [i pe „fotografierea” rapid\ a unor tipuri umane.


Apoi, în mod strategic, faptul brut e împins de narator (naratoare)
într-un arrière plan, aten]ia deplasîndu-se de la evenimentul propriu-
-zis la tabloul în care acest eveniment se integreaz\, de la epic la
detaliul de fundal, de la firul principal al povestirii la alte cîteva
„pove[ti” secundare : în Vinovata, de pild\, ispr\vile unui motan care
face ravagii în hulub\ria [efului de post dubleaz\ ironic întîmplarea
propriu-zis\, anchetarea unui caz de pruncucidere ; iar în O confrun-
tare, o autopsie devine un pretext pentru juxtapunerea cîtorva instan-
tanee din via]a satului. Autoarea face din dialog – veridic, v\dind o
sensibilitate auditiv\ cu totul special\ – un spectacol în sine ; iar din
ironia bine mascat\, o strategie ce împiedic\ alunecarea în senza]io-
nalism [i în melodram\.
Mai luminoase sînt instantaneele din Gr\dina cu amintiri – piese
îndeaproape înrudite, ca scriitur\, cu Miniaturile Luciei Mantu ; sînt
schi]e de dimensiuni reduse, descrip]ii mig\loase de fotografii, repro-
ducînd scene din via]a de provincie, cu dup\-amieze petrecute la
„umbra teilor cu frunzi[ crud” din gr\dina public\ sau în intimitatea
pudic\ a unei od\i în care un vechi ceas de perete „hîrîie : parc\ se
îneac\ de tuse un om b\trîn”. Din spatele unei ferestre, un personaj
discret urm\re[te ce „se întîmpl\” în gr\dina cu trandafiri [i garofi]e
s\lbatice, pe str\du]a str\juit\ de castani – pe unde trece zilnic, cu
co[urile înc\rcate, o precupea]\ –, pe aleea unde se joac\ ni[te copii
ori se preling siluete de pisici. Sînt „fotografiate”, pe rînd, secven]e
dintr-o zi de tîrg, chio[cul cu fanfar\ din gr\dina public\, un peron de
gar\, interioare cu mobile vechi, ogr\zi dominate de „gloata lacom\ [i
cîrîitoare a g\inilor”, procedeul narativ-descriptiv utilizat fiind devoa-
lat autoreferen]ial într-o proz\ – Prestigiu – în care cîteva personaje se
opresc în fa]a vitrinei unui fotograf („furnizor al poli]iei”) ca s\ vad\
pozele unor ho]i : simpla descriere a pozelor con]ine, în ebo[\, cîte o
mic\ nara]iune „palpitant\”. Cînd va prelua, mai tîrziu, într-un volum
de proz\ „pentru copii” cîteva schi]e din Gr\dina cu amintiri, autoarea
va alege, pentru instantaneele sale idilic-patriarhale, un titlu gr\itor
Albumul cu poze.
„Tot m\run]i[uri cotidiene de provincie”, exclam\ – cu o mali]io-
zitate doar pe jum\tate îndrept\]it\ – o comentatoare1 a volumului
din 1929 al Otiliei Cazimir. Nuan]at, un critic ca G. C\linescu laud\,
scriind despre Gr\dina cu amintiri, cu echivocul de rigoare, „suavita-
tea” [i „talentul”, „ironia subtil\ de nuan]\ liric\”, aplicînd prozei din
cartea cu pricina aceea[i etichet\ pe care o folosise [i în leg\tur\ cu
poezia autoarei : „Interior (...) minor [i c\lduros, cu temperatur\
blînd\”2.

1. Agata Grigorescu Bacovia, în Revista scriitoarelor [i scriitorilor români, an. III,


nr. 11-12/1929, p. 165
2. G. C\linescu, în Via]a literar\, an. IV, nr. 129, 30 noiembrie 1929, p. 3.

60
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

În prozele din volumul În tîrgu[orul dintre vii, subintitulat (din nou


dup\ modelul Luciei Mantu !) „Fragmente de roman”, scriitoarea face
un pas, dar nu hot\rîtor, spre nuvel\. Inten]ia sa pare a fi aceea de a
adînci cîteva fizionomii morale provinciale, pe care pîn\ acum le-a
schi]at doar : de la boierna[ul de ]ar\ [i mo[ierul sc\p\tat pîn\ la fata
de pension [i la orfana crescut\ de c\lug\ri]e. Dramelor puse în
scen\ – de obicei sentimentale – li se caut\ acum r\d\cini în eredit\]i
înc\rcate, [i fundalul întîmpl\rilor se coloreaz\ în nuan]e vag deca-
dente. Oricît de subtil\, scriitura Otiliei Cazimir nu se va putea
desf\[ura niciodat\ pe spa]ii largi, blocaj pe care autoarea îns\[i îl
con[tientizeaz\. Întrebat\, prin anii ’30, de Valer Donea (Profira Sado-
veanu) de ce nu scrie roman, recunoa[te c\ a încercat, „[i nu o dat\”,
dar totul „a r\mas sf\rîmat în buc\]ele”, [i se declar\ resemnat\ cu
gîndul c\ „Prozatorii care nu-s romancieri nu trebuie s\ scrie roman”1.
Ceea ce nu o împiedic\ s\ mai fac\ încercare [i s\ elaboreze un prim
volum (necontinuat ulterior) dintr-o tetralogie romanesc\ cvasi-auto-
biografic\ : A murit Luchi... – proz\ despre copil\rie [i sus]inînd o
anumit\ mitologie „medelenist\” a copil\riei. Ecouri ionelteodores-
ciene, mai pu]in poetizante îns\, din Uli]a copil\riei sau În casa
bunicilor r\zbat în aceast\ carte în care centrul lumii pare a fi o
c\su]\ cochet\ dintr-un Ia[i de poveste. F\r\ suflu epic, alc\tuit din
fragmente cu aspect autonom, microromanul Otiliei Cazimir seam\n\
cu un simplu volum de schi]e sau de evoc\ri. Ca [i celelalte c\r]i de
proz\ ale autoarei, A murit Luchi... e un album cu fotografii.

Alte prozatoare asimilabile Vie]ii române[ti – de[i mai mult sim-


bolic, prin înrudirea cu scriitori importan]i ai acestui cerc [i implicit
prin afinit\]i de viziune, mai pu]in printr-o participare direct\ la
activitatea revistei ori a cenaclului – sînt {tefana VELISAR TEODO-
REANU (1897-1995) [i Profira SADOVEANU (1906-2003). Prima dintre
ele (fiic\ a cunoscutului diplomat {tefan Lupa[cu [i so]ie a lui Ionel
Teodoreanu) scrie o proz\ naiv-idilizant\ [i moralizatoare despre via]a
de provincie, cu tipurile umane ce-i sînt caracteristice, str\duindu-se
s\ analizeze drame de familie filtrate de con[tiin]a unor personaje femi-
nine fragile, aflate la diferite vîrste. C\r]ile {tefanei Velisar – un volum
de schi]e „etnografice”, Clo[ca cu pui (1941), [i trei romane : Calendar
vechi (1939), Via]a cea de toate zilele (1940) [i Acas\ (1947) – sînt
deficitare epic [i, chiar dac\ „realiste” în inten]ie, au ceva (involuntar)
atemporal. Tributar medelenismului brevetat de Ionel Teodoreanu,
romanul Acas\ este totu[i cel mai reu[it volum al autoarei – dac\

1. Valer Donea, interviul citat, p. 130

61
Bianca Bur]a-Cernat

facem abstrac]ie de memorialistica roman]at\ din Ursitul (1970).


Prozatoare minor\, {tefana Velisar este, în schimb, o excelent\ tradu-
c\toare din literatura rus\.
Tot ca memorialist\ [i traduc\toare (din literatura rus\, francez\,
englez\ [i american\ !) se salveaz\ [i Profira Sadoveanu, publicist\
neobosit\, de reg\sit îndeosebi în paginile Adev\rului literar [i artistic,
dar [i în Via]a româneasc\, Însemn\ri ie[ene, Adev\rul sau Diminea]a,
prozatoare, din cînd în cînd poet\, autoare de literatur\ pentru copii.
A avut un adev\rat cult pentru tat\l ei, Mihail Sadoveanu, despre
care a scris, dup\ al Doilea R\zboi, cîteva c\r]i. Autoarea debuteaz\
în 1933 cu Mormolocul, o frumoas\ carte despre copil\rie [i despre
bucuria primelor lecturi. În Ploi [i ninsori (1940), volum mai pu]in
semnificativ, Profira Sadoveanu scrie o proz\ poematic\, de evocare a
tîrgurilor de odinioar\ [i a vie]ii patriarhale. Romanul de aventuri,
Naufragia]ii de la Auckland (1937), este conven]ional [i previzibil,
imita]ie palid\ dup\ Robinson Crusoe [i Insula Misterioas\, dar în
care am putea identifica un germene, oricît de modest, al aventurilor
din Toate pînzele sus ! Autoare cu o anume prolificitate, Profira Sado-
veanu are proiecte mai îndr\zne]e decît alte scriitoare congenere ; din
p\cate, realiz\rile nu sînt pe m\sura proiectelor.

III.1.3. Debutul Hortensiei Papadat-Bengescu

Hortensia PAPADAT-BENGESCU este o scriitoare atipic\ în cercul


Vie]ii române[ti, unde o introduce buna sa prieten\, Constan]a Marino-
-Moscu. Proza sa nu are prin nimic de-a face cu temele, cu subiectele,
cu decorurile, cu personajele (feminine) cumin]i ale celorlalte autoare
încurajate de G. Ibr\ileanu [i de apropia]ii acestuia. Departe de a i se
înf\]i[a, ca altor prozatoare de la Via]a româneasc\, în culori pitore[ti,
via]a provinciei (moldave) îi apare Hortensiei ca sufocant\, distrug\-
toare de energii. Cît despre patriarhalismul moldovenesc – autoarea îi
accept\, cu resemnare stoic\, suprema]ia în existen]a sa de zi cu zi,
dar în literatura pe care o scrie îl respinge, i se sustrage cu obstina]ie.
Primele încerc\ri prozastice ale Hortensiei Papadat-Bengescu descriu
o provincie imaginar\ sau, mai degrab\, o Provincie a imagina]iei suve-
rane, unde „trupul sufletesc” se elibereaz\ de constrîngerile realit\]ii
diurne [i de tirania speciei. Eroinele prozelor din Ape adînci (1919)
sau din Sfinxul (1920) – primele dou\ volume ale autoarei, care stau
în mare parte sub semnul colabor\rii cu Via]a româneasc\ – sînt
fiin]e bolnave de melancolie, siluete aproape imateriale pierdute în
contemplarea unor t\rîmuri nordice sau a unor plaje mediteraneene.
Refuzul realit\]ii imediate este deocamdat\ radical : eforturile de
obiectivare din Femeia în fa]a oglinzei (1921) [i mai apoi din Balaurul
(1923) vor deveni posibile doar dup\ ce autoarea î[i va fi satisf\cut
dorin]a, motivat\ „terapeutic”, de a evada dintr-un cotidian meschin

62
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

[i de a se concentra asupra propriei subiectivit\]i – o vreme ascetic


pus\ între paranteze în beneficiul Celorlal]i, al familiei. Temperamen-
tul artist al Hortensiei se revolt\ în aceast\ perioad\ în care, dup\ ani
de „oprimare” [i de frustr\ri, irumpe într-un dezm\] de imagini este-
tizante [i de lirism nietzschean. Dincolo de un frapant senzualism,
prozele poematice ale Hortensiei Papadat-Bengescu, de la Viziune [i
Marea pîn\ la Sephora, O pas\re sau Lui Don Juan, în eternitate,
con]in o medita]ie asupra friabilit\]ii umane ; temele lor obsedante
sînt corporalitatea bolnav\, amenin]area mor]ii, incertitudinea meta-
fizic\. Individualismul scriitoarei, n\zuin]a ei c\tre aventura spiritual\,
preferin]a pentru „]ara f\r\ margini, f\r\ contururi, f\r\ frontiere a
sufletului”1 se afirm\ impetuos.
La vremea colabor\rii cu revista ie[ean\, viitoarea „mare euro-
pean\” tr\ie[te la Foc[ani, ora[ urît, mocirlos, de a c\rui monotonie
încearc\ s\ uite adîncindu-se în lecturi [i în propriile gînduri. Se
simte aici o exilat\, pentru c\ nu are cu cine s\ discute despre
lucrurile care i se par cu adev\rat importante. „Via]a mea e cu totul
pe de l\turi de aceea a unui cerc intelectual, c\tre care totu[i tindeam
din tot sufletul”2, îi scrie lui G. Ibr\ileanu în 1914, la un an de cînd î[i
începuse – cu schi]a Viziune – colaborarea la Via]a româneasc\. Scrii-
toarea sper\, în aceast\ perioad\, într-o cît mai apropiat\ mutare,
împreun\ cu familia, la Ia[i. R\zboiul o g\se[te îns\ tot la Foc[ani,
unde va locui pîn\ prin 1921 pentru c\ so]ul, magistratul Nicolae
Papadat, refuz\ din orgoliu un post de procuror ce i se oferea în
capitala Moldovei3 .
Ca [i Constan]a Marino-Moscu, nefericita-i prieten\, Hortensia
Papadat-Bengescu afl\ în lungile scrisori destinate cunoscu]ilor o
cale de a evada din rutina diurn\ [i implicit dintr-un mediu familial
deprimant – întrucît e ostil oric\ror preocup\ri intelectuale. Scrisorile –
discret confesive dar [i, poate mai ales, doldora de reflec]ii asupra
umanului [i de subtile specula]ii artistice – sînt atelierul în care
autoarea a experimentat, [i-a exersat [i rafinat condeiul înainte de [i
(apoi) paralel cu scrierea prozei. Mai cu seam\ numeroasele epistole
adresate lui G. Ibr\ileanu (din 1914 pîn\ prin 1923) scot în eviden]\
profilul unei scriitoare de voca]ie care, luptînd cu prejudec\]ile fami-
liei, î[i p\streaz\ o marj\ de libertate necesar\ crea]iei [i î[i cultiv\
prin exerci]ii consecvente talentul. Hortensia Papadat-Bengescu î[i
ob]ine cu greu dreptul la „o camer\ separat\” : are deja 36-37 de ani
la momentul debutului ; cei cinci copii ai s\i fiind acum destul de

1. Hortensia Papadat-Bengescu, „Marea”, în Opere, Edi]ie [i note de Eugenia


Tudor, Prefa]\ de Const. Ciopraga, Vol. I, Editura Minerva, Bucure[ti, 1972,
p. 17
2. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, Vol. I, ed. cit., p. 29
3. Cum se [tie, la sfîr[itul anului 1921 familia Hortensiei se mut\ la Constan]a,
unde N. Papadat e numit consilier la Curtea de Apel.

63
Bianca Bur]a-Cernat

mari, ea îndr\zne[te s\ cear\ familiei îng\duin]a de a se retrage din


cînd în cînd în singur\tate pentru a scrie. La Foc[ani, ora[ detestat,
prefer\ s\ petreac\ mult timp între patru pere]i pentru c\ locuin]a sa,
o cas\ mare, boiereasc\, împrejmuit\ de gr\din\, îi e pe plac. Dar în
aceast\ cas\ (apar]inînd tat\lui, ofi]erul Dimitrie Bengescu) scriitoa-
rea nu de]ine „un ungher al meu numai” : „dac\ a]i fi venit (...), m-a]i
fi c\tat zadarnic în cas\ [i poate [i în mine pe mine cea adev\rat\”1 –
i se confeseaz\ lui Ibr\ileanu, m\rtuisindu-i frustrarea de a nu avea
o bibliotec\ impresionant\ ca a Alinei, personajul din nuvela Marea.
Aceasta pentru c\ ai casei, [i în special so]ul, consider\ Cartea un
moft, un lux ce ar putea periclita, în chip nel\murit, lini[tea lor
burghez\ : „Eu am concedat celor dimprejur, fiindc\ ]iu mult la o
estetic\ a lor personal\, partea asta ca s\ m\ lase [i ei pe mine s\
gîndesc uneori în lini[te” 2. Într-un text autobiografic redactat spre
sfîr[itul vie]ii prozatoarea î[i aminte[te, cu un amar amuzament,
indignarea pe care „ciudatul” ei obicei de a citi i-o provoca lui Nicolae
Papadat : „«La noi în cas\», striga neobosit [i cu convingere în drepta-
tea lui, «la noi în cas\ ne reuneam în familie, se vorbea, se juca loton,
a[a ne petreceam timpul, dar s\ cite[ti c\r]i, phe !»”3.
Gîndul de a scrie cîndva literatur\ – ivit în mintea Hortensiei înc\
din copil\rie [i devenit aproape un imperativ în epoca studiilor liceale –
nu e abandonat nici o clip\, chiar dac\ nedreptul refuz p\rintesc pune
stavil\ dorin]ei viitoarei prozatoare de a se înscrie la Universitate [i
chiar dac\ înc\ [i mai tiranica autoritate a so]ului proclam\ ca superflue
preocup\rile literare. „Rug\min]ilor [i amenin]\rilor (...) serioase” ale
obtuzului Nicolae Papadat, scriitoarea le rezist\ printr-o strategie a
micului compromis, a ced\rilor aparente. O vreme, singura ocazie de
a scrie f\r\ s\ trezeasc\ dezaprobarea cerberilor familiei i se ofer\ sub
pretextul între]inerii coresponden]ei : mentalitatea mic-burghez\ nu
se împac\ prea bine cu ideea scrisului „de pl\cere”, f\r\ scop imediat,
dar accept\ c\ a r\spunde la scrisori este o obliga]ie social\... Sub
acest pretext al obliga]iei epistolare î[i preg\te[te Hortensia intrarea
în literatur\. Nu e lipsit de semnifica]ie detaliul c\ în prozele sale de
început autoarea recurge de cîteva ori la tehnica nara]iunii epistolare :
[i Marea, [i Lui Don Juan, în Eternitate, îi scrie Bianca Porporata sînt
nuvele construite din juxtapunerea unor scrisori, iar în prima dintre
acestea am putea identifica în filigran – cu inerentele deform\ri impuse

1. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, Vol. I, ed. cit.,p. 34


2. Ibidem
3. Pasajul e citat de Camil Baltazar dintr -un caiet-jurnal al scriitoarei, „cu
caracter oarecum familial, datînd din 1947-1949”, caiet pe care pretinde a-l fi
g\sit într-un pachet cu manuscrise inedite ce i-a fost pus la dispozi]ie de una
dintre fiicele Hortensiei, Elena Stamatiad. Vezi : Camil Baltazar, „Geneza unora
din lucr\rile Hortensiei Papadat-Bengescu”, în Contemporan cu ei. Amintiri [i
portrete, Editura pentru Literatur\, Bucure[ti, 1962, pp. 41-78. (Fragmentul
citat : p. 70)

64
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

de o fantezie înaripat-evazionist\ – chiar aluzii la coresponden]a între-


]inut\ asiduu de autoare cu Constan]a Marino-Moscu.
În afar\ de faptul c\ elaboreaz\ „scrisori în care impresii [i gînduri
trec într-un v\lm\[ag de cataract\”1, Hortensia mai exerseaz\ [i altfel
compozi]ia literar\ în perioada cînd ambi]iile ei creatoare sînt subiect
tabu în propria-i cas\ : scrie mental, imaginînd situa]ii, personaje,
tablouri – obi[nuin]\ pe care o va cultiva, de altfel, întreaga via]\.

„Eu scriu mintal. Pe urm\ numai transcriu, a[ez, îmbrac în cuvinte, în


forme, în v\luri, în broboade. Întîi v\d... la început ce]os, apoi din ce în
ce mai limpede, [i cînd a venit în lentila de precizie începe s\ se anime,
s\ se mi[te, s\ rîd\, s\ plîng\, s\ vorbeasc\...”2

Chiar cînd se afl\ în societate – în familie sau la vreo „sindrofie”


plictisitoare unde „neobosit N. juca maus”3 –, scriitoarea g\se[te mijlo-
cul ca, neobservat\, s\ urmeze firul gîndurilor sale, din care ar putea
rezulta, într-un moment prielnic, o poveste. Ani de-a rîndul tr\ie[te
cu teama de a nu-i fi descoperit „secretul” : c\l\toriile imaginare pe
care [i le îng\duie, nu f\r\ un sentiment de pl\cere vinovat\, au
pentru ea semnifica]ia frondei. Retragerea în sine e un mod de a-[i
tr\i revolta : „Eu am un scut pe care de copil mi l-am f\cut [i îl port
oriunde m\ duc, e impalpabil, dar foarte rezistent, m\ închid în el ca
într-o fort\rea]\, [i prea pu]ini sînt acei pentru care îl dezbrac”.
Metafore r\zboinice – scriitoarea folose[te frecvent în textele confesive
(scrisori, interviuri, pagini memorialistice) : în pasajul de mai sus
vorbe[te despre „scut” [i „fort\rea]\” ; în alt\ parte pomene[te de o
„baricad\” ce o desparte de cei din jur, care nu au (nu pot avea) o
viziune de arti[ti. Atitudinea sa e aceea a cuiva care are de ap\rat un
bun pre]ios – dreptul „visurilor treze, al pove[tilor ce treceau cutez\-
toare dincolo de cas\ [i ora[, undeva departe”4 – [i care [tie c\ s-a
înrolat într-un r\zboi de uzur\. Iar strategia pentru care opteaz\
Hortensia în acest r\zboi const\ într-o inteligent\ disimulare [i în
acceptarea unei „vie]i duble” – cum singur\ î[i descrie autoarea, în
coresponden]a cu Ibr\ileanu, existen]a scindat\ între o fiin]\ diurn\,
altruist dedicat\ celor din jur ([i în primul rînd copiilor), [i o alta
creator-demoniac\ : „omul de noapte”.

„Dac\ statornicim un om de zi [i unul de noapte, ceea ce la mine numesc


eu la double vie. Nu-i a[a, merg amîndou\ paralel destul de bini[or, [i
uneori fac incursii grozave una într-alta, adev\rate cataclisme”5.

1. Hortensia Papadat-Bengescu, „Autobiografie”, în Adev\rul literar [i artistic,


an. XVIII, s. III, nr. 867, 18 iulie 1937, p. 5
2. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, Vol. I, ed. cit., p. 34
3. Vezi Camil Baltazar, op. cit., p. 71
4. Hortensia Papadat-Bengescu, art. cit.
5. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, Vol. I, ed. cit., p. 39

65
Bianca Bur]a-Cernat

For]a Hortensiei Papadat-Bengescu – [i în cele din urm\ reu[ita ei –


î[i afl\ originea tocmai în aceast\ component\ nocturn\ a persona-
lit\]ii, care hr\ne[te imagina]ia, înt\re[te orgoliul, îndeamn\ la erezie.
„De cînd am con[tiin]\ m-am dedicat numai preceptului de a fi eu,
indisolubil, art\ [i via]\...” – noteaz\ cu superbie undeva scriitoarea.
„Egoismul” este semnul voca]iei artistice ! – subliniaz\ tot ea, în
acela[i loc1. Tocmai ea, fiica, so]ia [i mama devotat\ pîn\ la sacrificiul
de sine, este în fundul sufletului o egotist\, î[i între]ine în tain\ – de-a
lungul unor ani grei, de peniten]\ [i umilin]e – convingerea c\ a fost
destinat\ unei existen]e întru spirit [i c\, în afar\ de îndatoririle fa]\
de ceilal]i, are de îndeplinit [i o datorie fa]\ de sine îns\[i. Sacrificiul,
asumat ca o obliga]ie moral\, f\r\ a fi îns\ îmbr\]i[at cu fervoare
feminin-mistic\, nu a însemnat pentru ea autoanihilare. Hortensia
nu s-a resemnat niciodat\ cu gîndul c\ aspira]iile celor „[apte ani de
paradis terestru” petrecu]i la Institutul „Dimitrie Bolintineanu” din
Capital\ ar trebui s\ r\mîn\ f\r\ consecin]e. Dublat de o tenacitate,
de o t\rie interioar\, de o con[tiin]\ de sine de care prea pu]ine dintre
scriitoarele noastre (din toate epocile) s-au dovedit capabile, talentul
acestei autoare nu a a[teptat decît momentul propice ca s\ se mani-
feste în for]\. Dovad\ ritmul foarte bun în care se succed, dup\ 1918 –
dup\ debutul editorial cu Ape adînci 2 –, volumele Hortensiei Papadat-
-Bengescu. Dup\ o lung\ perioad\ de „a[teptare”, dup\ al]i cî]iva ani
(din 1912-1913 pîn\ prin 1918) de taton\ri, de scrieri [i rescrieri, de
(auto)selec]ii exigente („C\utînd prin sertare, am dat de 30 de caiete
scrise m\runt, unele [terse de timp, unele înc\ descifrabile, dar al
c\ror interes mi-a devenit str\in...”, îi scrie în 1918 lui Ibr\ileanu),
autoarea pare cuprins\ de o frenezie a crea]iei [i a public\rii. Î[i
sorteaz\, î[i reface, î[i asambleaz\ texte mai vechi, ap\rute ini]ial în
periodice, pentru a le tip\ri în volum : a[a ia fiin]\ Sfinxul (1920).
Elaboreaz\ în timp (începînd de prin 1914) „feminit\]ile” ce vor con-
stitui microromanul Femeia în fa]a oglinzei (1921). Scrie cîteva capi-
tole dintr-un roman de r\zboi (Balaurul, 1923) pe care îl va finaliza
dup\ ce va intra în cercul Sbur\torului. Scrie de asemenea dou\
piese de teatru, Povîrni[ul [i B\trînul, pe care dup\ r\zboi se gr\be[te
s\ le prezinte Comiteatului de lectur\ al Teatrului Na]ional din Bucure[ti.
{i acesta este doar începutul ! Realizeaz\ toate aceste lucruri într-o
perioad\ foarte tulbure, într-un Foc[ani aflat o vreme sub ocupa]ie
german\ [i în condi]iile în care ea îns\[i ascult\ de imboldul de a se
implica activ în evenimente, lucrînd voluntar în serviciul Crucii Ro[ii.
E de o mare vitaliate, în ciuda s\n\t\]ii fragile (a simptomelor reuma-
tice [i a crizelor renale) ; se împarte între mai multe îndatoriri [i scrie

1. Vezi „Autobiografia” publicat\ de autoare, la cererea lui G. C\linescu, în


Adev\rul literar [i artistic (nr. 866 [i 867/1937), din care am citat deja.
2. Volumul apare în decembrie 1918, la Editura Alcalay, dar e înregistrat ca
fiind publicat în 1919.

66
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

cu u[urin]\, indiferent de vitregiile exterioare, ajutat\ de o voin]\


extraordinar\ :

„Am scris nevoit la început în zgomotul cotidianului. Am dobîndit un


exerci]iu tot mai perfec]ionat de a m\ abstrage. Am scris pe genunchi, pe
un col] de mas\, în tren, oriunde [i în acela[i timp c\p\tînd deprinderi.
Nici acum nu m\ pot închipui în fa]a unui birou mare. Mi s-ar p\rea o
precugetare asupra libert\]ii mele” –

se va dest\inui Hortensia peste dou\ decenii. Unei scrisori din 1914 –


adresate lui Ibr\ileanu – autoarea îi anexeaz\ ni[te texte ce însumeaz\
o sut\ de pagini, declarînd c\ le-a compus în doar trei s\pt\mîni...
Pentru autoarea Apelor adînci literatura nu este doar o ocupa]ie de
duminic\, a[a cum pare a fi pentru o Lucia Mantu sau chiar pentru
o Otilia Cazimir, condeie talentate dar inconsecvente, ci o problem\
vital\ : „autobiografia mea literar\ cu cea personal\ se confund\
inextricabil”. De aceea Hortensia Papadat-Bengescu face figur\ aparte
între prozatoarele primei jum\t\]i a secolului XX. Dac\ a reu[it s\ se
impun\ la vîrf în literatura român\ este pentru c\ [i-a propus s\
joace la miz\ mare, refuzînd s\ se limiteze la „broderii” prozastice [i
s\ cantoneze în zona subiectelor „interesante” dar f\r\ anvergur\. A
reu[it totodat\ [i pentru c\ s-a str\duit s\-[i înfrîng\ timiditatea,
pudoarea [i discre]ia excesive : faptul c\, dup\ cîteva oscila]ii, decide
s\ semneze cu numele real, iar nu s\ se ascund\ în spatele unui
pseudonim, e relevant în acest sens.

„Problema isc\liturii ! Ofrand\ tat\lui meu, voi isc\li cu nume propriu.


Rezolvat\ [i mereu deschis\, problema numelui [i a pseudonimului ! De
al meu nu m\ vreau desprinde... Îmi caut permanent un nume... al
meu.”

Prozatoare de voca]ie, Hortensia scrie de la început în orizontul unui


proiect – mai nebulos într-o prim\ etap\, din ce în ce mai clar conturat
pe parcurs [i urm\rit cu perseveren]\. Este semnificativ, sub acest
aspect, modul cum în]elege autoarea s\ asambleze cele [ase texte ale
volumului de debut, a[ezînd înaintea tuturor o proz\ de mai mare
întindere, Marea, „ca s\ nu se cread\ c\ e un volum de schi]e mici”,
[i dînd la o parte dou\ proze poematice pe care le b\nuie[te imature
(Viziune [i Un crin în comedia uman\). Ulterior, o autoexigen]\ bine-
venit\, aliat\ cu teama de a nu e[ua în minorat, o determin\ s\ se
distan]eze critic de majoritatea textelor din Ape adînci, considerînd c\
acestea apar]in unei etape de taton\ri. De altfel, de la debut pîn\
dup\ consacrarea datorat\ Hallipilor, scriitoarea s-a raportat la poves-
tirile [i nuvelele sale ca la ni[te exerci]ii sau, dac\ ne referim la
Roman]\ provincial\ (1925) ori la Desenuri tragice (1927), ca la un
necesar intermezzo în a[teptarea Romanului.

67
Bianca Bur]a-Cernat

De cercul Ve]ii române[ti scriitoarea se apropie, cum am mai spus-o,


la îndemnul Constan]ei Marino-Moscu. Prima proz\ trimis\ revistei
ie[ene, Viziune, e aruncat\ din întîmplare la co[, de unde – tot din
întîmplare – o culege G. Topîrceanu, într-un moment în care în redac-
]ie nu se adunase suficient material pentru num\rul în curs. Autoarea
evoc\ f\r\ ranchiun\ acest episod. Ea îns\[i î[i va renega, de altfel,
acest stîngaci text de debut. Va p\stra întotdeauna o prieteneasc\
recuno[tin]\ fa]\ de Topîrceanu, care la Via]a româneasc\ are, între
altele, [i „renumele” de a fi stilizat primele texte ale Hortensiei, plivin-
du-le de barbarisme [i prolixit\]i. Cu Topîrceanu se sf\tuie[te scrii-
toarea [i în privin]a volumului de debut, el este cel care preg\te[te
pentru tipar, spre sfîr[itul lui 1918, Ape adînci. E un prieten de care
Hortensia pomene[te sau se intereseaz\ mereu în coresponden]a cu
G. Ibr\ileanu. De Via]a româneasc\, de oamenii pe care îi cunoa[te
aici, scriitoarea se ata[eaz\ ca de o familie – dar ca de o familie
„ideal\”, care nu le dicteaz\ membrilor s\i în privin]a unor gusturi ori
atitudini. Cînd b\nuie[te c\ [i-a f\cut, totu[i, iluzii în leg\tur\ cu
spiritul deschis, tolerant al grup\rii, î[i exprim\ nedumerirea [i, în
cele din urm\, privit\ dezaprobator, se retrage. Plecarea Hortensiei
Papadat-Bengescu de la Via]a româneasc\ – nu f\r\ regrete, într-o
prim\ instan]\ –, „dezertarea” sa în tab\ra Sbur\torului se va fi
petrecut ([i) ca urmare a unui alt mod, neexclusivist, de a în]elege
solidaritatea intelectual\. Ruptura se produce în 1919, cînd autoarea
Apelor adînci d\ curs invita]iei lui E. Lovinescu de a colabora la
revista Sbur\torul, spre dezam\girea prietenilor de la Via]a româneasc\,
care v\d în aceast\ acceptare o tr\dare. Într-o scrisoare c\tre Ibr\i-
leanu, autoarea încearc\ s\-[i justifice op]iunea, deplîngînd brusca –
[i, pentru ea, nefireac\ – r\cire a rela]iilor cu Topîrceanu, acesta din
urm\ ofensat de „tr\darea” Hortensiei cu atît mai mult cu cît se afla
într-un r\zboi declarat cu Lovinescu :

„Eu, prin fire, nu sînt combativ\, [i luptele politice, sociale, personale,


nu reu[esc s\-mi apar\ ca lucrul cel mai important. Recunosc c\ am
neglijat s\ m\ ]in la curent cu polemicele de care eram str\in\ complect.
(...) Dac\ aveam fericirea s\ tr\iesc în sec. XVIII, a[ fi vrut ca salonul
meu s\ armonizeze toate culorile politice [i literare, ca [i toate [colile
artistice, [tiindu-se bine care-mi sînt mae[trii [i amicii apropia]i”1.

Dup\ 1920, cînd Via]a româneasc\ î[i reia apari]ia, Hortensia mai
public\ aici cîteva fragmente de proz\, dar rela]iile cu Ibr\ileanu
devin din ce în ce mai protocolare, pentru ca în 1923 s\ înceteze
definitiv. La reeditarea Apelor adînci, scriitoarea renun]\, în mod
semnificativ, la una dintre cele dou\ dedica]ii din prima edi]ie : „Cena-
clului literar Via]a româneasc\ îi închin cartea mea dintîi”. Iar în

1. Scrisori c\tre Ibr\ileanu, Vol. I, ed. cit., p. 89

68
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

preambulul romanului Balaurul plaseaz\ un „Omagiu cercului literar


Sbur\torul”. De acum înainte, autoarea va sim]i constant imboldul
de a minimaliza sprijinul acordat [i influen]a exercitat\, la debut,
asupra scrisului s\u, de vechii prieteni de la Ia[i. S\ fie vorba de
ingratitudine ? S\ fie vorba de o (explicabil\ totu[i) reac]ie de recul în
fa]a unor preten]ii de total\ supunere la regulile [i parti pris-urile
unui grup literar prea „închis” ? Orgoliul Hortensiei nu se putea l\sa
îngenuncheat, probabil, [i de o a doua familie, cea literar\.

III.2. Prezen]e feminine în „familia modern\”


a cenaclului Sbur\torul

III.2.1. Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Principal centru de emula]ie al lumii literare dintre cele dou\ r\zboaie,


cenaclul patronat de E. Lovinescu vreme de aproape dou\ decenii [i
jum\tate1 este [i locul unde nu doar c\ se afirm\ cele mai multe dintre
condeiele feminine importante ale epocii – de la, desigur, Hortensia
Papadat-Bengescu pîn\ la Ticu Archip, Ioana Postelnicu, Lucia Deme-
trius sau Sorana Gurian –, dar se contureaz\ totodat\, ca o eviden]\,
împreun\ cu un concept (fie [i discutabil, ast\zi) al „literaturii femi-
nine”, ideea c\ aceast\ literatur\ a autoarelor devine pe zi ce trece un
fenomen tot mai pu]in neglijabil. Un fenomen relevant dintr-o perspec-
tiv\ sociologic\, dac\ nu, înc\, dintr-o perspectiv\ estetic\. Emanci-
parea femeii din clasa mijlocie este o stare de fapt ce se reflect\ foarte
clar, la adev\ratele-i dimensiuni [i, bineîn]eles, cu limitele ei, în com-
ponen]a [i dinamica Sbur\torului2. La întîlnirile cenacliere organizate
s\pt\mînal în casa lui Lovinescu (pe Strada Cîmpineanu 40 [i mai
apoi pe Bulevardul Elisabeta, la num\rul 95 bis) prezen]a feminin\
este de la bun început numeroas\. Chiar dac\ nu e vorba neap\rat de
o prezen]\ activ\. Vin la Sbur\torul scriitoare de talent sau doar
bovarice aspirante la „gloria” literelor, doamne din lumea bun\ sau
tinere de condi]ie ceva mai modest\, pictori]e, publiciste, traduc\-
toare, foarte multe actri]e, profesoare din înv\]\mîntul secundar sau,
uneori, timide domni[oare de pension aduse de o rud\ mai vîrstnic\
ori de un cunoscut cu veleit\]i literare ; de asemenea, so]iile unor
scriitori, cîteva cochetînd ele însele cu scrisul.

1. Din 1919 pîn\ în 1943 (anul mor]ii criticului).


2. Cine parcurge cele [ase volume ale Agendelor lovinesciene, editate [i adnotate
acribios de Gabriela Om\t, Alexandru George [i Margareta Feraru, nu poate
s\ nu observe c\ tot ceea ce se întîmpl\ la Sbur\torul d\ seama de o întreag\
epoc\, de o întreag\ lume literar\.

69
Bianca Bur]a-Cernat

Însemn\rile (poate u[or sarcastice) din jurnalul lui Lovinescu arat\


c\ uneori doamnele chiar reu[esc s\ monopolizeze [edin]ele de cena-
clu. Ca într-o duminic\ din martie 1926, bun\oar\, cînd :

„H. P.-Bengescu (sic !) cite[te un fragment de roman, gre]os de expec-


torant (boala înaintat\ a lui Maxen]iu).
Sarina Cassvan-P. cite[te agreabil insuficientul s\u Calvar. Ticu Archip
cite[te o nuvel\ a lui Sanda Movil\ – f\r\ succes. Îl execut pe Vladimir
Streinu. Camil P. nu e sup\rat de nota mea din Sbur\torul”1.

La o simpl\ r\sfoire a Agendelor lovinesciene se prefigureaz\ o


bogat\ list\ de nume feminine. În afar\ de cele îndeob[te cunoscute –
Hortensia Papadat-Bengescu, Ticu Archip, Sanda Movil\, Lucia Deme-
trius, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian –, s-ar cuveni
men]ionate (f\r\ a face deocamdat\ – altfel cuvenitele – discrimin\ri
valorice) [i : M\rg\rita Miller-Verghy, Aida Vrioni, Natalia Negru, Alexan-
drina Scurtu, Alice Soare, Mia Frollo, Sarina Cassvan, Sorana }opa,
Igena Floru, Otilia Ghibu, Zoe Verbiceanu (pe care o întîlnim [i în
paginile Vie]ii române[ti), Lucre]ia Petrescu, Sidonia Dr\gu[anu, Sandra
Cotovu, Iza Sion, Elvira Bogdan (Alice Basarab), Maria Pamfil, Ana
Colombo, Olga Cru[evan, Maura Prigor, Ana Luca, Margareta Nicolau,
Paula Petrea, Alice Sturdza, Olimpia Filitti Bor\nescu, {tefania Zoto-
viceanu-Rusu, Monica Dan, Gallia Tudor, Maria Pallade [i poate alte
cîteva. Trec din cînd în cînd pe la cenaclu, în primii ani de existen]\
ai acestuia, Maica Smara, Claudia Millian, Constan]a Marino-Moscu,
Agatha Grigorescu Bacovia. Apari]ii episodice sînt, în anii ’30, Maria
Banu[, Henriette Yvonne Stahl – c\reia atmosfera de la Sbur\torul i
se pare excesiv de superficial\ – [i Georgeta Mircea Cancicov. (Dintre
scriitoarele importante ale epocii, singura care nu a trecut nici m\car
o dat\ pragul casei lui Lovinescu este Ani[oara Odeanu – pe care, de
altfel, din aceast\ cauz\ criticul aproape o ignor\ în articolele sale
sintetice dedicate literaturii feminine.) Agendele înregistreaz\ totodat\
[i numele unor doamne care nu au frecventat cenaclul lovinescian
neap\rat în calitate de scriitoare (de[i unele dintre ele se îndeletniceau
[i cu scrisul), ci în primul rînd în calitate de discrete iubitoare ale
literaturii : între acestea la loc de cinste sînt surorile Delavrancea –
Margareta (Bebs) ; pictori]a Pica Dona, înso]it\ adesea de fiica ei,
Nuni Dona ; arhitecta Henrieta (Riri) Gibory ; [i, desigur, Cella Dela-
vrancea-Lahovary – ; al\turi de ele, Getta Cantuniari, Ruxandra Berin-
dei Mavrocordat, Agepsina Macri (Eftimiu), Sonia Zarifopol, Elena
Streinu, Atta Constantinescu, Gerda Barbilian, Ella Papadat, Argen-
tina Monteoru, Florica Muzicescu, Dida Solomon (Callimachi), Apri-
liana Medianu sau Séraphine Bruckner.

1. Vezi : „Sbur\torul”. Agende literare, Vol. I, Edi]ie de Monica Lovinescu [i


Gabriela Om\t, Prefa]\ [i note de Alexandru George, Ed. Minerva, Bucure[ti,
1993, p. 194 [i urm.

70
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Prezen]a acestora, fie [i în rîndurile discrete ale auditoriului, arat\


c\ Sbur\torul nu este un „club” masculin închis, cum fusese Junimea
sau gruparea ie[ean\ de la Via]a româneasc\. O eventual\ reexami-
nare a cenaclului lovinescian ar trebui s\ acorde importan]\ [i acestui
aspect – aparent secundar, în realitate definitoriu pentru componen]a
grup\rii. C\ci pîn\ acum sintezele (mai mult ori mai pu]in par]iale)
dedicate Sbur\torului1 sau, mai larg, literaturii noastre interbelice au
f\cut abstrac]ie de contribu]ia scriitoarelor, izolînd sau chiar eli-
minînd tacit din tabloul mare al epocii siluetele feminine – admise cel
mai adesea în enumer\ri de autori minori sau, în cel mai bun caz, în
subcapitole extrem de succinte (ca în sinteza lui Ov. S. Crohm\lni-
ceanu, Literatura român\ între cele dou\ r\zboaie mondiale, sau ca la
Ion Negoi]escu în Istoria literaturii române).
Nu pledez, desigur, pentru supralicitarea autoarelor de la Sbur\-
torul, ci pur [i simplu pentru re-integrarea lor în „fotografia” de grup
din care au fost scoase. Nu afirm c\, trucînd aceast\ fotografie, s-ar
cuveni s\ d\m siluetelor cu pricina un contur mai pregnant decît
acela pe care îl vor fi avut ini]ial ; sus]in doar c\ nu li se poate nega
existen]a în cadru, oricît de timorat\. Întîmplarea face ca tocmai
aceast\ participare feminin\ (ulterior pus\ între paranteze) la întru-
nirile sbur\toriste s\ fi atras asupra lui E. Lovinescu, în repetate
rînduri, ironia – îng\duitoare sau nu, dup\ caz – a unor contemporani.
Chiar [i fideli(i) frecventatori ai cercului î[i îng\duie s\ glumeasc\ pe
seama „sl\biciunii” Maestrului pentru literatura femeilor. De pild\,
{erban Cioculescu î[i aminte[te c\ la Sbur\torul Lovinescu

„a avut (...) parte de ginga[ele aten]ii ale tinerelor scriitoare, promovate


de dînsul. Una dintre acestea a fost Lucia Demetrius, în care a v\zut o
«copil\ de geniu». Au urmat Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian.
Mi-amintesc c\ l-am contrazis într-un rînd pe aceast\ tem\. Maestrul
spusese :
– E o scriitoare excelent\ Ioana Postelnicu, nu-i a[a ?
{i cum t\ceam, maestrul continu\ :
– Dar îi este superioar\ Cella Serghi, nu-i a[a ?
Cum nu spuneam nimic, maestrul î[i urm\ gîndul mai departe :
– {i cea mai talentat\ dintre toate este Sorana Gurian, nu-i a[a ?
– Maestre, nu v\ sup\ra]i ! Cum vine asta ? Excelent\, mai excelent\, cea
mai excelent\ ?” 2

Înc\ [i mai mali]ios, (ast\zi obscurul) Mihail {erban observ\ în treac\t


c\ femeile prezente la Sbur\torul ar fi fost „mai interesante prin

1. De fapt, singura monografie a cercului lovinescian, Sbur\torul. Revista [i


cenaclul (Editura Minerva, Bucure[ti, 1976), realizat\ de G. Gheorghi]\ –
solid\ documentar, acribioas\, f\r\ îndoial\, dar datat\ – ignor\ cu superbie
chestiunea literaturii feminine încurajate la Sbur\torul.
2. {erban Cioculescu, „Lovinescu [i «Sbur\torul»”, în România literar\, an. IV,
nr. 51, 16 dec. 1971, p. 16.

71
Bianca Bur]a-Cernat

expozi]ia de genunchi etala]i pe a[a-zisul divan al doamnelor, decît


prin scrisul lor”1. Pompiliu Constantinescu face o observa]ie similar\ –
într-un articol despre al doilea volum al Memoriilor lovinesciene (1916-
-1930) –, imputîndu-i criticului exigen]a sc\zut\ fa]\ de autoarele
afirmate la cenaclu : „Discre]ia scriitorului este dictat\ de delicate]ea
b\rbatului în fa]a femeii acceptat\ în primul rînd în calitatea ei
social\, apoi în cea profesional\”2.
Lui T. Vianu faptul c\ la acest cenaclu vin prea multe doamne îi
activeaz\ mizantropia ; c\ci – i se pare tîn\rului universitar – prezen]a
feminin\ spore[te superficialitatea lumii literare, amplific\ acea „co-
medie a vanit\]ii literare”. E unul dintre motivele pentru care (dup\
întoarcerea de la Viena, în 1921) Vianu se decide s\ nu mai frecventeze
cenaclul lovinescian :

„Atmosfera cenaclului era (...) prea dominat\ de femei [i (trebuind s\ fac


pu]ine excep]ii, printre care pe aceea a doamnei Hortensia Papadat-
-Bengescu, o adev\rat\ scriitoare) femeile în literatur\ mi-au ap\rut de
cele mai multe ori în forma acelui veleitarism, fa]\ de care toat\ via]a am
sim]it o surd\ împotrivire. Tinerele fete [i femei care au r\mas [i mai
tîrziu, pîn\ în zilele b\trîne]elor comune, garda credincioas\ a maestrului,
compuneau nelimitat în versuri [i proz\, alinînd suferin]e vizibile. Meca-
nismul mi se p\rea prea transparent. Femeile scriitoare îmi p\reau apoi
c\ întrupeaz\ vi]iul literar prin excelen]\, pornirea de a-]i publica inti-
mitatea...”3

De altfel, T. Vianu î[i exprim\ f\r\ înconjur, de cîte ori are ocazia,
idiosincrazia fa]\ de femeia literat.4 Cronica pe care o dedic\, în
Gândirea, primului volum de nuvele al lui Ticu Archip – Colec]ionarul
de pietre pre]ioase – nu doar c\ „desfiin]eaz\” (nu tocmai just) o carte,
dar afirm\ în acela[i timp, cu o oarecare vehemen]\, nocivitatea
literaturii scrise la noi de femei. Argumentul este acela c\ într-o
literatur\ insuficient vertebrat\, cum este literatura român\, „afectat\
în chip preponderent de nota liric\”, plusul de „sensibilitate” [i de
„lirism” pe care îl aduce crea]ia feminin\ poate fi fatal : „în mi[carea
noastr\ literar\, femeile reprezint\ mai degrab\ factorul de iner]ie,
acela care prelunge[te în ni[te timpuri care cer o alt\ estetic\, vechile
deprinderi ale unei produc]iuni comode”5. Cît de „comod\” este for-
mula autenticist\ abordat\ de scriitoarele noastre de dup\ Primul

1. Mihail {erban, „E. Lovinescu”, în volumul Amintiri, E.P.L., Bucure[ti, 1969,


p. 87.
2. Pompiliu Constantinescu, în Vremea, an. V, nr. 233, 10 aprilie 1932, p.7.
3. T. Vianu, „Amintirea lui E. Lovinescu”, în Lumea, an. I, nr. 2, noiembrie 1945,
p. 7.
4. „Feminismul [i lupta sexelor” este titlul unui articol foarte acid semnat de
T. Vianu chiar în paginile revistei Sbur\torul (an. I, nr. 10, 21 iunie 1919,
p. 228-229).
5. T. Vianu, în Gândirea, an. VI, nr. 3, aprilie 1926, p. 137-138.

72
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

R\zboi Mondial, îndeosebi de cele afirmate la Sbur\torul, r\mîne,


desigur, de discutat. Îns\ este evident c\, utilizînd f\r\ suficiente
explicit\ri termeni ca „lirism” [i „sensibilitate”, autorul articolului
comite un sofism. Ce fel de tendin]e iner]iale ar fi accentuate, în
literatura român\ a momentului, de fenomenul scrisului feminin ?
C\ci e limpede : lirismul, sentimentalismul, subiectivismul „literaturii
feminine” au alte conota]ii decît lirismul, sentimentalismul, subiecti-
vismul prozei (neo)s\m\n\toriste în contra c\reia se pronun]\ promo-
torii modernismului... S-ar putea spune mai degrab\ c\ literatura
feminin\ încurajat\ la Sbur\torul – [i cu prec\dere proza – este
supus\ unei mici tiranii a „modei”, animat\ de un bovarism al „nou-
lui”. Centrat\ pe descoperirea unei/unor subiectivit\]i feminine, pro-
vocatoare printr-o anume atitudine detabuizant\, îndr\znea]\ uneori
prin formula narativ\, citadin\ [i cosmopolit\, impregnat\ de un
individualism cînd difuz, cînd afirmat cu ostenta]ie, proza autoarelor
sbur\toriste se înscrie în paradigma analitismului modern, de in-
fluen]\ francez\ [i/sau anglo-saxon\.
L\sîndu-le la o parte pe numeroasele veleitare, scriitoarele aduc la
Sbur\torul un aer proasp\t : sînt emancipate, entuziaste, receptive la
noutate, implicit la noutatea literar\ ; [i, de fapt, chiar prezen]a lor la
cenaclu – compensînd, poate, prin constan]\ deficitul de consisten]\ –
este în sine o important\ noutate în lumea literar\ a epocii. Realitate
pe care E. Lovinescu, spre deosebire de al]ii, a intuit-o. E drept c\
deschiderea sa fa]\ de femeile scriitoare nu e total\, e drept c\ nu cite[te
f\r\ prejudec\]i literatura acestora, e drept c\ atitudinea sa fa]\ de
autoarele pe care le pre]uie[te este, în general, una condescendent-
-paternalist\, dar aceste limite ale criticului (dac\ accept\m c\ e
vorba într-adev\r de ni[te „limite”) sînt în bun\ m\sur\ cele ale epocii.

III.2.2. E. Lovinescu [i „siluetele feminine” din Memorii

Recenzînd (altminteri elogios) în Revista scriitoarelor [i scriitorilor


români primul volum al Memoriilor lui E. Lovinescu, M\rg\rita Miller-
-Verghy – aproape nelipsit\ de la întrunirile Sbur\torului – îi repro-
[eaz\ memorialistului c\ „a f\cut din literatur\ un soi de Muntele
Athos, picior de femeie nu pare a fi c\lcat pe acolo”1. Absen]a autoa-
relor dintr-un tablou al literaturii române a intervalului 1900-1916
(la care se refer\ primul volum al Memoriilor lovinesciene) este, totu[i,
întrucîtva justificat\, pentru c\ înainte de Primul R\zboi Mondial
„literatura feminin\” exist\ la noi numai prin (cîteva) excep]ii. De
altfel, odat\ ce scrisul femeilor începe s\ se contureze – [i în spa]iul
românesc – ca „fenomen”, E. Lovinescu nu întîrzie s\ o remarce. Ca

1. M\rg\rita Miller-Verghy, în Revista scriitoarelor [i scriitorilor români, an. IV,


nr. 12, decembrie 1930

73
Bianca Bur]a-Cernat

atare, în celelalte trei volume de Memorii (incluzînd aici [i Aqua forte)


î[i g\sesc loc [i portrete – cînd tandre, cînd ironice, ebo[e în creion
sau delicate acuarele – ale unora dintre frecventatoarele cenaclului 1.
Cîteva (Ticu Archip, Bebs Delavrancea, Lucia Demetrius, Ioana Pos-
telnicu, Cella Serghi sau Sorana Gurian) beneficiaz\ de prezent\ri
m\gulitoare [i de recomand\ri entuziaste la momentul debutului sau
chiar înainte de acest moment, spre amuzamentul mali]ios al cîrco-
ta[ilor din cenaclu (nu numai al celor din afara cenaclului !). Altele
(Sorana }opa sau Sarina Cassvan) îi servesc memorialistului ca pre-
text pentru ilustrarea unor caracterologii feminine ale vie]ii literare :
bovarica, pre]ioasa ridicol\, mondena sau veleitara. Promotorul lite-
raturii noastre feminine este totodat\ – în textele portretistice din
Memorii – [i un foarte acid judec\tor al vanit\]ii doamnelor ce-i trec
pragul. Sorana }OPA 2 – actri]\ la Teatrul Na]ional din Bucure[ti, bine
cotat\ în epoc\, dar [i autoare dramatic\ modest\, din cînd în cînd
poet\ [i eseist\... – este ironizat\ benign pentru gesturile-i teatrale,
pentru indiscre]iile confesive la care se ded\ cu dezinvoltur\ (inca-
pabil\ de „reculegere [i interiorizare”), ca [i pentru snobismul care o
împinge s\ se declare interesat\ de... teozofie : tîn\ra cu înf\]i[are
rustic\ („ne-a povestit c\, pe cînd p\[tea gî[tele, p\rin]ii o poreclise
«Z\luda»”)

„cite[te c\r]i filozofice [i, lep\dîndu-se de vanit\]ile lumii, a devenit


kri[namurtist\. Iar dac\ elocin]a ei fireasc\ te mai face înc\ s\-]i pierzi
rosturile gr\bite, re]inîndu-te pe strad\ în faldurile problemelor sale de
con[tiin]\, ea pare totu[i a se înfrîna din ce în ce, [i prev\d ziua în care
va în]elege c\ pe clapele sufletului nu se poate cînta profitabil decît în
t\cere deplin\...” 3

Mult mai necru]\tor este încondeiat\ Sarina CASSVAN4, scriitoare


foarte productiv\, suspect\ de grafomanie. Autoare de romane cu
tez\ feminist\ [i de piese de teatru, autoare de literatur\ pentru copii,

1. O analiz\ a stereotipurilor lovinesciene privitoare la literatura feminin\ între-


prinde Elena Zaharia-Filipa[ în „E. Lovinescu [i literatura feminin\” (din
volumul Studii de literatur\ feminin\, Ed. Paideia, Bucure[ti, 2004, pp. 5-28)
pornind de la portretele pe care criticul le dedic\ unor autoare în Memorii.
2. Sorana }opa (1898-1986) a publicat abia în anii ’40 dou\ piese de teatru :
C\l\torie-n întuneric (1943) [i Omul ascuns (1947), drame de influen]\ ibse-
nian\ [i mai mult ori mai pu]in transparente pledoarii feministe.
3. E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, Edi]ie îngrijit\ de Gabriela Om\t, Editura
Minerva, Bucure[ti, 1998, p. 246.
4. Sarina Cassvan (1894-1978 ; c\s\torit\ cu scriitorul Ion Pas) debuteaz\ edito-
rial în 1913 cu nuvela Crezul ocna[ului. Înainte de 1948 public\ în jur de
dou\zeci de volume : romane, povestiri, literatur\ pentru copii – f\r\ a mai
socoti numeroasele traduceri. Dintre romanele sale, mai „cunoscute” sînt :
Între art\ [i iubire (1918), Trupul care î[i caut\ sufletul (1932), Femeia [i
c\tu[ele ei (1946).

74
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

publicist\, traduc\toare din francez\ [i din german\, membr\ într-o


sumedenie de asocia]ii – de la Societatea Scriitorilor Români, unde e
primit\ din 1924, pîn\ la Société des Auteurs Dramatiques [i Académie
Féminine des Lettres (ambele din Paris) –, ea s-a dorit [i o „amba-
sadoare” a literaturii române în Fran]a. La începutul anilor ’30 public\
la o editur\ parizian\, cu o prefa]\ a Contesei de Noailles, Contes
roumains d’écrivains contemporains, o antologie de proz\ româneasc\
în care sînt inclu[i dou\zeci [i doi de autori (între care Arghezi,
Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Vinea). Este una dintre
ini]iativele ei l\udabile, pentru care E. Lovinescu nu ar avea de ce s\
o ironizeze. Personaj extravagant [i scriitoare mediocr\, „caz rar [i
aproape anormal”, crede memorialistul, de ambi]ie literar\ „dispropor-
]ionat\”, Sarina Cassvan ar fi meritat, totu[i, o privire mai concesiv\ :

„De cî]iva ani, doamna Sarina Cassvan zboar\ de la Paris la Bucure[ti [i


de la Bucure[ti la Paris, ca o porumbi]\ ce ar zbura din hulub\ria unei
cur]i în cea a cur]ii vecine (...). Nemul]umit\ cu cît e la noi, î[i ia zborul
Parisului unde, din reprezentarea unei piese în condi]ii modeste ca [i din
simpla traducere a cîtorva nuvele în fran]uze[te, vrea s\ fac\ mari
evenimente culturale ; întoars\ la Bucure[ti, în loc s\ aduc\ în po[et\
plicuri roze lîng\ un «bâton de rouge», are numai t\ieturi din ziarele
franceze, din le Petit Niçois, sau din le Courrier d’Oran, din l’Eclaireur des
Vosges, sau din l’Echo des Ardennes, din care ni se dovede[te, cu foto-
grafia al\turat\, c\ doamna Sarina Cassvan e o mare scriitoare român\ ;
de vei c\uta mai departe în po[et\, vei g\si contracte cu edituri pentru
viitoare traduceri, coresponden]\ comercial\ cu diverse case cinemato-
grafice pentru filmarea piesei sale Calvarul, tratative cu directorii de
teatru din ambele continente privitoare la aceea[i pies\, iar la fund de
tot, [i o carte de «membr\ de onoare» a Academiei feminine din Paris,
înfiin]at\ de curînd de doamna sau de domni[oara de Wailly”.1

{i Georgeta MIRCEA CANCICOV2 este o victim\ a sarcasmului


lovinescian. Doamna distins\, educat\ la Paris – n\scut\ într-o familie
care îi g\zduise deseori pe George Enescu [i pe Tonitza [i c\s\torit\
cu un avocat cunoscut – e introdus\ la Sbur\torul de Cella Dela-
vrancea [i aduce cu sine, la prima vizit\ în casa criticului, romanul
Poeni (1938). Debutase (în 1936) cu un voluma[ de versuri, Un vis,

1. E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, edi]ia citat\, p. 247.


2. Georgeta Mircea Cancicov (1899-1984) – prozatoare [i poet\ – a publicat mai
multe volume de proz\ avînd ca decor satul moldovenesc din prima jum\tate
a secolului XX. Dintre acestea, notabile sînt romanele Poeni [i Moldovenii
(1938). I-au r\mas nefinalizate cîteva proiecte ample : un roman (intitulat
Issa) a c\rui ac]iune se desf\[oar\ în Ia[iul celei de-a doua jum\t\]i a
secolului al XIX-lea ; un roman cosmopolit (Cliffside) [i un jurnal roman]at
(Drumul) ce consemneaz\ o c\l\torie de la Odessa la Paris dup\ pacea de la
Buftea. (A se vedea [i capitolul despre Georgeta Mircea Cancicov din cartea
Lianei Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne, Biblioteca Revistei
Familia, Oradea, 1994.)

75
Bianca Bur]a-Cernat

cvasi-ignorat, iar acum începea s\-[i a[tearn\ pe hîrtie, într-o proz\


a pitorescului etnografic, impresii, observa]ii, amintiri dintr-o lume
rural\ pe care o cunoscuse în copil\rie, la mo[ia p\rin]ilor. Nici
tematica rural\, nici mijloacele prozastice aparent prea pu]in moderne
la care apeleaz\ Georgeta Mircea Cancicov nu îl entuziasmeaz\ pe
E. Lovinescu, în cazul c\ruia prejudecata citadinismului se dovede[te
dificil de surmontat. Proza autoarei, de[i autentic\, str\in\ de idilismul
s\m\n\torismului [i tr\dînd „o admirabil\ cunoa[tere a obiceiurilor,
a oamenilor, a mizeriei”, nu are totu[i „fosforescen]\ [i transcendere”,
r\mînînd deci „o înregistrare de folclor rural, a vie]ii prozaice prinse
filmatic în cele mai strîmte am\nunte”1. Ce nu observ\ criticul în
aceast\ proz\ „etnografic\” – mai cu seam\ în romanele Poeni [i
Moldovenii (1938) –, în care i se pare a vedea [i urme ale naturalis-
mului zolist, este o anumit\ modernitate a nara]iunii construite
cinematografic. Subtilul dispre] al lui E. Lovinescu pentru proza
„tradi]ionalist\” [i „r\u scris\” a Georgetei Mircea Cancicov se va fi
explicînd [i printr-o (prea-omeneasc\) antipatie personal\. Criticul
noteaz\ în Agende c\ autoarea cu pricina i-a l\sat o „impresie detes-
tabil\ ca persoan\”2. Iar într-un articol din 1942 E. Lovinescu sugereaz\
mali]ios c\ relativul succes al scriitoarei s-ar datora întrucîtva [i dili-
gen]elor politice ale avocatului Mircea Cancicov, ministru de finan]e
în guvernul condus de Ion Antonescu...
De la fata anonim\ care, la [aisprezece ani, a scris un roman [i îi
pretinde criticului o prefa]\ 3 pîn\ la scriitoarele întîmpinate cu defe-
ren]\ la cenaclu, aproape nici una dintre frecventatoarele Sbur\torului
nu scap\ de ironia (fie [i benign\ a) lui Lovinescu. Poeta Alexandrina
Scurtu, autoarea unor sonete „reci ca ghea]a” – scrise ordonat pe
ni[te „foi de hîrtie de m\tase, divers colorate” –, doamn\ „de «neam» [i
]inînd s\ se [tie, instruit\ [i ]inînd s\ se vad\, paradoxal\ sau ]inînd
s\ par\”, este amendat\ mali]ios pentru c\ expune, din snobism,
„teorii comuniste”. M\rg\rita Miller-Verghy e ironizat\ – cu simpatie –
pentru optimismul excesiv [i pentru neobositul s\u activism social ;
iar Constan]a Moscu, dimpotriv\, pentru retractilitatea cvasi-mala-
div\. E îngro[at\ pîn\ la ridiculizare timiditatea Sandei Movil\, scrii-
toarea care „[i-a fixat locul pe divan, dup\ bibliotec\, pentru a asculta,
a visa sau a [opti în voie, la ad\post”. Iar unei poetese roman]ioase ca
Mia Frollo i se schi]eaz\ un portret de-a dreptul ultragiant : „gu[\ de
porumbi]\ neistovit\ în a gurui poemul tandre]ilor satisf\cute”. Lucia
Demetrius, „copila de geniu”, e „o f\rîm\ de femeie aiurit\, emotiv\,
speriat\, pururi în panic\”. Ioana Postelnicu îi apare memorialistului,

1. E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, edi]ia citat\, p. 748. Textul despre Georgeta
Mircea Cancicov reprodus în acest volum a fost publicat în nr. 655 din 5 iulie
1942 al ziarului Vremea.
2. Vezi E. Lovinescu, Sbur\torul. Agende literare, volumul V, edi]ia citat\, p. 161.
3. A se vedea schi]a Fata cu prefa]a – în Memorii. Aqua forte, edi]ia citat\.

76
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

la un moment dat, ca „dificil\, preten]ioas\ [i mai ales familiar\”, cu


manifest\ri nevrotice. Infirmit\]ile fizice ale Soranei Gurian sînt des-
crise cu o cinic\ voluptate de estet. {i exemplele ar putea continua.
Chiar [i lui Bebs Delavrancea, a c\rei inteligen]\ „viril\” [i al c\rei
spirit critic Lovinescu le pre]uie[te superlativ, privirea mizantrop\ a
memorialistului îi descoper\, pîn\ la urm\, limite pe care le consider\
tipic feminine : tîn\ra „miniatural\, cu un cap mare plin de zulufi” are
toate calit\]ile unui excelent critic literar – [i e recunoscut\ ca atare
în cenaclu –, dar refuz\ s\ scrie : „în aceast\ spaim\ de publicitate [i
preferin]\ pentru cadrul limitat al divanului turcesc s-a ar\tat, în
sfîr[it, femeie”. {i ambi]ia [i lipsa ambi]iei, [i dorin]a de afirmare [i
spaima de publicitate sînt astfel deopotriv\ taxate – la autoarele din
cenaclu – ca tr\s\turi neîndoielnic „feminine”...

III.2.3. „Literatura femeilor” vs. „literatura feminin\”

Exemplaritatea Hortensiei Papadat-Bengescu – subliniaz\ E. Lovinescu


într-un articol din 19391 – este probat\ ([i) de performan]a scriitoarei
(o excep]ie în epoc\) de a fi transgresat scriitura funciar feminin\ a
Apelor adînci, p\[ind pe teritoriul ferm al „crea]iei obiective”, al „epi-
cului pur, tridimensional, [i nu narativ sau evocativ, liric deci”, în a[a
fel încît despre literatura s\ se poat\ spune c\ este „numai întîmpl\tor
literatura unei femei”. Astfel, literatura Hortensiei

„Scris\ de o femeie, nu mai e feminin\ ; ea poart\ pecetea temperamen-


tului masculin, a uit\rii de sine, a puterii de amplitudine a unui num\r
indefinit de obiecte foarte diferen]iate [i a posibilit\]ii de crea]ie cu
materiale str\ine dup\ o viziune proprie, demiurgic\”.2

Aprecierile superlative formulate de E. Lovinescu în privin]a acestei


scriitoare merg pîn\ acolo încît criticul, plasînd-o pe autoarea Halli-
pilor – prin preocuparea fa]\ de problematica feminit\]ii – al\turi de
Virginia Woolf, Mary Webb, Katherine Mansfield [i Rosamond Lehmann,
afirm\ totodat\, în chip surprinz\tor, c\ „în linia crea]iei obiective”
prozatoarea noastr\ le-ar fi „incomparabil superioar\” contemporane-
lor sale engleze.3 Afirma]ie care, evident, nu poate fi acceptat\ f\r\
serioase rezerve, mai ales dac\ e vorba de compara]ia cu Virginia
Woolf, pe care criticul nu pare s-o fi citit cu suficient\ aten]ie, de

1. E. Lovinescu, „Not\ asupra literaturii noastre feminine”, în Revista Funda]iilor


Regale, an. VI, nr. 7, iulie 1939, pp. 179-184. În afar\ de Hortensia Papadat-
-Bengescu, autorul articolului î[i ilustreaz\ succinta „teorie” asupra literaturii
feminine prin nume ca Lucia Demetrius, Cella Serghi [i Ioana Postelnicu, alte
dou\ autoare – {tefana Velisar [i Sorana Gurian – fiind amintite pasager.
2. Ibidem, p. 180.
3. Vezi articolul citat anterior.

77
Bianca Bur]a-Cernat

vreme ce îi aplic\ eticheta – mult prea simplificatoare – a „lirismului”.


(Cîteva însemn\ri din Agende1 arat\ c\ Lovinescu a citit cel pu]in
dou\ dintre romanele autoarei engleze, Valurile [i Anii – pe care le
recomand\ [i Ioanei Postelnicu sau Cellei Serghi –, dar în francez\ !...)
De altfel, se [tie prea bine cît de pu]in pre]uie[te Lovinescu proza
a[a-numit „liric\” – nu doar a autoarelor ! –, pe care o socote[te drept
prelungirea unui romantism minor ; or, în „poezia epic\” romantismul
„nu poate fi decît un element de perturbare [i de dizolvare”2. Din
p\cate, nu e locul aici pentru o analiz\ am\nun]it\ a teoriilor lovines-
ciene asupra prozei. Observ\m în treac\t numai o anume rigiditate a
distinc]iei (tributare poeticii aristotelice) pe care criticul o face între
genuri – între „poezia liric\” [i „poezia epic\” –, tocmai într-o epoc\ în
care în literatura occidental\ grani]ele dintre genuri [i dintre specii
deveneau deja mai pu]in clare. {i, de asemenea, remarc\m c\ adesea
E. Lovinescu utilizeaz\ termeni ca lirism, subiectiv(itate), obiectiv(itate)
într-o manier\ echivoc\. La fel de discutabil\ ca echivalen]a dintre
lirism, categorie estetic\, [i sentimentalism, categorie psihologic\,
este [i presupozi]ia unui concept imuabil de lirism – [i asta în plin\
efervescen]\ a experimentului (poetic [i prozastic deopotriv\) în spa-
]iul occidental. Contemporan\ cu poezia unui T.S. Eliot sau a unui
Ezra Pound, literatura Virginiei Woolf corespunde unui altfel de con-
cept de proz\ „liric\” (dac\ de lirism e vorba aici...) decît acela identi-
ficat de Lovinescu.
O distinc]ie suplimentar\ – [i nu mai pu]in contestabil\ – stabile[te
criticul între lirismul prozastic în genere [i lirismul prozei feminine,
acesta din urm\ perceput ca o form\ agravat\ a unei maladii discursive
ce ar avea drept cauz\ „supunerea la individualitate” [i implicit „supu-
nerea la sex [i la condi]iile lui” :

„Oricît de evoluat\ ar fi sub raportul talentului de expresie, feminitatea


este o form\ larvar\ a lirismului, a transfigur\rii obiectului printr-o emo]ie
de mare frecven]\, ea e reziduul unor fuziuni de lucruri disparate reduse
la unitatea temperamental\ a artistului. Supunerea la individualitate
implic\ de la sine supunerea la sex [i la condi]iile lui ; scris\ de o femeie,
o astfel de literatur\ devine feminin\, centrîndu-se pe singura ax\ a vie]ii
femeii, dragostea sub toate formele ei : sensibilitate, senzualitate, dup\
temperament”1 (s.m.).

Avenit\ este, în schimb, o alt\ distinc]ie trasat\ de E. Lovinescu în


cuprinsul aceluia[i articol din R.F.R., aceea dintre

„literatura femeilor [i literatura feminin\ – f\r\ a mai pomeni de literatura


feminist\, al c\rei caracter tenden]ios [i programatic o scoate din cadrul

1. A se vedea E. Lovinescu, „Sbur\torul”. Agende literare, vol. V (1936-1939).


2. Am citat din : E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Vol. 2, Ed.
Minerva, Bucure[ti, 1973, p. 14.
3. E. Lovinescu, „Not\ asupra literaturii noastre feminine”, articol citat.

78
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

limitelor artei în concep]ia strict estetic\. Literatura femeilor nu e exclusiv


feminin\, adic\ o literatur\ în care se valorific\ elementele esen]iale ale
feminit\]ii, întrucît arta nu trebuie s\ cunoasc\ legile sexelor” (s.m.).

Alt\dat\, într-un subcapitol din Istoria literaturii române contempo-


rane consacrat prozei de început a Hortensiei Papadat-Bengescu,
Lovinescu încercase, de altfel, s\ arate din ce motiv „întreaga litera-
tur\ feminin\ e liric\” : situa]ia se explic\ prin condi]ia social\ a
scriitoarei mai degrab\ decît prin „condi]iile suflete[ti ale femeii”1
(prin ni[te coduri [i roluri impuse contextual, am spune azi, mai
curînd decît prin ni[te determin\ri naturale). Afirma]ia este de bun
sim], aproape o banalitate ; îns\ nu de pu]ine ori Lovinescu pare s\
uite c\ el însu[i a consemnat-o.
În pofida recunoa[terii de principiu a faptului c\ „arta nu trebuie
s\ cunoasc\ legile sexelor”, criticul se obstineaz\ în a analiza litera-
tura autoarelor printr-o permanent\ confruntare cu o paradigm\
literar\ „masculin\”. Ca [i cum capacitatea de obiectivare, for]a de a
dep\[i limit\rile egotiste, deschiderea c\tre o viziune mai cuprinz\-
toare asupra existentului – [i alte asemenea virtu]i care, ad\ugate
talentului, fac dintr-un autor un scriitor în toat\ puterea cuvîntului –
ar fi atribute ale masculinit\]ii, iar nu apanajul spiritului pur [i
simplu, dincolo de orice presupuse determin\ri biologice. Cînd o
elogiaz\ pe Hortensia Papadat-Bengescu (sau, mai rar, pe o alt\
autoare), E. Lovinescu, la fel ca [i al]i critici interbelici, face asta în
virtutea recunoa[terii unui talent [i a unei inteligen]e „b\rb\te[ti”.
Îns\ dincolo de orice mali]iozit\]i, idei preconcepute sau capricii,
nu-i poate fi contestat\ criticului deschiderea fa]\ de scriitoarele de
talent ce încercau s\-[i croiasc\ drum prin lumea literar\ a epocii [i
pe care nu de pu]ine ori le-a sprijinit – nu doar oferindu-le sugestii
literare sau încuraj\ri morale, ci [i insistînd pe lîng\ editori s\ le
publice c\r]ile ori girîndu-le prin generoase articole de recomandare2.
Pe de alt\ parte, în ce prive[te selec]ia scriitoarelor recomandate, nu-i
pot fi contestate lui E. Lovinescu buna credin]\, luciditatea critic\ [i
fidelitatea fa]\ de principiul valorii. I se poate repro[a c\ a ignorat sau
subevaluat proza unei Ani[oara Odeanu sau a unei Henriette Yvonne
Stahl, dar nu [i c\ ar fi promovat autoare f\r\ valoare. În poezie,
pu]ine voci feminine i-au atras aten]ia criticului : cu excep]ia Elenei
Farago – despre care a scris (înc\ din 1906) foarte favorabil – [i a
Claudiei Millian, poetesele epocii (de dinainte [i de dup\ r\zboi deopo-
triv\) i-au p\rut, pe bun\ dreptate, mimetice [i conven]ionale. Dintre
prozatoare, le-a remarcat, încurajat [i sus]inut pe Ticu Archip, Lucia

1. E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, ed. cit., vol. II, p. 239.
2. Voi insista asupra acestui aspect în mai multe dintre capitolele urm\toare,
mai precis în studiile de caz dedicate lui Ticu Archip, Sandei Movil\, Luciei
Demetrius, Cellei Serghi, Ioanei Postelnicu [i Soranei Gurian.

79
Bianca Bur]a-Cernat

Demetrius, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian [i, înainte


de toate, pe creatoarea Hallipilor, pe care, de altfel – în calitatea ei de
etalon (implicit valoric) al prozei feminine [i totodat\ al prozei noastre
moderne –, amfitrionul de la Sbur\torul ar fi dorit s\ o impun\ ca
lectur\ obligatorie [i model literar tuturor doamnelor cu reale încli-
na]ii scriitorice[ti venite s\-i solicite sfatul.
Nu în ultimul rînd, sînt la Sbur\torul [i cîteva respectabile mili-
tante feministe – în special doamne de la Revista Scriitoarei – pe care
E. Lovinescu, dincolo de u[oarele ironii, le întîmpin\ cu destul\
cordialitate. La loc de cinste se afl\ M\rg\rita MILLER-VERGHY 1,
b\trîna [i originala domni[oar\ cu ascenden]\ în aristocra]ia polo-
nez\ – [i, s-ar zice, personaj de proz\ estetizant\ –, licen]iat\ în Litere
la Bucure[ti [i doctor în Filosofie la Geneva, profesoar\, publicist\,
prozatoare, autoare dramatic\ [i traduc\toare. În evocarea c\lduroas\
a lui Ieronim {erbu, ea se distinge ca o prezen]\ cu totul aparte :

„În fotoliul rezervat doamnei Hortensia Papadat-Bengescu [edea acum o


doamn\ oarb\, îmbr\cat\ într-o rochie gris-argent [i cu un fular bleu-pal
în jurul gîtului. De la p\rul argintiu la rochie [i fularul bleu-pal pîn\ la
pantofii albi, de la muzicalitatea glasului pîn\ la moliciunea gesturilor,
toat\ fiin]a b\trînei întruchipa un minunat pastel, iar glasul ei p\rea a
suna ca un acord muzical. Ea întreag\ de[tepta amintirea unei vechi [i
subtile melodii mozartiene”.2

Cu toat\ mali]iozitatea unor considera]ii despre activismul frenetic al


M\rg\ritei Miller-Verghy, care nu preget\ s\-[i risipeasc\ energia în
„serb\ri artistice, (...) baluri, (...) lecturi publice, (...) construc]ii de
c\minuri” („dintr-un instinct suveran de sociabilitate, de mondeni-
tate”), din portretul schi]at de E. Lovinescu în Aqua forte 3 se degaj\ o
v\dit\ simpatie pentru cea care, la [edin]ele Sbur\torului, „de ani [i
ani de zile (...) ascult\ (...) totul cu o vie participare” [i pe care o
„frenetic\ nevoie de activitate creatoare” o determin\ s\ se livreze
unui [ir nesfîr[it de proiecte.
În afar\ de manuale didactice [i de c\r]i roman]ios-moralizatoare
pentru domni[oarele de la [colile de fete [i în afar\ de traduceri,
M\rg\rita Miller -Verghy s-a ambi]ionat s\ scrie [i literatur\ pro-
priu-zis\ : [i nu doar proz\ desuet-romantic\ precum în romanul
Théano – publicat sub pseudonimul Dionis 4, în 1909, la editura

1. M\rg\rita Miller-Verghy (1865-1953) a fost o apropiat\ a familiei Delavrancea


[i o bun\ prieten\ a Maric\i Sion (Caragiale).
2. Ieronim {erbu, Vitrina cu amintiri, ed. C.R., Bucure[ti, 1973, p. 20.
3. Vezi E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 240 [i urm.
4. Sub acest pseudonim colaboreaz\ autoarea [i la revista S\m\n\torul. Alte
pseudonime folosite sînt Ariel (cu care semneaz\ de cîteva ori articole în
ziarul La Patrie înainte de Primul R\zboi Mondial), Mama Lola sau Ion Pravil\
(Vezi Sanda Golopen]ia, „M\rg\rita Miller-Verghy”, în Katharina M. Wilson

80
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Alcalay1 – ori ca în volumul de nuvele Umbre pe ecran (1935), cu


personaje [i situa]ii excep]ionale, cu prin]i, prin]ese sau arti[ti geniali,
ci [i, spre sfîr[itul vie]ii, proz\ autobiografic\ de bun\ calitate (Cealalt\
lumin\, 1944) sau – fapt curios, poate – roman (Prin]esa în crinolin\,
1946). Dar aristocrata cu elanuri revendicative de stînga, feminista
ironizat\ de Lovinescu se remarc\ în special gra]ie unei antologii a
literaturii noastre feminine – Evolu]ia scrisului feminin în România –,
antologie realizat\ împreun\ cu poeta minor\ Ecaterina S\ndulescu
[i proiectat\ a avea dou\ volume suficient de ample, din care, din
p\cate, a ap\rut unul singur, în 1935, cu o prefa]\ semnat\ de nimeni
altcineva decît E. Lovinescu. În cele trei pagini ale prefe]ei, criticul î[i
explic\ precaut gestul, care putea p\rea neobi[nuit, de a acorda girul
s\u unei atari antologii2. Începînd prin a motiva importan]a antologii-
lor în genere în epoca modern\ – „înc\rcat\ de activit\]i prea risipite
pentru a putea fi urm\rite în evolu]ia lor” –, m\rturise[te c\ i s-a
p\rut curios, într-o prim\ instan]\, demersul celor dou\ autoare ale
antologiei, întrucît „arta nu cunoa[te sex, vîrst\, regiune [i, chiar, în
ultim\ analiz\, na]ionalitate”, operele grupîndu-se [i ierarhizîndu-se
strict dup\ criterii estetice. Totu[i, adaug\ Lovinescu, pentru o mai
bun\ orientare în cîmpul literar ar fi nevoie, în plus fa]\ de criteriul
estetic, esen]ial, de anumite „criterii secundare”. Astfel, conchide
criticul, aparent contrazicînd axioma ini]ial\ a exclusivit\]ii criteriului
estetic în judecarea produselor artei, „dup\ cum e na]ional\, arta
poate deveni [i regional\, [i poate avea [i sex [i vîrst\”. O precizare
semnificativ\ este aceea c\ textele din antologie nu au fost selectate
în primul rînd dup\ criteriul estetic, scopul c\r]ii fiind, de altminteri,
unul documentar : „Inten]ia autoarelor a fost s\ ne dea icoana cinetic\
(...) a întregii activit\]i a femeii române în domeniul mai larg al
scrisului, f\r\ condi]ia exclusiv\ a artei pure” ; „materialul (...) nu
trebuie judecat prin prisma valorii în sine, ci raportat la epoc\, adic\
prin valoarea sa reprezentativ\” (s.m.). Dac\ antologatoarele s-ar fi
c\l\uzit exclusiv dup\ criteriul valoric, atunci lucrarea lor „s-ar fi
u[urat de o bun\ parte” – strecoar\ iar\[i criticul o (totu[i întrucîtva)
îndrept\]it\ mali]iozitate. Altfel, cu toate preciz\rile, nuan]\rile, relati-
viz\rile [i obiec]iile formulate, E. Lovinescu are o atitudine mai mult
decît comprehensiv\ fa]\ de un asemenea demers, deloc lesnicios, de
recuperare a unei tradi]ii române[ti, oricît de firave, a scrisului femi-
nin. {i, prin chiar faptul c\ accept\ s\ scrie prefa]a antologiei, î[i

(ed.), An Encyclopedia of Continental Women Writers, Vol. II, L-Z, Routledge,


Londra, 1991, p. 839-840.
1. În mod eronat, în Dic]ionarul General al Literaturii Române (vol. IV, L-O,
Bucure[ti, 2005) este indicat anul 1919 ca dat\ a apari]iei romanului. În
1921 Théano apare [i la Paris, la Editura Grasset.
2. Vezi prefa]a lui E. Lovinescu la Evolu]ia scrisului feminin în România (de
M\rg\rita Miller-Verghy [i Ecaterina S\ndulescu), Ed. Bucovina, Bucure[ti,
1935, p. V-VII

81
Bianca Bur]a-Cernat

asum\ – mai mult decît în cronica de întîmpinare – un discurs de


promovare a literaturii femeilor, ca parte dintr-un proiect emancipator
de amploare specific modernit\]ii române[ti interbelice.

III.2.4. Scriitoarele, familia [i familia literar\

Sbur\torul este pentru mai toate autoarele încurajate de E. Lovinescu


o familie. Mai mult : în viziunea lor, e chiar familia ideal\ – spa]iu al
armoniei, al comuniunii –, foarte diferit\ de modelul patriarhal (opre-
siv [i de aceea inhibant), în cadrul c\ruia se stabilesc ierarhii imuabile
[i ale c\rui reguli sînt, în mod sistematic, discriminatorii fa]\ de
femei [i severe fa]\ de cei tineri. Analogia – interesant de psihanalizat –
între „familie” [i „familia literar\” o fac, de altfel, constant autoarele
însele care, nu de pu]ine ori, caut\ în microclimatul unui cerc literar
o compensa]ie pentru deziluziile resim]ite într-un mediu familial
constrîng\tor sau, dup\ caz, pentru absen]a unei familii. De pild\,
Ioana Postelnicu se decide s\ treac\ pragul casei lui Lovinescu într-un
moment critic al vie]ii ei, cînd – „tîn\r\ doamn\, mam\ a unei feti]e de
[ase ani”, confiscat\ de monotonia unei vie]i burgheze „pe care o ase-
m\nam cu o imens\ ap\ în care pluteam f\r\ a vedea vreun ]\rm”1 –
într-o diminea]\ de lîncezeal\ în familie, în absen]a so]ului, privirile
îi alunec\ asupra unui grupaj omagial dedicat lui E. Lovinescu de
ziarul Diminea]a :

„Pagina era acoperit\ de texte semnate de scriitori «sbur\tori[ti». Narau


cum au ajuns ei în casa criticului, cum au fost primi]i de c\tre acesta, cît
datorau ei cenaclului «Sbur\torul». (...) Scria doamna Hortensia Papadat-
-Bengescu, Ticu Archip, Felix Aderca [i al]ii, [i în]elegeam c\ nu era greu
s\u ajung [i eu acolo... (...)
– Mam\, am s\ telefonez criticului, am zis exaltat (...).
– Bine faci, m-a îndemnat mama, care [tia c\ de ani de zile umplu caiete
cu tot ce-mi trece prin cap.
– Dac\ afl\ Felix ? Am întrebat îngrijorat\. A fi f\cut ceva ce n-avea
parafa lui, era un lucru cu totul de neconceput. La acea vreme nu
intrasem singur\ într-un cinematograf, nu urcasem vreodat\ într-un
taxi, nu aveam un ban de buzunar de care s\ nu dau socoteal\. Tr\iam,
circulam, existam prin el. Clopotul de sticl\ era a[ezat peste mine... (...)
– Dac\ nu-i spui, nu afl\ !”2

Tîn\r\ scriitoare, Ioana Postelnicu frecventeaz\ cenaclul într-un soi


de clandestinitate, sub ap\s\toarea impresie c\ încalc\ astfel un
tabu, dar [i cu secreta satisfac]ie a unui început de independen]\.
Crescut\ într-un cult al supunerii feminine, ea g\se[te în amfitrionul
Sbur\torului tot un „tutore”, livrîndu-se f\r\ rezerve – ca scriitoare

1. Ioana Postelnicu, Seva din adîncuri, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1985, p. 206.
2. Ibidem, p. 207.

82
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

debutant\ – judec\]ii acestuia, doar c\ „Maestrul” întruchipeaz\ aici


autoritatea masculin\ legitim\, nediscre]ionar\, fiind considerat ca
un pater protector (nu opresor !), cu vederile reformistului. R\mînem –
[i la Sbur\torul – în interiorul unei logici a domina]iei Tat\lui, îns\ a
unei domina]ii discrete pe care scriitoarele fidele cercului (cu excep]ia
Hortensiei Papadat-Bengescu) nu numai c\ o accept\ tacit, ci într-un
fel, parc\ nesigure de ele însele „în absen]a st\pînilor”, o caut\ ca pe
un punct de reper. Dac\ o autoare ca Ioana Postelnicu afl\ la Sbur\-
torul o cale de evaziune din închisoarea conjugal\, deschizîndu-i-se
„providen]ial” perspectiva unui mediu propice cultiv\rii propriei individua-
lit\]i mult\ vreme puse între paranteze, independenta Ticu Archip –
profesoar\ celibatar\ – descoper\ la cenaclul patronat de E. Lovinescu
o mare familie, un subtitut al acelei familii pe care, probabil, [i-ar fi
dorit-o, pentru a i se dedica total, cu frustrarea de a nu-[i putea
consuma rezervele de devo]iune. Scriitoarea afirm\ c\ Sbur\torul
este singurul cerc unde se simte cu adev\rat bine [i descrie aproape
pasional „spiritul (...) de larg\ în]elegere, de stim\ pentru o idee
str\in\”, „spiritul acesta unic de credin]\” în puterea literaturii pe
care Lovinescu l-ar fi imprimat discu]iilor din cenaclu1 . Sau :

„Nu se poate b\nui pasiunea [i r\bdarea cu care [eful cenaclului Sbur\-


torul scormone[te vorbele scrise în c\utarea paietelor fosforescente.
Trebuie v\zut la lucru, trebuie auzit în fiecare duminic\ (...) cerînd
explica]ii, dînd interpret\ri, împrumutînd viziuni”2.

În biroul criticului – î[i aduce aminte [i Cella Serghi, care p\trunde


prima oar\ în cenaclu abia prin 1938 (dup\ apari]ia romanului s\u
de debut), moment pe care îl a[teptase ani de-a rîndul – „te sim]eai
(...) departe de tot ce era, dincolo de acea cas\, [i nedreptate, [i per-
secu]ie, [i cancanuri”3. E o privire idealizatoare, împ\rt\[it\ de multe
dintre frecventatoarele cenaclului [i motivat\ într-o oarecare m\sur\
[i de faptul c\ acestea v\d în Lovinescu nu doar criticul – de la care
a[teapt\ o confirmare a talentului lor literar –, ci [i omul – c\ruia
deseori i se confeseaz\ [i la care apeleaz\ chiar [i în chestiuni (mai
prozaice) de subzisten]\. Jurnalul lui Lovinescu este în]esat de însem-
n\ri precum : „Lucia Demetrius – a fost respins\ la examen de impie-
gat”, „Sorana Gurian cat\ loc de asistent\ la un dentist”, „Sanda
Movil\ (...) [i eternele sale dolean]e materiale [i, de data asta, [i
amoroase”, „Întîlnit cu Sanda Movil\, aruncat\ de la Instruc]ie (antile-
gionar\) la coordonare”, „Cella Serghi – mizeriile financiare ale vie]ii”,

1. F. Aderca, „De vorb\ cu d-ra Ticu Archip”, în Adev\rul literar [i artistic, an. IX,
nr. 461, 6 oct. 1929, p. 2.
2. Ticu Archip, „«Sbur\torul» v\zut de...”, în Vremea, an. V, nr. 232, p. 7.
3. Cella Serghi, „E. Lovinescu evocat de...”, în 13 Rotonde, Muzeul literaturii
române, Bucure[ti, 1976, p. 96.

83
Bianca Bur]a-Cernat

„Popea, 5-7, profund absent\ descompus\, pentru mici lucruri cas-


nice. (...) Visite en dame désabusée”.
Dar privirii pline de mali]ie a unei Henriette Yvonne Stahl atmosfera
„familial\” de la Sbur\torul i se arat\ în culori mai pu]in idilice : „Acolo
erau tot felul de intrigi amoroase [i altele”1. Afirma]ii nu tocmai lipsite
de fundament – dac\ r\sfoim „detectivistic” Agendele lovinesciene
sau diferite volume cu caracter confesiv al unor interbelici. Tot Hen-
riette Yvonne Stahl, m\rturisindu-[i f\r\ înconjur aversiunea de o
via]\ fa]\ de autoarea Hallipilor, î[i aminte[te :

„(...) eram prieten\ cu Titi B\l\cioiu, de o calitate extraordinar\, nevasta


lui Lovinescu, [i nu cu Hortensia Papadat-Bengescu. Din aceast\ cauz\
am evitat mereu s\ merg acolo. M\ enerva Hortensia Papadat-Bengescu,
care ap\rea ca o matroan\, se instala în fa]\ [i, cu privirea zîmbitoare,
studiat\ [i fals\, încerca s\ st\pîneasc\ auditoriul [i pe Eugen Lovinescu.
Faptul c\ din cauza acestei prezen]e nu putea veni niciodat\ prietena
mea Titi B\l\cioiu la cenaclu m\ scotea din s\rite”2.

III.2.5. Hortensia Papadat-Bengescu la Sbur\torul

Potrivit unei anecdote vehiculate de texte memorialistice mai vechi


sau mai noi, ata[amentul criticului fa]\ de aceast\ familie secund\ –
a Sbur\torului – ar fi fost atît de puternic, încît nici chiar evenimentul
na[terii unicei fiice, Monica, petrecut în timp ce Hortensia Papadat-
-Bengescu citea un fragment de proz\, nu l-ar fi putut determina s\
întrerup\ lectura din cenaclu. Însemn\rile din Agende arat\ îns\ c\
lucrurile s-au petrecut un pic altfel : Monica se na]te într-o zi de luni
(„la 9 dimineat\, dup\ mari dureri”3), Hortensia citise cu o zi înainte
„cu mare succes” un fragment de roman... De[i este înc\ din primii
s\i ani o r\sf\]at\ a cenacli[tilor – care îi aduc cadouri, o scot la
plimbare (mai ales doamnele !) sau îi dedic\ versuri la aniversare4 –,
fiica criticului p\streaz\ (cum reiese din m\rturisirile sale de jurnal [i
din La apa Vavilonului), poate nem\rturisit\ direct, o amintire nu
întotdeauna luminoas\ a Sbur\torului, l\sînd a se în]elege c\ exis-
ten]a acestui cerc cu o marcat\ componen]\ feminin\ ar fi frustrat-o
întrucîtva de cuvenita aten]ie patern\ (dup\ cum, într-un alt plan, ar

1. Vezi Ileana Corbea [i Nicolae Florescu, Biografii posibile, Vol. I, Ed. Eminescu,
Bucure[ti, 1973.
2. Vezi : Mihalea Cristea, Despre realitatea iluziei, Ed. Minerva, 1996, p. 163
3. „Sbur\torul”. Agende literare, Vol. I, ed. cit., p. 28
4. Este binecunoscut grupajul de „Versuri pentru Monica” dedicat fiicei criticului
cînd aceasta nu împlinise înc\ trei ani [i publicat în Sbur\torul, an. IV, nr. 4,
iunie 1926 – g\sim aici cinci poeme „pentru Monica” semnate de Hortensia
Papadat-Bengescu, F. Aderca, Sanda Movil\, G. Nichita [i Mia Frollo. Un
articol pe aceast\ tem\ a scris Ioana Pârvulescu : vezi „Cadouri pentru Monica”,
în România literar\, nr. 45, 12-18 noiembrie 2003.

84
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

fi influen]at malign rela]iile p\rin]ilor). La maturitate, fiica ultragiat\


evit\ sistematic s\ scrie despre doamnele care au frecventat cenaclul
sau se pronun]\ cu un dispre] suveran. (Despre Lucia Demetrius, de
exemplu, Monica Lovinescu scrie doar ca despre autoarea care, în
anii ’50, a pactizat cu regimul comunist 1. Ioana Postelnicu [i Cella
Serghi sînt tratate, în cîteva însemn\ri de jurnal, ca scriitoare complet
lipsite de talent. De Ticu Archip, cea care – afl\m din Agende – o
ducea în copil\rie „la Mo[i”, împreun\ cu Hortensia, pare s\ fi uitat.
Iar o Sanda Movil\ sau o M\rg\rita Miller-Verghy aproape c\ nu
exist\ pentru Monica Lovinescu. În privin]a literaturii Soranei Gurian
– autoare pe care, la începutul anilor ’50, o întîlne[te destul de des în
anumite cercuri pariziene [i a c\rei legatar\ testamentar\ devine – se
exprim\ parcimonios.) Într-un efort de obiectivare, îi d\ cezarului ce
este al cezarului atunci cînd vine vorba despre Hortensia Papadat-
-Bengescu, dar din felul (oscilînd între glacialitate [i ironie) în care o
evoc\ pe scriitoarea atît de pre]uit\ de E. Lovinescu rezult\ resenti-
mente abia st\pînite. Înf\]i[înd în pagini de jurnal, prin 1962, dumi-
nicile petrecute în copil\rie la Sbur\torul, „cu vreo p\pu[\ sau o
pisic\ în bra]e”, printre oameni care, citindu-[i crea]iile, „la rîndul lor
(...) p\reau c\ se joac\ de-a ceva”, Monica Lovinescu î[i aminte[te de
Hortensia ca de o persoan\ mai degrab\ dezagreabil\ – din fa]a c\reia
resim]ea impulsul de a fugi, plictisit\ de lectura interminabil\ a
scriitoarei [i iritat\ de „glasul uneori strident, în acela[i timp mono-
ton, deseori artificial (...), care psalmodia îndelung”. Dar :

„Mai fugeam de Hortensia [i din alte motive. Cum da de mine, m\ lua în


bra]e [i-[i proptea afectuos b\rbia de capul meu. Ori, avea în b\rbie un
fir de p\r, care mi se p\rea mereu c\ m\ în]eap\. În plus, ne trimitea la
zile mari acelea[i flori care cadrau cu numele ei : hortensii. Din pricina
c\rora nu-mi pl\cea nici numele. Dar ori de cîte ori fugeam din birou,
aveam remu[c\ri, deoarece sim]eam c\, dac\ nu izbutisem s\ car dup\
mine pe nimeni în camera de al\turi (de mama, nici nu putea fi vorba, ea
doar primea) s\-mi spun\ o poveste mai pentru vîrsta mea, era tocmai
pentru c\ povestea din birou î[i avea tîlcul ei pe care-l ghicisem doar din
aten]ia încordat\ a celor care ascultau”2.

Cît prive[te natura rela]iei presupus privilegiate a Hortensiei („st\pîn\


pe inima [i mintea tatei din anii ’20 [i ceva”, noteaz\ M.L.3) cu amfi-
trionul de la Sbur\torul, edificatoare ar fi coresponden]a epistolar\ a
celor doi – foarte consistent\, se pare –, înc\ needitat\. Scrisorile lui
E. Lovinescu adresate Hortensiei au fost salvate, în anii comunis-
mului, de Ileana Vrancea, care le-a scos din ]ar\ [i le-a înmînat

1. Vezi Unde scurte II. Seismograme, Ed. Humanitas, 1993, pp. 162-164.
2. Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect, Ed. Humanitas, Bucure[ti,
1990, p. 54.
3. Idem, Jurnal. 1998-2000, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2006, p. 383.

85
Bianca Bur]a-Cernat

Monic\i Lovinescu la Paris (primind ulterior din partea acesteia ni[te


fotocopii) :

„Lung\ misiv\ de la Ileana Vrancea. (...) Ar dori s\ public\m împreun\


coresponden]a dintre tata [i Hortensia Papadat-Bengescu, mai precis
scrisorile lui c\tre H.P.-B. (...). Una dintre noi s\ scrie prefa]a, cealalt\
postfa]a. Nici gînd. Cum poate s\-[i închipuie c\ a[ fi în stare s\ comentez
iubirile tatei, chiar dac\ apar]in [i literaturii ?” 1

Paisprezece piese ale coresponden]ei în discu]ie (datînd, cu o singur\


excep]ie, din perioada 1930-1939) au ap\rut totu[i într-un volum de
Scrisori [i documente 2 , la începutul anilor ’80. F\r\ s\ confirme ipo-
teza (nu se [tie cît de fondat\ a) unei leg\turi sentimentale, scrisorile
sugereaz\ o tandr\ prietenie intelectual\ [i o afec]iune matur\. De la
F\lticeni, unde se retrage în fiecare var\, criticul îi trimite scriitoarei
favorite sugestii utile [antierului ei literar ori ve[ti despre c\r]ile la
care lucreaz\ el însu[i.
Într-o scrisoare din august 19343, Lovinescu îi aduce aminte pre]ui-
tei scriitoare c\ în toamn\ o a[teapt\ „une «rentrée» [i un rol activ la
în\l]imea unei noi genera]ii sbur\toriste” care o admir\. Fiec\rui
tîn\r scriitor nou venit în cercul Sbur\torului, criticul nu omite s\-i
recomande – nu doar cu entuziasm, dar [i pe un ton u[or imperativ –
c\r]ile „doamnei Hortensia Papadat-Bengescu” ; [i e foarte încîntat s\
poat\ însemna în jurnal propozi]ii ca : „Tinerii Zaharia Stancu [i
Goran au descoperit pe H.P.-B.”. O mustr\ pe Cella Serghi cînd aceasta
recunoa[te non[alant c\ înc\ nu a citit-o pe autoarea Hallipilor :

„– Vezi, dumneata ai scris o singur\ carte care de-abia a ap\rut, [i


doamna Papadat-Bengescu a citit-o [i vrea s\ te cunoasc\.
Pe urm\ mi-a ar\tat fotografia ei. S-ar fi spus c\ nu are nimic mai de pre]
în toat\ casa.
– E foarte frumoas\ ! am exclamat.
– Distins\ ! m-a corectat maestrul”4.

Ioana Postelnicu are de suportat o lec]ie asem\n\toare cînd îl viziteaz\


pentru prima dat\ pe Lovinescu. Dar, spre deosebire de Cella Serghi,
se poate l\uda mai tîrziu c\ „maestrul” i-ar fi permis s\ ocupe fotoliul

1. Monica Lovinescu, Jurnal. 1994-1995, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2004, p.


248. În O sut\ de zile cu Monica Lovinescu (Ed. Vremea, Bucure[ti, 2008),
Doina Jela relateaz\ o discu]ie avut\ cu fiica criticului, de unde rezult\ c\
aceasta ar fi distrus, spre sfîr[itul vie]ii, scrisorile cu pricina – o copie a lor ar
fi r\mas, totu[i, în posesia Ilenei Vrancea.
2. E. Lovinescu, Scrisori [i documente, Edi]ie îngrijit\, prefa]\, note [i indice de
Nicolae Scurtu, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1981, pp. 238-247.
3. Ibidem, p. 240 [i urm.
4. Cella Serghi, Pe firul de p\ianjen al memoriei, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti,
1977, p. 232.

86
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

(celebrul fotoliu al) Hortensiei cînd aceasta, „fiind mai mult suferind\,
venea foarte rar” la cenaclu1. Altminteri, în alte împrejur\ri, Popea
(cum o alint\ criticul pe Ioana Postelnicu) se vede nevoit\ s\-[i recu-
noasc\, în foru-i l\untric, inferioritatea în fa]a siguran]ei de sine a
Hortensiei : invitat\ adesea, al\turi de al]i scriitori fideli cercului, s\
prînzeasc\ împreun\ cu maestrul,

„Eram plin\ de mirare de conversa]ia doamnei Bengescu. Nu [tiu cum


vorbea. Nu pot reproduce nici o fraz\, nici o idee. Vorbea din vîrful
buzelor, parc\ în cimilituri. {i dup\ fiecare propozi]ie, gîngurea, rîdea.
Cred c\ eram siderat\ de personalitatea ei. (...) Era o doamn\ mare,
pentru care Lovinescu avea sentimente f\r\ repro[”2.

Asupra mai tinerelor scriitoare prezen]a „marii europene” exercit\ o


(suplimentar\) ac]iune inhibitorie. Timida Lucia Demetrius nu va
putea uita, de pild\, c\ succesul primei sale lecturi la Sbur\torul a
fost umbrit de „primirea s\rb\toreasc\”3 ce i s-a f\cut Hortensiei,
revenit\ dup\ mai multe luni de absen]\.
Dac\ celelalte doamne participante la cenaclu obi[nuiesc s\ se retrag\
într-un ungher mai discret al od\ii, „pe divan, printre perinele brodate”4,
Hortensia troneaz\ maiestuoas\ în fotoliul din fa]a biroului. În mod
semnificativ ! – c\ci ea este singura autoare care s-a desprins, f\r\ nici
un fel de reticen]e [i de inhibi]ii, de plutonul doamnelor de la Sbur\to-
rul. E o eviden]\ : singur\ Hortensia Papadat-Bengescu nu are nevoie
de indulgen]a galant\ a criticii – exclusiv masculine la acea dat\ –, iar
locul s\u central în cenaclul patronat de Lovinescu e perfect justificat
printr-o oper\ care nu este doar aceea a „romancierei femeilor”.
În epoca sa de glorie – coincizînd cu lunga epoc\ a Sbur\torului –,
Hortensia Papadat-Bengescu intrig\ [i fascineaz\, treze[te simpatii [i
antipatii, e foarte activ\ [i mai ales – o spune Cella Serghi, una dintre
contemporanele (deloc îng\duitoare) care au încercat f\r\ succes s\ o
concureze – „tulbur\tor de vie”. La cenaclul lui Lovinescu ea g\se[te,
ca [i alte autoare, o familie ideal\ ; dar – iar\[i spre deosebire de celelalte
doamne ! – o familie în care se integreaz\ f\r\ a se sim]i datoare s\ se
supun\ la modul „feminin” vreunei autorit\]i, fie [i aceea a criticului-
-gazd\, cu care comunic\ de pe pozi]ii egale. Accept\ cu luciditate
sugestii, îns\, ea îns\[i spirit creator, pare c\ refuz\ – cu discre]ie –
s\ se lase modelat\ de un Pygmalion : este chiar motivul pentru care
p\r\se[te ambian]a de la Via]a româneasc\. De aceea, observa]ia lui
Sorin Alexandrescu5 potrivit c\reia recomand\rile lovinesciene ar fi

1. Ioana Postelnicu, Seva din adîncuri, ed. cit., p. 216.


2. Ibidem, p. 223.
3. Lucia Demetrius, Memorii, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2005, p. 205.
4. Ieronim {erbu, op. cit., p. 19.
5. Vezi Sorin Alexandrescu, „Alunecosul, necesarul feminism”, în Identitate în
ruptur\, Ed. Univers, Bucure[ti, 2000, p. 310.

87
Bianca Bur]a-Cernat

ac]ionat „castrator” asupra scriitoarei („Cum altfel poate fi numit\


opera]ia prin care Lovinescu corecteaz\ începuturile «gre[ite» ale
primelor c\r]i ale Hortensiei Papadat-Bengescu, aducînd-o pe calea
cea bun\ a prozei obiective ?”) mi se pare atacabil\. O atare afirma]ie
se întemeiaz\ pe cîteva simple presupozi]ii considerate în mod sofistic
drept eviden]e. Anume c\ : 1) scrisul autoarei nu ar fi suferit transfor-
m\ri esen]iale dac\ nu ar fi avut loc întîlnirea cu Lovinescu ; 2) maniera
„obiectiv\” în care au fost concepute c\r]ile de maturitate ale Hortensiei
este rezultatul artificial al unor imperative din afar\ ; 3) proza autoarei
ar fi „trebuit” s\ cantoneze în zona autoanalizei [i a tematiz\rii cvasi-
exclusive a feminit\]ii/„feminit\]ilor”, întrucît 4) exist\ un specific al
„prozei feminine”, a c\rui transgresare ar echivala cu depersonaliza-
rea – ca o consecin]\ direct\ a defeminiz\rii –, cu inautenticul, cu – în
termenii criticului invocat – „castrarea”. În pledoaria pro-feminist\ a
lui Sorin Alexandrescu este decodabil\ abordarea unui discurs spe-
cific feminismului diferen]ei – inaparent (poate [i involuntar) discrimi-
natoriu – ce postuleaz\ ca necesar\ afirmarea, în literatura femeilor,
a unei opozi]ii tran[ante fa]\ de ceea ce nu îi este specific, fa]\ de
ceea ce ar caracteriza, în mod natural ( !), literatura „opresorului”,
literatura „masculin\”. În acest context, nara]iunea obiectiv\ – compo-
nent\ a unei construc]ii de tip ra]ionalist – este considerat\ ca o fals\
op]iune a Hortensiei, improprie structurii profunde a scriitoarei.
Prejudecata influen]ei covîr[itoare exercitate de mediul sbur\torist
([i mai ales de E. Lovinescu) asupra Hortensiei î[i va fi g\sit argu-
mente [i în anumite confesiuni ale autoarei, care s-ar cuveni îns\
luate cum grano salis :

„Evolu]ia mea c\tre romanul epic a fost determinat\ de cercul «Sbur\to-


rului». Dup\ ce dramatizasem Lulu, îmi f\g\duisem oarecare odihn\,
cînd, spre uimirea mea, domnul E. Lovinescu a anun]at, la una din [ez\-
torile de duminic\ dup\-amiaz\, c\ «doamna Papadat Bengescu va scrie
un roman obiectiv». Odat\ cu dumneavoastr\ am aflat [i eu vestea”1 –

relateaz\ scriitoarea în dialogul binecunoscut cu F. Aderca. Tot aici


ea sus]ine (poate cu o modestie jucat\ [i cu o reveren]iozitate ce va fi
con]inînd [i un gr\unte de formalism) c\, dac\ „tot timpul cît am
colaborat la Via]a româneasc\ eram st\pînit\ de un sim]\mînt ciudat :
m\ credeam perfect\”, la Sbur\torul, dimpotriv\, „sînt st\pînit\ de
un sentiment umil : mi se pare c\ sînt înc\ perfectibil\”. Dar impor-
tant\ este precizarea care urmeaz\ imediat dup\ aceast\ fraz\, ate-
nuîndu-i v\dit „umilitatea” :

„Evident, sim]irile mele sînt în afar\ de natura cercurilor în care am


lucrat, [i lor le datorez nenum\ratele pagini adunate în atîtea volume
scrise [i alte cîteva nescrise”.

1. F. Aderca, „De vorb\ cu doamna Hortensia Papadat-Bengescu”, în Contribu]ii


critice, Editura Minerva, Bucure[ti, 1983, p. 138.

88
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Scenariul conform c\ruia proza acestei autoare ar fi fost deturnat\


din albia subiectiv-liric\ a Apelor adînci de o (presupus\) interven]ie
de mîn\ forte a lui E. Lovinescu nu are, în realitate, o atît de mare
îndrept\]ire cum am putea crede – influen]a]i de o întreag\ tradi]ie a
exegezei Hortensiei Papadat-Bengescu. Salutat\ de unii ca o izbînd\,
privit\ cu regret de al]ii, mai tîrziu, din anii ’80 încoace – din momen-
tul cînd pot fi semnalate primele încerc\ri de revalorizare a prozelor
de început ale autoarei –, atît de frecvent enun]ata „trecere de la
subiectiv la obiectiv” (cli[eu exegetic greu de ocolit), de la disec]ie la
construc]ie, este totu[i op]iunea unei scriitoare mature, nicidecum
rezultatul unei (sterilizante) interven]ii pe un corp textual docil.

89
Bianca Bur]a-Cernat

IV
Hortensia Papadat-Bengescu,
„romanciera femeilor”

IV.1. „Sufletul feminine” vs. „sufletul celorlal]i”

O observa]ie recurent\ în exegeza Hortensiei pare a sugera c\ un


talent înn\scut, spontan (mai degrab\ decît o matur\ voin]\ de ela-
borare) i-ar fi impus autoarei o scriitur\ simpl\ ce înf\]i[eaz\ f\r\ s\
problematizeze – alunecînd uneori în lirism – universul unei feminit\]i
larvare sau, în orice caz, definite aproape exclusiv de sensibilitate (în
dublu sens, de „senza]ie” [i de „sentiment”). Dar autoarea nu se
mul]ume[te s\ descrie simple drame feminine. Prin tot ceea ce scrie,
ea (re)pune în discu]ie no]iunea îns\[i de feminitate : încearc\ s\
în]eleag\ mentalit\]i, mecanisme de gîndire, examineaz\ prejudec\]i,
f\cînd s\ se deruleze, ca într-un fel de fototec\, imagini mai mult ori
mai pu]in stereotipe ale feminit\]ii, a[a cum s-au înr\d\cinat acestea
în mentalul colectiv, modelate de societate [i de o îndelung\ tradi]ie
cultural\. {i, f\cînd s\ ruleze aceste imagini, autoarea strecoar\
adesea printre rînduri comentarii de o ironie mordant\.
Este lesne sesizabil\ ast\zi în proza Hortensiei Papadat-Bengescu
o inten]ie de demontare a unor stereotipuri privind femeia [i femi-
nitatea, inten]ie pe care critica, refuzîndu-i din start autoarei dimen-
siunea reflexivit\]ii, a trecut-o sub t\cere. În faptul c\ autoarea se
preocup\ obsesiv de explorarea condi]iei feminine, exege]ii de ambe
sexe au v\zut un corolar al lipsei de apetit pentru eveniment, pentru
dinamism – pentru proza bine articulat\ epic – [i totodat\ pentru
anumite semnifica]ii majore, tr\s\turi presupuse a fi cvasi-exclusiv
definitorii pentru scriitura „viril\”. În coresponden]a cu Ibr\ileanu
scriitoarea – înc\ în etapa taton\rilor nuvelistice – explic\ de ce e
interesat\ (deocamdat\ !) de transcrierea propriei subiectivit\]i mai
mult decît de „sufletul celorlal]i”, de explorarea „sufletului feminin”
mai mult decît de „fapte”, de marile evenimente pe care, în general,
b\rba]ii de provoac\ [i le controleaz\.

„Da ! M\ intereseaz\ mult [i sufletul celorlal]i, m\ pasioneaz\ chiar, îi


privesc neobosit [i ochiul meu vede toate firele cît de încîlcite care mîn\

90
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

faptele lor exterioare [i via]a lor intern\. Dac\ nu scriu înc\ de ei nimic,
e fiindc\ sînt la o epoc\ cînd sînt absorbit\ prea viu de mine. Cît va mai
]ine ? Nu prea mult. {tiu s\ m\ st\pînesc (...). Voi scrie atunci pove[tile
celorlal]i. {i iat\-m\ gata s\ plîng la ideea acestei viitoare abnega]iuni.
Acum îns\, chiar cînd uneori scriu la persoana a treia, e o opera]iune
f\cut\ în urm\ (...).”1

În Femei, între ele – una dintre cele mai autoreferen]iale proze ale
scriitoarei – citim o explica]ie similar\ a acestei op]iuni incipiente
pentru o proz\ dedicat\ cvasi-exclusiv analizei subiectivit\]ii feminine :

„Studiul femeii mi-a p\rut întotdeauna mai interesant decît al b\rbatului,


fiindc\ la b\rba]i faci înconjurul faptelor [i faptele sînt rareori prea
interesante, pe cînd femeia are o rezerv\ bogat\ de material sufletesc, în
c\utarea c\ruia po]i pleca într-o aventuroas\ cercetare plin\ de surprize”2.

Pe de alt\ parte, tot în Femei, între ele se insinueaz\ în ]es\tura


textului sugestia c\ via]a Femeii, cu acel „deficit colosal de existen]\”,
nu poate fi povestit\ (e inenarabil\...), ea poate fi doar evocat\, într-un
soi de „poezie a m\t\surilor cu colori stinse” [i a clarobscurului. În
mijlocul unor doamne care încearc\ s\-[i umple cu pove[ti despre ele
însele timpul dilatat parc\ incredibil al unei dup\-amieze de vacan]\
petrecute pe terasa unui hotel, personajul narator al acestei buc\]i
prozastice, o siluet\ feminin\ f\r\ contur precis [i f\r\ biografie (ca [i
Laura din Balaurul, ca [i Mini din Fecioarele despletite), recunoa[te,
cum recunosc [i colocutoarele sale, c\ i-ar fi imposibil s\ povesteasc\
altceva în afar\ de întîmpl\rile pl\smuite de propria-i imagina]ie :

„– Nici eu nu g\sesc nimic de povestit ; dar eu sînt din acele fiin]e care
privesc numai cum tr\iesc ceilal]i. Am purtat mereu pe nas acei ochelari
cu care te ui]i la al]ii [i n-am b\gat de seam\ ce mi se întîmpl\ mie. A[
putea mai u[or s\ v\ spun, cu experien]a mea de privitor, c\ dama cu
p\l\rie neagr\ [i rochie alb\ e în afinitate simpatic\ cu jacheta cu careuri
mici [i p\l\rie moale, dup\ simptome imperceptibile de privire [i dup\
armonia involuntar\ a pa[ilor, care se încruci[eaz\ la plimbare în acela[i
loc, decît a[ putea s\ v\ istorisesc ceva personal. Am un deficit colosal de
existen]\”3.

Nu trebuie uitat c\ în proza primelor dou\ decenii ale secolului trecut


(dar [i pu]in mai tîrziu) interesul pentru interioritatea feminin\ nu
era deloc o banalitate, cu atît mai mult cu cît acest interes venea din

1. Fragmentul este extras dintr-o scrisoare datat\ 19 februarie 1914. A se vedea


Scrisori c\tre G. Ibr\ileanu, vol. I, ed. cit., p. 36.
2. Hortensia Papadat-Bengescu, „Femei, între ele”, în volumul Nuvele. Povestiri,
Edi]ie de Eugenia Tudor, Repere istorico-literare alc\tuite de Viola Vancea,
Antologie alc\tuit\ în redac]ie de Mihai Dasc\l, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980,
p. 80
3. Ibidem, p. 85.

91
Bianca Bur]a-Cernat

partea unei autoare. {i c\ pîn\ la acea dat\ literatura noastr\ furni-


zase – cu rare [i prea pu]in semnificative excep]ii – doar reprezent\ri
masculine ale feminit\]ii. În acest context, autoarea Femeilor între ele
va fi intuit c\ exprimarea de sine, prin literatur\, a femeii r\spundea
nu doar unor impulsuri interioare egocentrice, dar [i unor necesit\]i
obiective : venise vremea ca femeia s\ devin\ ea îns\[i, din obiect al
contempla]iei, subiect contemplator, oferind propria versiune literar\
(nu literaturizant\ !) a feminit\]ii.
Predominan]a temelor [i subiectelor „feminine” în proza Hortensiei
Papadat-Bengescu se explic\, apoi, [i prin aceea c\, prin for]a împre-
jur\rilor, autoarea – captiv\ a unui mediu patriarhal – este obligat\
s\ se m\rgineasc\ la investigarea acelor zone la care putea avea acces
o femeie n\scut\ în secolul al XIX-lea [i a c\rei via]\ se consuma în
limitele gineceului familial sau monden. Acestei doamne înc\ tinere
care hot\rîse c\ trebuie s\ devin\ scriitoare nu i se ofer\, [tim bine,
posibilitatea de a c\l\tori, de a cunoa[te oameni [i medii variate,
închis\ fiind, simbolic, în cercul strîmt al existen]ei feminine : era
inevitabil, deci, ca ea s\ a[eze în centrul scrierilor sale Femeia, cu
meschin\riile [i sublimul ei, cu deziluziile, frustr\rile, angoasele [i
deficitul s\u de existen]\. E posibil de asemenea ca entuziasmul
scriitoarei (exprimat prin vocea unor personaje) fa]\ de o civiliza]ie în
întregime edificat\ de b\rba]i s\ fi fost interpretat un pic cam pripit
ca elogiu al eroului civilizator. Frazele entuziaste ale unui personaj
precum Mini (în Fecioarele despletite), care par a-i prosl\vi pe con-
structorii Cet\]ii Vii, las\ totu[i suficient loc decep]iei, frustr\rii,
am\r\ciunii celei c\reia i s-a refuzat bucuria ac]iunii în virtutea
condi]iei sale feminine pe care tradi]ia o asociaz\ cu pasivitatea, cu
sl\biciunea, cu marginalitatea.

IV.2. Corp/corporalitate

Drama eroinelor acestei autoare vine din recluziune. Resemnate sau


revoltate, ele sînt captive ale propriului corp, tot astfel cum sînt captive
ale familiei. Corpul presupune, în proza Hortensiei Papadat-Bengescu,
fie definitiva op]iune pentru contingen]\ a unor personaje feminine
incapabile de autodep\[ire (ca Lenora Hallipa, Coca Aimée, Sia, Aneta
Pascu, Ninon Dragu [i atîtea altele), fie o incurabil\ schizoidie, un
permanent conflict între „trupul sufletesc” [i trupul de carne [i de
sînge, între individualitate [i societatea coercitiv\ (ca în cazul Diei
Baldovin, al feministei Nory, al lui Mini, al Manuelei sau al Laurei din
Balaurul), fie blocarea într-o frigiditate apatic\, acceptarea resem-
nat\ a propriei sor]i (ceea ce explic\ atitudinea unor personaje ca
„buna Lina”, madame Ledru – din Femeile între ele – sau Elena Dr\-
g\nescu). Pentru personajele feminine ale Hortensiei Papadat-Bengescu

92
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

experien]ele esen]iale sînt experien]e ale corpului – asumate sau nu,


surs\ de împlinire ori de frustrare.
Uzînd de imaginea-cli[eu a contrastului dintre „femeia fizic\” [i
„b\rbatul metafizic”, codurile misogine îi refuz\ corpului feminin orice
con]inut spiritual, atribuindu-i în schimb o sensibilitate exacerbat\
[i un enorm deficit de con[tiin]\ de sine. În replic\ polemic\, autoarea
Ciclului Hallipilor propune metafora „trupului sufletesc”, capabil\ s\
reumanizeze imaginea unei feminit\]i privite, prin tradi]ie, ca instinc-
tual\, autist-senzual\, cvasi-incon[tient\. De[i în ansamblu foarte
favorabil\ scriitoarei, critica i-a repro[at dezinteresul pentru „finali-
t\]ile îndep\rtate ale universului” (G. C\linescu), pentru problema
cosmosului, pentru fr\mînt\rile de substan]\ metafizic\. Verdictul
critic a exilat literatura Hortensiei Papadat-Bengescu în zona consi-
derat\ minor\ a dramelor feminine – chiar dac\, nu de pu]ine ori, i-a
recunoscut o anume „virilitate” a scriiturii. Ceea ce nu prea s-a
observat a fost faptul c\ acestei scriitoare corpul [i corporalitatea îi
furnizeaz\ mai mult decît pretextul pentru imaginarea unor destine
feminine, viziunea cu totul lipsit\ de iluzii asupra unei lumi situate
sub semnul bolii [i al mizeriei amorului conducînd-o, în fond, spre o
reflec]ie asupra umanului. Marea dram\ pus\ în scen\ de c\r]ile
Hortensiei Papadat-Bengescu este aceea a unei modernit\]i în criz\,
aflate în c\utarea identit\]ii, drama unei umanit\]i reificate, lipsite
de perspectiva transcenden]ei, drama corpurilor f\r\ suflet (sau în
conflict cu acesta), drama sufletelor moarte. E aproape de neîn]eles
c\ i s-a putut repro[a absen]a unei dimensiuni metafizice tocmai
unei opere impregnate – chiar din faza începuturilor tatonante – de
intui]ia mor]ii.
În proza acestei autoare corpul este privit din variate perspective
(uneori contradictorii, trecînd de la fascina]ie la repulsie [i invers) [i
surprins în variate ipostaze. Exist\ mai ales în prozele de început ale
Hortensiei, cele estetizant-nietzscheene (Marea, Dorin]a, Sephora, Vis
de femeie, Lui Don Juan, în eternitate îi scrie Bianca Porporata), o
analiz\ poetiza(n)t\ – [i în acest context trebuie subliniat cuvîntul
„analiz\” – a senza]iei de plin\tate existen]ial\ conferite de explorarea
trupescului [i de cufundarea în apele cînd domoale, cînd învolburate
ale bucuriilor simple. Eroinele de fum ale acestor proze nu doar c\
tr\iesc cu acuitate senza]ia imediat\, dar o [i contempl\ ; reflec]ia [i
autoreflec]ia înso]esc permanent o poezie a elementarit\]ii – [i nu
întîmpl\tor imaginea dansului dionisiac sau a trupului-ispit\ este
coocurent\ cu metafora oglinzii. Poezia corporalit\]ii trece cu u[urin]\
de la tonalit\]ile înalte ce exalt\ splendoarea cinic\ a trupului tîn\r/
s\n\tos la o tonalitate grav melancolic\ în acord cu reflec]ia asupra
perisabilit\]ii ; precum [i de la imaginea pregnant\, de o concrete]e
crud\, a corporalit\]ii (înfloritoare ori, dimpotriv\, în disolu]ie ; reale
sau – ca în Vis de femeie [i Dorin]a – spectrale) la fantasma „]\rii
f\r\ margini, f\r\ contururi, f\r\ frontiere a sufletului”. „Ciudate

93
Bianca Bur]a-Cernat

sezoane... ore... minute ale c\rnii ! Ciudate taine ale trupului !” –


exclam\ cineva în Marea, proz\ din care criticii au citat cel mai adesea
secven]e construite pe sugestia unui erotism dezinhibat, neobservînd
c\ pe cît de intens [i de agresiv chiar este senzualismul unor pasaje
din Marea (dar observa]ia ar putea fi extins\ [i asupra altor proze ale
autoarei din aceea[i perioad\), pe atît de insidioas\ este, în alte
pasaje, premoni]ia unei corporalit\]i în declin. Un spectacol grotesc îi
ofer\ hipersensibilei prietene a Alinei trupul unor femei vîrstnice z\rite
la plaj\ :

„Închipuie[te-]i dou\ babe încre]ite, scofîlcite, dou\ ruine. Erau con[tiin-


cioase [i nenorocite. Una [edea ca o mucenic\ jos pe nisip la apa mic\,
cu bra]ele în cruce pe piept, într-un gest cobitor ; cealalt\, mai voinic\,
cu mîinile încre]ite, lua ap\ în pumni [i i-o punea pe spate.
S\ cari pe acea ruin\, cu nemernicia pumnului tremur\tor, apa m\rii ca
s\ speli b\trîne]ea !”1

Autoarea acestor sumbre reflec]ii descrie, în epistolele destinate Alinei,


mor]i fastuoase ori meschine, reale ori imaginare, sinucideri absurde,
astfel încît de la o pagin\ la alta Marea devine un tot mai bogat album
cu imagini thanatice, etalate cu voluptatea unei estetici negre. O
singur\ îndoial\ o încearc\ pe eroin\ în ajunul unui gest decisiv :
„Numai de nu m-ar azvîrli la mal, valul s\rat... de asta mi-e fric\, de
cadavrul meu hidos, reîntors p\mîntului de care a fugit”2.
Metafora „trupului sufletesc” î[i are originea în aceste prime poe-
matice nara]iuni publicate de autoare ; îns\ în Fecioarele despletite
fantasma cu pricina nu este, cum s-a spus, un reziduu liric, ci pan-
dantul unor obsesii thanatice de care exegeza Hortensiei Papadat-
-Bengescu nu poate face abstrac]ie3. Desigur, uneori interoga]iile
privind posibilitatea unei existen]e (pur spirituale) dincolo de trupul
supus descompunerii sînt formulate naiv. Eroina din Lui Don Juan...
î[i m\rturise[te credin]a în „metempsicoze [i transmisiuni”. Iar în O
pas\re autoarea brodeaz\ pe marginea unui motiv banalizat, „pas\rea
sufletului (...) în înc\perea trupului” : „locuin]\ (...) pierdut\ a sufle-
tului”, trupul e „dus [i aruncat în p\mînt” – „Dar sufletul care plecase
î[i va mai a[eza aiurea l\ca[ ?”4. Revenirea unor atari interoga]ii –
exprimate uneori naiv, alteori subtil – de-a lungul operei Hortensiei
Papadat-Bengescu indic\ o preocupare constant\ pentru ceea ce

1. Hortensia Papadat-Bengescu, „Marea”, în Opere I, Edi]ie [i note de Eugenia


Tudor, Prefa]\ de Constantin Ciopraga, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1972, p. 46.
2. Ibidem, p. 52
3. Anton Holban a descris în detaliu mecanismele acestei obsesii thanatice
într-un eseu din 1932 publicat în patru numere succesive din România
literar\ : „Via]a [i moartea în opera d-nei Hortensia Papadat-Bengescu”. Eseul
poate fi g\sit [i în : Anton Holban, Opere III, edi]ie îngrijit\, note [i bibliografie
de Elena Beram, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1975, pp. 9-61.
4. Hortensia Papadat-Bengescu, „O pas\re”, în Opere I, ed. cit., p. 82

94
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

transgreseaz\ lumea vizibilului [i totodat\ arat\ c\ universurile de o


materialitate opac\, ap\s\toare, imaginate de scriitoare ar trebui
situate (exegetic) în orizontul unei acute sensibilit\]i metafizice. Inteli-
gen]a artistic\ a autoarei face ca acestor întreb\ri/provoc\ri s\ nu li
se dea un r\spuns tran[ant. La prima vedere, scepticismul [i viziunea
unui transcendent vid par a atîrna mai greu în balan]\. Sînt îns\
chiar în proza de maturitate a Hortensiei personaje care, ca Dia
Baldovin din R\d\cini, î[i îng\duie „elanuri c\tre o prezen]\ invizibil\,
gînduri despre eternitatea imaterial\ a fiin]elor [i despre realitatea
material\ a spiritului” 1 – gînduri pe care i le-ar împ\rt\[i neîndoielnic
Mini, exploratoarea unui „trup integral al sensibilit\]ei”.
No]iune vag\, ie[it\ din imagina]ia unui personaj cu sensibilitate
de artist, cum este Mini, „trupul sufletesc” las\ loc pentru specula]ii
în marginea imponderabilului [i a inefabilului, p\rînd a însemna mai
mult decît o structur\ psihic\, mai mult decît o anex\ abstract\ a
organicului, a trupului de carne [i sînge. De aceea, de[i sustenabil\
[i ingenioas\, ipoteza unei analogii între „trupul sufletesc” [i incon-
[tientul psihanalitic – ipotez\ avansat\ de G. Br\tescu 2 – este oarecum
limitativ\ :

„Ne întreb\m dac\ nu cumva «trupul sufletesc» desemneaz\, de fapt, o


structur\ psihic\ insesizabil\ cu mijloacele con[tiin]ei dar bine con-
stituit\ din punct de vedere func]ional, ceva care poate evoca incon-
[tientul psihanalitic, acea forma]iune plin\ de dinamism, dar avînd o
organizare de dimensiuni precise. De aici tensiunile [i dramele ce se
produc datorit\ neconcordan]ei dintre «trupul sufletesc» [i eul activ al
individului sau, ca s\ folosim schema elementar\ psihanalitic\, dintre
impulsurile incon[tiente [i instan]ele con[tiente”.

Într-un studiu recent, Simona Sora apreciaz\ c\ „trupul sufletesc” –


„probabil cea mai important\ metafor\ corporal\ a perioadei inter-
belice” – ar reprezenta o solu]ie de dep\[ire a „cartezienei separa]ii
între suflet [i corp”, într-un sens imanentist („sufletul e trupul”)
apropiat de actualele teorii corporaliste – discutate, la noi, [i trans-
puse în practica fic]ional\ de un prozator precum Gheorghe Cr\ciun3.
Preluînd polemic sugestia mai înainte citat\ a lui G. Br\tescu, autoarea
Reg\sirii intimit\]ii opineaz\ c\ „trupul sufletesc” „ar corespunde mai
degrab\ «min]ii corporale», concept impus de psihologul american

1. Hortensia Papadat-Bengescu, R\d\cini, Edi]ie îngrijit\, tabel cronologic [i


note de Gheorghe Radu, Prefa]\ de Dana Dumitriu, Ed. Minerva, Bucure[ti,
1974, vol. I, p. 229.
2. A se vedea capitolul rezervat Hortensiei Papadat-Bengescu în lucrarea lui
G. Br\tescu, Freud [i psihanaliza în România, Ed. Humanitas, Bucure[ti,
1994, pp. 81-88.
3. Simona Sora, „Între dou\ trupuri : capodopera unui e[ec (Drumul ascuns)”, în
Reg\sirea intimit\]ii. Corpul în proza româneasc\ interbelic\ [i postdecem-
brist\, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 2008, pp. 83-103.

95
Bianca Bur]a-Cernat

William James [i care se opune incon[tientului psihanalizei” (întrucît


incon[tientul freudian ar fi o no]iune incompatibil\ cu dinamismul
procesului introspectiv). Este o interpretare posibil\, între altele,
probabil la fel de valabil\ ca aceea pe care – trecînd în revist\ cu nerv
o serie de „glos\ri critice” în marginea „trupului sufletesc” – Simona
Sora o respinge (cu o ironie subîn]eleas\) : no]iunea în discu]ie „p\rea
s\ vin\ mai degrab\ din buddismul oriental [i din teoriile nondualiste
ale Advaita Vedânta decît din filozofia occidental\”.
Pentru Hortensia Papadat-Bengescu, problema corpului este deo-
potriv\ etic\, estetic\ [i metafizic\. În acest punct, s-ar impune cîteva
preciz\ri. Trebuie s\ distingem mai întîi între, pe de o parte, proza
introspectiv\ practicat\ la noi în perioada interbelic\ de autori precum
Anton Holban, Camil Petrescu, Mircea Eliade sau Mihail Sebastian [i,
pe de alta, proza de introspec]ie a unor Lucia Demetrius, Ioana Pos-
telnicu, Cella Serghi, Sanda Movil\, Ticu Archip, Ani[oara Odeanu,
Sorana Gurian sau Henriette Yvonne Stahl, dar [i, poate la fel de
feminin\, aceea a unor M. Blecher, C. Fântâneru sau {ulu]iu. Dac\
autorii din prima categorie propun o problematizare a con[tiin]ei pur
[i simplu, autoarele [i autorii celeilalte categorii se preocup\ de o
con[tiin]\ a corporalit\]ii. Pe cei dintîi nu-i obsedeaz\ ideea propriei
corporalit\]i – puse firesc între paranteze, printr-un fel de reduc]ie
fenomenologic\ –, întrucît, în virtutea unor coduri socio-culturale
general admise, corpul nu constituie „o problem\” (etic\ [i/sau este-
tic\) decît pentru femeie sau pentru personalit\]ile feminizate. De
remarcat c\ în c\r]ile anali[tilor din specia lui Camil Petrescu sau a
lui Anton Holban este adus în scen\ doar trupul feminin, niciodat\
corpul masculin. Dimpotriv\, prozatoarele invocate fac din corporali-
tatea feminin\ o chestiune inconturnabil\, tracasant\ pentru c\, în
mentalitatea patriarhal\, condi]ia femeii se define[te în primul rînd
prin raportare la corp. Personajele feminine pe care le imagineaz\
(uneori personaje alter-ego) î[i cerceteaz\ maniacal propriul trup sau
pe acela al altor femei ; imaginea trupului masculin este deocamdat\
cenzurat\ chiar [i în proza celor mai îndr\zne]e autoare interbelice.
(„Femeile teoretizeaz\, examineaz\ sau analizeaz\ rareori b\rba]ii” –
noteaz\ teoreticiana feminist\ Moira Gatens într-o carte din 1991.1 )
Observa]iile de mai înainte o privesc, desigur, [i pe Hortensia
Papadat-Bengescu. Cu precizarea c\, spre deosebire de alte proza-
toare interbelice, autoarea Femeii în fa]a oglinzii integreaz\ proble-
matica obsedant\ a corporalit\]ii unei viziuni mai complexe asupra
existentului : tema corpului este, pentru Hortensia, un punct de
convergen]\ între o reflec]ie asupra condi]iei feminine [i o reflec]ie
asupra precarit\]ii condi]iei umane. E adev\rat, [i în c\r]ile altor

1. Vezi Moira Gatens, Feminism [i filosofie. Perspective asupra diferen]ei [i egali-


t\]ii, Prefa]\ de Mihaela Miroiu, Traducere de Olivia Rusu-Toderean, Editura
Polirom, Colec]ia „Studii de gen”, Ia[i, 2001.

96
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

scriitoare interbelice (mai cu seam\ la Sorana Gurian, Henriette


Yvonne Stahl [i Ani[oara Odeanu) dramele feminine, m\runte sau de
propor]ii, sînt proiectate pe fundalul mai amplu al unor experien]e
precum boala, moartea, descoperirea nonsensului existen]ei ; numai
c\ la creatoarea Hallipilor toate acestea au o anvergur\ sporit\.

IV.3. Între „etica datoriei” [i „principiul pl\cerii”

Descriind raportul dintre corp [i con[tiin]\, Simone de Beauvoir


constat\, în Al doilea sex, pe linia unei gîndiri existen]ialiste, c\ orice
existen]\ este fatalmente captiv\ într-un corp, tot astfel cum orice
corp este în chip fatal prizonier al imanentului. O con[tiin]\ f\r\ corp
ar fi de neconceput, dup\ cum ar fi imposibil s\ imaginezi un om
nemuritor. Proza Hortensiei Papadat-Bengescu pune în oper\ o con-
cep]ie similar\ privind corporalitatea. Mini din Fecioarele despletite,
Manuela din Femeia în fa]a oglinzei, feti]a din nuvela A murit tanti
Iulia – eroine cu care eul abisal al autoarei pare s\ se identifice –
con[tientizeaz\ distan]a dintre corpul lor carnal [i interioritatea
profund\ (c\reia i se g\se[te ca echivalent metafora „trupului sufle-
tesc”). Din con[tientizarea acestei tensiuni se na[te chiar opera autoa-
rei în discu]ie, al c\rei traseu biografic este marcat de conflictul
dintre un imperativ al datoriei fa]\ de ceilal]i [i sentimentul datoriei
fa]\ de sine îns\[i : prizonier\ a mediului familial burghez, patriarhal,
Hortensia Papadat-Bengescu resimte imperios necesitatea evaziunii
în/prin literatur\. Fiin]a sa profund\, ignorat\ de cei apropia]i –
copii, so] –, se identific\ în întregime cu dorin]a de a scrie, de a
imagina, de a se sustrage obsesiilor cotidianului meschin. Scrisorile
c\tre Ibr\ileanu dezv\luie disconfortul resim]it în familie de cea care,
dorindu-[i s\ devin\ scriitoare, se vede nevoit\ s\ citeasc\ [i s\ scrie
într-ascuns [i care nu se va putea dedica în mod consecvent literaturii
decît dup\ vîrsta de treizeci [i cinci de ani – cînd, cei cinci copii
crescînd, obliga]iile materne vor fi devenit mai pu]in constrîng\toare.
Din provincie – pentru ea deloc idilica provincie –, unde familia
magistratului Nicolae Papadat s-a stabilit pentru foarte mul]i ani
(mutîndu-se, cum bine se [tie, în Capital\ abia în 1933) Hortensia îi
scrie lui Ibr\ileanu :

„Dac\ a]i fi venit [la Foc[ani] – vede]i c\ nici nu încerc s\ spui cinstea [i
mul]umirea ce mi-ar fi f\cut vizita dumneavoastr\ – nu a]i fi g\sit nici un
ungher al meu numai, m-a]i fi c\utat zadarnic în cas\ [i poate [i în mine
pe mine, cea adev\rat\. Nimic care s\ aminteasc\ biblioteca Alinei. Eu
am concedat celor dimprejur, fiindc\ ]in mult la o estetic\ a lor personal\,
partea asta ca s\ m\ lase [i ei pe mine s\ gîndesc uneori în lini[te”1.

1. Scrisori c\tre G. Ibr\ileanu, vol. I, ed. cit., p. 34.

97
Bianca Bur]a-Cernat

Doar în fic]iune î[i vede autoarea împlinit visul de a avea o bibliotec\


[i „o camer\ separat\” (simbol al unei superioare independen]e femi-
nine) : Alina, personajul din Marea, este fericita proprietar\ a unei
magnifice înc\peri unde „c\r]ile acopereau un perete întreg, misterios
[i atr\g\tor : scoar]a galben\ a romanelor moderne, leg\turile delicate
ale poe]ilor celebri, scoar]e str\lucitoare, scoar]e roase [i volume
desfrunzite”. Nu întîmpl\tor cel dintîi volum al scriitoarei, Ape adînci,
se deschide cu descrierea acestei imaginare, rîvnite biblioteci, într-un
context în care livrescul se suprapune devoal\rii unui demn de psiha-
nalizat mecanism refulatoriu.
Cîteva dintre complexele, frustr\rile, obsesiile camuflate de nara]iu-
nile Hortensiei Papadat-Bengescu au fost ingenios analizate într-un
cunoscut eseu psihocritic al lui Ov. S. Crohm\lniceanu din Cinci
prozatori în cinci feluri de lectur\. Constatarea unei schizoidii congeni-
tale ce transform\ interioritatea scriitoarei – [i, prin reflex, interiori-
tatea unora dintre personajele sale – într-un teritoriu de lupt\ unde
„«Eul» (...) caut\ s\ men]in\ cu orice pre] ascendentul p\r]ii sale
«ideale» asupra celei supuse unor foarte puternice pulsiuni ale libidou-
lui” sau, altfel spus, unde un insistent sentiment al datoriei fa]\ de
familie se zbate s\ anihileze o la fel de presant\ voin]\ de afirmare
literar\ (echivalent\ cu afirmarea suprema]iei „pricipiului pl\cerii”),
constatarea acestui conflict deci îl conduce pe Ov.S. Crohm\lniceanu
spre descrierea unui „mit personal” în centrul c\ruia se afl\ silueta
bastardei – reprezentat\, la poli opu[i, de Mika-Lé [i de Nory femi-
nista. În cazul creatoarei Hallipilor, mitul personal

„e speran]a mereu reluat\ [i niciodat\ împlinit\ a «eului» scriitoarei de


a-[i construi unitatea pierdut\ printr-o sciziune grav\, cu efecte catas-
trofice. Lucrurile se întîmpl\, ca [i cum în Hortensia Papadat-Bengescu
ar exista dou\ persoane.
Una, foarte sensibil\ la «respectabilitatea» familial-social\, dorind s\ o
men]in\ intact\, chiar cu pre]ul unor grele sacrificii. (...)
A doua persoan\ e st\pînit\ de o voca]ie irepresibil\ al c\rei imbold
secret îl resimte ca pe o pornire «pasional\», foarte intim\. Ea ar însemna
ata[amentele infantile nedep\]ite, senzualitatea, aplecarea spre litera-
tur\, licen]ele morale ale vie]ii artistice.
Drama e c\ aspira]ia aceasta din urm\ apare drept ru[inoas\, blamabil\
mediului a c\rui «respectabilitate» prima persoan\ ]ine s\ o «menajeze»
neap\rat”1.

În logica acestei imposibil de dep\[it sciziuni se explic\ [i atitu-


dinea scriitoarei fa]\ de un alt personaj – la fel de important ca
„fecioara despletit\” –, Mama, [i fa]\ de o alt\ tem\ integrabil\ unui
demers exegetic psihanalitic, maternitatea. Traseul interpretativ ales

1. Ov. S. Crohm\lniceanu, „Hortensia Papadat-Bengescu, la psihanalist”, în


Cinci prozatori în cinci feluri de lectur\, Ed. C.R., Bucure[ti, 1984, p. 159.

98
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

de Ov.S. Crohm\lniceanu în studiul citat este doar unul dintre multele


posibile în aceea[i cheie psihocritic\. De altfel, criticul invoc\ figura
„mamei rele” al\turi de aceea a „fiicei blestemate”, f\r\ a insista
asupra celei dintîi : direc]ia spre o nou\ cale interpretativ\ ce inter-
fereaz\ cu demersul s\u este clar indicat\, îns\ – poate [i din ra]iuni
de coeren]\ a argumenta]iei – criticul nu se abate [i pe aceast\ pist\.
Pornind de la aceea[i ipotez\ a dedubl\rii, m\rturisite în mai multe
rînduri chiar de autoare, se contureaz\ un scenariu (similar celui
descris de Ov.S. Crohm\lniceanu) în care confruntarea dintre Eul
moralist [i Sinele artist se soldeaz\ cu o drastic\ cenzurare a reculului –
greu avuabil – în fa]a ideii de maternitate. În vreme ce în interviuri [i
în diferite articole confesive autoarea – în ipostaza sa diurn\, de bur-
ghez\ cuminte, fidel\ imperativului datoriei – exalt\ virtu]ile mater-
nit\]ii, în fic]iune ea cedeaz\ orice ini]iativ\ componentei nocturne a
personalit\]ii, împingîndu-le pe nu pu]ine dintre eroinele sale s\-[i
recunoasc\ repulsia pe care le-o inspir\ maternitatea. Mamele mon-
struoase care populeaz\ [i ciclul Hallipa, [i scrierile anterioare par s\
urce din str\fundurile unui incon[tient h\r]uit de fantasme tenebroase.
În proza Hortensiei Papadat-Bengescu, corpul feminin este simbolul
servitu]ii fa]\ de societate [i/sau fa]\ de specie. Pentru Manuela,
eroina din Femeia în fa]a oglinzei, purt\toare de cuvînt a autoarei ca
[i Mini din Fecioarele despletite, corpul g\zduie[te, implacabil, con-
flictul dintre individ [i specie. Eroin\ din „tagma nepatriarhal\ a
singuraticilor” – accentul cade asupra adjectivului „nepatriarhal\” –
[i avînd o structur\ mistic\, ea viseaz\ la o comuniune între real [i
ideal, la neprih\nirea trupului [i a spiritului deopotriv\. În trupul
Manuelei senzualitatea se spiritualizeaz\ [i eroina núbil\ nu poate
în]elege dragostea altfel decît ca tres\rire muzical\ a unor sim]uri
doar pe jum\tate de[teptate, ca tr\ire ce nu distruge, ci armonizeaz\.
Fiin]\ androgin\, ea nu cunoa[te misterul trupului, îl intuie[te numai.
Dar, de[i propria-i corporalitate o sperie, Manuela se surprinde uneori
invidiind opulen]a corporal\ a altor femei. Fotografia unei tinere
doamne înfloritoare expus\ într-o vitrin\ îi aminte[te c\ nu se simte
legat\ de logodnicul s\u decît prin „panglicele largi [i vesele ale sim-
patiei împ\rt\[ite”, nicidecum prin pasiune. În fa]a acelei „Preotese
pe altarul nemilos al unei crude necesit\]i umane, pe altarul naturii
cu legile lui fatale”, Manuela oscileaz\ o vreme între fascina]ie [i
repulsie. Mai tîrziu, aceast\ din urm\ pornire va avea cî[tig de cauz\.
Repulsia Manuelei pentru mecanica fatal\ a amorului se aliaz\ cu
oroarea pe care i-o treze[te o posibil\ maternitate. Nu-i plac copiii
(„Dintre toate f\pturile, puiul de om i se p\rea cel mai urît.”), pentru
c\ nu poate accepta arbitrariul legilor speciei. Ascetismul Manuelei
este ascetismul unei credincioase eretice, la un pas de blasfemie,
pentru c\ îns\[i întocmirea divin\ îi apare ca inacceptabil\ : ur\[te
tot ceea ce se asociaz\ cu ideea de feminitate [i de fecunditate [i chiar
icoana Fecioarei Maria de[teapt\ în ea o sumbr\ împotrivire. În chip
siderant,

99
Bianca Bur]a-Cernat

„Icoana Fecioarei, a Mariei, Manuela sim]ea c\ nu o iube[te... (...)


P\catul, fericirea [i mîntuirea, amorul, fecundarea [i moartea sînt dureri
[i Fecioara sta netulburat\, cu ovarul ei perfect, cu surîsul necunoa[terii
de orice, ca o floare neparfumat\, necolorat\ [i neofilit\, ca o oglind\ f\r\
de r\sfrîngeri.
N-o iubea [i totu[i sim]ea c\ ar fi trebuit s-o iubeasc\”1.

(O abordare psihanalitic\ mai am\nun]it\ a fobiei fa]\ de maternitate


pe care o încearc\ numeroase personaje ale Hortensiei ar eviden]ia,
desigur – prin trimitere la anumite texte asumat autobiografice –, [i
problematica leg\tur\ afectiv\ a scriitoarei cu propria mam\ : o ado-
lescent\ fragil\ devenit\ prea devreme mam\ [i pe care fiica recu-
noa[te – învinov\]indu-se – c\ nu a iubit-o cu adev\rat.2)

IV.4. Imagini ale corpului reificat. P\pu[a

Semn cert al corporalit\]ii depreciate, o imagine emblem\ revine


frecvent în proza Hortensiei Papadat-Bengescu : p\pu[a – corpul
mecanizat, conven]ional, depersonalizat ce se las\ manevrat, f\r\
protest, de o for]\ din afar\. Manuela asociaz\ corpul inert al p\pu[ii
cu imaginea copilului nedorit, perpetuarea speciei nefiind altceva
decît spectacolul previzibil al unor corpuri mecanice produse în serie.
Eroina î[i aminte[te dezam\girea de atîtea ori resim]it\ în copil\rie
cînd, de Anul Nou, i se oferea o p\pu[\ în locul c\r]ii pe care [i-o
dorise cu înfrigurare. Obsesia marii biblioteci a Alinei – din Marea –
reapare, iat\, ca aspira]ie spre un paradis inaccesibil, [i tot în opozi]ie
cu frustranta atmosfer\ a unei previzibile vie]i mic-burgheze tr\ite în
afara oric\ror tenta]ii livre[ti. Manuela dispre]uie[te universul femi-
nin închis, întruchipat în mic de silueta p\pu[ii, preferînd – de[i cu
un ascuns sentiment de vinov\]ie – universul deschis al literaturii, al
imagina]iei libere, capabile s\ transgreseze diferen]ele biologice [i
sociale. Totu[i, lumea p\pu[ilor (lumea unei feminit\]i standard)
exercit\ asupra acestui personaj o oarecare fascina]ie :

„Au venit p\pu[ile, minunate uneori, [i le-am privit cu bucurie, dar


le-am l\sat s\ plece fiindc\, aplecat\ prea mult pe cartea ro[ie, n-am
înv\]at s\ m\ joc cu p\pu[ile...
{i totu[i m\ gîndesc la p\pu[a pe care nu a[ sparge-o niciodat\”.

1. Hortensia Papadat-Bengescu, Femeia în fa]a oglinzei, în volumul Nuvele.


Povestiri, ed.cit., pp. 388-389.
2. Vezi Hortensia Papadat-Bengescu, Arabescul amintirii : roman memorialistic,
Edi]ie îngrijit\, prefa]\ [i note de Dimitrie Stamatiadi, Întreprinderea poli-
grafic\ „13 decembrie 1918”, colec]ia „Capricorn”, Bucure[ti, 1986.

100
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

O asemenea juc\rie („pe care n-a[ sparge-o niciodat\”...) face parte


din seria entit\]ilor ideale pl\smuite de imagina]ia eroinei. E o pur\
ipotez\ utopic\. La fel ca [i posibilitatea de „a na[te un Dumnezeu” :

„În coapsa noastr\ purt\m fiecare, ne[tiutor, s\mîn]a unui monstru


posibil, dar mai înfrico[etoare înc\ putin]a de a na[te un Dumnezeu, [i
st\m astfel cu incon[tient\ naivitate uimi]i în fa]a noastr\ în[ine”.

Evident, realitatea e populat\ de banale p\pu[i [i de „mon[tri”, nu de


juc\rii minunate [i de prunci divini. Definitorie pentru viziunea sum-
bru-melancolic\ a eroinei în raport cu o asemenea realitate (unde,
printre „p\pu[ile” de serie, nu se mai na[te nici un Christ) este
secven]a în care Manuelei i se pare c\ juc\riile a[ezate sub pomul de
Cr\ciun „dormeau sarbede ca ni[te cadavre, în cutii” – observa]ie
plastic\ [i, în acela[i timp, terifiant\. Putem urm\ri în Femeia în fa]a
oglinzei (dar [i în alte texte ale autoarei) un consecvent paralelism
între corpul omenesc perisabil [i corpul inert al p\pu[ii. O privire
dezvr\jit\ aruncat\, de pild\, unei vechi p\pu[i sugereaz\ scenariul
îmb\trînirii feminine : „O p\pu[\ a feti]ei, p\pu[a veche de patru ani,
«P\pu[a mare», ]inea în bra]e un dar [i o scrisoare. Cu p\rul jumulit,
cu obrazul murd\rit, nu mai era deloc frumoas\”.
Remarc\m cu u[urin]\ plurivalen]a acestui simbol al p\pu[ii care,
în func]ie de context, trimite fie la corporalitatea uman\ mecanizat\
[i perisabil\, fie – într-un sens mai restrîns – la figura copilului nedorit
([i la o exasperant\ repetitivitate procretiv\), fie la o feminitate cap-
tiv\. În aceast\ ultim\ accep]iune, p\pu[a este în general un dublu al
femeii infantilizate, sclav\ a imperativelor etice [i estetice ale unei
societ\]i definite de „domina]ia masculin\”. Galeria personajelor femi-
nine ale Hortensiei Papadat-Bengescu se aseam\n\ cu o colec]ie de
p\pu[i. Autoarea nu ascunde sforile cu ajutorul c\rora acestea sînt
manipulate ; din contr\, le scoate în eviden]\ cu oarecare ostenta]ie,
vrînd s\ sugereze astfel mecanismele sociale ce le transform\ pe femei
în marionete manevrate din umbr\. În comentariile auctoriale strecurate
abil printre rînduri (orice b\nuial\ de tezism fiind exclus\), eticheta
de „p\pu[\” echivaleaz\ cu un stigmat ironic. Voluptuoasa Lenora, o
preoteas\ a instinctului amoros aproape dezumanizant, are un cap
de „p\pu[\ de Nürnberg”, cu obraji de por]elan [i „ochi de sticl\
limpede”. Nu doar privirea ei este transparent\, ci [i corpul în fibra
c\ruia se ghice[te imediat o senzualitate exacerbat\ [i atrofia patolo-
gic\ a spiritului. „Corpul majestuos, plin” al Lenorei se arat\ „con[tient
de statura lui bogat\”, dar nu [i de substan]a imaterial\ care îl anim\.
Dincolo de trupul aparent frumos al femeii-p\pu[\, Mini, alter-ego al
autoarei, percepe, în Fecioarele despletite, carna]ia dizgra]ioas\, obo-
sit\, lînced\, îmboln\vit\ de amor [i presimte descompunerea viitoare.
Descompunere pur fizic\, întrucît disolu]ia moral\ se petrecuse cu
deja mul]i ani în urm\. În chip simbolic, cancerul va ataca teritoriul
cel mai intim al trupului Lenorei.

101
Bianca Bur]a-Cernat

Trupul femeii-p\pu[\ (în anumite contexte – echivalent al „fecioarei


despletite”) genereaz\ la rîndu-i alte fanto[e, într-un proces de repro-
ducere în serie ingenios sugerat de nara]iunile Hortensiei Papadat-
-Bengescu, mai ales de-a lungul celor cinci romane ale ciclului Hallipa
(incluzînd aici [i Str\ina, roman înc\ needitat). Fruct al adulterului
Lenorei cu un pictor italian, Mika-Lé este [i ea o p\pu[\ [i o fecioar\
despletit\. Dar, spre deosebire de Lenora, este o p\pu[\ urît\, bizar\ –
o personificare, parc\, a degrad\rii. Pentru Mini, ea este „o p\pu[\ de
lemn de la ]ar\... dar, desigur, din alt\ ]ar\... Din Egipt poate... o
p\pu[\ felahin\”. Nory feminista o nume[te „L\custa”. Simbolic :
debila Mika-Lé, sclav\ a c\rnii ca [i mama sa, se dovede[te inapt\ de
a da na[tere altui corp, fie [i monstruos ; copiii ei sînt întotdeauna
„des mort-nés”. Mini [i-o imagineaz\ „avînd legat\ la coaps\ o alt\
p\pu[\ lemnoas\ cu cap hibrid de foetus... A[a cum privise pe o
iconografie a Egiptului o mumie cu prunc”. Într-un micro-studiu ce
situeaz\ romanele Ciclului Hallipa sub semnul „realismului abisal”
Vasile Popovici identific\ în Mika-Lé o metafor\ a incon[tientului
însu[i, a unui incon[tient dominat de pulsiuni terifiante1 ; mai mult :
„Tous les personnages inférieurs ou qui ne font que traverser les zones
infernales emprunteront quelques-uns de ses traits, comme s’ils étaient
issus du corps grotesque et terrifiant de Mika-Lé” 2.
P\pu[i par [i celelalte dou\ fiice ale senzualei Lenora (iar gemenii
Hallipa sînt, la rîndul lor, p\pu[i monstruoase). Aparent, Coca-Aimé,
fiica preferat\, este copia fidel\ a mamei. Asem\nare pur exterioar\,
c\ci frumosul s\u trup nu e decît o carcas\ vid\, complet lipsit\ de
sensibilitate. Trupul Lenorei este viu, senzual, frem\tînd de instinct,
în timp ce acela al Coc\i-Aimé pare un mecanism f\r\ via]\, robotizat.
Mama e dezumanizat\ de un prea plin al instinctelor, fiica – de o
total\ absen]\ a sensibilit\]ii. Totul în înf\]i[area acesteia din urm\,
tenul „de por]elan”, ochii „de faian]\”, corpul statuar, rigid indic\
apartenen]a ei la „regnul” mecanismelor reci :

„O p\pu[\ f\r\ de caracter, nici expresie în frumuse]e, dar perfect\ [i


mai ales deosebit\ prin materialul întrebuin]at de natur\ : m\tase, cu-
loare, totul de prima calitate calitate, nici un defect de ]es\tur\.
Corpul, propor]ionat ca în\l]ime [i ca dezvoltare, n-avea nici voluptate a
formelor, nici nubilitate – o statuet\ pe care ochiul se oprea f\r\ impresii,
numai cu singura însufle]ire a enerv\rii provocat\ de imobilitatea unei
fiin]e totu[i vii”3.

1. Vasile Popovici, „La rhétorique du personnage abyssal (Hortensia Papadat-


-Bengescu”, în Cahiers roumains d’études littéraires, nr. 2/1986, pp. 29-40.
2. În traducere : „Toate personajele inferioare sau care doar traverseaz\ teritoriile
infernale vor împrumuta cîteva dintre tr\s\turile Mik\i-Lé, de parc\ ar fi ie[it
din trupul grotesc [i terifiant al acesteia”.
3. Hortensia Papadat-Bengescu, „Drumul ascuns”, în Vol. Fecioarele despletite.
Concert din muzic\ de Bach. Drumul ascuns, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1982,
p. 348.

102
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Egal\ cu sine de la începutul pîn\ la sfîr[itul ciclului Hallipa (de la


primele dou\ volume, unde e evocat\ doar în treac\t, dar suficient de
expresiv încît tr\s\turile ei s\ se contureze deja, [i – s\rind peste
R\d\cini, unde nu apare deloc – pîn\ la Str\ina), prea pu]in afectat\
de evenimentele dramatice care se petrec în imediata-i apropiere,
Coca-Aimé tr\ie[te mobilizat\ de un singur „ideal” : s\-[i între]in\, cu
obstina]ie maniacal\, un cult al propriei persoane, accentuînd prin
artificiu o rigiditate oricum natural\. În Str\ina, chiar [i dup\ catastro-
fala experien]\ a menajului cu doctorul Walter – c\ruia îi trece prin
minte s\-i administreze so]iei detestate o otrav\ ce ucide lent, f\r\ s\
lase urme –, Coca-Aimé r\mîne aceea[i p\pu[\ de lux atent\ s\ nu-[i
strice, printr-o mimic\ nesupravegheat\, perfec]iunea de „masc\ imo-
bil\” a figurii [i interzicîndu-[i, de aceea, orice surîs [i orice încre]ire
a frun]ii – „A[a i se spusese la institutul de înfrumuse]are [i se
supunea întocmai” – ; dar o p\pu[\ pe trupul c\reia, în ciuda oric\rei
împotriviri, trecerea timpului a l\sat anumite urme : „de mult nu mai
era blond\ de la natur\ [i nici destul de tîn\r\ [i frumoas\”1... Sora
mai mare, frumoasa [i semea]a Elena Dr\g\nescu, pare croit\ din
aceea[i ]es\tur\ pre]ioas\ ce impune o respectuoas\ distan]\. Cu o
via]\ interioar\ mobilizat\ în primul rînd de ambi]ia parvenirii (care,
în cazul Elenei, poate lua forma – onorabil\ [i chiar mai mult decît
atît, str\lucitoare a – preocup\rii pentru art\), cele dou\ surori sînt
fiin]e funciarmente mondene, superbe manechine de lux. Intangibil,
narcisiac, de o frumuse]e atins\ de frigiditate, corpul lor î[i pierde
parc\ materialitatea, devenind spectru, simulacru de via]\.
Dac\ trupul de p\pu[\ al Lenorei (ca [i al Corneliei din R\d\cini)
este trupul femeii-obiect, corpul Coc\i-Aimée sau al Elenei Dr\g\-
nescu este acela al femeii-imagine. Proza Hortensiei Papadat-Bengescu
inventariaz\ o întreag\ varietate de corpuri feminine [i, implicit, o
diversitate de moduri de raportare la corporalitate. Independenta,
cinica Ada Razu („f\in\reasa”) este în perfect acord cu trupul ei
(senzual, dar nu numai), pe care îl st\pîne[te cu inteligen]\ ; trupul ei
are personalitate, locuit de o subiectivitate deschis afirmat\. Dizgra-
]ioas\, buna Lina este un corp-obiect, dar nu un „obiect erotic”
(exceptînd aventura de tinere]e cu Lic\ Trubadurul, leg\tur\ aberant\
din care se va na[te monstruoasa Sia), ci „obiect utilitar” – sclav\ a
doctorului Rim\, care are grij\ s\-i aminteasc\ din cînd în cînd,
strategic, c\ s-a c\s\torit cu ea trecînd peste anumite am\nunte
dezonorante, doctori]a Lina î[i joac\ (nu f\r\ resentiment) rolul de
menajer\ [i de servitoare pe care i l-a impus tirania so]ului. Inven-
tarierea diferitelor tipologii „corporale” feminine aduse în scen\ de
creatoarea Hallipilor ar putea ]ine seama [i de distinc]ia pe care, în Al
doilea sex, Simone de Beauvoir o f\cea între „le corps-objet” [i „le

1. Un fragment din Str\ina avînd-o ca protagonist\ pe Coca-Aimé a ap\rut în


Via]a româneasc\, an. XIV, nr. 6, iunie 1961, pp. 6-24.

103
Bianca Bur]a-Cernat

corps vécu par le sujet”. Chiar dac\ minoritare, sînt în proza Hortensiei
[i personaje feminine care ies de sub inciden]a „corpului obiect”,
remarcîndu-se printr-o acut\ con[tiin]\ de sine, printr-o predispozi]ie
reflexiv-contemplativ\ ; e vorba, în general, de eroine-amprent\, proiec-
]ii mai mult sau mai pu]in ideale ale autoarei înse[i, „ambasadoare”
ale sale în spa]iul fic]ional : Manuela din Femeia în fa]a oglinzei, Laura
din Balaurul, Mini [i feminista Nory din Ciclul Hallipa contempl\
ironice – [i o comenteaz\ – comedia unei umanit\]i degradate [i, în
subsidiar, comedia unei feminit\]i ce-[i ignor\ propria-i marginalitate.

IV.5. Pu]in feminism. Deconstruc]ia unui mit :


eroul civilizator

Scriitoarea care aduce, în literatura edulcorat\ a „eternului feminin”,


o viziune dezvr\jit\ asupra condi]iei femeii deconstruie[te totodat\ [i
imaginea cli[eu a unei masculinit\]i puternice, solare, triumf\toare,
imaginea „eroului civilizator” – în care nici unul dintre personajele
sale masculine nu-[i afl\ corespondent. Cel mai adesea, „eroii” Hor-
tensiei Papadat-Bengescu, de la falsul prin] Maxen]iu pîn\ la eteratul
muzician Victor Marcian, sînt fiin]e de carton, slabi, prea pu]in gene-
ro[i, cvasi-auti[ti, indeci[i. Îmb\trîni]i înainte de vreme, obosi]i [i
bolnavi, au „vîrsta epocii lor” decadente : „E o deviere, o anemiere a
energiilor voin]ei, care bîntuie genera]ia [i care în unele f\pturi se
exprim\ mai deslu[i”, gînde[te, în Fecioarele despletite, „ambasadoa-
rea” Mini. În aceast\ ambian]\ din care „st\pînii” lipsesc propozi]ia :
„Femeia – legend\ slab\ a umanit\]ii...” r\sun\ ca o crud\, amar\
ironie. Iar ironia autoarei la adresa unei lumi patriarhale, cu legile [i
stereotipurile sale, prinde contur în Ciclul Hallipa gra]ie extravagantei
feministe Nory, prin care „romanciera femeilor” demonteaz\ o serie
întreag\ de cli[ee privind feminitatea. Despre Nory „unii spuneau c\
are o figur\ original\, dar cel mai adesea chipul ei nu preocupa pe
nimeni [i nici pe ea, care nu se uita niciodat\ în oglind\. Nimeni în
schimb nu sc\pa de examenul ei (...) Spiritul ei t\ia în carne vie, dar
f\r\ durere”1 (s.m.). Personajul împline[te astfel un ideal al autoarei :
acela de a respinge fascina]ia oglinzii, sustr\gîndu-se imperativelor
„corpului-obiect” ale c\rui mi[c\ri sînt dictate de o lung\ tradi]ie a
domina]iei masculine. Prezent\ ca martor [i moralist în primele trei
volume ale ciclului în momente cheie ale nara]iunii, Nory Baldovin
promoveaz\, în volumul urm\tor, la rangul de personaj de prim-plan.
Ne-am putea întreba de ce autoarea va fi sim]it nevoia de a-i con-
fec]iona acestui personaj o biografie în R\d\cini. Oare pentru c\ Nory
feminista, fiin]\ independent\, liber\ s\ str\bat\ lumea dup\ propria
voin]\, liber\ s\ studieze, s\ cunoasc\, s\ ac]ioneze ar fi idealul

1. Hortensia Papadat-Bengescu, R\d\cini, ed. cit., vol. I, p. 26.

104
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

nem\rturisit al Hortensiei Papadat-Bengescu, un fel de dublu andro-


gin ? Fantasm\ pe care, din discre]ie [i resemnare, scriitoarea s-a
v\zut, poate, obligat\ s\ o exileze în universul fic]iunii.
Este de mirare c\, evocînd contextul în care Hortensia Papadat-
-Bengescu [i-a scris [i [i-a publicat opera, exege]ii autoarei par a nu
]ine seama de mi[c\rile feministe ce se afirmau cu oarecare aplomb,
chiar [i în spa]iul românesc, în perioada interbelic\. {i, în consecin]\,
se dezintereseaz\ complet de am\nuntul c\ scriitoarea a cochetat cu
anumite cercuri feministe, chiar dac\ nu s-a implicat suficient de
vizibil în ac]iunile acestora. Colaborarea sa cu Revista Scriitoarei este
un fapt. La fel [i lu\rile sale de pozi]ie, suficient de numeroase [i
deloc defavorabile, în chestiunea feminismului – g\zduite de publica]ii
precum Adev\rul, Lumea, Via]a literar\ [i, în anii ’40, Vremea sau
Na]iunea. Una dintre prozele sale antologice, Femei, între ele, ajunge
s\ dea chiar titlul unei rubrici g\zduite de Adev\rul în anii ’30 –
rubric\ în cadrul c\reia Hortensia Papadat-Bengescu semneaz\, prin
rota]ie cu alte scriitoare, articole despre condi]ia femeii în contem-
poraneitate, despre personalit\]i feminine ori despre c\r]i scrise de
femei. Pentru aceea care i-a dat via]\ feministei Nory, feminismul
presupune un anumit tip de solidaritate feminin\ care nu se mai
limiteaz\ la sfera lucrului casnic („Cîndva, «femei între ele» însemna
femei la sfat, la lucru de mîn\, la lucru casnic...”) [i a intimit\]ii
confiden]elor, ci trece în spa]iul public, transformare considerat\ o
adaptare la epoc\ [i „o colaborare cu ritmurile ei”. Modelul ideal al
femeii moderne ar fi, prin urmare, femeia solidar\ cu semenele ei [i
capabil\ totodat\ s\ lucreze în tov\r\[ia b\rbatului în folosul „cet\]ii
vii”. Defini]ia pe care autoarea o d\ feminismului este în mare m\sur\
una negativ\ (feminismul nu înseamn\ izolare [i revendicarea unor
privilegii) [i vag\ (feminismul este „o evolu]ie dictat\ de realit\]i”) –

„În umbra iatacelor bunicele [i nepoatele lucrau cu vorba [i cu mîna [i


cu sfatul ; acum bunicele [i nepoatele lucreaz\ în Forul public, cu fapta
[i cuvîntul. Nu e nici mai bine, nici mai r\u ca înainte, e o simpl\
adaptare la epoc\, o colaborare cu ritmul ei. (...) Feminismul nu înseamn\
nici un scop sau rezultat de izolare sau revendicare, ci înseamn\ o
evolu]ie dictat\ de realit\]i noi, care într-o ]ar\ tradi]ionalist\ [i rigorist\
ca Anglia a dus la pronun]area unui mesagiu regal de c\tre o Lady – nu
ca un drept cî[tigat ci ca o meritat\ r\splat\ de munc\.”1

La rubrica din Adev\rul scriitoarea public\ tablete despre „micile


meserii feminine”, portrete tipologice cum este acela, aproape memo-
rabil, subintitulat Croitoreasa1 sau precum acela dedicat slujnicelor

1. Hortensia Papadat-Bengescu, „Feminism”, în Adev\rul, an. LI, nr. 16 264,


miercuri, 3 febr. 1937, p. 2.
2. Hortensia Papadat-Bengescu, „Micile meserii feminine. Croitoreasa”, în Ade-
v\rul, an. LI, nr. 16 271, joi, 11 febr. 1937, p. 2.

105
Bianca Bur]a-Cernat

de alt\dat\1, iar alteori – simetric – articole despre „marile îndeletniciri


feminine”, adic\ despre acele ocupa]ii care, pîn\ de curînd, fuseser\
monopolul absolut al b\rba]ilor, de la politic\ pîn\ la literatur\.
Scriitoarea consemneaz\ cu v\dit\ satisfac]ie, de pild\, vizita între-
prins\ în România de trei feministe din Marea Britanie – trei doamne
din Camera Comunelor : o conservatoare, o laburist\ [i o indepen-
dent\2...
Ce-i drept, Hortensia Papadat-Bengescu nu este o militant\ femi-
nist\ în adev\ratul în]eles al cuvîntului, cum sînt Adela Xenopol,
Aida Vrioni sau M\rg\rita Miller-Verghy (feministe cu care între]ine
rela]ii cordiale), dar [i în proza sa [i în anumite texte publicistice
r\zbate discret un soi de simpatie pentru „cauza” feminismului. Natur\
contemplativ\, scriitoarea nu are voca]ie de activist\. Cu toate acestea,
în mod semnificativ, unul dintre personajele sale-cheie este feminista
Nory – pe care critica a exilat-o printre figurile de plan secund.
Colaborarea Hortensiei la Revista Scriitoarei începe, totu[i, poate nu
întîmpl\tor, cu un fragment prozastic ce o are ca protagonist\ chiar
pe Nory... Pe scurt : în epoca interbelic\, dar [i mai tîrziu, Hortensia
Papadat-Bengescu este considerat\, aproape f\r\ drept de apel, o
antifeminist\ – [i, aplicîndu-i aceast\ etichet\, criticii vor fi socotit c\
îi aduc un elogiu.
În chestiunea emancip\rii femeii scriitoarea are o atitudine echili-
brat\, f\r\ excese de misandrie, viziunea ei conciliant-integratoare
conturat\ în articolele de opinie fiind o medie, s-ar zice, între op]iunile
celor dou\ „ambasadoare” din Fecioarele despletite, între conservato-
rismul sfios al lui Mini [i revolu]ionarismul agresiv al lui Nory. Cuce-
rit\ de mirajul unei civiliza]ii ale c\rei permanente reînnoiri îi apar ca
un spectacol, prima constat\, cu luciditate dar [i cu triste]e, c\ la
zidirea „Cet\]ii vii” Femeia a participat ([i particip\) prea pu]in – „Ei
au zidit Cet\]ile, cu mintea, cu voin]a, cu bra]ul...”. Iar replicii femi-
nistei Nory : „Ei au zidit temni]ele noastre [i ne-au dat focul în p\s-
trare... la buc\t\rie” aceea[i (cuminte) Mini îi r\spunde :

„– Eu nu zic numaidecît c\ sînt to]i buni, dar c\ ei ocup\ timpul [i


spa]iul vie]ei mari : a cucerirei, a [tiin]ei rodnice – ca [i timpul [i spa]iul
vie]ei noastre m\runte.
Eu nu zic c\ puterea lor nu e adesea brutal\ [i via]a lor vinovat\ sau
st\pînirea lor crud\ – zic numai c\, r\i sau buni, Ei le au, nu le avem
noi... [i dac\ cumva puterea, st\pînirea, via]a, le cîrmuiesc vreodat\
bine !...”3.

1. Hortensia Papadat-Bengescu, „A sluji”, an. LI, nr. 16 289, joi, 4 martie 1937,
p. 2.
2. Hortensia Papadat-Bengescu, „Marile îndeletniciri feminine”, în Adev\rul, an.
LI, nr. 16 279, sîmb\t\, 20 febr. 1937, p. 2.
3. Hortensia Papadat-Bengescu, Fecioarele despletite, ed. cit., p. 72.

106
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Îns\ oricît de mult [i-ar cenzura „conservatoarea” Mini impulsurile


revendicative, laolalt\ cu frustrarea de a nu putea juca – în spectacolul
„Cet\]ii vii” – decît un rol marginal de martor, ea nu g\se[te suficiente
contraargumente în disputa „de principii” cu Nory ; replica (pe care
am citat-o mai sus) r\mîne, în chip revelator, neterminat\, plasînd
anterioarele afirma]ii admirative la adresa „Eroilor” civilizatori [i a
„st\pînilor” sub semnul ipoteticului („[i dac\ cumva puterea, st\pî-
nirea, via]a, le cîrmuiesc vreodat\ bine !”). Astfel încît ultimul cuvînt
îi revine tot misandrei Nory : „– Asta da ! Au toate privilegiile, le bat-
jocuresc [i le trebuie luate înapoi. Mie nu-mi face teorii (...)”. Gîlceava
celor dou\ prietene trimite – într-o gril\ psihocritic\ – la acea dualitate
l\untric\ pe care, în repetate rînduri, [i-o m\rturise[te scriitoarea
îns\[i, la conflictul dintre un sine nocturn, anarhic (reprezentat de
vocea lui Nory) [i un supraeu ce tinde s\ impun\ dictatorial o etic\ a
supunerii [i a datoriei fa]\ de ceilal]i (întruchipat de cumintea Mini).

IV.6. În jurul unei probleme de naratologie.


„Ambasadoarea” Mini [i fantasma
femeii-scriitoare

Pentru mul]i dintre exege]ii interbelici ai Hortensiei prezen]a celor


dou\ personaje, Mini [i Nory, în Fecioarele despletite [i în Concert din
muzic\ de Bach a putut p\rea parazitar\, indiciu al stîng\ciei unei
scriitoare care tatona înc\ în c\utarea unei formule [i persisten]\
rezidual\ a „lirismului” scrierilor de început. „Viziunea [i comentariul
liric al lui Mini” denun]\, e de p\rere E. Lovinescu, „prezen]a inutil\
a scriitoarei”, iar lungile discu]ii dintre Mini [i Nory, truc prin care
autoarea face s\ avanseze nara]iunea, tr\deaz\ „insuficien]a tecnicei
obiective”1. Într-o cronic\ la Concert din muzic\ de Bach, Pompiliu
Constantinescu apreciaz\ c\ „apele vechiului lirism” curg prin vinele
personajului Mini :

„neobosit\ comentatoare a sa îns\[i, desf\tîndu-se cu teorii sugestive


asupra «trupului sufletesc» [i cu rev\rs\ri de transfigurare peste «cetatea
vie» a Bucure[tilor. Mini e o lume de senza]ii [i gînduri, nu îns\ [i o
fiin]\ : umbra r\t\citoare dintr-un stadiu anterior al scriitoarei” 2.

Mini [i Nory, consider\ Mihai Ralea (aprig contestatar al prozatoarei


dup\ defec]iunea acesteia din cercul Vie]ii române[ti), fac parte dintre

1. E. Lovinescu, „Contribu]ia «Sbur\torului» la poezia epic\ : Hortensia Papadat-


-Bengescu”, în Istoria literaturii române contemporane, vol.II, Ed. Minerva,
Bucure[ti, 1973, pp. 238-254.
2. Pompiliu Constantinescu, în Via]a literar\, an. I, nr. 31, 11 decembrie 1926,
p. 3.

107
Bianca Bur]a-Cernat

acele multe personaje ale Hortensiei care „n-au absolut nimic caracte-
ristic”, „sînt figuri care nu se pot vedea decît în cea]\ (...), f\r\ îns\ ca
autoarea s\ fi voit acest lucru” 1. T. Vianu aprob\ gestul scriitoarei de
a o suprima, odat\ cu Drumul ascuns, pe Mini, „sub a c\rei masc\
autoarea continua s\ se zugr\veasc\ pe sine” 2. Observa]ii similare
privitoare la statutul bizar al celor dou\ „ambasadoare” se repercu-
teaz\, cu variate nuan]e, [i în critica postbelic\, dar acum existen]a
acestora nu mai este perceput\ neap\rat ca nefunc]ional\, parazitar\,
ci pur [i simplu altfel decît a altor personaje (cu mai mult\ carna]ie
realist\) – fireasc\ schimbare de optic\ în contextul unei noi în]elegeri
a metamorfozelor romanului secolului XX. Pentru Dana Dumitriu, de
pild\, Mini „nu este un personaj, este o «privire»” 3 ; observa]ia este
valorificat\ de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe (1981) : prin Mini
asist\m la „instaurarea subiectivit\]ii ionice” în romanul românesc
interbelic, „Hortensia Papadat-Bengescu (...) face din narator un per-
sonaj în carne [i oase [i-l umple de cea mai uman\ via]\, de cele mai
obi[nuite puteri [i sl\biciuni”. Mini este „con[tiin]a care r\sfrînge
comport\rile [i cuvintele celorlalte personaje”, „un purt\tor de cuvînt
al romancierei, dar unul l\sat s\ se descurce singur”, „ochiul care
scruteaz\” deopotriv\ manifest\rile exterioare [i pe cele ale „trupului
sufletesc”4. Marginalitatea acestui personj cu statut ingrat de martor
neimplicat direct în evenimente ([i pe care, cum am v\zut, criticii inter-
belici îl socotesc „inutil”) nu mai este, deci, conotat\ negativ în interpreta-
rea manolescian\, dimpotriv\ – criticul regret\ efasarea (în Concert...)
[i apoi completa dispari]ie a lui Mini din romanul Hallipilor – ; ex-cen-
tricitatea „ochiului care scruteaz\” consonînd cu o radical\ modificare
a perspectivei naratoriale survenit\ în romanul modern de analiz\.

„În raport de protagoni[ti, Mini este situat\ (...) la periferie. Nu numai nu


joac\ un rol în ac]iune dar e deliberat ]inut\ departe de motiva]iile
ac]iunii. Aceast\ marginalitate, de neconceput în romanul doric, unde
perspectiva este aproape totdeauna central\ (chiar dac\ exterioar\), ne
este sugerat\, în primul capitol al Fecioarelor despletite, pîn\ [i în felul în
care personajele sînt dispuse în scen\. (...) Cititorul î[i face o idee de
starea de tensiune doar pe m\sur\ ce Mini are intui]ia ei : con[tiin]a
reflectorului e un mediator.”5

1. Mihai Ralea, „Hortensia Papadat-Bengescu, «Concert din muzic\ de Bach»”,


în volumul Perspective, Ed. Casa {coalelor, Bucure[ti, 1928, pp. 74-82.
2. T. Vianu, „Doi ctitori ai romanului nou”, în Arta prozatorilor români, Editura
contimporan\, Bucure[ti, 1941, pp. 334-345.
3. Dana Dumitriu, „O c\l\torie naiv\ pe ape [i în adîncul lor”, în Ambasadorii
sau despre realismul psihologic, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1976,
p. 203.
4. Nicolae Manolescu, „Trei femei”, în Arca lui Noe, Ed. Gramar, Bucure[ti, 1998,
pp. 297-342 : în acest studiu î[i are originea asocierea lui Mini cu no]iunea de
personaj-reflector (entitate teoretizat\, cum bine se [tie, de Henry James).
5. Ibidem, p. 312.

108
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

R\mîne de discutat îns\ dac\, a[a cum consider\ criticul înainte


citat, se poate nega atît de tran[ant c\ Mini îndepline[te [i o func]ie
de alter-ego auctorial :

„Din punctul meu de vedere, astfel de supozi]ii nu sînt doar improbabile,


ci [i gre[ite : c\ci eu atribui personajului reflector un rol diferit : nu de a
exprima pe autoare, ci de a o înlocui. Mini nu e o deghizare romanesc\ a
doamnei Bengescu, ci un personaj autonom, în carne [i oase, cu un fel
propriu de a gîndi [i de a sim]i. Nu exist\ nici un motiv plauzibil ca un
romancier, care vrea cu adev\rat s\ se exprime pe sine, s\ recurg\ la un
alter-ego fictiv ; ar fi o complica]ie f\r\ sens”1.

Unor asemenea afirma]ii peremptorii se cuvine s\ le aducem cîteva


amendamente. Negre[it, ar fi simplist s\ punem semnul egalit\]ii
între biografia autoarei [i aceea, foarte ce]oas\ de altfel, a lui Mini
(sau a oric\rei eroine c\reia Hortensia îi împrumut\, totu[i, ceva din
propria-i structur\ de personalitate). Sigur c\ Mini este „un personaj
autonom, în carne [i oase”, iar nu o simpl\ fanto[\ în spatele c\reia
romanciera s-ar ascunde insuficient de abil. Dar între rolul perso-
najului reflector (negat de critic) de „a exprima pe autoare” [i acela de
„a o înlocui” nu exist\ o incompatibilitate de principiu ; reflec]ia de
sine [i fic]ionalizarea nu se exclud. „Nu exist\ nici un motiv plauzibil
ca un romancier, care vrea cu adev\rat s\ se exprime pe sine, s\
recurg\ la un alter-ego fictiv ; ar fi o complica]ie f\r\ sens” – scrie
Nicolae Manolescu pe un ton ce nu admite contraziceri. E o banalitate,
desigur, dar orice prozator, sub oricîte m\[ti ale obiectivit\]ii [i/sau
ale impersonalit\]ii s-ar ascunde, se exprim\ indirect [i pe sine (chiar
[i atunci cînd refuz\ programatic s\ se autoproiecteze în nara]iune) ;
tot a[a cum, chiar sub inciden]a conven]iei autom\rturisirii nude,
autentice, autobiograficul sfîr[e[te în fic]ional. Ei bine, Hortensia
Papadat-Bengescu se exprim\ pe sine scriind despre al]ii [i/sau inven-
tînd biografii, dar asta într-o manier\ sofisticat-tortuoas\, printr-un
„joc de m\[ti” (dup\ expresia inspirat\ a lui Ion Bogdan Lefter), prin
simul\ri [i disimul\ri, prin travestiuri fic]ionale ce nu au nimic în
comun cu o „deghizare romanesc\” grosier\ [i pe care un demers
psihocritic (precum acela al lui Ov. S. Crohm\lniceanu din Cinci
prozatori în cinci feluri de lectur\) le poate scoate la suprafa]\ – din
str\funduri textuale inaccesibile, altfel, unei analize imanentiste cît
de ingenioase.
Personaj autonom, desigur, în raport cu autoarea – dincolo de
biografemele depistabile în nara]iunea „obiectiv\” a Hallipilor –, Mini
nu este autonom\ [i în raport cu un construct mental auctorial din
care se nasc distinsele eroine contemplative, hipersensibile [i oare-
cum livre[ti, prezente în proza Hortensiei Papadat-Bengescu [i în

1. Ibidem, p. 313.

109
Bianca Bur]a-Cernat

faza taton\rilor, [i în epoca maturit\]ii sale literare. Tr\s\tura cea


mai frapant\ ce d\ acestor eroine (de la naratoarea din Marea sau din
Femei, între ele pîn\ la Manuela din Femeia în fa]a oglinzei, de la
Laura din Balaurul pîn\ la Mini din Fecioarele despletite sau, întru-
cîtva, la Dia Baldovin din R\d\cini) un vizibil aer de familie este aceea
a tr\irii prin compensa]ie : prin imagina]ie, ele reu[esc s\ umple
golurile unei vie]i f\r\ evenimente mari, s\-[i îmblînzeasc\ frustr\rile
[i s\-[i uite (nem\rturisitele, de altfel) experien]e traumatice. Mini se
înscrie în aceast\ paradigm\, fiind „un personaj autonom, în carne [i
oase”, dar nu o siluet\ singular\ în proza Hortensiei [i în nici un caz
str\in\ de eul profund al autoarei. În sprijinul afirma]iei c\ Mini nu
este – nu poate fi – un alter-ego auctorial, Nicolae Manolescu aduce
ca argument [i observa]ia (neprobat\ prin vreun exemplu) c\ „modul
de expresie al personajului” nu seam\n\ cu „stilul Hortensiei Papadat-
-Bengescu din scrisori sau interviuri”. În realitate, asocierea acestei
eroine ([i a altora apar]inînd amintitei paradigme) cu îns\[i autoarea
î[i g\se[te o suplimentar\ îndrept\]ire tocmai în nenum\ratele simi-
litudini – de sensibilitate, de viziune asupra existen]ei [i chiar „de
stil” – u[or de stabilit între, pe de o parte, autoarea textelor epistolare
adresate lui G. Ibr\ileanu, s\ zicem, sau a altor genuri de texte con-
fesive [i, pe de alt\ parte, personajele feminine de tipul lui Mini1.
„Avem impresia c\ Mini (prin capacitatea ei de a explora sub-
con[tientul) – speculeaz\ Liviu Petrescu2 – urma s\ joace în Ciclul
Hallipa rolul povestitorului din În c\utarea timpului pierdut, rolul de
a analiza [i explica faptele suflete[ti”. Cine este, în fond, aceast\
Mini ? Nu [tim cum se nume[te, care îi este vîrsta, dac\ are o ocupa]ie
anume sau în ce circumstan]e s-a împrietenit cu feminista Nory [i cu
doctori]a Lina Rim. Putem b\nui doar c\ apar]ine unei familii bur-
gheze, c\ are mult timp liber [i un trai confortabil, ceea ce îi permite
s\ reflecteze în voie la complica]iile „trupului sufletesc” sau la rapi-
ditatea cu care se transform\ „Cetatea vie”. E aproape oricînd disponi-
bil\ pentru o lung\ vizit\ în familia Rim sau chiar în afara ora[ului,
la mo[ia Hallipilor. {i – oare de ce ? – to]i cunoscu]ii se gr\besc s\ o
pun\ la curent cu ni[te evenimente care pe ea, pe Mini, nu ar avea de
ce s\ o intereseze în mod direct, dar pe care se pare c\ nu le ascult\
cu un interes de circumstan]\. Mini este nici mai mult, nici mai pu]in
decît Scriitoarea, personaj meta-literar prin excelen]\, [i colecteaz\,
în vederea unui proiect fic]ional aflat înc\ în [antier, „dosare de
existen]\” ale oamenilor Cet\]ii Vii...

1. Am oferit deja mai multe exemple în acest sens, analiza de fa]\ bazîndu-se, de
altfel, pe o permanent\ confruntare a textului confesiv cu textul fic]ional [i a
Autoarei cu eroinele sale [i cu oglinda – voit deformatoare, distorsionant\ –
reprezentat\ de proza sa.
2. Liviu Petrescu, „Caturile con[tiin]ei”, în Realitate [i romanesc, Ed. Tineretului,
Bucure[ti, 1969, p. 83-122.

110
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

În genere „ambasadoarele” fictive ale Hortensiei (eroine alter-ego


[i/sau, dup\ caz, „reflectori”) se eviden]iaz\ nu doar ca martore pur
[i simplu, ci [i ca poten]iale scriitoare – apect autoreferen]ial asupra
c\ruia nu s-a insistat prea mult pîn\ acum. Înc\ din proza Apelor
adînci silueta femeii cu disponibilit\]i scriitorice[ti (declarate sau
ascunse cu discre]ie strategic\) se profileaz\ în spatele celorlalte per-
sonaje feminine. Cînd nu se îndeletnice[te cu scrisul sau cu muzica,
contemplativa „ambasadoare” este o pasionat\ cititoare...
Naratoarea din Femei, între ele pretinde c\ posed\ un „suflet de
romancier” – atribut confirmat (glume] dar cvasi-admirativ) de un
personaj masculin pasager ce întrerupe la un moment dat taifasul
celor patru femei (burgheza elve]ianc\ madame Ledru, aristocrata
doamn\ M., emancipata miss Mary [i naratoarea îns\[i) care deap\n\
„pove[ti ale ochilor” : „– Am nemerit r\u. Patru femei de vorb\ dintre
care o romancier\ !...” (s.m.) „Romanciera” f\r\ nume strînge laolalt\
pove[tile celorlalte femei, devine purt\toarea lor de cuvînt – dar [i
„judec\toarea” lor din umbr\, lucid\ [i nedispus\ la concesii. Fiece
figur\ întîlnit\ întîmpl\tor în existen]a-i f\r\ evenimente de seam\ [i
fiece întîmplare ce i se relateaz\ la ora ceaiului, la ora confesiunilor
feminine, îi servesc – cum singur\ sugereaz\ – ca pretext de roman.
De notat c\ în aceast\ meta-poveste „a ochilor” ea încearc\ s\ descrie
veridic profilul celor trei femei care i se confeseaz\, punînd un fin
acord între faptele evocate, gesturile ce încadreaz\ evocarea [i ma-
niera de expresie a fiec\reia dintre eroine. Exist\ astfel o concordan]\
între ceea ce istorisesc, modul cum istorisesc (sugerat într-un destul
de atent construit discurs indirect-liber) [i – detaliu nicidecum super-
fluu ! – ce lucreaz\ mîinile modestei doamne Ledru, ale distinsei
doamne M. sau ale lui miss Mary. „Mîinile cumin]i” ale primeia cro[e-
teaz\ dintr-un material banal, din lîn\ alb\, bonete [i „jache]ele cu
mînici de p\pu[\” („pentru un dispensar de copii”) ; iar doamna M.
(Mamina) coase, cu gesturi lene[-voluptuoase, un goblen, „un obiect
de art\ mic ca o batist\ fin\”, lucrînd „ca Penelopa un basm neispr\vit
pe lumea unui p\trat micu] de pînz\ argintie”. De o parte utilitarul,
de cealalt\ parte gratuitatea artei... În ceea ce o prive[te pe miss Mary –
fata modern\, sportiv\, masculinizat\ –, aceasta d\ mîinilor ei o cu
totul alt\ întrebuin]are decît lucrul de mîn\ : în vreme ce pove[tile
celorlalte femei se împletesc cu firul ]es\turii (de lîn\ sau de m\tase),
povestea lui Mary se deseneaz\ odat\ cu fumul ]ig\rii pe care tîn\ra
o aprinde „cu un gest familiar [i propriu, distrat [i instinctiv”. În fine,
pentru naratoare îndeletnicirea lucrului manual e mai mult un gest
de polite]e fa]\ de semenele ei, între care, din discre]ie, nu ar dori s\
fac\ not\ discordant\ :

„De undeva, dintr-un fund r\v\[it de geant\ de c\l\torie, am luat un


lucru început, un lucru f\r\ destina]ie, tîrît din loc în loc – pretext
mîinilor obosite sau lene[e. Unul din acele mici gheme, cam îng\lbenite,

111
Bianca Bur]a-Cernat

cu o floare de dantel\ prinse în igli]\, care r\mîne [i se g\se[te melancolic


cît de tîrziu, printre neînsemnatele fleacuri ce alc\tuiesc înconjurul
existen]ei feminine” 1.

(Adolescent\, Hortensia îns\[i socote[te c\ lucrul de mîn\ este o


„ocupa]ie inferioar\” – „orice pagin\ citit\ o credea superioar\, orice
cuvînt dintr-un dic]ionar, orice fil\ tip\rit\, orice discu]ii, orice cuge-
t\ri filosofice, orice vers, orice capitol de istorie, orice episod din
mitologie”2.) „Romanciera” prive[te [i se prive[te simultan, împletind
într-o ]es\tur\ livresc\ istoriile altora [i, implicit, pe a sa – p\rînd c\
istoria-i personal\ prinde contur tocmai din filtrarea [i repovestirea
destinelor str\ine. Nu cu ghemul impersonal, „cam îng\lbenit”, „f\r\
destina]ie” se identific\ pîn\ la urm\ povestea „romancierei”, ci –
printr-o bucl\ autoreferen]ial\ – cu pînza de goblen a Maminei :

„În cugetarea liniilor trase de acul u[or, în slova firului destr\mat de


m\tas\ translucid\, în curba arabescurilor vor fi to]i [i toate, cî]i au
tr\it, odat\ cu noi [i împrejurul nostru, minutele de atunci. Uitat în fund
de caset\, nepo]ii vor azvîrli cu mîini dispre]uitoare peticul învechit [i nu
vor [ti c\ frunz\resc un pumn de via]\”3.

Într-un studiu din 1988 consacrat primelor proze ale autoarei, Ion
Bogdan Lefter analizeaz\ construc]ia „teatral\” din Femei, între ele
într-o ingenioas\ cheie textualist\, remarcînd – odat\ cu dimensiunea
metatextual\ a nuvelei – rolul de scriitoare asumat de eroina care
nareaz\ [i st\ruind asupra implica]iilor autoreferen]iale ale unor
metafore „din paradigma ]esutului [i a împletitului”4.

„Nu pot [ti dac\ involuntar sau în bun\ cuno[tin]\ de etimologia comun\
a ]es\turii [i a textului (mult frecventat\ de c\tre critica [i teoria literar\
din deceniile postbelice), sau doar prin specularea intuitiv\ a unei ocu-
pa]ii cu substrat psihologic tipic feminin, legate – pe deasupra – de omologia
folcloric\ dintre tors [i povestit («firul pove[ti se deap\n\ mai departe»...),
Hortensia Papadat-Bengescu construie[te în Femei, între ele o uimitoare
parabol\ a literaturii ca «împletitur\» de st\ri [i gînduri. (...) Feminitatea
(...) genereaz\ ]es\tur\, text, literatur\. (...) La tot pasul se întîlnesc
termeni din paradigma în cauz\ – pînz\, fire de lîn\, voaluri [.a.m.d. –, în

1. Hortensia Papadat-Bengescu, „Femei, între ele”, în vol. Nuvele. Povestiri, ed.


cit., p. 76.
2. Hortensia Papadat-Bengescu, Arabescul amintirii, edi]ia citat\, p. 116.
3. Idem, „Femei, între ele”, în vol. Nuvele. Povestiri, ed. cit., p. 82.
4. Este vorba de o postfa]\ la un volum ce antologheaz\ texte din proza scurt\
a autoarei (Vezi : Hortensia Papadat-Bengescu, Femeia în fa]a oglinzei,
Antologie, postfa]\ [i bibliografie de Ion Bogdan Lefter, Editura Minerva,
Bucure[ti, 1988). Studiul – „Hortensia Papadat-Bengescu : Joc de m\[ti” – a
fost reluat ulterior în : Ion Bogdan Lefter, Doi nuveli[ti : Liviu Rebreanu [i
Hortensia Papadat-Bengescu, Ed. Paralela 45, Pite[ti-Bucure[ti-Bra[ov-Cluj,
2001.

112
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

num\r atît de mare încît î]i vine greu s\ crezi c\ prozatoarea a apelat la
ei doar dintr-o iner]ie a intui]iei.” 1

Proz\ sofisticat\ sub aspectul tehnicii narative (publicat\, nota


bene, în 1916 !), Femei, între ele începe, mai mult decît gr\itor, cu
gestul naratoarei de a ridica transperantul unei ferestre pentru a-[i
odihni privirea asupra unui peisaj de sta]iune elve]ian\2. R\sfrîn-
gîndu-se în permanen]\ asupra sie[i, privirea fuge totu[i cu obstina]ie
spre exterior.
Cu o privire pe fereastr\ începe [i Balaurul, roman în care imaginea
r\zboiului, proiectat\ la dimensiuni mitice, se contureaz\ prin juxta-
punerea unor observa]ii subiective atribuite unui personaj feminin,
Laura (Lauren]ia), f\r\ identitate „civil\” clar precizat\, dar cu un bine
definit profil interior. Împreun\ cu dou\ surori nevîrstnice, eroina – o
tîn\r\ doamn\ dintr-un ora[ de provincie – prime[te, într-o noapte de
august, primele semnale ale declan[\rii r\zboiului. Secven]a (figurînd
un tablou cvasi-expresionist) este semnificativ\ : pe fereastra larg
deschis\ nu se z\re[te propriu-zis nimic – întunericul e impenetra-
bil3 –, în înc\pere p\trunzînd doar zarv\ de glasuri [i sunet de goarn\ ;
a[a încît pe pagini întregi descrierea a ceea ce se petrece (sau, mai
bine zis, a ceea ce personajele b\nuiesc c\ se petrece în afara casei)
apeleaz\ aproape exclusiv la imagini auditive. Evenimentul – anun]ul
sec al intr\rii României în r\zboi – e reconstituit/imaginat de Laura
din simple frînturi sonore, din detalii pe care starea de surescitare a
eroinei le amplific\ („Ce va fi fost ? (...) Sim]eai parc\ r\suflarea
gorni[tilor, î]i p\rea c\ se aude chiar trop\itul greu al cizmelor, c\ se
simte mi[carea înainte a trupului”). Intui]ia asociativ\, hipersensi-
bilitatea, percep]ia „muzical\” a faptelor, pasivitatea contemplativ\
prevaleaz\, în aceast\ etap\ a biografiei Laurei, asupra cunoa[terii
directe, lucide, asupra ac]iunii nemijlocite. Eroina continu\ expe-
rien]a Manuelei din Femeia în fa]a oglinzei, î[i asum\ gestul radical [i
simbolic de a întoarce spatele oglinzii, orientîndu-[i privirea dincolo
de fruntariile egoului feminin narcisiac. Suprafe]ei mate a oglinzii îi
ia locul astfel simbolul ferestrei. La sfîr[itul microromanului din 1921
Manuela

1. Ion Bogdan Lefter, „Hortensia Papadat-Bengescu : Joc de m\[ti”, în Doi nuve-


li[ti..., ed. cit., pp. 102-104.
2. „Totdeauna tr\geam de trei ori [iretul ca s\ ridic transparentul. Prin fereastr\
se vedea întreg orizontul, micul orizont prins între dou\ povîrni[uri r\pezi.
Pretutindeni în zare coline împ\durite, apoi livezi strîmte, terase de flori
unduiate, b\nci colorate proasp\t, vile de forme variate [i bizare, sticlind
ici-colea printre brazi planta]i – vederea aproape întreag\ a unei mici sta]iuni
balneare.”
3. „Înf\[urat\ în ea îns\[i”, noaptea „î[i acoperise zgomotul auriu al stelelor,
n-avea nici lumini, nici întunecimi, domoal\, t\cut\, umbroas\, nu avea
culoare” (Balaurul, Ed. Minerva, Postfa]\ [i bibliografie de Roxana Sorescu,
Bucure[ti, 1978, p. 10).

113
Bianca Bur]a-Cernat

„Puse încet ovalul adormit al oglinzii cu mîner de os pe abanosul clavi-


rului, ca o cruce pe sicriu.
Nemaiavînd ce oglindi în juc\ria spart\, i se p\ru c\ nu are ce mai
cerceta în oglinda sufletului.
Atunci femeia f\r\ de oglind\, cu o privire stîngace, nou\, p\ienjenit\,
str\in\, se uit\ împrejur.”1

Privirea eroinei este înc\ „stîngace”, „str\in\”, dezorientat\. Gestul ei


final e l\sat, parc\, în suspans. La începutul romanului Balaurul,
preluînd parc\ ceva din stîng\cia [i din mirarea Manuelei în fa]a unei
lumi pe care abia acum începe s\ o vad\, Laura tatoneaz\ în c\u-
tarea unei ie[iri în afar\, se preg\te[te pentru o aventuroas\ „c\l\torie
în larg”.

„Exist\ în fiin]\ nevoia asta de a ie[i la larg, într-acolo unde curge rîul,
potopul chiar (...). Geamul deschis, prin care Laura [i copilele, în haina
lor sub]ire de noapte, cu p\rul dezlegat pe spate, um\r la um\r, ascultau
cu mîini reci alarma, era spa]iul pe care sufletul lor slab î[i arunca bra]ele
dincolo de gr\dina umbroas\, pentru a se lega de destinul tuturor.”

Metafor\ a deschiderii c\tre alteritate, fereastra are în context [i


valen]e autoreferen]iale – contribuie, pe de o parte, la configurarea
unei rame narative [i, pe de alt\ parte, semnaleaz\ anumite inten]ii
auctoriale, indic\ – de pild\ – mult invocata (re)orientare a autoarei
spre proza „obiectiv\”. Obiectivitate însemnînd aici nu atît adoptarea
unei tehnici narative asimilabile realismului clasic (observa]ia ar fi
valabil\ întru totul doar pentru romanul Logodnicul [i întrucîtva
pentru R\d\cini), cît obstinata focalizare asupra alterit\]ii. Încet-
-încet, cadrul ferestrei din spatele c\reia prive[te Laura începe s\ se
eclereze, întunericul dens din prima secven]\ f\cînd loc luminii crude
ce dezv\luie instantanee ale unei vie]i reale, nu imaginate. Mai mult
decît atît, încet-încet parc\ [i rama ferestrei se l\rge[te, simbolic,
pîn\ acolo încît privirea eroinei ajunge s\ nu mai fie o privire dintr-un
unghi limitat, din spatele unui perete securizant, ci una mobil\, care
schimb\ mereu punctul de veghe. Cînd Laura iese din pasivitatea-i
obi[nuit\, abandonînd burghezul confort domestic [i oferindu-se s\
lucreze voluntar pentru Crucea Ro[ie, deschiderea – ini]ial magic\ a –
ferestrei r\mîne „cuminte” în urm\, ca semn al unei experien]e trans-
gresive deja consumate. Din universul senzorialit\]ii subtile [i al
reveriilor „muzicale” personajul trece în sfîr[it, ini]iatic, pe teritoriul
Realit\]ii. (Tot a[a cum autoarea îns\[i î[i l\rge[te aria tematic\ a
prozei dup\ ce experien]a introspec]iei lirice, a contempla]iei narci-
siace [i a „feminit\]ilor” claustrate a fost epuizat\.) R\zboiul îi ofer\
Laurei [ansa de a se elibera de o traum\ – la care se face vag, dar

1. Hortensia Papadat-Bengescu, „Femeia în fa]a oglinzei”, în vol. Nuvele. Poves-


tiri, ed. cit., p. 405.

114
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

constant referire pe tot parcursul romanului – [i de a în]elege „estetica


brutal\ a realit\]ii”, etichet\ sub care se a[az\ mai toate întîmpl\rile
consemnate în Balaurul ca într-un jurnal indirect al eroinei1.
{i acestei „ambasadoare” a Hortensiei (ca [i naratoarei din Femei,
între ele) îi putem b\nui veleit\]i de scriitoare. („Laura are forma]ie
psihic\ de scriitor nerealizat, iar oamenii [i faptele ce-i alc\tuiesc
jurnalul de r\zboi sînt tiparele unor posibile personaje” – observ\
Roxana Sorescu2 .) Odat\ intrat\ în iure[ul lumii, eroina învestit\ cu
„pasiunea mistic\ a sacrificiului” devine atent\ la poten]ialul „roman”
pe care îl ascunde biografia fiec\ruia dintre oamenii întîlni]i în cale :
refugia]i de r\zboi, solda]i r\ni]i, muribunzi, un ofi]er rus, o ordo-
nan]\ cu chip de dihor, o moa[\ sf\toas\, „omul c\ruia i se vede
inima”, un ]igan argintar sau o tîn\r\ urgisit\ de familie pentru c\ a
dat na[tere unui copil din flori... „Romanul vie]ii” – este o formul\
preferat\ a Laurei, folosit\ cînd cu entuziasm, cînd cu o u[oar\ nuan]\
ironic\, expresie oarecum desuet\, dar revelatoare pentru gratuita
pasiune a eroinei de a fic]ionaliza, de a imagina în marginea unor
detalii de via]\ cotidian\ sau în jurul unor confesiuni primite cu o
bine disimulat\ aviditate. Metafora textualist\ avant la lettre a îm-
pletitului/cusutului/brodatului se asociaz\ [i aici, în diferite con-
texte, ideii de istorie (cu toat\ înc\rc\tura polisemantic\ a cuvîntului)
[i de istorisire. În timp ce împletesc ve[minte pentru cei de pe front,
femeile din Balaurul „adaug\ la slabul roman omenesc o inven]ie
bogat\”. Uneori, oamenii pe care imagina]ia eroinei îi transform\ în
personaje de roman prilejuiesc ironice analogii cu figuri livre[ti :

„Avea prolixitatea mig\loas\ a personagiilor din romanele ruse[ti. Te


plictisea ca lectura anevoioas\ [i încîlcit\ a o sut\ de pagini, în care
Alexiewi [i Serghiewi vecin\resc în lungi vizite [i nesfîr[ite conversa]ii, de
la evenimentele g\in\riei pîn\ la irosul preceptelor de filosofie social\ [i
se dibuiesc unul pe altul cu scopul mic [i înd\r\tnic al vreunei tranzac]ii :
vînzarea unui cal sau traficul unui drum vicinal”.

C\ Laura este o Cititoare, [i înc\ una cu ascu]it spirit critic, se


sugereaz\, iat\, în chip foarte discret (pasajul citat îi este atribuit, în
fluxul unui în[el\tor discurs indirect liber, chiar eroinei). La fel de
discret este inculcat\ [i impresia c\ tot materialul faptic din care se
constituie – fragmentar – romanul ar fi, în fond, jurnalul mascat al
aceleia[i Laura, poten]ial\ scriitoare.
Urm\rind, într-o prefa]\ din 1986 la romanul Balaurul, felul cum se
ilustreaz\ în proza Hortensiei Papadat-Bengescu „raportul via]\-text,

1. Nu trebuie uitat c\ la originea romanului st\ chiar experien]a personal\ a


autoarei care, în timpul Primului R\zboi Mondial, a activat ca sor\ de caritate
în cadrul Crucii Ro[ii, la Foc[ani.
2. Roxana Sorescu, „«Balaurul» sau Romanul între subiectiv [i obiectiv”, Postfa]\ la :
Hortensia Papadat-Bengescu, Balaurul, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1968, p. 251.

115
Bianca Bur]a-Cernat

realitate-expresie literar\”, Gheorghe Cr\ciun remarc\ – dincolo de


„dimensiunea corporal\, sensibil\, visceral\” a scrisului autoarei –
„vocea stilistic\ sarcastic\, amuzant\, parodic\, mereu predispus\ la
o spectaculoas\ continuare în imaginar a banalelor date ale realului”1 .
S-a discutat pu]in pîn\ în prezent despre acest\ voce sarcastic\ [i
parodic\, audibil\ – la o lectur\ mai atent\ [i neobturat\ de idei
preconcepute – în proza Hortensiei. S-au invocat influen]e [i/sau
apropieri livre[ti, dar s-a trecut cu prea mare u[urin]\, de pild\,
peste gestul autoarei de a se distan]a polemic de anumite pretinse
modele ale sale, gest schi]at nu în m\rturisirile „de atelier”, ci –
intertextual – chiar în miezul operei de fic]iune. S\ lu\m un exemplu.
R\d\cini, roman al memoriei, al reg\sirii [i asum\rii trecutului per-
sonal, pare scris ca o replic\ anti-Proust. Replic\ pe care creatoarea
Hallipilor, orgolioas\ de a fi ea îns\[i, se va fi sim]it obligat\ s\ o
strecoare – discret dar cu consecven]\ – în paginile celui de-al patrulea
volum al romanului s\u de familie, dup\ ce precedentele volume fuse-
ser\ etichetate (cu entuziasm de unii, cu un rictus ironic de al]ii) ca
„proustiene”. (Ea care, dac\ e s\ o credem, s-a apucat tîrziu s\-l citeasc\
pe Proust – [i atunci la îndemnul unor apropia]i din lumea literar\, [i
atunci f\r\ prea mare participare [i f\r\ a reu[i s\ duc\ la bun sfîr[it
lectura amplului roman al „c\ut\rii timpului pierdut” !...) Într-un mic
pasaj din R\d\cini o aluzie la o celebr\ secven]\ proustian\ – unde o
piatr\ de pavaj deschide supapele memoriei involuntare – cap\t\
accente de [arj\ :

„De cîte ori se întorcea acas\ pe Izvor, Nory se împiedeca regulat de o


piatr\ u[or s\ltat\ a pavajului ; se lovea apoi în talp\ unde avea o
înt\ritur\ dureroas\ : «O fi gut\ !» suspina, dar nu lua nici o m\sur\. Se
indigna în schimb pe prim\ria sectorului respectiv, care nu repara trotua-
rele (...)”2.

Dimensiunea livresc\ a prozei „marii europene” nu se reduce la


referin]ele literare/culturale, de altfel numeroase, imbricate în fiecare
dintre c\r]ile autoarei, ci include, în mod evident, un dialog adesea
polemic purtat cu aceste referin]e. F\r\ a avea o „con[tiin]\ teoretic\”
(dar cî]i dintre prozatorii no[tri interbelici o au ? !), Hortenisa Papadat-
-Bengescu are o con[tiin]\ a conven]iilor literare, aliat\ cu o intui]ie
a noului [i cu orgoliul de a nu merge pe drumuri b\t\torite ([i asta
chiar cu riscul unei u[oare extravagan]e stilistice). Autoreferen]ia-
litatea subtil\ [i preferin]a (neostentativ\) pentru „împletitura” inter-
textual\ fac sistem cu prezen]a ex-centric\ dar nu „inutil\” a eroinelor

1. Gheorghe Cr\ciun, „Recitind «Balaurul» sau Despre un exerci]iu de c\utare [i


descoperire”, Prefa]\ la Hortensia Papadat-Bengescu, Balaurul, Ed. Militar\,
Bucure[ti, 1986, p. 17.
2. Hortensia Papadat-Bengescu, R\d\cini, ed. cit., vol. I, p. 71.

116
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

„ambasadoare” care întrupeaz\ fantasma fondatoare, am putea zice,


a Hortensiei Papadat-Bengescu : fantasma femeii-scriitoare.
Tema Scriitoarei, a „str\inei” care se afirm\ în via]a public\ în
pofida prejudec\]ii c\ femeia nu poate fi creatoare de valori spirituale,
bîntuie de altfel imaginarul celor mai multe dintre prozatoarele noas-
tre interbelice. Obsesiv (chiar dac\ efasat) abordat\ de „romanciera
femeilor” înainte de Drumul ascuns, aceast\ tem\ este abandonat\ în
anii ’30 de o autoare al c\rei prestigiu e deja consolidat. Pentru
Hortensia Papadat-Bengescu nu mai e doar o fantasm\ ; iar dreptul
„visurilor treze, al pove[tilor ce treceau cutez\toare dincolo de cas\ [i
ora[, undeva departe”1 e un bun cucerit.

1. Hortensia Papadat-Bengescu, „Autobiografie”, în Adev\rul literar [i artistic,


an. XVIII, s. III, nr. 867, 18 iulie 1937, p. 5.

117
Bianca Bur]a-Cernat

V
Biografia unor e[ecuri exemplare.
Studii de caz

V.1. Ticu Archip1. Refuzul autobiograficului

V.1.1. O autenticist\ paradoxal\

„Descrierea vie]ii unui autor, chiar de ar fi f\cut\ de el [i tot are ceva din
ochiul americanului care m\soar\ de cî]i metri e turnul în care a fost
spînzurat un om pentru o idee.
Pu]in\ biografie, oricît de pu]in\, m\rturisit\ de mine, ar însemna ceva din
timpul de atunci pîn\ acum. Nu e chiar a[a... a[a de mult [i nici pu]in... :
un cîine ar fi putut s\ tr\iasc\ trei vie]i, un om înc\ nici una.
{i apoi, care-i acela care nu s-ar recunoa[te în orice biografie, oricît de
str\in\ – fie a lui Nelson, fie a unui închis într-o leprozerie – [i care-i mai cu
seam\ acela care se recunoa[te în biografia lui proprie ? (...)
Autorii istorici care î[i închipuiesc c\ au descris în versuri acompaniate de
]iterele din culise via]a lui Carol Quintul sau Alcibiade, dup\ dic]ionare
biografice sau tratate recunoscute, [i-ar putea intitula eroii : Tomulescu sau
Dupont. Între ace[tia patru sînt sigur\ c\ cei care ar avea de pierdut sînt tot
cei doi din urm\.
Dac\ mi-ar fi u[or s\ spun : «La [apte ani m-au dat la [coala primar\ din
{tirbei-Vod\ [i la optsprezece am intrat la Universitatea din Bulevardul
Carol», mi-ar fi imposibil s\ strîng elementul str\in de mine, r\spîndit în
afar\, al meu totu[i printr-o fireasc\ osmoz\.” 2

Nici una dintre scriitoarele noastre interbelice cu oarecare relief,


nici chiar discreta Sanda Movil\, nu egaleaz\ reticen]a lui Ticu Archip
fa]\ de confesiune [i fa]\ de consemnarea (auto)biografic\. Unele – ca
Lucia Demetrius, Cella Serghi, Ioana Postelnicu sau Sorana Gurian –
ne-au l\sat consistente volume de memorii, chiar dac\ autocenzurate,
poate [i u[or cosmetizate. De la altele, care n-au reu[it, din diferite
motive, s\-[i transcrie trecutul, au r\mas totu[i numeroase interviuri,
pagini de coresponden]\ sau chiar – risipite prin periodice – texte de

1. 1891-1965.
2. F. Aderca, „De vorb\ cu d-ra Ticu Archip”, în Adev\rul literar [i artistic, s. II,
an. IX, nr. 461, 6 oct. 1929, p. 1-2.

118
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

nuan]\ confesiv\. Nu doar dintr-o excesiv\ pudoare [i-a refuzat Ticu


Archip exerci]iul autom\rturisirii, ci [i în virtutea unei sistematice
neîncrederi în capacitatea cuvîntului scris de a depozita esen]a unei
existen]e, de a reprezenta inaparentul, impalpabilul.
Afirma]iile scriitoarei, mai înainte citate, s-ar traduce prin releva-
rea unei aporii. Pe de o parte, o (auto)biografie onest\ reu[e[te în cel
mai bun caz s\ fie exact\, dar marele s\u neajuns e acela de a nu
putea înf\]i[a altceva decît o schem\ – scheletul desc\rnat al unor
evenimente –, altceva decît fapte „obiective”, care nu spun nimic
esen]ial despre interioritatea „personajului” monografiat. Pe de alt\
parte, orice încercare a biografului ori a autorului de memorii de a
trece dincolo de pura exterioritate a faptelor (prin supozi]ii psiho-
logice, printr-un anumit „montaj” al evenimentelor consemnate [i
printr-o interpretare inevitabil subiectiv\ dat\ acestora) se transform\
în fic]iune. De o parte „adev\rul” gol [i inexpresiv ; de cealalt\, „min-
ciuna” creatoare. Ce alege Ticu Archip între acestea dou\ ? Alege o a
treia cale : fic]iunea – „minciuna” –, dar fic]iunea asumat\ ca atare,
nu aceea (auto)livrat\ ca istorie „adev\rat\”. Astfel, orice nara]iune,
inclusiv nara]iunea istoric\ sau (auto)biografic\, fiind considerat\ ca
fic]iune, devine preferabil\, în optica autoarei, minciuna onest\, fic-
]iunea literar\. Ca atare, Ticu Archip nu va scrie niciodat\ despre sine.
Sau, altfel zis, va scrie despre sine indirect, scriind despre al]ii – [i nu
istorii întîmplate, ci istorii inventate.
Reticen]a sa fa]\ de confesiunea direct\, nedeghizat\ literar, a
genului memorialistic este dublat\ de suspiciunea fa]\ de feti[izarea
persoanei întîi în proza fic]ional\. În plin\ vog\ literar\ a exhib\rii
subiectivit\]ii, autoarea se obstineaz\ în a-[i reprima terapeutic acest
impuls. Ea se ambi]ioneaz\ s\ scrie „proz\ obiectiv\” nu pentru c\ ar
fi o prozatoare de mod\ veche (e n\scut\ înainte de 1900), ci pentru
c\ intuie[te limitele formulei subiective, caracterul de pur\ conven]ie
al acesteia. P\cat c\, neavînd o structur\ de combatant\, nu pole-
mizeaz\ cu un Camil Petrescu. Autoarea este o autenticist\ aparent
paradoxal\, care caut\ autenticitatea chiar atunci cînd îi neag\ posi-
bilitatea.
{i maniera în care se exprim\ Ticu Archip în rarele ocazii cînd este
intervievat\ arat\ cît de ferm e refuzul ei (implicit) de a vorbi despre
sine. Frazele ei, înc\rcate de referin]e matematice, pu]in afectate
uneori [i ocolind colocvialit\]ile, sun\ bizar, sînt prea pedante în
contextul unui dialog relaxat, amical – pentru c\, trebuie spus, cei
care o intervieveaz\ sînt de obicei prieteni : I. Valerian, F. Aderca.
Primul dintre ace[tia observ\ în preambulul interviului s\u cu Ticu
Archip c\ scriitoarea, care e profesoar\ de matematic\, „în timpul
convorbirii arat\ deforma]ie profesional\, ca [i poetul Ion Barbu”1.

1. I. Valerian, „Ticu Archip”, în volumul Chipuri din via]a literar\, Ed. Minerva,
Bucure[ti, 1970, pp. 131.

119
Bianca Bur]a-Cernat

Iar F. Aderca noteaz\, parc\ amuzat, într-un context similar : „Domni-


[oara Ticu Archip (...) a vorbit tot timpul de pe ultima treapt\ a unui
podium cu covoare din salonul unde-[i prime[te musafirii”1... Scrii-
toarea devine, cum se vede, rigid-conven]ional\ atunci cînd se vede în
situa]ia, inconfortabil\ pentru ea, de a se autom\rturisi. Iese din
încurc\tur\ printr-o divaga]ie inteligent\ – strategie adoptat\, de
exemplu, în dialogul cu bunul s\u prieten de la Sbur\torul, F. Aderca :
amplul fragment pe care l-am citat nu e nici mai mult, nici mai pu]in
decît un r\spuns al lui Ticu Archip la solicitarea de a spune cîteva
lucruri „despre sine”...

V.1.2. Doamna hieratic\ de la Sbur\torul

Scriitoarea este, cu toate acestea, o foarte agreabil\ „femme du monde”,


nu doar pre]uit\, ci chiar iubit\ în cercul s\u. Drept dovad\ : peste
ani, mul]i dintre vechii sbur\tori[ti î[i amintesc de ea cu afec]iune.
Ticu Archip se g\se[te azi în situa]ia oarecum ciudat\ de a fi r\mas în
memoria literaturii române mai degrab\ gra]ie acestor dese invoc\ri –
ca nume aproape nelipsit din enumer\rile legate de cenaclul lovines-
cian – decît datorit\ c\r]ilor sale, altfel prea pu]in (re)citite. Imaginea
acestei scriitoare – a[a cum ne e înf\]i[at\ de contemporanii s\i
interbelici – este aceea a unei persoane de înalt\ distinc]ie : „hieratic\,
descinzînd parc\ dintr-un vitraliu bizantin”2. Frumuse]ea sa atipic\
se aliaz\ cu o vie inteligen]\, atitudinea sa discret\ [i binevoitoare
disimuleaz\ o ironie mordant\. Ieronim {erbu evoc\, în Vitrina cu
amintiri, o scen\ ce eviden]iaz\ subtilitatea ironic\ a scriitoarei. La
cenaclul Sbur\torul

„(...) unul din tinerii care voia s\-[i dea aere f\cuse cîteva aprecieri asupra
teoriei relativit\]ii einsteiniene. Cum nimeni nu era de specialitate, nimeni
nu-l contrazise pe tîn\r. Ticu Archip t\cea. Criticul Lovinescu, intrigat, o
întreb\ :
– Dar bine, Ticule, dumneata e[ti matematician\, n-ai nimic de spus ?
– Nu, deoarece la ora actual\ în toat\ lumea nu exist\ mai mult de
cincisprezece savan]i care s\ în]eleag\ teoria relativit\]ii”3.

La Sbur\torul, Ticu Archip nu treze[te invidii – nici m\car în rîndul


unor colege (mai tinere) în general prea pu]in binevoitoare fa]\ de
„concuren]a” (literar\) feminin\ –, ci admira]ia dezinteresat\. Ioana
Postelnicu î[i aminte[te c\ „distinsa Ticu Archip” avea, pe lîng\ talent,
„cele mai frumoase [i îngrijite mîini” 4 . Cella Serghi – altminteri atît de

1. F. Aderca, interviul citat.


2. Ieronim {erbu, Vitrina cu amintiri, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1973,
p. 24.
3. Ibidem
4. Ioana Postelnicu, Seva din adîncuri, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1985, p. 217.

120
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

acid\ atunci cînd poveste[te despre contemporanele ei scriitoare – o


descrie ca pe o femeie cu mult [arm [i ca pe o intelectual\ perfec-
]ionist\. „Exigent\ cu elevele ei, era exigent\ cu ea. De[i o perfect\
traduc\toare din englez\, lua lec]ii de englez\ mereu, ca o elev\ care
trebuia s\ ia neap\rat nota zece.”1 Altfel – precizeaz\ aceea[i Cella
Serghi, observatoare atent\ [i, de obicei, necru]\toare –, înc\ tîn\ra
scriitoare celibatar\ nu are deloc aparen]a unei „severe profesoare de
matematic\”. Nimic mai str\in de ea decît acreala [i mohoreala unei
fete b\trîne. Nici urm\ de frustrare. Scriitoarea se împac\ perfect cu
propriul mod de existen]\ ; g\se[te satisfac]ii în meseria sa, în litera-
tur\, în prietenie, în obiectele cu care î[i înfrumuse]eaz\ traiul cotidian.
„Casa ei era ea. Adunase icoane multe [i vechi, covoare valoroase.
Tablouri, vase japoneze, Gallé-uri enorme, mobile masive, c\r]i bine
alese, frumos legate. Alte femei aveau un c\min. Ticu avea o cas\ care
trebuia s\ compenseze tot ce-i lipsea”. Altfel spus, spre deosebire de
alte scriitoare – de pild\, spre deosebire de Hortensia Papadat-Ben-
gescu, prietena sa –, Ticu Archip e în posesia unei „camere separate” ;
nu i-au lipsit independen]a [i confortul necesare unei cariere literare.
Atu pe care nu l-a valorificat, din p\cate, la maximum. Scepticismul
s\u, între altele, a împiedicat-o, probabil. Revenind îns\ la portretul
schi]at, într-o manier\ „feminin\”, de Cella Serghi :

„Prestigiul scriitoarei Ticu Archip e greu de explicat. Dar el exista [i era


acceptat de to]i cei ce frecventau cenaclul. Era ceea ce se nume[te o
femeie elegant\, de o elegan]\ sobr\, discret\, care suscit\ indiscre]ii. O
elegan]\ costisitoare. O singur\ bijuterie, un inel sau o bro[\ de bun
gust, dar [i de mare valoare, scotea la lumin\ sobrietatea rochiei pe care
nu o uitai. Îmi amintesc originalitatea unui palton de stof\ cu mînecile de
foc\, turbanele care-i strîngeau [i ascundeau p\rul ce începea s\ înc\-
run]easc\, l\sînd gol obrazul palid, prea alb, prea pudrat, pentru a
acoperi urmele unui u[or v\rsat de vînt. Dar ochii negri erau fascinan]i.
Ardeau. Nimeni n-ar fi îndr\znit s\ spun\ c\ e urît\. {i la «Sbur\torul»
to]i ar fi vrut s-o conduc\ atunci cînd se preg\tea de plecare. Nimeni nu
era ascultat cu mai mult\ aten]ie, cînd vorbea, cînd citea. Avea, de
altminteri, o voce bine timbrat\ [i tot ce spunea era esen]ial”2.

Eugenia Tudor Anton o cunoa[te pe scriitoare mai tîrziu, prin anii


’50, [i e „contrariat\”, m\rturise[te, de „zîmbetul misterios” al doamnei
înalte, svelte, „cu o ]inut\ demn\, mîndr\, în ciuda anilor care-i aple-
caser\ umerii [i-i ve[tejiser\ pu]in luciul straniu al privirii”. „O privire,
totu[i, scrut\toare [i ironic\, din ochii negri, lucio[i, cald\ [i dep\r-
tat\ cu intermiten]e. Un zîmbet unic ce nu se l\sa lesne descifrat.”3

1. Cella Serghi, Pe firul de p\ianjen al memoriei, Ed. Cartea Româneasc\,


Bucure[ti, 1977, p. 245.
2. Cella Serghi, op. cit., p. 245.
3. Eugenia Tudor Anton, Prefa]\ la romanul lui Ticu Archip, Soarele negru, Ed.
Minerva, Edi]ie îngrijit\ de Constantin Mohanu, Bucure[ti, 1983, p. V.

121
Bianca Bur]a-Cernat

Sobrietatea neconven]ional\ [i o anume stranietate definesc pro-


filul acestei autoare. (Profil c\ruia îi vor fi ad\ugat o nuan]\ de
„mister”, printre contemporani, [i ecourile unei platonice leg\turi
sentimentale cu Vasile Pârvan.)
Ticu (Sevastia) Archip, n\scut\ într-o familie ce apar]inea burghe-
ziei mijlocii, absolvent\ str\lucit\, se pare, a Facult\]ii de Matematic\
din Bucure[ti – profesoar\ de liceu [i, cîtva timp, asistent\ a profe-
sorilor Gh. }i]eica [i D. Pompeiu –, a dus o via]\ de o discre]ie
deconcertant\, cel pu]in pentru ochiul „obiectiv” al istoricului literar.
Biografia sa n-ar putea face, în nici un caz, obiectul vreunei istorii,
roman]ate sau nu. A avut oare autoarea de protejat un „secret”
anume ? (Ceea ce ar justifica suplimentar înc\p\]înarea sa anti-con-
fesiv\ [i anti-biografist\.) Sau nu cumva a sim]it nevoia s\ treac\ sub
t\cere – cu aceea[i pudicitate cu care ar fi ascuns o maladie ori un
viciu – un enorm deficit de existen]\ ? !
Via]a acestei scriitoare, a[a cum poate fi ea reconstituit\, inevitabil
fic]ionalizat\, este via]a unui „personaj” livresc. Poate de aceea în
nota]iile memorialistice ale lui E. Lovinescu, Ticu Archip nu bene-
ficiaz\ – cum beneficiaz\ aproape to]i autorii asupra c\rora se opre[te
criticul – de un portret : „autorul empiric” este pus în acest caz între
paranteze1 . Fapt cu atît mai curios cu cît scriitoarea este o apropiat\
a Sbur\torului [i a familiei lui E. Lovinescu : dup\ [edin]ele de cenaclu
e aproape mereu invitat\ la cin\ în casa criticului, Agendele înregis-
treaz\ (mai ales pentru anumite perioade : 1924-1933 [i 1940-1943)
nenum\ratele spectacole v\zute de critic în compania lui Ticu Archip,
frecventele întîlniri amicale, plimb\rile prin Ci[migiu, afec]iunea scrii-
toarei pentru Monica, pe care o duce, ritualic, în fiecare prim\var\, în
tîrgul Mo[ilor. De cîteva ori, Lovinescu noteaz\ în jurnal, u[or iritat [i
oarecum sibilinic, efuziunile lui Ticu Archip pentru Vasile Pârvan
(„vorbe[te de Pârvan mai mult decît e autorizat\”, „îi moderez zelul
pârv\nesc – în chestia catedrei de civiliza]ie”).
Pe Lovinescu autoarea îl cunoa[te în 1924 în biroul directorului
Teatrului Na]ional – dramaturgul (Ion Al. Vasilescu) Valjan – ; repur-
tase un oarecare succes cu prima ei pies\, Inelul, pus\ în scen\
pentru prima oar\ în 1921, [i criticul o invit\ la Sbur\torul – „cu
st\ruin]\ [i în acela[i timp cu o neîncredere pe care nu ]inea s-o

1. Cîteva linii de portret se las\ îns\ întrev\zute printre arabescurile frazelor


care descriu literatura autoarei : „În ceea ce prive[te materialul ei de ob-
serva]ie, dac\ am suprapune imaginile succesive ale întregii sale literaturi,
indiferent de anecdot\ [i de tratare, s-ar desprinde, credem, psihologia amorf\
a unei eroine cu frica de a tr\i (...)”. Ceea ce criticul îi repro[eaz\, de altfel,
autoarei înse[i este faptul c\ „din spaim\, din ame]eala în\l]imii sau din
teama riscului, [i-a mic[orat ritmul crea]iei” ; or, „cum adev\rata femeie
începe din pragul pasiunii, adev\ratul scriitor nu începe decît în clipa în care
scrisul i se prezint\ ca o irecuzabil\ «finalitate f\r\ scop»” (E. Lovinescu,
Memorii. Aqua forte, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1998, p. 242-243).

122
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

mascheze”1 – ca s\ citeasc\ o a doua pies\, Lumini]a. Ticu Archip


devine, foarte curînd, o fidel\ a cenaclului lovinescian, de la [edin]ele
c\ruia nu lipse[te (pîn\ prin 1933) decît în situa]ii cu totul speciale
(de pild\, în prim\vara lui 1926, cînd petrece cîteva s\pt\mîni la
Constantinopol, sau în 1928, cînd pleac\ pentru cîteva luni la Paris).
Scriitoarea p\trunde în atmosfera de la Sbur\torul ca într-o adev\rat\
familie ; ata[amentul s\u e total. Adeziune feminin\, puternic colorat\
afectiv. Nu mai frecventeaz\ [i alte cercuri literare (doar din cînd în
cînd particip\ la întrunirile cenacliere din casa lui Mihail Drago-
mirescu), colaboreaz\ la pu]ine reviste. Întrebat\, într-un interviu,
dac\ a mai publicat [i în alt\ parte înainte de a-[i fi început cola-
borarea la revista Sbur\torul, autoarea declar\ c\ nu-[i mai aminte[te
decît de Cetatea literar\ (a lui Camil Petrescu), explicînd c\ timiditatea
o împiedic\ „s\ bat\ la u[ile redac]iilor”2. Adaug\ [i c\ „pentru o
femeie asta e ceva mai dificil”3, afirma]ie ce arat\ c\ independenta,
emancipata Ticu Archip p\streaz\ ceva din inhibi]iile, din complexele,
din prejudec\]ile caracteristice pentru o femeie n\scut\ cu aproape
un deceniu înainte de 1900. În „anii nebuni” [i mai ales în anii ’30, ea
pare, ca [i Hortensia Papadat-Bengescu, o persoan\ din alte vremuri,
privind cu neîncredere tumultul [i dezinhibarea prezentului. În mod
straniu, îns\, literatura acestor autoare – care în via]a de zi cu zi
fascineaz\ prin desuetudinea elegant\ a ]inutei (implicit a moravu-
rilor) – reu[e[te s\ fie, în ansamblu, la fel de modern\ [i de provoca-
toare ([i prin scriitur\, [i prin „mesaj”) ca literatura contemporanelor
lor dezinhibate, cu cel pu]in dou\zeci de ani mai tinere.

V.1.3. Burgheza vs. Scriitoarea. Un conflict interior

Sînt dou\ persoane cu numele Ticu Archip : sobra domni[oar\ bur-


ghez\ [i scriitoarea, a doua contrazicînd-o adesea pe cea dintîi. Cumin-
]enia uneia se converte[te, la cealalt\, în subversivitate ; t\cerea, în
voin]\ de contestare ; „bunul sim]” [i modera]ia, în îndr\zneal\ imagi-
nativ\. Contrastul dintre cele dou\ Ticu Archip e evident [i în ches-
tiunea feminismului. De[i se num\r\ printre membrele fondatoare
ale Societ\]ii Scriitoarelor Române, Ticu Archip are o atitudine critic\
fa]\ de ceea ce înseamn\ militantism feminist. (Despre Societatea mai
înainte amintit\ crede c\ nu era absolut necesar\ dar „odat\ înfiin-
]at\ nu v\d la ce ar strica”4.) În cadrul unei rubrici din Adev\rul,
„Femeile între ele”, unde sînt invitate s\ colaboreze mai multe scriitoare,

1. Ticu Archip, în Vremea, an. V, nr. 232, 3 aprilie 1932, p. 6.


2. Scriitoarea nu a avut o activitate publicistic\ bogat\. A colaborat, îns\, fie [i
sporadic, nu doar la Sbur\torul [i Cetatea literar\, ci [i la Adev\rul, Universul
literar, T iparni]a literar\, Revista scriitoarei, Reporter, Via]a româneasc\.
3. I. Valerian, interviul citat.
4. I. Valerian, interviul citat.

123
Bianca Bur]a-Cernat

jurnaliste, profesoare [i alte doamne cu profesiuni liberale, Ticu


Archip se dezv\luie, pe la sfîr[itul anilor ’30, nu doar ca antifeminist\,
dar [i ca aspr\ judec\toare a femeii, în general, [i a unor false
(consider\ ea) aspira]ii feminine. În articolele sale din Adev\rul scrii-
toarea picur\ mult venin mizantropic ; mizantropia ei ajungînd pîn\
la ura de sine atunci cînd deplînge o a[a-zis\ fatalitate în virtutea
c\reia existen]a femeii ar fi condi]ionat\ de obscure legi biologice :

„Cine nu e femeie nu-[i poate da seama cît tragic [i cît amar ar putea
include rubrica aceasta.
Închid ochii – se v\d femei de toate vîrstele, castanii, brune sau blonde,
cu ochii negri ori viorii, cu trupuri de cear\ proasp\t\ ori topit\ în
dogoarea anilor, v\d fete cu iluzia vie]ii în pupile [i legiuni de îmb\trînite
p\[ind coco[ate sub povara unei sentin]e spre o Siberie viscolit\ [i
pustiit\ (...).
Femei una dup\ alta, femei, mereu femei, numai femei [i peste convoiul
lor umbra gigantic\ a aceluia[i ideal de dragoste care le mîn\ din spate,
ca un blestem.
E ciudat cum flac\ra asta sfînt\ a nevoii de dragoste, de cînd s-a pl\m\dit
lumea [i pîn\ acum, le-a uniformizat în a[a chip încît «femeile între ele»
nu mai pot avea una fa]\ de alta nici un fel de secret. (...)
Adev\ratele personalit\]i feminine sînt rare [i aproape invizibile, din
simplul motiv c\ fac parte din lumea b\rb\teasc\. V\zute prin femei,
devin [i ele la fel ca celelalte : acelea[i sprîncene, acela[i surîs, aceea[i
gur\, acela[i gol (...). Citesc c\ în unele ]\ri o mul]ime de femei fac
exerci]ii de tragere la ]int\. Pentru ce ? Pentru crime pasionale ?” 1

În inventarierea tarelor feminine, Ticu Archip rivalizeaz\ cu cei


mai redutabili misogini. {i totu[i, dincolo de asemenea considera]ii –
ce pot fi puse în rela]ie [i cu orgoliul intelectualei individualiste –,
proza [i teatrul acestei autoare scot la lumin\ inten]ii contrare, taxa-
bile – la limit\ – ca feministe. Va fi uitat Ticu Archip con]inutul violent
contestatar al pieselor sale din anii ’20 ?

V.1.4. Scurt preambul teatral : Inelul (1922)


[i Lumini]a (1928). Subversiune, „scandal”, e[ec

Inelul (1922 ; cu premiera în decembrie 1921) [i Lumini]a (1928),


drame burgheze în descenden]a lui Ibsen (amintind de Nora sau de
Casa cu p\pu[i), au contrariat la data punerii lor în scen\ tocmai prin
subversivitatea la adresa unei societ\]i patriarhale. În ambele cortina
cade în momentul cînd pe fundal se aude un foc de arm\ : supremul
gest de protest al unei eroine care, pe deplin ignorate de b\rba]ii din
familie ce-i decid soarta, se retrage astfel într-o t\cere definitiv\. Cu

1. Ticu Archip, „Cîteva rînduri de dragul titlului”, în Adev\rul, an. LI, nr. 16 268,
duminic\, 7 febr. 1937, p. 2.

124
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Lumini]a, pies\ mai „scandaloas\” decît Inelul, autoarea întîmpin\


dificult\]i ; pentru a o vedea reprezentat\ pe scena Teatrului Na]ional,
insist\ ani de-a rîndul : cu greu aprobat\ de Comitetul de lectur\ al
teatrului, piesa e scoas\ de la repeti]ii în februarie 1927, înlocuit\ cu
o alta, a lui Minulescu. Începe o întreag\ tevatur\, surprins\ [i în
Agendele lui E. Lovinescu : prietenii autoarei intervin pe lîng\ per-
soane suspuse (Irina Procopiu, Cella Delavrancea-Lahovary) [i chiar
la Palat pentru ca Lumini]a s\ fie reintrodus\ în programul stagiunii.
Piesa se va juca abia în stagiunea urm\toare, într-o distribu]ie de
excep]ie, cu Maria Filotti, George Calboreanu, V. Valentineanu [i Puia
Ionescu. Premiera din 11 ianuarie 1928 aduce îns\ un e[ec greu de
suportat pentru autoare. „Pres\ catastrofal\ pentru Lumini]a”, noteaz\
Lovinescu în jurnal ; scriitoarea e „complet demoralizat\. Refuz\ brutal
serviciile lui Aderca, amabil”. În cronica pe care o dedic\ Lumini]ei în
Via]a literar\ F. Aderca1 scoate în eviden]\ „conflictul cerebral, dus cu
o logic\ într-adev\r b\rb\teasc\” (în ciuda unor „oarecari lipsuri
tehnice” [i a unui „oarecare «teatralism» în structura personajelor”) [i
opineaz\ consolator c\ „adversit\]ile violente [i uneori vulgare iscate
în pres\ sînt fenomene fire[ti care au întov\r\[it întotdeauna zorile
unui talent excep]ional”. Nefiind dublat de perseveren]\, talentul de
dramaturg al lui Ticu Archip – poate nu „excep]ional” dar, în orice
caz, notabil – va r\mîne f\r\ consecin]e. Aceasta de[i autoarea îi
declar\ lui I. Valerian c\ „se simte mai bine în forma dramatic\” decît
în proz\ [i în ciuda faptului c\ are o concep]ie bine definit\ asupra
construc]iei teatrale [i totodat\ viziune : „Este esen]ial în teatru s\ ai
sim]ul plasticit\]ii. Apoi, aten]ia trebuie îndreptat\ la mi[carea oame-
nilor : s\-i faci pe fiecare s\ se mi[te [i s\ vorbeasc\ dup\ tempera-
mentul propriu ; s\ nu pui nimic de la tine, c\ci atunci încarci scenele
[i falsifici adev\rul”... Ticu Archip va mai ie[i la ramp\ cu o singur\
pies\, Gur\ de leu (1935) – cunoscut\ [i sub alte dou\ titluri, Ecoul [i
Bîlci sentimental –, pîn\ azi nepublicat\ integral2 . „Talent eclatant în
materie banal\” – e verdictul lui E. Lovinescu în Agende.
Ceea ce Lovinescu nume[te „materie banal\” – à propos de teatrul
autoarei – e, de fapt, mai mult decît atît. „Materia” din care se hr\nesc
[i piesele, [i nuvelistica lui Ticu Archip este, într-adev\r, realitatea
„banal\” a unei vie]i burgheze, cu ipocrizia [i meschin\riile ei, dar
straniu impregnat\ de o substan]\ fantasmatic\ [i str\b\tut\ de
premoni]ia unei irealit\]i cînd ademenitoare, cînd angoasante. Con-
flictului de natur\ psihologic\ din Inelul i se suprapune, de pild\, un
conflict metafizic : pe lîng\ ostilitatea oamenilor, eroina mai are de

1. F. Aderca, „Un debut”, în Via]a literar\, an. III, nr. 68-70, 24 decembrie 1927–
21 ianuarie 1928, p. 1.
2. Un fragment din aceast\ pies\ a ap\rut (cu titlul Ecoul) în Revista scriitoarelor
[i scriitorilor români, an. IV, nr. 2, febr. 1930, p. 17. Piesa a fost reprezentat\ –
cu titlul Gur\ de leu – pe scena Teatrului Na]ional din Bucure[ti în stagiunea
1935-1936.

125
Bianca Bur]a-Cernat

suferit [i adversitatea unor for]e oculte ad\postite de un inel legat cu


blestem – unic\ mo[tenire de familie. O puternic\ impresie de mister
st\ruie pe tot parcursul fiec\reia dintre cele trei piese, o nebuloas\
înv\luie gesturile, deciziile personajelor, altminteri riguros motivate :
„explica]iile” se opresc, în mod just, acolo unde începe domeniul
abisalului, f\cînd loc absurdului, gestului aparent gratuit. De ce
provoac\ Suza (în Lumini]a) nefericirea propriei fiice ? De ce eroina
din Bîlci sentimental compune o scrisoare anonim\ aduc\toare de
moarte ? Marea ambi]ie a autoarei a fost, se pare, aceea de a repre-
zenta dramatic greu reprezentabilul : mi[c\rile ce]oase ale incon[tien-
tului. E, de altfel, obsesia central\ a literaturii sale ; e miza sa :

„De copil, am avut o înclinare s\ prind în oameni gesturile l\untrice. Nu


puteam s\ povestesc simplu ce vedeam, fiindc\ înd\r\tul ac]iunii mi se
dezv\luia o alt\ ac]iune a unei c\ptu[eli de gînduri, de inten]ii.
Dintr-un [ir de fapte netede, m\ impresiona, de cele mai multe ori, cea
mai de neobservat. Îmi alegeam t\cerile, lini[tile, care mi se p\reau mai
elocvente decît vorbele.
Am r\mas cu aceast\ sl\biciune : s\ prind în cutia de rezonan]\ sunetul,
înainte s\ loveasc\ timpanul” 1.

V.1.5. Autenticismul anti-solipsist : un posibil duel cu Camil


Petrescu. Tehnici moderne de analiz\ în Colec]ionarul
de pietre pre]ioase (1926) [i Aventura (1929)
A intui „gesturile l\untrice” [i a le traduce apoi în „vorbe” (totu[i
insuficient de „elocvente”, crede scriitoarea) – iat\ Provocarea, al c\rei
r\spuns îl constituie nuvelele citite de Ticu Archip la Sbur\torul,
adunate în Colec]ionarul de pietre pre]ioase (1926) [i Aventura (1929)2.
Scriitoarea recurge aici la tehnici moderne de analiz\, care trebuie s\
fi p\rut insolite în proza româneasc\ a anilor ’20, unde imersiunea în
„apele adînci” ale sufletului nu constituie înc\ o revela]ie3. Abia în

1. D.P., „Cu scriitoarea Ticu Archip despre noul d-sale roman, Soarele negru,
despre art\ [i alte cîteva lucruri actuale”, în Via]a, an. III, nr. 650, 7 febr.
1943, p. 2.
2. Nuvelele lui Ticu Archip vor vedea din nou lumina tiparului abia în 1979, în
Colec]ia „Restituiri” a Editurii Dacia (Cluj), cu o consistent\ prefa]\ a lui
Mircea Muthu. Cele dou\ volume interbelice ale autoarei, Colec]ionarul...
(1926) [i Aventura (1929) nu sînt reluate îns\ în integralitatea lor. Din primul
n-au fost selectate nuvelele D\sc\li]a [i Dialog cu o umbr\, ci doar Colec]io-
narul de pietre pre]ioase [i Maria Boul. Din al doilea n-au fost re]inute Dintr-un
col] de odaie [i Umbra unchiului. Textele cu pricina nu au fost reluate pentru
c\, explic\ îngrijitoarea edi]iei, Maria S. Muthu, sînt „neconving\toare tocmai
prin încercarea for]at\ de epicizare a unei st\ri psihice”. Cu excep]ia Dia-
logului cu o umbr\, textele excluse ar fi meritat totu[i republicate.
3. E. Lovinescu analizeaz\ pe larg în Istoria... sa, exemplificînd prin nuvelele
D\sc\li]a [i Înainte de proces, tehnica introspectiv\ a autoarei, a c\rei origina-
litate consist\ în maniera de instrumentare a sugestiei : „Retrospective, faptele

126
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

anii ’30 triumf\ la noi tipul acesta de proz\, reprezentat la vîrf de


Hortensia Papadat-Bengescu [i de Camil Petrescu, dar [i, pe un alt
palier, de Anton Holban, F. Aderca, M. Blecher sau Mihail Sebastian.
Ceea ce se ignor\ de obicei în discu]iile privitoare la proza interbelic\
de introspec]ie este faptul c\ ace[ti autori ([i al]ii, tot mai des invoca]i :
H. Bonciu, C. Fântâneru, Octav {ulu]iu) opteaz\ pentru analitism pe
fondul unor acumul\ri anterioare de care nu e str\in nici fenomenul
a[a-numitei „proze feminine”. Pe un drum netezit de autoarea Fecioa-
relor despletite, scriitoare ca Ticu Archip, Sanda Movil\, Henriette
Yvonne Stahl, Lucia Mantu, Constan]a Marino-Moscu particip\ înc\
din anii ’20 – în grade variate [i cu mijloace mai mult ori mai pu]in
novatoare – la un proces de remodelare a discursului prozastic autoh-
ton, impulsionînd discret interesul pentru infinitezimalul psihologic.
Noutatea pe care o aduc ele în literatura momentului nu e, prin
urmare, doar o not\ de pitoresc dat\ de tematica specific „feminin\”
abordat\ sau de atitudinea liric-confesiv\. Desigur, intui]ia a jucat,
în cazul lor, rolul determinant, nu con[tiin]a estetic\. Dar ceea ce o
autoare ca Ticu Archip intuie[te Camil Petrescu vine s\ teoretizeze.
Anumite aser]iuni formulate de autorul studiului Noua structur\ [i
opera lui Marcel Proust (1935) ar putea fi foarte bine ilustrate prin
pasaje din Colec]ionarul... [i mai ales din Aventura, c\ci nuvelistica
lui Ticu Archip – al c\rei miez este analiza incon[tientului – merge în
sensul „instaur\rii concretului” prin încercarea de integrare (în discurs)
a fluxului con[tiin]ei, a memoriei involuntare [i a senza]iei înregis-
trate cu acuitate ; altfel spus, ilustreaz\ procesul de „dizolvare” a
„no]iunilor solide”, „instalarea ipoteticului mobil, reorientarea aten]iei
asupra actului originar, promovarea fluidului, a devenirii suflete[ti în
locul staticului, a calit\]ii în locul cantit\]ii”1 . Prozatoarea fascinat\
de „fluidul”, de imprevizibilul psihologic descrie comportamente a
c\ror lips\ de motiva]ie sfideaz\ „determinismul mecanicist”, expe-
rimentînd, dintr-o ambi]ie a autenticit\]ii, stategii discursive cît se
poate de moderne.
E de presupus îns\ c\ Ticu Archip nu ar subscrie tezei camilpetres-
ciene conform c\reia nu se poate „vorbi onest decît la persoana întîi” :

„Ca s\ evit arbitrariul de a pretinde c\ ghicesc ce se întîmpl\ în sufletele


oamenilor, nu e decît o singur\ solu]ie : s\ nu descriu decît ceea ce v\d,
ceea ce aud, ceea ce înregistreaz\ sim]urile mele, ceea ce gîndesc eu.

sînt evocate prin scurte amintiri, scenele actuale înregistrate prin fixarea uno
momente r\zle]e [i secundare, într-un stil precis, pip\ibil, f\r\ poezie, f\r\
mister, dar, printre slabele puncte de lumin\, te invadeaz\ întunericul din
spate, imensa for]\ a incon[tientului, a irealului, a fantasticului, a tot ce nu
e povestit [i care tr\ie[te [i te impresioneaz\ [i te domin\ ca o adev\rat\
realitate” (Istoria literaturii române contemporane, vol. II, Ed. Minerva, p. 215).
1. Camil Petrescu, „Noua structur\ [i opera lui Marcel Proust”, în Revista
Funda]iilor Regale, an. II , nr. 11, noiembrie 1935.

127
Bianca Bur]a-Cernat

Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti, dar aceasta-i realitatea


con[tiin]ei mele, con]inutul meu psihologic. Din mine însumi eu nu pot
ie[i”1.

Aici se despart drumurile celor doi autori congeneri obseda]i de


autenticitatea scriiturii. „Solu]ia” narativ\ schi]at\ în Noua structur\...
este restrictiv\ [i, în plus, nu face decît s\ înlocuiasc\ o conven]ie cu
alta, de vreme ce acelui „eu” proclamat ca instan]\ absolutist\ Autorul
(care î[i joac\ în continuare rolul de „demiurg”) îi poate atribui orice
con]inut sufletesc [i orice biografie. C\ literatura, oricît de obstinat
autenticist\, nu reu[e[te s\ transcrie „realitatea originar\”, ci doar „o
propunere de realitate”, esen]ialistul Camil Petrescu nu e preg\tit s\
accepte. Mai suspicioas\ în privin]a capacit\]ii cuvintelor de a traduce
realit\]i, mai predispus\ la relativizare [i, detaliu semnificativ, mai
dornic\ s\ ias\ din sine îns\[i, Ticu Archip ofer\ (oferise, de fapt) o
alt\ solu]ie de re-prezentare a spectacolului subiectivit\]ii, intuind c\
„unitatea de perspectiv\” se poate realiza, în proz\, [i pe alte c\i decît
prin asumarea unui discurs la persoana întîi [i c\, în fond, literatura
se define[te tocmai ca domeniu al „propunerilor de realitate”, nu al
realit\]ii înse[i. În nuvelele lui Ticu Archip perspectiva îi apar]ine, de
regul\, unui anumit personaj – aproape niciodat\ un alter-ego aucto-
rial –, încapsulat într-un discurs la persoana a treia a c\rui func]ie
este aceea de a transcrie cît mai fidel con]inuturi psihice nonverbale.
Transcrierea cu pricina uzeaz\, în linii mari, de o tehnic\ a sugestiei
[i de o strategie a prezenteific\rii unor percep]ii scoase la suprafa]\
de mecanismul memoriei involuntare2.
Personajele sînt oameni oarecare (cu excep]ia Maestrului din Colec-
]ionarul de pietre pre]ioase), la fel [i „evenimentele” ce servesc drept
cadru [i pretext pentru introspec]ie ; dar autoarea st\pîne[te „arta”
de a transforma ni[te simple instantanee ale vie]ii burgheze în sec-
ven]e revelatorii. Într-o cronic\ dedicat\ volumului Aventura, F. Aderca
remarc\, în plus, „o curiozitate nes\]ioas\ pentru subiectele socotite
îndeob[te penibile, resping\toare [i chiar meschine” – rod al unei
„animozit\]i furioase împotriva dulciurilor literare”3.
În „faptul divers” se întrez\resc contururile unei lumi de fantasme.
Astfel, vizita unei tinere în apartamentul închiriat al iubitului ei
ajunge s\ semene cu o descindere într-un spa]iu infernal unde obiec-
tele, agresive, deschid „guri (...) de Moloch” (R\mas bun) ; o simpl\
pan\ de curent ia propor]iile unei catastrofe (Decor Grand-Guignol) ;

1. Ibidem.
2. Izabela Sadoveanu se în[al\ atunci cînd afirm\, într-o cronic\ altminteri
favorabil\ dedicat\ Colec]ionarului..., c\ Ticu Archip „a trecut la compozi]ie
f\r\ s\ se preocupe de c\p\tarea tehnicei” (Adev\rul literar [i artistic, an. VII,
nr. 287, duminic\, 6 iunie 1926, p. 2).
3. F. Aderca, în Bilete de papagal, an. II, nr. 312, duminic\, 10 febr. 1929, p. 4.

128
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

un azil de b\trîne pare o terifiant\ anticamer\ a mor]ii (În azil). Un


gest absurd, o stare de spirit sau o neîn]elegere oarecare cap\t\ [i
relief [i amplitudine ; în spa]iul banalit\]ii depline se ivesc bre[e ce
las\ s\ se vad\ ceva din filmul (uneori fantastic al) unor pasiuni,
frustr\ri ori aspira]ii neexprimate.
Dintr-o c\l\torie cu trenul a insignifiantului Toader prozatoarea
scoate, în Haine noi, suflete vechi, o adev\rat\ aventur\. Protagonistul
e un b\rbat între dou\ vîrste, celibatar, care – deducem – ia hot\rîrea
de a pleca în str\in\tate pentru a-[i g\si, fie [i tardiv, un rost al s\u.
Nu i se întîmpl\ nimic ie[it din comun nici în cursul acestei c\l\torii,
cum nu i s-a întîmplat nici de-a lungul celor cincizeci de ani ai s\i,
inutil consuma]i ; „evenimentul” pe care îl tr\ie[te acum este un soi
de revela]ie – ce nu atinge pragul deplinei con[tientiz\ri – a imposi-
bilit\]ii de a dep\[i fatalul vid evenimen]ial. Nara]iunea opereaz\ un
decupaj aparent arbitrar în biografia personajului : începe abrupt cu
o ultim\ examinare în oglind\ înaintea plec\rii [i se încheie tot abrupt
pe fondul unor imagini indiferente pe care Toader le înregistreaz\
mecanic în diminea]a de dup\ c\l\torie, în or\[elul francez unde a
ajuns. Nuvela se articuleaz\ din secven]ele imagistice percepute, în
priz\ direct\, de personaj – descrip]ia lor e pur gratuit\ [i centrat\
maniacal pe am\nuntul pu]in semnificativ. Tot acest [uvoi de imagini,
unde se amestec\ – iar\[i cu o arbitrarietate simulat\ – [i flash-uri
ale memoriei, constituie, în sine, o „aventur\”, la cap\tul c\reia se
deseneaz\ psihologia omului plictisit. Naratologic, nuvela e impecabil
construit\, cu cîteva subtilit\]i de adîncime ; de pild\, personajul nu
este privit nici o clip\ din afar\, înf\]i[area lui exterioar\ e perceptibil\
exclusiv în secven]a în care el însu[i se prive[te în oglind\.
În aceea[i categorie a faptului banal convertit, gra]ie introspec]iei,
în eveniment revelatoriu1 se include [i nuvela Dintr-un col] de odaie,
de ast\ dat\ – prin excep]ie ! – la persoana întîi (neavînd îns\ nimic
de-a face cu literatura confesiunii, ci cu ipostaza unui „eu experi-
mental”). Naratorul e un tîn\r domn mizantrop care, invitat la o
petrecere unde se danseaz\ pe „ritmul unui jazzband congestionat”,
urm\re[te cu privirea, din col]ul s\u retras, silueta unei femei. Punc-
tul de observa]ie este fix – personajul-narator nu-[i schimb\ locul de
la începutul pîn\ la sfîr[itul nuvelei –, statism contrabalansat de
dinamismul consemn\rii unor frînturi de via]\ interioar\. Spa]iul
exterior personajului, vizualizat cu acuitate de geometru, e absorbit
de o subiectivitate lacom\ de imagini :

1. „O nuvel\ a d-rei Ticu Archip nu este propriu-zis o poveste : e un moment


sufletesc. Rezumat\, anecdota sa nu ar avea nici m\car dimensiunile unui
fapt divers. Un gest, o inten]ie vag\ de ac]iune, o mi[care interioar\, care nu
se tr\deaz\ pentru privitori decît într -un surîs sau o grimas\ – iat\ aproape
întreg cadrul nuvelei” (Mihail Sebastian, în Cuvântul, an. V, nr. 1376, mar]i,
19 febr. 1929, p. 1).

129
Bianca Bur]a-Cernat

„Din col]ul meu de odaie se vedea a[a de pu]in : în fa]\, m\su]a cu placa
de onix cr\pat\ într-un col], vopsit\ barbar într-altul ca s\ ascund\ un
[ir de pete [i zgîrieturi, m\ f\cea s\-mi strîng picioarele [i s\ stau
incomod [i chircit ; în stînga o oglind\ medalion îmi aducea din cînd în
cînd un spate geometric de femeie slab\.
Pe ea a[ fi vrut s-o v\d în lucirea sticlei. N-ar fi fost ea, ar fi fost imaginea
ei [i imaginea ei de acolo din oglind\ ar fi fost o reproducere slab\,
imperfect\ a femeii de lîng\ mine, din fotoliu (...)”1.

(Se poate identifica aici [i o punere în abis a strategiei de observa]ie


la care autoarea recurge frecvent : realitatea e de dou\ ori filtrat\ :
prin lentila unui narator-observator impersonal [i prin intermediul
unui personaj-oglind\.)
Meandrele unei psihologii contorsionate, înclinate s\ refuze reali-
tatea imediat\ în beneficiul uneia închipuite, se las\ descifrate în
acest joc relativizant al imaginilor – reale [i virtuale deopotriv\ –
reflectate într-o oglind\. Fascineaz\ imaginea îndep\rtat\, deformat\
a obiectului, nu obiectul însu[i, aflat chiar în proximitate. Foarte
puternic\ aceast\ sugestie a unei treptate desprinderi de real ! Real a
c\rui aparen]\ repulsiv\ e figurat\ metonimic prin „m\su]a cu placa
de onix cr\pat\ într-un col]”. Personajul se simte agresat de obiectele
inestetice din înc\pere, nervozitatea sa fiind, la prima vedere, exa-
gerat\ ; senza]ia de inconfort are leg\tur\, de fapt, cu prezen]a femeii
urm\rite în oglind\, despre care cititorul nu afl\ de la bun început c\
a fost amanta mizantropului personaj. Cu destul\ fine]e psihologic\
e pus\ în scen\ aceast\ situa]ie absurd\ : b\rbatul nu se poate ridica
de pe scaun s\ o salute pe fosta amant\, la sfîr[itul seratei, pentru c\
a pierdut un buton de la man[et\ – „Ar fi fost indecent s\-i s\rut mîna
cu man[eta descheiat\”.
Nuvelele lui Ticu Archip au, mai toate, un asemenea final nea[tep-
tat. Adesea identitatea personajului sau motivul pentru care acesta
se g\se[te într-o anume situa]ie se dezv\luie abia la sfîr[it – asta
atunci cînd am\nuntele nel\murite nu r\mîn definitiv „sub pecetea
tainei”. În nuvela Înainte de proces avem acces la gîndurile unui
personaj pe care aparen]ele îl arat\ ca pe un om respectabil [i cum-
secade ; ce caut\ îns\ în anticamera Prefecturii Poli]iei ar fi dificil de
anticipat. În mintea „domnului cu p\rul înc\run]it pe tîmple” (altfel,
f\r\ nume) se întretaie amintiri haotice [i frînturi din dialogurile –
unele absurde – purtate în jurul s\u sau înregistrate, arbitrar, mai
demult. Mecanismul de asociere a unor senza]ii prezente cu imagini
aduse la suprafa]\ de aluviunile memoriei intens colorate afectiv
este excelent transpus discursiv. Fraza sincopat\, aluvionar\, juxta-
punînd în mod voit incoerent imaginile, încearc\ s\ reproduc\ fluxul

1. Ticu Archip, „Dintr-un col] de odaie”, în Aventura, Tipografia „Lupta” – Nicolae


Stroil\, Bucure[ti, 1929.

130
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

con[tiin]ei. Iat\ cum simpla sonoritate a unei propozi]ii f\r\ impor-


tan]\ rostite de un necunoscut declan[eaz\ o avalan[\ de amintiri :

„«Ba înc\ s-a împiedicat într-un co[ de trestie putred\...», vocea tîrgove-
]ului care istorisea boala se suprapunea vocii lui însu[i.
Întocmai ca omul care venise la doctor, ar fi putut [i el s\ spun\ gestul
neînsemnat al lui Leni cînd piciorul ei mic se împiedica în col]ul unui
covor întors, gestul de gra]ie ciudat\ [i curioas\ închidere a pleoapelor
cînd îi servea supa la mas\, cînd î[i rezema capul pe spatele fotoliului
sau cînd întindea mîna deasupra unui [ervet alb al feti]ei care îi lustruia
unghiile în fiecare vinere, la unsprezece, înaintea prînzului... [i groaza...
groaza cu care o a[teptase într-o miercure seara cu ochii pe geam, cu
samovarul sfor\ind pe mas\, iarna... într-o iarn\ cumplit\, cînd n\me]ii
albi mai înal]i ca gardurile cele mai înalte, înghe]ase toate pisicile negre
ale ora[ului... toate : ie[ise a doua zi, s-a plimbat cu sania [i din fiecare
gr\mad\ alb\ str\pungeau capetele în]epenite de hiene mici, picioarele,
cozile ca o prevestire stranie, amar\, t\iat\ în mii de buc\]i”1.

În derularea lor alert\, asemenea imagini fac s\ înfloreasc\ b\nuiala


unei întîmpl\ri teribile – cadavrele pisicilor negre, mai ales, „în]epe-
nite” în z\pad\ „ca o prevestire (...) amar\”. Între atîtea sugestii
sumbre, flash-uri insistente lumineaz\ chipul unei femei, Leni, so]ia
domnului din anticamera Prefecturii Poli]iei : Leni în fa]a vitrinei unui
magazin cu cravate b\rb\te[ti, Leni în ipostaza de tîn\r\ so]ie r\sf\-
]at\, Leni plictisit\ [i indiferent\. La un moment dat, seria acestor
„fotografii” cu Leni se întrerupe, f\cînd loc unor secven]e ce nu au
nici o leg\tur\ cu gîndurile anterioare ale personajului ; domnul
c\runt î[i aminte[te, de pild\, c\ a v\zut într-o zi în curtea unui vecin
doi copii amuzîndu-se cu o pisicu]\ ro[cat\ care alerga dup\ un
ghem de hîrtie – fiecare detaliu e supradimensionat, cum supradimen-
sionat\ e înc\p\]înarea cu care se concentreaz\ asupra acestei scene.
„Secretul” domnului cumsecade înduio[at de jocul unor copii iese la
iveal\ abia la final : personajul [i-a ucis so]ia [i retrospectiv gestul i
se pare lui însu[i absurd.
Sub semnul incomprehensibilului [i al „scandalului” moral st\ [i
infidelitatea turcoaicei Hadidge care, ie[ind la vreme de sear\, cu un
copil mic în bra]e, s\ cumpere smochine [i migdale de la o dughean\
de dincolo de podul Galatei, cedeaz\ unui necunoscut, european,
întîlnit întîmpl\tor pe drum, f\r\ s\ par\ con[tient\ de gravitatea
gestului s\u. Stranietatae rezult\ – [i aici, ca în multe dintre situa]iile
epice imaginate de Ticu Archip – din absen]a motiva]iei ra]ionale a
ced\rii. Posesiunea frust\, pe un maidan murdar, se consum\ la
cap\tul unui întreg ritual al „urm\ririi” printr-un Istanbul modern [i
exotic în egal\ m\sur\, pe str\zi aglomerate, pe unde circul\ tramvaie,
camioane, c\rucioare de marf\, apoi printr-un labirint de str\du]e

1. Ticu Archip, „Înainte de proces”, în Aventura, edi]ia citat\.

131
Bianca Bur]a-Cernat

l\turalnice, sub privirile uimite ale turcilor pironi]i în pragul casei –


pentru care plimbarea femeii musulmane în compania unui domn
european e un fapt scandalos. Descris în detaliu, parcursul acestei
neobi[nuite preumbl\ri e v\zut, pe rînd, din perspective diferite : prin
ochii domnului european, din timp în timp prin ochii copilului, pe
jum\tate adormit, prin aceia – impersonali – ai personajului colectiv
[i, la anumite intervale, din unghiul naratorului omniscient. Un abil
controlat [i foarte modern, pentru anii ’20, pluriperspectivism. În
mod sugestiv, dintre toate personajele nuvelei numai turcoaicei nu i
se atribuie, nici un moment, perspectiva evenimentelor – truc tehnic
gra]ie c\ruia interioritatea lui Hadidge r\mîne secret\ pîn\ dincolo de
ultima fraz\ a textului. Este Hadidge doar trup-obiect al dorin]ei [i
deci orice încercare de analiz\ a reac]iilor sale s-ar dovedi superflu\ ? !
Aparent da. V\zut\ exclusiv din exterior, mai ales prin prisma perso-
najului masculin, femeia aceasta e o întrupare a indiferen]ei animale ;
nimic nu o impresioneaz\, totul i se pare firesc : dup\ ce s-a l\sat
posedat\ de un necunoscut, la marginea ora[ului, î[i al\pteaz\ copilul
în timp ce amantul întîmpl\tor o prive[te contrariat [i, cu aceea[i
dezinvoltur\, pomene[te la desp\r]ire de so]ul ei, Sabri Ismail. Dac\,
îns\, citim mai cu aten]ie pasajul în care turcoaica [i domnul necu-
noscut se z\resc reciproc în mul]ime, g\sim la Hadidge tr\s\turile
unei Messaline moderne ; amoralismul ei nu e amoralismul unui
suflet cu totul lipsit de complica]ii, Hadidge e o libertin\ fascinant-
-demonic\. În acest sens, foarte fine sugestii se strecoar\ într-o
secven]\ în care personajul-privitor (domnul european) descoper\ c\
e el însu[i privit :

„Trecuser\ pe lîng\ el dou\ globuri în care v\zuse, da, se v\zuse, ca în


dou\ mici oglinzi sferice, perfecte, a[a de nev\t\mat, de conturat [i de
clar !... Oricine ar fi admirat ochii lui Hadidge, chiar de nu s-ar fi g\sit în
ei, f\r\ îndoial\ c\ i-ar fi admirat, îns\ altfel : mai neapropiat, mai
impersonal, mai obiectiv... dar ochii în care te vezi a[a cum e[ti, cu
p\l\ria pe cap, surîsul pe gur\, ochii aceia ca s\ te dea a[a au trebuit s\
te priveasc\ într-un anumit fel, s\ te priveasc\ neobi[nuit de intens [i
foarte de aproape, a[a de aproape ca [i tu s\ te po]i privi în ei”1.

Minu]ioasa analiz\ se asociaz\ adesea, în nuvelele lui Ticu Archip,


cu sugerarea unei atmosfere stranii, predominant crepusculare, care
o arat\ pe autoare ca pe o adept\ a estetismului decadent. Drept
dovad\ gustul pentru decorurile ce amestec\ fastul [i ruina, interesul
aproape „clinic” fa]\ de cazurile de excentricitate psihic\ [i fa]\ de
pitorescul monstruozit\]ii, recuren]a unei teme ca nebunia sau atrac-
]ia imaginarului thanatic. La un conac ce se profileaz\ pe un fundal
gotic gelozia unei boieroaice prematur senilizate „reînvie” umbra riva-
lei care murise în urm\ cu dou\zeci de ani (D\sc\li]a). Un preot

1. Ticu Archip, „Aventura”, în volumul cu acela[i titlu, ed. cit.

132
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

catolic ucide, în biseric\, o femeie str\in\ pentru c\ „adusese în ochi


Mediterana copil\riei lui [i în buze carnea, sucul de portocal\ fraged\
[i coapt\” (Fapt divers). Peste tot, în nuvelele lui Ticu Archip, excesele
pasionale se învecineaz\ cu absurdul [i cu patologicul, f\cînd obiectul
unei analize reci, întreprinse cu o curiozitate de mizantrop. De mare
efect este, în Maria Boul, spectacolul descompunerii privit prin ochii
unei fiin]e primitive, servitoare într-o cas\ boiereasc\ p\r\ginit\,
despre a c\rei st\pîn\ decrepit\ se crede c\ [i-a ucis, cu ani în urm\,
so]ul. Casa locuit\ de cucuvele [i de cele dou\ femei cu min]ile
r\t\cite e descris\ în tonul unui lirism sobru ; melancolia îmblînze[te
pe alocuri liniile unei gravuri sepulcrale :

„Zi de zi în casa cu Maria Boul putrezea alt\ bucat\ de via]\. Numai ea,
mic\, neagr\ [i adus\ de spate, tîrîndu-[i t\lpile groase [i cr\pate ca
ni[te c\r\mizi prost arse, p\stra aceea[i vîrst\. (...) Umbra pa[ilor ei pe
parchet era singura urm\ de via]\ din cas\. Peste tot p\turile de praf se
a[ternuser\ cu o grab\ de îngropare timpurie. Tablourile, vasele, florile,
tablourile – toate împreun\ cu nevasta domnului luaser\ culoarea p\mîn-
tului”1.

În Colec]ionarul de pietre pre]ioase (proz\ ce d\ [i numele volu-


mului din 1926) un Maestru alchimist, într-un sat imaginar de la
marginea m\rii – Gio –, transform\ în rubin o pic\tur\ din sîngele
unei fete cu alur\ de lunatic\ [i, aflat\ ca sub o vraj\ rea, fata se
stinge. E ceva eliadesc – avant la lettre – în aceast\ nuvel\ în care
fantasticul ]î[ne[te nea[teptat din cotidianul anost, anun]at de tem-
peratura unei zile toride [i de un mesager obscur, tîn\rul Florea
Dr\gan, asistentul unui colec]ionar de pietre pre]ioase. Sub înf\]i-
[area unui „mamifer stîlcit [i neputincios” se camufleaz\ un agent al
unei lumi miraculoase coborît, conform unui scenariu ocult, într-o
lume desacralizat\ ; Florea Dr\gan am\ge[te dou\ tinere turiste care,
plictisite de via]a de la hotel [i de vilegiaturi[tii „parveni]i, cu bijuterii
false”, accept\ o escapad\ la Gio, unde un Maestru „d\ putere de
via]\ pietrelor” [i unde simpla contemplare a nestematelor poate
provoca viziuni. Acesta este începutul unui traseu ini]iatic pres\rat
cu „semne” ale p\trunderii pe un alt t\rîm. Cele dou\ neofite se
adîncesc tot mai mult într-o atmosfer\ crepuscular\, care le face s\
simt\ c\ „moartea e o glum\”. Spre casa cu trepte de agat ce ad\pos-
te[te fabuloasa colec]ie de pietre pre]ioase – rubine din Peru [i Siam,
perle rare, al\turi de o cup\ „asem\n\toare aceleia în care a plîns
so]ia lui Carol Quintul de ciud\ c\ nu i-au fost d\ruite cele cinci
giuvaere” – se ajunge pe un drum cu primejdii, prin vînt [i cea]\ :
„Parc\ n-ar urla numai o mare, parc\ ar urla oceanele toate”, atmosfer\
perfect interiorizat\ de una dintre cele dou\ eroine. Ciudat este c\

1. Idem, „Maria Boul”, în Colec]ionarul de pietre pre]ioase, Tipografia „Lupta”-


Nicolae Stroil\, Bucure[ti, 1926.

133
Bianca Bur]a-Cernat

nara]iunea fantastic\ include, în Colec]ionarul de pietre pre]ioase,


secven]e introspective, tot mai dense pe m\sur\ ce se apropie dezno-
d\mîntul. Din cauza acestei atipice combina]ii, nuvela a putut p\rea,
pentru unii comentatori, o alegoric\ poveste sentimental\ mai degrab\
decît o nuvel\ fantastic\1.
Cele dou\ volume de nuvele ale lui Ticu Archip au fost întîmpinate
elogios de cî]iva scriitori [i critici, apropia]i ai autoarei : Camil Petrescu2
[i Hortensia Papadat-Bengescu3, la fel E. Lovinescu [i F. Aderca4. Dar,
cu unele excep]ii (Izabela Sadoveanu, Mihail Sebastian), Colec]ionarul
de pietre pre]ioase [i Aventura – dezavantajate [i de faptul c\ au
ap\rut la o editur\ obscur\ – nu au avut ecou dincolo de cercul
Sbur\torului, nu au intrat cu adev\rat în circuitul literar. A[a se
explic\ de ce aceast\ proz\ inovatoare, care ar putea fi trecut\ f\r\
ezit\ri la activul modernismului nostru literar interbelic, este ast\zi
cu des\vîr[ire ignorat\ sau plasat\ printre „curiozit\]ile” epocii.

V.1.6. Capcanele romanului „obiectiv”. O trilogie neterminat\ :


Soarele negru (1946, 1949)
Capacitatea inovativ\ a lui Ticu Archip nu se aliaz\, din nefericire, cu
ambi]ia alerg\torului de curs\ lung\. Scrie greu [i cu intermiten]e,
inhibat\ de o autocenzur\ prea sever\. Pe E. Lovinescu îl indispune
deseori, citim în Agende, obiceiul ei de a promite c\ va citi în cenaclu
un text nou [i de a amîna apoi luni întregi. Scriitoarea afirm\ undeva
c\ îi „lipse[te patima tiparului [i a vitrinei”5. E adev\rat : pîn\ în 1946
nu mai public\ nici un volum. Lucreaz\ un deceniu [i jum\tate la un
proiect fabulos, o trilogie romanesc\ numit\ – nervalian – Soarele
negru, din care public\, la r\stimpuri, fragmente prin reviste literare.
Cite[te pagini din acest roman [i la cenaclu, înc\ de prin 1929, dar
f\r\ succesul pe care îl avuseser\ nuvelele. „Impresie de obi[nuit [i
mediocru”, noteaz\ Lovinescu.
Romanul, conceput dup\ un plan îndr\zne], urma s\ fie o fresc\ a
vie]ii burgheze de dup\ 1918, ac]iunea unui prim volum, Oameni,
petrecîndu-se în prima jum\tate a anilor ’20. Întrebat\, prin 1943,
cînd are de gînd s\ publice romanul de mult anun]at, autoarea r\spunde
cu senin\tate c\ înc\ mai are de lucrat la volumul al doilea (Zeul) :

1. T. Vianu, în Gândirea, an. VI, nr. 3, aprilie 1926, p. 137-138.


2. Camil Petrescu a consemnat în Cetatea literar\ (febr. 1926) apari]ia primului
volum de nuvele al autoarei.
3. Vezi Sbur\torul, an. IV, nr. 1, martie 1926, p. 6.
4. F. Aderca îi ia ap\rarea scriitoarei în urma articolului negativ publicat de
Tudor Vianu în Gândirea la apari]ia Colec]ionarului... În afar\ de „s\r\cia
viziunii”, Vianu îi repro[a autoarei c\ „scrie r\u”, într-o „limb\ nefireasc\” ce
„pare o stîngace traducere”. Aderca riposteaz\ ferm în articolul „Un critic [i o
nuvelist\”, ap\rut în Sbur\torul, an. IV, nr. 4, iunie 1926, p. 60.
5. D.P, în Via]a, interviul citat.

134
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

„M\ uit cîteodat\ la gr\mada de foi scrise [i date la o parte. Dac\ a[ fi


tip\rit tot materialul acela, cu cîteva rectific\ri, a[ fi dat la iveal\, pîn\
acum, cîteva romane. Dar nimic nu mi se pare mai de temut în cariera
unui scriitor decît o vedere aruncat\ înd\r\t cu mustr\ri pentru un
subiect care i-a sc\pat” 1.

Partea cea mai rezistent\ a trilogiei – la o (re)lectur\ actual\ – este


volumul din 1946, Oameni 2, roman masiv, „obiectiv”, situat de anu-
mi]i critici într-o descenden]\ rebrenian\ 3. {erban Cioculescu afirm\
c\ meritul esen]ial al romanului e acela de a contribui la „smulgerea”
prozei noastre din „fund\tura” (termenul îi apar]ine criticului) „ale-
xandrinismului epic postproustian”4 . Iar Vladimir Streinu remarc\
„îndemînarea (...) de a se mi[ca în ceea ce am numit cîndva «romanul-
-roman», spre deosebire de specia mutant\, atît de cultivat\ în ultimul
timp, a romanului-autobiografic, a romanului-analiz\ sau a roma-
nului-eseu”5. Amîndoi subliniaz\ distan]a pe care o ia autoarea fa]\
de scriitura autoscopic\, practicat\ de majoritatea prozatoarelor noas-
tre interbelice. {i, evident, amîndoi risc\ enorm sugerînd o ierarhizare
valoric\ a diferitelor formule romane[ti. Dup\ cum, atunci cînd com-
par\ proza din Oameni cu proza mai veche a autoarei, cel dintîi risc\
o valorizare tematic\, observînd c\, din fericire, Ticu Archip [i-a

1. Ibidem.
2. Romanul fost acceptat de Al. Rosetti la Editura Funda]iei Regale pentru
Literatur\ [i Art\, se pare c\ în urma unei interven]ii a lui Ion Barbu. Într-o
scrisoare din octombrie 1945 poetul-matematician îi trimite lui Ticu Archip
ve[ti de la editor, al\turi de o bucluca[\ declara]ie de amor :
„Ne-am întîlnit la Cap[a. E impresionat de romanul t\u. (...)
În scurt, romanul e sub tipar. Am cuvîntul lui [i autoriza]ia de a-]i împ\rt\[i
imediat acest fapt nu promisiune.
Dac\ îmi dai voie (memoria mea, cam indiscret\, îmi spune c\ mi-ai [i dat-o),
voi veni mîine, joi, la 4 1 s\ te între]in de soarta unui alt roman, paralel cu cel
scris. Capitolul curent e în c\utarea unei concluzii fericite. Trebuie s\-]i spun
c\ am c\utat [i zilele acestea, cum caut de cîtva timp, s\ dezleg taina unor
farmece f\r\ vîrst\, generatoare de raze nev\zute [i reci, ca unele metale din
meteorii c\zu]i, de dincolo de Uran [i Neptun. (...)
E de necrezut cum cîteva tufe de argint sem\nate în pletele Venerii îi adîncesc
caracterul ei sacru [i vecinic. Dac\ ar fi s\ m\ stabilesc ca poet elegiac, toate
accentele lirei mele ar merge c\tre aceast\ frumuse]e mai reflexiv\, mai
adunat\ [i cu atît mai patetic\, a anilor... cincizeci. Elvirele romantismului
aveau, se pare, 27 de ani. Cum n-au v\zut poe]ii cît\ vulgaritate «distinge»
tinere]ea ? Mai întîi, e prea curent\. Pe cînd o amant\ memorabil\ [i inco-
ruptibil\ ca o bar\ de platin\, nu e a[a, emo]ioneaz\ altfel ?” (Ion Barbu în
coresponden]\, Edi]ie îngrijit\ de Gerda Barbilian [i Nicolae Scurtu, Ed.
Minerva, 1982, vol I, p. 12).
3. Trimiterea la modelul rebrenian este explicit formulat\ în cronicile semnate
de Vladimir Streinu [i de {erban Cioculescu, sigur, cu nuan]\rile de rigoare.
4. „Aspecte epice contemporane”, în Revista Funda]iilor Regale, an. XIII, nr. 12,
decembrie 1946, pp. 100-106.
5. Vladimir Streinu, Pagini de critic\ literar\, edi]ia a II-a, Editura Academiei
Române, Bucure[ti, 2007, vol. II, pp. 279.

135
Bianca Bur]a-Cernat

dep\[it orizontul miniaturistic al nuvelisticii sale (...) [i s-a desf\cut


din negurile unui psihologism minor”. În realitate, renun]area la
subtilitatea tehnic\ a nuvelelor din anii ’20 este o pierdere pentru
noua carte a autoarei, care cap\t\, e adev\rat, anvergur\ tematic\ [i
caracterologic\, dar nu se mai distinge (cum se distingeau textele din
Aventura, mai ales) prin disponibilitatea inovatoare. Pe anumite por-
]iuni, sugestiile analitice de profunzime sînt înlocuite de „clasicul”
procedeu al relat\rii, descrip]iei [i explic\rii gîndurilor personajului.
Pluriperspectivismul exersat de Ticu Archip în cîteva nuvele este pus
între paranteze. Subteranele psihicului uman intereseaz\ acum mai
pu]in (dar intereseaz\ înc\ !), aten]ia deplasîndu-se c\tre via]a social\,
cu variet\]ile ei tipologice.
Va fi voit scriitoarea s\ experimenteze ([i) o proz\ a exteriorit\]ii
tot astfel cum înainte experimentase analiza infinitezimalului psihic ?
Va fi fost descurajat\, ca analist\, de eticheta „psihologismului minor”
aplicat\ nuvelisticii sale ? Se va fi sim]it complexat\ la un moment
dat de „banalitatea” materialului epic cu care lucreaz\ ? Cert este c\
Ticu Archip se retrage într-o t\cere editorial\ prelungit\ tocmai pentru
a scrie o carte „mare”, una despre care s\ nu se mai poat\ vorbi ca
despre o elegant\ dar neglijabil\ bijuterie epic\, produs al unei sensi-
bilit\]i „feminine”. Într-o discu]ie cu Mihail Sebastian, în 1928, d\
impresia c\ se scuz\ pentru faptul de a nu „detesta” proza cu inserturi
lirice1. De asemenea, într-un interviu din 1943 dezvolt\ – pe un ton
culpabil, parc\ – aceea[i idee a par]ialei sale compatibilit\]i cu for-
mula „epicului pur, f\r\ paranteze torturate”, subliniind c\ în roma-
nul la care lucreaz\ s-a str\duit s\ nu fac\ „abuz de analiz\” :

„Sînt o mare admiratoare a epicului pur, f\r\ paranteze torturate. Arta


aceasta, care nu este a mea, m\ încînt\ cu notele ei cîteodat\ senine,
cîteodat\ grave. Epicul pur mi se pare un dar, ca acela al poeziei. Nu e
poet cine vrea. Nici povestitor. Acestui epic se potrivesc evenimentele
mari, cu rezonan]e istorice.
Eu am ales un timp pe care l-am tr\it [i am încercat s\ creez o ambian]\
social\. M-am animat de am\nunte suflete[ti [i descriptive pe care le-am
socotit caracteristice, f\r\ abuz de analiz\, într-o împreunare care s\
strîng\ gest de gest în linii l\untrice” 2.

În acela[i interviu scriitoarea m\rturise[te c\ „din nenorocire” (e


expresia ei !) nu-[i poate cenzura interesul pentru subiecte care, de
obicei, sînt considerate de mic\ importan]\ ; pentru ea, „nu este
subiect care s\ nu fie mare”. Intui]ie just\, dar formulat\ într-o
manier\ prea timorat\.

1. Amyntas (Mihail Sebastian), „Mic interviu cu d-ra Ticu Archip”, în Cuvântul,


an. IV, nr. 1316, miercuri, 19 decembrie 1928.
2. D.P., în Via]a, interviul citat.

136
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

În Soarele negru materialul epic e asem\n\tor cu acela din nuve-


listica autoarei : am\nuntul de via]\ cotidian\. Difer\, în mod esen]ial,
abordarea. Dac\ în nuvele detaliul selectat – uneori cu aparen]\ de
arbitrarietate – era supradimensionat, examinat maniacal, descom-
pus într-o mie de nuan]e secundare, analiza compensînd caren]a
evenimentului propriu-zis, în roman autoarea nu mai procedeaz\
prin supralicitarea anumitor detalii, ci prin acumularea lor. Cu alte
cuvinte, disec]ia am\nuntului e înlocuit\ cu adi]ia de am\nunte.
Unghiul de observa]ie s-a mutat definitiv în exterior ; nara]iunea nu
mai focalizeaz\ asupra unor personaje-oglind\ care mediaz\ distor-
sionat percep]ia realit\]ii, ci asupra realit\]ii înse[i – personajele
devin suprafe]e opace. Totodat\ : camera de filmat se îndep\rteaz\ de
obiect, în c\utarea unghiului adecvat din care s\ se poat\ vedea
grupuri de oameni, nu doar personaje autonome. Vladimir Streinu
remarc\ în romanul lui Ticu Archip, al\turi de larga cuprindere a
perspectivei, „[tiin]a (...) de a conduce mi[carea grupurilor”1. Se observ\
aici, f\r\ dubiu, experien]a dramaturgului : autoarea î[i cunoa[te
perfect personajele – nici o inadverten]\ de atitudine nu le anuleaz\
coeren]a –, las\ impresia c\ le vede aievea, în mi[care, în interac]iune,
antrenate în conflicte clar definite [i evoluînd în secven]e intens
dramatizate.
Nutrit, f\r\ îndoial\, [i din anumite experien]e directe ale autoarei,
foarte bun\ observatoare a burgheziei provinciale, romanul nu e totu[i
autobiografic, în ciuda unei vagi apropieri de personajul Olga. Reti-
cen]a scriitoarei în privin]a denud\rii propriei intimit\]i nu se dez-
minte nici aici. Cum nu se dezminte nici pesimismul s\u, creator de
sumbre tablouri ale vie]ii sociale. Revin, de asemenea, în Soarele
negru, vechile fantasme crepusculare, amplu desf\[urate în nuvele.
În mod straniu, de[i ac]iunea din Oameni se deruleaz\ în epoca de
efervescen]\ a anilor ’20, pentru care emblematic\ ar fi mai degrab\
o imagine auroral\, atmosfera romanului are ceva pre-apocaliptic [i e
cu atît mai bulversant\ cu cît personajele, cu foarte mici excep]ii, par
a face abstrac]ie de ea. Cel dintîi volum al trilogiei are ca decor un
ora[ de provincie de pe Valea Prahovei, a[ezat într-o zon\ petrolifer\,
într-un peisaj dominat de „schelele negre ale sondelor” [i de „mirosul
de funingine [i p\cur\ încins\”. În primele pagini ale romanului
r\zbat deja acordurile unui mar[ funebru, împreun\ cu zvonul suici-
dului suspect al unei femei – întîmplare ale c\rei dedesubturi vor fi
disecate neîncetat în conversa]iile personajelor, de-a lungul celor mai
bine de [ase sute de pagini (în formatul edi]iei princeps).
Nara]iunea nu va decurge îns\ în registrul dramei sentimentale, ci
va scoate la lumin\, pe m\sur\ ce diferite istorii personale prind
contur, un microcosmos social, cu legile sale, scrise ori nescrise, de

1. Vladimir Streinu, op. cit., p. 280.

137
Bianca Bur]a-Cernat

func]ionare. Caracterele se deseneaz\ veridic [i alc\tuiesc – din per-


spectiva moralistului, nu a clinicianului, ca în nuvele – o colec]ie de
„cazuri” despre care s-ar putea spune c\ sînt de resortul acelui tip de
roman consacrat în secolul al XIX-lea : specii de snobi [i de parveni]i,
de demimondene [i de fete b\trîne, de vanito[i lipsi]i de substan]\
sau de matroane filantroape. Cu toate acestea, are dreptate {erban
Cioculescu s\ observe c\

„Personajele nu sînt descrise în felul balzacian, spre a fixa din capul


locului, neuitat, portretele fizice, cu semnifica]ia lor sufleteasc\, dup\
concep]iile fiziognomice lavateriene. Dimpotriv\, absen]a acestor portrete
am\nun]ite ne întîrzie familiarizarea cu chipurile lor, care ni se l\muresc
treptat, prin tr\s\turi fizice mereu ad\ugite, a[a cum [i cele caractero-
logice se des\vîr[esc treptat, în ac]iune”1.

Tipurile umane configurate aici nu au nimic din excentricitatea


personajelor imaginate de autoarea Hallipilor. De altfel, [i cadrul social
e cu totul altul (de[i epoca e aceea[i), extravagan]ele „Cet\]ii vii” ar fi
fost neverosimile în or\[elul din Oameni. „Suflete cu [uruburi”, aceasta
este sintagma prin care scriitoarea denume[te gestica previzibil\ a
personajelor sale de ambe sexe, figuri pitore[ti incapabile de reflexi-
vitate, dar capabile, adesea, de o mare voin]\. Excep]ia o reprezint\
contemplativa Olga, fiin]\ prematur plictisit\ de via]\, marginalizat\
pentru comportamentul s\u neconform cu morala aparen]elor. Privi-
rea de mizantrop a autoarei nu o cru]\ îns\ nici pe ea, înregistrîndu-i –
cu deta[are – la[it\]ile, sl\biciunile. Indecizia personalit\]ii Olg\i e foarte
abil concentrat\ în metonimia mîiinilor „cu degete lungi [i sub]iri (...)
f\cute parc\ din cartilagii, f\r\ oase [i f\r\ voin]\”. Olga e un martor
buimac al destr\m\rii din jurul s\u, dar [i al propriei vie]i destr\mate.
Dup\ un banal e[ec sentimental, tîn\ra cultivat\, absolvent\ de
Universitate, se înc\p\]îneaz\ s\ tr\iasc\ f\r\ scop, în orizontul unei
a[tept\ri nel\murite, sub privirile dezaprobatoare ale mamei [i ale
celor dou\ b\trîne m\tu[i – Zi]a [i Silvia –, exemplare umane culese
dintr-o c\linescian\ „cas\ cu molii”.
La polul opus, Cora Tomasiu, doctori]a venit\ de la Bucure[ti ca
s\-[i fac\ uitat un trecut deocheat, este un extraordinar Rastignac
feminin. Dezam\git\ de înf\]i[area modest\ a ora[ului unde tocmai a
descins, se gînde[te la posibilitatea unei compensa]ii : „M\car de-ar fi
mult\ lume bolnav\ !” Speculînd sl\biciunile unei b\trîne snoabe care
vrea s\ capete faim\ de filantroap\ – redutabila Coana Profira Mur-
geanu –, Cora p\trunde rapid în „lumea bun\” a ora[ului. În planurile
sale de ascensiune intr\ [i un mariaj din interes cu avocatul Mihai
Dr\gescu, un ambi]ios în mizerie [i un coureur de mahala, util îns\
întrucît, u[or manipulabil [i el însu[i dornic de afirmare, se las\

1. {erban Cioculescu, articolul citat.

138
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

convins s\ intre în politic\. Dintr-o stof\ asem\n\toare e croit [i


inginerul Ion Dragomir, director al unei companii petroliere, ini]ial
b\iat s\rac, parvenit la o situa]ie str\lucit\ gra]ie tenacit\]ii [i mai cu
seam\ gra]ie c\s\toriei cu planturoasa Lili, ale c\rei preocup\ri sînt
garderoba [i amorul. Autoarea îi concede lui Dragomir privilegiul
unei anume subtilit\]i – v\dite în nevoia de a se autoconvige sofistic
c\ ]elurile lui nu sînt meschine : „Ceea ce îl atr\sese, de copil, era
cealalt\ magie a puterii : o libertate total\, interioar\, cu dreptul de
a-]i pl\ti orice gînd, orice fantezie, orice sentiment, orice glum\... De
aceea, dorise în tain\ s\ aib\ bani mul]i, f\r\ s\ pre]uiasc\ propriu-zis
averea”. La preten]ioasele petreceri de familie personajul obi[nuie[te
s\ peroreze despre înv\]\mînt, pedagogi, pedagogie [i necesitatea
reform\rii [colii, opiniile sale „s\n\toase” despre educa]ie fiind dez-
min]ite de proasta cre[tere a propriilor odrasle, doi domni Goe la
diferite vîrste [i dou\ perechi de gemene care mo[tenesc platitudinea
emfatic\ a mamei. Menajul familiei Dragomir prilejuie[te savuroase
pagini de observa]ie, nefalsificate prin [arj\ sau printr-o inten]ie
tezist-moralizatoare. Romanul lui Ticu Archip deschide perspectiva
unui vast bîlci al de[ert\ciunilor.
În Oameni chiar [i personajele secundare sînt puternic conturate1 ;
autoarea n-a l\sat nici un caracter la stadiul de ebo[\. Fiecare perso-
naj are un loc bine stabilit într-o mare fotografie de grup : [i Boierul –
b\trîn inofensiv [i bonom –, care [i-a pierdut mo[iile în cazinourile de
pe Coasta de Azur, [i neconven]ionala v\duv\ Frosa Paraschiv, [i
umila domni[oar\ Rob\nescu, fata b\trîn\ cu înf\]i[are de antropoid :

„Din cînd în cînd, vrînd s\ arunce o privire spre b\trîn\, ochii îi c\deau
pe oglinjoara de deasupra [oferului.
Era foarte urît\ : figura lung\, cu maxilarul inferior scos în afar\, se
dezvolta în jos, nasul r\mînînd un detaliu de dou\ puncte, deasupra
gurii care se arcuia proeminent, sub o buz\ ca un clopot.
Sem\na cu o maimu]\. Cînd ie[ea pe strad\, lumea se uita la ea, cu un
aer u[or însp\imîntat.
Înv\]at\ de mic\ s\ fie b\tut\ de tat\-su, care umbla tot timpul beat,
avea un gest al capului ca [i cum s-ar fi ferit mereu, ceea ce o sup\ra pe
Coana Profira.
Împotriva celor care o sf\tuiau s\ n-o mai ]in\ secretar\, Coana Profira
o ap\ra, repetînd pove[ti pe care începuse s\ le cread\. (...)
Voia s\-i dea astfel un fel de str\lucire romantic\ [i misterioas\. În
realitate, Coana Profira o p\stra pentru c\ niciodat\ domni[oara Rob\-
nescu nu ar\tase s\ fi avut alt\ p\rere decît aceea care i se comanda”2.

1. Vezi [i amplul articol al lui Perpessicius (în trei episoade), publicat în Jurnalul
de diminea]\, an. VIII, nr. 625, luni, 23 decembrie 1946, p. 1-2 ; nr. 628, luni,
30 dec. 1946, p. 1 [i 3 ; an IX, nr. 632, luni, 6 ian. 1947, p. 1 [i 3.
2. Ticu Archip, Soarele negru. Oameni, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1983, p. 171.

139
Bianca Bur]a-Cernat

Componenta epic\ a romanului Oameni are o natur\ special\, în


sensul c\ ac]iunea avanseaz\, pe anumite por]iuni, nu atît prin
prezentarea „în direct” a evenimentelor, cît prin discutarea [i disecarea
acestora în lungi secven]e dialogate. Cozerii de salon [i de budoar,
bîrfe ca între prietene, la o cafea, conclavuri de familie, discu]ii politice
între maimarii ora[ului dubleaz\ cursul propriu-zis al ac]iunii, într-o
manier\ neredundant\. Sub acest aspect, romanul lui Ticu Archip se
înrude[te de aproape cu Ciclul Hallipilor, unde Hortensia Papadat-
-Bengescu apeleaz\ din plin la o tehnic\ similar\ de impulsionare a
ac]iunii prin colportaj. Totodat\, cel dintîi volum din Soarele negru
reia o strategie epic\ folosit\ cu succes în Concert din muzic\ de
Bach. Toate firele nara]iunii se înm\nuncheau, acolo, în secven]a
concertului organizat de Elena Dr\g\nescu, anun]at din primele pagini
[i mereu adus în discu]ie de-a lungul romanului. În Oameni întreaga
desf\[urare de for]e epice culmineaz\ cu o fastuoas\ serbare dat\ de
familia Dragomir, în marele parc al casei, cu prilejul inaugur\rii unei
[coli de fete – oper\ a bogatei Profira Murgeanu, la care s-au raliat, cu
speran]a unui profit, mai multe alte personaje : doctori]a Cora Tomasiu
[i avocatul Mihai Dr\gescu, Lili [i Ion Dragomir, notabilit\]i ale ora-
[ului, vechi aristocra]i laolalt\ cu prosp\t îmbog\]i]i. Toate conflictele
[i intrigile de culise prefigurate anterior, toate adversit\]ile sentimen-
tale ori politice se reg\sesc, mult amplificate, în aceast\ scen\ a
serb\rii în care autoarea face dovada talentului s\u de prozatoare
obiectiv\. Spectacolul pe care îl ofer\ o umanitate în deriv\ moral\
atinge aici intensitatea maxim\.
Nu exist\ în Oameni ([i, de altfel, nici în Zeul) – spre deosebire de
romanul Hallipilor – un interes pentru manifest\rile maladivului,
pentru devian]a cvasi-monstruoas\. Nu e lipsit de semnifica]ie, din
acest punct de vedere, nici un anumit detaliu epic : Profira Murgeanu,
boieroaica filantroap\, abandoneaz\ ideea de a construi un sanatoriu,
îmbr\]i[înd-o pe aceea de a înfiin]a o [coal\ de fete, iar Cora, doctori]a
f\r\ voca]ie, demisioneaz\ de la spital pentru a deveni directoare a
noii [coli. Tot astfel, la nivelul viziunii auctoriale, patologicului i se
prefer\ moralul. Umanit\]ii „bolnave” – o umanitate „s\n\toas\” în
mediocritatea sa necon[tientizat\. Snobii [i arivi[tii lui Ticu Archip
sînt burghezi cumin]i, f\r\ complica]ii interioare, c\rora via]a li se
înf\]i[eaz\ simplu, „ca un [ir de trepte ce trebuiau cu orice pre]
urcate”. O atmosfer\ de neagr\ melancolie îi înconjoar\ : melancolia
privitorului mizantrop care constat\ c\ oamenilor autentici le-au locul
oamenii-simulacre, „sufletele cu [uruburi”.
Mai epic, al doilea volum al trilogiei (Zeul), p\r\se[te mediul sufo-
cant al provinciei, urm\rind îndeaproape destinul Olg\i, c\reia o
c\l\torie întreprins\ din plictiseal\ mai întîi la Paris, apoi pe ape
levantine îi prilejuie[te întîlnirea cu un b\rbat „excep]ional”, profe-
sorul Dinu Haralamb, în care unii l-au identificat pe matematicianul
D. Pompei sau pe arheologul Vasile Pîrvan 1. O und\ de sentimentalism
tulbur\ întrucîtva apele romanului.

140
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Volumul al treilea – Via]a –, al c\rui manuscris se pare c\ s-a


pierdut, nu a mai fost publicat niciodat\. Prins\ din urm\ de eveni-
mentele politice ale celei de-a doua jum\t\]i a anilor ’40, scriitoarea
se vede obligat\ s\-[i modifice din mers proiectul, adaptîndu-l noilor
realit\]i [i noilor comandamente ideologice. Ceea ce înseamn\ c\
trebuie s\-[i abandoneze chiar personajele primelor dou\ volume –
recrutate din burghezia „în descompunere” – [i s\ fac\ loc reprezen-
tan]ilor „lumii noi”. În preambulul romanului publicat în 1949 la
E.S.P.L.A., Zeul, autoarea face cîteva preciz\ri adresate „Cititorilor
mei, muncitori”, în fa]a c\rora justific\ – fire[te, în mod conjunctu-
ral – absen]a eroilor proletari din primele dou\ volume : romanul a
fost scris cu mul]i ani în urm\ [i ac]iunea acestuia se petrece înainte
de adev\rata intrare în scen\ a „omului nou”. Adaug\ o scuz\ : „M\r-
turisesc c\ pîn\ acum ochii mei nu v-au privit, a[a ca s\ v\ dea în
scris partea larg\ pe care o merita]i, dar inima mea v-a sim]it totdea-
una” ; [i o promisiune : „Al\turi de pr\bu[irea eroilor din primele
dou\ volume, ve]i citi despre al]i eroi, gata de lupt\. În ei v\ ve]i
recunoa[te” – promisiune onorat\ par]ial, prin nuvela Patul fra]ilor
(1949), în leg\tur\ cu care s-a emis ipoteza c\ ar reprezenta un
fragment din romanul Via]a. Ultimul volum al trilogiei urma s\ fie o
radiografie a vie]ii proletare de dinainte de 1939 ; chiar [i a[a, publi-
carea acestui roman ar fi fost problematic\ în urm\torul deceniu,
cînd reminiscen]ele „mentalit\]ii burgeze” a autoarei ar fi ie[it la
iveal\ în ciuda eforturilor acesteia de a poza în convertit\2.

V.2. Sanda Movil\3. Proza identit\]ilor fictive

V.2.1. Cînd Maria Ionescu scrie literatur\...

„Spre deosebire de so]iile altor scriitori, ele însele scriitoare, eu n-am fost o
des\vîr[it\ admiratoare a tuturor c\r]ilor scrise de so]ul meu. Vreau s\

1. Al. Piru, „Ticu Archip”, în Panorama deceniului literar românesc, 1940-1950,


E.P.L., Bucure[ti, 1968, p. 281 : „Dup\ unele aser]iuni, acest al doilea volum
ar fi autobiografic, înf\]i[înd presupuse leg\turi ale scriitoarei cu matema-
ticianul D. Pompei, dup\ altele (mai plauzibile), Zeul ar fi arheologul Vasile
Pîrvan, iar eroina Igena Floru”.
2. De altfel, imediat dup\ apari]ia celui de-al doilea volum, în 1949, scriitoarei
i se repro[eaz\ c\ [i-a construit personajele negative „f\r\ suficient\ înfierare
critic\” (Vezi articolul lui Petru Comarnescu, publicat în Universul, an. LXVI,
nr. 166, duminic\, 17 iulie 1949, p. 3. [i cronica devastatoare scris\ de Paul
Georgescu tot de pe pozi]iile ideologiei antiburgheze – în Via]a româneasc\,
an. II, nr. 10, octombrie 1949, pp. 284-292). Soarele negru va fi recuperat
foarte tîrziu, odat\ cu reeditarea din 1983, de la Editura Minerva – cu o ampl\
prefa]\ a Eugeniei Tudor Anton.
3. 1900-1970

141
Bianca Bur]a-Cernat

spun c\ scriitorul Sanda Movil\ n-a trecut cu totul sub influen]a dominant\
a lui Felix Aderca, de[i convie]uiau. Nu m-am l\sat chiar legat\ la ochi.”1

Aceast\ declara]ie ar putea p\rea curajoas\, b\t\ioas\ chiar, sco-


]înd în eviden]\ profilul unei scriitoare care las\ impresia c\, în via]a
privat\, [i-ar fi negociat cu suficient\ fermitate independen]a. E doar
o poz\ : Sanda Movil\ pronun]\ aceste cuvinte abia spre sfîr[itul
vie]ii, într-un interviu acordat dup\ moartea lui Felix Aderca, so]ul –
el însu[i v\zut ast\zi ca un scriitor de al doilea plan (de[i în mod
evident original [i foarte activ în lumea literar\ interbelic\) – în umbra
c\ruia a tr\it vreme de patru decenii. Sanda Movil\ n-a avut, în mod
cert, structura unei lupt\toare, ea e exemplul tipic de personalitate
feminin\ timorat\, preg\tit\ pentru renun]\ri, resemnat\ s\ joace
rolul unui personaj de arrière plan ; în tabloul „de familie” al literaturii
feminine interbelice este prezen]a cea mai umil\ [i mai [tears\ – în
ochii contemporanilor s\i [i, cu atît mai mult, în memoria genera]iilor
urm\toare. În tumultul vie]ii literare interbelice, vocea ei s-a auzit
prea pu]in ; n-a intrigat pe nimeni, n-a creat controverse. Activitatea
sa de publicist\, relativ constant\2, a avut mai pu]ine ecouri decît
aceea a altor scriitoare. I-a lipsit aproape cu des\vîr[ire voin]a de a se
face vizibil\, [i-a ascuns cu precau]ie, ca [i cum ar fi protejat în felul
acesta un secret, ambi]ia legitim\ de a scrie literatur\. Insignifian]a
persoanei s-a r\sfrînt [i asupra c\r]ilor, chiar dac\ nu i-a lipsit talentul.
În via]a de zi cu zi scriitoarea se nume[te Maria Ionescu. S-a n\scut
la începutul secolului XX într-un sat din jude]ul Arge[, în familia
unui mic negustor, Ion Ionescu. Despre copil\rie [i despre epoca în
care s-a format, despre cei opt ani (1911-1919) petrecu]i la un liceu-
-internat din Pite[ti sau despre via]a ei de student\ la Litere, în
Bucure[ti, nu relateaz\ aproape nimic în mod direct – au r\mas de la
ea prea pu]ine texte cu caracter memorialistic, iar interviurile pe care
le-a acordat de-a lungul vremii ([i înainte [i dup\ al Doilea R\zboi)
sînt pu]ine [i parcimonioase sub aspectul confesiunii3 . A preferat

1. Am extras acest pasaj dintr-un interviu acordat de autoare, intitulat „Parc\


mi-ar fi ru[ine s\-l contrazic pe Lovinescu”, antologat în volumul Ileanei Corbea
[i al lui Nicolae Florescu, Biografii posibile, volumul I, Ed. Eminescu, 1973.
2. Sanda Movil\ a colaborat la Vremea, R.F.R., Adev\rul literar [i artistic, Via]a
româneasc\, Lumea copiilor, Curierul artelor [.a. Spre sfîr[itul anilor ’30 a
publicat frecvent în ziarul Timpul, la rubrica „Timpul femeii”.
3. Iat\ cum î[i rezum\ scriitoarea, într-un interviu acordat lui Boris Buzil\,
experien]ele anilor de formare : „P\rin]ii mei terminaser\ patru clase primare
[i, ca mul]i al]ii, voiau s\-[i fac\ odrasla «doamn\». Am urmat liceul la Pite[ti,
în plin\ vog\ simbolist\, ecourile curentului atunci la mod\ ajungînd [i în
urbea mea adoptiv\. (...) Profesorul de român\ N.I. Apostolescu, unul dintre
ciracii lui Hasdeu, ne vorbea despre Rimbaud, Mallarmé, Valéry. Cu o impre-
sionant\ tragere de inim\ autodidact\, prinsesem s\ m\ «fran]uzesc» [i eu.
Prin clasa a treia, dup\ ce am citit o vacan]\ întreag\ traducînd cu dic]ionarul
Hanya. Rivalité d’amour de Sienkiewicz, am trecut la t\lm\ciri versificate din

142
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

s\-[i topeasc\ anumite (pu]ine totu[i) experien]e biografice în proza


de tinere]e, mai ales în romanul Desfigura]ii (1935) [i în povestirile [i
nuvelele publicate în periodice în anii ’20-’30, deghizîndu-se astfel în
straiele unor personaje feminine fragile, hipersensibile, melancolice.
Rarele-i m\rturisiri privitoare la perioada adolescen]ei se învîrt în
jurul pasiunii sale timpurii pentru lectur\ sau se refer\ la cele dintîi
încerc\ri literare1. Tîrziu, la o vîrst\ respectabil\, inhibi]iile tinere]ii
fiind de mult l\sate în urm\, scriitoarea începe s\-[i scrie memoriile,
f\r\ a reu[i, din p\cate, s\-[i duc\ la bun sfîr[it proiectul2.
Cî]iva dintre cei care au cunoscut-o pe Sanda Movil\ îndeaproape
î[i amintesc, invariabil, de o fiin]\ pl\pînd\, nu tocmai frumoas\,
exagerat de modest\, strecurîndu-se printre oameni cu dorin]a de a
ie[i cît mai pu]in în eviden]\. Mali]ioas\, Cella Serghi o descrie ca pe
„o mogîldea]\, o femeie mic\, pistruiat\, cu capul mare [i ochii bul-
buca]i”3 [i, aducînd-[i aminte de vizitele sale în casa so]ilor Aderca –
în compania lui Camil Petrescu, a lui Sebastian [i a altor prieteni din
lumea literar\ –, o ridiculizez\ pe scriitoare prezentînd-o insistent în
ipostaza de excelent\ gospodin\, expert\ în preg\tirea musacalei :
amfitrioana participa prea pu]in la discu]ii, preocupat\ s\ serveasc\
la mas\... Lucia Demetrius4 e impresionat\ de sensibilitatea, de inte-
ligen]a, de generozitatea Sandei Movil\, dar [i de faptul c\ aceasta
este victima unor nesfîr[ite tracas\ri familiale provocate de infide-
lit\]ile lui Aderca. Zaharia Stancu scrie cu simpatie despre „feti[cana
m\run]ic\, pu]intic\ la trup, cu obrazul plin de pistrui”5 – pe care a

Saadi, Verlaine [i Leconte de Lisle” (Boris Buzil\, „Oglinzile memoriei”, în


Magazin, an XIV, nr. 663, sîmb., 20 iunie 1970, p. 4).
1. Prima sa încercare în proz\ (datînd de la vîrsta de 14 ani) ar fi fost un început
de roman sentimental (16 pagini cu totul), care s-ar fi numit, naiv, O inim\
zdrobit\ [i ar fi fost semnat Ana Maria Villara.
2. În prefa]a la volumul Desfigura]ii. N\lucile. Via]a în oglinzi (Ed. Minerva,
Bucure[ti, 1990), Eugenia Tudor Anton se refer\ la acest proiect e[uat,
men]ionînd c\ din autobiografia pe care ar fi vrut s\ o scrie Sanda Movil\ au
r\mas numai dou\ pagini (consultate prin bun\voin]a Doinei Lupu-Aderca,
legatara scriitoarei). Tot Eugenia Tudor Anton reproduce, în aceea[i prefa]\,
mai multe scrisori primite de Sanda Movil\ de la prieteni din lumea literar\ –
de la Ticu Archip, Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, Perpessicius.
3. Cella Serghi, Pe firul de p\ianjen al memoriei, Ed. Cartea Româneasc\,
Bucure[ti, 1977, p. 195
4. Lucia Demetrius, Memorii, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2005 – despre S.M. : „o
femeie poate mai scund\ decît mine, cu capul cam mare, cu p\rul ro[cat, cu
fa]a acoperit\ de pistrui, cu ochii enormi de acel c\prui-ro[cat pe care îl au
ro[covanele, cu mîini deosebit de frumoase. Aderca n-avea deloc chip de
evreu, putea fi de orice neam, aceast\ Sanda Movil\ (…) avea tipul classic
semit. Inteligent\, volubil\, amabil\, izbutea prin firea ei s\ te fac\ s\-I ui]i
urî]enia”.
5. Zaharia Stancu, Via]\, poezie, proz\... Confesiunile lui Darie, Edi]ie alc\tuit\
[i îngrijit\ de Corneliu Popescu [i {tefan Stancu Mitroi, Cuvînt înainte de
Corneliu Popescu, Ed. Eminescu, 1975, pp. 53-54.

143
Bianca Bur]a-Cernat

cunoscut-o în ani ’20 în redac]ia revistei Curierul artelor. E. Lovinescu


o înf\]i[eaz\, amuzat, ca pe o „feti[can\ de-o [chioap\, cu un bogat
p\r de un ro[ vene]ian, cu glas alintat, de copil r\sf\]at”1. Criticul
nu-i dedic\ decît cîteva rînduri „feti[canei” timide care, la cenaclu,
accept\ numai dup\ îndelungi rug\min]i s\-[i citeasc\ textele ; dar
rîndurile acestea surprind perfect fizionomia autoarei, diagnosticînd
o deficien]\ – retractilitatea boln\vicioas\ – [i prognozînd, în subtext,
inevitabilul e[ec :

„(...) [i-a fixat locul pe divan, dup\ bibliotec\, pentru a asculta, a visa
sau a [opti în voie, la ad\post. De[i hot\rîte prin bun\ în]elegere dinainte,
lecturile sale se l\sau totu[i precedate de laborioase tratative [i alint\ri
protocolare, în urma c\rora scriitoarea se retr\gea [i mai în fund, în
dosul bibliotecii masive. Nev\zut\, izbutea, în sfîr[it, s\ nu fie nici auzit\.
Versurile i se amestecau astfel cu draperiile în acela[i plan decorativ”.

În aceste condi]ii, pu]ini sînt dispu[i s\ observe – ca Zaharia Stancu –


la timida frecventatoare a cenaclului lovinescian „inteligen]a ascu]it\”
care „îi sclipea în ochi”2.
Sanda Movil\ e prezent\ la întîlnirile s\pt\mînale ale Sbur\torului
începînd cu anul 1922, moment în care este student\ la Facultatea de
Litere [i colaboreaz\ deja, ini]ial cu versuri, apoi [i cu mici articole, la
cîteva publica]ii mai mult ori mai pu]in obscure ca Revista studen-
]easc\, s\pt\mînalul bucure[tean Spre ziu\, Flamura din Craiova
sau Curierul artelor. În revista Sbur\torul debuteaz\ cu un poem,
Oarba, semnat Pieretta Delmonte – pseudonim pe care Lovinescu îl
schimb\ tacit, înainte de a o cunoa[te pe autoare, în... Sanda Movil\.
„Umbr\” fidel\ a so]ului, pe care l-a cunoscut chiar la cenaclu, scrii-
toarea particip\ constant la întrunirile sbur\toriste cît\ vreme Aderca
e în foarte bune rela]ii cu Lovinescu ; de prin 1929-1930 pîn\ prin
1937 [i Sanda Movil\ [i Felix Aderca ocolesc casa criticului...
A[a cum se desprinde din Agendele lovinesciene, portretul Sandei
Movil\ este acela al unei femei prozaice, preocupate de „eterna chestie
a lefei”, de „leaf\ [i slujb\”, de „nimicurile ei birocratice” – „Cu Sanda
Movil\ nu se poate vorbi decît leaf\”... Cînd nu se prezint\ în casa
criticului „ca de obicei, cu chestiuni materiale”, se plînge de rela]iile
ei conjugale tensionate. Lovinescu noteaz\ în jurnal, [i cu amuza-
ment, [i cu mali]ie, repetatele desp\r]iri [i împ\c\ri ale so]ilor Aderca,
comedia permanentelor schimb\ri de domiciliu : „F. Aderca a p\r\sit
definitiv ( !) domiciliul” (4 iunie 1925) ; „Sanda Movil\ are odaie nou\
în ora[” (26 septembrie 1925). Amfitrionul de la Sbur\torul nu-i

1. E. Lovinescu, „Trei mici portrete : 1. Poeta cu so] irascibil. 2. G. Nichita.


3. Sanda Movil\”, în Adev\rul, an 51, nr. 16 268, duminic\, 7 febr. 1937.
2. „În zilele de cenaclu se a[eza sfioas\ într-un col], t\cea, vorbea, inteligen]a
ascu]it\ îi sclipea în ochi” (Zaharia Stancu, „Sanda Movil\”, în Scînteia tinere-
tului, an XXVI, seria a II-a, nr. 6634, joi, 17 sept. 1970, p.1).

144
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

acord\ scriitoarei nici o circumstan]\ atenuant\ ; antipatia e evi-


dent\ – [i deformatoare : „o sim]i rea, absurd\ [i ascuns\” –, culmi-
nînd cu verdictul : „Sanda Movil\ – neant”. Judecat\ nedreapt\, pe
care Lovinescu nu [i-o va revizui niciodat\. Fiin]a modest\ care se
aga]\ de slujbele-i anoste de func]ionar public pentru a-[i putea
continua studiile universitare nu g\se[te prea mult\ în]elegere în fa]a
ironicului critic. Totu[i, diaristul consemneaz\ sec, la un moment dat
(septembrie 1924), faptul c\ a ajutat-o pe tîn\ra scriitoare s\ ob]in\
un concediu de la Teatrul Na]ional, unde lucra ca secretar\. În peri-
oada cu pricina, în toamna anului 1924, autoarea î[i preg\tea pentru
a doua oar\ examenul de licen]\, dup\ e[ecul de la sesiunea din var\,
[i îl vizita des pe Lovinescu pentru a-i cere c\r]i. Nu va ob]ine licen]a
în Litere nici în 1924, nici mai tîrziu. Dup\ încheierea studiilor, se va
angaja ca func]ionar\ la Ministerul Instruc]iunii Publice, slujb\ obscur\
ce nu-i va altera, totu[i, prin for]a rutinei, prodigioasa facultate con-
templativ\.

V.2.2. Împotriva prozaismului diurn. Estetismul evaziunii

Literatura acestei autoare se dezvolt\, s-ar zice, dintr-o perseverent\


opozi]ie fa]\ de prozaismul diurn. Scriind, deschizînd supapele fan-
teziei, Sanda Movil\ î[i ia revan[a împotriva fiin]ei terne care este ea
îns\[i în via]a de zi cu zi. Scrie ca s\ tr\iasc\ o alt\ via]\, scrie ca s\
evadeze. Gra]ie acestei motiva]ii, ea se individualizeaz\, într-un fel,
printre prozatoarele noastre interbelice (cu excep]ia Hortensiei
Papadat-Bengescu [i a lui Ticu Archip), pentru care, în general,
primul motor al scrisului este dorin]a autom\rturisirii, dorin]a de a
se exprima pe ele însele a[a cum sînt în realitate – sau a[a cum cred
c\ sînt –, nu de a-[i construi, terapeutic, o fantomatic\ identitate
fictiv\. Proza Sandei Movil\ nu are un serios suport autobiografic ;
dimpotriv\, literatura îi ofer\ autoarei posibilitatea de a-[i inventa o
biografie. Scriitoarea le împrumut\ unora dintre eroinele sale struc-
tura ei psihologic\, sensibilitatea ei – uneori [i ceva din înf\]i[area
exterioar\ –, îns\ nu [i propria-i via]\, nu [i coordonatele precise ale
existen]ei sale sociale. G\sim la Sanda Movil\, atît în straniile-i poeme
de influen]\ simbolist\, cît [i în proza sa de început, o considerabil\
disponibilitate imaginativ\ aliat\ cu gustul pentru exotic. În poezie,
mai ales în aceea din Crinii ro[ii (1925), se complace în contemplarea
unor imagini de stamp\ japonez\. În proz\, mixeaz\ realismul psiho-
logizant [i reveria decadent\, observa]ia precis\ [i lirismul atmosferei,
cultivînd situa]iile [i personajele bizare ; întîmpl\ri banale cap\t\
uneori un aspect halucinant.
Ca prozatoare, Sanda Movil\ debuteaz\ editorial abia în 1935, cu
romanul Desfigura]ii. Ar fi putut debuta mai devreme, numai din
povestirile publicate în Sbur\torul Literar de-a lungul unui singur an,

145
Bianca Bur]a-Cernat

1922, s-ar fi putut constitui un mic volum – f\r\ a mai socoti poves-
tirile ap\rute în urm\torii ani în alte reviste sau textele citite în
cenaclu dar nepublicate. Sînt destul de numeroase prozele risipite de
aceast\ autoare prin periodice [i care nu au fost niciodat\ strînse în
volum. Autoexigen]a o va fi constrîns pe scriitoare s\-[i fac\ „uitate”
aceste texte, altminteri onorabile. De altfel, nici la Sbur\torul, unde
este perceput\ în primul rînd ca poet\ – de[i cite[te destul de des [i
proz\ –, ea nu prime[te prea multe încuraj\ri ca prozatoare. Lovi-
nescu, în paragraful din Memorii pe care i-l dedic\ [i din care am
citat, trece inten]ionat sub t\cere faptul c\ Sanda Movil\ nu e doar
poet\. Despre buc\]ile de proz\ citite de autoare la cenaclu criticul se
pronun]\ necomplezent în Agende : textele cu pricina ar fi „din seria
nou\ a ini]ierii de senza]ii erotice” ; o dat\ autoarea aduce „o nuvel\
larg imitat\ dup\ Sbur\torul lui Aderca” ; alt\ dat\ diaristul recu-
noa[te franc c\ n-a putut auzi nimic dintr-o proz\ citit\ de Sanda
Movil\ „dup\ penibile fasoane”.
Proza de început a autoarei este inegal\, al\turi de texte de un
romantism dulceag (precum Înc\ o pas\re1 sau Noaptea cea alb\.
Dezacord 2), str\b\tute de cli[eul iubirilor imposibile sau al melan-
coliei intense ce duce la inexplicabile sinucideri, stau mici bijuteri
epice, compuse din nota]ii precise, de efect, menite s\ surprind\ pe
viu o senza]ie, un reflex, o reac]ie psihologic\, un gînd fugar, o
nelini[te nel\murit\. Obiectul asupra c\ruia se exercit\ analiza este
cel mai adesea psihologia (post)adolescentei cufundate în reverie,
cînd nu psihologia infantil\, cu percep]ia proasp\t\ asupra lumii (ca
în Pata de umbr\ 3, prima schi]\ publicat\ de autoare în Sbur\torul
Literar) ori cu siderantele ei r\bufniri de cruzime (ca în Ferocitate
precoce 4 [i Arabescuri în lumina de soare 5). În diferitele siluete femi-
nine (aflate la felurite vîrste) ce populeaz\ aceste proze scriitoarea se
proiecteaz\ discret, în/prin ele î[i distileaz\ elanurile inimii [i n\zuin-
]ele-i juvenile îndreptate înspre Arta care transfigureaz\ realit\]i
lipsite de str\lucire. Eroina alter-ego este, în mai multe dintre prozele
scrise [i publicate la începutul anilor ’20 (dar [i mai tîrziu, în Des-
figura]ii), o fat\ eteric\, Anna, vulnerabil\, vis\toare, pasionat\ de
muzic\ [i de pictur\ [i a c\rei sensibilitate e acutizat\ de boal\ – e
vorba de boala cloroticelor domni[oare din poezia simbolist\, ftizia,
ori de nevroza fiin]elor claustrate, dar [i de o maladie mai subtil\, tot
atît de insidioas\ ca [i celelalte dou\, o maladie a spiritului excesiv de
contemplativ, cople[it deopotriv\ de iluzia frumuse]ii [i de sentimen-
tul vacuit\]ii. Personajele feminine din aceste proze au ceva desuet,

1. Sbur\torul Literar, an. I, nr. 44, 27 oct. 1922, pp. 338-339.


2. Sbur\torul Literar, an. I, nr. 42, 13 oct. 1922, pp. 306-307.
3. Sbur\torul Literar, an. I, nr. 17, 7 ian. 1922, pp. 405-407.
4. Sbur\torul Literar, an. I, nr. 31, 15 aprilie 1922, pp. 93-96.
5. Sbur\torul Literar, an. I, nr. 47, 17 noiembrie 1922, pp. 387-388.

146
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

apar]in lumii (deja) vechi de la sfîr[itul secolului al XIX-lea, nu „anilor


nebuni” în care debuteaz\ autoarea – ea îns\[i o siluet\ str\in\ într-o
epoc\ a emancip\rii. Scriitoarea le atribuie acestora, mai cu seam\
Annei, anumite tr\s\turi ale propriei sale fizionomii – p\rul ro[cat,
„liniile cam osoase ale fe]ei”, privirea melancolic\ –, retu[ate, totu[i,
într-un portret m\gulitor. Le e comun, scriitoarei [i personajelor sale,
[i un anume profil psihologic pe care deja l-am schi]at ; dar asem\-
n\rile se opresc aici : autoarea imagineaz\ pentru eroinele ei biografii
cu mult mai spectaculoase decît este a sa. Anna, Cora, Martha, Molna,
Lelia nu sînt, asemeni creatoarei lor, fete modeste venite dintr-un
mediu mic-burghez, ci fiin]e cvasi-aristocratice care tr\iesc într-o
atmosfer\ de „lux, calm [i voluptate”, în decoruri somptuoase, printre
obiecte de art\.
Mai multe schi]e (sau mici povestiri) publicate de Sanda Movil\ în
1922 în paginile Sbur\torului Literar se continu\, aproape de la sine,
una pe alta, închipuind variante de destin pentru acelea[i personaje.
Într-o variant\, Anna e r\pus\ de ftizie ; în alta se sinucide patetic ;
undeva cade prad\ nevrozei, altundeva o reg\sim revigorat\, plin\ de
speran]e. Indiferent de aceste ipostaze, scenariul epic r\mîne îns\, în
mare, acela[i, înfiripat din fantasmele ce se nasc în mintea unei
adolescente hipersensibile. Fiecare text e un poem în proz\ orchestrat
de o sensibilitate estetizant\. Decorurile amintesc de literatura simbo-
list\ : gr\dini la vremea crepusculului, interioare îmbr\cate în m\tase
[i catifea în mijlocul c\rora troneaz\ un pian impozant, camere ai
c\ror pere]i sînt îmbr\ca]i în tablouri [i oglinzi imense, iatacuri ce
„plutesc într-o lumin\ ciudat\, în culoarea apelor moarte sau a frun-
zelor decolorate”. Privirea urm\re[te maniacal grada]ia, oscila]iile
luminii, ca pe o aventur\ cu suspans – aerul poate fi, rînd pe rînd
„albastru”, „ro[u”, „violet” (Cel din urm\ vis 1) ; o pat\ de umbr\ ini]ial
juc\u[\, inofensiv\, se deplaseaz\ de-a lungul cîtorva ore de la un
obiect la altul [i, inexplicabil, devine dintr-odat\ – în ochii unei feti]e
care se joac\ – amenin]\toare (Pata de umbr\) ; într-o odaie cu storu-
rile trase, o fat\ bolnav\ aprinde veioza [i o lumin\ „albastr\”, „aproape
ireal\” îi induce o stare de panic\ (Gînduri 2). O poezie a varia]iilor [i
a contrastelor luminoase înso]e[te întotdeauna în aceste proze reve-
riile [i crizele nevrotice. În primele sale încerc\ri prozastice Sanda
Movil\ coboar\, anticipativ, într-o blecherian\ „irealitate imediat\”.
Întîmpl\rile sînt de cele mai multe ori m\runte, mai degrab\ pretexte
pentru declan[area unui întreg proces halucinatoriu : fiecare obiect,
fiecare detaliu e privit cu obsesiv\ insisten]\, de foarte aproape, ca
într-o stare febril\, pîn\ cînd contururile imaginii se tulbur\ : oscilînd
între percep]ia acut\ [i n\lucire, privirea cuiva fixeaz\ minute în [ir

1. Sbur\torul Literar, an. I, nr. 19, 21 ian. 1922, pp. 452-454.


2. Sbur\torul Literar, an. I, nr. 33, 29 aprilie 1922, pp. 131-134.

147
Bianca Bur]a-Cernat

mîinile extrem de albe care alearg\ pe claviatura pianului sau întorc


filele caietului cu note [i, deodat\, pe portativ semnele par „încre-
menite” „ca ni[te fluturi negri, mor]i, înfip]i cu ace într-un insectar de
cear\” (Via]\ 1).
Ceea ce se petrece în spa]iul acestei (infra)realit\]i st\ sub semnul
bizareriei comportamentale, de nu al devian]ei. În Ferocitate precoce,
o feti]\ r\sf\]at\, Mia, se amuz\ chinuind ni[te c\]elu[i ; un arc peste
timp o surprinde, zece ani mai tîrziu, la un bal, într-o ipostaz\ simi-
lar\ : încearc\ voluptatea de a-i produce suferin]\ unei prietene,
cochetînd, sub aparen]a nevinov\]iei, cu logodnicul acesteia – „Sim]ea
o dorin]\ imens\ [i o satisfac]ie inexplicabil\, aproape o voluptate, de
a pricinui suferin]\, ca în urm\ s\ poat\ avea pl\cerea neîn]eleas\ de
a împ\ca”. Într-o alt\ povestire, dou\ feti]e din lumea bun\ împletesc
trandafiri s\lbatici pentru a o împodobi pe copila cea murdar\ a
servitoarei, dup\ ce au umilit-o cu o incredibil\ cruzime. Privirea
estet\ se intersecteaz\, în astfel de situa]ii, cu privirea (netenden-
]ioas\ a) moralistei influen]ate de proza dostoievskian\. În Noaptea
cea alb\ o tîn\r\ se sinucide (dup\ ce a cîntat furibund la pian),
într-o noapte fantasmatic\, pentru c\ nu mai poate suporta gîndul c\
poart\ în pîntece o fiin]\ str\in\, rod al unei iubiri în[elate : „Ar vrea
s\ sugrume necunoscutul, care îi stricase (...) [irul gîndurilor, care o
înnebunise, da, o înnebunise” ; povestirea este o – deloc lipsit\ de
acuitate – radiografie a urii. În P\catul2, lunatica Anna se stinge
subit, tot într-o noapte (printre l\crimioarele din gr\din\...), prad\
unui atac de apoplexie cauzat de o surescitare nervoas\ : e cople[it\
de remu[c\ri pentru c\ în noaptea Învierii, în loc s\ mearg\ la bise-
ric\, nu a reu[it s\-[i înfrîng\ dorin]a febril\ de a pleca spre mo[ia
iubitului. Altundeva, tot Anna, obsedat\ de o fraz\ oarecare rostit\ de
logodnicul ei – „Am v\zut undeva o femeie frumoas\ care sem\na cu
dumneata” –, e la un pas de delir, dar î[i revine autoiluzionîndu-se c\
femeia care i-a trezit gelozia e un personaj dintr-un tablou cunoscut.
Înc\ [i mai bizar este (în nuvela aparent fantastic\ Molna3 ) cazul unei
halucinate care pretinde c\, sear\ de sear\, îi aude cîntînd pe vecinii
de la etajul inferior – un cuplu de arti[ti de la Oper\ – deceda]i cu
cîtva timp în urm\. Din nevroz\, din anumite st\ri liminale, din
analiza instabilit\]ii psihice, autoarea scoate, nu de pu]ine ori, efecte
remarcabile. Aceste texte de tinere]e, neluate în seam\ nici în epoc\
nici mai tîrziu, sînt ni[te „exerci]ii” pentru pian poate mai mult decît
agreabile.

1. Sbur\torul Literar, an. I, nr. 25, 4 martie 1922, pp. 594-596.


2. Sbur\torul Literar, an I, nr. 39, 10 iunie 1922, pp. 248-252
3. Sbur\torul Literar, an I, nr. 49, 1 dec. 1922, pp. 419-422

148
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

V.2.3. Romanul Desfigura]ii (1935). O formul\ hibrid\ : între


estetismul decadent [i autenticismul „minimalist”

Romanul Desfigura]ii1 – poveste[te Sanda Movil\ într-un interviu


acordat Faclei 2 în 1935 – a fost scris pe un fundal muzical wagnerian
(pentru c\ Aderca tocmai elabora un studiu despre Wagner) [i în
numai [apte s\pt\mîni, o adev\rat\ performan]\ pentru autoare,
care, altfel, are un ritm de lucru destul de lent („o singur\ nuvel\
solicitîndu-mi cel pu]in o lun\ de zile”). Ritmul scrierii [i implicit cel
al nara]iunii ar fi fost influen]ate, deci, de muzica impetuoas\, nelini[-
titoare a compozitorului german, simfonia imprimînd, prin contami-
nare, romanului un flux alert [i o aglomerare aluvionar\ de teme, de
motive, de nuclee epice. Proza Sandei Movil\, inclusiv aceea de mici
dimensiuni, se preteaz\, de altfel, unei analogii cu construc]ia muzi-
cal\. Autoarea î[i compune partitura narativ\ pornind de la un motiv
obsedant, pe care îl nuan]eaz\, îl dezvolt\ [i îl înglobeaz\ într-o
întreag\ re]ea de motive convergente, re]ea ce se constituie de la sine,
în voia inspira]iei, a talentului improvizator : „E curios poate, dar
pornesc uneori numai de la o imagine sau chiar de la un cuvînt
care-mi sun\ bine. Pe m\sur\ ce scriu, descop\r, particip [i eu la
ac]iune (...). E un fel de a scrie” (s.a.). Compozi]ia e ritmat\ de imagini/
structuri recurente – refrene ce poten]eaz\ momentele de tensiune
epic\ – [i se organizeaz\ aproape geometric, cu bine marcate simetrii,
concentricit\]i, alternan]e de ritm. În acest\ sensibilitate muzical\ a
textului se v\de[te, desigur, [i influen]a simbolist\.
Scriitoarea este adepta unei compozi]ii epice fluide, care se încheag\
organic, pe cît posibil spontan, cu minim\ premeditare : povestea
trebuie s\ prind\ contur pe m\sur\ ce este scris\, vibra]ia interioar\
a autorului c\p\tînd rezonan]\ în spa]iul textului. „Dac\ subiectul,
ideea pe care mi-am fixat-o îmi sînt prea bine cunoscute sau l\murite
în detaliile lor, nu m\ mai intereseaz\, le-am consumat. În m\sura în
care le [tiu, nu le pun pe hîrtie” (s.a.). Cu alte cuvinte, povestea nu
preexist\ momentului cînd începe s\ fie a[ternut\ pe hîrtie – a[a
procedeaz\ prozatorii care înal]\ edificii narative cu o arhitectur\
solid\, pe baza unor „calcule” precise, iar Sanda Movil\ nu face parte
dintre ace[tia. Scriitura e privit\, în cazul de fa]\, ca o aventur\ –
ceea ce presupune o doz\ considerabil\ de imprevizibilitate, dar [i
riscul ca edificiul romanesc, prea fragil, s\ nu reziste „seismelor”

1. Romanul a ap\rut la Editura Vremea. A fost reeditat 55 de ani mai tîrziu, în


1990, în acela[i volum cu N\lucile [i Via]a în oglinzi (ed. îngrijit\ [i prefa]at\
de Eugenia Tudor Anton).
2. {., „De vorb\ cu d-na Sanda Movil\”, în Facla, an XV, nr. 1427, 30 oct. 1935,
p. 2.

149
Bianca Bur]a-Cernat

unor lecturi exigente. Drept dovad\, Pompiliu Constantinescu1 repro-


[eaz\ romanului Desfigura]ii, într-o cronic\ altminteri favorabil\,
„nenum\rate stîng\cii de compozi]ie”, iar G. C\linescu2 e deranjat,
între altele, de tendin]a centrifugal\ a nara]iunii. O obiec]ie similar\
o g\sim formulat\ [i în cronica Izabelei Sadoveanu, doar c\ aici
judecata (nefavorabil\) e relativizat\ : „Defectul principal al romanului
este poate ca [i meritul s\u : o complet\ lips\ de construc]ie”3.
De fapt, majoritatea4 celor care s-au pronun]at asupra c\r]ii din
1935 a Sandei Movil\ au identificat ca pe o deficien]\ compozi]ia
fluid\, vizibil centrifug\, curgerea „despletit\” a unei nara]iuni ce se
ramific\ în prea multe [i prea pl\pînde fire secundare. Obiec]ia este
îndrept\]it\, dar ea ar fi trebuit s\ ]in\ seama [i de faptul c\ Desfi-
gura]ii se încadreaz\ într-o tendin]\ mai general\ în epoc\, mani-
festat\ odat\ cu relativa afirmare a unei noi genera]ii de prozatori :
compozi]ia devine mai lax\, mi[carea epic\ e brownian\, nara]iunea
cap\t\ un aspect poematic – aceste muta]ii la nivelul discursului
narativ suprapunîndu-se unor modific\ri de sensibilitate [i, mai ales,
principiilor a[a-numitei estetici „tr\iriste”. Nu e o judecat\ de valoare,
ci descrierea unui simptom. În acela[i an cu Desfigura]ii apar, în
aceea[i „serie” prozastic\ autenticist\ (sigur, cu inevitabile diferen]e
de formul\ [i de valoare), romane ca Tinere]e (Lucia Demetrius),
Ambigen (Octav {ulu]iu), Proces (Ion Biberi), {antier [i Huliganii
(Mircea Eliade), Ora[ul cu salcîmi (Mihail Sebastian), Convoiul fl\mîn-
zilor (George Acsinteanu), Subiect banal (Ury Benador) sau Pensiunea
doamnei Pipersberg (H. Bonciu). Mai ap\ruser\ înainte, pe aceea[i
linie, Interior (C. Fântâneru, 1932), Steaua Robilor (Henriette Yvonne
Stahl, 1934), Întoarcearea din rai (Mircea Eliade, 1934) Într-un c\min
de domni[oare (Ani[oara Odeanu, 1934), Bagaj (H. Bonciu, 1934),
De dou\ mii de ani (Mihail Sebastian, 1934) [i ar mai fi, bineîn]eles,
[i altele.
Scris într-o tonalitate vizibil mai liric\ decît aceea a majorit\]ii
romanelor „tinerei genera]ii” – care prefer\ uneori nota]ia mai precis\
[i t\ietura mai brutal\ a frazelor – [i într-un stil cu v\dite nostalgii
decadente, romanul Desfigura]ii se ]ese pornind de la o tem\ a c\rei

1. Vremea, an. VIII, nr. 413, 10 noiembrie 1935, p. 8.


2. Adev\rul literar [i artistic, an. XIV, seria a II-a, nr. 782, dum., 1 dec. 1935,
p. 10.
3. Adev\rul literar [i artistic, an. XIV, seria a II-a, nr. 786, dum., 29 dec. 1935, p.
9
4. Romanul, ast\zi cu totul uitat (în ciuda reedit\rii din 1990) a beneficiat în
1935 de foarte multe cronici/articole de semnalare (peste dou\zeci), ap\rute
în publica]ii din Capital\ [i din provincie. Au scris despre Desfigura]ii G.
C\linescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Vladimir Streinu, Izabela
Sadoveanu, Mihail Sebastian, O. {ulu]iu, Petru Manoliu, I. Valerian, Lucian
Boz, Pericle Martinescu ; dar [i comentatori azi f\r\ importan]\ : N. Mih\escu,
Agatha Grigorescu-Bacovia, Otilia Ghibu, Simon Doru.

150
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

importan]\ în economia nara]iunii comentatorii de pîn\ acum rareori


au observat-o : este vorba despre clivajul de mentalitate dintre lumea
antebelic\, patriarhal\, [i lumea „nebun\” a anilor ’201. Eroina, Ada
Udrescu, e prins\ între aceste dou\ lumi [i, pîn\ spre sfîr[itul c\r]ii,
incapabil\ s\ opteze pentru una dintre ele. La fel ca autoarea romanu-
lui, Ada se na[te chiar la începutul secolului ; r\zboiul, cu experien-
]ele traumatice pe care le provoac\, o g\se[te adolescent\, a[a încît
instabilitatea unei epoci istorice se suprapune malign peste tulbur\-
rile, nel\muririle, instabilit\]ile unei vîrste. Educat\ într-o familie pro-
vincial\, de mod\ veche, fa]\ de habitudinile c\reia resimte deopotriv\
necesitatea revoltei [i un abia pe jum\tate con[tientizat ata[ament,
eroina se vede brusc aruncat\, odat\ ajuns\ în pragul maturit\]ii, în
vîrtejul unei existen]e care îi contrazice la fiecare pas a[tept\rile.
Cînd p\r\se[te casa p\rinteasc\, printr-un gest de frond\, pentru a
se stabili în Capital\, unde se înscrie la Conservator [i la Facultatea
de Litere, intr\ într-o etap\ de derut\ existen]ial\ ; Bucure[tiul o
ademene[te cu promisiuni de libertate, în fa]\ i se deschide [i drumul
afirm\rii artistice, dar [i acela al „desfigur\rii” morale. Ada nu este
un personaj din specia inadapta]ilor lui Cezar Petrescu, dar adaptarea
sa se produce cu pre]ul contract\rii unei incurabile am\r\ciuni.
Romanul nu are nimic tenden]ios-moralizator ; intui]ia a sprijinit-o
pe Sanda Movil\ în men]inerea unui ton just : intens participativ, dar
ferit de tenta]ia explicit\rilor, a dezambiguiz\rilor, a intruziunii aucto-
riale în destinul personajelor.
Autoarea afirm\ undeva c\, ini]ial, a inten]ionat s\ scrie – în
Desfigura]ii – nu un roman, ci „o nuvel\ poporanist\” ; i-a ie[it îns\
altceva, capriciile textului au purtat-o c\tre o viziune mai nuan]at\,
incompatibil\ cu rigiditatea poporanismului :

„Am vrut s\ scriu o nuvel\ «poporanist\», pe care s\ o trimit unei gazete


literare de asemeni «poporanist\». Urma, bineîn]eles, s\ o semnez cu alt
nume. Înainte de a o trimite, am citit-o cuiva. Persoana aceasta mi-a
m\rturisit c\, în afar\ de inten]ia mea, nuvela nu are nimic «poporanist»
[i c\, dimpotriv\, nu se abate cu nimic din linia nuvelelor mele de pîn\

1. Acest aspect a fost semnalat, la apari]ia romanului, [i de Perpessicius :


„Romanul d-nei Sanda Movil\ se grupeaz\ în jurul unei r\spîntii de lumi, a
acelei r\spîntii care a însemnat o pr\pastie pentru suflete [i care a fost
r\zboiul. Eroii (...) sînt de bun\ seam\ adolescen]i fr\mînta]i de demonii
vîrstei lor, dar demonii ace[tia poate c\ n-ar fi fost a[a de tiranici [i de
exclusivi dac\ peste dîn[ii nu s-ar fi ab\tut furtunile pasionante [i delirante
ale r\zboiului. Desigur, romanul (...) nu urm\re[te o tez\. Nimic mai pu]in
tezist [i mai pu]in demonstrativ ca acest roman, numai atmosfer\, insinuant
ca toate melodiile smulse vie]ii [i dedicat cu totului tot destinelor descump\-
nite ale eroilor s\i” (Perpessicius, Men]iuni critice, Vol. Opere VII, Ed. Minerva,
Bucure[ti, 1975, pp. 199-201).

151
Bianca Bur]a-Cernat

acum. Am fost sf\tuit\ s\ continui, fiind un admirabil subiect de roman.


Am început s\ scriu Desfigura]ii” (s.m.).1

Persoana c\reia autoarea i-a citit presupusa nuvel\ poporanist\ ar


putea fi, în afara lui Felix Aderca, fie Cezar Petrescu – cel care, ulterior,
a [i intermediat publicarea romanului la Editura Vremea –, fie Per-
pessicius. Criticul a cunoscut romanul în manuscris [i i-a sugerat
autoarei s\ schimbe titlul din Picturi vechi în Desfigura]ii, prima
variant\ p\rîndu-i-se, pe bun\ dreptate, inadecvat\. Dar am\nuntul
c\ scriitoarea s-a oprit într-o prim\ instan]\ la sintagma „Picturi
vechi” (p\strat\ doar ca titlu al primului capitol) spune multe despre
importan]a acordat\ de ea reconstituirii unor realit\]i revolute. Ceea
ce pierdea autoarea din vedere selectînd aceast\ sintagm\ ca „eti-
chet\” pentru întregul roman era faptul c\ dimensiunea reconstitutiv\
nu domina, ea singur\, întreaga desf\[urare epic\, nara]iunea fiind
construit\ tocmai pe contrastul, permanent între]inut, între o ima-
gine a trecutului [i una a prezentului – conturate, ambele, la fel de
insistent.
Nostalgia [i curiozitatea fa]\ de imediatul vie]ii anim\ deopotriv\
gîndurile eroinei. Gînduri care, se cuvine remarcat, nu fuzioneaz\
întotdeauna cu perspectiva auctorial\. De pild\ : Ada î[i aminte[te de
trecut cu o anumit\ senza]ie de disconfort, dar acela[i trecut serve[te,
într-un alt plan – cel al observa]iilor auctoriale insinuate în ]es\tura
nara]iunii –, ca pretext pentru reconstitirea cvasi-gratuit\ a unor
tablouri de epoc\, atitudine în voia c\reia scriitoarea se las\ cu
deplin\ deta[are contemplativ\, cu deplin\ voluptate de estet2. „Pic-
turile vechi” care pe eroin\ se întîmpl\ s\ o înfioare, pe autoare o
bucur\ ! – acest écart narativ probeaz\ statutul autonom al perso-
najului feminin (în raport cu instan]a auctorial\) [i, totodat\, o oare-
care subtilitate scriptural\. Lui Vladimir Streinu3, autorul unei cronici
devastatoare despre Desfigura]ii, aceast\ distan]\ pe care o ia autoa-
rea fa]\ de personajul feminin de prim plan îi induce senza]ia de
inautentic. For]înd nota, criticul îi repro[eaz\ scriitoarei c\ „nu s-a
hot\rît înc\ s\-[i încredin]eze experien]ele unei c\r]i”. În subtextul
acestei afirma]ii se afl\ prejudecata potrivit c\reia proza feminin\ nu
poate fi decît confesiv\, ie[it\ dintr-o experien]\ direct\, din eveni-
mente biografice pe cît posibil nealterate de „inven]ia” narativ\. Or, în

1. Vezi Facla, interviul citat.


2. „Desfigura]ii este romanul unei estete, frumos scris, dar în care stilul [i
stilizarea voluntar\ [terg, asemeni tehnicei vitrourilorcolorate, prospe]imea
[i mobilitatea contururilor. (...) Oricine recunoa[te aci atmosfera mistic\ a
simbolismului, a[a cum a fost creeat\ de poetul adolescentelor princiare :
Samain” (Lucian Boz, în Via]a româneasc\, an XXVII, nr 11-12, noiembrie-
-decembrie 1935, pp 69-70).
3. Vezi Vladimir Streinu, Pagini de critic\ literar\, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1977,
pp. 235-237.

152
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

cazul romanului de fa]\, „nu este vorba de spovedania unei vie]i (...) ;
paginile doamnei Movil\ sînt compuse [i nu crescute dintr-un proces
firesc atunci cînd materialul e trecut prin combustia personal\”. De o
cu totul altfel de „combustie personal\” este vorba în Desfigura]ii.
Cum am mai spus, autoarea nu reia, nu retr\ie[te evenimente ale
biografiei sale exterioare, ci tr\ie[te, pe m\sur\ ce le inventeaz\,
experien]e posibile, în acord cu biografia sa interioar\. Totodat\ :
creînd, prin personajele sale feminine, fic]iuni/variante ale propriului
eu, Sanda Movil\ se str\duie[te s\ ia distan]\ fa]\ de ele, s\ le
priveasc\ din afar\.
Cu siguran]\, romanul Desfigura]ii nu trebuie citit ca nara]iune cu
substrat autobiografic ; [i nici ca „roman realist”. Acela[i Vladimir
Streinu constat\ dezaprobator deficien]e ale percep]iei realiste. Arhi-
tectura unei vile boiere[ti de la ]ar\ descrise în carte i se pare implau-
zibil\, iar parcul unui or\[el de provincie, mult prea fastuos. O not\
de livresc [i multiple nuan]e estetizante infuzeaz\, e drept, descrip]ia
locurilor, portretizarea personajelor. Totu[i, livrescul nu e excesiv ;
percep]ia poematic\ a realit\]ii nu creeaz\ impresia de neverosimili-
tate. {i, în orice caz, lirismul nu atinge note cu mult mai acute, nu e
cu mult mai „avîntat” decît, de pild\, într-un roman ca Ora[ul cu
salcîmi, poate mai articulat epic, dar mai „feminin” întrucît e mai
sentimental... Roman în care – cum scrie Mihail Sebastian în cronica
din Rampa – „spiritul de observa]ie n-a descompus înc\ acea negur\
liric\ ce înconjoar\ de obicei proza poe]ilor”1, Desfigura]ii nu se reven-
dic\ de la principiile mimesisului realist ; ceea ce nu presupune îns\
o flagrant\ inaderen]\ la real. Imaginile vie]ii cotidiene nu sînt în
acest roman, cum afirm\ Vladimir Streinu, aberante. Fantezia, gustul
pentru decorativ [i exotic nu dep\[esc limitele rezonabilit\]ii. În plus,
clivajul dintre vechi [i nou, dintre lumea care s-a dus [i aceea forfo-
titoare [i deziluzionat\ a prezentului e marcat în text [i printr-un
contrast stilistico-imagistic : proiec]iile estetizant-decadente, esen]ial-
mente lirice, sînt caracteristice secven]elor de reconstituire a trecutu-
lui (sau descrip]iei unor habitudini nesincrone cu vremea), iar nota]ia
deliricizat\ define[te perspectiva opus\, a prezentului dezvr\jit. Pe de
o parte fraze de ampl\ respira]ie liric\ :

„În salonul cel mare al castelului pustiit [în 1907, n.m.], la pianul uria[,
r\sun\tor, mîinile noduroase [i p\tate de sînge ale unui ]\ran hazliu au
mi[cat pe clapele de filde[ degetele albe [i singure, înfior\tor de albe,
t\iate de secure, de la mîna castelanei, g\sit\ dup\ mobile, în iatacul ei,
ciopîr]it\”.

Pe de alt\ parte, pasaje de nota]ie lapidar\, voit seac\ :

1. Rampa, an. XVIII, nr. 5341, 1935, p. 1.

153
Bianca Bur]a-Cernat

„Pe sal\ se auzeau canari [i scatii ciripind în colivii. În camera de-al\turi


o voce b\rb\teasc\ fredona voioas\. În curte servitoarea se certa cu un
zarzavagiu. Jos, în fa]a ferestrei, pe trotuar, doi b\ie]i b\teau cu furie o
minge”.

Romanul este foarte viu, de un dinamism pu]in obi[nuit în proza


autoarelor noastre interbelice. Cadru dup\ cadru, eveniment dup\
eveniment se succed cu maxim\ rapiditate. De aici vine îns\ [i un
important neajuns : trecerile de la un tablou la altul se produc uneori
prea brusc [i diferitele episoade din care se compune nara]iunea nu
sînt întotdeauna suficient dezvoltate. Ca atare, unele reac]ii psiho-
logice, unele atitudini ori decizii ale personajelor r\mîn slab motivate,
iar fluxul narativ e sincopat. Autoarea îns\[i e con[tient\ de aceast\
deficien]\, pe care o pune pe seama influen]ei/interven]iei lui Aderca :

„Nu-s lipsit\ de elementarul bun-sim] ca s\ nu-mi dau seama c\ n-am


reu[it-o. Pornisem altfel la drum. Aderca îns\ s-a ar\tat sceptic. Mi-a
spus : «Drag\, nu trebuie s\ te deschizi a[a, în evantai, cu capitolele.
F\-le mai scurte, mai sobre : pac, pac, pac !...» {i atunci, dup\ dou\ sau
trei capitole, «pac, pac, pac !...», a ie[it romanul care a ie[it (...) A fost prima
[i ultima dat\ cînd am mar[at la observa]iile critice ale lui Aderca”.1

Scurtînd, a[adar, în loc s\-[i îng\duie o mai ampl\ desf\[urare nara-


tiv\, autoarea a imprimat nara]iunii un ritm pe alocuri prea precipitat –
tranzi]ia de la o secven]\ la alta, de obicei vizibil distan]ate în timp, ar
fi trebuit s\ fie mai lent\ – ; ceea ce induce impresia de evolu]ie
oarecum nefireasc\ a ac]iunii. Foarte multe personaje [i foarte multe
evenimente se aglomereaz\ într-un spa]iu textual relativ restrîns ;
autoarea ar fi avut material pentru un roman de dou\ ori mai întins.
Dup\ o tacticoas\ intrare într-o atmosfer\ de fin de siècle prelungit,
avalan[a evenimentelor nu mai poate fi st\vilit\. Personajele trec
gr\bite prin vîrste [i prin medii felurite. Gracila Ada Udrescu epui-
zeaz\ experien]\ dup\ experien]\ : frustr\rile unei copil\rii tr\ite
într-o cas\ mohorît\ ; prietenia adolescentin\ întrucîtva ambigu\ cu
extravaganta Millya Brâncu[i ; oscila]iile sentimentale ale fetei de
liceu care nu se poate decide între doi pretenden]i ; r\zboiul [i moartea
logodnicului ; impulsurile trupului, sublimate prin muzic\ ; oroarea
unei logodne for]ate cu un tîn\r boierna[ cam frust ; fuga în Capital\
[i, aici, episodul celor cîteva luni de [edere la C\lug\ri]e, ca profesoar\
de pian, apoi leg\tura cu cinicul Colea, avortul ; am\r\ciunea con-
stat\rii c\ prietenii s\i, ca [i ea îns\[i, sînt „desfigura]i” de pasiuni
anihilante ; elanurile artistice, succesul ca pianist\, încerc\rile de
compozi]ie, încuraj\rile venite din partea lui George Enescu, dar [i
din partea unui impozant personaj, mentor de cenaclu, în care îl
recunoa[tem pe E. Lovinescu ; dezam\girile debutului urmate de o

1. Vezi Ileana Corbea [i Nicolae Florescu, op. cit.

154
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

nou\, consolatoare l\sare în voia exceselor erotice, de ast\ dat\ f\r\


iluzii ; [i, în final, decisivul gest de revolt\ împotriva propriei fiin]e
ezitante, înc\tu[ate de sentimentalism [i de fiziologie : cu pu]in înain-
tea unei c\s\torii ce i-ar fi impus definitiva renun]are la muzic\, Ada
pleac\ în America – „Singur\ ! S\ r\mîn\ singur\, numai cu Bach,
Beethoven [i Schumann”. Acesta este firul principal al ac]iunii, din
care se desprind îns\ mai multe ramifica]ii, unele urm\rite consec-
vent, altele l\sate la jum\tate.
Ceea ce unific\ destinele numeroaselor personaje din Desfigura]ii,
f\cînd plauzibil\ juxtapunerea lor sub umbrela aceleia[i istorii, este –
în afar\ de fundalul general al epocii lor zdruncinate de seismul r\z-
boiului – o predispozi]ie pentru e[ecul spectaculos, patetic în unele
cazuri. Obsesia rat\rii, devenit\ cli[eu în proza tinerei genera]ii, se
reg\se[te, iat\, [i în romanul Sandei Movil\, construit în jurul meta-
forei „desfigur\rii”. „Desfigura]ii” Sandei Movil\ fac parte din familia
rata]ilor (sau a obseda]ilor de ratare) care umplu romanele autenti-
ci[tilor no[tri interbelici, cu deosebirea c\ eroii acestei autoare nu
reflecteaz\ la fel de consecvent asupra propriei condi]ii. Via]a tumul-
tuoas\ nu le las\, de altfel, unora dintre ei, prea mult timp de reflec]ie.
Millya Brâncu[i, o halucinat\ cu înf\]i[are de „Walkirie generoas\ [i
franc\”, se investe[te maniacal în eros, în virtutea unui nel\murit
sentiment al inutilit\]ii. Odat\ ajuns\ student\, se scutur\ ca de o
hain\ str\in\ de vechea-i cumin]enie de fat\ de pension. E[ecul unui
amor boln\vicios (inavuabil) o transform\ iremediabil într-o morfi-
noman\ [i o împinge în cele din urm\ la sinucidere. Dup\ ce o vreme
vagabondeaz\ prin ]ar\, vînzîndu-[i bijuteriile [i garderoba luxoas\
ca s\-[i cumpere morfin\, Millya alege s\ moar\ într-o camer\ mizer\
a unui hotel din Belgrad. Înainte de a se sinucide – prin injectarea
unei supradoze de morfin\ –, î[i distruge pa[aportul pentru a nu fi
identificat\, trupul ei anonim servind ca material didactic, pe masa
de disec]ie, pentru ni[te studen]i ai Facult\]ii de Medicin\. Sora mai
mare a Millyei e [i ea un caz de tragic\ „desfigurare” : Ana înnebune[te
la aflarea ve[tii c\ iubitul ei – cu care tat\l nu i-a îng\duit s\ se
c\s\toreasc\ – s-a sinucis. Foarte puternic\ este imaginea tinerei
demente împietrite într-o existen]\ vegetativ\ :

„Ana [edea în salonul din fa]\, într-un fotoliu, la fereastr\, cu mîinile


uscate ca de sfînt\, împreunate pe genunchi. (...) de ani nu mai rostea un
cuvînt, unghiile luaser\ înf\]i[are de gheare. (...) Rochia de catifea neagr\
care-i sub]ia talia ca unei meduze, n-o mai scotea niciodat\. Coatele
roase, roseser\ la rîndul lor bra]ele fotoliului, din care nu se mai ridica.
Dormea vreodat\ ? Pleoapele r\mîneau pururi c\scate peste h\urile ochi-
lor sec\tui]i. Doamna Brîncu[i, cu o m\turic\ de haine, în fiecare dimi-
nea]\, scutura cu durere, grij\ [i iubire, scamele de pe vestmintele fetei,
care sta ]eap\n\, p\pu[\ r\u îmbr\cat\, pe vremuri cea mai frumoas\ [i
mai îngrijit\ dintre fete”.

155
Bianca Bur]a-Cernat

„Desfigura]i”, dar nu pîn\ la brutala (auto)anihilare fizic\ ori psi-


hic\, sînt [i eroi precum Lucian Robescu, studentul medicinist cu
alur\ de poet decadent, [i surorile Marcian – Coralie [i Nicole – prin[i,
dintr-un capriciu, într-un triunghi amoros. Sînt ni[te vicio[i rafina]i
care încearc\ s\ compenseze un vid de existen]\ prin voluptuoase
contempl\ri de este]i. „Desfigurarea” are, în cazul lor, [i o dimensiune
estetic\, transfiguratoare, amintind de Dorian Gray sau de Des
Esseintes. Coralie e poet\ [i frecventeaz\ cenaclul „Crucia]ii” patronat
de un critic cu prestan]\ aristocratic\. Versurile ei – pe care Ada le
pune pe muzic\ – evoc\ „morminte cu bijuterii [i coridoare de mar-
mur\ lucrat\ în dantel\, d\n]uitoare reînviate în vechile lor m\t\suri
[i parfumuri”. Silueta ei de n\luc\ se înconjoar\ cu obiecte pre]ioase –
„mici l\mpi chineze[ti, por]elanuri emailate cu albastru, c\r]i legate
în scoar]e de m\tas\ scump\” – în înc\peri bîntuite de mirosul crinilor
ro[ii. În asemenea decoruri opulente se reflect\ bovarismul estetizant
al autoarei, dup\ cum în personaje pîndite de „desfigurare” precum
Ada sau Coralie scriitoarea î[i proiecteaz\, poate, tot bovaric, nel\mu-
rite n\zuin]e transgresive.
Romanul abund\ în situa]ii bizare, greu de inventariat exhaustiv.
Între acestea, episodul [ederii Adei la C\lug\ri]e are ceva memorabil.
Fugit\ de acas\ pentru a nu fi constrîns\ la o c\s\torie nedorit\,
eroina descinde într-un Bucure[ti care o sperie pentru c\ amenin]\
s\ o perverteasc\. Promiscuitatea pensiunii unde o g\se[te pe Millya
o determin\ s\ se refugieze într-un spa]iu securizat, la ad\post de
orice tenta]ii ; vrea s\ studieze, s\ se ocupe de muzic\, vrea totodat\
s\-[i p\streze integritatea moral\. De aceea se angajeaz\ ca pro-
fesoar\ de pian la un pensionat de fete, la C\lug\ri]e. Ezitînd între
dorin]e contrare, între revolta trupului s\u de curînd ie[it din adoles-
cen]\ [i nevoia de puritate, între banalitatea vie]ii fiziologice [i promi-
siunile unei existen]e spiritualizate, Ada crede a fi g\sit în lini[tea
m\n\stirii posibilitatea de a-[i învinge sl\biciunile. E tocmai pe cale
s\ se c\lug\reasc\, prad\ unei false crize mistice, cînd anumite eve-
nimente îi dezv\luie dedesubturi tenebroase ale vie]ii din m\n\stire :
fetele orfane care înva]\ aici sînt obligate s\ se c\lug\reasc\ ; unele
c\lug\ri]e, [i ele ni[te „desfigurate”, între]in rela]ii suspecte ; [i ea
îns\[i, Ada, descoper\ semnifica]ia deloc religioas\ a iubirii sale
pentru una dintre maicile superioare. Episodul, susceptibil de a fi
dramatizat, evoc\, pe departe, atmosfera din romanul lui Diderot, La
Religieuse. Aspira]ia eroinei la purificare, c\derile [i revigor\rile ei
succesive ritmeaz\, în chip de motive muzicale, nara]iunea.
Sanda Movil\ are, cum se vede, ca [i Hortensia Papadat-Bengescu
ori Ioana Postelnicu, o sensibilitate special\ pentru situa]ii limit\ [i
cazuri deviante, pentru latura co[maresc\ a realit\]ii. Mare parte
dintre evenimentele romanului – cu prec\dere în secven]ele este-
tizante, dar nu numai – se petrec într-o atmosfer\ crepuscular\, în
înc\peri str\b\tute de umbre [i de „fluturi mari cu (...) cruce pe spate

156
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

[i cu cap de mort”. Desfigura]ii intr\ sub inciden]a unui regim nocturn


al imaginarului – ca Bezna Ioanei Postelnicu, Soarele negru al lui Ticu
Archip sau Între noapte [i zi de Henriette Yvonne Stahl –, dup\ cum
un roman ca Pînza de p\ianjen st\ sub semnul diurnului. În serile
„sinistre” (cuvîntul e al naratorului) cînd cineaz\ în familie descoper\
Ada, copil înc\, ura surd\ care macin\ vie]ile p\rin]ilor, falsa [i
enervanta supu[enie a mamei, l\comia tat\lui, care la sfîr[itul fiec\rei
zile întîrzie în fa]a seifului pentru a-[i contabiliza cî[tigul. În întu-
nericul podului cu vechituri i se dezv\luie fetei adolescen]a mamei,
consumat\ într-o c\s\torie prea timpurie (unul dintre episoadele
remarcabile ale romanului). Sub imperiul întunericului [i al umbrei
prind contur toate sl\biciunile personajelor, se petrec toate ced\rile
[i toate catastrofele. În Desfigura]ii noaptea nu are niciodat\ nimic
feeric, întotdeauna e asociat\ cu co[marul [i cu un anumit imaginar
gotic, semnalat de recuren]a unor toposuri precum spa]iile pustii,
siluetele fantomatice, umbrele, fluturii cap de mort, variate produc]ii
ale unei fantezii acaparate de spaim\. Scriitura poematic\ a Sandei
Movil\ este, în acest context, perfect adecvat\ pentru desenarea unei
lumi de n\luci.
Romanul are o densitate apreciabil\ [i e susceptibil de a fi citit din
perspective diverse. Este un roman de atmosfer\, placat pe o partitur\
liric\, dar [i un roman cu o epic\ bogat\. Este o nara]iune despre
memorie [i despre mon[trii pe care îi ad\poste[te aceasta [i de
asemenea o radiografie, chiar dac\ par]ial\, a unui prezent bulver-
sant. Totodat\ : roman al adolescen]ei [i roman al feminit\]ii – ambele
teme/ipostaze presupunînd imersiunea într-un ocean de fantasme – ;
altfel zis, proz\ de analiz\ altoit\ pe un imaginar nocturn. Nici proble-
matica – variat\ [i de oarecare complexitate –, nici felul în care e
scris\ cartea nu îndrept\]esc verdictul depreciativ al unora dintre
comentatorii interbelici. Nu g\sim în Desfigura]ii doar vaporozit\]i
lirice1, gust pentru ornament, contempla]ie gratuit\, ci [i o anumit\
febricitate a interoga]iei, care plaseaz\ cartea în vecin\tatea roma-
nelor onorabile ale tinerei genera]ii.
Într-un foarte scurt articol despre Desfigura]ii – publicat în Cre-
din]a – Petru Manoliu (Erasm)2 î[i exprim\ b\nuiala c\ autoarea, în
ciuda înzestr\rilor sale, nu va tip\ri prea curînd un nou volum de
proz\ ; predic]ie care, din p\cate, se va adeveri. Sanda Movil\ nu
renun]\ la scris – ea public\ în periodice nuvele, povestiri, schi]e,
poeme, recenzii literare –, dar nu reu[e[te s\ mai construiasc\ o

1. I. Valerian e de p\rere c\ „Temperamentul poetic al autoarei a aruncat de-a


lungul romanului un voal vaporos – personagiile înoat\ transfigurate pîn\ la
obsesie” [i c\ „Desfigura]ii e un roman împletit din analiz\ [i pitoresc feminin,
un roman al vie]ii petrecute (...) prin gherghef” (I. Valerian, în Via]a literar\,
an X, nr. 4, 15 dec. 1935- 1 ian. 1936, p. 2).
2. Credin]a, an. III, nr. 584, 8 noiembrie 1935, p. 4.

157
Bianca Bur]a-Cernat

proz\ cu miza Desfigura]ilor. Cu toate deficien]ele de construc]ie, cel


dintîi roman al autoarei va r\mîne, de altfel, [i cel mai bun – adic\
mai original, mai ingenios [i chiar mai „artist”. Scriitoarea nu duce
lips\ de proiecte ; dup\ propriile-i afirma]ii, în 1935 lucreaz\ la un
nou roman, Absentul, al c\rui erou „nu apare în cuprins niciodat\” –
„Toat\ drama se împlete[te dup\ plecarea lui într-un raid la Sidney,
de unde nu se mai întoarce”. Evident, Sanda Movil\ nu va publica
niciodat\ o asemenea carte.
Abia pe la mijlocul agita]ilor ani ’40 autoarea revine în peisajul
editorial, publicînd volumul de nuvele N\lucile (1945), dou\ opuri de
poezie situabile în prelungirea Crinilor ro[ii – e vorba despre C\l\torii
(1946) [i Fruct nou (1948), ultimul cu o prefa]\ de Octav {ulu]iu – [i
romanul Marele osp\] (1947).

V.2.4. E[ecul unei inven]ii de sine. N\lucile (1945), un cîntec


de leb\d\. Alunecarea dinspre modernismul crepuscular
[i calofil spre realismul plat : Marele osp\] (1947)

Volumul din 1945 – con]inînd unsprezece nuvele publicate ini]ial în


periodice – reia teme [i tipuri de personaje ce ne sînt cunoscute din
proza anterioar\ a autoarei, cu precizarea c\ acum analiza diferitelor
cazuri de excentricitate psihologic\ este mai minu]ioas\, situa]iile
limit\ în care se g\sesc la un moment dat personajele fiind mai
conving\tor motivate. Stilul e, în general, mai sec, încearc\ s\ se
apropie de calmul flegmatic al nota]iei din proza englezeasc\ – pe care
Sanda Movil\, ca multe alte scriitoare ale noastre din perioada inter-
belic\, o frecventeaz\ [i uneori o comenteaz\. (Autoarea N\lucilor
public\, pe la sfîr[itul anilor ’30, cîteva percutante articole despre
proza Virginiei Woolf.) Tonul e controlat, sobru, de cele mai multe ori
neutru, rareori exaltat. Atmosfera dominant\ r\mîne, [i în aceste
proze, una stranie, crepuscular\, de sfîr[it de lume : un ultim vl\star
al unei vechi familii boiere[ti contempl\, la limita nebuniei, dezastrul
propriei vie]i într-un castel montan bîntuit de lilieci ; fete cu „sînge
albastru” anemiat se sting într-o atmosfer\ de estetizat\ descom-
punere ; fel de fel de excentrici experimenteaz\ – adesea autodistruc-
tiv – „actul gratuit” profesat de eroii lui Gide.
Cele unsprezece nuvele au o tem\ comun\, e[ecul, îns\ de la un
text la altul decorul variaz\, nu monotonia i se poate repro[a acestui
volum ; deziluziona]ii [i înfrîn]ii Sandei Movil\ vin de peste tot, dintr-o
provincie pr\fuit\, din Capitala cosmopolit\ – altfel dezolant\ – sau
chiar dintr-un Paris al famelicilor [i al high life-ului deopotriv\. Volu-
mul are cel pu]in dou\ piese de rezisten]\, Feti]a se preg\te[te s\
moar\ [i N\lucile, ambele cu o evident\ înc\rc\tur\ intertextual\. Cu
siguran]\, ar merita (re)citite [i 15 minute, O pic\tur\ de sînge, Logica
iubirii [i Jocurile mele ; celelalte texte au o importan]\ neglijabil\.

158
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Mai solid, mai atent construit decît primul roman, Marele osp\] 1
este totu[i mai pu]in remarcabil. Mediocritatea acestei c\r]i se dato-
reaz\ excesivei str\duin]e a autoarei de a intra într-un rol ce nu i se
potrive[te : rolul constructorului „obiectiv” de fic]iuni realiste. Mirajul
fantasmatic – în Desfigura]ii unul dintre punctele forte –, gra]ie c\ruia
analiza coboar\ în straturile ascunse ale psihicului, aici se sub]iaz\.
Nara]iunea e mai pu]in subtil\, cu siguran]\ [i din cauza inten]iei
moralizatoare pe care autoarea nu face nici un efort s-o disimuleze.
Trebuie s\ recunoa[tem îns\ c\, dac\ i se întîmpl\ s\ alunece într-un
sup\r\tor tezism, scriitoarei nu i se întîmpl\ s\ cad\ [i în capcana
sentimentalismului dulceag ; Marele osp\] e, de altfel, ca [i volumele
de pîn\ acum ale Sandei Movil\, o carte a lipsei de iluzii.
Romanul urm\re[te o dram\ de familie [i o dram\ de con[tiin]\.
Deznod\mîntul îi e cunoscut cititorului de la bun început, dintr-un
lung prolog ce îl înf\]i[eaz\ pe principalul protagonist al romanului,
avocatul Grigore Olmazu, în ipostaza de nefericit supravie]uitor al
unui dezastru familial pe care, într-o bun\ m\sur\, l-a provocat el
însu[i. În acest punct, nimic nu mai poate fi remediat, personajului
nemair\mînîndu-i altceva de f\cut în afara asum\rii unei descinderi
în infernul propriei memorii. Trama urm\toarelor capitole se va ]ese
din amintirile lui Grigore Olmazu, care servesc [i ca pretext pentru
schi]area unui tablou al societ\]ii burgheze interbelice.
Grigore Olmazu, tîn\r cu perspective provenit dintr-o familie înst\-
rit\, student la Drept [i Filosofie, se c\s\tore[te la numai nou\spre-
zece ani cu evreica Lucia care, fascinîndu-l prin feminitatea ei (poate
nu cu adev\rat neobi[nuit\), îl subjug\ [i îi îngr\de[te via]a, dintr-o
gelozie indomptabil\, în strîmtul cerc conjugal. Anii trec, nemul]u-
mirile se acumuleaz\, dragostea de alt\dat\ (de fapt, Grigore însu[i
se întreab\ dac\ nu cumva a confundat instinctul cu sentimentul) se
converte[te în ur\, în pînd\ [i încercare de evadare. Eroul g\se[te o
compensa]ie într-o carier\ politic\ de succes, pîn\ cînd un incident
aparent nesemnificativ îi reveleaz\ inconsisten]a propriei existen]e :
trenul cu care Olmazu c\l\torea spre Paris, ca ministru de finan]e, se
opre[te pentru 24 de ore într-o gar\ sîrbeasc\. Aici o întîlne[te Olmazu
pe „N\luca”, o tîn\r\ rusoaic\ n\scut\ în Fran]a, intelectual\ comu-
nist\, revolu]ionar\ patetic\, modest\ dar energic\, frumoas\, demn\,
neverosimil\ întruchipare a tuturor calit\]ilor omene[ti. Ludmila
Trube]caia c\l\tore[te în direc]ia opus\ celei a lui Olmazu – sugestie
tezist\ potrivit c\reia „calea cea bun\” nu e aceea care duce în Occi-
dent ! – [i vrea s\ se întoarc\ definitiv în ]ara de origine ; întîlnindu-l
pe Grigore, îi ]ine o stra[nic\ lec]ie de moral\ antiburghez\. Doar atît
se întîmpl\ în gara Vincovici, îns\ Olmazu va r\mîne pentru totdea-
una impresionat de imaginea rusoaicei voluntariste, pe care, de altfel,

1. Romanul a ap\rut la Editura Forum (Bucure[ti, 1947), fiind reeditat în 1970,


la Editura Eminescu, într-o versiune modificat\, sub titlul Via]a în oglinzi.

159
Bianca Bur]a-Cernat

nu o va mai revedea niciodat\. Platonic îndr\gostit de Ludmila, per-


sonajul caut\ în jurul s\u, f\r\ a fi con[tient de asta, un substitut
feminin pe m\sur\ [i, la un moment dat, i se pare c\ l-a g\sit în
persoana Giei, so]ia copil\roas\ a fratelui s\u. De aici începe drama :
de[i con[tient de r\ul pe care îl provoac\, Grigore nu se poate sustrage
rela]iei amoroase vinovate. Într-un acces de disperare, fratele în[elat
se spînzur\, iar Gia, bîntuit\ de remu[c\ri, se împu[c\. Dar asta nu
e tot : pentru a ascunde cele dou\ sinucideri [i implicit p\catul teribil
cuib\rit în familie, b\trîna Bruss, mama Luciei, d\ foc casei unde se
petrec toate aceste groz\vii ; ard sub acela[i acoperi[, împreun\ cu
cele dou\ cadavre, b\trîna Bruss îns\[i [i cele dou\ nepoate. Gestul
e absurd, neconving\tor motivat ; eticismul autoarei compromite vero-
similitatea romanului. Tot în virtutea acestui eticism, Grigore Olmazu,
de la un punct încolo personaj fanto[\, se simte obligat s\ renun]e, în
folosul comunit\]ii, la cea mai mare parte a averii sale, în încercarea
de a se reabilita moral.
Marele osp\] descrie, ca [i primul roman al Sandei Movil\, o lume
a „desfigura]ilor”, numai c\ aici autoarea pune surdin\ estetismului
„neangajat” [i, renun]înd la neutralitatea narativ\ din prozele sale
anterioare, se ambandoneaz\ unei abord\ri teziste, tributare unui
curent ideologic din ce în ce mai puternic în epoc\. Scriitoarea nu a
putut s\-i reziste acestui curent, cum n-au putut-o face nici al]ii. De
altfel, o spune ea îns\[i : „eu sînt Sanda Movil\... nu cine [tie ce
«munte» de scriitoare”.

V.3. Henriette Yvonne Stahl1. Spiritualizarea


feminit\]ii

V.3.1. Portret de aristocrat\

„{i acum, pe o strad\ lini[tit\, într-un col] t\cut al Bucure[tilor, pe sc\ri de


castel medieval, urc\m. Mantia de catifea neagr\, încadrat\ de o [uvi]\ de
blan\ alb\, c\zut\ lene[ pe umeri, duce gîndul [\galnic la o stea de ecran
sau la o domni]\ uitat\ din vechile cadre str\mo[e[ti. Am ajuns într-o
camer\ alb\. Totul e alb [i îndep\rtat. A[tept intimidat s\ înceap\ un cor
de îngeri, dar, în loc de melodie, m\ pomenesc rupînd lini[tea, cu o brutal\
exclama]ie :
Cum, d-ta ai scris Voica ?”2

Dup\ Hortensia Papadat-Bengescu, unanim recunoscut\ drept cea


mai important\ voce feminin\ a literaturii române, Henriette Yvonne

1. 1900-1984.
2. Isaiia R\c\ciuni, „De vorb\ cu d-ra Henriette Yvonne Stahl”, în Facla, an. XII,
nr. 391, 12 ian. 1931, p. 3.

160
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Stahl este scriitoarea cu cea mai mare notorietate în lumea literar\


interbelic\. E, în felul s\u, o vedet\ – curtat\ pentru a acorda inter-
viuri, surprinz\tor de numeroase. Cî]iva arti[ti plastici (Magdalena
R\dulescu, W. Siegfried, Velico Stanoeviè, Henri Visconti) vor s\-i
fac\ portretul. U[ile saloanelor patronate de doamne din high life îi
sînt deschise, e invitat\ la Curtea Regal\. În cas\ la Irina Procopiu, la
Cella Delavrancea, la Maruca Cantacuzino, la Mili]a Petra[cu sau la
Victor Eftimiu [i Agepsina Macri întîlne[te protipendada Capitalei :
arti[ti, savan]i, politicieni, mari oameni de afaceri [i chiar capete
încoronate – reuni]i pentru a asculta într-o atmosfer\ intim\ concer-
tele unor George Enescu sau Clara Haskil, celebra pianist\. Între to]i
ace[ti oameni, a c\ror simpl\ enumerare s-ar întinde pe cel pu]in o
pagin\, Henriette Yvonne Stahl se mi[c\ firesc, elegant, cu distinc]ie
aristocratic\ (de[i ea nu e o aristocrat\ „de sînge”), neincomodat\ nici
de timiditate ori de o excesiv\ modestie, nici de dorin]a de a cuceri
admira]ia cuiva. Fascineaz\ prin simpla-i prezen]\ : prin înf\]i[area
exotic\, dar mai ales gra]ie caracterului puternic pe care îl tr\deaz\
]inuta sa [i conversa]ia subtil\.
„O siluet\ înalt\, cu ml\dieri de trestie melancolic\, cu priviri de
vis [i iad”1 – o descrie Isaiia R\c\ciuni care, de altfel, face din Henriette
eroina romanului s\u din 1934, Mîl. „Era o apari]ie str\lucitoare, cu
gîtul alb [i înalt de leb\d\, cu n\rile în]epate (...). Decolteul rochiei de
culoarea vi[inei putrede, bra]ele goale dezv\luiau o carna]ie delicat\,
cu fr\gezimi de crin imaculat. O vedeam aievea pe Orianne de Guer-
mantes”2 – î[i aminte[te Ieronim {erbu impresia creat\ de tîn\ra
scriitoare în ziua în care Isaiia R\c\ciuni a adus-o pentru prima dat\
la cenaclul lui Lovinescu. „Vorbe[te lent, parc\-[i prive[te gîndul
înainte s\-l exprime (...). Vorbe[te de ea cu o curiozitate de botanist –
se m\rturise[te cu o libertate pe care femeile de obicei nu vor s\ o
aib\. (...) Orgoliul domni[oarei Stahl îi îng\duie simplicitatea since-
rit\]ii absolute [i aristocra]ia înn\scut\ în ea, care lumineaz\ gra]ia
trupului lung cu mîini de arhanghel, ridic\ ordinul discu]iunilor pe
deasupra vulgarit\]ii spovedaniilor omene[ti.”3 – E o foarte sagace
caracterizare semnat\ de o alt\ aristocrat\, Cella Delavrancea. (Oare-
cum mai „prozaic\”, Doina Peteanu observ\ c\ „d-ra Stahl, «cerebrala»
scriitoare, e una din femeile îmbr\cate cu cel mai rafinat gust pe care
l-am întîlnit”4...) Pe Profira Sadoveanu o cucere[te prin „spiritul clar,
ager, fr\mîntat de toate problemele vie]ii” : „În ochii sinceri [i clari (...)
se vede c\ tot ceea ce m\rturise[te a fost mult m\cinat, rumegat,
r\scolit. Neobi[nuit la semenele ei, un aer hot\rît, o maturitate de

1. Ibidem
2. Ieronim {erbu, Vitrina cu amintiri, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1973.
3. Cella Delavrancea, Mozaic în timp. Impresii, c\l\torii, portrete, amintiri, Ed.
Eminescu, 1973, pp. 170.
4. Doina Peteanu, în Via]a, an. II, nr. 351, 9 apr. 1942, p. 2.

161
Bianca Bur]a-Cernat

gîndire pare c\ pune o pecete cu totul personal\ pe chipul acela palid


[i delicat, cu contururi rotunde”1. Prezen]a Henriettei Yvonne Stahl
invit\, se vede, la idealizare ; puse cap la cap, m\rturiile celor care au
cunoscut-o o transform\ într-un personaj al unui ev romantic.
În volumul de convorbiri realizat, în anii ’80, împreun\ cu jurna-
lista Mihaela Cristea, scriitoarea î[i aminte[te, cu o anumit\ orgo-
lioas\ autoironie, cum s-a comportat cu aproape [ase decenii în urm\
cînd, dup\ ce i s-a acordat premiul „Femina-Vacaresco”, a fost invitat\
de Regina Maria la Cotroceni. La sfîr[itul unei foarte agreabile discu]ii,
regina ar fi exclamat : „C’est d’une femme comme vous dont mon fils,
le roi, aurait besoin”. „M-a trecut o transpira]ie rece. Am realizat în
acea clip\ atît gravitatea spuselor ei, cît [i faptul c\ pierdusem o
posibil\ prieten\. V\d [i acum privirea reginei, plin\ de nedumerire
în fa]a t\cerii mele. Simt [i acum pauza, golul... Am f\cut o reveren]\
mai adînc\...”2 Un deceniu [i ceva mai tîrziu, în timpul r\zboiului,
Henriette r\spunde cu politicoas\ r\ceal\ manifest\rilor de simpatie
venite din partea unui alt Hohenzollern – un unchi al lui Carol II, cu
care face cuno[tin]\ în salonul Maruc\i Cantacuzino.
Pre]uit\ în cele mai selecte cercuri ale Capitalei, scriitoarea nu
este totu[i o monden\. Dimpotriv\, cum se vede [i din reticen]a ei
fa]\ de unele invita]ii venite dinspre familia regal\, are o structur\
u[or retractil\, e o mizantroap\ foarte conving\tor deghizat\ în straiele
femeii de lume. Ea îns\[i se m\rturise[te a fi „o s\lbatic\”, descriin-
du-[i în mai multe ocazii voluptatea de a se retrage într-o singur\tate
propice medita]iei, departe de forfota saloanelor. „Cînd m\ izolez în
cas\, în cotlonul acesta, ori cînd plec la Bra[ov, nu fug decît de
oameni, care ades m\ plictisesc [i îmi fac groaz\”3 , îi declar\ odat\
unui intervievator. Henriette e o fiin]\ a contrastelor : o introvertit\ [i
o excep]ional\ interlocutoare, o con[tiin]\ lucid\ bîntuit\ de elanuri
mistice, o scriitoare consecvent\ cu propria voca]ie în ciuda faptului
c\ nu e cîtu[i de pu]in o ambi]ioas\. Distinc]ia sa fireasc\, „aristocra-
tic\” decurge [i dintr-o des\vîr[it\ lips\ a orgoliului social ; Henriette
Yvonne Stahl e st\pînit\ de un cu totul altfel de orgoliu, mult mai
subtil [i mult mai tiranic : acela de „a în]elege”, de a evolua spiritual –
ea î[i construie[te, cu perseveren]\, nu o „carier\”, ci o identitate de
„c\ut\tor al absolutului”. Multe dintre scriitoarele noastre interbelice
se zbat s\ se afirme, s\-[i transgreseze totodat\ statutul social modest
(cînd nu obscur de-a dreptul, ca în cazul Cellei Serghi sau al Soranei
Gurian) ; ea se afirm\ – în plan social [i în lumea literar\ – f\r\ s\-[i
fi propus, parc\, acest lucru. Se impune pur [i simplu cu for]a pe care

1. Valer Donea, „Henriette Yvonne Stahl [i Labirintul”, în Adev\rul literar [i


artistic, an. XVIII, nr. 850, 21 martie 1937, p. 13.
2. Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorb\ cu Henriette Yvonne Stahl,
Ed. Minerva, Bucure[ti, 1996, p. 42.
3. Valer Donea, interviul citat.

162
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

i-o confer\ voin]a autentic\ de cunoa[tere, dincolo de orice ambi]ie


de formal\ recunoa[tere social\.
Despre reu[itele sale Henriette Yvonne Stahl vorbe[te – în numeroa-
sele interviuri ce i s-au luat [i în tinere]e, [i la vîrste mai înaintate –
cu perfect\ deta[are, oarecum stingherit\ c\ trebuie s\ le aduc\ în
discu]ie ; asta în vreme ce alte autoare din aceea[i genera]ie î[i eta-
leaz\ ostentativ nu doar „victoriile” literare ori intelectuale, dar [i pe
acelea care ]in de satisfacerea unor – mai m\runte – orgolii sociale.
De pild\ : Henriette, foarte natural\, se refer\ la vechile [i nenum\-
ratele-i leg\turi cu „lumea bun\” ca la ni[te am\nunte oarecare,
nimic mai firesc, pentru ea, decît o cin\ în compania prin]ului Antoine
Bibescu [i a lui Elisabeth Asquit ; în timp ce o Cella Serghi face dintr-o
convorbire la Cap[a un eveniment epocal, iar o Ioana Postelnicu (mica
burghez\ care accede prin mariaj la un rang social superior) atrage
aten]ia prea insistent asupra descinderilor sale la Athéné Palace. Ce-i
drept, Henriette nici nu are motive s\ dezvolte, ca o mare parte a
scriitoarelor cu care e contemporan\, un complex al insignifian]ei [i
al nerecunoa[terii ; nu are de ce s\ adopte tonul revendicativ sau
zgomotos-triumf\tor al acestora. Chiar dac\ nu e o r\sf\]at\ a sor]ii,
i s-a rezervat totu[i privilegiul de a se fi n\scut într-un mediu care a
ferit-o de frustr\ri [i a preg\tit-o pentru asumarea unui traseu exis-
ten]ial mai pu]in obi[nuit.
Henriette Yvonne Stahl este fiica fran]uzoaicei Blanche Alexandrine
Boeuve – profesoar\ ; ajuns\ în Bucure[ti în urma unui mai complicat
concurs de împrejur\ri – [i a cunoscutului Henri Stahl (de origine
franco-german\), licen]iat în Istorie, specialist în stenografie [i grafo-
logie, prozator [i, între multe altele, secretar al lui N. Iorga. Istoria
familiei Stahl are toate datele unei palpitante nara]iuni romane[ti. O
inhibant\ tradi]ie familial\ de erudi]i filologi st\ în spatele scriitoarei ;
totu[i ea nu pare timorat\ din aceast\ pricin\ – merge, sigur\ de sine,
pe propriul s\u drum. Nu urmeaz\ studii str\lucite, cum [i-ar fi dorit
p\rin]ii, în parte pentru c\ s\n\tatea [ubred\ o împiedic\ („Am f\cut
patru duble pneumonii [i am scuipat sînge toat\ copil\ria [i toat\
tinere]ea.”1), în parte pentru c\, ademenit\ mai degrab\ de gratuitatea
cunoa[terii, nu agreeaz\ ideea de a înv\]a pentru ob]inerea unor
diplome : „Niciodat\ nu am citit ca s\ dau examene, ci ca s\ pricep”2.
R\mîne repetent\ de cîteva ori, refuz\ s\-[i termine liceul, dispre]uind
conformismul [colii [i obtuzitatea pedagogilor.
Din cauza bolii e înscris\ tîrziu la [coal\, deprinzînd cititul [i
scrisul abia la vîrsta de nou\ ani ; recupereaz\ îns\ extrem de rapid.
Nu manifest\ precocitate intelectual\ ; dobînde[te, în schimb, o pre-
coce sensibilitate metafizic\. Are de timpuriu intui]ia a ceea ce în-
seamn\ golul, durerea, singur\tatea, moartea – intui]ie accentuat\,

1. Mihaele Cristea, op. cit, p. 214.


2. Ibidem, p. 221

163
Bianca Bur]a-Cernat

f\r\ îndoial\, [i de experien]a bolii. În copil\rie – noteaz\ undeva


scriitoarea – „am presim]it, intens, angoasa lumii”. Henriette este un
copil melancolic, hipersensibil, de o primejdioas\ fragilitate ; feti]a
care nu [tie înc\ la ce servesc literele sesizeaz\ cu o extraordinar\
acuitate urmele trecerii timpului, e obsedat\ de st\rile intermediare,
nesigure, de instabilitate, de ceea ce b\nuie[te a fi lenta dezagregare
a vie]ii mundane. De mare for]\ aceast\ amintire :

„Dac\ noaptea nu-mi provoca fric\, în schimb c\derea amurgului m\


tulbura profund. (...) Aceast\ cenu[\ a serii, care acoperea încet p\mîn-
tul, îmi d\dea senza]ii de sufocare. O melancolie de neînvins m\ f\cea s\
presimt inexplicabilul oric\rui sfîr[it, al fiec\rei mor]i.
{i, pe deasupra, exista m\tu[a Netty, care venea uneori s\ ne vad\. Se
spunea c\ fusese frumoas\ în tinere]e, dar acum era b\trîn\ [i urît\. Se
a[eza la pian [i cînta, acompaniindu-se. I se vedeau mîinile, cu unghii [i
degete deformate, cîntînd. Auzeai placa ei dentar\ cum r\suna, în ca-
den]\. Îmi zicea, apropiindu-se foarte mult de mine, fiindc\ era mioap\,
se apropia surîzînd larg, cu fa]a plin\ de riduri :
– Tu îmi semeni. {i eu am fost frumoas\...
Alergam, cu spaim\, s\ m\ privesc în oglind\”1.

Asemenea timpurii intui]ii dau consisten]a [i for]a literaturii aces-


tei autoare.
Contemporanele Henriettei Yvonne Stahl scriu, adeseori, dintr-o
necesitate confesiv\, din dorin]a de a se în]elege pe ele însele. Pentru
Henriette, confesiunea [i autoscopia reprezint\ numai o etap\, o
experien]\ între altele, scrisul înseamn\ o cale de acces c\tre Idee,
c\tre problematizarea unor situa]ii existen]iale cruciale. Astfel c\
proza Henriettei Yvonne Stahl are nu doar o dimensiune reflexiv\, ci
[i o dimensiune spiritual\, aceasta din urm\ rareori sesizabil\ în
scrisul autoarelor noastre (interbelice [i nu numai).

V.3.2. Voica (1924). Feminitate, maternitate, patriarhalism

La vîrsta de optsprezece-nou\sprezece ani, f\r\ inten]ia public\rii,


f\r\ ambi]ia gloriei care îi anim\ adesea pe adolescen]ii talenta]i,
însufle]it\ numai de dorin]a imperioas\ de a se exprima, Henriette
Yvonne Stahl începe s\ scrie un roman despre umili]ii [i obidi]ii
existen]ei rurale. Voica le va pl\cea foarte mult lui N. Iorga, lui
G. Ibr\ileanu2 ori lui Sadoveanu, uimi]i de luciditatea [i de virtu]ile
analitice neobi[nuite pentru o fat\ aflat\ înc\ la vîrsta iluziilor. Aceast\
adolescent\ foarte fragil\, r\mas\ repetent\ pentru c\ nu a citit ma-

1. Henriette Yvonne Stahl, Martorul eternit\]ii, Trad. de Viorica D. Ciorbagiu,


Prefa]\ de Jean Herbert, Ed. Universal Dalsi, Bucure[ti, 1995, p. 19 [i urm.
2. G. Ibr\ileanu (P. Nicanor & Co.), în Via]a româneasc\, nr. 10, oct. 1924, pp.
167-168).

164
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

nualele [colare, se intereseaz\ de „problema ]\r\neasc\” [i parcurge


o bibliografie ce l-ar face pu]in invidios, în epoc\, pe un student la
Istorie. Asta, cu siguran]\, [i pentru c\ înc\ din copil\rie are ocazia
s\ asiste nestingherit\ la discu]iile purtate de tat\l s\u cu N. Iorga,
care îi viziteaz\ frecvent. De la primele pagini de literatur\ pe care le
scrie, Henriette e animat\, iat\, de probleme ce transcend interesul
îngust al unei tinere de familie bun\ de la începutul secolului trecut.
Cînd, în 1924, ziarul Diminea]a organizeaz\ un concurs literar,
Henri Stahl depune la redac]ie, în numele fiicei, manuscrisul roma-
nului Voica. Nu mult dup\ aceea, Sadoveanu, care f\cuse parte din
juriul de la Diminea]a, descinde – înso]it de Mihail Ralea – în casa
familiei Stahl pentru a o felicita pe foarte tîn\ra scriitoare [i pentru
a-i m\rturisi c\ se afl\ într-o încurc\tur\ : cei de la Diminea]a organi-
zaser\ concursul mai mult formal, cu scopul nedeclarat de a o sprijini
financiar pe Lucia Mantu ; or, romanul Henriettei, care merita neîn-
doielnic s\ fie premiat, dejuca planul caritabil al prietenilor celei
aflate în impas. Desigur c\ generoasa Henriette renun]\ la premiu în
favoarea romanului Luciei Mantu, Cucoana Olimpia. Cu totul altceva,
nu gîndul la vreo recompens\, o stimulase s\ a[tearn\ pe hîrtie
povestea Voic\i, o femeie simpl\ [i inimoas\ de la ]ar\, în casa c\reia
a locuit cîteva luni dup\ r\zboi pentru a se întrema dup\ o proasp\t\
pneumonie.
În 1924 Henriette Yvonne Stahl î[i vede publicat\ aceast\ prim\
carte, mai întîi în foileton, în Via]a româneasc\, apoi în volum (pe
cheltuial\ proprie), la editura Ancora. (Romanul a avut succes de
critic\1 , dar nu [i succes de libr\rie : din cele 5000 de exemplare
imprimate s-au vîndut foarte pu]ine). Un an mai tîrziu, Voica apare [i
la Tipografia R\s\ritul – ceea ce face ca romanul s\ mai r\mîn\ o
vreme în aten]ia criticii2. Pe la începutul anilor ’30 cartea este tradus\

1. Am g\sit în periodicele vremii în jur de dou\zeci de articole despre romanul


Voica ; s-ar putea s\ mai fie [i altele. S-au pronun]at : G. Ibr\ileanu, Pompiliu
Constantinescu, E. Lovinescu, Izabela Sadoveanu, Ion Marin Sadoveanu,
Otilia Cazimir, George Baiculescu. Dar [i : T. Ulmu, Al. B\d\u]\, Eugen
Constant, I. Berg, Constantin Georgiade, D. Tomescu sau Olimpiu Boito[.
2. Succesul romanului a provocat o polemic\ destul de acid\ între Henriette
Yvonne Stahl [i Otilia Cazimir în paginile Adev\rului literar [i artistic. Ini]ial,
O. C. scrie favorabil despre Voica, într-un articol dedicat celor dou\ cî[ti-
g\toare ale concursului organizat de Diminea]a, H. Y. S. [i Lucia Mantu, de[i
balan]a înclin\ în favoarea celei din urm\ : „L. M. e mai cump\tat\, H. Y. S.
mai impetuoas\. Una e mai artist\, cealalt\ mai realist\. Una lucreaz\ în
peni]\, cealalt\ în c\rbune” ; „Concizie, sim] al m\surii, obiectivitate etc. –
toate sînt calit\]i rare [i care p\reau acaparate exclusiv, în literatur\, de
talentele masculine. {i cu aceste calit\]i cele dou\ autoare ([i mai ales L. M.)
au reu[it s\ scrie pagini de o surprinz\toare [i delicat\ feminitate” („Concursul
Dimine]ii [i literatura feminin\”, în Diminea]a, an. XXI, nr. 6466, luni, 10 noiem-
brie 1924, p. 3). Dup\ un an [i ceva de la acest articol, iritat\, se pare, de
succesul Henriettei Yvonne Stahl, care fusese între timp nominalizat\ la

165
Bianca Bur]a-Cernat

în francez\ [i premiat\ de revista La Courte Paille ; dup\ Al Doilea


R\zboi Mondial va mai cunoa[te înc\ trei edit\ri, suferind îns\ unele
modific\ri conjuncturale.

Voica este, în varianta sa interbelic\, un roman de mic\ întindere,


cu un unic fir epic, segmentat în episoade scurte, întrerupte din timp
în timp de instantanee din via]a rural\1. Faptele sînt relatate din
perspectiva unui personaj-martor, instan]\ asem\n\toare, cumva,
personajului reflector din proza Hortensiei Papadat-Bengescu 2. Dia-
logurile – fire[ti, verosimile – au o pondere însemnat\ în economia
romanului, fac parte dintr-o nara]iune dramatizat\.
De ce plînge Voica ? E întrebarea cu care începe romanul. R\spun-
sul Voic\i ne plaseaz\ deja în plin\ intrig\. Sacadat, printre lacrimi,
în felul ei veridic-incoerent, femeia i se confeseaz\ domni[oarei de la
ora[ pe care o g\zduie[te în casa-i modest\ : b\rbatul ei, Dumitru, o
alung\. Pentru ce motiv ? Voica nu mai e în stare s\ spun\ [i dom-
ni[oara trebuie s\ fac\ singur\ investiga]ii. Voica nu poate avea copii,
lucru pe care Dumitru refuz\ s\-l în]eleag\. El vrea s\-i aduc\ în cas\
un copil ilegitim, conceput cu o „]iganc\” în timpul r\zboiului. Voica
se opune cu încrîncenare, temîndu-se c\, dac\ b\rbatul moare, p\mîn-
tul îi revine copilului bastard, ea r\mînînd prin urmare pe drumuri.
Poveste, dup\ cum se vede, banal\ ; dar interesul ei rezid\ în obser-
va]iile/detaliile prin însumarea c\rora se configureaz\ o atmosfer\

Premiile Femina-V\c\rescu [i premiat\ în 1925 de S.S.R., O. C. o acuz\


violent pe autoarea romanului Voica pentru faptul c\ ar fi vîn\toare de premii
[i afirm\ c\ în special juriul Femina acord\ distinc]ii în func]ie de parti
pris-uri – vezi articolul „Încep premiile literare”, în Adev\rul literar [i artistic,
an VII, nr. 271, duminic\, 7 febr. 1926, p. 2. R\spunsul Henriettei Yvonne
Stahl nu se las\ a[teptat : „Îmi pare r\u c\ talentul atît de inteligent al d-rei
Otilia Cazimir, în literatur\, n-a fost secundat în aceast\ ocaziune de o
cunoa[tere a meseriei gazet\re[ti. Mai pu]in\ fantezie în chestiuni de informa]ii
ar fi scutit aceast\ discu]ie. Concluzia, pentru mine, este c\ nu numai unele
«jurii feminine» lucreaz\ mai mult cu «sentimentul» decît cu inteligen]a”
(Adev\rul literar [i artistic, an VII, nr. 271, duminic\, 14 febr. 1926, p. 8).
1. Pompiliu Constantinescu – care precizeaz\ totu[i c\ avem a face cu un
„promi]\tor debut literar”, „delicat\ anchet\ psihologic\ în via]a s\teasc\” – e
de p\rere c\ Voica dezvolt\ ([i astfel dilueaz\) „materialul strict al unei
nuvele” ; cartea Henriettei Yvonne Stahl nu are, în opinia criticului, „adîn-
cimea necesar\ unui roman”. Vezi Pompiliu Constantinescu, în Sbur\torul,
an. IV, nr. 1, martie 1926, pp. 7-8.
2. Analogia îi apar]ine Elenei Zaharia-Filipa[ : „Romanul Voica propune o tehnic\
naratorial\ original\ pentru epoca respectiv\. Voica este contemplat\ din
perspectiva altui personaJ, tot o femeie, o domni[oar\ de la ora[. Gesturile,
cuvintele, atitudinile Voic\i se oglindesc în con[tiin]a acestei «domni[oare»,
str\in\ de lumea satului, un «reflector», f\r\ nume [i aproape f\r\ corpo-
ralitate. E un «personaj reflector» diferit de senzitiva Mini (romanul Fecioarele
despletite nu era la data aceea decît, poate, un proiect latent), o con[tiin]\
lucid\ [i ra]ional\” (Studii de literatur\ feminin\, Ed. Paideia, Bucure[ti, 2004,
p. 112).

166
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

familial\ agitat\ [i implicit o foarte precis\ schi]\ a mentalit\]ii rurale


patriarhale1.
Viclenia caracteristic\ a ]\ranului, înc\p\]înarea, duritatea, ames-
tecate cu o umilin]\ cînd „jucat\”, cînd autentic\ – în func]ie de
împrejur\ri –, ciudata oscila]ie între generozitate [i l\comie achizitiv\,
între spontaneitatea gestului dezinteresat [i calculul rece (toate aceste
atitudini fiind la fel de fire[ti) transpar din situa]iile conflictuale
excep]ional construite – din vorbirea laconic\ [i aluziv\ a personajelor,
din replicile simple dar puternice, care î[i ating cu exactitate ]inta.
}\ranii Henriettei Yvonne Stahl se prezint\ singuri, direct, netrucat ;
autoarea îi introduce în scen\ [i îi las\ apoi s\ se desf\[oare, f\r\ a
le influen]a „jocul” prin interven]ii tezist-ideologizante, ceea ce e, f\r\
îndoial\, o performan]\ într-o literatur\ unde mai r\zbat înc\ ecourile
s\m\n\toriste ori poporaniste. Satul Voic\i – „un sat mic, aruncat pe
o [osea l\turalnic\ pe lîng\ Comana din Vla[ca” – nu se deseneaz\ nici
în culori idilic-s\rb\tore[ti, nici în culori sumbre ; tîn\ra prozatoare
se fere[te de extreme chiar [i atunci cînd descrie situa]ii dramatice ;
întregii nara]iuni i se imprim\ parc\ ceva din calmul atotîn]eleg\tor
al personajelor, pentru care nedrept\]ile [i nenorocirile intr\ în ordi-
nea fireasc\ a lumii, ca [i cataclismele naturii. {i Voica, [i Dumitru,
[i ceilal]i ]\rani cu care st\ de vorb\ „domni[oara de la ora[” [tiu c\
„nu se poate altfel”, c\ menirea lor e „s\ rabde” totul f\r\ revolt\,
chiar dac\ nu f\r\ durere.
Fondul metalitar e patriarhal ; totu[i „formele” indic\ o u[oar\
deplasare (dup\ seismul Primului R\zboi Mondial) a satului „tradi]io-
nal” înspre altceva sau, altfel zis, indic\ anumite influen]e – posibil
alterante, dar fenomenul e constatat în mod obiectiv – venite dinspre
ora[. E o observa]ie sociologic\ de fine]e. Iat\, în acest sens, descrie-
rea vestimenta]iei de duminic\ a fetelor [i femeilor de la ]ar\, care
nu ni se mai înf\]i[eaz\ în portul conven]ional al ]\r\ncu]elor lui
Alecsandri sau ale lui Co[buc : la hor\, fetele nu mai sînt îmbr\cate
cu ie [i cu fot\ – „Toate grozav de v\psite cu hîrtie ro[ie muiat\ [i
frecat\ pe obraz [i buze. Îmbr\c\mintea lor la fel cu cea a mahala-
gioaicelor bucure[tene, cu bluze colorate, garnisite, demodate, cu
fuste largi de stamb\ [i numai salbele bogate a[ternute pe piept
aminteau de portul ]\r\nesc”. Urmeaz\ îns\ o precizare : b\rba]ii sînt
înc\ „to]i în costum na]ional, alb, distins, curat, lucrat întreg de
mîn\”. Un mod de a spune c\ schimbarea, fie [i minor\, se produce

1. „Povestirea e strîns\, curge repede [i e tratat\ cu o viguroas\ cump\tare. Cu


toat\ aceast\ cump\tare se simte îns\ la autoare iubirea dramatismului [i
poate acesteia se datoreaz\ încordarea cu care urm\rim conflictul dintre cei
doi so]i, de[i nu are nici unul dintre elementele dramatismului obi[nuit : nici
crim\, nici aventur\, nici avîntul vreunei patimi extraordinare, numai simple
întîmpl\ri din via]a de toate zilele” (Izabela Sadoveanu, „C\r]i premiate”, în
Adev\rul literar [i artistic, an VII, nr. 269, duminic\, 31 ian. 1926, p. 2).

167
Bianca Bur]a-Cernat

[i la sat, ca [i la ora[, printr-o ini]iativ\ feminin\. Recitit ast\zi, Voica


e, de fapt, un roman despre condi]ia femeii de la sat, nu neap\rat un
roman despre condi]ia ]\r\neasc\ generic\, nuan]\ la care comen-
tatorii interbelici s-au dovedit cu des\vîr[ire opaci.
Privirea lucid\ aruncat\ acestei lumi e în acela[i timp o privire de
estet. Tabloul cît se poate de realist în datele lui esen]iale con]ine,
bine dozate, armonic distribuite, puternice tu[e expresionaiste. Revin,
de pild\, de-a lungul întregului roman motive desprinse dintr-un
imaginar stihial. Imaginea focului din vatr\ sau a ploii cu aparen]e
apocaliptice ritmeaz\, prin recuren]a lor, nara]iunea. Voica îns\[i –
„o ]\ranc\ de vreo trizeci de ani, cu ochi mari, c\prii” – pare o
fiin]\-stihie sau o zeitate ciudat\ a[a cum se proiecteaz\, pe fundalul
fl\c\rilor din sob\, într-o secven]\ de maxim\ anvergur\ simbolic\ :

„Voica fierbea m\m\liga. Coceni usca]i fierbeau cu lumin\ vioaie, dar se


[i potoleau repede ; iar odat\ cu fl\c\rile ce a]ipeau se auzea cum înce-
tinea [i bolboroseala ceaunului. Repede ea potrivea din nou pe foc un
m\nunchi de frunze de porumb uscat. Un timp, acopereau de tot focul
[i-l întunecau. Nu mai vedeam nici pe Voica, nici lucririle de prinprejur,
nimic decît ochii pisicii. Apoi, deodat\, în convulsii dureroase, frunzele
se aprindeau vioi împr\[tiind din nou nebunia luminoas\ a fl\c\rilor.
Cînd Voica amesteca m\m\liga, r\mîneam uimit\ : sta jos, lua ceaunul
de pe pirostrie [i, a[a fierbinte, f\r\ a-i sim]i arsura, îl prindea cu t\lpile,
îl ]inea strîns [i, cu f\c\le]ul, învîrtea iute. Se auzea ritmic zgomotul
metalic al br\]\rilor ei. Cînd fierbin]eala o p\trundea, Voica, fî[îind scurt
din buze – cu zgomotul apei ce d\ în foc – sucea vasul. {i toate f\cute cu
graba ce o ai cînd te încume]i s\ ridici cu mîna un t\ciune aprins, c\zut
pe podea”1.

Imaginea aceasta revine, în diferite variante, în momentele cheie


ale ac]iunii. În alt\ secven]\, Voica seam\n\ cu „o statuie indian\ a
vreunui Budha neclintit, cioplit în lemn”. Un laitmotiv din acela[i
registru al stihialului este [i „plînsul” Voic\i ; în surdin\ sau zgomotos,
lini[tit sau patetic, acest plîns s-ar zice c\ se înal]\ deasupra între-
gului sat, topindu-se într-un nesfîr[it geam\t cosmic : „Voica, chircit\
lîng\ foc, cînt\ a jale, f\r\ cuvinte, apoi, f\r\ s\ curme cîntecul,
începe s\ plîng\. Umple casa de gemete cîntate, dureroase, t\r\g\-
nate, nesfîr[ite”. Cu plînsul Voic\i, de nest\vilit, începe romanul ; cu
acela[i plîns, interiorizat [i acceptat de eroin\ ca o fatalitate, se
încheie povestea.
În edi]iile postbelice ale c\r]ii autoarea a ad\ugat nu doar, cum se
[tie, o continuare pe linie realist-socialist\ a pove[tii Voic\i – de fapt,
un al doilea „volum”, care nu mai are aproape nimic din maniera de
construc]ie a primului –, ci [i un capitol ce rezolv\ altfel conflictul

1. Henriette Yvonne Stahl, Voica, Tipografia „R\s\ritul”, Bucure[ti, 1925, p. 4 [i


urm.

168
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

dintre Voica [i Dumitru : în circumstan]e dramatice, în timpul inun-


da]iilor, Voica e tentat\ s\-l lase pe Ion, copilul nelegitim, s\ se înece ;
cînd îns\ micu]ul, prad\ spaimei, o strig\, spunîndu-i „mam\”, un
sentiment matern se de[teapt\ brusc în ea, determinînd-o s\ se
r\zgîndeasc\. Ei bine, acest episod nu exist\ în nici una dintre cele
dou\ edi]ii interbelice ale romanului (1924, 1925), unde povestea se
încheie mult mai abrupt [i unde suspendarea tensiunii e mai degrab\
sugerat\ decît marcat\ explicit. În varianta interbelic\, romanul se
sfîr[e[te cu o acceptare dedesubtul c\reia mocne[te nemul]umirea :
Voica se obi[nuie[te cu gîndul c\ va trebui s\ îngrijeasc\ un copil
str\in, dar gîndul acesta e unul otr\vit : „O clip\ o v\zui cum îl strînse
mai tare la piept, apoi î[i domoli mi[carea [i mai zise o dat\, încet ca
o mîngîiere : «scîrb\ !»”. Aceasta e „fotografia” de final a Voic\i – cu
copilul intrus pe care îl ]ine în bra]e, cu un sentiment amestecat de
împotrivire [i mil\.
Voica î[i resimte sterilitatea ca pe un handicap social [i existen]ial.
Exclus\ din sfera maternit\]ii, femeia e considerat\, în satul ei, o
marginal\. Asupra sa apas\ o anatem\ divin\ [i nimic nu o mai poate
reabilita. Chiar munca ei se devalorizeaz\ în absen]a copiilor. Cînd
adopt\, dup\ îndelungi împotriviri, copilul adus de Dumitru, Voica e
privit\ cu reticen]\, cu acea curiozitate cu care e înconjurat\ o per-
soan\ „excentric\” : „P\i, uite... nu-i al meu... [i z\u, m\ tem c\ rîd
femeile de mine. Spun drept. Am fost duminic\, [tii, aia trecut\, [i s-a
adunat lume în jurul meu de parc\ a[ fi fost ]igan cu ursu înv\]at s\
joace”. În opozi]ie cu Voica se contureaz\ un alt profil al femeii urgisite
de la ]ar\. E vorba de femeia împov\rat\ excesiv de maternitate,
„s\rmana Stoiana”, bolnav\ de pe urma prea multelor na[teri [i pe
care b\rbatul aproape c\ o las\ s\ moar\ ca s\ nu risipeasc\ banii pe
la doctor. Pl\te[te ca [i Voica, dar în alt mod, „p\catul” de a fi femeie.
Pedeapsa ei const\ într-o total\ pierdere a individualit\]ii ; [irul lung
de na[teri înseamn\, pentru Stoiana, o continu\ [i progresiv\ morti-
ficare. Cu naivitate, Stoiana întreab\ : „Cum fac cucoanele de la ora[
de n-au copii a[a de mul]i ca noi ?” Refulat, gîndul posibilului avort
se insinueaz\ obsesiv în mentalul personajelor feminine ale Henriettei
Yvonne Stahl ; vom reg\si constant aceast\ tem\ în c\r]ile autoarei,
chiar dac\ nu la aceea[i intensitate pe care o atinge la Hortensia
Papadat-Bengescu repulsia (ingenios disimulat\) fa]\ de maternitate1.

1. Un demers interpretativ psihanalitic ar putea ar\ta în ce m\sur\ fobia fa]\ de


maternitate a unor personaje corespunde unei fobii a autoarei înse[i. Între-
bat\ dac\ nu regret\ c\ nu a avut copii, scriitoarea m\rturise[te, cu oarecare
deta[are : „Vezi, maic\, dac\ n-am r\mas în via]a mea gravid\, n-am senti-
mentul \sta deloc. M\ amuz\ cînd îi v\d pe al]ii, dar nu cred c\ a[ fi fost în
stare s\ nasc [i s\ cresc unul. Eu sînt puternic\ pe din\untru, nu [i pe
dinafar\. Un copil necesit\ [i o for]\ fizic\. Or, eu abia am avut grij\ de mine,
noroc cu b\rba]ii [i cu mama, c\ci singur\ nici de mine nu eram în stare s\
am grij\” (În : Mihaela Cristea, op. cit., p. 52).

169
Bianca Bur]a-Cernat

Uzînd de un destul de bine pus la punct procedeu al insolit\rii,


care îi permite accesul la o viziune obiectiv\, distan]at\ (de[i nu se
poate spune c\ neimplicat\) asupra faptelor, autoarea, prin interme-
diul personajului-narator (cu care seam\n\ pîn\ la cvasi-identificare)
reconstituie, din cioburi disparate de oglind\, o realitate sufleteasc\
[i social\ ce pare stranie. Privit\ din afar\ ([i totodat\ empatic),
condi]ia femeii se înf\]i[eaz\ cu atît mai veridic [i mai impresionant,
cu cît nici o inten]ie tenden]ioas\ nu tulbur\ simplitatea [i franche]ea
discursului narativ. Henriette Yvonne Stahl nu este, de altfel, nici
acum, în anii ’20, [i nici mai tîrziu, o feminist\. Dar cea dintîi carte a
sa poate fi citit\ ca o încercare de autodefinire, de asumare a unei
duble condi]ii : de femeie [i de scriitoare. Obsesia dominant\ pare a fi,
pentru autoarea romanului Voica, aceea c\, fatalmente, existen]a
oric\rei femei se leag\ – fie [i prin refuz doar, dac\ nu prin acceptarea
senin\ ori resemnat\ a „datului” – de factorul „maternitate”. Privind
spre o umanitate feminin\ oarecum primar\, femeia educat\ î[i reg\-
se[te, ca într-o oglind\ deformat\, ceva din precaritatea stratului
„inferior” al fiin]ei sale. În fond, dincolo de inerentele diferen]e, Voica
[i citadina delicat\ pe care o g\zduie[te sînt unite prin aceea[i fatali-
tate a maternit\]ii (im)posibile. C\ci, înainte de a fi efectul unei dis-
crimin\ri sociale, ne las\ a în]elege romanul Henriettei Yvonne Stahl,
povara feminit\]ii e un dat :

„– De ce n-am fost b\rbat ! Toate cele bune tot lor. Ce ar face nu-i
batjocore[te nimeni. (…)
O clip\ r\mîne adînc t\cut\, apoi m\ întreab\, gînditoare :
– La ora[ tot a[a o fi ?
– De, Voic\, cam tot a[a !
– Z\u ?... Eu ziceam... Hai s\ mergem”1.

Cu o bun\ intui]ie scriitoriceasc\, tîn\ra autoare a sim]it c\ acest


„Hai s\ mergem” laconic, abrupt, care nu las\ loc nici unei iluzii, este
mai eficient la nivel artistic decît orice teorie feminist\, simplificatoare
(în spa]iul literar) prin explicitul ei. Voica este, de fapt, un roman al
implicitului, al sugestiei subtile, înv\luite de un u[or, deloc strident
lirism. „Domni[oara”, naratoarea romanului Voica, definit\ de o cor-
poralitate difuz\, f\ptur\ vaporoas\, foarte pu]in implicat\ efectiv în
evenimentele propriu-zise, îns\ puternic ata[at\ afectiv de lumea pe
care o percepe cu acuitate [i cu luciditate, este, în stadiu embrionar,
nu alta decît Ana Stavri („matern\” [i sigur\ de sine) din Între zi [i
noapte (1942), Pontiful (1972) [i Drum de foc (1981).

1. Henriette Yvonne Stahl, Voica, ed. cit., p. 124.

170
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

V.3.3. Intermezzo : o via]\ tr\it\ efervescent

La pu]in\ vreme de la apari]ia romanului Voica, Henriette Yvonne


Stahl î[i încheie studiile la Conservatorul de Art\ Dramatic\, f\cîn-
du-se remarcat\ în Instinctul de Kiestenmäker, pe scena Teatrului
Na]ional din Bucure[ti, la examenul de absolvire. De[i cronici entu-
ziaste o prezint\ ca pe un nou talent, tîn\ra nu va deveni actri]\. Ca
[i Lucia Demetrius cî]iva ani mai tîrziu, va fi violent respins\ de
lumea teatrului întrucît nu vrea s\ fac\ nici un compromis ; o discu]ie
cu Ion Minulescu, pe culoarele TNB, o determin\ s\ renun]e definitiv
la scen\1 . Un motiv în plus pentru a-[i lua în serios voca]ia de scrii-
toare. Chiar dac\ pîn\ în anii ’30 nu mai public\ nici un volum, ea are
în aceast\ perioad\ mai multe proiecte : scrie nuvelele ce vor compune
volumul din 1931, M\tu[a Matilda, lucreaz\ la romanul Steaua robilor,
scrie o pies\ de teatru, Plumb, dram\ burghez\ onorabil\ (ast\zi
aproape necunoscut\ – publicat\ în 1930 în dou\ numere ale revistei
Via]a româneasc\) [i – am\nunt peste care s-ar cuveni s\ nu trecem
cu u[urin]\ – concepe un eseu despre Dostoievski, autorul s\u pre-
ferat, cum declar\ într-un interviu :

„Fire[te c\, pentru a valorifica opera lui, vorbesc despre Proust, Pascal,
France, Tolstoi. Nu e critic\ literar\, ci critic\ psihologic\. E critica lui
Dostoievski prin prisma c\r]ilor, [i nu invers. Volumele nu sînt analizate
fiecare în parte, ci toate sînt cuprinse într-o idee sintetic\ (...)”2.

Din p\cate, autoarea nu va g\si un editor dispus s\-i publice acest


eseu nici în România, unde i se atrage aten]ia c\ „nu avem public
cititor pentru asemenea studii”, nici în afara ]\rii. Influen]a dostoiev-
skian\ se va resim]i îns\ din plin în romanele publicate de Henriette
Yvonne Stahl în anii ’40 [i mai tîrziu, dup\ 1965.
Tîn\ra scriitoare se deschide c\tre experien]e dintre cele mai dife-
rite : în jurul vîrstei de treizeci de ani c\l\tore[te destul de mult – mai
ales în Germania [i în Fran]a, punîndu-[i îns\ în gînd s\ vad\ odat\
[i odat\ [i America [i Rusia –, încearc\ s\ scrie teatru (f\r\ s\ per-
severeze ulterior în aceast\ direc]ie), î[i propune s\ intre, ca actri]\,

1. Întrebat\ de Isaiia R\c\ciuni de ce în cei patru ani în care a fost angajata TNB
nu a jucat niciodat\, scriitoarea r\spunde amuzat\ c\ de vin\ sînt Corneliu
Moldovanu [i Ion Minulescu : „Pesemne c\ nu le pl\ceau concep]iile mele despre
raporturile dintre actor [i director. {i pe urm\, regizorii etc. Portarii n-aveau
nici o preten]ie” (vezi Isaiia R\c\ciuni, interviul citat). Cinci decenii mai tîrziu,
în dialogul cu Mihaela Cristea, scriitoarea se exprim\ mai pu]in sibilinic,
reproducînd vorbele f\r\ perdea pe care i le-a adresat cîndva, „tun\tor [i
direct”, Ion Minulescu (vezi Despre realitatea iluziei..., ed. cit., p. 32 [i urm.).
2. Isaiia R\c\ciuni, interviul citat. Numele lui Dostoievski revine în multe alte
interviuri acordate de Henriette Yvonne Stahl [i în perioada interbelic\ [i
dup\ r\zboi.

171
Bianca Bur]a-Cernat

în lumea filmului. Nu face nici film, dar are ocazia s\ cunoasc\, în


perioada [ederii sale la Berlin (la sfîr[itul anilor ’20), actori, regizori,
scenari[ti, un întreg mediu artistic. E o epoc\ de mare efervescen]\
din biografia Henriettei Yvonne Stahl ; acum se prefigureaz\ deja, în
afar\ de romanul Steaua robilor, alte dou\ construc]ii romane[ti a
c\ror elaborare scriitoarea o va amîna totu[i mai mult de un deceniu,
Între zi [i noapte (1942) [i Marea bucurie (1947). E totodat\ epoca în
care, revenit\ în ]ar\ dup\ experien]a berlinez\, scriitoarea îl cunoa[te
pe Ion Vinea, al\turi de care va sta vreme de paisprezece ani1 .
Chiar dac\ tr\ie[te în miezul vie]ii literare, Henriette Yvonne Stahl
nu frecventeaz\ cenaclurile, pe care le consider\ preten]ioase întruniri
mondene. La Sbur\torul se duce doar de cîteva ori, ceea ce îl intrig\
pe E. Lovinescu, determinîndu-l, poate, s\-i rezerve un loc aproape
nesemnificativ [i în Istoria literaturii române contemporane, dar [i cu
alte ocazii2. O nuvel\ citit\ de autoare la cenaclu (Pr\bu[ire) e etiche-
tat\ de critic ca „mediocr\” ; o alta, La „B\t\lia de la Port Arthur”, e
„s\m\n\torist\” 3. În Agendele lovinesciene profilul Henriettei Yvonne
Stahl, schi]at umoral, e acela al unei femei afectate, distante, „pre-
zum]ioase”, cu „moravuri teatrale” [i „declara]ii cinice, inoportune”.
Antipatia e reciproc\, se pare – sporit\, în ceea ce o prive[te pe
Henriette, [i de prezen]a Hortensiei Papadat-Bengescu4 la cenaclu.
Unui intervievator scriitoarea îi declar\, pe la mijlocul anilor ’30,
pe un ton hot\rît [i într-un mod nu lipsit de ambiguitate : „Nu fac

1. „Înariparea poetic\ a lui Ion Vinea nu putea fi înlocuit\ atunci cu nimic. Crea
în jurul lui un climat unic. Preferam s\-i rabd defectele decît calit\]ile unui
om mediocru. (...) Trebuie s\ recunosc c\ a[teptarea lui Ion (...) m-a f\cut s\
scriu, s\ citesc, s\ gîndesc adînc. Lîng\ un om obi[nuit, via]a mi-ar fi fost mai
u[oar\ [i eu mai frivol\, mai superficial\” (În : Mihaela Cristea, op. cit., p. 189
[i urm.).
2. E drept c\, atunci cînd ap\rea Evolu]ia prozei literare (1928), volumul IV din
Istoria literaturii române contemporane, autoarea nu publicase înc\ – în volum –
altceva decît romanul Voica. Subcapitolul ce-i este consacrat Henriettei Yvonne
Stahl în lucrarea cu pricina con]ine un foarte scurt rezumat al acestui roman,
plus urm\toarea valorizare : „Oper\ de debut, dup\ cum se vede [i din carac-
terul de «jurnal» al romanului [i, deci, cu interven]ia inutil\ a scriitoarei, [i
din oarecare elemente descriptive f\r\ utilitate epic\, Voica arat\, totu[i,
talent [i prin lips\ de lirism [i prin circumscrierea subiectului la date psiho-
logice”. (Vezi [i E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Vol 2,
Ed. Minerva, Bucure[ti, 1973, pp. 118-119) Anumite reticen]e ale criticului
fa]\ de scriitoarea în cauz\ se datoreaz\, probabil, [i apropierii acesteia de
revista Via]a româneasc\.
3. Totu[i, mai tîrziu, E. Lovinescu noteaz\ în Agende, în leg\tur\ cu romanul
Între zi [i noapte, pe care l-a citit cu viu interes dar despre care nu a mai
apucat s\ scrie : „Citesc în continuare H. Y. Stahl, excelent” ; „Telefonez d-rei
Stahl despre cartea ei”. Vezi : E. Lovinescu, Sbur\torul. Agende literare, Vol.
VI, Edi]ie de Monica Lovinescu [i Gabriela Om\t, Academia Român\, Funda]ia
Na]ional\ pentru {tiin]\ [i Art\, Bucure[ti, 2002, p. 285 [i 286.
4. Henriette Yvonne Stahl nu s-a sim]it niciodat\ flatat\ de compara]ia cu
Hortensia Papadat-Bengescu.

172
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

parte din nici o grupare literar\ [i nu am nici o sl\biciune, nici o


prietenie fa]\ de vreun maestru”1... Patru decenii mai tîrziu pozi]ia sa
în privin]a servitu]ilor afilierii la o anume grupare literar\ r\mîne
aceea[i :

„Nu, nu. N-am f\cut parte niciodat\ din nici un cenaclu sau cerc. Am
avut întotdeauna oroare de aceste grup\ri. Eu am scris. Atît. Am scris. {i
dac\ nu pot fi suficient de recunosc\toare lui Ibr\ileanu pentru atitu-
dinea pe care a avut-o fa]\ de mine, vreau s\ spun, fa]\ de romanul meu
Voica, pot spune c\ Lovinescu a avut, din motive care îl privesc, o
atitudine «rece» fa]\ de ceea ce am scris”2.

V.3.4. M\tu[a Matilda (1931). Feminit\]i decadente

Cele dou\ volume publicate de Henriette Yvonne Stahl în anii ’30,


M\tu[a Matilda [i Steaua robilor marcheaz\ – în evolu]ia autoarei – o
etap\ de obsesiv\ concentrare asupra „sufletului feminin”. Cele patru
nuvele ce alc\tuiesc volumul din 1931 – M\tu[a Matilda, Nu poate
fi..., La „B\t\lia de la Port-Arthur” [i Pr\bu[ire – configureaz\ un
univers tematic „feminin”, str\b\tut de fantasmele iubirii ideale sau
ale iubirii în[elate3. Autoarea nu mai adopt\, ca în romanul de debut,
o atitudine perfect lucid\, sobr\, neutr\ fa]\ de feminitate, ci o atitu-
dine asumat liric\, pe alocuri cu accente de patetism.
În M\tu[a Matilda, piesa de rezisten]\ a volumului, perspectiva
este a unei adolescente roman]ioase care, scotocind prin cufere cu
obiecte vechi, î[i imagineaz\ desuete istorii de amor, cu ofi]eri din alte
vremuri înve[mînta]i ca de parad\ [i înc\lecînd cai negri înspuma]i.
Din fericire, nuvela nu r\mîne în aceast\ zon\ a pitorescului pur [i
simplu, ci avanseaz\ c\tre o reflec]ie asupra timpului, asupra b\trî-
ne]ii, asupra degrad\rii inexorabile. Liliana, mica eroin\ melancolic\
a nuvelei, descoper\ într-un pod cu vechituri un pachet de scrisori [i
ni[te fotografii ce o arat\ pe b\trîna ei m\tu[\ în ipostaza unei femme
fatale – imagine aproape neverosimil\ pentru c\ din frumoasa Matilda
de odinioar\, cu talia strîns\ în rochii cu malacov amplu, n-a mai
r\mas nici o urm\ : locul ei a fost luat de o b\trîn\ gîrbovit\, atins\ de

1. C. Panaitescu, „Azi ne vorbe[te d-ra Henriette Yvonne Stahl”, în Facla, an.


XIV, nr. 1131, 5 nov. 1934, p. 2.
2. Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Biografii posibile, Vol. I, Ed. Eminescu,
Bucure[ti, 1973.
3. „Drame psihologice, rezolvate într-un plan muzical, de suger\ri feerice mai
mult decît de contingen]e individualizate” – Perpessicius, Men]iuni critice,
Vol. IV, Funda]ia pentru Literatur\ [i Art\ „Regele Carol II”, Bucure[ti, 1938,
p. 33 ; „M\tu[a Matilda (...) este o culegere de nuvele gra]ioase, de fine analize
ale memoriei [i descoperiri în sectorul de umbr\ [i lumin\ a trecutului, cu un
pronun]at caracter [i femenin [i moldovenesc” – G. C\linescu, „Editori [i
c\r]i”, în România literar\, an. I, nr. 12, 7 mai 1932, p. 2.

173
Bianca Bur]a-Cernat

senilitate. Contrastul e violent – eviden]iat în chip remarcabil de ima-


ginea „mor]ii” obiectelor : „Rochiile se pr\bu[eau la p\mînt, t\cute,
moi, ca zdren]e inutile [i ridicole care îmbr\caser\ trupul tîn\r” ;
dintr-o lad\ veche de lemn „(...) ochii p\pu[ii r\s\rir\ [i o privir\.
P\reau îngrozitor de tri[ti ochii alba[tri de piatr\, trist\ fa]a cu surîsul
absolut inutil, fa]a penibil de tîn\r\, acolo, în fundul l\zii de rochi
moarte”. Din scrisorile g\site într-un scrin pr\fuit Liliana reconstituie
povestea unei iubiri [i a unei tr\d\ri. Sînt scrisori primite de Matilda
de la primul ei so], delicatul Filip, decedat în închisoare în circum-
stan]e nel\murite. Liliana nu poate în]elege din ele decît c\ b\rbatul
îi repro[eaz\ ceva femeii tinere [i orgolioase c\reia i se adreseaz\ [i
de la care nu prime[te întotdeauna un r\spuns. E ambiguu repro[ul,
nu se [tie ce anume putea face Matilda [i n-a f\cut, în ce fel [i-ar fi
putut sc\pa so]ul de pedeapsa nemeritat\. Scrisorile acestui Filip
care jur\ c\ e nevinovat alc\tuiesc un monolog sentimental („feminin”
în substan]a sa), patetic, tragic. Li se adaug\, foarte diferite ca ton, ca
atitudine, alte dou\ epistole – deloc sentimentale, de o lapidaritate
telegrafic\ – ale unui b\rbat care îi pretinde Matildei s\-[i p\r\seasc\
so]ul. O dram\ se las\ citit\ printre rînduri [i în acela[i timp o
sugestie : poate c\ Matilda nu e str\in\ de înscenarea care a dus la
acuzarea lui Filip [i la otr\virea acestuia în închisoare. În orice caz,
jocul ambiguit\]ilor este unul dintre punctele forte ale nuvelei.
Din fotografii, scrisori, rochii demodate, înc\peri în clarobscur
str\b\tute vag de mirosuri proustiene menite s\ pun\ în mi[care
memoria involuntar\ se creeaz\ un univers de inefabile intui]ii. G\sim
în M\tu[a Matilda chiar [i o destul de subtil\ „teoretizare” a amintirii,
diseminat\ în scenariul reconstitutiv cvasi-detectivistic pe care îl
urmeaz\ Liliana :

„Cînd a deschis u[a podului, un miros specific o prinse de gît. Mirosea a


«amintiri». Poate s\ miroas\ a violete, a prim\var\, a mucegai, [i poate
chiar mirosul s\-]i aminteasc\ de ceva, dar mai poate s\ miroas\ pur [i
simplu a «amintiri». C\ci, înainte de a [ti ce se întîmpl\ înaintea oric\rui
gînd, amintirea e atît de puternic\, încît î]i face un suflet a[a cum l-ai
mai avut vreodat\. Dup\ cum eterul dat unui om le[inat îl treze[te, unele
mirosuri de[teapt\ în tine un om vechi care a tr\it vreodat\ : un îndr\-
gostit, un copil, un bolnav”1.

Alt\dat\ Liliana asociaz\ bomboana „cleioas\” oferit\ de b\trîna


Matilda cu povestea încurcat\ în care aceasta avusese, poate, un rol
însemnat : otr\virea lui Filip :

„– Nu pot, se în\bu[i Liliana, cînd vru s\ o duc\ la gur\, [i r\mase cu o


bomboan\ în mîn\.

1. Henriette Yvonne Stahl, M\tu[a Matilda, Ed. Cultura Na]ional\, Bucure[ti,


1931, p. 29 [i urm.

174
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Încet, cleioas\, începu s\ se topeasc\.


– M\tu[\, [opti Liliana [i sim]i c\ tremur\. Te rog, unchiul Filip cum a
murit ?...”

Ultima fraz\ a nuvelei duce la apogeu echivocul : „{i Liliana sim]i


într-adev\r c\ se tope[te, c\ moare, c\ zboar\, le[in\”.
Intens lirice, dar f\r\ anvergura epic\, reflexiv\ [i, nu în cele din
urm\, simbolic\ a M\tu[ii Matilda, sînt [i nuvelele Nu poate fi...1 [i
Pr\bu[ire, armonioase construc]ii muzicale pe tema iubirii ca întîlnire
providen]ial\ ratat\. Prima dintre ele este o spovedanie dostoiev-
skian\, un discurs patetic descriind evolu]ia fatal\ a unui sentiment
pîn\ la paroxismul nebuniei [i al crimei pasionale. Deznod\mîntul e
de la început anun]at :

„Nu poate fi suflet omenesc care s\ r\mîn\ rece v\zînd atîta dragoste [i
atîta chin cît a fost în mine. {i totu[i, ea a putut r\mîne, m-a privit
str\in\ pîn\ la urm\. Pîn\ la urm\ am întrebat-o blînd :
– Crezi c\ ai putea vreodat\ s\ ]ii la mine ?
– Nu, r\spundea ea tremurînd, nu...
Am omorît-o.”

Discursul îi apar]ine unui tîn\r halucinat, c\ruia i se atribuie – cum


se întîmpl\ frecvent cu personajele masculine ale Henriettei Yvonne
Stahl – atitudini în mod cert feminine : posesivitatea exacerbat\,
tr\irea prin reverie, lirismul excesiv, hipersensibilitatea. Eroul nu are
nume [i se mi[c\ într-o lume ale c\rei contururi sînt v\zute ca în
cea]\, implicat într-un scenariu de co[mar. E redus la un unic aspect
al vie]ii sale : dragostea devorant\. Nu cunoa[te nici m\car numele
femeii de care s-a îndr\gostit ; în mintea lui persist\, de fapt, doar
am\nunte disparate ale acesteia : mîinile lungi, sub]iri, albe, ochii
neînchipuit de alba[tri, statura înalt\, parfumul. Frazarea e poema-
tic\, incantatorie1.
Stranie este [i atmosfera din Pr\bu[ire, nuvel\ a c\rei eroin\, de
asemenea f\r\ contur [i f\r\ nume, î[i consemneaz\ în pagini febrile
de jurnal, timp de o lun\, pîn\ în clipa cînd, sinucigîndu-se, las\
tocul din mîn\, sentimentele confuze dar nu mai pu]in exaltate fa]\
de un b\rbat – sau, mai degrab\, fa]\ de imaginea fantomatic\ a
acestuia – care o p\r\sise mai demult. Femeia z\re[te pe balconul
casei de vis-a-vis (un imobil cu camere de închiriat, pe unde se
perind\ chiria[i nestatornici) un b\rbat care, cel pu]in a[a i se pare,
seam\n\ izbitor cu amantul pierdut. B\rbatul necunoscut a[az\
într-un geamantan cîteva lucruri, iar femeia se întristeaz\ ca în fa]a
unei simbolice plec\ri ; cînd necunoscutul pleac\ într-adev\r, ea se
simte tr\dat\ a doua oar\, definitiv.

1. Nuvela i-a pl\cut lui Panait Istrati, bun prieten al autoarei.


2. Prototipul eroului din Nu poate fi... este, dup\ afirma]iile scriitoarei, Belu Zilber.

175
Bianca Bur]a-Cernat

O nuvel\ oarecum atipic\ pentru acest volum este La „B\t\lia de


la Port-Arthur”, apreciat\ de comentatorii vremii1 pentru realismul
construc]iei [i, întrucîtva desuet\, încadrabil\ în categoria acelei
proze a compasiunii tipic\ pentru literatura noastr\ de dinaintea
Primului R\zboi Mondial. Eroina nuvelei, domni[oara Evridichi, este
o „floare ofilit\” a mahalalei ; boln\vicioas\, lipsit\ de vioiciune, disto-
neaz\ cu mediul unde tr\ie[te : o familie de cîrciumari care prosper\.
Destinul ei nu are nimic ie[it din comun ; dimpotriv\ – Evridichi
trebuie s\ isp\[easc\ vina de a fi dat na[tere unui copil din flori – ;
atrage aten]ia îns\ abilitatea autoarei de a face din acest personaj
aparent neinteresant un „caz” [i totodat\ un prilej de reflec]ie asupra
mecanismelor sociale ale excluderii. În centrul nuvelei st\ un personaj
colectiv : „lumea” care observ\ [i dezaprob\ în virtutea unor coduri
transindividuale patriarhale. E cu adev\rat remarcabil\ mi[carea
haotic\, tentacular\ din cîrciuma grecului Tocle, „B\t\lia de la Port-
-Arthur” : mu[teriii sînt v\zu]i în mas\, asem\na]i cu „un animal
enorm ce se mi[c\ într-o fr\mîntare l\untric\ continu\, incon[tient\ ;
un animal primitiv, monstruos (...) [i f\r\ în]eles, cu o r\suflare cald\
[i cu zeci de ochi ce privesc din toate p\r]ile corpului”. În jurul
maternit\]ii nedorite a domni[oarei Evridichi se ]ese o re]ea narativ\
nesofisticat\, îns\ perfect adecvat\ cadrului descris [i excelînd prin
acuitatea observa]iei. Din p\cate, Henriette Yvonne Stahl nu va merge
decît cu totul incidental pe acest drum al prozei de observa]ie, în
ciuda evidentei sale disponibilit\]i pentru investigarea socialului [i
pentru analiza mecanismelor acestuia (disponibilitate probat\ chiar
de la debut), preferînd s\ p\trund\ [i în alte zone ale „realit\]ii”,
inclusiv în aceea a experien]elor extrasenzoriale. „Realit\]ii” banale,
care i se pare, probabil, o c\ma[\ prea strîmt\, îi va prefera în general
metafizicul. Ceea ce numim realitate e, de fapt, Iluzie – las\ s\ se
în]eleag\, cînd nu afirm\ tran[ant, Henriette Yvonne Stahl.

V.3.5. Steaua robilor (1934). Romanul unei derive existen]iale

Iluzia este, în romanul Steaua robilor, fundalul pe care se proiecteaz\


dramele cotidiene ale personajelor. O întreag\ „filozofie” a ecartului

1. Chiar [i Eugen Ionescu se pronun]\ favorabil în privin]a acestei nuvele, pe


care o consider\ „singura justificare a edit\rii volumului” – întrucît aici,
dep\[ind „sentimentalismul deprimant [i neconstructiv”, autoarea se arat\
„preocupat\ de caracterele exterioare”. „Subiectivismul î[i afl\ o posibilitate
de sublimare în tentativa de a realiza epic. (...) Stilul, aici, va fi lipsit de falsa
elocven]\, dar eroii vor împrumuta c\ldur\ afectiv\. Un humor de nuan]\
tragic\, totu[i nu lipsit de fragilitate [i delicate]\, fraze într-adev\r simple,
nude (...), vor furniza material artistic de superioar\ calitate”. (Celelalte trei
nuvele, interpretate de Eugen Ionescu în cheie freudian\, nu se remarc\ decît
prin „retorismul stagnant” [i printr-un soi de „romantism de foileton”.) Vezi :
Eugen Ionescu, în Excelsior, an. I, nr. 15, 14 martie 1931, p. 3.

176
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

dintre faptul real [i percep]ia infidel\ prinde contur aici, atribuit\ unei
eroine care, dincolo de acuta sa dram\ sentimental\, se descoper\ la
un moment dat implicat\ într-o – la fel de intim\ [i de presant\ –
problem\ de cunoa[tere : dup\ penibile tribula]ii sentimentale, ea
con[tientizeaz\ în fine c\ nefericirea sa e provocat\ de dificultatea de
a ie[i dintr-un joc al aparen]elor, al sistematicei autoiluzion\ri, de a
privi dincolo de imediat [i dincolo de un erotism care, exacerbat, înro-
be[te. Calea de urmat este deci, pentru Maria M\neanu, eliberarea de
o senzualitate stihial\, ceea ce înseamn\ ([i) renun]area la a mai
c\uta împlinirea în exterior, în obiecte cu existen]\ efemer\. Acesta
este scenariul c\ut\rii existen]iale din Steaua robilor, roman de o
evident\ cerebralitate, cu o construc]ie epic\ dac\ nu chiar „puternic\
[i masiv\”, a[a cum pretinde, exagerînd, D. Trost1 într-o elogioas\
cronic\ din Facla, în orice caz, atent elaborat\, de o coeren]\ impe-
cabil\. Unii comentatori ai c\r]ii s-au ar\tat exceda]i, ca Ovidiu
Papadima, tocmai de aceast\ cerebralitate, sup\r\tor de „masculin\”,
[i de aceast\ prea atent, prea geometric elaborat\ construc]ie : „Am\-
nuntele însemnate precis, nea[teptate [i totu[i la locul lor, încep s\ te
oboseasc\ – un lux steril al puterilor spiritului”2. O atare obiec]ie este
simptomatic\ pentru prejudec\]ile unor comentatori care a[teapt\ de
la crea]ia feminin\ orice altceva în afar\ de rigoare, cerebralitate,
elaborare sau interes pentru abstract. Conform unei asemenea optici,
cartea unei femei e ratat\ atunci cînd nu e rezultatul purei sponta-
neit\]i. Din p\cate, pu]ine c\r]i ale autoarelor noastre interbelice
contrazic în mod hot\rît presupozi]ia unei „scriituri feminine” ce
exclude din principiu cerebralitatea3. Steaua robilor este una dintre
acestea ; o recunoa[te {erban Cioculescu :

1. D. Trost, în Facla, an. XV, nr. 1182, miercuri 9 ianuarie 1935, p. 2 : prin
„amploarea epic\” Steaua robilor „aminte[te de Liviu Rebreanu”, înf\]i[îndu-se
„ca un ecou feminin al Jarului”. Judec\]i similare formuleaz\ Bogdan Amaru
în Adev\rul, an. XLVII, nr. 15 613, mar]i, 4 dec. 1934, p. 5 – de o „unitate
perfect\”, romanul realizeaz\ „analiza minu]ioas\ a oamenilor învin[i” – ;
Drago[ Vrânceanu, în Curentul, an. VIII, nr. 2498, joi, 17 ian. 1935, p. 1-2 –
Steaua robilor este „o lucrare robust\” [i „palpitant\” care „d\ o senza]ie
wagnerian\ de oboseal\ [i eleva]ie” – [i Septimiu Bucur, în Azi, an. III, nr. 6,
iunie 1934, p. 1491-1492, c\ruia i se pare a observa aici „reminiscen]e din
Proust”. Ca [i Voica, Steaua robilor beneficiaz\ de o bun\ receptare : din nou
peste dou\zeci de cronici, dintre care majoritatea elogioase.
2. Ovidiu Papadima, în Gândirea, an. XIV, nr. 2, februarie 1935, p. 108-109.
3. Mirat ([i aparent pl\cut impresionat) de cerebralitatea acestei c\r]i se arat\ [i
Erasm (Petru Manoliu) într-un articol divagant din Credin]a, an III, nr. 345,
joi, 24 ian. 1935, p. 4 : „Nu am v\zut-o niciodat\ pe aceast\ scriitoare [i nici
nu vreau s\ o v\d. I-am citit cartea [i m-am înfrico[at. C\ci e însp\imînt\tor de
de[teapt\ Henriette Yvonne Stahl. E atît de inteligent\ încît, în afar\ de faptul
c\ bate zece romancieri masculini, m\ mir cum de a putut suporta f\ptura ei
feminin\ atîta înghe] al lucidit\]ii, atîta venin incandescent al analizei. (...)
Cred c\ femeia aceasta nu are sînge, ci cristal lichid. {i trebuie s\ fie urît\
Henriette Yvonne Stahl, c\ci o femeie inteligent\ nu poate fi decît urît\”.

177
Bianca Bur]a-Cernat

„Cel mai mare elogiu ce se poate formula referitor la Steaua robilor este
demersul aproape masculin al inteligen]ei analitice, absen]a feminit\]ii
vibrante, din care îndeob[te scriitoarele î[i fac un titlu de mîndrie.
Henriette Yvonne Stahl nu face literatur\ feminin\ în Steaua robilor, ci
literatur\ pur [i simplu. D-sa expune un caz învecinat psihozelor sexuale,
cu o impersonalitate care este aci adev\ratul semn al personalit\]ii”1.

În Steaua robilor este pus\ în scen\ nu atît o poveste, cît o pro-


blem\ – cum poate fi ocolit\ capcana iluziei. Conflictul se plaseaz\,
a[adar, în planul con[tiin]ei (mai precis : al unei con[tiin]e), interesul
pentru social limitîndu-se la cîteva strict necesare detalii. Tot ce ]ine
de exterior, de atmosfer\, dar [i de atitudinile personajelor este inte-
riorizat, absorbit ca de un vortex de sensibilitatea [i de con[tiin]a
personajului de prim-plan, Maria M\neanu. Nara]iunea la persoana
a treia este numai aparent obiectiv\ ; tot ce se întîmpl\ trece, de fapt,
prin filtrul acestei eroine ; „realitatea” ([i a[a problematic\ a) faptelor
e distorsionat\ de subiectivismul perspectivei unice. Scriitoarea –
observ\ cu îndrept\]ire F. Aderca2 – „a simplificat problema pîn\ la
datele ei cele mai elementare [i deci cele mai grele pentru romancier :
o femeie între b\rba]i, ca femeie”. S-ar putea ad\uga : o femeie „înro-
bit\”, stînjenit\, limitat\ [i de propria feminitate, dar [i de presiunea
unei masculinit\]i agresive.
Materia epic\ este bine dozat\ în episoade scurte [i concentrate,
structurate – ca [i în Voica – într-o manier\ teatral\3 ; fiecare capitol
devine astfel o scen\ semnificativ\ dintr-o dram\ (surprins\ parc\ pe
o pelicul\ cinematografic\), marcînd evolu]ia „clasic\” a conflictului
de la un incipit tensionat la un deznod\mînt eliberator. Anecdotica e
rezumabil\ în pu]ine fraze. Maria, tîn\ra eroin\ a romanului, î[i d\
seama c\ nu e iubit\ de cel c\ruia i s-a d\ruit total [i dintr-un
sentiment de revolt\ amestecat cu plictiseala accept\ în intimitatea ei
fizic\ doi b\rba]i care, altfel, îi sînt indiferen]i, punîndu-[i în pericol
onorabilitatea social\. Dintr-un sentiment al inutilit\]ii respinge iubi-
rea cast\ a unui al treilea. Mai tîrziu, capriciosul Sa[a se întoarce la
ea dar, eliberat\ între timp de acest amor-pasiune, Maria nu-l mai

1. {erban Cioculescu, Adev\rul, XLIX, nr. 15 661, 1935, p. 1-2.


2. F. Aderca, „3 H : Bagaj de H. Bonciu, Steaua robilor de Henriette Yvonne Stahl,
Ioana de Anton Holban”, în Adev\rul, an XLIX, nr. 15 670, 13 febr. 1935,
p. 5-6. O afirma]ie care atrage aten]ia, în acest articol, este legat\ de anali-
tismul prozei Henriettei Yvonne Stahl, analitism înrudit cu acela holbanian :
„Anton Holban e fratele sufletesc al Henriettei [i Henrietta e sora sufleteasc\
a lui Holban, nu [tiu cum s\ spun mai bine”.
3. Într-o cronic\ ampl\ [i elogioas\ (publicat\ [i în Rampa, an XVIII, nr. 5105,
ian. 1935, p. 1 [i în Facla, an XV, nr. 1206, joi, 7 febr. 1935, p.2) Mihail
Sebastian aduce în discu]ie, între altele, caracterul dramatic ([i dramatizabil)
al nara]iunii din Steaua robilor. Iar G. C\linescu remarc\ mali]ios c\ „autoarea
are predispozi]iuni ignorate pentru teatru” (Adev\rul literar [i artistic, an XIII,
s. II, nr. 733, duminic\, 23 dec. 1934, p. 11-12).

178
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

recunoa[te pe omul idealizat odinioar\ – cu care se c\s\tore[te totu[i


din team\ de singur\tate. C\s\toria anost\, lipsit\ de comuniune, îi
aminte[te Mariei de atmosfera familial\ în care crescuse : atmosfer\
de mediocritate „burghez\”, de zilnic\, necesar\ minciun\, de iluzie a
stabilit\t\]ii. Con[tient\ de vacuitatea unei astfel de existen]e, Maria
se desparte definitiv nu numai de Sa[a, dar [i de viziunea unui eros
tr\it la modul stihial. Eroina se converte[te treptat dintr-o fiin]\
vulnerabil\ într-un „suflet tare”, care [tie c\ e[ecul unui amor nu
echivaleaz\ cu pierderea oric\rei ra]iuni de a exista1 .
Întîmpl\rile din Steaua robilor nu sînt, în mod cert, de anvergur\ ;
dar anvergur\ are, în schimb, întregul demers analitic, minu]ios [i
dens, demers ce dubleaz\ traseul exterior nespectaculos al eroinei
printr-un scenariu al transfigur\rii interioare. Într-un comentariu
altminteri plin de mali]iozit\]i, G. C\linescu îi recunoa[te Henriettei
Yvonne Stahl „aptitudini de scrutare a subcon[tientului”2. Aptitudini
ce devin întru totul remarcabile în acele secven]e care pun în scen\
rela]iile dintre p\rin]i [i copii – mai ales rela]ia fiului infantilizat
(Alexandru Velescu – Sa[a) cu mama posesiv\ – sau atitudinea eroinei,
la limita devian]ei, fa]\ de propria-i poten]ial\ maternitate. Cu o
secven]\ de acest gen, de brusc plonjon în zona abisalului, începe
romanul : înaintînd haotic pe str\zi, cople[it\ de febra care o face s\
exagereze ap\sarea atmosferei toride, Maria simte c\ mi[c\rile îi sînt
împiedicate de o greutate în plus, prea mare pentru trupul s\u fragil ;
din loc în loc se strecoar\ în text, ca un laitmotiv, propozi]ia : „Prin
mijlocul [i pîntecele Mariei trecu o durere...” Tinerei femei i se pare c\
trupul care îi arde nutre[te o nou\ fiin]\, renegat\ [i de ea [i de Sa[a ;
în realitate, sarcina e iluzorie, trupul ei ascunde doar vidul, neîm-
plinirea devenit\ concret\ pîn\ la durere. Repulsia eroinei fa]\ de
maternitate se învecineaz\ cu repulsia fa]\ de o lume a iluziei, unde
vitalitatea se poate transforma, în orice clip\, în contrariul s\u [i
unde florile, de pild\, pot sta la fel de bine pe un mormînt [i în odaia
unor îndr\gosti]i :

„Tremurînd, Maria îl urm\ pe Sa[a. Trecînd din lumina zilei în întunericul


capelei, fu orbit\. R\mase locului, ca s\ nu se loveasc\ de oameni, de
mort, de Sa[a, de altar... Îi era fric\. Mirosea dens a flori ve[tede, a

1. Într-un articol altminteri foarte favorabil – în care plaseaz\ Steaua robilor sub
umbrela unui „nou romantism” specific romanului românesc de dup\ 1920 –
Pompiliu Constantinescu formuleaz\ ni[te rezerve cu privire la Epilogul mai
pu]in inspirat al c\r]ii. Trebuie spus c\ în edi]ia princeps romanul se încheia
cu încercarea de a se sinucide, dup\ divor], încercare z\d\rnicit\ de interven-
]ia doctorului Panu, îndr\gostit platonic, care se ive[te exact la timp, în clipa
cînd Maria M\neanu se preg\tea s\ se arunce în Dîmbovi]a. „Romanul trebuia
sfîr[it (...) pe ecoul dureros, puternic al unui absolut sentimental neatins,
degradat de realitate.” Receptiv\ la observa]ia criticului, autoarea a eliminat
la a doua edi]ie – aceea din 1979, de la Ed. Minerva – Epilogul patetic.
2. G. C\linescu, articolul citat.

179
Bianca Bur]a-Cernat

putred. O clip\ crezu iar c\ tr\ie[te ceva tr\it odat\. Identitatea era
perfect\. Fiecare senza]ie era exact\. (...) Trebuia s\ se întîmple ceva
îngrozitor. Recuno[tea f\r\ s\-[i poat\ aminti ce. Era întuneric, florile
miroseau în\bu[itor [i Maria resim]ea aceea[i nevoie de a deschide
geamurile, de a l\sa aerul s\ p\trund\, dar cuprins\ de aceea[i durere ca
atunci, st\tea nemi[cat\ (...). Apoi î[i aduse aminte – dar de data asta o
amintire a gîndurilor, nu a senza]iilor – odaia [i clipa în care se desp\r]ise
de Sa[a, odaia cu perdelele care f\ceau întuneric [i florile care î[i în\l]au
putreziciunea, în ziua ultimei cer]i”1.

Analogia din secven]a citat\ – ca [i multe altele din cuprinsul


romanului – este din p\cate prea explicit\, o deficien]\ a prozei de
analiz\ practicate de Henriette Yvonne Stahl fiind [i dificultatea sau
stîng\cia trecerii de la descrip]ia direct\ a unei anumite st\ri psihice
la sugerarea ei [i de la clasicul discurs indirect liber la un discurs mai
modern, al „fluxului con[tiin]ei”. Din aceast\ perspectiv\, Henriette
Yvonne Stahl este – [i în Steaua robilor, [i în c\r]ile publicate ulterior –
o scriitoare de secol XIX, interesat\ s\ traduc\ ira]ionalul într-un
discurs de o maxim\ ra]ionalitate, s\-l descrie [i s\-l explice, nu s\
încerce a-l reproduce pe cît posibil autentic, prin imagini, printr-o
tehnic\ a sugestiei. Acest u[or defazaj a trecut îns\ neobservat la
apari]ia c\r]ii, lucru firesc într-o literatur\ ea îns\[i nesincron\ în
raport cu proza european\ a momentului.

V.3.6. Modelele livre[ti ale unei „conservatoare”.


Influen]a lui Dostoievski
Henriette Yvonne Stahl nu se las\ influen]at\ nici de proza Virginiei
Woolf, nici de cea a lui Faulkner, nici de aceea a lui Joyce sau a
oric\rui alt inovator al discursului romanesc. Cititoare a lui Proust,
încearc\ s\ preia de la acesta sugestia punerii în pagin\ a memoriei
involuntare, f\r\ fine]e îns\. Structura sa „clasic\” rezist\ cu obstina-
]ie módelor vremii. Persoan\ emancipat\, Henriette Yvonne Stahl este,
în ce prive[te literatura, o conservatoare, imun\ la ispitele sincronis-
mului, dar deloc ostil\ fa]\ de ceea ce înseamn\ noutate în literatur\.
De aceea ea face figur\ de scriitoare din alt secol, care nu disoneaz\
îns\ în contextul prezentului. Are orgoliul de a scrie în deplin\ inde-
penden]\, adoptînd formula care i se potrive[te structural [i punînd
între paranteze re]ete, precepte estetice, principii de crea]ie ce i se par
exterioare2.

1. Henriette Yvonne Stahl, Steaua robilor, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 1934, p. ...
2. „Îmi place orice lucru interesant [i-mi place s\ lucrez a[a cum pot eu,
nicidecum a[a cum cer prea diversele curente literare” (Henriette Yvonne
Stahl în dialog cu C. Panaitescu – interviul citat). În aceea[i ordine de idei,
cîteva considera]ii ale lui {erban Cioculescu – într-un articol despre Între zi [i
noapte publicat în Evenimentul zilei, an III, nr. 984, miercuri, 4 febr. 1942,
p. 2 : „Spre deosebire de «consurorile» ei, d-ra Stahl a avut o forma]ie literar\

180
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Modelul s\u literar, m\rturisit cu v\dit\ implicare afectiv\ de cîte


ori se ive[te ocazia, este Dostoievski1. Aceasta în contextul în care la
noi, între cele dou\ r\zboaie, Dostoievski „este receptat ca un mare
contemporan, tulbur\tor de nou prin perspectivele ame]itoare deschise
de ceea ce s-a numit «metafizica concret\» a romanelor sale”2. E vorba,
fire[te, de „noutatea” greu perisabil\ a unui scriitor devenit clasic – la
acest gen de noutate e receptiv\ Henriette Yvonne Stahl, fascinat\ nu
de metamorfozele scriiturii moderne, de achizi]iile „tehnice” ale prozei
ultimei jum\t\]i de veac, ci de mereu actuala reflec]ie asupra omului,
de problema R\ului, de „scandalul suferin]ei umane”.
Citindu-l pe Dostoievski ([i scriind despre el), autoarea se impreg-
neaz\ cu o anume atmosfer\, cu o anume tensiune a dezbaterii de
idei, cu obsesia unor teme sau tipuri de personaje, dar nu-[i însu-
[e[te, desigur (de[i încearc\), [i tehnica romanului polifonic – cum
nu [i-o însu[esc, de fapt, nici Gib Mih\escu, Dan Petra[incu, Con-
stantin Fântâneru, Ury Benador sau Octav {ulu]iu, influen]a]i într-o
m\sur\ mai mic\ sau mai mare de autorul Poseda]ilor. Henriette Yvonne
Stahl, care î[i afirm\ cu superbie dreptul de a scrie în acord cu sine
îns\[i, nu în acord cu comandamentele estetice ale epocii sale – ceea
ce [i face, de altfel –, rezoneaz\ totu[i destul de puternic cu sensibili-
tatea unei anumite p\r]i a literaturii deceniului patru : literatura
experien]ei, a nelini[tii metafizice, a investig\rii abisalului. Intersec]ia
cu o asemenea literatur\ e marcat\ chiar de aceast\ obsesiv\ preocu-
pare pentru constela]ia de probleme a operei dostoievskiene. Fie [i
indirect, pe filiera lui André Gide sau a existen]iali[tilor ru[i (Berdiaev,
Florenski, {estov), Dostoievki e o referin]\ important\ pentru tîn\ra
genera]ie interbelic\ (dar nu numai pentru aceasta). Într-un articol
din 1937 publicat în Revista Funda]iilor Regale, Mihail Sebastian
traseaz\ liniile unei compara]ii între mentalitatea „huliganilor” lui
Mircea Eliade [i aceea a „demonilor” lui Dostoievski :

„Dac\ huliganismul (...) este doar o specie de inaderen]\, de noncon-


formism, de amoralitate, de disperare, atunci el nu e departe de spiritul
posedat al eroilor lui Dostoievski. M\ tem de altfel c\ aceast\ apropiere nu
este numai de ordin literar [i c\ tîn\ra noastr\ genera]ie – a[a de patetic\,

proprie, ferit\ de influen]e directe [i mai ales de aceea, atît de lesne descifra-
bil\, a d-nei Hortensia Papadat-Bengescu care, dimpreun\ cu domnul Camil
Petrescu [i cu lectura lui Proust, au exercitat un prestigiu covîr[itor asupra
genera]iei noi de romanciee, din ultimul deceniu” ; scriitoarea „a preferat s\
treac\ drept tradi]ionalist\ decît s\-[i iroseasc\ talentul în intervertiri sau
decupaje cronologice la mod\”.
1. „Geniul lui Dostoievski este atît de violent [i amplu, încît permite s\-l asimilezi
f\r\ a-l denatura sau m\car imita. Problemele lui pot fi însu[ite [i rezolvate
de fiecare om care are curajul s\ le pun\ cu sinceritate, ca ultim\ consecin]\”
(Vezi Ileana Corbea, Nicolae Florescu, op. cit.).
2. Dinu Pillat, Dostoievski în con[tiin]a literar\ româneasc\, Ed. Cartea Româ-
neasc\, Bucure[ti, 1976, p. 29.

181
Bianca Bur]a-Cernat

a[a de fulminant\ – datoreaz\ Poseda]ilor mai mult decît un vocabular


preferat. Anumit\ problematic\ recent afirmat\ cu violen]\, anumit mesia-
nism politic g\sesc texte tulbur\tor corespunz\toare în Dostoievski”1.

(„Nietzsche, Dostoievski, Unamuno, Papini sînt par excellence mo-


delele «experien]iali[tilor» români”, noteaz\ în alt\ parte acela[i Mihail
Sebastian2).
Prin romanele Între zi [i noapte [i Marea bucurie, c\r]i de maturi-
tate, elaborate pe parcursul unui deceniu [i ceva, Henriette Yvonne
Stahl se define[te în mod clar – poate mai clar decît autorii cita]i
pu]in mai înainte – ca o remarcabil\ reprezentant\ a dostoievskianis-
mului în literatura român\. Trimiteri la posibile influen]e dostoiev-
skiene s-au f\cut, de-a lungul timpului, în mai multe dintre analizele
consacrate autoarei3, dar comentatorii nu au insistat suficient asupra
acestui aspect, dostoievskianismul Henriettei Yvonne Stahl fiind v\zut
mai degrab\ ca o referin]\ între altele [i ca o contaminare neprogra-
matic\ decît ca o op]iune ferm\, constant\, obstinat\ – cum [i e, de
fapt – pentru o viziune [i pentru o poetic\. Scriitoarea nu e amintit\
nici m\car în trecere în eseul lui Dinu Pillat, Dostoievski în con[tiin]a
literar\ româneasc\ – omisiune dificil de justificat.

V.3.7. Între zi [i noapte (1942). Privind dinspre


Fra]ii Karamazov : R\ul ca experien]\ esen]ial\

Etichetat [i la apari]ie [i mai tîrziu ca „sentimental” – de[i în general


bine primit de critic\ –, romanul Între zi [i noapte este o carte despre
R\u, despre p\cat, vinov\]ie, damnare, despre ini]ierea întru suferin]\,
despre compasiune [i solidaritate. Aici nu este vorba de sentimenta-
lism, ci de punerea în scen\ a unor tr\iri de intensitate aproape mis-
tic\. Adolescenta Ana Stavri, întruchipare a inocen]ei [i a devo]iunii
(abstracte într-o prim\ etap\) fa]\ de o umanitate cople[it\ de sufe-
rin]\, ia contact cu o realitate a urîtului, a nedrept\]ii, a maleficului
care o oblig\ s\-[i transceand\ condi]ia de fiin]\ contemplativ\, de spec-
tator aflat în afara jocului, [i s\ participe ea îns\[i la contradictoriul
spectacol al lumii. Eroina e varianta feminin\ a lui Alio[a Karamazov
mai degrab\ decît o Aglaia Epant[kin sau o Katia Ivanovna – cu care
o compar\ Ov. S. Crohm\lniceanu. „C\lug\ri]\ alb\”, ea trebuie s\
demonstreze c\ poate s\-[i p\streze puritatea, s\ r\mîn\ imun\ la
R\u nu retr\gîndu-se din lume, ci amestecîndu-se printre oamenii

1. Mihail Sebastian, „Not\ la Poseda]ii”, în Revista Funda]iilor Regale, an. IV, nr.
9, septembrie 1937, pp. 679-683.
2. Idem, „Document, critic\ [i actualitate”, în Azi, an I, nr. 1, martie 1932, p. 81-82.
3. Vezi Nicolae Balot\, în România literar\, an III, nr. 14, aprilie 1971, p. 14 ; dar
[i Ov. S. Crohm\lniceanu, Literatura român\ între cele dou\ r\zboaie mondiale,
Vol. I, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1972.

182
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

perverti]i – [i, mai mult, nu dispre]uindu-i pe ace[tia, ci încercînd s\-i


în]eleag\ [i s\-i ajute, con[tient\ c\ are, în plan metafizic, o responsa-
bilitate pentru tot ceea ce se întîmpl\ în jurul s\u. „Sîntem r\spun-
z\tori pentru tot”, aceast\ propozi]ie obsedant\ din Fra]ii Karamazov
ar putea fi [i mottoul romanului Între zi [i noapte.
Într-un articol condescendent publicat în Vremea, Pompiliu Con-
stantinescu1 plaseaz\ acest roman al Henriettei Yvonne Stahl sub
semnul „c\ut\rii fericirii”, tem\ invariabil\ – consider\ criticul – a
literaturii feminine : Ana Stavri „î[i sublimeaz\ erotismul [i nevoia de
fericire într-o iubire chinuitoare, cople[itoare pentru o semen\”. Inter-
pretare hazardat\ ce neag\ tocmai unul dintre meritele importante
ale c\r]ii, anume anvergura problematicii – transgresarea monoto-
nului lamento sentimental în direc]ia unei reflec]ii asupra condi]iei
umane. Nu e lipsit\ de o oarecare vulgaritate nici presupunerea (for-
mulat\ de acela[i critic citat) c\ entuziasmul umanitarist al eroinei,
elanurile sale spre des\vîr[ire spiritual\ ar ascunde, în realitate, la
modul freudian, simptomele unei banale crize adolescentine, energii
erotice neconsumate. Prietenia Anei pentru Marta Vrînceni2 ar tr\da,
astfel, „o suspect\ confuzie a sim]urilor [i a sensibilit\]ii”. De fapt,
scurtul episod al tenta]iei lesbiene – la care face aluzie Pompiliu
Constantinescu –, nu este decît o etap\ într-un scenariu ini]iatic în a
c\rui logic\ sînt incluse, în chip firesc, variate ipostaze ale confrun-
t\rii cu r\ul. Mai mult decît un roman al „educa]iei sentimentale”,
Între zi [i noapte este o nara]iune a ini]ierii metafizice, rezultat al
unor preocup\ri prea pu]in consonante, e adev\rat, cu imaginea-cli-
[eu a femeii scriitoare. Faptul c\ aspira]iile mistice [i interoga]iile
esen]iale – De ce sufer\ nevinova]ii ? Cum se explic\ aparenta atot-
puternicie a R\ului ? – sînt atribuite unor personaje feminine a putut
p\rea insolit [i totodat\ neverosimil la începutul anilor ’40. „Ana Stavri
nu e deloc o fiin]\ excep]ional\ ; cum se poate dezlega deci, în spiritul
ei, nodul gordian al existen]ei ?” – se arat\ sceptic Dan Petra[incu3.
Abia cu ocazia reedit\rilor postbelice comentatorii încep s\ accepte
firescul unei asemenea situa]ii epice, sco]înd rela]ia dintre inocenta
Ana [i pervertita Marta din contextul pitorescului anecdotic, s\rac în
implica]ii simbolice [i livre[ti notabile. Ion Negoi]escu, de pild\, prefa-
]înd edi]ia din 1968 a romanului, avanseaz\ ipoteza unei posibile cores-
ponden]e cu un poem al romanticului Coleridge, Christabel, unde

1. Pompiliu Constantinescu, în Vremea, an XIV, nr. 635, duminic\, 25 ian. 1942,


p. 9
2. În edi]ia princeps (Editura Contemporan\, Bucure[ti, 1942), prietena Anei
Stavri se nume[te Marta Vrînceni ; în edi]iile postbelice ale romanului numele
personajului este Zoe Mihalcea Vrînceanu. Mici schimb\ri onomastice au
intervenit [i în cazul altor dou\ personaje : Elena Vrînceni va deveni Elena
Mihalcea Vrînceanu, iar Matei Banea va fi numit {tefan Banea.
3. Dan Petra[incu, în Via]a, an. II, nr. 293, vineri, 23 ian. 1942, p. 2.

183
Bianca Bur]a-Cernat

„cele dou\ personaje (...), femeia rea [i femeia bun\, sînt dou\ principii
care se înfrunt\ în mod curios în vederea reconcilierii binelui cu r\ul (a
cerului cu infernul în sînul armoniei universale – idee preluat\ de Cole-
ridge de la Böhme [i Swedenborg) : Geraldine, întrupare a unui duh
infernal, o vr\je[te pe inocenta Christabel, încît aceasta e fascinat\ de
nefasta ei prieten\...”1

Aceste considera]ii (ce stabilesc o coresponden]\, nu o influen]\


direct\) definesc foarte bine natura conflictului din Între zi [i noapte.
În treac\t fie spus, scriitoarea tr\ie[te, în lunga perioad\ a redact\rii
romanului, într-o dispozi]ie de mare entuziasm fa]\ de scrierile mis-
ticilor, ale ezotericilor [i oculti[tilor. Îi frecventeaz\ pe Böhme [i pe
Swedenborg, pe René Guénon [i pe Rudolf Steiner2. Lecturi ce se
adaug\ – în perfect acord – obstinatelor reveniri la Dostoievski.
Marta Vrînceni (redenumit\ – în toate edi]iile ulterioare ale roma-
nului – Zoe Mihalcea-Vrînceanu) este o victim\ a r\ului ce guverneaz\
fatal existentul. Demonismul fascinatoriu al personajului ]ine de o
viziune decadent\ comun\ mai multora dintre prozatoarele noastre
interbelice, de la Hortensia Papadat-Bengescu la Ioana Postelnicu,
Lucia Demetrius, Sorana Gurian ori Sanda Movil\. Între romanul din
1935 al acesteia din urm\, Desfigura]ii, [i romanul Între zi [i noapte
(publicat în 1942) exist\ cîteva similitudini ce nu pot fi puse, cred, pe
seama unei simple coinciden]e : similitudini nu la nivelul scriiturii sau
al construc]iei romane[ti, dar la acela al configur\rii unei atmosfere
de estetism decadent [i – aici intervine un curios paralelism – pîn\ la
un punct chiar la nivelul subiectului. Cuplul Ana Stavri-Marta Vrînceni
reediteaz\ rela]ia dintre Ada Udrescu [i Millya Brâncu[i, cu men]iu-
nea, totu[i, c\ antinomia e mai puternic marcat\ în romanul Henriettei
Yvonne Stahl. {i Marta [i Millya, tinere blazate, vie]uind într-un decor
fin de siècle [i inspirînd mirosul sufocant al florilor fanate, urmeaz\
acela[i traseu autodistructiv, al sim]urilor exacerbate [i al lucidit\]ii
anulate prin morfin\ ; ambele sfîr[esc într-un tragic anonimat, pe
masa de disec]ie a studen]ilor de la Medicin\. De cealalt\ parte, [i
Ana [i Ada, adolescente animate de elanuri mistice, asist\ neputin-
cioase la ([i, simultan, se ini]iaz\ prin) spectacolul mizeriei umane.
Cu deosebirea c\, în Desfigura]ii, Ada Udrescu nu r\mîne pîn\ la
cap\t o inocent\. Asem\n\rile de situa]ie sînt frapante3. Acolo, îns\,
unde nu izbute[te Sanda Movil\ – pentru c\ las\ nemotivate anumite
op]iuni ale personajelor – izbute[te autoarea romanului Între zi [i
noapte, al c\rei atu decisiv este abilitatea de a construi solid, realist,
de a da personajelor [i mai mult relief [i o mai mare adîncime.

1. Ion Negoi]escu, Prefa]\ la Între zi [i noapte, Editura pentru Literatur\, Bucure[ti,


1968, p. VI-VII.
2. Dup\ m\rturisirile scriitoarei, aceste lecturi i-ar fi fost recomandate de Ion
Vinea.
3. Se p\streaz\ chiar [i aluzia la natura echivoc\ – la un moment dat – a rela]iei
dintre cele dou\ adolescente. A se (re)vedea capitolul despre Sanda Movil\.

184
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Epoca în care e plasat\ ini]iatica întîlnire a Anei Stavri cu Marta


Vrînceni – ultimii doi ani ai Primului R\zboi Mondial – delimiteaz\ un
spa]iu al intervalului, al provizoratului, al unui crepuscul permanen-
tizat1 (întrucît „Timpul trecea atît de greu încît p\rea nemi[cat”). De
altfel, titlul romanului s-ar cuveni interpretat nu atît (sau nu doar)
din perspectiva unei marcate opozi]ii (între ra]iune [i sim]ire, între
bine [i r\u [.a.m.d.), cît ca o trimitere la acest topos al intermediarului
[i al echivocului al c\rui poten]ial simbolic e intuit de autoare înc\ de
timpuriu – am citat deja o amintire consemnat\ în Martorul eternit\]ii,
care începe cu remarca : „Dac\ noaptea nu-mi provoca fric\, în schimb
c\derea amurgului m\ tulbura profund...” Se contureaz\, în acest
roman, o atmosfer\ de iminent\ apocalips\. Autoarea fixeaz\ cu
subtilitate destinele crepusculare ale eroilor s\i pe fundalul unui
tablou „decadent” mai amplu ce surprinde agonia unei întregi lumi :
toate „desfigur\rile”, toate monstruozit\]ile comise sau suferite de
personaje se vars\ în marea monstruozitate a r\zboiului, toate cazu-
rile individuale de alienare psihic\ î[i au un corespondent în nebunia
colectiv\. În Bucure[tiul pe care îl str\bate cu pa[i plictisi]i sau
precipita]i Ana Stavri via]a e ritmat\ de alarmele antiaeriene [i de
acordurile mar[urilor mortuare :

„De departe dinspre Cotroceni, plecat din spitale s\race, militare, din
margine de ora[, sosea mar[ul funebru care ducea solda]ii mor]i. Goarna
se auzea la început atît de stins\, din atît de largi dep\rt\ri, înv\luit\,
împiedicat\ de perdeaua deas\ de fulgi de z\pad\, încît cîntecul putea fi
confundat cu un gînd. Putea s\ fie sau s\ nu fie. Putea s\ fi murit cineva
sau s\ nu fi murit”.

Ora[ul aflat sub teroarea r\zboiului, oamenii obosi]i [i suspicio[i,


diferitele secven]e de via]\ cotidian\ se deseneaz\ pregnant, în pasaje
descriptive succinte, insinuate abil în pasta nara]iunii. Dou\-trei linii
trasate nervos, dou\-trei observa]ii ce merg direct la esen]ial se
dovedesc suficiente pentru configurarea conving\toare a unui cadru.
Concis\, descrip]ia apeleaz\ adesea la sugestie, ca în scurtul pasaj
citat mai înainte, unde fixarea celor cîteva linii ale peisajului ajunge
s\ se confunde echivoc cu notarea unei nel\murite st\ri de spirit :
exterioritatea peisajului [i interioritatea con[tiin]ei fuzioneaz\, f\r\
ca autoarea s\ recurg\ în acest scop la tehnici introspective alam-
bicate.

1. Dan Petra[incu se referea la „o viziune lunatec\ a unei lumi de sfîr[it de er\” ;


iar Nicolae Balot\, la „o atmosfer\ fin de siècle, pe alocuri foarte marcat\” :
„Printre altele, t\mîia, s\punurile, esen]ele scumpe din mansarda Zoei sînt
unul din simptomele acestei atmosfere «decadente». (...) Literar, opera e înru-
dit\ cu acele proiec]ii romane[ti care uneau voin]a de cruzime a naturalis-
mului [i complacerea în demonismele unei spiritualit\]i oculte, cu romanele
lui Huysmans [i Barbey d’ Aurevilly”. A se vedea cele dou\ articole citate.

185
Bianca Bur]a-Cernat

De[i afirm\ c\ „subiectul într-o carte are valoarea cancanului în


via]a de toate zilele” 1, autoarea romanului Între zi [i noapte nu pare
s\ dispre]uiasc\ pitorescul unei epici dense [i dinamice. Dimpotriv\,
merge pîn\ acolo încît valorific\ anumite structuri ale romanului
popular (ceea ce face [i modelul s\u, Dostoievski – desigur, la un cu
totul alt nivel) : construie[te o intrig\ detectivistic\ – dozeaz\ misterul,
preg\te[te suspansul –, pune în scen\ situa]ii „senza]ionale”, imagi-
neaz\ decoruri tenebroase ; totodat\ îngroa[\ anumite linii, împin-
gîndu-[i eroii spre gesturi disperate, spre rat\ri spectaculoase, spre
demen]\ sau sinucidere. Poate nu e lipsit de relevan]\ am\nuntul c\
aproximativ în aceea[i perioad\ în care scrie Între zi [i noapte Hen-
riette Yvonne Stahl traduce Misterele Parisului.
Biografia Martei Vrînceni, straniu vl\star al unei familii de burghezi
tara]i, se dezv\luie indirect, fragmentar, reconstituit\ gra]ie demer-
sului aproape detectivistic al Anei Stavri. (E vorba, în termenii lui
{erban Cioculescu, de un „detectivism psihologic”.) Adolescenta cu
profil de Ioana d’Arc b\nuie[te dincolo de extravagan]ele prietenei
sale un secret inavuabil [i se iluzioneaz\ c\, descoperindu-l, ar putea
împiedica o nenorocire. Oricît s-ar zbate îns\, ei nu-i este dat s\ fie
altceva decît un martor, plin de compasiune, al unei tragedii. Con-
templativa Ana Stavri – pe care o vom întîlni, la alte vîrste, [i în
romanele Pontiful [i Drum de foc – este, cu toate acestea, o aleas\ ;
rolul ei e s\ caute, s\ în]eleag\ [i, în cele din urm\, s\ scrie : despre
r\zboi, despre Marta Vrînceni, despre „iubirea perfect\ pentru to]i
oamenii”. Alter-ego auctorial, ea este, cum ne-ar îndrept\]i s\ credem
unele sugestii metatextuale, îns\[i vocea care nareaz\ „senza]ionala”
coborîre în Infern din Între zi [i noapte. Poet\ a reveriilor cvasi-
-simboliste, la vremea întîlnirii cu Marta – cîteva poeme fiind inserate
chiar în corpul nara]iunii –, Ana Stavri se preg\te[te, la sfîr[itul
romanului, s\ devin\ scriitoare complet\ ; ini]ierea sa întru cunoa[-
terea oamenilor este astfel dublat\ de o ini]iere întru scris, întru
literatur\. Tema „scriitorului” – sau, mai bine zis, a Scriitoarei – se
insinueaz\ discret în majoritatea c\r]ilor Henriette Yvonne Stahl,
începînd chiar cu Voica.
Livrescul infuzeaz\ – îns\ nu în exces – paginile romanului, fiind
tr\dat de atmosfera decadent\, de referin]ele adesea explicite la autori
precum Oscar Wilde, Poe, Baudelaire, Huysmans sau Barbey d’Aure-
villy – dar [i, într-un alt plan, de constantele aluzii dostoievskiene –,
de decoruri sau de gesturi ce amintesc excesele unui romantism
tenebros. Casa familiei Vrînceni, cu arhitectura sa eteroclit\ – amestec
de somptuozitate [i de meschin\rie –, cu aerul ei „trist [i dement”,
apar]ine unui imaginar gotic ; multele-i înc\peri, dispuse dup\ o

1. Matei Alexandrescu, „Interviu cu romanciera Henriette Yvonne Stahl”, în


Reporter, an II, nr. 50, 13 decembrie 1934, p. 4.

186
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

logic\ aiuritoare, comunicînd prin coridoare tortuoase [i intr\ri ce


par uneori secrete, configureaz\ un labirint1. Invitat\ pentru prima
dat\ în casa prietenei sale, Ana Stavri are „deslu[ita impresie c\ a
intrat într-o cas\ de nebuni” : sun\ [i nu-i r\spunde nimeni, intr\ pe
o u[\ dosnic\ [i str\bate tot felul de dependin]e ce se învecineaz\,
uluitor, cu saloane care par s\ fi fost odat\ luxoase, o lini[te de
moarte, în acord cu o deconcertant\ dezordine, o împresoar\ din
toate p\r]ile. Odaia Martei – pe care Ana o g\se[te dup\ îndelungi
r\t\ciri [i dup\ întîlnirea cu un tîn\r dement [i cu o femeie ai c\rei
ochi „imen[i, negri, congestiona]i, aveau luciri de c\rbuni aprin[i”
(nimeni al]ii decît fratele [i mama prietenei) – e ascuns\ într-un

„pod imens, adev\rat labirint de spa]ii întortocheate în jurul co[urilor


sobelor casei, într-o înv\lm\[eal\ uimitoare de mobile vechi : cufere
de paie, g\le]i, l\mpi, mul]ime de mese, sute de scaune pr\fuite, pînze
de p\ianjeni. Un pod cum numai în vis po]i imagina. Un pod în care
p\rea c\ fusese un banchet de stafii, un pod unde se înf\ptuise o
judecat\ cu sînge [i moarte. Un pod f\cut pentru a ascunde [i cre[te
crima în el”2.

Lunatic\, amfitrioana – înve[mîntat\ (simbolic) în m\tase neagr\ –


se mi[c\ parc\ în trans\ : „Pasul lent tr\da o plictiseal\ atît de intens\
(...). Privirea verde, somnambulic\, p\rea oarb\ în tr\s\turile împie-
trite ale obrazului”. Secven]\ narativ\ remarcabil\ ce preg\te[te intra-
rea în scen\ a unor personaje mai pu]in obi[nuite, desprinse la rîndul
lor de pe o pelicul\ gotic-decadent\ : Traian, fratele retardat al Martei ;
vulgara Elena Vrînceni, [i ea la limita normalit\]ii psihice ; tat\l
eroinei, Dumitru Vrînceni, om de extrac]ie joas\ ajuns, prin manevre
politice, la o suspect\ prosperitate – proprietar de restaurante [i de
hoteluri în sta]iuni balneare, personaj grobian servit îns\ de „lachei
cu m\nu[i albe” – ; Sic\ Constantinescu „Invalidul”, o rud\ mai în-
dep\rtat\ a familiei, om „însemnat” – are un bra] mai scurt decît
cel\lalt –, amant grotesc al Elenei Vrînceni ; usc\]ivul Adrian Iuga,
personaj dostoievskian, care o ispite[te pe Marta s\ consume morfin\,
r\zbunîndu-[i în felul acesta fratele am\git sentimental ; sau boemul
Matei Banea, aristocrat în mizerie, dominat de impulsuri autodistruc-
tive. To]i ace[tia, împreun\ cu alte cîteva figuri grote[ti de plan
secund, alc\tuiesc o redutabil\ galerie de mon[tri, comparabil\ cu

1. Mult\ vreme (de prin anii ’30, de cînd a început s\ scrie povestea Martei
Vrînceni) autoarea a declarat c\ noul s\u roman se va numi Labirint – „pentru
c\, în ]es\tura încîlcit\ a acelor fapte [i destine, te pierzi, te buim\ce[ti. Nu
[tii parc\ de unde s-o începi, unde s-o sfîr[e[ti [i, la un moment dat, î]i face
impresia c\ te-ai r\t\cit, ai pierdut firul, c\-]i pierzi capul (...)” (vezi Valer
Donea, interviul citat).
2. Henriette Yvonne Stahl, Între zi [i noapte, Ed. Contemporan\, Bucure[ti,
1942, p. ...

187
Bianca Bur]a-Cernat

clanurile cvasi-teratologice din Ciclul Hallipilor sau din Enigma Otiliei.


Îi vedem evoluînd în secven]e excelent dramatizate, în decorul funam-
bulesc al casei Vrînceni.
În mijlocul tuturor acestor personaje Marta e o prezen]\ aproape
neverosimil\ ; ]inuta distins\, acuta sensibilitate, cultura o reco-
mand\ ca pe o aristocrat\. Printre jalnice figuri de panopticum, ea e
o siluet\ autentic tragic\, o damnat\ – un personaj care, de[i alc\tuit
din numeroase elemente livre[ti, nu devine prin aceasta mai pu]in
viu, mai pu]in memorabil. Marta face parte din specia nihili[tilor
dostoievskieni care, trecu]i prin experien]e-[oc [i dezabuza]i, predic\
o moral\ a sistematicei suspiciuni [i a urii, a (auto)anihil\rii eli-
beratoare :

„Nu m\ contrazic (...), ci demonstrz c\ orice poate fi sus]inut. C\ logica


este un instrument, nu o dovad\ a adev\rului. Adev\r nu exist\” ;
„În]elegi, îi ur\sc pe to]i, pe to]i. Cînd li se întîmpl\ lucruri rele, catas-
trofale, în]eleg c\ le merit\. Ei le creeaz\, ei le pun la cale” ;
„Oftica, înecul, morfina sînt de obicei mor]ile oamenilor obosi]i. S\ te
duci la gar\ s\ te azvîrli în fa]a trenului, s\ încarci revolverul sau s\ ungi
frînghia cu s\pun, mor]ile dispera]ilor plini înc\ de temperament nesatis-
f\cut (...) Alt\ dat\ am s\-]i vorbesc mai cu de-am\nuntul despre aceste
lucruri. Dac\ vrei, un studiu asupra sinuciderilor...”

Din asemenea precepte se compune „pedagogia” în care Marta o


ini]iaz\, f\r\ menajamente, pe prietena ei inocent\.
Pentru Ana Stavri, întîlnirea cu demonica Marta, cea cu obraz „de
ivoriu transparent” [i cu privire „supranatural\”, înseamn\ ocazia de
a se autoexamina într-o oglind\ neconcesiv\ : „...s\ nu-]i închipui c\
tu e[ti altfel decît to]i ceilal]i. Ai în tine toate sl\biciunile lor, cu alt\
orînduire, dar toate cuvintele [i toate sentimentele în dosul c\rora î[i
ascund adev\ratele lor motive care îi fac s\ tr\iasc\. Pentru ce m\
prive[ti a[a speriat\ dac\ nu este adev\rat ?” Provocarea aceasta, cu
totul inconfortabil\, o determin\ pe Ana s\ se întrebe dac\ nu cumva
prietena sa „era tocmai din acei oameni care avuseser\ puterea s\
gîndeasc\ «tot»”. Marta nu e, fire[te, chiar un Ivan Karamazov, dar
dac\ nu se ridic\, precum personajul numit, la în\l]imea unei „teore-
tiz\ri” a R\ului, asta se întîmpl\ [i pentru c\, ea îns\[i victim\ a unei
imense nedrept\]i, nu mai poate încerca nici m\car satisfac]ia gra-
tuit\ a abstractiz\rii. Trauma suferit\ e mult prea puternic\, imposibil
de sublimat. Mai mult, r\ul suferit devine pentru Marta Vrînceni un
tabu, dup\ cum un tabu este pentru ea, dup\ toate aparen]ele, orice
privire autoscopic\. Eroina î[i interzice vreme îndelungat\ s\ vor-
beasc\ despre sine, pentru c\ retr\irea prin povestire a traumei ar fi
greu de suportat. Reticen]a sa confesiv\ ar putea fi pus\ în rela]ie cu
absen]a din cadru a unui anumit obiect : oglinda. Ori de cîte ori apare
în roman, oglinda g\zduie[te doar imaginea Anei Stavri, niciodat\ pe

188
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

aceea a Martei : efortul cunoa[terii se asociaz\ cu cea dintîi, str\-


duin]a de a uita am\nunte traumatizante îi este atribuit\ celeilalte.
Odaia Martei ([i aceea din casa p\rin]ilor, [i aceea unde o ad\poste[te
la un moment dat o rud\ modest\ de la mahala) e descris\ întotdea-
una în detaliu, de la mobilierul mai mult sau mai pu]in improvizat
pîn\ la m\runtele obiecte cosmetice, îns\ niciodat\ ochiul naratorului
nu înregistreaz\ aici prezen]a vreunei oglinzi. S-ar zice c\ fragila,
„transparenta” Marta este ea îns\[i un substitut de oglind\, care
capteaz\ în fiin]a ei imaginile unei lumi dezechilibrate. Lucid\, con-
strîns\ a tr\i din copil\rie în intimitatea r\ului, ea acumuleaz\ în
timp cantit\]i considerabile de otrav\, pîn\ în punctul în care, limita
psihic\ fiind dep\[it\, î[i reneag\ luciditatea, î[i interzice s\ priveasc\
în urm\, cufundîndu-se în paradisul artificial al morfinei.
Abuzat\ în copil\rie de propriul tat\, internat\ cî]iva ani mai tîrziu
într-un sanatoriu din str\in\tate, cu concursul unei mame la fel de
monstruoase, Marta încearc\ totu[i s\ se redreseze, s\ ias\ din
condi]ia de damnat\. De fiecare dat\ îns\ i se pun piedici : [i atunci
cînd vrea s\ urmeze o carier\ muzical\, pentru care pare excep]ional
dotat\, [i atunci cînd se aga]\ cu disperare de prietenia Anei, [i
atunci cînd îl întîlne[te pe André de Bozas, ofi]er francez în trecere
prin Bucure[ti, logodnicul ideal – alungat în urma unui denun] al
influentului Dumitru Vrînceni. Cînd tensiunea interioar\ atinge pa-
roxismul, Marta respinge via]a con[tient\ ; întoarcerea acas\ a tat\lui
plecat în r\zboi [i n\ruirea ultimelor iluzii o determin\ s\ opteze
pentru o sinucidere lent\, chinuitoare : dependent\ de morfin\, î[i
vinde, dup\ moratea p\rin]ilor, cele din urm\ bunuri spre a-[i c\p\ta
ra]ia zilnic\ de halucina]ie. Casa blestemat\ a Vrîncenilor intr\,
aproape ilicit, în posesia lui Sic\ Constantinescu Invalidul, în timp ce
Marta, ajuns\ pe cea din urm\ treapt\ a mizeriei (ca Lucu Silion în
romanul lui Ion Vinea), h\l\duie[te printr-un Bucure[ti postbelic
ostil : cînt\ într-o cîrcium\ de mahala, împrumut\ bani [i uneori
chiar fur\ ca s\-[i poat\ cump\ra morfin\ – ajutat\ de altruista sa
prieten\ care, con[tient\ de imposibilitatea vindec\rii, nu-[i mai
propune decît s\-i prelungeasc\ via]a cu dou\-trei luni, achizi]io-
nîndu-i la pre]uri de specul\ drogul. De la o pagin\ la alta mai alert\,
mai dramatic\, ac]iunea culmineaz\ cu o (nou\) scen\ în registru
gotic : la cîtva timp de la moartea prietenei, r\t\cind prin Facultatea
de Medicin\ în c\utarea unui anumit doctor, Ana Stavri p\trunde din
întîmplare într-o sal\ de cursuri pustie unde îi atrage aten]ia „un
schelet gracil, cu umeri largi [i [olduri înguste... capul cu orbitele
mari, foarte mari”, imagine ce îi d\ înc\ o dat\ ocazia s\ mediteze
asupra fatalei friabilit\]i umane, dar în acela[i timp îi intermediaz\ –
punct în care ie[im de pe teritoriul prozei „realiste” – p\trunderea
într-o alt\ dimensiune ontologic\. Insinuat\ foarte vag de cîteva ori
pe parcursul romanului, ipoteza unei revela]ii metapsihice dobînde[te

189
Bianca Bur]a-Cernat

contur la cap\tul tribula]iilor Martei Vrînceni [i ale Anei Stavri1.


Autoarea o va relua, cu mai mult\ îndr\zneal\, odat\ cu Pontiful [i
Drum de foc.

V.3.8. Marea bucurie (1947). Metafizica prin]ului Mî[kin

Una dintre cele mai pu]in discutate c\r]i ale Henriettei Yvonne Stahl
este romanul din 1947, Marea bucurie 2, dostoievskian atît prin idea]ie
cît [i – spre deosebire de Între zi [i noapte – prin inten]ia de abordare
a unui discurs polifonic. Avem de-a face cu un roman-dezbatere,
construit pe o varietate de teme între care : iubirea mistic\ pentru o
umanitate generic\, existen]a la limita nebuniei sau condi]ia de „idiot”
dostoievskian a artistului. Marea bucurie î[i are originea în experien]a
celor doi ani petrecu]i de scriitoare la Berlin (prin 1929-1931), unde
ia contact cu un grup de actori ru[i refugia]i în Occident dup\ Revo-
lu]ia din 1917. Între ace[tia, regizorul Dimitrie Monko – renumit în
epoc\ [i datorit\ asem\n\rii cu Ivan Mojukin – este prototipul perso-
najului central din Marea bucurie, Petre Ossendovski (devenit, odat\
cu a treia edi]ie a romanului, Petre Cristian3 ). Împreun\ cu Monko –
de care o leag\, dup\ propriile-i m\rturisiri, [i o poveste amoroas\ –
Henriette scrie (în limba francez\) o pies\ de teatru, Pensionat Made-
moiselle Schultze (tradus\ ulterior în german\ [i în rus\), ce con]ine
conflictul romanului din 1947 [i, fire[te, acea atmosfer\ berlinez\ de
care autoarea s-a eliberat cu dificultate.
Experien]a, chiar dac\ modest\, de dramaturg, de actri]\ [i, în
ultim\ instan]\, de frecventatoare a lumii teatrului [i-a pus neîn-
doielnic amprenta asupra scrisului Henriettei Yvonne Stahl. Apeten]a
sa pentru structurarea dramatic\ a nara]iunii, evident\ înc\ de la

1. În dialogul cu Mihaela Cristea, autoarea afirm\ c\ a inten]ionat s\ descrie în


ultimele pagini ale romanului din 1942 „o stare tr\it\ de mine, de supra-
con[tien]\, (...) de a[a-zis\ «r\pire», dc extaz deci, în sanscrit\ «samadhi»”
(Mihaela Cristea, op. cit., p. 135).
2. S-a scris foarte pu]in despre acest roman nu numai la momentul apari]iei
sale – neprielnic pentru literatur\, în general –, dar [i mai tîrziu ; mare parte
dintre romanele ap\rute în anii ’40, [i mai ales în perioada 1944-1948, s-au
dovedit mai greu recuperabile, chiar dac\ nu con]in compromisuri ideologice.
În 1947 au scris despre Marea bucurie Isaiia R\c\ciuni (Libertatea, an IV, nr.
765, p. 2), Al. Philippide (Semnalul, an X, nr. 1531, p. 1 [i 2), Al Piru (Na]iunea,
an II, nr. 313, p. 2) [i Ovidiu Constantinescu (Dreptatea nou\, an III, nr. 533,
p. 2).
3. De ce a schimbat autoarea numele personajului principal în a treia edi]ie a
romanului (Ed. Minerva, 1974) ? „Pentru c\ m-a plictisit s\-l fac polonez,
cînd, de fapt, problema exilatului nu era o problem\ nici ruseasc\, nici
polonez\, nici româneasc\, ci problema oric\rui exilat, indiferent de na]io-
nalitate. {i i-am dat un nume interna]ional” (Mihaela Cristea, op. cit., p. 122).
{i prenumele (Petre) [i noul nume (Cristian) al personajului trimit, desigur, la
ideea apostolatului cre[tin.

190
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

debut, atrage aten]ia cu deosebire în romanele Între zi [i noapte [i


Marea bucurie – susceptibile de a fi transformate în scenariu de film
sau de teatru. Ceea ce reprezint\ un argument în plus c\ Henriette
Yvonne Stahl este „mai dostoievskian\” decît al]i prozatori români
interbelici. Ea [tie (cum nu [tiu „dostoievskienii” {ulu]iu, Fântâneru,
Petra[incu sau Benador) s\ construiasc\ o secven]\ intens dialogat\,
s\ preg\teasc\ intrarea în „scen\” a personajelor, s\ dozeze tensiunea,
s\ defineasc\ [i s\ gradeze conflictul. Sau s\ procedeze în a[a fel încît
un conflict menit a se desf\[ura în planul intim al con[tiin]ei s\
poat\ fi exteriorizat, întrupat în personaje, f\r\ riscul simplific\rii. În
Marea bucurie, un atare conflict – dificil reprezentabil – scindeaz\
sufletul unui personaj excep]ional (din rasa eroilor camilpetrescieni),
artist, care se vede pus în situa]ia de a concilia înclina]ia sa altminteri
fireasc\ spre o dragoste „omeneasc\, prea-omeneasc\” pentru o tîn\r\
gra]ioas\ [i dorin]a lui mistic\ de a transcende – prin art\ [i prin
medita]ie – bucuriile simple. Tensiunea nu poate fi anulat\ ; aparentul
happy end, de altfel echivoc, ar fi mai curînd o antifraz\. C\ci, în
concep]ia multora dintre personajele Henriettei Yvonne Stahl – de la
Maria M\nescu [i doctorul Panu din Steaua robilor la Marta Vrînceni
din Între zi [i noapte [i la Ana Stavri din Drum de foc – iubirea se
degradeaz\ odat\ ce s-a transformat din promisiune în împlinire f\r\
rest [i f\r\ iluzii. Ce alege pîn\ la urm\ Petre Ossendowski/Petre
Cristian, dintre erosul teluric [i iubirea pentru Dumnezeu [i pentru
umanitate, nu e tocmai limpede ; autoarea a preferat un final deschis.
Dincolo, îns\, de acest conflict al personajului cu propriile dorin]e, în
Marea bucurie se contureaz\ o problematic mai ceva mai complex\.
Iubirea melancolicei nem]oaice Lilo pentru „misteriosul” regizor
polonez pe care îl întîlne[te în pensiunea m\tu[ii sale pare, în fond,
un pretext pentru construirea unui roman-dezbatere, a unui roman-
-eseu. Lirismul unor pasaje atribuibile eroinei sentimentale (dar uneori
[i personajului masculin de prim-plan) este puternic contrabalansat
de „realismul” altor secven]e – evident mai numeroase, acestea din
urm\ dau nota general\ a nara]iunii. Romanul este scris cu sobrietate
stilistic\, frazele au adesea o t\ietur\ „nem]easc\”. Aten]ia naratoru-
lui – a unui narator obiectiv, perfect deta[at de evenimente – focali-
zeaz\ asupra unor tipuri umane destul de pitore[ti, ale c\ror tr\s\turi
sînt ferm fixate din cîteva observa]ii ; un personaj e nihilistul prin
excelen]\, altul, func]ionarul anost ; dintr-un col] de salon prive[te
sever sau indulgent burghezul ambi]ios [i autodidact ; al\turi, cu
gesturi studiate, se a[az\ fata b\trîn\ sau juna înc\ lilial\ ; un vîrstnic
ratat – ceea ce nu-l împiedic\ s\ afi[eze o calm\ în]elepciune – [i o
slujnicu]\ mali]ioas\ pîndesc momentul în care s\ plaseze o fraz\ cu
tîlc ; un mizantrop hîtru se amuz\ pe seama celor din jur provocîndu-i
cu afirma]ii absurde de genul : „Kant spunea adesea lui Cristofor
Columb c\ prea mult\ vorb\ [i filozofie poate chiar strica stomacul” ;
„Tolstoi era gelos pe Beethoven. O gelozie nest\pînit\. De cîte ori îl

191
Bianca Bur]a-Cernat

vedea, i-o spunea în fa]\”. Tipurile acestea – care nu sînt desc\rnate,


ci veridice – [i alte cîteva se g\sesc reunite în mediul „pestri]” al
pensiunii Schultze, spa]iu aparent banal, descris cu acuitate realist\,
care devine un simbolic spa]iu al confrunt\rii de idei. {i Lucia Deme-
trius, în Marea fug\, imagineaz\ un asemenea loc cosmopolit unde
sînt puse în scen\ drame ale unor oameni mai mult ori mai pu]in
obi[nui]i ; dar acolo drama r\mîne la o altitudine mediocr\, fiind
compromis\ de un sentimentalism f\r\ orizont.
O calitate deloc neglijabil\ a numeroaselor secven]e dialogate din
Marea bucurie este firescul. Discursul personajelor nu scoate la iveal\
striden]e retorice ; în salonul Luizei Schultze oamenii nu adopt\ alt
limbaj decît acela care le este caracteristic [i, chiar [i atunci cînd
abordeaz\ subiecte de o anume subtilitate, autoarea nu cade în
gre[eala de a le atribui neverosimile afirma]ii de c\rturar. Ca un
intelectual vorbe[te doar Petre Ossendovski, un utopist dostoievskian,
un soi de prin] Mî[kin. În timpul Primului R\zboi Mondial fuge din
]ar\ la insisten]ele so]iei, Thereza, o femeie cu temperament vulcanic
[i cu caracter labil, care îns\ în scurt\ vreme îl p\r\se[te. Într-un
Occident al tuturor posibilit\]ilor, eroul – artist original [i, se poate
b\nui, r\mas cu nostalgia ]\rii l\sate în urm\ – nu-[i g\se[te un loc
al s\u. Asupra implica]iilor politice ale acestei inadaptabilit\]i scrii-
toarea nu insist\, din p\cate, preferînd s\ fac\ din tema dezr\d\ci-
n\rii o tem\ de roman parabolic. Metafizicul are aici cî[tig de cauz\ în
detrimentul istoriei ; de[i cele dou\ nu s-ar fi exclus. Începutul roma-
nului îl g\se[te pe Ossendovski la Berlin, imediat dup\ desp\r]irea de
Thereza, încredin]at c\ nu într-o dragoste egoist\, „prea-omeneasc\”,
î[i poate afla împlinirea, ci într-o iubire mistic\ (una dintre utopiile
eroilor dostoievskieni) pentru întreaga umanitate. Un bovaric, în fond,
personajul tr\ie[te „marea bucurie” a urm\ririi unor ]eluri iluzorii.
În Ossendovski scriitoarea î[i va fi proiectat [i o parte din iluziile
sale umanitariste, paradoxal legate (ca [i în cazul personajului s\u)
de un încrîncenat refuz al politicului 1 [i al oric\rei forme de misio-
narism social. Sfîr[itul anilor ’40 – ascensiunea regimului „demo-
cra]iei populare” – nu mai încurajeaz\ îns\, în literatur\, o atare
atitudine („burghez\”) de programatic\ neimplicare. Rolul scriitorului
este acum altul, acela de a predica „marea bucurie” a construirii unei

1. Despre apolitismul Henriettei Yvonne Stahl vorbe[te [i N. Carandino într-un


volum de memorii, evocînd ceaiurile luate la Cap[a în compania lui Ion Vinea
[i a „fascinantei” scriitoare. Politica „era singurul domeniu în care (...) Hen-
riette ne era inferioar\. Urm\rea totu[i conversa]ia cu viu interes, întreba [i
adeseori contrazicea pripitele noastre concluzii. Cel mai indignat de replicile
ei era Ion Vinea, [i nu se sfia s\-[i argumenteze nemul]umirea. Noi eram în
curent cu toate [tirile, cu toate comentariile, cu toate emisiunile de radio, iar
ea nici m\car nu citea gazetele” (N. Carandino, De la o zi la alta, Ed. Cartea
Româneasc\, Bucure[ti, 1979, p. 178).

192
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

noi societ\]i. Pîn\ în 1958, cînd public\ partea a doua, realist-socia-


list\, a romanului Voica, Henriette Yvonne Stahl prefer\ t\cerea. Decisiva
sa capitulare se petrece abia în 1960, dup\ ce Petru Dumitriu – fostul
so], mult timp în gra]iile regimului – pleac\ definitiv din România. În
condi]ii de recluziune, scriitoarei i se cere s\ semneze, pentru Glasul
patriei, un text în care afirm\ c\ volumele publicate de Petru Dumitriu
au fost scrise de ea.

V.4. Lucia Demetrius1. Autenticismul


unei fete cumin]i

V.4.1. Tîn\ra genera]ie interbelic\ vs. „genera]ia fetelor”

„{tiu, Ionescu Eugen, c\ nici micile dumitale atacuri, nedibace, ipocrite, cu


o subtilitate de fecior care [i-a pus m\nu[i albe peste mîini murdare, nu
sînt vrednice de r\spunsul meu, [tiu c\ am s\ i]esc mai r\u miasma [i
veninul cuvîntului dumitale sf\rîmicios [i gîndului dumitale scurt [i fabricat
pripit, cu repeziciune cabotineasc\, f\r\ dedesubt, dar [tiu în acela[i timp
c\ e[ti din acele mici jivine de soi r\u, care trebuie scuturate [i alungate cu
reteveiul, ca s\ stea la locul lor.
Îmi pare nesfîr[it de r\u c\ scrisul meu nu va avea violen]a cuvenit\, nu va
fi scrisul genera]iei dumitale (din care eu nu fac parte decît întîmpl\tor),
genera]ia care scuip\ nefiind în stare s\ pre]uiasc\, oc\r\[te pentru c\
n-are la îndemîn\ gîndul, e cuprins\ de o panic\ isteric\ la b\nuiala c\ nu
i se las\ destul loc s\-[i afirme vidul. N-am s\ vorbesc decît vocabularul
meu pe care dumneata greu ai s\-l pricepi, [i va fi ca [i cum a[ plesni un
animal cu o batist\ de dantel\.
N-am s\ discut nici cu dumneata, nici cu nimeni, problema perimat\ a
feminismului, l\sat\ azi pe seama func]ionarilor la pensie [i a b\ie]ilor de
liceu cu co[uri [i tulbur\ri de pubertate. Eu o ignor total (...)’’.2

Aceste declara]ii r\zboinice îi apar]in unei tinere altminteri fragile


[i extrem de timide care, pe la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut
b\tea tem\toare la por]ile literaturii : Lucia Demetrius. Despre ea
E. Lovinescu scrie între altele – în 1936 – cîteva cuvinte memorabile
care intrig\ lumea literar\ a epocii : „f\rîma aceasta de femeie aiurit\,
emotiv\, speriat\, pururi în panic\ este o copil\ de geniu”3 . Nu e oare
un elogiu excesiv ? se întreab\ unii, nu f\r\ mali]ie. Va fi ricanat [i
chi]ibu[arul Eugen Ionescu, cel cu care, un an mai devreme, Lucia
Demetrius polemizeaz\ pe tema legitimit\]ii prezen]ei femeilor în cul-
tur\. „Tîn\ra genera]ie”, în direc]ia c\reia apriga domni[oar\ arunc\

1. Lucia Demetrius : 1910-1992


2. „Domni[oara Lucia Demetrius împotriva lui Eugen Ionescu”, în Facla, XV,
nr. 1299, 31 mai 1935, p. 2.
3. E. Lovinescu, „Lucia Demetrius”, în Adev\rul, L, nr. 16 036, 5 mai 1936.

193
Bianca Bur]a-Cernat

s\ge]i otr\vite, manifest\ o suspiciune de principiu fa]\ de voca]ia


creatoare a femeii. E genera]ia „antisentimental\” care face apologia
for]ei, a virilit\]ii [i blameaz\ efeminarea pe care ar fi adus-o în cultur\
modernitatea. Asupra iminentului „pericol” al efemin\rii atrage aten]ia
junele Eugen Ionescu într-un articol din Via]a literar\ 1, „Genera]ia
fetelor”. Pe jum\tate indignat\, pe jum\tate amuzat\, Lucia Demetrius
public\ o replic\ în Facla, un pamflet scris cu nerv [i cu o anume
deta[are. R\zboindu-se cu simpaticul s\u coleg de genera]ie, ea bra-
veaz\ la rîndu-i, înfrunt\ „b\rb\te[te” stereotipurile misogine ale
epocii [i totodat\ „se joac\”, î[i exerseaz\ condeiul :

„Are tot dreptul cine e înjurat de dumneata, a[a, de dragul înjur\turii,


s\-]i rup\ urechile în strad\, [i numai dumneata [tii cît te a[tep]i cu
frica în sîn s\ nu se întîmple ast\zi sau mîine, [i uite eu pot s\ te asigur
c\ o s\ se întîmple curînd. Oc\r\[ti în clipa de fa]\ literatura feminin\,
pentru c\ de b\rba]i ]i s-a cam f\cut fric\, [i te-a apucat [i un fel de
disperare demodat\ «c\ î]i iau femeile înainte» (e expresia genera]iei
noastre). Nu crezi c\ [i pu]in nenoroc te-a f\cut misogin ? Lini[te[te-te,
Ionescu Eugen, m\car din respect pentru dumneata, din considera]ie
pentru con[tiin]a dumitale [i din fric\ pentru ce ar putea s\-]i mai aud\
urechile”2.

Eugen Ionescu contraatac\ (într-un articol publicat tot în Facla 3)


[i o taxeaz\ de „duduc\ anonim\” [i „mitocanc\”, sim]ind nevoia s\-i
dea [i el o lec]ie de bun\ purtare :

„Domni[oara Demetrius este scriitoare, de[i, personal, nu a scris nimic.


Credeam c\-i fac o favoare, un act de curtoazie, citîndu-i numele printre
alte zece «scriitoare», care exemplificau spusele mele. (...)
Nimeni nu-i spune s\ nu se certe. Dar ar putea s\ încerce s\ «polemizeze»
într -un mod mai abil [i, fiindc\ vrea s\ fie literat\, mai literar. C\ci
duduia utilizeaz\ expresii periculoase, complet nestrategice, care ar putea
fi întoarse împotriva ei, dac\ a[ sta la discu]ie : nenoroc, cabotinaj
(domni[oara Lucia a încercat [i teatrul), tulbur\ri de pubertate, co[uri,
fleac, sterp, isteric (...) Nu este frumos pentru o fat\ cu preten]ii s\ înjure
ca birjarii [i s\ fac\ spume la gur\. {tiu, îi e greu domni[oarei s\-[i
inhibeze mînia, dar dac\ d\ lumii, în vileag, un caracter a[a de urît, nu
se va mai g\si nimeni s-o ia de nevast\. C\ci dac\ lipsa de talent nu este
o ru[ine, proasta educa]ie este reprobabil\”.

„Promit c\ nu am s\-i mai pun numele în gazet\ niciodat\”, declar\


ritos Eugen Ionescu în articolul plin de oc\ri din Facla. Nu se va ]ine

1. Eugen Ionescu, „Genera]ia fetelor”, în Via]a literar\, X, nr. 2/1935, p. 1. Am


citat deja din acest articol în Capitolul II.
2. Lucia Demetrius, art. cit.
3. „Domnul Eugen Ionescu [i literatura feminin\”, în Facla, XV, nr 1302, 2 iunie
1935, p. 2

194
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

de cuvînt : va scrie peste doar un an una dintre cele mai pertinente


analize dedicate romanului Tinere]e.
Pentru Lucia Demetrius aceast\ polemic\ este [i un prilej de defu-
lare dup\ e[ecurile [i umilin]ele pe care le-a cunoscut cî]iva ani la
rînd. Fiic\ a unui scriitor de al doilea plan, Vasile Demetrius – om
modest, intelectual cu vederi de stînga (bun tovar\[ al lui Arghezi [i
al lui N.D.Cocea) –, Lucia Demetrius se înscrie f\r\ prea mare tragere
de inim\ la Facultatea de Litere [i separat la Filosofie, urmînd în
paralel Conservatorul de Art\ Dramatic\ (din 1928 pîn\ în 1931), la
clasa lui Ion Manolescu, unde nu se remarc\ îns\ decît printr-o
timiditate paralizant\ [i prin incapacitatea de a ie[i din „rolul” s\u de
adolescent\ întîrziat\ :

„Tata m\ ajutase s\ intru la Conservator, era mul]umit c\ înv\] pe brînci


la facultate, c\ citesc ore nenum\rate la Biblioteca Funda]iei, dar ar fi
vrut s\ m\ vad\ scriind. N-am priceput cum un om care p\timise atît ca
scriitor, î[i dorea fiica în aceea[i chinuitoare meserie. Cînd venea la prînz
acas\ deschidea larg ziarul Cuvîntul la articolul scris de Mihail Sebastian
[i spunea : «A[a copil s\-mi fi dat mie Dumnezeu !». Mie nu-mi trecea prin
cap s\ scriu, de[i în [coal\ f\cusem «compuneri» bune, de[i caietele mele
de cursuri erau mîzg\lite toate de versuri scrise pe apucate. Nu d\deam
doi bani pe aceste versuri, dar m\ vedeam în viitor pe scen\, întrupînd
eroine pure [i înfl\c\rate, dîndu-le via]\, trimi]înd în sal\ o profund\
chemare omeneasc\ la care s\-mi r\spund\ întreg publicul cu în]elegerea
[i emo]ia lui”1.

O atrage scena, dar refuz\ mult timp s\ accepte c\ nu o poate


cuceri. Dup\ absolvire, por]ile teatrelor din Capital\ îi sînt închise.
Nu doar pentru c\ nu are cine s\ o recomande directorilor de teatru,
ci [i pentru c\ aproape nimic nu o recomand\ pentru cariera visat\.
În 1932 ob]ine, dup\ îndelungi insisten]e pe lîng\ Ion Marin Sado-
veanu, pe atunci [eful Direc]iei Teatrelor, un post de actri]\ la Teatrul
din Cern\u]i. Aici i se încredin]eaz\ numai roluri secundare (b\ie]ei
cu o unic\ replic\ sau servitoare care apar o singur\ dat\ în pies\...),
prime[te cel mai mic salariu din trup\ [i, în plus, o dezam\gesc lipsa
de entuziasm a colegilor, via]a de intrig\ [i bîrf\ a culiselor, repertoriul
bulevardier propus de directorul teatrului, Mi[u Fotino. La sfîr[itul
stagiunii nu i se reînnoie[te contractul, a[a c\ se întoarce acas\, la
Bucure[ti.
În 1931 sus]ine cu succes licen]a în Filosofie, alegînd ca materie
de examen Estetica, prilej cu care profesorul D. Gusti îi sugereaz\ o
eventual\ înscriere la doctorat. Un an mai tîrziu, dup\ experien]a de
la Cern\u]i, î[i ia licen]a în Litere cu Mihail Dragomirescu, [eful cate-
drei de Estetic\ [i e nemul]umit\ de exigen]a sc\zut\ a profesorului –

1. Lucia Demetrius, Memorii, Editura Albatros, Edi]ie îngrijit\ de Ion Nistor,


Prefa]\ de Gabriel Dimisianu, Bucure[ti, 2005, p. 75 [i urm.

195
Bianca Bur]a-Cernat

„mult sub nivelul Alicei Voinescu [i al lui Tudor Vianu”, va nota mai
tîrziu în Memorii. La vîrsta de dou\zeci [i doi de ani are deci trei
licen]e, o mul]ime de aspira]ii [i nici o ocupa]ie concret\. Situa]ia
material\ a familiei, destul de precar\, o constrînge s\-[i caute de
lucru. S-ar mul]umi cu orice, cu un post oarecare de func]ionar\ sau
de profesoar\ suplinitoare. Zadarnic. Sînt anii de instabilitate ai crizei
economice mondiale. În toamna lui 1932 tîn\ra debusolat\ are ocazia
s\ evadeze din incertitudinea vie]ii ei de zi cu zi : un fost coleg de la
Conservatorul de Art\ Dramatic\ îi propune s\ intre în Compania
„13+1”, o trup\ de teatru de avangard\ format\ din arti[ti foarte
tineri : Emil Botta, Coca Farago, Tan]i Cocea, Dida Predescu, Ion
Gheorghe [.a. – tolera]i f\r\ chirie într-o sal\ de la Sindicatul Ziari[-
tilor (actualul Teatru Foarte Mic), unde î[i ]in repeti]iile. Vor s\ joace
o pies\ a lui Ferdinand Bruckner, Molima tinere]ii [i îl conving pe
G. M. Zamfirescu (autorul Domni[oarei Nastasia) s\ le fie regizor. Chel-
tuiesc entuziasm, energie, dar [i bani pentru decoruri, costume [.c.l.
În ciuda improviza]iilor la care recurg din lips\ de fonduri, piesa (a
c\rei premier\ are loc pe 31 decembrie 1932) se bucur\ de un relativ
succes1 . Pentru Lucia Demetrius cele cîteva luni de repeti]ii [i apoi
spectacolul constituie o experien]\ memorabil\. Nu atît pentru c\
joac\ în sfîr[it cu adev\rat, a[a cum [i-a dorit (de altfel, modest\,
discret\, î[i alege rolul unei servitoare...), ci pentru c\ are [ansa de a
cunoa[te oameni, de a lega prietenii („Ne vizitau seara, cînd repetam,
tineri poe]i, tineri ziari[ti încep\tori sau eventuali actori în viitor : Al.
Robot, Radu Popescu, Ghi]\ Ionescu, Eugen Ionescu, Constantin
Fântâneru, W. Siegfried [i mul]i al]ii”). Toat\ atmosfera aceasta de
efervescen]\ tinereasc\ a serilor petrecute cu prietenii de la Compania
„13+1” (la repeti]ii sau la Cap[a) va trece, cî]iva ani mai tîrziu, în
paginile romanului Tinere]e ; ca [i idila cu G. M. Zamfirescu. Trupa se
destram\ la scurt\ vreme dup\ prima [i singura sa izbînd\, iar pentru
Lucia Demetrius reîncepe calvarul c\ut\rii unui loc al s\u în lume.
Începe s\ scrie. Mai întîi articole pentru Vremea (în paginile c\reia
debuteaz\ în toamna lui 1933 cu un articol despre arta actorului [i
despre idolul s\u, Alexandru Moissi2 ), Rampa [i Adev\rul literar, cu
sentimentul c\ în sfîr[it e luat\ în serios. Apoi chiar literatur\, cum
spera de mult p\rintele s\u. Prin ’34-’35 scrie nuvele, lucreaz\ la un
roman, public\ ici [i colo fragmente de proz\.

Cu genera]ia tinerilor scriitori afirma]i în anii ’30 Lucia Demetrius


are afinit\]i vizibile. {i Tinere]e (1936) [i Marea fug\ (1938) [i nuvelele
din Destine (1939) [i din Album de familie (1945) respir\ din plin
aerul deceniului patru, cu instabilitatea, cu incertitudinile sale sociale

1. Mai multe detalii g\sim în lucrarea Silviei Cucu, George Mihail Zamfirescu [i
teatrul, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1967, pp.197-210.
2. „Alexandru Moissi”, în Adev\rul literar [i artistic, an. XIV, s. II, nr. 749, dum.,
14 aprilie 1935, p. 1-2.

196
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

[i metafizice, dar [i cu efervescen]a, nonconformismul, setea de nou,


de libertate, de evaziune, cu al s\u cult închinat tinere]ii, vitalit\]ii,
for]ei. Literatura Luciei Demetrius este, ca [i aceea a colegilor ei de
genera]ie, o literatur\ a elanurilor vitaliste [i a dezinhib\rii, dar [i a
confesiunii [i a obsesiilor identitare. Autoarei îi e familiar climatul
dezbaterilor de la Criterion (iar Vremea, unde colaboreaz\ [i ea,
g\zduie[te numeroase articole ale criterioni[tilor), chiar dac\ nu
particip\ activ la ele, ci doar ca auditor. Vreme de doi ani (din 1932
pîn\ în 1934) se discut\ la Criterion despre cele mai diverse perso-
nalit\]i politice, artistice, culturale – Lenin, Freud, Chaplin, Gide,
Mussolini, Bergson, Krishnamurti, Greta Garbo, Gandhi, Valéry –,
despre poezie, roman, teatru, critic\, eseu, ziaristic\, arte plastice,
muzic\, dans, arhitectur\, filosofie, curente ideologice, dar [i despre
solu]iile crizei economice, r\zboi sau orient\rile spirituale ale noii
genera]ii1. Nu e lipsit de semnifica]ie faptul c\ în romanul Tinere]e
Lucia Demetrius încearc\ s\ integreze c\ut\rile eroinei în atmosfera
de exuberan]\ artistic\ [i cultural\ a epocii, conferin]ele de la Crite-
rion constituind un element de fundal destul de important. Exist\,
apoi, în aceast\ carte un ton care se acord\ în unele pagini cu vocea
clamoroas\ a tinerilor „dispera]i” din spe]a lui Cioran. Într-un pasaj
despre „zilele tinere]ii mele amare” :

„Am impresia pe care o aveam la cinci ani, cînd mi-era fric\ s\ merg pîn\
la cap\t un drum pe care nu-l vedeam cum se sfîr[e[te, ca s\ nu ajung
la marginea neagr\ [i rupt\ a p\mîntului, pe care mi-l închipuiam ca o
mas\. Mi-e team\ de timp, ca [i cum mîine o s\ se ispr\veasc\ timpul [i
o s\ înceap\ altceva, sau nimic, nu moartea, pentru c\ n-o s\ m\
ispr\vesc eu, ci timpul. {i o s\ r\mîn a[a, suspendat\ ca un p\ianjen
peste un h\u negru”2

distingem notele unei partituri larmoaiante precum aceea din Pe


culmile disper\rii, obsesia rat\rii (în plan uman [i în planul fiin]ei), a
lipsei de orizont cauzate de „c\derea în timp”. Nu întîmpl\tor, într-un
Manual de educa]ie moral\ pentru clasele terminale de la liceele de
fete, autoarea, Elena R\dulescu-Pogoneanu, profesoar\ la {coala
Central\, a selectat (pe la mijlocul anilor ’30) [i cîteva fragmente cu
caracter de document psihologic din texte ale unor scriitori tineri :
Pericle Martinescu, Lucia Demetrius [i Emil Cioran...3
Scriitoarea noastr\ este, s\ nu uit\m, eleva – chiar dac\ mai
circumspect\, mai pu]in entuziast\ ca al]ii – a lui Nae Ionescu, pe

1. Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapt\ româneasc\, Editura Funda]iei Cul-


turale Române, edi]ie rev\zut\, Bucure[ti, 1996, pp. 150-154.
2. Lucia Demetrius, T inere]e, Funda]ia pentru Literatur\ [i Art\ „Regele Carol
II”, Bucure[ti, 1936, p. 99.
3. Pericle Martinescu, Confesiune patetic\. Pagini de jurnal intim (1936-1939).
Vulcanul iubirii, Editura Ex Ponto, Constan]a, 2004, p. 30

197
Bianca Bur]a-Cernat

care îl descrie, ca [i Mihail Sebastian, ca [i Mircea Vulc\nescu sau


Jeni Acterian, ca pe un profesor cu gîndire incredibil de liber\ [i cu
darul de a fascina, de a-[i subjuga auditoriul : „cu ochii lui cenu[ii
sfredelitori, cu zecile lui de paradoxuri, cu inteligen]a lui agresiv\ se
deosebea cumva de ceilal]i, p\rea mai personal, mai îndr\zne] în a
sus]ine [i a contrazice autorit\]i recunoscute”1. Problema credin]ei,
atît de acut\ pentru tinerii intelectuali ai deceniului patru, [i-o pune
[i Lucia Demetrius (g\sim [i în Tinere]e pagini revelatorii în acest
sens). Numai c\ nu influen]a lui Nae Ionescu e hot\rîtoare în cazul
s\u, ci aceea a remarcabilei Alice Voinescu : „nu-]i îmbog\]ea numai
cuno[tin]ele, î]i schimba optica asupra vie]ii, a artei, a teatrului în
special. Cum era [i foarte credincioas\, a rede[teptat în mine credin]a
care îmi sl\bise. Dac\ Alice Voinescu credea în Dumnezeu (...), asta
însemna c\ po]i, c\ trebuie s\ crezi. Nu mai controlam, credeam. Un
timp, pîn\ cînd m-am îndoit iar”.2
Mare parte din problemele/temele Luciei Demetrius sînt ale vremii
ei. Sensibilitatea exacerbat\ a acestei autoare e, desigur, sensibilitatea
genera]iei sale, cu o mai pronun]at\ not\ de lirism. La fel [i „îndr\z-
nelile” senzualiste, tenta]ia de a explora literar corporalitatea. Putem
g\si oricînd asem\n\ri între proza Luciei Demetrius [i proza unor
tineri scriitori precum Constantin Fântâneru sau Octav {ulu]iu, pe
care autoarea i-a cunoscut, de altfel, îndeaproape. Sîntem în epoca
prozei autenticiste, cu diversitatea ei de formule – de la transcrierea
nud\, anticalofil\ a „experien]elor”, ca la Mircea Eliade, la scrupuloasa
estetizare a autobiograficului, ca la Anton Holban, ori la „autentismul”
practicat de un Mihail Sebastian, de la co[marescul grotesc al lui
H. Bonciu la co[marescul tragic al lui Blecher, de la dostoievskianis-
mul lui Fântâneru ori al lui {ulu]iu la modalitatea joycean\ exersat\
simplificat de Ion Biberi [.a.m.d. Evident mai pu]in sofisticat\ decît
ace[tia, Lucia Demetrius este [i ea o autenticist\.

V.4.2. Sfaturi pentru Doamna T.

Timid\, interiorizat\, u[or inhibat\ – de[i entuziast\ [i orgolioas\ –,


complet lipsit\ de abilit\]ile actorice[ti ale unei „femei de lume”, Lucia
Demetrius intr\ cu sfial\ în lumea literar\. Întîmplarea face ca la un
banal ceai dansant organizat de o fost\ coleg\ de la Conservatorul de
Art\ Dramatic\ s\-l cunoasc\ pe Camil Petrescu, extravagant [i caris-
matic, care îi ]ine, pe tonul s\u binecunoscut ce nu admite contra-
ziceri, o scurt\ lec]ie de po(i)etic\ a prozei, recomandîndu-i s\ scrie
literatur\. Adic\ s\-[i transcrie în am\nunt, cu simplitate [i sinceri-
tate absolut\, propria via]\. Episodul, povestit de Lucia Demetrius în

1. Lucia Demetrius, Memorii, ed. cit., p. 76.


2. Ibidem, p. 78.

198
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

cartea sa de memorii [i în varii interviuri [i petrecut prin 1933,


seam\n\ cu o punere în scen\ a dialogului Doamnei T. cu dublul
romanesc al lui Camil pe aceea[i tem\. (Patul lui Procust ap\ruse de
pu]in\ vreme.) Mai întîi tîn\ra se cam code[te, m\rturisind c\ nu [tie
nici ce s\ scrie nici cum s\ scrie, pentru ca în cele din urm\, la
insisten]ele colocutorului, s\ scoat\ din po[et\ dou\ pagini adresate
prietenei sale Dida Predescu, actri]\ la teatrul din Ia[i, o scrisoare în
care dest\inuia simptomele unei iubiri lipsite de posibilitatea împli-
n\rii [i frustrarea de a nu putea p\[i pe scen\. Un e[antion mai mult
decît gr\itor pentru autenticistul Camil Petrescu ! Acesta o îndeamn\
s\ transforme scrisoarea într-un roman. {i Lucia Demetrius se apuc\
de scris cu febrilitatea-i caracteristic\. A[a ia na[tere romanul Tine-
re]e. Un fragment intitulat Natalia apare în Revista Funda]iilor Regale
în 19341.
În acela[i an pleac\ la Paris, cu mari eforturi financiare din partea
familiei, spre a urma un doctorat în estetic\ la Sorbona. Profesorul
Charles Lalo îi accept\ lucrarea despre Valoarea urîtului în art\. Se
înscrie [i la Ecole des Hautes Etudes Sociales et Journalisme, merge
la spectacole, încearc\ s\ prind\ cît mai mult din atmosfera parizian\,
de care ia cuno[tin]\ al\turi de bunii ei prieteni, Cella Voinescu [i
pictorul Siegfried, trimite reportaje [i interviuri pentru Adev\rul literar
[i Rampa. Apeleaz\ [i aici ca [i în ]ar\ la diferi]i oameni din lumea
teatrului, în speran]a c\ ace[tia o vor ajuta s\ profeseze în sfîr[it ca
actri]\. Întîlnirea cu Elvira Popescu îi spulber\ îns\ definitiv aceast\
iluzie :

„Elvira Popescu m-a primit goal\ pu[c\, tocmai i se f\cea masaj de c\tre
un maseur. Mi-a explicat [i ea c\ e greu, aproape imposibil s\ faci carier\
la Paris, dar c\, în sfîr[it, se poate încerca, dac\ e[ti c...\. Pentru c\
trebuie s\ încerci de la sufleur s\ ajungi la director, mi-a spus ea. I-am
r\spuns c\ nu sunt ceea ce trebuie, a[a c\ nici ea nu s-a mai încurcat în
vreo recomandare a mea m\car în figura]ie pe undeva”2.

Din februarie pîn\ în iulie, într-o c\m\ru]\ la mansard\, pe Bule-


vardul Montparnasse (unde se mut\ dup\ ce unchiul cel prosper,
unul din fra]ii mamei, îi comunic\ încurcat c\ nu o mai poate g\zdui
în locuin]a lui), tîn\ra studioas\ oscileaz\ între entuziasm [i deziluzie.
{tiind c\ nu are necesarele resurse pentru a r\mîne prea mult la
Paris, încearc\ s\ se bucure de fiecare clip\, de spectacole, plimb\ri,
expozi]ii, audiaz\ cursuri, scrie la roman, dar nu se poate apuca de
lucru pentru teza de doctorat. Înfrînt\ de mizeria traiului ei parizian,
se întoarce în ]ar\, cu obsesia unui e[ec în plus [i cu s\n\tatea

1. Lucia Demetrius, „Natalia”, în Revista Funda]iilor Regale, I, nr. 9, septembrie


1934, pp. 509-529.
2. Lucia Demetrius, Memorii, ed. cit., p. 164-165.

199
Bianca Bur]a-Cernat

[ubrezit\, f\r\ nici o diplom\ (pentru asta ar fi trebuit s\ r\mîn\ doi


ani în Fran]a), doar cu amintiri felurite [i cu un manuscris încheiat.
Cu manuscrisul acesta se duce într-o duminic\, pe 4 noiembrie
1934, acas\ la E. Lovinescu, la o obi[nuit\ [edin]\ de cenaclu :

„Eram pe vremea aceea atît de s\lbatic\ [i de emotiv\, încît bietul Baltazar


[i nevasta lui m\ luaser\ aproape pe sus ca s\ m\ prezinte maestrului.
(...) S-a întîmplat ca în aceea[i zi Hortensia Papadat-Bengescu, care de
mult timp nu mai c\lcase pragul lui Lovinescu, s\ vin\ [i ea [i s\ fie
primit\ s\rb\tore[te. Asta a întunecat pu]in succesul pe care îl avusese
proza mea, dar n-a [ters impresia bun\ pe care o f\cuse”1.

Într-adev\r, în Agende Lovinescu noteaz\ în ziua cu pricina : „Lucia


Demetrius – fragmentul de roman Tinere]e, cu succes”. Iar peste
aproape [apte luni, pe 23 iunie 1935, cînd autoarea î[i ia inima-n
din]i [i merge a doua oar\ la cenaclu, criticul face urm\toarea însem-
nare – deosebit de entuziast\ : „Lucia Demetrius cite[te o nuvel\, O zi
plin\. Mare talent. I-o spun zgomotos”. {i, mai mult decît atît, trimite
grabnic la Adev\rul un mic articol foarte amabil despre o scriitoare
care nu publicase înc\ nici o carte ; apoi a[teapt\ zadarnic luni de-a
rîndul s\ primeasc\ un semn din partea autoarei atît de generos
l\udate. Mul]umirile c\lduroase vin tîrziu, într-o zi cînd, întîlnind-o
întîmpl\tor în mica libr\rie a lui Montaureanu, criticul îi ]ine „in-
gratei” o lec]ie despre buna purtare în lumea literar\, dup\ care,
seniorial, o iart\ [i îi cere s\ revin\ la cenaclu. Scena, devenit\
antologic\, o poveste[te cu mult haz E. Lovinescu în volumul al treilea
de Memorii (Portrete [i scene din via]a literar\) 2.
Fragmentele de proz\ publicate de Lucia Demetrius în Vremea [i în
Revista Funda]iilor Regale se bucur\ de o oarecare apreciere în rîndul
litera]ilor. Prietenii – Mihail Sebastian, Camil Baltazar, Ury Benador,
Oscar Lemnaru – o încurajeaz\ [i chiar se zbat s\ plaseze manuscrisul
romanului Tinere]e pe la diferite edituri. Timp de mai bine de un an
cartea trece de la o editur\ la alta, refuzat\ politicos. Pîn\ cînd
autoarea, covîr[it\ de timiditate, se decide s\ i se adreseze directorului
Editurii Funda]iilor Regale, profesorul Al. Rosetti, prin medierea celui
care a îndemnat-o s\ scrie, Camil Petrescu. Demers încununat cu
succes. Cartea îi este încredin]at\ spre lectur\ lui Paul Zarifopol, care
îi face un referat mai mult decît favorabil. Peste ani, autoarea î[i va
aminti :

„Eram, de cînd intrasem în facultate, prieten\ cu Ionel Dobrogeanu-


-Gherea. Ionel era cumnat cu Zarifopol. El mi-a povestit c\ Zarifopol

1. Ibidem, p. 205 [i urm.


2. E. Lovinescu, „S-a scoborît o fat\ în literatur\ : Lucia Demetrius”, în Memorii.
Aqua forte, Edi]ie îngrijit\ de Gabriela Om\t, Editura Minerva, Bucure[ti,
1998, pp. 325-327.

200
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

citea manuscrisul acas\, pe cînd el, Ionel Gherea, îi d\dea tîrcoale [i


a[tepta cu prieteneasc\ emo]ie verdictul lui. Deodat\ l-a auzit pe Zarifo-
pol trîntind o înjur\tur\. S-a speriat. «E atît de proast\ cartea ?». «O înjur
pe autoare, a spus Zarifopol, e în stare s\ se lase de scris, a[a cum sunt
femeile, lipsite de perseveren]\, tocmai atunci cînd e nevoie de ea»”1.

Tinere]e, debutul editorial al autoarei, apare în prim\vara lui 1936,


de S\pt\mîna C\r]ii [i e bine primit de critic\. I se acord\ în scurt\
vreme dou\ premii (unul, de la Divanul c\rturarilor „Hanul Ancu]ei”
din care fac parte între al]ii Cezar Petrescu [i fra]ii Teodoreanu ;
cel\lalt, premiul asocia]iei „Femina”). O prim\ izbînd\, care face ca
autoarea s\ capete mai mult aplomb, mai mult\ încredere în sine,
f\r\ a-i [tirbi totodat\ luciditatea autocritic\ : „Tinere]e este mai mult
un jurnal. Într-o m\sur\, dup\ ce cartea e publicat\, devine jenant\.
(...) Pentru mine. Ast\zi nu mai scriu la fel. Eram la început [i f\r\
nici o experien]\ literar\. Am fost, cum s-ar zice, tîn\r\ (parc\ ast\zi
a[ fi b\trîn\ !)”, declar\ cu deta[are într-un interviu 2. La libr\ria
Alcalay exempare din Tinere]e sînt a[ezate, dimpreun\ cu fotografia
autoarei, într-o vitrin\ special\, destinat\ c\r]ilor eveniment. „Din
amabilitate pentru tata probabil”, precizeaz\ scriitoarea cu modestie
în memoriile sale. „M-am speriat pu]in [i de cronici, aproape toate
bune, [i de vitrin\”.

V.4.3. Tinere]e (1936). „Tr\irismul” în variant\ feminin\

Roman despre fr\mînt\rile tinerei genera]ii privite din perspectiv\


feminin\ (element de oarecare originalitate în epoc\), Tinere]e respir\
din plin aerul timpului impregnat de obsesii autenticist-vitaliste.
Tematic, se înscrie pe aceea[i linie cu Interior (1932) de C. Fântâneru,
Ora[ul cu salcîmi (1935) de Mihail Sebastian, Adolescen]ii din Bra[ov
(1936) de Pericle Martinescu sau Convoiul fl\mînzilor (1935) de George
Acsinteanu – altfel zis, cu romanele de al doilea raft ale genera]iei
„tr\iriste” – toate concepute ca ilustr\ri fic]ionale ale unei „filosofii a
nelini[tii”. Dileme morale, crize interioare, interog\ri ale destinului,
ambi]ii de autodefinire [i de autodep\[ire – de autoedificare –, deziluzii
sociale, degringolad\ metafizic\ – din aceste ingrediente, malaxate
într-o past\ liric\, prinde contur o proz\ a c\ut\rii frenetice de sine
într-o lume tulbure. Tinere]e este confesiunea (cu evidente r\d\cini
biografice a) unei fete de dou\zeci [i doi de ani, Natalia, într-o perioad\
de provizorat, de confuzie l\untric\. Epicul e redus la minimum,
esen]ial\ fiind aici autoanaliza. Spovedania Nataliei, eroin\ patetic\
de roman rus, ia forma unui text fragmentat, în registrul nota]iei de

1. Lucia Demetrius, Memorii, ed. cit, p. 202.


2. S.P., „De vorb\ cu d-ra Lucia Demetrius, autoarea romanului Tinere]e”, în
Rampa, XIX, nr. 5577, 17 aug. 1936, p.1-2

201
Bianca Bur]a-Cernat

jurnal intim. E jurnalul unei fiin]e lucide, nemul]umite de ea îns\[i,


str\b\tut de o presim]ire a vidului existen]ial [i de un sentimentalism
ce se ru[ineaz\ în permanen]\ de sine, autocenzurîndu-se. Fragmen-
tarismul textului consoneaz\ cu tonul sacadat al eroinei care î[i
(de)scrie suferin]a monoton\, umilitoare. De obsesia rat\rii, maladie
a tinerei genera]ii, s-a contaminat [i Natalia. Se preg\te[te s\ ob]in\
licen]a în Litere, frecventeaz\ cercuri de tineri arti[ti, merge la biblio-
teca Funda]iei, audiaz\ conferin]ele asocia]iei Criterion, cite[te Valéry,
Laforgue, Baudelaire, Schopenhauer, Virginia Woolf, D’Annunzio. A
absolvit de doi ani Belle Arte [i se chinuie la gîndul c\ între timp „nu
a f\cut nimic”. {i-ar dori s\ danseze, dar nici un director de teatru nu
se arat\ dispus s\ o angajeze. Orgolioas\, nu vrea s\ fie o simpl\
balerin\ ; îi place dansul „nou”, menit s\-l transforme pe dansator
într-un creator. Înfrîngîndu-[i timiditatea, se sume]e[te s\ dea lec]ii
unui director de teatru prea pu]in receptiv la inova]ie : „Ar trebui s\
încerca]i totu[i [i dansul obi[nuit azi în Apus, dansul expresionist,
dansul de concert, dezbr\cat de forma rigid\, mecanic\, artificial\ a
baletului”. Idolul s\u e actorul Alexandru Moissi, despre care, am
v\zut, Lucia Demetrius scrie primul ei articol. Ca [i autoarea, eroina
se vede exilat\ cît\va vreme la Cern\u]i, ca s\-[i poat\ cî[tiga exis-
ten]a ; face ilustra]ii pentru c\r]i didactice, tr\ie[te retras\, printre
c\r]i [i se otr\ve[te cu multele-i frustr\ri. În întregul roman corespon-
den]a autoare-personaj e de altfel foarte transparent\ ; Natalia este
un alter-ego perfect al Luciei Demetrius, iar Tinere]e, o oglind\ în
care autoarea se examineaz\ nelini[tit\, fapt confirmat din plin de
memorialistica autoarei.
Sentimentul e[ecului pe care îl încearc\ eroina vine din frustrarea
de a nu putea înf\ptui ceva, de a duce o existen]\ pasiv\, de a tr\i „o
via]\ întreag\ f\r\ întîmpl\ri”, o via]\ de „febr\ [i a[teptare tensio-
nat\”, în dezacord cu structura sa entuziast\. De aici [i epicul deficitar.
Drama aceasta a izol\rii [i a pasivit\]ii e u[or identificabil\ în mai
toate c\r]ile de proz\ feminine dintre cele dou\ r\zboaie ; o constant\,
o tr\s\tur\ distinctiv\ a literaturii autoarelor (în perioada numit\), pe
care n-ar trebui totu[i s\ o punem pe seama aburosului concept al
„sufletului feminin”. Tinere]e, ca întreaga proz\ feminin\ interbelic\
de altfel, i se înf\]i[eaz\ cititorului din anii 2000 ca un excelent
document de mentalitate. Închis\ în turnul ei simbolic, eroina percepe
realitatea, contorsion\rile socialului la modul nebulos, mistic. E o
idealist\ halucinat\ care, în mijlocul unor reflec]ii eterate despre art\
[i menirea ei în contemporaneitate, se opre[te brusc, ca str\fulgerat\
de o viziune, pentru a se indigna de nedrept\]ile lumii [i de suferin]ele
celor anonimi [i obidi]i (s\ nu uit\m : Lucia Demetrius a crescut în
familia idealistului, inimosului om de stînga Vasile Demetrius !) :

„Sînt oameni care se bat, sînt oameni b\tu]i pe lume, sînt oameni închi[i,
închisori, Doamne ! închisori [i eu stau aici [i m\ întreb dac\ Valéry nu

202
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

e un poet prea geometric. Ar trebui s\ facem ceva ca starea asta s\


înceteze, s\ nu r\mînem în cas\ în fa]a unui volum de versuri, s\ ne
r\zvr\tim, s\ încerc\m s\ în]eleag\ toat\ lumea... s\ c\ut\m...”1.

Natalia e o bovaric\ a ac]iunii nemijlocite. Cu pu]in înaintea acestei


fraze inflamate notase simplu, sincer : „N-am mai v\zut un jurnal de
nu [tiu cînd. M\ uit cum s-ar uita în el o veveri]\, nu pricep nimic din
paginile politice, m\ îngrozesc de oc\ri, protest\ri, discursuri la Ca-
mer\”. E simptomatic de fapt dezinteresul femeilor fa]\ de politic în
perioada interbelic\ ; literatele nu fac nici ele excep]ie.
Despre ce discut\ în intimitate trei tinere cultivate, Natalia [i
prietenele ei, Lulu [i Ana, ascultînd în surdin\ muzic\ la patefon ? În
nici un caz despre fr\mînt\rile oamenilor din jur ; acestea r\mîn
obiectul solilocviilor lor de fete sensibile, vis\toare. Discut\, evident,
în special despre dragoste. Despre sentimente neîmp\rt\[ite, despre
iubiri naive [i f\r\ orizont. Lulu s-a îndr\gostit platonic de un mare
muzician c\ruia nu i-a vorbit niciodat\ [i, copil\roas\, îl pînde[te pe
strad\, pe la concerte, la intrarea în hotel, urm\rindu-l de departe, cu
emo]ie, ca pe un idol2. La fel [i alte personaje feminine. Toate î[i plîng
una alteia pe um\r, ca în c\r]ile roman]ioase. Cu toate acestea,
Tinere]e nu e o asemenea carte. Pentru c\ pove[tile acestea banale,
stropite din bel[ug cu lacrimi, sînt relatate de naratoare cu o anumit\
distan]\ ironic\ ; [i cu triste]e, întrucît probeaz\ mizeria condi]iei
feminine :

„St\m toate trei ca într-o gravur\ de Jacques Callot, ni[te spînzura]i.


Ano, sîntem un fel de azil de nenorocite, un club, ca s\ fie mai dr\gu]
spus. Nici fete b\trîne, nici v\duve (...). {i clubul s\ se cheme «La fecioara
v\duv\». S\ facem o zi pe s\pt\mîn\ de plîns în cor [i s\ scoatem un
volum de maxime asupra b\rbatului”.

Tinere]e este o carte de fin\ p\trundere psihologic\ despre via]a


care se scurge zadarnic, fragmentat\ în m\runte întîmpl\ri suflete[ti,
despre insignifian]a destinelor feminine, despre dragostea considerat\
boal\. Nu e un roman de dragoste, ci un roman despre sentimentele
care, insuficient strunite, mutileaz\ sufletul, îl mortific\. Chiar dac\
nu la fel de crud\ ca viziunea Hortensiei Papadat-Bengescu asupra
feminit\]ii, privirea pe care Lucia Demetrius o arunc\ lumii „femeilor
între ele” este una deziluzionat\, de o dureroas\ acuitate.
Pe sine îns\[i eroina se prive[te cu repro[ [i cu umilitoare mil\.
Creînd-o pe Natalia autoarea împline[te un exerci]iu de exorcizare a
demonilor l\untrici, încearc\ s\ se debaraseze de reziduurile de sen-
timentalism, dep\[e[te o experien]\ de via]\ prin chiar faptul c\ o

1. Lucia Demetrius, Tinere]e, ed. cit., p. 20


2. S-ar p\rea c\ modelul acestui personaj de roman cvasi-autobiografic este
chiar George Enescu.

203
Bianca Bur]a-Cernat

transcrie. Vladimir Lasc\r, pictorul pe care îl iube[te – îmboln\vit\ –


Natalia, este umbra fic]ional\ a unui „personaj” real, nimeni altul
decît G. M. Zamfirescu, de care Lucia Demetrius se apropie primejdios
în perioada cînd joac\ în spectacolele companiei „13+1”.

„N-am [tiut niciodat\ s\ spun ce fel de regizor era Mihail Zamfirescu,


pentru c\ din prima clip\ m-am îndr\gostit de el. Acum, dup\ cincizeci
de ani (scriu pagina asta în 1982) o pot spune deschis, altfel de cum am
scris-o în prima mea carte, Tinere]e. Era un om sub]irel, brun, cu mi[c\ri
iu]i, cu mîini delicate, cu un cap ciudat : frunte mare, tîmple largi, nas
cam lung, ochi imen[i, chihlimbarii, cu o privire trist\ [i fierbinte. Sem\na
a pas\re la cap, a vrabie. Nu era frumos, avea îns\ farmec, c\ldur\,
sensibilitate, omenie” 1.

Nu mult diferit, de[i mai pu]in expresiv, se prezint\ portretul lui


Vladimir Lasc\r în roman. Un om cu „mîini sub]iri [i fierbin]i”, cu
ochi ce „proiecteaz\ ceva ca o lumin\ cald\”, cu nas „ca o siren\ de
vapor : lung, singuratic în spa]iul pe care îl înfrunt\ dezn\d\jduit”. „E
pu]in teatral, pu]in banal, dar n-are a face, îmi trece cu glasul, cu
privirea cafenie un fel de lini[te [i de bucurie”. Avîntul idealizator ce
tinde s\ înv\luie personajul într-o aur\ romantic\ e corectat de o
privire critic\, realist\ : „Eu n-am b\gat de seam\ pîn\ acum c\ are
ceva de sublocotenent de Tîrgu-Jiu : drept, provincial, satisf\cut,
cazon”2. Accentuînd mali]ios cusururile b\rbatului eroina se autofla-
geleaz\ de fapt, se pedepse[te pentru sl\biciunea prea omeneasc\ de
a nu putea r\mîne tot timpul calm\, ra]ional\, lucid\. „Vladimir e o
boal\, e o paralizare, care nu m\ las\ s\ v\d nici în afar\ de el, nici pe
el”. Iubirea Nataliei pentru Vladimir Lasc\r, ca [i a tinerei autoare
pentru G. M. Zamfirescu, e „o pasiune care n-are, nu poate avea
dezlegare” – b\rbatul nu e liber –, iar eroina, candid\, generoas\, de
o onestitate f\r\ bre[\, nu se gînde[te nici o clip\ s\ încalce legea
moral\, s\ aduc\ altora nefericire.
Romanul acestei iubiri „f\r\ dezlegare” înregistreaz\ simultan, ca
o foaie de observa]ie clinic\, evolu]ia sentimentului – simptomele
unei periculoase îmboln\viri suflete[ti – [i eforturile eroinei de a-[i
]ine sub control o stare febril\ din ce în ce mai acut\. Povestea cre[te,
se împline[te din sugestii, din gesturi m\runte, din frînturi de fraz\,
din complicit\]ile plimb\rilor pe Calea Victoriei sau pe dosnice, pito-
re[ti str\du]e bucure[tene. Fals\ idil\ citadin\, Tinere]e e un frumos
roman de atmosfer\, estetizant, cu pasaje poematice de fine]e. Des-
crip]iile, evoc\rile îi ies foarte bine autoarei. De pild\ :

„Jos, în fundul v\ii, ochiul lacului a orbit. La întoarcere drumul urc\. M\


iau la lupt\ cu el [i îl birui. S\ ocolesc strada principal\. Acolo se plimb\

1. Lucia Demetrius, Memorii, p. 136.


2. Lucia Demetrius, Tinere]e, ed. cit., p. 66-67

204
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

lumea încet, turm\, ca la noi pe Calea Victoriei. Nu vreau s\ m\ amestec


cu oamenii. La r\scrucea drumului, care duce în ora[ ca drumurile care
se împart prin sate, un b\trîn orb st\ pe un dîmb de noroi [i cînt\ un
cîntec, o singur\ fraz\ muzical\, ce se repet\ mereu. B\trînul o spune
grav, dramatic, aspru [i ca pentru el. Se acompaniaz\ cu un fel de cutie
de v\csuitor în care o gresie freac\ f\r\ ritm ni[te coarde. Instrumentul
scîr]îie, zgîrie. }\ranii se opresc [i îi dau gologanii ca într-un roman de
Tolstoi. B\trînul cînt\ mereu, f\r\ opriri, ca [i cum n-ar fi lume în jurul
lui, n-ar sim]i cînd i se dau bani.
Drumurile se îngusteaz\, casele se gr\besc s\ fie toate cu fa]a la strad\,
se îmbrîncesc parc\, î[i închid por]ile, peste geamuri obloanele. Poloneze
cu ochi de le[ie, nem]oaice tinere cu cozi blonde [i evanghelii legate în
negru, se întorc de la biseric\ cu mers îngust, cu economie de pa[i”1.

De n-ar fi decît peisajele crepusculare de la Cern\u]i, atmosfera


romantic-gotic\ a str\du]elor de burg cochet ori instantaneele de pe
Calea Victoriei, deambul\rile pe Strada Academiei, prin Ci[migiu sau
parcul Bonaparte, incursiunile pe uli]e noroiose din mahalale bucure[-
tene, c\l\toriile cu tramvaiul într-un Bucure[ti interbelic îmbr\cat în
z\pad\, [i cartea tot ar merita s\ fie ceva mai des men]ionat\ cu
ocazia diferitelor discu]ii despre romanul românesc dintre cele dou\
r\zboaie.
Tinere]e se sus]ine de fapt prin atmosfer\, mai mult decît prin
trama narativ\ propriu-zis\. Prin haloul poetic creat în jurul unei
st\ri suflete[ti, mai degrab\ decît prin cazuistica moral\. Dac\ la
anali[ti precum Holban sau Camil Petrescu introspec]ia se realizeaz\
prin narativizarea st\rilor de con[tiin]\, la Lucia Demetrius sau la
alte autoare din epoc\ (dar [i la autori ca Blecher ori Fântâneru) ea
prinde contur prin poetizare. În primul caz problematizarea se înso-
]e[te cu urm\rirea sentimentelor [i a gîndurilor în derularea lor epic\,
analiza devenind o adev\rat\ aventur\, cu secven]e narative bine
marcate. În cel de-al doilea, problematizarea se reduce la minimum,
demersul introspectiv desf\[urîndu-se – liric – prin captarea de
flash-uri cu valoare expresiv\ [i prin acumularea de metafore. Cîteva
exemple : „Se dep\rteaz\, sub]ire, desenat cu c\rbune pe albul case-
lor. Îmi r\mîne sufletul moale, inform [i ve[ted ca o m\nu[e din care
a plecat mîna” ; „Pisica, marchiza, c\r]ile, [evaletul negru, scaunul
mic pe care am stat eu, astea toate rupte din mine, nu dintr-o realitate
din afar\, m\ dor. Fiecare amintire e un cîine, [i haita se face mare, [i
fiecare cîine îmi mu[c\ cu col]i aprigi inima” ; „Lipsa mea de rost m\
s\lb\tice[te. Ieri, la Lulu, mi se p\rea c\ se f\cuse în jurul meu o zon\,
o raz\ pe care nimeni n-o dep\[ea, ca aceea în jurul unui cadavru,
croit\ de mirosul lui” ; „Începe s\ m\ doar\ în piept ca [i cum în loc de
inim\, pl\mîni, stomac, a[ avea un p\ianjen enorm care î[i agit\
picioarele ascu]ite [i tari, [i destram\” ; „Casa lui, Doamne ! am ajuns,

1. Ibidem, p. 17.

205
Bianca Bur]a-Cernat

e mic\, intrat\ parc\ ni]el în p\mînt, cu gard pitic [i marchiz\. Un


cîine, altul, o pisic\ m\ cerceteaz\ pe rînd. Bat în geam cu degete
uscate ce mi se pare c\ b\tînd au s\ se rup\” – imagini cu contururi
deplasate nelini[titor, fugare sugestii de violen]\ circumscriu o sensi-
bilitate maladiv\, similar\ celei pe care o genereaz\ claustrarea ble-
cherian\.1 Lumina proiectat\ asupra sufletului descoper\ mici scene
de co[mar, halucina]ii n\scute sub imperiul febrei. Discursul, t\iat în
fraze pasionate, str\b\tute parc\ de un fior electric, se adecveaz\
fluidit\]ii [i efervescen]ei mi[c\rilor interioare. Lucia Demetrius prac-
tic\ o scriitur\ empatic\, un lirism incandescent scurtcircuitat din
cînd în cînd de pusee (auto)ironice – melanj ce creeaz\ un stil [i o
personalitate.

V.4.4. Scriitoarea debutant\ [i critica de întîmpinare.


Echivocurile unei recept\ri favorabile

În linii mari, criticii interbelici au receptat favorabil aceast\ prim\


carte a Luciei Demetrius ; dac\ prin „receptare favorabil\” în]elegem
semnalarea amabil\, cvasi-condescendent\ a unui debut promi]\tor.
Volumul e judecat în primul rînd în raport cu o presupus\ paradigm\
a literaturii feminine, care se pare c\ î[i are exigen]ele ei – mai
sc\zute ! –, [i abia în al doilea rînd în contextul general al literaturii
vremii. În nici una din cele aproximativ dou\zeci de cronici despre
Tinere]e nu g\sim vreo sugestie de încadrare a romanului între pro-
duc]iile prozastice ale tinerilor scriitori autentici[ti. Cartea este dis-
cutat\, aproape exclusiv, ca interesant\ [i inteligent\ emana]ie a
unei sensibilit\]i feminine. {i în ploaia de laude ce se abate asupra ei
se insinueaz\, f\r\ nici un dubiu, rezerve importante. Discursul
cronicarilor care s-au pronun]at în leg\tur\ cu Tinere]e seam\n\
întrucîtva cu un discurs de curtoazie.
În cronica lui Pompiliu Constantinescu2, dincolo de multele cuvinte
frumoase despre talentul indubitabil al autoarei ori despre izbutitele
„pagini de analiz\ nuan]at\, de febr\ lucid\” ies la iveal\ – în ]es\tura
unui discurs ce cultiv\ intens echivocul – obiec]ii serioase. Descriind,
criticul evalueaz\ ; tr\s\turile enumerate – lirismul, sentimentalis-
mul, caracterul static al nara]iunii, tonul exaltat [.cl. – sînt conotate
în mod clar negativ. Dar precaut [i îndatoritor, cronicarul pune cîte
un bemol înaintea fiec\rei obiec]ii : remarc\ „nevertebrarea” discursu-
lui, îns\ noteaz\ doar „o aparent\ nevertebrare”, vorbe[te despre „un

1. Lucia Demetrius se num\r\, de altfel, printre prietenii ]i pre]uitorii lui M.


Blecher. A se vedea [i cele cîteva scrisori trimise de Blecher scriitoarei în
volumul M. Blecher mai pu]in cunoscut. Coresponden]\ [i receptare critic\,
Edi]ie întocmit\ de M\d\lina Lascu, Prefa]\ de Ion Pop, Editura Hasefer,
Bucure[ti, 2000, pp. 191-193.
2. Pompiliu Constantinescu, Vremea, IX, nr. 437/ 1936, p.4.

206
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

fel de stare pe loc a faptelor (care par mereu acelea[i)” sau despre „o
oarecare prolixitate liric\” (s.m.). Iar judec\]i ce ar viza-o pe autoare
sînt deturnate în direc]ia eroinei : Natalia manifest\ „o exaltare cam
naiv\ pentru art\ (pictur\, literatur\, dans, teatru), amintind ceva
din cabotinismul Mariei Bashkirtseff, amestec de diletantism ambi]ios
[i livresc recent” (s.m.). Verdictul se prezint\ suficient de clar : Lucia
Demetrius este o diletant\... Din întregul roman Pompiliu Constanti-
nescu re]ine, cu infinite laude, criza erotic\ a eroinei, dragostea ei
aproape mistic\ agrementat\ cu „o poezie a gesturilor, a întîlnirilor [i
desp\r]irilor”.
E. Lovinescu însu[i îi face autoarei un elogiu echivoc. Laudele
zorn\itoare („copil\ de geniu” [.a.) – flamboaiante focuri de artificii –
disimuleaz\ curtenitor fire[tile rezerve ale criticului. Dac\ ar fi citit
cu mai mult\ aten]ie printre rînduri, contemporanii cîrcota[i (între
care [i C\linescu) s-ar fi indignat mai pu]in de considera]iile favorabile
(în aparen]\ excesive) formulate de Lovinescu în marginea romanului
Tinere]e. În realitate, criticul se pronun]\ suficient de cump\nit, a[az\
cartea la locul ce i se cuvine, în rîndul produc]iilor de talent, remarca-
bile prin sensibilitate [i prin fine]ea analitic\, îns\ f\r\ mare anvergur\.
Zdrobitoare se v\de[te compara]ia cu literatura Hortensiei Papadat-
-Bengescu, „simfonie me[te[ugit orchestrat\, pe lîng\ care Tinere]ea
Luciei Demetrius este doar un biet ]ipet”. Lovinescu î[i nuan]eaz\
derutant afirma]ia (care e, în fond, o just\ valorizare) : „Un ]ipet – iat\
cuvîntul strict [i iat\ ce vreau s\ în]eleg cînd îi aplic atributul pre-
ten]ios de «geniu» : ]ipetul scurt, sfî[ietor, p\trunz\tor al unei extra-
ordinare sensibilit\]i de ordin exclusiv sentimental, f\r\ urm\ de
senzualitate, care îns\, prin mijlocirea unei arte simple, intuitive, [tie
s\ ]i-o comunice [i s\ te înv\luie în plasa unei lamentabile istorii de
dragoste”. În aceast\ fraz\ descriptiv\ accentul cade pe termeni ca
„sentimentalism”, „intui]ie”, „art\ simpl\” – care definesc, de altfel,
viziunea lovinescian\ privind a[a-numita „literatur\ feminin\”. Iar
continuarea arunc\ o lumin\ [i mai puternic\ asupra generozit\]ii
condescendente a criticului : „Cînd spun istorie de dragoste, cuvintele
tr\deaz\. Nu e o istorie ori o anecdot\ ; nu e o carte ; nu e nici o
compozi]ie ; nu e m\car literatur\ prin ce presupune literatura ca
artificiu [i organizare”(s.m.).1
Mihail Sebastian2 î[i întemeiaz\ la rîndu-i considera]iile despre
Tinere]e pe o viziune esen]ialist\ asupra scrisului feminin : prin
natura lor autoarele v\desc „o fervoare sentimental\, direct\, exaltat\,
excesiv\” ; subliniind de la bun început c\ romanul Luciei Demetrius
„este a[a de mult, a[a de vizibil, a[a de adînc o carte scris\ de o
femeie !”. Cronicarul atrage aten]ia asupra voca]iei literare a autoarei,

1. E. Lovinescu, în Adev\rul, L, nr. 16 036, 5 mai 1936


2. Mihail Sebastian, „Not\ la un roman feminin”, în Revista Funda]iilor Regale,
III, nr. 5/1936, pp. 402-405

207
Bianca Bur]a-Cernat

dar sugereaz\ totodat\ c\ talentul acesteia ar fi unul genuin, spontan


[i nu neap\rat înso]it de con[tientizarea literaturii ca literatur\ :
„precizia expresiei, fine]ea senza]ei, suavitatea imaginii” pornesc „nu
atît dintr-un efort de art\, cît din bucuria spontan\ a unei sim]iri ce-[i
g\se[te expresie [i realitate în scris” (s.m.). Totu[i, concluzia pare
favorabil\ : „Paginile sale de analiz\ sînt de o rar\ subtilitate, sofismele
acestei gelozii, jocul obositor de iluzii [i renun]\ri, totul este evocat
cu un sim] de poezie care face dovad\ de autenticitatea c\r]ii [i de
voca]ia literar\ a autoarei”. Articolul este neîndoielnic laudativ, îns\
tonul cronicarului are ceva sec, conven]ional.
Atitudinea lui Anton Holban1 fa]\ de carte [i fa]\ de autoare arat\,
dimpotriv\, o cald\ participare. Obiec]iile sînt enun]ate fugar, croni-
carul vrea s\ lase impresia c\ nu le acord\ prea mare aten]ie : Tinere]e
nu este un roman „construit”, intriga e cam nebuloas\, eroii „se
suprapun, a[a sînt de vag contura]i”, autoarea nu se preocup\ de
„jocul dintre personagii” ori de verosimilitatea faptelor [i a reac]iilor
(„Cum este posibil ca eroina s\ nu fie geloas\ ?”). Contraargumentele
sînt înf\]i[ate cu pasiune : Tinere]e face parte dintre acele c\r]i „de
atmosfer\ poetic\, în care oamenii apar [i dispar ca ni[te umbre, [i e
inutil s\ faci conturul vreunui sentiment hot\rît” ; „Dar ce poezie se
desprinde din aceast\ atmosfer\ ! Gesturile [i vorbele apar la întîm-
plare [i sînt cu atît mai obsedante. {i Lucia Demetrius [tie s\ între-
rup\ pe neprev\zute o fapt\ sau o conversa]ie, s\ se exprime cu vorbe
tulburi, s\ nuan]eze, s\ aib\ la dispozi]ie un întreg arsenal poetic, de
unde, prin sinceritate, este alungat orice fel de artificiu”. Ca majori-
tatea comentatorilor, Anton Holban scoate în relief tr\s\turi ca since-
ritatea [i lipsa de artificiu – calit\]i ce nu ]in neap\rat de literatur\.
Am\nunt important : Holban pare c\ se fere[te de valoriz\ri, în ciuda
entuziasmului s\u nepref\cut. Nu întîmpl\tor, în loc de concluzie
scrie urm\toarea fraz\, care încheie abrupt [i totodat\ ambiguu
articolul : „Dup\ lectura romanului Tinere]e, am avut impresia c\ din
toate ungherele camerei mele se ridicau flori”.
Entuziasmul lui Holban ar putea fi motivat (mai mult decît de
lectura agreabil\ pe care i-o va fi procurat romanul) de o preferin]\
subiectiv\ la care face aluzie E. Lovinescu într-o anumit\ împrejurare
[i pe care, foarte discret\, Lucia Demetrius o neag\.2 Ne-au r\mas de

1. Anton Holban, „Dan Botta, F. Aderca, Lucia Demetrius”, în Via]a literar\, XI,
nr.8/1936, p.3.
2. Lucia Demetrius, Memorii, p. 207 : „Dup\ incinerarea lui Anton Holban,
nepotul lui, delicatul scriitor [i omul extrem de sensibil, to]i membrii cena-
clului Lovinescu ne-am dus acas\ la el. To]i aveam gîtlejul înc\ sugrumat de
plîns, ochii plini de lacrimi. S-a vorbit, fire[te, despre Anton Holban. Conver-
sa]ia a alunecat pe nesim]ite c\tre aventurile sau sl\biciunile lui Holban. Se
spunea c\ ultima lui dragoste era o femeie mic\, sl\bu]\, cu înf\]i[are de
copil. – Cîte kilograme ai, domni[oar\ Demetrius ? A întrebat deodat\ Lovi-
nescu. Nu [tia bine dac\ între mine [i Anton Holban fusese numai prietenie
sau mai mult. Voia s\ afle. {i tocmai în acea zi”.

208
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

la Holban cîteva scrisori [i note de jurnal ce m\rturisesc indirect un


penchant d’âme fa]\ de tîn\ra scriitoare. În Memorii Lucia Demetrius
e extrem de parcimonioas\ în privin]a amintirilor legate de vechiul ei
prieten (nu poveste[te prea multe nici despre felul cum s-au cunoscut,
la redac]ia Vremii), de[i recunoa[te c\ l-a privit întotdeauna cu afec-
]iune. Într-o scrisoare adresat\ prietenului s\u Ion Argintescu pe la
sfîr[itul anului 1935, Holban strecoar\ noutatea : „Cu Lucia Deme-
trius, inim\ suav\, sunt tot mai bun prieten” 1, iar într-o alt\ epistol\
i se plînge aceluia[i : „Nu [tiu ce-ai f\cut cu Domni[oara Demetrius,
nici dac\ i-ai citit cartea (sau primit). În cîteva zile poate c\ se va
întoarce. Îmi promitea rînduri. Eu nu i-am trimis, dintr-un motiv
pueril : i-am pierdut adresa”. Sau : „Ieri am f\cut o excursie cu Lucia
Demetrius [i al]ii (ea regret\ c\ nu ]i-a scris înc\ ; vrea s\ plece la
Bra[ov pe mult\ vreme, peste cîteva zile), la Cernica. Cernica deodat\
miraculoas\ dup\ ce m\ plictisise odinioar\”. Sugestii interesante
despre complicitatea celor doi ne ofer\ [i o scrisoare din 8 mai 1936
adresat\ Luciei Demetrius :

„Chère amie, nici nu ]tiu daca aceste rînduri te vor prinde la Gala]i, c\ nu
le adresez unui «soldat necunoscut». {i cînd vei veni, vei face [totul]
poate, ca s\ te v\d repede. C\ci o plecare echivaleaz\ cu o moarte. Sigu-
ran]a c\ nu m\ vei chema la telefon ! Toat\ lumea spune c\ ai scris o
carte bun\. Chiar [i Eugen Ionescu n-a f\cut decît vagi obiec]ii. Am
v\zut pe Sanda Movil\ : e încîntat\. Cred la fel. Creezi o atmosfer\. Iat\
esen]ialul. A pretinde gelozii, [i totu[i, e o neghiobie a temperamentului
meu. {i acolo, autografe ! (Argintescu mi-a scris !) Dar îmi vei da toate
detaliile. Dar voi face mereu o obiec]ie : Lasc\r nu merita o carte. Are
mîini prea mari ca s\ ]ie o violet\ ! Vitrina Alcalay cu portretul Dumitale
s-a r\sf\]at mult\ vreme. «E[ti flatat\», a pretins o femeie rea. Dar trebuie
s\ mai st\m de vorb\ ! {i singura bucurie ar fi ca aceste rînduri s\ te
g\seasc\ plecat\.
Am stat cu tat\l Dumitale.
Desigur, nici o impruden]\.
Speram s\ termini banii mai repede”.

Într-un asemenea context spiritul critic al lui Holban î[i poate


permite s\ adoarm\. Sau m\car s\ dea impresia c\ adoarme...
Articole integral pozitive – extrem de comprehensive, empatice –
despre Tinere]e semneaz\ Izabela Sadoveanu2, Octav {ulu]iu3, Perpessi-
cius4 (acesta din urm\ avînd el însu[i faima unui condei a[a-numit

1. Anton Holban, Pseudojurnal. Coresponden]\, acte, confesiuni, edi]ie îngrijit\


de Ileana Corbea [i N. Florescu, prefa]\ [i note de N. Florescu, Editura
Minerva, Bucure[ti, 1978, p. 125.
2. Izabela Sadoveanu, „Lucia Demetrius, Tinere]e”, în Adev\rul literar [i artistic,
XV, nr. 809, 7 iunie 1936, p. 9
3. Octav {ulu]iu, în Familia, III, nr. 5, mai-iunie 1936, pp. 77-80
4. Perpessicius, Opere, vol. 7 : Men]iuni critice, Editura Minerva, Bucure[ti, 1975,
pp. 300-302

209
Bianca Bur]a-Cernat

„feminin”). Mai atent decît al]i comentatori ai romanului, Perpessicius


identific\ în nara]iune trei puncte de interes : „procesul de intoxicare
[i medica]ie sentimental\”, urm\rit cu „minu]ioas\ luciditate anali-
tic\”, „darul de a creiona numeroase siluete din via]a universitar\ pe
care o frecventeaz\ eroina”, plus „o sus]inut\ [i continu\ atmosfer\
de poezie” – în vreme ce majoritatea cronicilor reduc cartea, cum am
v\zut, la drama sentimental\ a Nataliei. Cu fine]e, Perpessicius remarc\
interesul autoarei pentru investigarea simptomelor de bovarism livresc :
„Ca [i Cavalerul Tristei Figuri, în goana dup\ himere, [i care pentru
fiecare situa]ie î[i aminte[te de un model [i un predecesor, [i eroina
domni[oarei Demetrius este sclava literaturii, în referin]ele c\reia î[i
g\se[te uneori îndemnurile, întotdeauna consolarea. Ceea ce este nu
numai un elogiu al literaturii, dar [i o subtil\ observa]ie psihologic\
pentru vîrsta cea mai expus\ acestui viciu nepedepsit al lecturii”.
Izabela Sadoveanu define[te drama circumscris\ de Tinere]e în terme-
nii unei c\ut\ri metafizice – „c\utarea p\mîntului f\g\duin]ei” în
condi]iile lipsei de repere a lumii moderne. Octav {ulu]iu situeaz\
romanul Luciei Demetrius între „c\r]ile care nu se pot repeta” (al\turi
de titluri ca La Princesse de Clèves, Adolphe, Dominique, Adela,
Maitreyi), în sensul c\ „nu au o manier\ care poate fi reluat\, nu
constituie un gen” ; [i st\ruie asupra chinului „aproape morbid” al
eroinei [i asupra calit\]ilor analitice ale autoarei. „Nu scrie frumos,
scrie bine. Nici nu trebuie s\ fac\ stil împodobit într-o carte care are
aspectul confesional”.
Cel mai echilibrat comentator al romanului se dovede[te îns\ Eugen
Ionescu, vechiul contestatar al autoarei. Analiza sa este p\trunz\-
toare, aplicat\ obiectului, observa]iile nefavorabile sînt formulate sine
ira et studio, cu o directe]e onest\, f\r\ precau]ii complezente :

„Toat\ cartea este un (...) iad al mizeriilor ars cu fierul ro[u al lucidit\]ii.
(...) În toat\ dec\derea, un fin humor, o ironie printre dezastre (...), un
spirit r\u de observa]ie (...) d\ oarecare t\rie, oarecare [ir\ spin\rii
încovoielilor. Dar ce este interesant în aceast\ carte, [i caracteristic, este
extraordinara experien]\ a dezol\rilor, a st\rilor de depresiune, a am\-
r\ciunilor, a înfrîngerilor. (...) Romanul, în aparen]\ f\r\ construc]ie, e totu[i
destul de abil condus. Drama Nataliei cre[te, ia propor]ii, o cople[e[te, o
înfrînge [i apoi se lini[te[te [i o las\ steril\ suflete[te. (...) Cînd observa]ia
rea, sarcasmul lipsesc, cînd nu este nici o osatur\ care s\ sprijine
sentimentalismul cleios al «jurnalului», Natalia este prea des gata s\
le[ine la orice ocazie, la orice veste proast\. {i aici, s\r\cia de mijloace,
marcat\ prin repeti]ie, accentueaz\ alura prea «le[inat\» a c\r]ii, mono-
tonia traseelor”(s.m.)1.

Pe G. C\linescu toate aceste articole binevoitoare sau chiar elogioase


unele (dintre care nu le-am amintit decît pe cele mai importante) îl

1. Eugen Ionescu, „Genul jurnalului”, în Facla, XVII, nr. 1578, 4 mai 1936,
pp. 2-3.

210
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

intrig\. Poate [i din dorin]a de a fi în r\sp\r cu ceilal]i – [i mai ales cu


Lovinescu ! – criticul scrie despre Tinere]e cu violen]\, negînd acestei
c\r]i orice calitate [i, prin rico[eu, negînd spiritul critic al celor ce
s-au pronun]at în leg\tur\ cu ea. „Volumul domni[oarei Lucia Deme-
trius Tinere]e, care s-a bucurat de o primire amical\ (poate prea
amical\), se cade s\ vin\ [i la tribunalul mai sever al criticii literare”.1
Dac\ ceilal]i comentatori subliniau autenticitatea c\r]ii, C\linescu
denun]\ ap\sat falsitatea, inautenticitatea, totala ei inaderen]\ la
via]a real\, literaturizarea. De asemeni, atrage aten]ia c\ analiza
psihologic\ e superficial\, iar titlul c\r]ii „nu corespunde deloc con]i-
nutului”. Criticul desfiin]eaz\ cartea cu verv\ – nejustificat\, dar
savuroas\ –, se aga]\ de cel mai m\runt defect de stil [i îl exagereaz\,
pentru a ridiculiza veleit\]ile literare ale tinerei autoare. „Întrucît
prive[te stilul, e necesar s\ afirm\m c\ romanul (sau mai degrab\
jurnalul) e scris f\r\ nici o îngrijire (...). Aceast\ nefamiliaritate cu
limba român\ e stranie [i nu [tiu cum s\ mi-o explic”. Ca s\-i
conving\ pe cititori c\ licen]iata în Litere nu [tie s\ se exprime,
criticul chi]ibu[ar decupeaz\ din text stîng\ciile cele mai caraghioase
[i le comenteaz\ r\ut\cios : „«am un scaun foarte prost» (ceea ce
înseamn\ : am o excre]iune foarte rea) în loc de «scaunul pe care stau
e [chiop»”. Simulînd atitudinea concesiv\, scrie la final : „Volumul
domni[oarei Lucia Demetrius este cu toate acestea interesant ca
document [i nu lipsit de p\trundere pe alocuri”, dup\ care adaug\ :
„De talent nu se poate înc\ vorbi”.

V.4.5. Feminit\]i bovarice : Marea fug\ (1938),


un roman de analiz\ ratat

Încurajat\ de relativul succes repurtat cu Tinere]e, Lucia Demetrius


se gr\be[te s\ conceap\ un al doilea roman. Într-un an fast, 1937 (un
an „bogat”, î[i aminte[te scriitoarea, pentru c\, între altele, cu ajutorul
unei prietene reu[e[te în sfîr[it s\-[i g\seasc\ un loc de munc\2,
angajîndu-se ca func]ionar\ în birourile marelui industria[ Malaxa),
scrie Marea fug\, roman numit ini]ial Hotelul St. Guy [i îl public\ în
anul urm\tor. „Cuprindeam în el impresii noi în via]a mea, culese din
[ederea la Paris în 1934. L-am sfîr[it în var\ la Balcic [i mi l-a primit
Editura Ciornei”.3 De ast\ dat\ nu mai întîmpin\ dificult\]i la publi-
care ; în schimb, entuziasmul criticii se v\de[te vizibil mai temperat.

1. G. C\linescu, în Adev\rul literar [i artistic, XV, nr. 813, 5 iulie 1936, p. 9.


2. Se pare c\ E. Lovinescu era la curent cu eforturile Luciei Demetrius de a-[i
g\si un loc de munc\, oricît de modest. În acest sens, iat\ o însemnare din
16 aprilie 1937 : „Lucia Demetrius – a fost respins\ la examen de impiegat.
N-a citit înc\ Memoriile ! !” (E. Lovinescu, „Sbur\torul”. Agende literare, vol. V)
3. Lucia Demetrius, Memorii, p. 223.

211
Bianca Bur]a-Cernat

Scriitoarea sugereaz\ undeva c\ receptarea mai pu]in favorabil\ a


c\r]ii s-ar datora în parte unui factor extraestetic : antisemitismul de
la sfîr[itul anilor ’30 agravat prin fortificarea politic\ a extremei drepte
nu putea fi decît neprielnic pentru o autoare cu ascenden]\ matern\
evreiasc\.1 Afirma]ie de notat cu precau]ie. Adev\rul este c\ Lucia
Demetrius a riscat destul de mult optînd pentru o formul\ narativ\
hibrid\ – nici subiectiv\, nici obiectiv\ ; nici confesiune, nici explorare
a alterit\]ii – în tentativa de a transgresa subiectivitatea, biografismul,
lirismul primului ei volum, în direc]ia picturii de moravuri [i a experi-
mentului narativ. Marea fug\ este tot un roman de atmosfer\ ca [i
Tinere]e, avînd în plus anumite ambi]ii de regie teatral\ ce o anun]\
pe viitoarea autoare dramatic\. Aceste ambi]ii se întrev\d în t\ietura
secven]elor epice, în concentrarea dramatic\ a acestora, în diferite
simetrii de construc]ie ori în dialogurile dotate cu ceva mai mult\
tensiune decît în cartea precedent\.
Ac]iunea lînceze[te într-un mediu schi]at în manier\ fals balza-
cian\ : o pensiune parizian\ cosmopolit\ unde se întîlnesc arti[ti
rata]i, personaje boeme, oameni inutili. Primele patruzeci de pagini
ale romanului sînt promi]\toare ; pe spa]ii mici autoarea se descurc\
destul de bine. Nota]ii scurte, precise, vii se succed rapid, cum se
succed imaginile la cinematograf ; condeiul sesizeaz\ am\untul coti-
dian [i inventeaz\ abil dialoguri verosimile. Atmosfera e deja creat\ :
o lume amestecat\ – boemi de na]ionalit\]i diferite, arti[ti f\r\ con-
tracte, domni[oare ofilite, oameni cu ticuri, cu manii. Primul capitol,
poate cel mai izbutit din întregul roman, este un „scurt metraj” sur-
prinzînd o zi din via]a personajelor care mi[un\ prin pensiunea Saint
Guy, în trei momente semnificative. Mai întîi diminea]a zgomotoas\,
cu trezirea chiria[ilor ciuda]i, gr\bi]i sau, dimpotriv\, ne[tiind cum

1. În 1938, în timpul guvern\rii Goga-Cuza, o dramatizare a Suferin]elor tîn\rului


Werther realizat\ de Lucia Demetrius împreun\ cu actri]a Marietta Sadova
(so]ia convertitului la legionarism Haig Acterian !) este scoas\ din repeti]ie de
la Teatrul Na]ional din cauza originii etnice a mamei scriitoarei, Antigona
Rabinovici. Episodul e consemnat [i de Mihail Sebastian în jurnalul s\u : „Ce
mi-a povestit asear\ Harry Brauner despre Marietta mi se pare c\ întrece tot
ce [tiam despre ea. A încasat de la Teatrul Na]ional 30 000, iar de la actori 20
000 – [i a re]inut to]i banii, f\r\ s\-i dea Luciei Demetrius nimic. Pe de alt\
parte, a trimis în Germania textul piesei lor, semnînd numai cu numele ei,
sub pretext c\ Lucia Demetrius este «evreic\» ( !) [i c\ deci piesa n-ar putea fi
admis\. E de crezut ? (Cu prilejul \sta aflu c\ mama Luciei D. Este într-adev\r
evreic\. Ce bune mijloace de investiga]ie are Marietta noastr\ [i cît de la timp
[tie s\ le utilizeze !) (vineri, 3 decembrie 1937) ; „Nu se mai joac\ piesa
Mariettei. A fost scoas\ din repeti]ia general\, din ordinul ministrului. Porunca
vremii a publicat un denun] precum c\ Lucia Demetrius are mam\ evreic\.
Sunt dezolat pentru ea, dar satisf\cut în privin]a Mariettei. Va avea prilej s\
simt\ direct, pe propria ei socoteal\, absurditatea, s\lb\ticia propriilor ei «idei
politice»” (duminic\, 23 ianuarie 1938). (Mihail Sebastian, Jurnal. 1935-1944,
Text îngrijit de Gabriela Om\t, Prefa]\ [i note de Leon Volovici, Editura
Humanitas, Bucure[ti, 1996, p. 131 [i 150)

212
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

î[i vor ocupa ziua care tocmai a început, cu isteriile Yvonei Walter,
masiva cînt\rea]\ de oper\ care se plînge c\ nu-[i poate face repe-
ti]iile, cu deambul\rile lui Tony Bracinski, personaj de prim-plan,
actor f\r\ contracte. Apoi, dejunul [i vestea [ocant\ c\ un chiria[ a
înnebunit, replici amalgamate, aiuritoare. În cele din urm\, o sear\
lînced\, cu ultimele gesturi ale personajelor înainte de a adormi. Dup\
care cortina cade, la finalul actului întîi. Din p\cate, toate celelalte
capitole vor fi simple varia]iuni ale primului, ]esute în jurul unor
fragile intrigi sentimentale cum ar fi dificultatea lui Tony Bracinski de
a se decide între supusa Julienne, fost\ student\ la Arte Plastice, [i
Marie, burgheza orgolioas\.
Dinamice, paginile de nota]ie fugar\ similare unor decupaje cine-
matografice sînt cu adev\rat reu[ite. Nu acela[i lucru se poate spune
despre paginile lirice, subiectivizate, scrise din perspectiva diferitelor
personaje în care autoarea toarn\ inautentic propriile-i porniri senti-
mentale. Inautentic deoarece caracterul adesea frust, brutal, dominat
de instincte al eroilor nu se potrive[te deloc cu discursul lor idealist,
sensibil, adecvat mai degrab\ unor firi neprih\nite. Autoarea nu
izbute[te s\ fie obiectiv\, a[a cum probabil [i-a propus. Nu se mai
exprim\ nemijlocit pe sine, nu-[i mai fic]ionalizeaz\ biografia ca în
Tinere]e, ci atribuie personajelor ([i mai cu seam\ celor feminine)
ceva din propriile-i obsesii legate de sensul existen]ei [i de „c\utarea
fericirii”. Gilberte Lagardelle, o actri]\ celebr\, o frumuse]e ofilit\
ajuns\ la senectute, se exprim\ ca o adolescent\ entuziast\ [i ino-
cent\, a[a cum s-ar fi exprimat îns\[i tîn\ra autoare a Marii fugi :
„V\d acum sub cu totul alt\ lumin\ tot ce a fost suferin]\ sau fericire
sau dragoste în via]a mea. N-a fost decît material de art\...”.1 Exaltat\,
altminteri plata Julienne (cu mintea îmbîcsit\ de reverii amoroase) îi
declar\ lui Tony, care o respinsese plictisit : „dragostea asta e egal\
cu a altora pentru muzic\, pentru o idee, pentru Dumnezeu...”.2

Mai complicat ca regie narativ\ decît Tinere]e, romanul Marea fug\


este, în schimb, mai pu]in acut, mai pu]in p\trunz\tor ca partitur\
analitic\. Dac\ în cartea anterioar\ metafore percutante luminau
zonele obscure ale psihicului, acum discursul introspectiv se dezv\-
luie substan]ial diluat ca efect al retorismului, pe de o parte, [i al
înlocuirii sugestiei metaforice cu explicitul inexpresiv, pe de alt\ parte.
Trimiterile clar psihanalitice pres\rate ostentativ de-a lungul roma-
nului nu izbutesc s\ aduc\ vreun plus de subtilitate în devoalarea
sufletului ; departe de a coborî în adîncuri, în incon[tient, ele parazi-
teaz\ textul, ca adaosuri conven]ionale, f\r\ func]ionalitate epic\.
Mai toate personajele feminine au o rela]ie tensionat\ cu mama, dar

1. Lucia Demetrius, Marea fug\, Editura Na]ionala Ciornei, Bucure[ti, 1938,


p. 177.
2. Ibidem, p. 199

213
Bianca Bur]a-Cernat

detaliul acesta r\mîne exterior desf\[ur\rii epice propriu-zise. Un vis


pe care îl are Tony (un cîine mare îi linge mîinile) în timp ce Julienne
îi s\rut\ ca o adoratoare tot trupul se prezint\ ca o simpl\ parantez\
în nara]iune. În genere visele personajelor conduc imediat c\tre o
interpretare freudian\. La fel scenele de posesiune, compuse hazardat
de o autoare care vrea s\ par\ mai „îndr\znea]\” decît e. Scriitoarea
aplic\ în mod con[tiincios o re]et\ (proza „frapant\”, senzualist\, cu
cheie freudist\), indicînd [col\re[te calea de interpretare.
Romanul intereseaz\ totu[i prin privirea neconcesiv\ îndreptat\
asupra unei lumi feminine prea pu]in agreabile. Personajele feminine
din Marea fug\ apar]in, aproape toate, unei galerii a figurilor grote[ti,
deformate de concupiscen]\. Ironia care în Tinere]e viza autoclaus-
trarea femeilor în cercul strîmt al preocup\rilor erotice se converte[te
aici în caricatur\. Obsesiei iubirii ideale i-au luat locul crunte obsesii
sexuale, personajele coboar\ o treapt\, apropiindu-se de animalitate,
duc o existen]\ sordid\, acaparat\ de fiziologie. „N-am v\zut cas\ mai
îmbîcsit\ de cînd sînt, via]\ mai îmbîcsit\ de amor. Mi-e scîrb\ de ei
to]i, parc\ altceva n-ar mai exista pe lume decît dragostea” – autoarea
a[az\ pe buzele lui Tony Bracinski aceast\ observa]ie, vorbind de fapt
ea îns\[i în numele personajului. Julienne Maupray se complace
într-o existen]\ la limita ra]ionalit\]ii, singura, obsesiva sa preo-
cupare este iubirea pentru Tony. Marie Aldon viseaz\ s\ emigreze în
America, în c\utare de aventuri. Contesa Adria de Brezençois, trecut\
de prima tinere]e, un fel de copie în variant\ feminin\ a lui Don Juan,
manifest\ instincte devoratoare ; a încercat s\-[i ucid\ mult mai
tîn\rul iubit care amenin]a s-o p\r\seasc\. Yvonne Walter, b\trîna
cînt\rea]\ de oper\, e îmboln\vit\ de pofte nesatisf\cute. O scen\
grotesc\ de roman îi surprinde impudic reveriile libidinale ; merge
înnebunit\ pe str\zi pariziene, f\r\ nici un ]el, privindu-i onctuos pe
b\rba]ii care trec pe lîng\ ea. Neluat\ în seam\, „mîrîi ca un cîine de
furie” (majoritatea personajelor feminine din Marea fug\ sînt caricate,
reduse cu cruzime, de c\tre o autoare cu accese de mizantropie, la
condi]ia de animal) :

„Treceau b\rba]i, mul]i b\rba]i. To]i aveau umeri puternici, mîini mari
sau osoase sau noduroase, mîini grele sau dibace, fierbin]i sau reci pe
umeri, pe sîni, mîini timide sau mîini obraznice. Mîini brutale. Yvonne se
scutur\. Un [arpe îi alerga în torace, între coapse. Fiecare îmbr\]i[eaz\
altfel, î]i prinde umerii altfel, te lipe[te de el cu o mi[care pe care cel\lalt
nu o are. Gurile lor sînt altfel f\cute, genunchii lor se apropie altfel, [i
vorbele lor pe care le spun, mai mult cu mirosul [i cu c\ldura gurii lor
decît cu glasul, pe care ]i le spun la ureche [i î]i vne s\ ]ipi. {i [oldurile
lor, ritmul lor, oboseala lor ! Sîngele îi îmbr\case ochii, pa[ii îi erau
nesiguri [i iu]i”.1

1. Ibidem, p. 141.

214
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Autoarea nu st\pîne[te bine discursul indirect liber – vocea narato-


rului [i vocile personajelor se aseam\n\ prea mult, au acela[i timbru
exaltat –, de aceea risc\ s\ produc\ unele confuzii. Indistinc]ia de
limbaj tinde s\ anuleze distan]a naratorului ([i a autoarei totodat\)
fa]\ de personaje. În plus, se întîmpl\ ca în unele pasaje autoarea s\
îmbr\]i[eze f\]i[ cauza unor personaje, s\ se identifice cu ele, s\
vorbeasc\ în locul lor : r\sf\]a]ii s\i sînt Tony Bracinski [i b\trîna
actri]\ Gilberte Lagardelle. Primul, mai mult o fanto[\, cu tr\s\turi
mai mult feminine decît masculine (personajele masculine ale Luciei
Demetrius fiind în genere pictate neconving\tor), este, desigur f\r\
voia autoarei, un erou-kitsch : un fel de trubadur efeminat, un dandy
incolor (Tony Bracinski se prive[te în oglind\ mai des decît toate
personajele feminine din Marea fug\), curtat de femei, un pic deza-
buzat, n\zuind – culmea prostului gust – s\ ajung\ actor la Holly-
wood. Înf\]i[area sa, comportamentul s\u de flu[turatic simpatic nu
consoneaz\ cu dispre]ul declarat, orgolios fa]\ de excesele amoroase
din pensiunea St. Guy. Aceea[i neglijare a verosimilului se v\de[te [i
în construc]ia personajului Gilberte Lagardelle, „femeia înalt\, fru-
moas\, ofilit\ [i trist\” (descriind-o, autoarea se pierde în exclama]ii
admirative, atitudine inadecvat\ într-un roman cu ambi]ia obiectivi-
t\]ii), cu trecut amoros prestigios, dar cu exalt\ri de adolescent\
candid\. Actri]a celebr\ ajuns\ la senectute nu se m\rgine[te la a-[i
scrie memoriile, ci se apuc\ s\ scrie chiar literatur\, repurtînd un
uluitor succes de public. {i – pentru ca impresia de kitsch s\ fie mai
pregnant\ – nu scrie oriunde, ci în turnul unei m\n\stiri p\r\site,
pe jum\tate d\rîmate, din Bretagne. Unul dintre romanele ei se cheam\
Arborele binelui [i al r\ului. În trecere prin pensiunea St. Guy, le ]ine
contesei Adria [i Juliennei un discurs patetic despre purificarea
prin scris.
Oarecum interesant prin pictura de moravuri ori prin bizareriile
unei atmosfere cosmopolite, ca [i prin inten]ia de construc]ie muzical-
-teatral\ a nara]iunii (toate firele converg într-o „mare fug\”, în scena
de final a concertului organizat de chiria[ii pensiunii St. Guy), al
doilea roman al Luciei Demetrius este un edificiu [ubred. {i din
cauza contamin\rii cu cli[ee ale paraliteraturii (erotice [i roman-
]ioase), [i din pricina deficien]elor analitice ori de compozi]ie. E[ecul
Marii fugi pe pia]a literar\ nu se datoreaz\, în mod cert, lipsei de
bun\voin]\ a criticii.

Surprinz\tor, cî]iva critici se arat\ convi[i c\ Marea fug\ indic\ un


progres artistic în raport cu debutul. „Domni[oara Lucia Demetrius se
dovede[te o scriitoare nu numai de multe posibilit\]i, dar [i de palpa-
bile reliz\ri, ducînd mai departe, maturizîndu-le, darurile din Tinere]e ;
un singur regret ne-a r\mas, dup\ ce am terminat Marea fug\ : c\
romanul se petrece într-un mediu cosmopolit” – se entuziasmeaz\

215
Bianca Bur]a-Cernat

Pompiliu Constantinescu.1 Iar Perpessicius pretinde c\ volumul ar fi


„nu numai un adev\rat, dar [i un excelent roman”, o evaluare cam
hazardat\, ca [i idealizarea amorurilor cam grote[ti puse în scen\ în
Marea fug\, în care criticul vede „un ecou din castitatea metaforic\ a
Cînt\rii Cînt\rilor”.2 Inadecvare concurat\ doar de aceea din cronica
elogioas\ a M\rg\ritei Miller-Verghy 3, vîrstnica prieten\ a Luciei De-
metrius.
Pe un ton temperat, str\b\tut totu[i de numeroase accente de
simpatie, E. Lovinescu observ\ în Marea fug\ „un început de orga-
nizare”, un semnal, deocamdat\ slab, c\ autoarea ar putea evolua în
direc]ia prozei obiective, remarcînd totodat\ c\ noua carte este „lipsit\
de str\lucirea intens\ a primului roman”4.
Nota dominant\ a recept\rii Marii fugi este dat\ de articolele nega-
tive, cînd nu violente de-a dreptul. Lauren]iu Fulga5 acuz\ minoratul,
mediocritatea, monotonia acestei c\r]i construite pe o tem\ unic\ –
erosul. Nu e nici m\car o carte de scandal, arat\ sarcastic recenzentul.
Lui Ovidiu Papadima6 romanul i-a l\sat o puternic\ senza]ie de vid ;
nara]iunea, personajele nu intereseaz\ prin nimic, iar ambi]ia con-
struc]iei epice este în dezacord cu „viziunea miniatural\ a vie]ii reale”
[i cu „hipertrofia febril\ a unor anumite nuan]e suflete[ti”. Mai mult :
„A doua carte a domni[oarei Lucia Demetrius are toate defectele celei
dintîi [i mai nici una din calit\]ile ei”. {i mai inflamat, Miron Radu
Paraschivescu7 afirm\ f\r\ drept de apel c\ Marea fug\ nu e roman,
dup\ cum nici Tinere]e nu e. Junele cronicar nu o menajeaz\ deloc pe
nefericita autoare, toate defectele (reale, ce-i drept !) sînt disecate cu
o inocent\ cruzime : scrisul Luciei Demetrius este „deosebit de pre-
cipitat, de gîfîit”, „scris de umplutur\”, „pleonastic” (recenzentul vrea
s\ spun\ : redundant), cu o sintax\ „de-a dreptul mutilat\” [i cu
nenum\rate „nonsensuri lexicale” ; cartea e inautentic\, mostr\ de
literaturizare („to]i eroii vorbesc preten]ios [i literar, ca ni[te poe]i de
provincie, numai în metafore, în imagini, cu «stil»”) [i, dat\ fiind
„neputin]a de a merge la esen]ial” a autoarei, seam\n\ cu „reportajele
anoste, comune, care spun tot ce se ofer\ ochiului, f\r\ s\ vad\ în
adînc”. (Ast\zi, cînd proza minimalist\ e în mare vog\, criticii s-ar
ar\ta cu mult mai indulgen]i...) P\catul subiectivit\]ii auctoriale e
amendat ([i) prin aluzii r\ut\cioase, extraliterare : autoarea arat\ o
prea mare simpatie pentru personajul s\u, Tony Bracinski – „Ceea ce

1. Pompiliu Constantinescu, în Vremea, XI, nr. 529/1938, p. 9.


2. Perpessicius, în România, I, nr. 102/ 1938, p. 2.
3. M\rg\rita Miller -Verghy, în Revista scriitoarelor [i scriitorilor români, nr. 3-4,
1938, pp. 23-25.
4. E. Lovinescu, „Not\ asupra literaturii noastre feminine”, în Revista Funda]iilor
Regale, VI, nr. 7, iulie 1939, p. 181.
5. Lauren]iu Fulga, în Via]a literar\, XIII, nr. 14, aprilie 1938, p. 2.
6. Ovidiu Papadima, în Gândirea, nr. 3/1938, p. 158.
7. Miron Radu Paraschivescu, în Facla, XIX, nr. 2125, 28 februarie 1938, p. 2.

216
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

ne sile[te într-una s\ ne întreb\m dac\ Tony Bracinski este oare


într-adev\r un erou de roman sau este un bun [i apropiat amic al
autoarei”. Dar ceea ce îl indigneaz\ mai mult [i mai mult pe Miron
Radu Paraschivescu – pe care, altfel, cu greu ni l-am putea imagina
acum în postura unui aprig ap\r\tor al pudoarei în literatur\ – este
îndr\zneala unor scene erotice din Marea fug\. Pudicul cronicar nu
d\ nici un citat ilustrativ, ca s\ nu [ocheze inocen]a cititorului, dar
indic\ scrupulos ni[te pagini : „Scenele de dragoste de la paginile 62
[i 80 sînt de-a dreptul jenante”1 .
Cel mai vehement [i cel mai expresiv contestatar al Luciei Deme-
trius este G. C\linescu. Dup\ toate aparen]ele, acesta a f\cut o
adev\rat\ fixa]ie pentru c\r]ile tinerei scriitoare. La apari]ia Marii
fugi simte nevoia de a publica dou\ cronici devastatoare, una mai
ampl\ în Adev\rul literar [i artistic2 , cealalt\, un adaos pamfletar, în
Via]a româneasc\.3 Criticul scrie parc\ sub imperiul unei st\ri ne
nest\vilit\ nervozitate, a[a încît uit\ s\-[i argumenteze afirma]iile. Pe
mari por]iuni, discursul s\u este un delir :

„O încercare b\rb\teasc\ neizbutit\ nu descalific\ pe un autor pe care-l


putem socoti capabil de multe alte întreprinderi. O încercare feminin\
neizbutit\ este îns\ penibil\. Femeia care, voind cu orice pre] s\ fac\
literatur\, î[i dezv\luie chipul ei de a vedea lumea, dezam\ge[te (cînd
acest chip e trivial) asupra sufletului feminin în genere”.

Articolul lui G. C\linescu din Adev\rul literar [i artistic se învîrte


obsesiv în jurul ideii de trivialitate. Trivial\ îi pare criticului chiar

1. Iat\ scenele incriminate : „Ca o floare adînc\ [i ud\, cu netezimi [i crisp\ri


ciudate, ca o floare carnivor\, lacom\, se deschidea [i se strîngea avid\ gura
deasupra gurii ei. Julie sim]i în tot trupul r\spunsul pe care ar fi vrut s\-l
opreasc\, unda cald\ a bucuriei fiec\rui mu[chi care se f\cea s\geat\ în
continuu mers f\r\ oprire, cîntecul ca de ghioc trezit în ea toat\. Încerc\ s\-[i
st\pîneasc\ mîinile s\ nu îmbr\]i[eze, s\ le ]ie lîng\ ea, coapsele s\ nu
cheme, picioarele s\ nu fac\ [erpi pentru copacul tîn\r de lîng\ ea. Învelit\ în
bra]e, cu pieptul dezgolit întîlnind pieptul larg, cal [i cunoscut al lui Tony, cu
[oldurile întîlnindu-i mu[chiuloase [i tari [oldurile, Julie gîndi iar, cu tot
sîngele : Via]\ ! {i se topi în matca ei” ; „N-ar trebui s\-l lase s\-i descopere
umerii, n-ar trebui nimic, n-avea nici o putere, îi era parc\ somn. Nu voia
nimic nici s\ se întîmple, nici s\ nu se întîmple, [i deodat\ îi fu iar foarte
fric\, cînd îi sim]i aproape de [olduri, [oldurile, o fric\ groaznic\, o fric\ de
cap [i în pîntece parc\, o groaz\ neîntov\r\[it\ de nici o senza]ie. Apropierea,
atingerea era concret\, f\r\ ecouri, f\r\ prelungiri, net\ [i simpl\. Nu putea
s\ spun\ nimic, cu gîtlejul de piatr\, cu mîinile pe divan. O impresie de
ispr\vit, de «nu exist\ mai departe» cum trebuie s\ fie în fa]a mor]ii, o
cuprinse. A[tepta. Tony î[i ]inea capul pe gîtul ei. Îi v\zu în semiîntuneric
ochii închi[i, gura pu]in întredeschis\. Parc\ dormea [i de dincolo de somn,
din incon[tient, sigur, dar îngrozitor de încet, trupul începea un ritm al lui,
orb [i precis” – Marea fug\, ed. cit.
2. G. C\linescu în Adev\rul literar [i artistic, nr. 914/1938, p. 15
3. Idem, în Via]a româneasc\, XXX, nr. 7, iulie 1938, p. 78-79

217
Bianca Bur]a-Cernat

proza de nota]ie minu]ioas\ a cotidianului practicat\ de Katherinei


Mansfield, pe care – crede C\linescu – Lucia Demetrius o imit\. Roma-
nul este, în viziunea tulburat\ de furie a criticului, de la un cap\t la
altul „trivial”, „odios”, bîntuit de „libidine” [i pres\rat cu „scîrbo[enii”.
„Odioas\ este, literar vorbind, domni[oara Lucia Demetrius ori de
cîte ori se analizeaz\, ca s\ zicem a[a, nef\cînd altceva decît s\ se
excite în acest trist erotism lucid”. Iar ultima propozi]ie a cronicii este
o teribil\ contrarecomandare : „Cartea domni[oarei Lucia Demetrius
este dezgust\toare”...

V.4.6. Efigii ale fetei b\trîne : Destine (1939)

Primirea ostil\ care i se face romanului Marea fug\ nu pare s\ o


descurajeze pe autoare. Dovad\ c\ un an mai tîrziu (în 1939) public\
un volum de nuvele, Destine1, adunînd laolalt\ proze mai vechi ap\-
rute în periodice, [i o plachet\ de versuri, Intermezzo. Asupra acesteia
din urm\ nu vom st\rui, dup\ cum nu ne vom opri nici asupra
volumului de poeme din 1947, Flori de hîrtie. De altfel autoarea îns\[i
pune prea pu]in pre] pe produc]iile sale lirice, considerîndu-le, poate,
nu mai mult decît un „intermezzo”, un joc, un moment de respiro. O
spune [i în Memorii [i în interviuri. „Poeziile mele nu erau chiar poezie
(...). În versurile mele a fost totdeauna ceva neispr\vit parc\, ceva
asem\n\tor cu schi]a unei poezii care va trebui mai tîrziu închegat\
[i des\vîr[it\. Poate c\ mai scriu [i azi versuri uneori, dar nu le
socotesc vrednice de publicare. Sînt, ca [i acelea din tinere]e, ni[te
gemete îmbr\cate în metafore colorate”. 2 Sînt poeme cvasi-prozaice
urzite din nota]ii realiste (uneori chiar autobiografice), descrieri de
peisaje citadine ori confesiuni nesofisticate ale unei îndr\gostite nos-
talgice ; sînt reflec]iile unei însingurate, str\b\tute de melancolice
aluzii livre[ti. Anumite texte surprind cotidianul m\runt în maniera
unui Geo Bogza :

„{i aici, [i aici, la al doilea cat/ în dosul perdelii v\rgate în ro[u,/ între
patul înalt [i dulapul flamand/ ar fi cu putin]\ tot ce e via]a mea./ A[
închide pe sear\ obloanele verzi, /a[ coase un nasture sub lampa cu
gaz,/ a[ fierbe supa pentru lucr\torul/ din ora[ul cu fabrici./ Unde m\
duc ? Unde m\ duc ? Spre ce ?/ Trec iute prin sate [i ora[e m\runte,/

1. Nu-[i mai g\se[te de aceast\ dat\ un editor bucure[tean, a[a c\ volumul are
parte de o proast\ difuzare [i trece ca [i neobservat. Octav {ulu]iu o ajut\ pe
autoare s\ publice cartea la o editur\ din Sighi[oara nou înfiin]at\, Editura
Miron Neagu. „N-am încasat pentru carte nici un ban de la Miron Neagu, dar
la o trecere a mea prin Sighi[oara mi-a d\ruit cinci mere frumoase. Asta a fost
dreptul meu de autor” (Lucia Demetrius, Memorii, p-235).
2. „Cu Lucia Demetrius depre expresia unui destin”, în Romanul românesc în
interviuri. O istorie autobiografic\, Antologie, sinteze bibliografice [i indice de
Aurel Sasu [i Mariana Vartic, ed. Minerva, Bucure[ti, 1985, I, partea II, p. 791.

218
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

alearg\ simplonul gr\bit [i indiferent./ De la fereastra unei case cenu[ii/


un bra] alb de femeie scutur\ un covor./ E bra]ul Eugeniei Grandet ?/
Eu nu mai [tiu s\ deosebesc literatura de realitate (...)”.1

Oricum, Lucia Demetrius este cu adev\rat poet\ în multe dintre


textele sale prozastice ; în special în nuvele [i în numeroase pagini ale
romanului Tinere]e.
Volumul Destine se nutre[te, ca [i celelalte c\r]i ale Luciei Deme-
trius, dintr-o atmosfer\ de melancolie maladiv\, din obsesiile binecu-
noscute ale autoarei : dramatismul mut al insignifiantei existen]e
feminine, singur\tatea, ratarea, alienarea printr-o dragoste mono-
man\, bolile sufletului [i suferin]ele trupului, presim]irea unui r\u
nedefinit, metafizic. Talentul de analist\ al Luciei Demetrius iese mai
clar în eviden]\ aici decît în romane. Secven]ele de realitate sînt
decupate cu o mîn\ mai sigur\, conflictul – desf\[urat de cele mai
multe ori în planul obscur al vie]ii interioare – este mai precis circum-
scris, nara]iunea se dispenseaz\ de am\nuntele nesemnificative, para-
zitare, chipurile personajelor cap\t\ mai mult relief, iar analiza atinge
o mai mare adîncime. Fiecare dintre cele dou\sprezece texte ale
volumului prezint\ un „caz”, este o fi[\ clinic\ descriind simptomele
unui derapaj existen]ial. Personajele, vizitate de boal\, de b\trîne]e,
de e[ec sau de moarte, se integreaz\ unei lumi închise, monotone,
mecanice, guvernate fatal de biologie, ca [i de legea care împinge spre
putrefac]ie fructul dospit inutil.
Un personaj tipic pentru aceste proze de atmosfer\ decadent\ este
fata b\trîn\, a c\rei siluet\ tragic\ [i grotesc\ deopotriv\, rigidizat\ [i
încovoiat\ de sentimentul z\d\rniciei, este privit\ parc\ printr-o len-
til\ ce-i exagereaz\ diformit\]ile. E lentila sim]ului comun în virtutea
c\ruia destinul feminin î[i afl\ împlinirea exclusiv în dragoste, mariaj,
procrea]ie, maternitate. Pentru mentalitatea patriarhal\, remarcabil
surprins\ uneori în nuvelele Luciei Demetrius, celibatul femeii apare
ca o anomalie [i ca un stigmat. Alexandra, eroina din nuvela C\tu[e,
î[i irose[te tinere]ea într-o a[teptare f\r\ ]el. La mai pu]in de treizeci
de ani se claustreaz\ în camera-i cu miros de violete [i de naftalin\,
intoxicîndu-se cu amintirea unei iubiri nefericite. Nu se ocup\ cu
nimic, nu i se întîmpl\ nimic, singurele evenimente din via]a ei sînt
rarele [i ciudatele vizite ale Martei. Amîndou\ au iubit acela[i b\rbat,
amîndou\ au fost p\r\site de el [i se întîlnesc pentru a-l evoca,
între]inînd un fel de complicitate amestecat\ cu rivalitatea. O rivali-
tate în abstract, f\r\ obiect, o fic]iune în care cele dou\ se complac,
bovarice. Interesul nuvelei st\ în spectacolul dialogului lor – limitat
maniacal la iubirea pentru Petru –, pus în scen\ ca un elegant duel de

1. Lucia Demetrius, Oriunde, pretutindeni, în Intermezzo, Editura „Frize”, Mihai


Chirnoag\ [i George Vaida, 1939.

219
Bianca Bur]a-Cernat

false amabilit\]i [i de insinu\ri veninoase. În O zi plin\1 (titlul este o


antifraz\) este supus analizei sufletul uscat al unei domni[oare cvadra-
genare, Jeanne, pe care singur\tatea, frustr\rile, vidul unei existen]e
f\r\ sens au îmb\trînit-o prematur. Î[i petrece zilele plimbîndu-se
somnambulic prin Paris, mic\, [tears\, neluat\ în seam\ de nimeni,
terorizat\ de veselia incon[tient\ a perechilor de îndr\gosti]i [i de
chipurile urî]ite ale b\trînilor. Tr\ie[te în plin\ halucina]ie, paralel cu
realitatea, singur\ cu obsesiile ei. Rivala sa e propria-i mam\, o femeie
cu un trecut plin, aventuros, care o prive[te cu mil\ [i cu un abia
disimulat dispre]. La b\trîne]e, aceasta s-a retras într-un fel de azil (o
pensiune de lux pentru b\trîni), unde î[i continu\, acum în mod
amuzant, grotesc, via]a de flirt [i de cochet\rie. Crud\, î[i jigne[te fiica
sf\tuind-o s\-[i închirieze la rîndul ei un apartament în respectiva
pensiune. R\nit\, Jeanne umbl\ în ne[tire pe str\zi o zi întreag\,
urm\rit\ de imaginea caraghioas\ a b\trînilor vecini ai mamei ei [i,
în fond, urm\rit\ de propria ei b\trîne]e, din ce în ce mai amenin-
]\toare :

„În sal\, cea mai variat\, cea mai bogat\ colec]ie de capete zbîrcite,
tremur\toare sub peruci proasp\t frizate, pe trupuri [ubrede, sub]iri sau
mormane informe sub dantela neagr\, catifeaua cu paiete, pelerinu]ele
cu jeuri arborate s\rb\tore[te. Toate penele, dantelele, bijuterile [i dan-
turile fuseser\ scoase din casete [i din scrinuri. Invita]ii, fantomatici [i
ei, î[i leg\nau capetele aidoma pe trupuri scîr]îitoare, ]epene, frun]i
ple[uve peste piepturi pline de decora]ii. Mirosea a sup\ de zarzavat, a
ceai de tei, era mai lini[te decît în orice local cunoscut pîn\ atunci. Din
cînd în cînd cîte un baston c\dea cu zgomot pe ciment de pe speteaza
scaunului unde fusese ag\]at, o tuse era st\pînit\ cu greu”.2

Exemplare variate din rasa fetelor b\trîne g\sim [i în Casa din


Strada Cetatea Veche, proz\ compus\ meticulos, atent\ la detaliile de
atmosfer\ [i la pictura de medii ; în pensiunea unei v\duve dintr-un
or\[el montan s-au aciuat doar femei ciudate : b\trînele domni[oare
Doll, bigote simpatice, inofensive, o fat\ pl\pînd\, [tears\, care ofteaz\
[i scrie poezii (poreclit\ „molia mic\”), o domni[oar\ trecut\ de prima
tinere]e, Théa Alexandros, care d\ lec]ii de pian, se preocup\ de mobi-
lierul modern, cite[te, e în pas cu moda [i sper\ în van s\ se m\rite,
doamna Bernholtz, care [i-a p\r\sit inexplicabil so]ul [i se vait\ tot
timpul c\ e singur\, o actri]\ cam deocheat\ (Luli Braun) [i, în fine,
servitoarea Olga, „mare cît o c\mil\ alb\”. Gesturile lor mecanice, de
„juc\rii stricate” sînt urm\rite de un ochi obiectiv, cu o curiozitate de
entomolog. Via]a lor lini[tit\, retras\ ascunde pofte neîmplinite, por-
niri isterice. Autoarea, un pic mali]ioas\, se amuz\ înscenînd acestor

1. În mod aberant, autoarea a fost acuzat\ de a fi plagiat, în O zi plin\, romanul


Virginiei Woolf, Doamna Dalloway.
2. Lucia Demetrius, Destine, Editura Miron Neagu, Sighi[oara, 1939, p. 72.

220
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

personaje tragic-comice o dram\ absurd\. Cînd în pensiune se stabi-


le[te în sfîr[it un b\rbat, singurul, actorul Lubeck, casa cu femei
intr\ într-o stare febril\. Foarte curioase s\ afle mai multe despre
noul chiria[, pe care îl pîndesc cu priviri onctuoase, dou\ locatare
scotocesc într-o zi prin odaia acestuia ; de team\ s\ nu fie prinse
asupra faptului, arunc\ la întîmplare pe podea o ]igar\ aprins\ [i
casa – „b\trîn\” ca [i personajele care o locuiesc – arde pîn\ la temelii.
În mare parte volumul Destine se prezint\ ca o colec]ie de curiozit\]i.
Remarcabile sînt nuvelele Ultimele zile ale Ioanei Laz\r (una dintre
cele mai des citate proze ale Luciei Demetrius), Febr\, Genera]ii [i
Destine – construite pe obsesia bolii, a perisabilit\]ii trupului, a
fragilit\]ii umane. Prima dintre aceste nuvele este un fel de „cronic\
a unei mor]i anun]ate”, un jurnal de sanatoriu notînd împu]inarea
progresiv\ a resurselor eroinei. Ioana Laz\r, femeie cu un trecut
oarecare, nu tocmai fericit – modest\ profesoar\ la Sighi[oara, tîn\r\
înc\, ducînd cu sine amintirea unei iubiri neîmplinite [i a unei c\snicii
banale de numai doi ani – s-a internat la un sanatoriu bucure[tean
pentru a-[i trata un ulcer cronicizat [i, dup\ trei luni de agonie,
moare pe masa de opera]ie. Scurgerea fiec\rei zile sap\ tot mai adînc
în fiin]a ei ulcerat\, chinuit\ de melancolie ; suferin]ei trupe[ti i se
adaug\ suferin]a de a se fi îndr\gostit de medicul care o trateaz\.
St\rile de nervozitate, de febr\, delirurile, depresiile, contorsion\rile
trupului [i ale sufletului sînt excelent descrise. Din nou referirea la
Blecher devine inevitabil\. {i la acest autor [i în prozele cu bolnavi
ale Luciei Demetrius distingem preocuparea de a surprinde în mi[care
mecanismele halucina]iei, de a vedea cum contururile realului se
schimonosesc amenin]\tor sub imboldul durerii. Discursul, poros [i
hipersenzitiv, capteaz\ poezia aiuritoare a subcon[tientului. În Febr\
vedem cum se nasc fantasmele în mintea unui copil bolnav, feti]a
Zuki ([i ea îndr\gostit\, ca [i Ioana Laz\r, în felul ei copil\resc,
inocent, de medicul cel cumsecade care îi în]elege suferin]a !). În
Genera]ii o adolescent\ bolnav\ de ftizie deruleaz\, pe patul de moarte,
filmul trist [i monoton al destinelor frînte din familia ei. Nuvela
Destine înf\]i[eaz\ într-o manier\ rece, deta[at\, cvasi-comportamen-
tist\, o situa]ie limit\ : evolu]ia unei femei de la nevroz\ la nebunie.
Într-o pensiune montan\ (unul dintre toposurile favorite ale nuve-
listei) sose[te, printre turi[tii veseli [i g\l\gio[i, un cuplu bizar : so] [i
so]ie, oameni între dou\ vîrste, necomunicativi, cu chipuri mohorîte.
B\rbatul sufer\ de o hipersensibilitate ce dep\[e[te limitele normale,
iar psihiatrul i-a prezis c\ va înnebuni fulger\tor. Cea care înnebu-
ne[te prima e îns\ so]ia, terorizat\ de crizele zilnice ale bolnavului [i
de gîndul c\ predic]ia medicului se poate adeveri dintr-o clip\ în alta.

221
Bianca Bur]a-Cernat

V.4.7. Insolitul psihologiilor aberante :


Album de familie (1945)

Tot o proz\ a bolii, a cazurilor de labilitate psihic\, a e[ecurilor


sentimentale ori a dramelor de familie practic\ Lucia Demetrius [i în
al doilea volum de nuvele, Album de familie (1945). Scrisul e aici mai
matur decît în Destine. De la nota]ia fugar\ autoarea trece la descrie-
rea tacticoas\ a atmosferei [i a mediului (trecere anun]at\ de piese ca
Ultimele zile ale Ioanei Laz\r sau Genera]ii), ceea ce creeaz\ o impresie
de clasicitate, de soliditate a nara]iunii. Situa]iile psihologice exploa-
tate sînt, în mare parte, mai complicate, analiza st\rilor limit\ ]ine
seama acum de un complex de motiva]ii, între care determin\riile
ereditare sau acumul\rile biografice. Crizele, deraierile nu mai fac
parte din scenariul vie]ii de zi cu zi (nu mai sînt accidente obi[nuite,
ca în C\tu[e sau O zi plin\), ci frizeaz\ patologicul ori senza]ionalul.
Album de familie, nuvela ce d\ titlul volumului, picteaz\ în tu[e
naturaliste un tablou al dezintegr\rii familiei burgheze (f\r\ note
tenden]ioase, pentru c\ cel pu]in deocamdat\ autoarea este o estet\,
în ciuda simpatiilor sale ideologice de stînga). Atmosfera [i decorurile
sînt decadente. La un conac boieresc de pe la finele secolului al XIX-lea
se petrec întîmpl\ri îngrozitoare : alian]e nefericite din care se nasc
copii debili sau retarda]i („Ioni]\, idiotul, copilul care se tîra pe brînci,
cu gura b\loas\” ; „un prunc alb, f\r\ culoare, ca un vierme de mor-
mînt”), adultere „romantice”, amoruri incestuoase ; gre[elile unei gene-
ra]ii le cheam\ fatal pe cele ale genera]iilor urm\toare, iar rezultatul
e fie boala, fie sinuciderea. Poezia extinc]iei [i a descompunerii se
insinueaz\ în iatacurile blestemate, în înc\perile cu draperii grele de
m\tase, cu mobile vechi, de familie, cu oglinzi argintate. Talentul
nuvelistei se v\de[te în [tiin]a de a amenaja decorurile în care perso-
najele î[i tr\iesc nenorocirile [i de a doza, ca pe o otrav\, tensiunile ce
culmineaz\ cu catastrofa. O dram\ de familie fin regizat\ – petrecut\
în ambian]a puritan\ a lumii bune române[ti de la mijlocul veacului
al XIX-lea – este [i Poveste veche : o tîn\r\ cu o via]\ irepro[abil\ e
surprins\ de logodnicul ei în compania unui domn în vîrst\ necu-
noscut ; fata nu se devinov\]e[te în nici un fel, nu m\rturise[te c\
acesta este adev\ratul s\u tat\ (nu cel cunoscut de toat\ lumea [i
mort de cî]iva ani), ca s\ nu tr\deze astfel gre[eala de tinere]e a
mamei sale care avusese demult o aventur\ secret\ la Paris. Logodna
se stric\, iar tîn\ra dezonorat\ se stinge r\pus\ de o boal\ de nervi.
Povestea e dep\nat\ pe îndelete, dup\ tot tipicul unei proze realiste
clasice în care autoarea deconstruie[te subtil, netenden]ios, cli[ee
ale unei mentalit\]i patriarhale. O nuvel\ înrudit\ este Zi de noiem-
brie, al c\rei conflict vizeaz\ tot drama mut\ a feminit\]ii în mediul
sufocant al familiei burgheze. Lucia Demetrius uzeaz\ aici de o stra-
tegie narativ\ ceva mai sofisticat\ decît în alte texte : o zi tensionat\

222
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

din via]a unei familii e perceput\ prin ochii unui copil de doar cî]iva
ani. B\ie]elul, care nu-[i d\ seama ce se petrece în jurul lui, înregis-
treaz\ pe parcursul zilei tot soiul de am\nunte ce-i par neobi[nuite
[i, f\r\ s\ [tie de ce, se simte îngrozitor de trist : tat\l a plecat pentru
cîteva zile de acas\, mama nu a venit la micul dejun, s-a furi[at apoi
în camera ei [i a v\zut-o punîndu-[i toate rochiile din [ifonier în ni[te
geamantane mari, a auzit-o cum cere s\ i se aduc\ tr\sura, pentru ca
mai tîrziu s\ o surprind\ despachetînd. Femeia pare cînd absent\,
cînd prad\ unei febrilit\]i extraordinare, plînge tot timpul, are gesturi
nervoase [i ve[mintele în dezordine. Spre sear\, ferici]i c\ mama nu
mai pleac\, b\iatul [i cele dou\ surioare se joac\ zgomoto[i cu o
minge ; le vine ideea s\ ascund\ juc\ria în odaia mamei, unde îi
a[teapt\ o viziune terifiant\ : trupul inert al femeii chircit oribil pe
canapea. Revelat inocen]ilor, macabrul pare [i mai destabilizator.
În majoritatea textelor din Album de familie nota dominant\ este
dat\ de insolitul unor situa]ii psihologice aberante. Nevrotici, depre-
sivi, fobici, maniaci, schizoizi, sinuciga[i traverseaz\ în chip de n\luci
aceast\ proza a realit\]ilor crepusculare. Nuvelistica Luciei Demetrius
descrie cu prec\dere lumi bolnave ce-[i a[teapt\ pr\bu[irea. Cadrul
în care „se joac\” acest spectacol al extinc]iei iminente este fie – cum
am v\zut deja – interiorul fastuos [i desuet al familiei burgheze, fie
spitalul ori sanatoriul de odihn\, fie burgul transilvan bîntuit de
melancolie. În Sanatoriul de odihn\, proz\ cu intui]ii comportamen-
tiste (ca [i Destine sau Zi de noiembrie), spectacolul bolii psihice este
descris firesc, deta[at, rece ; perspectiva îi apar]ine unui pacient – un
func]ionar ajuns în sanatoriu din cauza surmenajului – care observ\
cu aten]ie [i cu inocent\ mirare comportamentele stranii ale bolna-
vilor din jurul lui, f\r\ s\-[i dea seama c\ este el însu[i bolnav. Din
confesiunea sa naiv\, cît se poate de verosimil\, se constituie un fel
de jurnal de sanatoriu. Nuvela se sprijin\ pe abilitatea de a crea un
puternic efect de insolitare.
Nici proza sta]iunilor montane [i a burgurilor transilv\nene nu
este cu mult mai senin\. Pensiunea „Steaua magilor” este o proz\ cu
accente blecheriene, proz\ a nervilor m\cina]i de obsesia bolii, a
neîmplinirii sau a mor]ii. Un an de reculegere nareaz\ o experien]\
sentimental\ absurd\ a unei doctori]e venite din Capital\ într-un
or\[el s\sesc, „pe vremea ploilor mari de toamn\” : îmboln\vit\ de
singur\tate, femeia se îndr\goste[te maniacal, nevrotic de un vecin
necunoscut din locuin]a c\ruia r\zbat zilnic acorduri din Beethoven,
Ceaikovski, Debussy. Melopee – nuvel\ ce cheam\, într-un fel, analogia
cu imagini, locuri, peisaje din Accidentul lui Mihail Sebastian – con]ine
o ciudat\ poveste de iubire consumat\ clandestin într-o vilegiatur\
de o s\pt\mîn\ prin or\[ele de munte. Dar poate c\ cea mai neobi[-
nuit\ nuvel\ din Album de familie este Fantezie romantic\, proz\
decadentist\ cu nuan]e gotice prin care autoarea încearc\ s\ evadeze
de sub tirania realismului. Un cuplu de cvadragenari, obosi]i de

223
Bianca Bur]a-Cernat

ritmul existen]ei bucure[tene, se str\mut\ într-un vechi ora[ arde-


lean, construindu-[i un mic castel de piatr\ pe locul unde fusese pîn\
de curînd un cimitir austriac, în mijlocul unei p\duri seculare. Cris-
tina [i Andronic Boian (nume cu frapante rezonan]e eliade[ti !) î[i
înving supersti]iile cu oarecare dificultate, repetîndu-[i c\ „un cada-
vru e mai pu]in decît nimic”. Inutil, pentru c\ de la o vreme spiritele
mor]ilor încep s\ viziteze noapte de noapte mintea [i visele femeii,
fragilizîndu-i psihicul [i chemînd-o în cele din urm\ pe lumea cealalt\.
Reu[ita major\ este [i în cazul acestei nuvele abilitatea de a crea o
atmosfer\, o poezie a straniului [i a tenebrosului.
În nuvelele Luciei Demetrius din Destine [i Album de familie, ca [i
în acelea de mai tîrziu, realitatea se afund\ într-un halou de mister.
{i acest mister provine fie din inefabilul unor psihologii în criz\, fie
din intui]ia obscur\ a vecin\t\]ii cu moartea.
În proza sa de tinere]e – mai cu seam\ în nuvele [i în romanul
Tinere]e – autoarea experimenteaz\, în felul s\u, o manier\ de rapor-
tare la realitate nou\ în epoc\. E vorba de formula „realismului magic”
(termen folosit într-o alt\ accep]iune decît cea actual\), pe care de
altfel încearc\ s\ o defineasc\ într-un articol din 1934 trimis de la
Paris pentru Adev\rul literar [i artistic.1 În opinia tinerei scriitoare,
formula acestui alt tip de realism ar fi, la noi ca [i în alt\ parte, o
solu]ie de dep\[ire a unei crize dup\ ce performan]ele unor autori ca
„Balzac, Stendhal, Flaubert [i în fine Proust” au epuizat, în diferite
direc]ii, filonul romanului realist masiv, arhitectural, epic [i cerebral
prin excelen]\. La romancieri mai noi precum Jean Cocteau, Jean
Giraudoux sau Julien Green, Lucia Demetrius remarc\ „sfor]area (...)
de a introduce în realismul lor, f\r\ a renun]a la observa]ie, misterul
[i supranaturalul”. Ce ar însemna pentru autoarea noastr\ „realism
magic” ? O formul\ care transform\ în mit incidentele vie]ii cotidiene,
reducînd fenomenalul la un scenariu simbolic [i sub]iind pasta epic\
prin lirism [i mister. „În realismul magic povestirea nu este impor-
tant\ prin ea îns\[i (...). Povestirea e numai mijlocul de a evoca printre
noi ordinea universal\ a fenomenelor ce ne dep\[esc”. Acestei poetici
a epicului redus la esen]\ [i a misterului/straniului/insolitului insi-
nuat în faptul cotidian cel mai m\runt i se subordoneaz\ aproape
întreaga crea]ie interbelic\ a Luciei Demetrius. În alte condi]ii istorice
autoarea ar fi putut evolua, dup\ r\zboi, spre o proz\ care s\ urm\-
reasc\ raporturile subtile dintre psihologic [i metafizic.

Anii de r\zboi sînt pentru Lucia Demetrius ani de indigen]e [i de


infinite frustr\ri. Proza scris\ în aceast\ perioad\ (nuvelistica din

1. Lucia Demetrius, „Realismul magic”, în Adev\rul literar [i artistic, XIII,


nr. 712, 29 iulie 1934, p. 9

224
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Album de familie) se resimte din plin de pe urma pesimismului autoa-


rei. Din 1941 scriitoarea nu mai lucreaz\ la Societatea Malaxa, tr\ie[te
o vreme din expediente (traduceri, colabor\ri la reviste), apoi [i aces-
tea îi sînt refuzate din cauz\ c\, stigmatizat\ ca fiic\ a unei evreice, a
devenit indezirabil\. Scrie în 1941 piesa Turneu în provincie (pies\
despre dramele vie]ii de actor)1 [i i-o prezint\ lui Rebreanu, director
al Teatrului Na]ional : „Mi-a spus cu sinceritate, f\r\ s\ m\ poarte cu
vorba, c\ se temea s\ m\ joace, de vreme ce mama e evreic\”. 2
Lovitura cea mai puternic\ vine îns\ în 1942, odat\ cu moartea tat\lui
multiubit. „Credin]a pe care o avusesem toat\ tinere]ea cu lungi
eclipse m\ p\r\sise cu totul”.
O altfel de credin]\ îi va lua locul curînd credin]ei în Dumnezeu :
fidelitatea fa]\ de idealurile Partidului Comunist. {i frustr\rile tine-
re]ii, [i mai vechile sale convingeri stîngiste, [i structura sa naiv-entu-
ziast\ o vor împinge pe scriitoare pe aceast\ cale. E un drum pe care
Lucia Demetrius îl percepe ca pe un itinerariu ascetic ce pretinde
lep\darea de sine, renun]area la propria individualitate artistic\ [i
supunerea necondi]ionat\ fa]\ de imperativele realismului socialist.
„În]elegeam c\ pentru a sluji partidul ca scriitor trebuia s\-mi modific
scrisul”. A[a se face c\ subtila autenticist\ interbelic\ se converte[te
dup\ 1948 într-o fervent\ militant\ comunist\. Întorcîndu-se la pasiu-
nea sa de tinere]e, teatrul, Lucia Demetrius devine în anii ’50 – prin
best-seller-uri ca Trei genera]ii sau Arborele genealogic, prin foarte
numeroasele piese scrise „pe linie” – unul dintre dramaturgii oficiali
ai regimului comunist. Succes pe care îl va pl\ti destul de scump !...

V.5. Ani[oara Odeanu1.


O „minimalist\” avant la lettre

V.5.1. La bal cu Camil Petrescu

„Nu mai scriu. Sînt aproape de sfîr[it. Scriu dezolant – nu sînt mul]umit\
deloc, cred c\ am s\ termin romanul pîn\ plec, dar am s\-l las s\-l refac
cînd m\ întorc, ca s\-mi dau seama mai bine de el cînd îl recitesc. Cine [tie,
voi avea motive s\ m\ preocupe mai mult. Acum n-am avut nici un stimulent.
Nu g\sesc interesant nimic din tot ce s-a petrecut pîn\ acum cu mine, a
scris-o mult mai bine Mircea Eliade în Întoarcerea din rai (Pavel Anicet) [i
Sebastian în De dou\ mii de ani. Isc\lesc toate p\rerile lui Camil Petrescu,
în rest. Ce mai pot s\ spun eu în afar\ de asta ? Nimic Cella, crede-m\, nu

1. În 1939 prezentase Comitetului de Lectur\ al Teatrului Na]ional Dram\


burghez\, dar piesa fusese respins\ din motive extraliterare. A se vedea Lucia
Demetrius, Memorii, p. 236.
2. Ibidem, p. 272.
3. 1912-1972.

225
Bianca Bur]a-Cernat

pot s\-mi fac iluzii... C\ am iubit ? O spun toate femeile în romanele lor. C\
am fost p\r\sit\ ? A scris-o destul de bine H. Y. Stahl. Singur\tate ? To]i
oamenii care gîndesc sînt singuri (...) C\ am s\ mor [i n-are s\ r\mîn\
nimic în urma mea ? Dac\ tr\ie[te un Camil Petrescu, un Mircea Eliade – nu
mai e nevoie de mine, nu mai pot s\ contribui cu nimic la nimic, cum mai
mult îi face r\u unei fete oarecare s\ semene cu o stea celebr\” 1.

Din pasajul acesta, pe care îl g\sim într-o scrisoare trimis\ de


Ani[oara Odeanu, de la Lugoj, bunei sale prietene bucure[tene Cella
Serghi, desprindem ceva din portretul unei „fiin]e greu de mul]umit” :
sceptic\, de o luciditate suicidar\, (auto)ironic\, incapabil\ de auto-
iluzionare ; tr\s\turi care imprim\ o benefic\ nervozitate scrisului ei,
dar care totodat\ risc\ s\-l submineze. O funciar\ neîncredere în
propriile-i înzestr\ri literare, o modestie paralizant\ aliat\ cu un
orgoliu foarte bine disimulat fac ca Ani[oara Odeanu s\ nu se ia cu
adev\rat în serios ca scriitoare. O inhib\ obsesia c\ nu se poate ridica
la nivelul autorilor „mari”, teama de ratare, de mediocritate. O obsesie
congenital\, se pare, pe care nici micile „succese literare” de copil
precoce, nici reac]iile critice laudative în urma volumului de debut –
Într-un c\min de domni[oare – nu au putut-o înfrînge.
Doina Peteanu (numele adev\rat al Ani[oarei Odeanu) a crescut
într-o familie de intelectuali [i a fost încurajat\ de mic\ s\ scrie
literatur\. Tat\l s\u, Aurel E. Peteanu, profesor de istorie [i director
al liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, doctor în filologie, folclo-
rist, este un asiduu animator al vie]ii culturale b\n\]ene. Mama,
Viorica Bujigan, decedat\ la doar dou\zeci [i patru de ani, vine dintr-o
familie de înv\]\tori b\n\]eni. Orfan\ de mam\, Ani[oara Odeanu
beneficiaz\ cu asupra de m\sur\ de aten]ia ambi]iosului ei tat\,
dornic s\ o vad\ cîndva afirmîndu-se ca literat\. Precoce, feti]a scrie
versuri, povestioare, piese de teatru. În 1922, la vîrsta de zece ani,
debuteaz\ cu o poezie în revista Lumea copiilor. Aurel Peteanu va
trimite apoi textele fiicei [i la R\sunetul [i la Gazeta Lugojului. Mai
mult chiar, înfiin]eaz\ o revist\ a liceului „Coriolan Brediceanu”,
Prim\vara Banatului, poate [i cu scopul nem\rturisit de a pune în
eviden]\ talentul viitoarei scriitoare. Un talent deloc supraevaluat : [i
poeziile [i povestirile [col\ri]ei Doina Peteanu v\desc u[urin]\ a
condeiului, intui]ii legate de compozi]ie [i, deja, o destul de bun\
st\pînire a registrului ironic. Mica poetes\ oscileaz\ gra]ios între o
sensibilitate nostalgic-simbolist\ [i aplecarea c\tre ludic [i c\tre
spectacolul parodic. Exerseaz\ pasti[a, scriind poeme în genul lui
Minulescu, al lui Vlahu]\ sau al lui Goga. Prozele sale – schi]e,
însemn\ri de vacan]\, consemn\ri de c\l\torii, impresii din via]a de
elev – sînt vioaie, juc\u[e [i, în acela[i timp, arat\ disponibilitate

1. Scrisoare c\tre Cella Serghi, trimis\ de la Lugoj [i datat\ 21 martie 1936. De


reg\sit în cartea lui Gheorghe Luchescu, Ani[oara Odeanu, Ed. Napoca Star,
Cluj, 2001, p. 159.

226
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

pentru observarea caracterelor [i a situa]iilor. Particip\ cu succes la


concursuri literare, e abonat\ la premii, pare destinat\ unei cariere
de excep]ie în lumea literar\. {i nu doar la Lugoj e apreciat\. Socie-
tatea „Tinerimea român\” din Bucure[ti îi acord\ cîteva premii (cel
dintîi în 1925). Cu proza Un examen de limba francez\ cî[tig\ premiul
întîi la un concurs organizat de Adev\rul literar [i artistic în 1929. În
acela[i an p\r\se[te provincia, preg\tindu-se pentru „cucerirea” Capi-
talei. Se înscrie la Facultatea de Litere, urmeaz\ cursuri de var\ la
Dijon [i la Grenoble, dar nu-[i va da examenul de licen]\. Din capri-
ciu ? Din nonconformism ? Dintr-un sentiment al inutilit\]ii ? Urmeaz\
în paralel Facultatea de Drept, pe care o absolv\ în 1936. „Adolescen]a
literar\ [i neliterar\ a Ani[oarei Odeanu e arhiplin\ de premii [i nu e
nici o îndoial\ c\ precocea scriitoare va fi fost cu toate m\rturisirile
(autobiografice) contrarii, [i o student\ silitoare, cîtu[i de pu]in rebel\
[i deloc nonconformist\. Nonconformismul (de mai tîrziu) al autoarei
e mai degrab\ teribilism, cultivat [i el f\r\ abuz”, opineaz\ Cornel
Ungureanu1.
Sosit\ la Bucure[ti cu planuri mari de cucerire a lumii literare,
Ani[oara Odeanu devine brusc ezitant\ [i r\mîne o vreme în expecta-
tiv\. Se simte str\in\, se acomodeaz\ greu, se descurajeaz\. A[a ne
dau de în]eles dou\ scrisori pe care i le trimite unui prieten lugojean,
student la Cluj, Liviu Roman, c\ruia i se plînge de superficialitatea
vie]ii bucure[tene. Spre sfîr[itul lui 1930 noteaz\ într-o epistol\ :

„Bucure[tii mi-a fost fatal de la început, m-am îmboln\vit din nou ca


anul trecut cînd am venit pentru întîia oar\ aici (...). Ceea ce e clar
deocamdat\ e c\ la facultate mi s-a impus iar\[i un program stupid, mai
pu]in convenabil ca [i anul trecut. Fapt clar mai e [i acela c\ tot mediul
superficial de aici m-a intoxicat deja suflete[te (...). Asear\ am fost pe
Calea Victoriei. Cînd am ajuns acas\ am izbucnit în plîns. E caraghios,
poate, e de neîn]eles chiar... Nu [tiu ce proces s-a petrecut în sufletul
meu. Am v\zut toate femeile fardate [i prost îmbr\cate (pentru c\ la
Bucure[ti sînt cele mai multe femei ridicole, tinzînd fiecare s\ fie...
«frapant\»), b\rba]ii cu fizic impecabil compensînd enorme lacune sufle-
te[ti, privindu-te to]i cu o privire care dezbrac\ – f\cînd apropouri”.

Concluzia : „Mi-am dat bine seama c\ locul nu mi-e aici”. Cu preci-


zarea (esen]ial\ pentru structura contradictorie a tinerei) : „M\ întreb
îns\, dac\ a[ veni la Cluj, n-a[ regreta odat\ tot ce dispre]uiesc acum ?
Am o fire curioas\ [i ve[nic nemul]umit\... {tiu s\ iau repede hot\rîri,
dar, din nenorocire – [tiu s\ le regret”2 . În Banat se va întoarce tîrziu,
abia dup\ r\zboi, constrîns\ de împrejur\ri. Tinere]ea efervescent\,

1. Cornel Ungureanu, „Întîmpl\ri din realitatea imediat\”, în Contextul operei,


Editura Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1978, p. 204.
2. Scrisoare c\tre Liviu Roman, datat\ 22. XI.1930, de reg\sit la Gheorghe
Luchescu, op. cit., p. 176.

227
Bianca Bur]a-Cernat

agitat\, contradictorie [i-o tr\ie[te, la maxim\ intensitate, în „superfi-


cialul” ora[ al lui Mitic\, în a c\rui atmosfer\ se pare c\ se integreaz\
totu[i foarte bine un spirit mobil, ironic, relativizant ca al Ani[oarei
Odeanu. Capitala, cu tenta]iile ei multiple, cu spectacolul inepuizabil
al str\zilor supraaglomerate, cu cluburile [i variatele locuri de distrac-
]ie (cinematografe, [tranduri, patinoare, cafenele, toate în plin\ eclo-
ziune în deceniul al patrulea...), cu mistica vie]ii moderne (mistic\ a
dinamismului, a înnoirii permanente), cu mirajul evenimentului (fie
el politic sau cultural) tr\it pe viu, urm\rit „în direct” o prinde în
vîrtejul s\u pe tîn\ra venit\ din lini[titul Lugoj. Întîlnirea cu Capitala
are la început un efect hipnotic asupra ei. Se lamenteaz\, cum am
v\zut, din cauza senza]iei de vid pe care i-o las\ via]a bucure[tean\,
dar ea îns\[i consimte a fi confiscat\ de mediul care, chipurile, o
dezgust\. În scrisoarea din care am citat deja îi scap\ o m\rturisire
despre pasiunea ei pentru dans. „Dansez mult”, recunoa[te ea ; dup\
cum î[i recunoa[te [i pl\cerea de a hoin\ri pe Calea Victoriei... Într-o
alt\ scrisoare, adresat\ aceluia[i Liviu Roman, se confeseaz\ cu
triste]e [i cu autoironie în privin]a dificult\]ii de a mai scrie literatur\ :

„{tii ce activitate am de cînd am venit aici ? Nici nu [tiu cum s\ ]i-o


descriu... Sau, s\ nu mai fac prea mult\ introducere : nu mai scriu
aproape nimic, în schimb mi-am desf\[urat tot spiritul umoristic în cele
trei teze de la cele trei examene de pîn\ acum. La Papahagi la Filologie
am încheiat : concludem c\ o aton se transform\ în limba român\... (etc.)
[i c\ lucrarea merit\ 4. Mi-a dat totu[i dup\ cît am auzit 7, cea mai mare
not\ din scris... Mîine dau examen cu Dl. Dragomirescu, azi a dat la una
din serii un subiect foarte amuzant, s\ scrie fiecare o nara]iune descrip-
tiv\ de autocritic\. În fine, sînt copil\rii care nu intereseaz\... {i vezi –
mi-e team\ s\ nu devin banal\” 1.

Trei ani mai tîrziu, dep\[ind în fine perioada de criz\, Ani[oara


Odeanu î[i va transfigura cele dintîi impresii bucure[tene într-un
roman cvasi-autobiografic, Într-un c\min de domni[oare. Odat\ cu
aclimatizarea în „ora[ul furnicar” îi revin spontaneitatea [i pofta de
scris. Î[i scrie cartea f\r\ inhibi]ii (în doar o lun\, pretinde autoarea),
„debarasat\ de ideea de a p\rea inteligent\, ca [i de alt\ poz\ literar\,
cu un curaj al sincerit\]ii absolute”2. Întreprinderea sa nu e totu[i
lipsit\ de obstacole, pentru c\

„frumoasele mele fraze împ\nate pîn\ la plesnire cu metafore, în loc s\


m\ ajute m\ încurcau de nu mai [tiam, dup\ fiecare pasaj, de unde s\
m\ mai iau. Pîn\ la urm\, furioas\, am luat hot\rîrea de a renun]a la
toate armele str\lucitorului meu «talent» [i de a scrie simplu, a[a cum
am gîndit, a[a cum am sim]it, cu riscul de a p\rea proast\”.

1. Ibidem, p. 175.
2. Ani[oara Odeanu, Camil Petrescu a[a cum l-am cunoscut, în vol. Camil Petrescu.
T rei prim\veri, Edi]ie alc\tuit\ de Simona Dima, Ed. Facla, 1975, pp. 69-82.

228
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Sînt fraze ce repet\ fidel arhicunoscute principii camilpetresciene


de poetic\ a romanului. Principii la care Ani[oara Odeanu se conver-
te[te, se pare, dup\ ce face cuno[tin]\, în vara anului 1933, pe plaja
de la Eforie, cu Camil Petrescu. Cei doi nu schimb\ în vara cu pricina
mai mult de cîteva vorbe, dar faptul c\ în loc s\ întîlneasc\, a[a cum
se a[tepta, un „profesor b\trîn [i pedant”, face cuno[tin]\ cu „un
b\rbat tîn\r ca înf\]i[are, cu o gra]ioas\ stîng\cie de adolescent” o va
fi stimulat pe Ani[oara Odeanu s\-l citeasc\ mai atent pe creatorul
Doamnei T. Dac\ ar fi s\ d\m crezare în întregime relat\rilor tîrzii ale
autoarei, ea ar fi ajuns la atari considera]ii asupra scrisului „dintr-un
fel de instinct”, independent de teoriile lui Camil Petrescu, pe care
le-ar fi descoperit cu „surpriz\” abia dup\ ce a încheiat Într-un c\min
de domni[oare. Greu de stabilit dac\ lucrurile stau într-adev\r a[a !
Cert este c\ pentru aceast\ scriitoare Camil Petrescu a reprezentat –
pîn\ la sfîr[it – principalul reper, principalul model. O recunoa[te cu
nenum\rate ocazii (anchete, interviuri, autom\rturisiri) Ani[oara
Odeanu îns\[i. „Camil Petrescu a fost personalitatea literar\ care mi-a
influen]at în cea mai mare parte destinul, sus]inîndu-m\ în tehnica
cea mai grea, aceea a epicului pur” 1. În plus, scriitoarea a avut în
Camil un foarte bun prieten – un sf\tuitor de încredere pe teme
literare [i nu doar literare –, un interlocutor „ini]iat în toate domeniile
posibile, pîn\ [i în materie de îmbr\c\minte, coafur\ [i machiaj
feminin”, poveste[te Ani[oara Odeanu în Camil Petrescu a[a cum l-am
cunoscut. Aceast\ prietenie literar\ se înfirip\ în 1934, la un an de la
prima întrevedere, tot la Eforie. Spre surprinderea chi]ibu[arului
prozator, tîn\ra frumoas\, jovial\, sportiv\, cu atitudine de „miliar-
dar\ american\”, înnebunit\ de „cele mai abracadabrante dansuri”
pe ritmuri de jazz a scris între timp o carte. „Am scris un roman care
cred c\ are s\ v\ plac\”, îl avertizeaz\ ea pe Camil, amuzîndu-se în
sinea sa de privirea neîncrez\toare a acestuia. Cîteva luni mai tîrziu,
dup\ ce romanul apare la editura Adev\rul (ajungînd într-o singur\
lun\ la dou\ tiraje !) „cu un titlu caligrafic [i o fotografie mironosit\
pe copert\”, Ani[oara Odeanu devine unul dintre musafirii frecven]i
ai lui Camil Petrescu în apartamentul s\u modern de pe strada
Cîmpineanu. O musafir\ fermecat\ de „multilateralitatea” maestrului,
redus\ la t\cere de o admira]ie f\r\ rezerve :

„Camil Petrescu n-avea nici un fel de familie, în casa lui întîlneam îns\
întotdeauna lume, intelectuali din publicistic\, actri]e de teatru, an-
grena]i în discu]ii foarte animate. (...) Cînd îl oboseam din cauza efor -
tului de a ne auzi, Camil Petrescu ne m\rturisea cu un zîmbet dezolat [i
to]i ne retr\geam. Eu, de fapt, nu-l oboseam, pentru c\ m\ m\rgineam

1. Idem, în „Sentimentul ve[nicului debutant (confesiuni de atelier)”, r\spuns la


o anchet\ realizat\ de Ion Oarc\[u, în Tribuna, XV, 11 noiembrie 1971, nr.
45, p. 6.

229
Bianca Bur]a-Cernat

s\ tac [i s\ ascult [i mult\ vreme nu m-a certat cum f\cea cu ceilal]i


prieteni ai lui” 1.

Nimic ambiguu, tulbure în rela]ia tinerei autoare cu maestrul ei ;


Camil a fost pentru ea un frate mai mare, un îndrum\tor, nimic
altceva. Asupra acestor nuan]e Ani[oara Odeanu st\ruie într-o con-
vorbire cu Cornel Ungureanu :

„Într-un interviu pe care ni l-a acordat în anul 1970 ([i la a c\rui variant\
detaliat\ a renun]at, oferindu-ne r\spunsuri «scrise») scriitoarea insista
asupra rela]iei dintre ea [i Camil Petrescu : Camil a fost întotdeauna
omul admirat [i nu mai mult ! El era eroul sacru al vie]ii literare în care
se cantonase, cu atîta uitare de sine, la începutul deceniului al patrulea,
Ani[oara Odeanu”2.

De ce va fi renun]at totu[i scriitoarea la varianta ini]ial\, detaliat\


a interviului ? {i de ce exegetul s\u simte nevoia s\ sublinieze aceast\
renun]are ? Ne afl\m, desigur, pe terenul alunecos al specula]iilor. {i
al fire[tilor t\ceri discrete.

V.5.2. Studentele anilor ’30 : Într-un c\min de domni[oare


(1934), un best-seller al tinerei genera]ii

Cartea de debut a Ani[oarei Odeanu corespunde perfect a[tept\rilor


de lectur\ ale deceniului patru. De unde [i dublul s\u succes, de
critic\ [i de libr\rie. Într-un c\min de domni[oare3 este un roman tipic
pentru anii ’30 : roman citadin, nutrit – ca atîtea alte c\r]i ale vremii –
dintr-un soi de fervoare de a surprinde ritmurile extrem de vii ale
ora[ului modern [i dintr-o mistic\ a tinere]ii, a vitalit\]ii exuberante ;
totodat\ roman subiectiv, în c\utarea autenticit\]ii. Subiectul – cu
v\dite ecouri autobiografice – are în vedere, în linii mari, întîlnirea
decisiv\ a unei tinere provinciale cu mirajul „cet\]ii vii”. Dany Penzza
(dublu fic]ional al Doinei Peteanu...), student\ la Literele bucure[tene,
consemneaz\ într-un jurnal foarte sprin]ar ceva din experien]ele sale
de c\minist\ [i de inocent\ descoperitoare a vie]ii Capitalei, plictiseala
cursurilor neatractive, micile dezam\giri sentimentale, indecizii [i
nemul]umiri, tot felul de pove[ti culese din via]a f\r\ surprize mari a
colegelor sau, pur [i simplu, impresii disparate, reverii adolescentine.

1. Ani[oara Odeanu, în Camil Petrescu. Trei prim\veri, ed. cit.


2. Cornel Ungureanu, Ani[oara Odeanu, contextul unor romane, Studiu introduc-
tiv la Ani[oara Odeanu, Într-un c\min de domni[oare/C\l\tor din noaptea de
Ajun, Ed. Facla, Timi[oara, 1983, p. 13.
3. Editura Adev\rul, 1934 ; republicat sub titlul Anotimpul pierdut la Ed. Emi-
nescu, Bucure[ti, 1971 [i ulterior cu titlul ini]ial la Editura Facla, Timi[oara,
1983, împreun\ cu C\l\tor din noaptea de Ajun, într-o edi]ie îngrijit\, adnotat\
[i prefa]at\ de Cornel Ungureanu.

230
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Tonul juc\u[ [i (auto)ironic cenzureaz\ pudic triste]i nel\murite,


melancolii doar aparent benigne. S\ nu uit\m : sîntem în epoca de
mare vog\ a jurnalului intim [i a conven]iei romane[ti ce ia drept
pretext epic jurnalul. Mare parte dintre principiile de construc]ie
narativ\ ale „tinerei genera]ii” autenticiste i se potrivesc ca o m\nu[\
romanului Ani[oarei Odeanu1, chiar dac\ „romanul mai avea înc\
influen]e ionelteodoresciene”. „În orice caz, nimeni nu s-ar fi gîndit c\
luasem ca model Maitreyi, dar îmi descoperisem propriul meu filon de
«prospe]ime [i autenticitate», de «luciditate [i inteligen]\», dup\ p\re-
rea cel pu]in a ilu[trilor mei critici”2.
Citit ast\zi, dup\ mai bine de [aptezeci de ani de la publicare,
romanul Într-un c\min de domni[oare se înf\]i[eaz\ în bun\ m\sur\
ca un roman document. Un document devenit pitoresc, insolit, prin
aceea c\ a c\p\tat patina vremii. Un album de vechi fotografii de
epoc\ [i o colec]ie de impresii „pe viu” despre cum se comport\ o fat\
relativ independent\ [i relativ emancipat\ în anii ’30 ai secolului
trecut ; prim-planuri dintr-un c\min pentru studente burghez, lini[tit,
cochet sau din amfiteatrele de la Litere pe unde defileaz\ elegante
„fete în floare” sau fete m\run]ele [i tocilare, juni misogini, dasc\li
pedan]i.
Condeiul lui Dany Penzza – copil teribil, amestec de candoare [i de
prematur\ plictiseal\ de via]\, de entuziasm [i de debusolare – transcrie
cînd cu verv\, cînd cu lehamite forfota ora[ului [i fermenta]ia tinere]ii
claustrate „într-un c\min de domni[oare”. Comenteaz\ cu mali]ie
gesturi, dialoguri, întîmpl\ri m\runte ; persifleaz\ idealurile standard
ale fetelor care le imit\ pe Greta Garbo [i pe Marlene Dietriech sau
truda tocilarelor lipsite de imagina]ie. Dar eroina nu se cru]\ nici

1. Dumitru Micu exprim\ un punct de vedere contrar în pagina pe care i-o


rezerv\ autoarei în capitolul „Autenticitate [i autentism” din lucrarea În
c\utarea autenticit\]ii (Ed. Minerva, Colec]ia „Momente [i sinteze”, Bucure[ti,
1994, vol. II, p. 121 [i urm.) : „Doar exterior se înscriu în linia prozei autentiste
[i experien]ialiste [i romanele Ani[oarei Odeanu, în pofida formulei adoptate,
cea de jurnal (...) [i cu toate c\ autorul Ultimei nop]i... (mentorul ei literar) s-a
declarat surprins de «autenticitatea» acestuia. O autenticitate «strict epic\»,
cum precizeaz\ chiar el, imediat. Adic\ nu una de adîncime. (...) naratoarea
nu-[i devine obiect de analiz\. Autentice, nota]iile ei sînt, incontestabil, în
sensul c\ nu recurg la nici un soi de literaturizare (...), dar autentice în
acela[i grad ([i chiar mod) ca orice alte consemn\ri de experien]e cotidiene
directe, neartificializate. E mai mult\ psihologie feminin\ în scrisorile Doam-
nei T (...) decît în confiden]ele ambelor eroine, Dany [i Olga (...). Oricum,
calitatea dominant\ a scrierilor nu e aceea de a surprinde noi mari adev\ruri
suflete[ti”. Afirma]ii de pus sub semnul întreb\rii, valabilitatea lor fiind
periclitat\ de imprecizia terminologic\ (ce înseamn\, de pild\, „autenticitate
de adîncime” ?), de în]elegerea par]ial\ a conceptului de roman autenticist [i,
nu în cele din urm\, de o lectur\ insuficient de atent\ a textului.
2. Ani[oara Odeanu, „Scrisul : risc [i d\ruire total\”, în Tribuna, an XVIII, nr. 38,
19 sept. 1974, p.5.

231
Bianca Bur]a-Cernat

m\car pe sine, transcriindu-[i cu o anumit\ r\ceal\, ca [i cum ar


povesti întîmpl\ri ale altora, puseele de sentimentalism, tenta]iile
autocomp\timirii. „În c\min nu po]i s\ fii niciodat\ singur\. Cînd
voiam s\ plîng trebuia s\ intru la W.C. ca s\ nu fiu tulburat\ de
colege binevoitoare care voiau s\ m\ mîngîie. Cele mai serafice lacrimi
le-am plîns acolo, în înc\perea mic\, refrenate de apa ce se tr\gea,
succesiv, la un etaj sau la altul, sau în closetul de al\turi”1 – cam în
felul acesta î[i bagatelizeaz\ Dany Penzza dragostea pentru „ex-logod-
nicul” Peter, junele neam] înrolat în deta[amentul c\[tilor de fier
hitleriste, sau sentimentele nel\murite nutrite fa]\ de foarte delicatul
Dinu (pe care îl îndep\rteaz\ pentru a-[i demonstra c\ e puternic\,
st\pîn\ pe sine). De „toat\ adun\tura asta de femei din care se vor
recruta viitoarele profesoare, viitoarele fete b\trîne, pedante [i cu
ticuri nervoase”2 Dany Penzza se deta[eaz\ printr-un orgoliu al luci-
dit\]ii [i prin refuzul de a se subordona comod concep]iei comune
asupra feminit\]ii. Sor\ bun\ cu Olgu]a din La Medeleni, ea – fata
b\ie]oas\, mica amazoan\ – încearc\ un sentiment de revolt\ la
gîndul c\ libertatea sa ar putea fi condi]ionat\ fatal de fiziologie :

„M-am revoltat împotriva sexului meu, l-am dispre]uit [i m-am sim]it


umilit\ pentru c\ sînt [i eu femeie.
«Dar eu nu sînt ca [i celelalte ! Sînt mult mai masculinizat\...» Ca s\ mi-o
dovedesc, am început s\ m\ sp\l furtunos, trîntind cu putere s\punul,
buretele [i pasta de din]i [i tamponîndu-mi brutal spatele [i bustul cu
palmele muiate în ap\ rece, a[a cum ar fi f\cut un b\iat. M-am sup\rat
pe sînii mei ce se proeminau inutili, ginga[i [i grozav de feminini, ca o
sfidare. Uff ! Tare mai eram nenorocit\ ! Ah, Doamne, de ce eram femeie ? !
Dar, pu]in m\ interesa sexul meu ! Am s\ m\ comport ca un b\iat. Am s\
merg cu pas ap\sat [i balansîndu-mi mîinile f\r\ nici o gra]ie, s\ port
numai tocuri joase, haine de sport [i basc. Linia asta am s-o urmez în
prim\vara de acum, cînd îmi voi întocmi noua garderob\.
Pe sal\, s-a scos covorul pentru ca s\ se m\ture. Cum încercam s\ merg
cît mai masculin [i cum eram grozav de încîntat\ de a fi reu[it, un cui din
tocul pantofului a zgîriat strident cimentul [i am lunecat, cu un pas mult
mai mare decît voiam, iar, pîn\ s\-mi restabilesc echilibrul, m-am balan-
sat de cîteva ori foarte feminin [i mi-am sc\pat din mîini prosopul cu
toate uneltele pentru sp\lat, învelite în el. Flaconul cu apa de din]i
Chlorodont s-a spart [i mirosul s-a r\spîndit în aer, antiseptic”3.

Peste fr\mînt\rile autentice ale acestei „eroine” f\r\ glorie – care î[i
resimte feminitatea cu atît mai constrîng\toare cu cît o consider\ întîi
de toate o limitare ontologic\ [i abia mai apoi o limit\ impus\ de
societate – se a[terne „antiseptic” autoironia...

1. Ani[oara Odeanu, Într-un c\min de domni[oare, Ed. Facla, Timi[oara, 1983,


p. 58.
2. Ibidem, p. 152.
3. Ibidem, p. 58 [i urm.

232
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Naratoarea decupeaz\ cu amuzament instantanee de via]\ coti-


dian\, persiflînd parc\, jemanfi[ist, prin selectarea celor mai banale
secven]e, literatura cu preten]ii maximaliste. Un gest de frond\, situa-
bil în proximitatea extravagan]elor avangardiste, gest ce denun]\
absurdul existen]ei [i inutilitatea Literaturii. Este o atitudine comun\
junilor „revolta]i” ai deceniului patru ; sublimat\ în cartea de debut a
Ani[oarei Odeanu, aceast\ atitudine va fi foarte clar marcat\ într-un
volum ulterior, Ciudata via]\ a poetului (1942), exerci]iu de virtuozi-
tate parodic\. În aceea[i ordine de idei, ingenuitatea – deopotriv\ a
eroinei [i a autoarei – care i-a fascinat (într-o vreme cînd ingenuitatea
e „chic”, e la mod\) pe comentatorii romanului Într-un c\min de dom-
ni[oare s-ar putea s\ fie, într-o bun\ m\sur\, [i un efect al unei
subtile simul\ri, un artificiu literar. Dany Penzza este o ingenu\ care
î[i con[tientizeaz\ perfect ingenuitatea, exploatînd-o cu folos în rela-
t\rile ei. Nota bene : eroina, student\ la Litere plictisit\ [i teribilist\,
departe de a fi un narator naiv, str\in de artificiile literaturii, are
chiar veleit\]i de scriitoare, pe care [i le bagatelizeaz\ – într-un
exerce]iu al distan]ei autoironice. Particip\ mereu (ca [i Ani[oara
Odeanu, de altfel) la concursul de literatur\ al societ\]ii „Tinerimea
român\”, ca s\-[i poat\ reînnoi garderoba cu banii cî[tiga]i ca premiu,
zice ea... („Anul trecut am luat premiul I [i am primit dou\ mii de lei.
S-ar putea s\ am aceea[i [ans\... Aveam mult\ încredere în dexterita-
tea mea de a întocmi fraze frumoase, care s\ impresioneze pl\cut
sensibilitatea domnului ce va corecta tezele. Dar, dac\ n-am s\ iau
premiul întîi ?”). Dany Penzza pozeaz\ în lene[\, în dezabuzat\ ; plicti-
seala, lipsa de sens a unei vie]i ce se scurge banal [i mecanic, insigni-
fian]a lucrurilor [i a destinelor sînt temele permanente ale medita]iei
sale de fiin]\ bolnav\ de acedie [i de scepticism. În dup\-amiezele în
care lînceze[te, cu un curs plicticos în fa]\, în sala de lectur\ sau în
camera cochet\ de c\min îi vine în minte c\ pierderea unui nasture [i
un examen ratat sînt evenimente de aceea[i importan]\, c\ ac]iunea
[i inactivitatea duc în aceea[i direc]ie, nic\ieri.

„Toat\ lumea, în jurul meu, tr\ia dup\ cum o t\ia capul. Fiecare se
îngrijea de el însu[i [i fiecare p\rea a fi preocupat de cîte ceva [i mul]umit
de faptul c\ avea preocup\ri. Numai eu n-aveam nici o preocupare, nu
m\ interesa sincer nimic [i nimeni nu se interesa de mine. (…) Petreceam
restul timpului într-o dormitare boln\vicioas\, ce se întrerupea numai
pentru mese. M\ bucuram acum exagerat, cînd aveam un menu bun [i
tot a[a de tare m\ întristam cînd era menu-ul prost. Singurul meu ideal
era s\ pot s\ m\nînc bine, s\ dorm cît de mult [i s\ am bani ca s\-i dau
Suzanei, s\-mi cumpere ciocolat\ sau fructe, în fiecare dup\-mas\”1.

E mult\ bufonerie disperat\ în gesturile precipitate ale eroinei, în


sfid\toarea sa indiferen]\ fa]\ de lucrurile importante, în indecizia, în

1. Ibidem, p. 198 [i urm.

233
Bianca Bur]a-Cernat

inconsisten]a faptelor ei. Atitudinea sa de fat\ vesel\, bonom\, super-


ficial\, pus\ mereu pe [otii [i care prefer\ s\-[i piard\ timpul cu
reveria, badinajul sau hoin\relile prin ora[ în loc s\ mearg\ la facul-
tate [i s\ înve]e pentru examene, atitudinea aceasta este în fond o
strategie a disimul\rii, o modalitate de a-[i ascunde, fa]\ de ceilal]i ca
[i fa]\ de sine, adev\rata problem\ : intui]ia absurdului, sentimentul
paralizant al inutilit\]ii, inevitabila ratare.
În însemn\rile juc\u[-ironice ale lui Dany Penzza gîndul sinuci-
derii se strecoar\ insidios, ca laitmotiv într-o fars\ tragic\. Argumentele
personajului persecutat de o existen]\ monoton\ sînt acelea – bana-
lizate – ale mai tuturor „dispera]ilor” din c\r]ile autentici[tilor : „o
puternic\ confirmare, ce-mi venea din afar\ de mine, a adev\rului pe
care eu l-am recunoscut de mult : c\ existen]a mea n-are nici un rost.
(Concluzia logic\ ar fi fost : s\ m\ sinucid. Totu[i, eram înc\ prea
curioas\ de ceea ce va urma...)”. {i Dany Penzza nu e deloc patetic\,
e cît se poate de fireasc\ în consemnarea momentelor de vertij l\un-
tric ; autoarea nu scrie despre sinucidere pentru c\ e o tem\ la mod\
ori pentru c\ ar tenta-o cabotinismul de tip Emil Cioran, ci pentru c\
tema aceasta face parte din sine, ca obsesie constitutiv\ a persona-
lit\]ii sale – o va dovedi de altfel mai tîrziu chiar prin fapte... Tenta]ia
autoarei de a-[i împinge personajul spre sinucidere se v\de[te cu
claritate într-o bucat\ prozastic\ intitulat\ Postum\ [i publicat\ în
1933 în Adev\rul literar [i artistic1 cu precizarea c\ reprezint\ un
fragment dintr-un roman în lucru numit Într-un c\min de domni[oare :
întîlnim acolo o Dany Penzza care, în lini[tea unei plicticoase dup\--
amieze de duminic\ petrecute într-un c\min aproape pustiu, mono-
logheaz\, cu un aer de clovnerie simpatic\ (agitîndu-se nebune[te pe
marginea unei ferestre de la etaj), pe tema sinuciderii sale apropiate ;
va l\sa scris, pl\nuie[te ea, cîteva cuvinte l\muritoare – „Da, dom-
nilor, de aceea m\ sinucid. Pentru c\ niciodat\ n-am reu[it nici s\ fac
nici s\ spun nimic interesant”. Fragmentul nu va fi inclus totu[i în
roman, autoarea s-a temut probabil c\ sinuciderea ar fi fost un final
melodramatic, prea pu]in potrivit pentru o carte nutrit\ din scepticism
[i ironie. Finalul voit banal pune sub semnul întreb\rii posibilitatea
unei existen]e în afara rutinei cotidiene [i subliniaz\ – pentru a cîta
oar\ în cuprinsul c\r]ii ? – poetica pe care azi am numi-o „minima-
list\” a romanului Ani[oarei Odeanu :

„Afar\ începe s\ se limpezeasc\ de ziu\. Are s\ fie frumos azi... În camer\


la noi, încep s\ se disting\ contururile mobilelor... masa, noptierele,
paturile... a[a cum le-am v\zut în fiecare diminea]\, de luni întregi...

1. „Postum\”, în Adev\rul literar [i artistic, s. II, nr. 649, 14 mai 1933, p.2. Alte
fragmente din anun]atul roman publicate în aceea[i revist\ : „Sesiune de
examene”, s. II, nr. 650, 21 mai 1933, p. 8 ; „Cu «Tinerimea Român\» la Ia[i”,
s. II, nr. 653, 11 iunie 1933, p. 3-4. Totu[i, aceste fragmente nu vor fi incluse
în roman. M\rturisirea autoarei cum c\ ar fi scris Într-un c\min de domni[oare
într-o singur\ lun\ nu e de creditat.

234
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

Oare cit o fi ceasul ? casc\ Marta.


Habar n-am, – ii r\spund”1.

Jurnalul lui Dany Penzza se încheie în nota joas\ a acestui „habar


n-am” deziluzionat, semn al unei premature plictiseli în fa]a „drumu-
lui egal al fiec\rei zile”. „Minimalismul” autoarei vine din disperarea
surd\ de a nu putea g\si un sens unei vie]i haotice, compuse din
întîmpl\ri m\runte [i din gesturi stereotipe. Excedat\ de insignifian]a
faptelor [i a lucrurilor între care tr\ie[te, naratoarea din Într-un c\min
de domni[oare se las\ purtat\ de o frenezie a descrierii detaliilor
oricît de anodine, oricît de meschine (un tiv descusut, o broderie de
pe o cuvertur\, un gest oarecare, un dialog banal etc. etc.). Descriere
aproape maniacal\, de reg\sit [i în romanul urm\tor, C\l\tor din
noaptea de Ajun, receptat\ în mod impropriu de unii comentatori
interbelici ca deficit de artisticitate. Într-un articol altminteri favorabil,
Lasc\r Sebastian, de pild\, deplînge „inutilitatea atîtor observa]ii
mig\loase pe marginea cîte unui gest f\r\ semnifica]ie” : „domni[oara
Odeanu înseamn\ cu meticulozitate tot ceea ce a observat. Dar ceea
ce observ\ este de multe ori modic, sub simbolul tîlcurilor generale,
care se cer artei”2. Iar Petru Manoliu (care semneaz\ sub pseudonimul
Erasm) e de p\rere c\ jum\tate din carte putea foarte bine s\ lipseasc\
întrucît aglomereaz\ „lucruri artificiale care au darul s\ dilueze, s\
deruteze, s\ bagatelizeze”3 . În realitate, excesul de minu]iozitate este
aici programatic : totul e egal de important, egal de neimportant, totul
merit\ consemnat. Nu o putem b\nui pe tîn\ra autoare de lips\ de
discern\mînt artistic. Dimpotriv\. Ani[oara Odeanu face din bagateli-
zarea implicit\ a „lucrurilor mari” un procedeu narativ. Un procedeu
curent ast\zi, dar care în anii ’30 ai secolului trecut o arat\ pe aceast\
autoare în postur\ de frondeur. C\ci, în fond, ea sfideaz\ ni[te cutume
literare, [i mai ales pe aceea în virtutea c\reia literatura decupeaz\
din realitate doar semnificativul, doar e[antioane cu poten]ial sim-
bolic. De caracterul con[tient al acestei transgresiuni pu]ini [i-au dat
seama în epoc\.
Cornel Ungureanu regret\ pe bun\ dreptate c\ autoarea nu a
împins [i mai departe aceast\ atitudine de frond\ inovatoare, c\ –
ezitant\, neîncrez\toare în for]ele proprii – nu [i-a valorificat suficient
intui]iile : Ani[oara Odeanu n-a b\nuit

„c\ aceste st\ri, c\ aceste descrieri, c\ aceste nota]ii pot capta, precum
pu]ine alte modalit\]i, vibra]iile modernit\]ii. C\ de aici poate începe
marea proz\ «experimental\». E înc\ foarte speriat\ ca nu cumva s\

1. Ani[oara Odeanu, Într-un c\min de domni[oare, ed. cit., p. 209.


2. Lasc\r Sebastian, „Despre o carte sprinten\”, în Adev\rul, an 48, nr. 15 617,
duminic\ 9 decembrie 1934, p. 3.
3. Erasm, „Într-un c\min de domni[oare”, în Credin]a, II, nr. 299, miercuri 28
noiembrie 1934, p. 4.

235
Bianca Bur]a-Cernat

încalce legile bunei cuviin]e literare, e prea cople[it\ de prezen]a «fiin]elor


geniale» din preajma ei. Ei sînt de ajuns, ei spun suficient unei literaturi.
Ea nu poate aduce în plus decît acest bandaj («inutil !») de cuvinte. Peste
pu]in\ vreme un romancier ca Robbe-Grillet va transforma în program o
inaptitudine. Peste pu]in\ vreme va deveni celebru «omul f\r\ calit\]i» al
unui romancier de geniu : Musil”1.

Provocatoare [i sugestia criticului c\ Agatha, eroina musilian\ din


Omul f\r\ însu[iri, „tr\ie[te o gam\ de st\ri similare eroinelor Ani-
[oarei Odeanu” („Dar p\strînd, evident, sentimentul propor]iilor. Ceea
ce realizeaz\ Musil de-a lungul unui roman de dou\ mii de pagini,
A.O. reu[e[te din cînd în cînd, în momentele fericite ale inspira]iei”).
De avut în vedere, de asemenea, urm\toarea remarc\ a propos de
valen]ele novatoare ale tehnicii descriptive în proza Ani[oarei Odeanu :

„Deloc analizat din punctul de vedere al modernit\]ii, programul novator


al lui Camil Petrescu se reclam\ din Husserl, ca [i – prin Merleau Ponty –
programele «noilor romancieri». E vorba de a descrie [i nu de a analiza,
propozi]ie devenit\ celebr\ în Fran]a prin 1950, era foarte cunoscut\ de
autoarele din jurul lui Camil : era indica]ia fundamental\, de altfel dez-
voltat\ de marele romancier în cîteva eseuri”.

{i înc\ : adîncirea în concret – un concret excesiv detaliat –, refuzul


simbolicului, tr\s\turi asupra c\rora comentatorii interbelici ai Ani-
[oarei Odeanu insist\ ca asupra unor deficien]e [i care devin ceva
mai tîrziu puncte esen]iale în programul „noului roman”, „ar fi putut
fi considerate, dac\ autoarea ar fi st\ruit în crea]ia romanesc\ pe
acest drum, mari calit\]i...”.
Chiar dac\ nu e – valoric – un roman de prim ordin al anilor ’30, ci
doar un volum mai mult decît promi]\tor, scris cu lejeritatea unui
condei de cert\ voca]ie, Într-un c\min de domni[oare este, f\r\ îndoial\,
o carte de prim-plan ; c\ci ilustreaz\ atît de bine atmosfera epocii,
încît face din cititorul contemporan un complice. Romanul s-a vîndut
foarte bine, editura s-a v\zut nevoit\ s\ scoat\ în decurs de o lun\
dou\ tiraje. Autoarea e oprit\ pe strad\ ca s\ i se cear\ autograful [i
„ar\tat\ cu degetul ca o actri]\”, î[i aminte[te amuzat {tefan Baciu2.
Succesul se va fi datorat [i campaniei de promovare întreprinse de
editura Adev\rul împreun\ cu întregul trust de pres\ ce grupeaz\
publica]iile Adev\rul, Adev\rul literar [i artistic (unde Ani[oara Odeanu
colaboreaz\ înc\ din adolescen]\ cu fragmente de proz\ sau cu diferite
articole), Diminea]a, Reporter. În prima dintre aceste publica]ii scrie o
cronic\ elogioas\ Bogdan Amaru3 [i una favorabil\ dar cu unele

1. Cornel Ungureanu, în studiul introductiv la Într-un c\min de domni[oare, ed.


cit., p. 26 [i urm.
2. {tefan Baciu, „Ani[oara Odeanu”, în volumul Praful de pe tob\, Ed. Eminescu,
Bucure[ti, 1995, pp. 413-420.
3. Bogdan Amaru, „Într-un c\min de domni[oare”, în Adev\rul, an 48, nr. 15 609,
vineri 30 noiembrie 1934, p. 2.

236
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

rezerve, Lasc\r Sebastian1 ; N. Batzaria2 scrie entuziast în Diminea]a ;


[i, incredibil, în Adev\rul literar [i artistic cartea e întîmpinat\ cu foarte
mult\ bun\voin]\ de redutabilul G. C\linescu (poate [i pentru c\ autoa-
rea nu figureaz\ pe lista lui Lovinescu...). Criticul o proclam\ pe Ani[oara
Odeanu „întîia ingenu\ a literaturii feminine” [i define[te Într-un c\min
de domni[oare – nu f\r\ o oarecare doz\ de echivoc, totu[i – ca „o
frumoas\ fic]iune a adolescen]ei feminine”, „scris\ cu siguran]a unui
stil elastic care nu vrea s\ oboseasc\ încordîndu-se prea tare”. Cu
prodigiosul s\u condei de portretist, cel care a scris Cartea nun]ii (în
fond, un altfel de roman despre ingenuitate [i despre tineri ingenui...)
schi]eaz\, în linii în general exacte, chipul foarte tinerei scriitoare :

„Fiind definitiv femeie, domni[oara Ani[oara Odeanu [i-a pus pe coperta


volumului o fotografie a chipului s\u, prin care lu\m cuno[tin]\ de un
cap de pisicu]\ lins\, cu ochi [\galnici, sfredelitori de mali]ie, de[i în
fond copil\ro[i, cu nas temerar deasupra unei guri care, în ciuda unui
rouge gros dintre cele mai fatale, r\mîne de o amuzant\ inocen]\, un
chip în sfîr[it de o gra]ioas\ teribilitate masculinizant\, care î]i face
impresia îns\, prin mobilitatea lui c\ e gata s\ dispar\ de pe copert\ spre
a sughi]a cu lacrimi într-o pern\, de amarul criticii r\ut\cioase. Chipul
acesta simbolizeaz\ îns\ foarte bine literatura autoarei, a c\rei justificare
trebuie c\utat\ în primul rînd nu în existen]a (real\ de altfel) a unor
predispozi]iuni, cît în fericitul dar de a nu se falsifica pe sine” 3.

V.5.3. Frivolit\]ile unei „fiin]e greu de mul]umit”


Ca [i Lucia Demetrius, ca [i Henriette Yvonne Stahl, ca – de altfel –
mai toate scriitoarele noastre interbelice cu o anumit\ vizibilitate,
Ani[oara Odeanu prime[te aplauzele criticilor pentru autenticitatea
scrisului s\u [i pentru naturale]ea cu care încearc\ s\ lumineze
unghere ale controversatului „suflet feminin”. A[a c\ o recuzit\ destul
de limitat\ de cli[ee privind feminitatea, „misterul feminin”, „literatura
feminin\” e pus\ în joc în cronicile dedicate c\r]ii de debut a Ani[oarei
Odeanu. „Ceea ce are deosebit Într-un c\min de domni[oare este
pecetea feminit\]ii perfecte, a[a cum [i-o închipuiesc [i de multe ori
cum nu [i-o închipuiesc b\rba]ii. Feminitatea cu tot ce are specific,
ispititor, pîn\ [i cu sc\derile ei, cum ar fi o lecu]\ de superficialitate”,
scrie Lasc\r Sebastian, care nu vede în volumul recenzat decît „o
carte sprinten\”. Bogdan Amaru face exces de sintagme ca „biruitoare
feminitate”, „candoare delicioas\”. Al. Robot4 se pronun]\ în termeni

1. Lasc\r Sebastian, art. cit.


2. N. Batzaria, „Un roman al tinere]ii”, în Diminea]a, an. 30, nr. 10 030, joi 29
nov. 1934, p.7.
3. G. C\linescu, „Ani[oara Odeanu, Într-un c\min de domni[oare”, în Adev\rul
literar [i artistic, XIII, nr. 731, 9 decembrie 1934, p. 9.
4. Al. Robot, „Romanul unei fete de azi. Ani[oara Odeanu a scris o carte despre
studente. De vorb\ cu o autoare [i o eroin\”, în Rampa, an. 17, nr. 5070, p. 1.

237
Bianca Bur]a-Cernat

asem\n\tori : „O carte sincer\, din care transpir\ sensibilitatea unic\


a acestei fete care reabiliteaz\ tot ce au compromis cîteva dudui
gr\bite. Ani[oara Odeanu a scris f\r\ premeditare. Romanul ei este
expresia direct\ [i gra]ioas\ a genera]iei pe care o reprezint\”. Comen-
tatorii interbelici ai C\minului de domni[oare sînt cuceri]i de verva,
de spontaneitatea, de candoarea, de irezistibilele ghidu[ii juvenile ale
lui Dany Penzza ; de fapt, „p\c\li]i” de giumbu[lucurile simpaticei
„eroine”, r\mîn – cu to]ii – bloca]i la un prim nivel (cel mai vizibil !...)
de semnifica]ie. Chiar [i perspicacelui Eugen Ionescu îi scap\ sub-
textul grav, aproape dramatic al romanului :

„E o carte de humor. Chiar cînd e vorba de triste]e, de sentimentalitate,


de un pic de dragoste. Un humor realizat cu mijloacele cele mai simple
din lume. Un dar de a surîde de toate lucrurile [i tuturor lucrurilor. Un
dar (pe care eu, personal, îl invidiez, vreau s\ mi-l apropiu, m\ laud c\ îl
am [i nu îl am) de a nu privi via]a în serios, de a «effleura» via]a”1.

Dar nu, nu-i vorba de umor în cartea aceasta, pretinde autoarea care,
într-o scrisoare adresat\ lui Camil Petrescu, se arat\ întristat\ de
faptul c\, aproape unanim, criticii au citit romanul ei ca pe o carte
amuzant\, scris\ cu talent [i doar atît.
Ani[oara Odeanu, la fel ca personajul s\u, li se înf\]i[eaz\ contem-
poranilor ei sub masca unei imperturbabile jovialit\]i („Domni[oara
Ani[oara Odeanu este senin\”, nu se îndoie[te Eugen Ionescu...), î[i
joac\ teribil de bine rolul de fat\ simpatic\, de bun\ camarad\, spor-
tiv\ [i un pic superficial\. E v\zut\ colindînd localurile bucure[tene,
mereu în compania g\l\gioas\ a unor prieteni boemi, e recunoscut\
ca vedet\ a [ez\torilor literare. Pu]in mali]ios, {tefan Baciu (unul
dintre prietenii interbelici ai scriitoarei) o descrie ca pe o tîn\r\
„nostim\, a[a cum umbla îmbr\cat\, fardat\, «aranjat\», prin redac]ii
[i pe str\zile Bucure[tiului [i ale ora[elor de provincie unde, la
[ez\torile literare, era întotdeauna unul din punctele de atrac]ie [i de
succes”.

„Fata de la Lugoj, în trench-cotul cenu[iu, cu basca pe-o ureche, [tren-


g\re[te, cu pantofi sportivi cu talpa de crep, [i o siluet\ de model pro-
fesional, cucerise Bucure[tiul cu o carte u[oar\, amuzant\, premiat\ [i
anun]at\ cu surle [i trîmbi]e de editura Adev\rul, intitulat\ Într-un c\min
de domni[oare”2.

Pe lucida Ani[oara Odeanu succesul de critic\, dincolo de care între-


z\re[te atitudini condescendente, amabilit\]i minimalizatoare, nu o
face s\ se îmbete cu ap\ rece. R\mîne o pesimist\ [i o obsedat\ de
ratare. Îi scrie mai vîrstnicului prieten Camil Petrescu :

1. Eugen Ionescu, în Reporter, nr. 51, sîmb\t\ 22 decembrie 1934, p. 3.


2. {tefan Baciu, op. cit., p. 414.

238
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

„A[ vrea mult s\ pot s\ m\ reabilitez. Toat\ lumea crede c\ Într-un c\min
de domni[oare e pe acela[i plan cu Sunt student\ a Marthei R\dulescu
sau Îmi placi de Erastia Peretz. În afar\ de dumneata, [i asta m\ conso-
leaz\ mult, altfel mi-a[ socoti întîia carte defintiv ratat\. Vreau s\-]i mai
spun c\ în afar\ de asta îmi merge foarte r\u, asta ca un post-scriptum
al c\r]ii. Dar nu vreau s\ în[ir prea multe fapte concrete, pentru c\ ar
trebui s\ scriu o nou\ carte. Acum m\ gîndesc foarte serios s\ m\ sinucid.
Sînt jenat\ c\ trebuie s\-]i spun asemenea lucruri, îns\ te rog s-o iei ca
pe o glum\ de prost-gust”1.

Scrisorile c\tre Camil Petrescu eviden]iaz\ o strategie discursiv\ a


autocontrazicerii sistematice, un histrionism tensionat : dup\ fiecare
confesiune rostit\ într-o tonalitate mai grav\ Ani[oara Odeanu se
repliaz\ orgolios în [arj\, autoironie, autopersiflare, bufonerie. De
pild\, în scrisoarea din care am citat, frazei voit ambigue despre
sinucidere [i – ceva mai încolo – m\rturisirii tinerei scriitoare c\ a
„furat” de la Cella Serghi o fotografie reprezentîndu-l pe Camil [i a
a[ezat-o în locul unei fotografii a lui Peter, iubitul din îndep\rtata
Germanie hitlerist\, le urmeaz\, într-un cu totul alt registru, un
pasaj caraghios în care autoarea epistolei tr\nc\ne[te despre Micicy,
pisoiul ei de la Lugoj, [i despre papagalul Coco, grav bolnav... Trecerile
bru[te de la o dispozi]ie la alta, de la un registru la altul sînt caracte-
ristice, de altfel, [i pentru autoare [i pentru personajele ei. Autoarea
îns\[i se inventeaz\ de fapt pas cu pas pe sine ca pe un personaj de
roman tragi-comic. Vom vedea de ce... În dialogul epistolar purtat cu
Camil (ca [i în scrisorile c\tre Cella Serghi) ea se învinov\]e[te în
permanen]\ pentru „cabotinismul” s\u, se declar\ „un om neinte-
resant”, se autoflageleaz\ pentru c\ nu munce[te de ajuns [i pentru
c\ resimte ca pe o imposbilitate idealul de a-[i dep\[i limitele. Edifi-
cator în acest sens este un program de autodisciplinare, un decalog,
pe care [i-l impune Ani[oara Odeanu [i pe care i-l comunic\ într-o
scrisoare aceluia[i Camil Petrescu. Tîn\ra î[i propune s\ fie mai
organizat\, s\ citeasc\ mai mult [i mai ordonat, „s\ caut s\ am la un
moment dat o viziune general\ asupra tuturor genurilor de crea]ie
artistic\”, „s\ nu scriu decît atunci cînd sînt sigur\ c\ am posibilitatea
s\ realizez ceva mult superior c\r]ii anterioare, cu alt\ viziune de
via]\, cu alte probleme” (exigen]\ benefic\ în principiu, dar care se
v\de[te pîn\ la urm\ excesiv\, frenatorie, din moment ce accentul
cade pe utopicul „mult superior”...). {i-ar dori de asemenea „o demni-
tate de ]inut\ continu\” prin care s\ devin\ „un personagiu respectat
sau temut cel pu]in”. În plus : „s\ nu fiu niciodat\ b\trîn\, falsificat\,
obsedat\ de un adev\r ce mi se pare unic” ; „s\ nu devin un perso-
nagiu dizgra]ios”. (De remarcat cît de des Ani[oara Odeanu vorbe[te
despre sine ca despre un „personaj” !)…

1. Scrisori c\tre Camil Petrescu, Ed. îngrijit\, prefa]\, note [i indici de Florica
Ichim, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1981, vol II, p. 125.

239
Bianca Bur]a-Cernat

Lui Camil Petrescu tîn\ra scriitoare i se dest\inuie aproape f\r\


rezerve, ca unui bun [i matur prieten care nu ezit\ s\ o cheme la
ordine atunci cînd, în scris, face concesii gustului comun sau cînd, în
via]a de zi cu zi, se las\ ademenit\ de mici frivolit\]i. Camil, care ar
vrea ca Ani[oara Odeanu s\ devin\ mai mult decît o autoare talentat\
dar minor\, îi atrage aten]ia c\, bun\oar\, colaborarea la „Cronica
feminin\” a Adev\rului literar [i artistic ar putea s\ o compromit\ în
lumea scriitoriceasc\. Articolele semnate de n\stru[nica scriitoare în
respectiva rubric\ stîrniser\ oarecare rumoare prin atitudinea lor
sfid\toare, insolent\, de o ironie r\ut\cioas\ („Mihail Sevastos îmi
spunea, despre ni[te prietene ale lui, c\ sînt atît de revoltate (...), încît
afirm\ c\ merit s\ fiu luat\ la palme”1 ). Cu destul\ greutate renun]\
Ani[oara Odeanu la aceste articole. Nu doar pentru c\ probabil o
amuz\, pentru c\ îi procur\, m\rturise[te ea, „o vast\ coresponden]\”
de la cititori, dar [i pentru c\, de fapt, articolele în cauz\ nu sînt
simple, banale recomand\ri de designer vestimentar sau aptere con-
semn\ri de evenimente mondene (cum scriau, în cadrul unor rubrici
similare, Sidonia Dr\gu[anu sau }u]u Ralea), ci mici fragmente de
proz\, scrise cu nerv [i cu foarte mult haz, adesea schi]e caracte-
rologice, flash-uri ce surprind moravuri, portrete caricate. Undeva –
de pild\ – autoarea acestei „Cronici feminine” d\ frîu liber implacabilei
sale ironii apropo de lipsa de distinc]ie a bucure[tencelor care ies pe
strad\ piept\nate ca pentru interior sau – oroare ! – oxigenate :

„Noi n-avem înc\ pudoarea str\zii. Strada, cu casele ei, cu ma[inile ei,
are alt ritm decît camera cu sofale [i veilleuze. Pe strad\ trebuie s\ fim în
plin\ armonie cu un automobil tip 1935. Nimic din atitudinea noastr\ s\
nu transpar\ lascivitatea interiorului pe care l-am p\r\sit. (...) Cred c\ în
nici o capital\ din lume nu sînt atîtea femei oxigenate (...). Blondul, mai
ales platinul, e ceva pentru reflectoare [i pentru sala plin\ de spectatori.
Tot exteriorul, toate mi[c\rile trebuie s\ fie impecabile. Altfel, cade în
ridicolul mahalagioaicei care a venit la premier\ cu rochia de mireas\”2.

Amuzantele, ironicele, „nonconformistele” articole publicate de Ani-


[oara Odeanu în cadrul „Cronicii feminine” ar putea fi citite ca adenda
la Într-un c\min de domni[oare.

V.5.4. Mistica vie]ii moderne ; filmul „minimalist”


al cotidianului. Confesiunea unei fete emancipate :
C\l\tor din noaptea de Ajun (1936)
Din decorul bucure[tean al c\r]ii de debut – iscodit de naratoare cu
un amestec de fascina]ie [i dezaprobare ironic\ – autoarea evadeaz\,

1. Ani[oara Odeanu, în Camil Petrescu. T rei prim\veri, ed. cit., p. 74.


2. Ani[oara Odeanu, „Despre coafur\ [i distinc]ie”, în Adev\rul literar [i artistic,
XIII, s. a III-a, nr. 705, duminic\ 10 iunie 1934, p. 7.

240
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

prin cel de-al doilea roman, C\l\tor din noaptea de Ajun (1936)1,
într-o atmosfer\ cosmopolit\. Copil\roasei Dany Penzza îi ia locul un
avatar al s\u, Olga, figur\ mai grav\, mai „feminin\” [i în acela[i timp
mai emancipat\. Prea liber\ pentru mentalitatea anilor ’30, ea pleac\
singur\ la Grenoble ca s\ audieze ni[te cursuri de var\ la Facultatea
de Litere [i, îndr\gostindu-se, ar fi în stare s\ colinde întreaga Europ\
în compania lui Peter, camaradul neam] cu alur\ de adolescent întîrziat
[i cu veleit\]i literare. Dragostea boln\vicioas\ pentru Peter, o poveste
f\r\ happy-end [i f\r\ exalt\ri lacrimogene, constituie subiectul aces-
tui roman care, în linie camilpetrescian\, se hr\ne[te din analiza
maniacal\ a unui sentiment, a unor situa]ii de criz\ transcrise firesc,
necalofil, autentic. Lipsa de anvergur\ a acestei nara]iuni ]esute din
rememorarea unor tribula]ii sentimentale este pe deplin asumat\ ; un
motto din Ultima noapte de dragoste... explic\ op]iunea autoarei :

„… întîmpl\rile acestea… ast\zi cînd le scriu pe hîrtie, îmi dau seama, iar
[i iar, c\ tot ce povestesc nu are importan]\ decît pentru mine, c\ nici nu
are poate sens s\ fie povestite. Pentru mine îns\, care nu tr\iesc decît o
singur\ dat\ în desf\[urarea lumii, ele au însemnat mai mult decît
r\zboaiele pentru cucerirea Chinei, decît [irurile de dinastii egiptene,
decît ciocnirile de a[tri în necuprins”.

În postura unei Doamne T, Ani[oara Odeanu î[i fic]ionalizeaz\


propria-i biografie [i, prin aceasta, pune în practic\ ceea ce „maestrul”
a teoretizat doar : fidela suprapunere a faptului tr\it [i a faptului roma-
nesc. În vreme ce în proza lui Camil Petrescu principiul transcrierii
cvasi-mimetice a experien]elor biografice e o pur\ conven]ie – c\ci nu
confesiunea autorului se a[terne pe hîrtie, ci confesiunea persona-
jului narator –, în romanele interbelice ale Ani[oarei Odeanu (dar [i
în c\r]ile celorlalte dou\ Doamne T descoperite [i încurajate de Camil –
Lucia Demetrius în Tinere]e [i Cella Serghi în Pînza de p\ianjen) auto-
biografia se v\de[te nu numai un filon de inspira]ie între altele, ci
furnizorul cvasi-exclusiv al materialului epic ; ne afl\m a[adar în
proximitatea unui grad zero al fic]ionaliz\rii realului. Autoarea este,
pîn\ la un punct, un Grigore L\custeanu (alt\ „descoperire” a anti-
calofilului Camil Petrescu !), dar un Grigore L\custeanu deloc inocent,
care, înzestrat cu con[tiin]\ scriptural\ [i cu stil, inten]ioneaz\ s\
transforme în literatur\ însu[i faptul de a-[i povesti via]a.
Aceast\ manier\ („autenticist\”) de a scrie roman se va fi datorînd
nu doar influen]ei hot\rîtoare a autorului Ultimei nop]i..., dar [i
influen]ei mediate de lectura prozei unor scriitori din genera]ia tîn\r\,
pe care Ani[oara Odeanu îi percepe ca afíni [i, simultan, ca modele
de nedep\[it. E vorba de Mircea Eliade [i de Mihail Sebastian. Cu
primul împ\rt\[e[te un gen de franche]e cinic\ a (auto)m\rturisirii, o

1. Editura Cultura Na]ional\.

241
Bianca Bur]a-Cernat

atitudine ostentativ paradoxal\, anumite tendin]e anarhice, pl\cerea


de a-l epata pe burghez [i, nu în ultimul rînd, obsesia central\ a
c\ut\rii [i a edific\rii de sine. „Mircea Eliade a fost singura perma-
nen]\ a vie]ii mele din ultimii zece ani”, se va confesa scriitoarea în
1942, în preambulul unui interviu luat liderului simbolic al tinerei
genera]ii.

„Fiecare dintre noi (...) ne g\sim, din timp în timp, coresponden]e în cîte
o carte, în cîte un scriitor. Fiecare corespunde unui anumit punct al
evolu]iei noastre, apoi trecem mai departe, dep\[indu-le. A[a am dep\[it
o mul]ime de opere [i de scriitori. Uite, azi nu-mi mai pot l\muri cum am
fost entuziasmat\ de Pan al lui Knut Hamsun, care totu[i la 18 ani mi-a
fost o carte de c\p\tîi. {i atîtea altele ! Pe Mircea Eliade nu l-am dep\[it
niciodat\. De la Întoarcerea din Rai care a fost întîia sa carte pe care am
citit-o (de[i ap\ruser\ mai înainte Isabel [i apele diavolului [i Maitreyi),
pîn\ la Fragmentarium pe care o r\sfoiesc mereu [i mereu [i de care m\
ata[ez, pe zi ce trece, mai mult”1.

Cît despre Sebastian, de acesta o apropie un gust al nostalgiei [i al


lirismului ce impregneaz\ subtil „proza” cotidian\ (citind C\l\tor…
nu po]i s\ nu te gînde[ti la Accidentul sau la Ora[ul cu salcîmi) ; [i,
dac\ îndr\znim s\ facem o compara]ie cu De dou\ mii de ani – o carte
atît de diferit\ totu[i, ca tematic\, de al doilea roman al Ani[oarei
Odeanu ! –, carte pe care scriitoarea o pomene[te mereu între preferin-
]ele ei, se impune de la sine observa]ia c\ [i C\l\tor din noaptea de
Ajun [i romanul lui Sebastian se revendic\ de la formula prozei
autobiografiste, edificate pe principiul (în vog\ [i acum, în anii 2000)
echivalen]ei aproape perfecte dintre autor [i naratorul-personaj pe
care îl deleag\ în text. Romanul Ani[oarei Odeanu avea, de altfel, în
varianta manuscris\ dou\ motto-uri din De dou\ mii de ani, la care –
noteaz\ Sebastian în jurnalul s\u – autoarea s-a v\zut nevoit\ s\
renun]e dintr-un capriciu al lui Camil Petrescu :

„Ani[oara Odeanu îmi trimite romanul ei : «O carte care ar fi trebuit s\


aib\ cel pu]in zece motouri din De dou\ mii de ani». În realitate, manu-
scrisul ei cuprindea, e drept, nu zece, dar dou\ motouri. A trebuit îns\ s\
le suprime dup\ cererea lui Camil. «Nu e bine s\ fie prea multe motouri» –
zicea el. Într-adev\r, unul ajunge – mai ales c\ e din Ultima noapte... Delicios,
Camil...”2.

C\l\tor din noaptea de Ajun mizeaz\, ca [i cartea de debut a


autoarei, pe o partitur\ a nota]iei obstinate, a în[iruirii (aparent)

1. Ani[oara Odeanu, „Un drum de poveste, cu Mircea Eliade”, în Via]a, an. II


(1942), 27 iulie, nr. 485, p. 2, reluat în Dosarul Eliade, vol. III, Elogii [i acuze
(1928-1944), Cuvînt înainte [i culegere de texte de Mircea Handoca, Ed.
Curtea Veche, Bucure[ti, 2000, pp. 215-224.
2. Mihail Sebastian, Jurnal (1935-1944), ed. Cit., p. 101.

242
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

dezordonate de am\nunte banal-realiste, pitore[ti ori de atmosfer\,


fotografiate automat/mecanic de un ochi plictisit, debusolat. Proce-
deul mascheaz\ – [i de aceast\ dat\ – neîncrederea eroinei, a nara-
toarei [i a autoarei în posibilitatea unui sens unitar al lumii. Obsesia
rat\rii [i a mor]ii fac inutil\ angajarea eroinei într-o poveste a autoedi-
fic\rii de sine. Sceptic\, bîntuit\ de gîndul c\ nimic nou nu e posibil în
lume, c\ totul se repet\ monoton, obositor, sim]indu-se „ca un bolnav
care nu [tie ce boal\ are”, Olga tr\ie[te aproape la voia întîmpl\rii,
abulic, într-un orizont incert, entuziasmele ei sînt doar rezultatul
încerc\rii de a-[i umple timpul cu ceva. Iubirea pentru Peter nu-i, de
altfel, mai mult decît efectul autoiluzion\rii [i al dorin]ei de a sc\pa,
m\car pentru o vreme, de plictiseal\. În foru-i l\untric, n-a fost
niciodat\ fascinat\ de acest postadolescent prea fragil [i prea r\sf\]at,
pe care îl taxeaz\ ca egoist [i infatuat („mi-a spus c\ a avut la Trinity
College camera lui Lord Byron, a[a, numai din vanitatea de a o
spune”1 ), îns\ îi cedeaz\ indiferent, f\r\ participare, dar [i f\r\ p\reri
de r\u. Scena ced\rii – care a de[teptat ironia grosier\ a unor jurna-
li[ti (Neagu R\dulescu noteaz\ : „Ani[oara Odeanu e singura noastr\
scriitoare care î[i poveste[te, într-unul dintre romanele sale, întîia ei
noapte de dragoste”) – e sugerat\ pudic, eufemizat\, ceea ce o intere-
seaz\ pe eroina-naratoare fiind de fapt descrierea aceleia[i pregnante
senza]ii de plictis, de inutilitate care îi înso]e[te fiecare pas, fiecare
gest, fiecare episod – important sau neimportant – din biografia-i
nespectaculoas\.
Eroina î[i poveste[te experien]a cu o deta[are perfect\, în general
pe un ton sec, rece (doar din cînd în cînd infuzat de tres\riri de emo]ie
repede reprimate), menit s\ constate – din nou – insignifian]a lucru-
rilor. De remarcat c\ în cele dou\ romane ale Ani[oarei Odeanu
momentele de plictis sau de dezam\gire func]ioneaz\ ca declan[atori
ai [uvoiului de imagini, de detalii, de nota]ii. Nota]ii f\r\ o leg\tur\
aparent\ cu scena/întîmplarea ce le-a precedat. O camer\ de filmat
porne[te brusc, automat s\ înregistreze imagini voit indiferente :
acesta este principiul de construc]ie al nara]iunii din C\l\tor din
noaptea de Ajun. O scen\ de punere în abis plasat\ pe la începutul
c\r]ii eviden]iaz\ abil acest principiu al capt\rii cinematografice a
realit\]ii ; nara]iunea face o bucl\ autoreferen]ial\ ce-i ofer\ cititorului
posibilitatea de a vedea în clar „tehnologia” nu tocmai sofisticat\ dar
destul de ingenioas\ a textului : la un cinematograf din Grenoble,
Olga [i Peter urm\resc o adaptare francez\ a romanului lui Colette,
Chéri, „sobru, foarte intelectualizat, cu decoruri geometrice în cenu-
[iu, alb [i negru. (Sim]i c\ nici în realitate nu erau alte culori)”.
Filmul ruleaz\ de fapt simbolic, în avans, povestea capricioas\, ten-
sionat\, cenu[ie a celor doi :

1. Ani[oara Odeanu, Într-un c\min de domni[oare. C\l\tor din noaptea de Ajun,


ed. cit., p. 245.

243
Bianca Bur]a-Cernat

„Peter [i-a pus ochelarii ; nu vorbim ; exclam\ doar de cîteva ori, privin-
du-m\ : «Ce atmosfer\ !». Peter mi-e indiferent [i nu doresc nimic, privesc
doar filmul, atent\, f\r\ nici un fel de nostalgie. Eroina e singur\ pe malul
unei m\ri nordice de unde pleac\ vapoare mari negre în zorii unei zile cu
cea]\ groas\. P\[e[te foarte rar. Poart\ un fetru b\rb\tesc, pantofi cu crep
[i un taieur cenu[iu. Nu se vede decît înaintarea lent\ a siluete negre ;
fiecare pas cade greu, definitiv. Un vapor fluier\ r\gu[it de plecare. (...)
{i totu[i e mai frumoas\ plecarea asta decît orice scen\ de dragoste...”.

Permanenta veghe a ochiului naratorial asimilabil unei camere de


filmat confer\ dinamism unei nara]iuni care, în absen]a eposului, ar
fi riscat s\ lîncezeasc\. Dinamismul descrierii se muleaz\ adecvat pe
ve[nica agita]ie a eroinei, a c\rei principal\ ocupa]ie pare a fi aceea
de a face [i de a desface bagaje, mereu pe drum, mereu cu gîndul la
un nou voiaj. Olga [i Peter î[i consum\ dragostea lipsit\ de orice
orizont în decoruri mereu schimbate, î[i plimb\ iluziile prin Alpi sau
la Spindlermüle, la Grenoble sau Götingen, pe drumuri survolate de
„bufni]e grele [i negre”, la Marea Baltic\ sau la munte – la Ober Gurgl –
în Austria. Tr\iesc sub semnul provizoratului într-o lume cosmopo-
lit\, vesel\, sportiv\, indiferent\, într-o atmosfer\ de vacan]\ [i de
lini[te prevestitoare de cataclisme. În preumbl\rile lor pe drumurile
Germaniei cei doi întîlnesc patrule de na]ional-sociali[ti organizînd
exerci]ii nocturne, lumea întreag\ se precipit\ („jurnalele aduceau
[tiri alarmante despre situa]ia politic\ din Germania. Se vorbea de
un eventual r\zboi civili”), euforia anun]\ dezastrul, Peter însu[i se
preg\te[te s\ îmbrace uniforma g\rzii de fier. Istoria p\trunde discret
în romanul de dragoste al Ani[oarei Odeanu – roman al evaziunii, al
Vacan]ei, al C\l\toriei1. Decoruri felurite – naturale sau citadine,
sta]iuni, interioare burgheze, pensiuni, muzee, cafenele, castele gotice
etc. etc. –, decupaje cinematografice expresive, se succed într-un ritm
suficient de alert. În sta]iunea Uriage les Bains o orchestr\ în aer
liber cînt\ o uvertur\ din Tristan [i Isolda [i un vechi castel-muzeu
îmbr\cat în ieder\ [i în melancolie îi îmbie pe cei doi s\ reflecteze la
p\r\ginire [i moarte ; dup\ care filmul nostalgic se întrerupe brusc,
camera de filmat se mut\ asupra unui cadru ce contrasteaz\ frapant
cu scena anterioar\ : „un Rolls Royce frumos, gris-argent, ce gone[te
spre castel” [i „o fat\ în rochie modern\” înlocuiesc instantaneu ima-
ginea unui castel gotic devastat de timp [i a castelanelor impun\toare
din tablouri. Cartea Ani[oarei Odeanu e construit\ ingenios pe un
procedeu al alterna]ei secven]elor melancolic-contemplative cu stop-
-cadrele prozaice, al contrastului între vechi [i nou, între reverie [i
observa]ia lucid\, între poezie [i flash-back-ul cotidianist. Nesfîr[itele

1. Sugestii remarcabile pe aceast\ tem\ a Vacan]ei, a C\l\toriei [i a Ora[ului în


romanul românesc interbelic formuleaz\ Cornel Ungureanu în Ani[oara Odeanu,
contextul unor romane, un substan]ial studiu introductiv la volumul (deja
citat) ce con]ine cele dou\ romane interbelice ale autoarei.

244
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

trasee parcurse de Olga de la Grenoble la Bucure[ti, din Ardeal la


Götingen [.a.m.d. sînt descrise tacticos pe pagini întregi, cu îndelungi
opriri ale camerei de filmat prin g\ri de tranzit mici [i cenu[ii sau pe
peroane debordînd de bucuria mul]imii pestri]e de vilegiaturi[ti. Des-
crip]ia e întotdeauna agreabil\, niciodat\ o]ioas\, dinamizat\, cum
spuneam, de permanente schimb\ri/altern\ri de registru.
Discursul naratoarei-diariste oscileaz\ între înduio[are, lirism în-
l\crimat [i nota]ia seac\, autoironic\, ample d\ri de seam\ despre
c\l\torie [i despre traseul sentimentului instabil fa]\ de Peter alter-
neaz\ cu însemn\ri scurte, cu caden]\ de sentin]\ : „Cînd am plecat
spre Spindlermühle viscolea [i mi-a fost tot timpul frig în tren. {i mai
ales din Cehoslovacia, printre vagoanele de sportivi veseli, cu pulovere
[i [epci colorate, m\ sim]eam, în paltonul [i p\l\ria mea neagr\,
r\t\cit\ ca o cioar\”.
Impresia nevrozant\ [i aproape permanent\ a Olg\i este aceea de
depeizare, în orice loc, oricît de pitoresc, se simte ca o fiin]\ de prisos.
De aici [i necesitatea evaziunii în înregistrarea rece a unor detalii
exterioare, indiferente, de aici tendin]a centrifugal\ a unui discurs
axat pe proliferarea secven]elor secundare. Descrierea cvasi-desubiec-
tivizat\ (insolit\ în epoc\) a lumii, a oamenilor, a gesturilor, a obiec-
telor decurge din efortul naratoarei de a se înstr\ina de sine, de a
exersa privirea mecanic\, în gol, asem\n\toare camerei video. Obiec-
tivitatea cinematografic\ e aici nu atît rezultatul unei tehnici, nu atît
consecin]a unui artefact literar (cum se întîmpl\, mai tîrziu, în nara-
]iunea Noului Roman Francez sau, ca s\ r\mînem în familia scrii-
torilor b\n\]eni, în c\r]ile lui Sorin Titel sau ale lui Daniel Vighi), cît
reflexul frustr\rii afective a eroinei-naratoare. Un moment de evaziune
din sine în restaurantul g\rii din Lausanne :

„Îmi aduce ceaiul, cu rom, cu cornuri de un bej-cald, proasp\t. Nu pot


s\-l beau înc\ : e prea fierbinte.
În fa]a mea, sus pe perete, un ceas cu cadran rotund alb, în ram\ de
lemn maron, cu cifrele scrise cu negru. Ar\t\torul sare minutele dintr-o
mi[care. Timpul trece încet. În dreapta mea, în cel\lalt cap\t al restauran-
tului, e o nunt\. Mireasa, cu voal înc\, [i o mul]ime de femei [i b\rba]i
g\l\gio[i. Unul cu p\rul c\zut în form\ de breton, [i cu joben, se învîrte[te
în fa]a mesei ]inînd într-o mîn\ o sticl\ [i-n alta un pahar. Se mut\ mereu
de pe un picior pe cel\lalt. Are pantalonii strîm]i, încre]i]i ca o armonic\
pe picioarele sub]iri [i strîmbe. Î[i toarn\ vin, care curge pe lîng\ pahar
pe jos, exact a[a cum ar face un be]iv la teatru sau la cinematograf.
Altul se ridic\ s\ ]in\ un discurs, [i toat\ lumea îl prive[te la început cu
interes, apoi nu-l mai ascult\ nimeni. Oratorul se înc\p\]îneaz\, deve-
nind din ce în ce mai violent. Observ abia acum c\ e [i el beat. Cî]iva din
jurul lui îl silesc s\ se a[eze, el se zbate, gesticuleaz\, i se rupe mîneca
de la frac...”1

1. Ani[oara Odeanu, Într-un c\min de domni[oare. C\l\tor din noaptea de Ajun,


ed. cit., p. 274.

245
Bianca Bur]a-Cernat

Asemenea secven]e sînt destul de numeroase în C\l\tor din noaptea


de Ajun [i ele con]in o intui]ie a absurdului, a derul\rii mecanice a
vie]ii umane.
Romanul s-ar fi putut încheia cu refuzul familiei Krauss (familia
lui Peter) de a o accepta pe venetica, stîngacea [i dificila Olga [i cu
desp\r]irea inevitabil\, dup\ o ultim\ [i ratat\ vacan]\ de Anul Nou
petrecut\ la Innsbruck. Dar autoarea a sim]it nevoia s\ adauge aces-
tei istorii de dragoste – interesante prin refuzul melodramatimului [i
contaminarea cu absurdul – dou\ destul de ample capitole-epilog
(R\scruci [i Singur\tate) ce urm\resc „convalescen]a” sentimental\ a
Olg\i, revenit\ definitiv în ]ar\. Eroina încearc\ s\-[i uite e[ecul,
am\gindu-se o vreme cu flirturi [i cu tov\r\[ii superfciale, dar revine
mereu la vechile-i obsesii : mediocritatea, ratarea, monotonia exis-
ten]ei [i la concluzia c\ „voi fi [i eu unul dintre oamenii am\rî]i din
Bucure[tiul acesta mare, c\ din toat\ tinere]ea mea de acum nu va
mai r\mîne nimic”. Dup\ o tentativ\ de sinucidere, ca s\ scape de
h\r]uirea unui asemenea gînd imit\ „tipul de femeie-manechin pe
care eu (...) îl invidiam de atîta timp”. „Faci literatur\ proast\ cu tine,
drag\ Olga, [i-i p\cat”, o avertizeaz\ cineva. Introspec]ia atinge în
unele momente note acute, intui]ia psihologic\ e de mare fine]e, ca de
pild\ în acest pasaj despre angoasa îmb\trînirii :

„Încercam uneori senza]ia curioas\ c\ sînt foarte b\trîn\. Nu m\ imagi-


nam c\ sînt îmb\trînit\ fizic, dar m\ sim]eam devenind ca lucrurile vechi
[i pr\fuite din case, ca un pian cu coad\, de exemplu, pe care sunt
fotografii de rude de mult moarte sau îmb\trînite, în rame de bronz cu
îngera[i, [i buchete primite de domni[oara de alt\dat\ de ziua ono-
mastic\, pe care, de cîte ori se face cur\]enie, le strînge cu grij\ s\ nu se
prefac\ în praf”.

Pîn\ la urm\, instinctul de conservare trimf\ [i romanul sfîr[e[te


într-o tonalitate oarecum optimist\, cu o Olg\ revigorat\ [i hot\rît\
s\-[i apere tinere]ea „cu pumnii strîn[i [i din]ii încle[ta]i”.
Olga seam\n\ foarte bine cu scriitoarea care a pl\smuit-o, iar
episodul desp\r]irii de Hans (prototipul lui Peter) e relatat de... Doina
Peteanu în cîteva scrisori c\tre Cella Serghi în aceea[i manier\ a
nota]iilor eroinei din C\l\tor... „Am tr\it totu[i o via]\ foarte «literar\»”,
se autoironizeaz\ scriitoarea într-o epistol\. Înainte de a pleca la
Berlin pentru a mai încerca o ultim\ reconciliere cu orgoliosul june
neam], Ani[oara Odeanu îi las\ prietenei manuscrisul romanului, cu
rug\mintea de a-l da mai departe lui Camil Petrescu. Autoarea se
arat\ oarecum nemul]umit\ de modul cum a scris începutul roma-
nului [i de fragmentarismul nara]iunii, dar lini[tit\ c\ a încheiat o
carte în care s-a implicat total, corporal aproape.

„{i manuscrisul acesta nu trebuie s\ se piard\. N-am nici o copie dup\


el – [i-i strîns\-n el toat\ via]a mea, tot ce ar putea s\ r\mîn\ dup\ mine”.

246
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

„Cartea am scris-o. Dup\ asta s-ar putea s\-mi însu[esc o tehnic\ mai
bun\ [i s\ scriu romane impecabile. Dar carte scris\ cu sînge [i cu suflet
ca asta n-am s\ mai scriu. Nu se mai poate, Cella. Am început s\ privesc
lucrurile altfel, nu mai am reac]iile acelea spontane, emotivitatea aceea
pur\. Totul se repet\ [i reac]ionez din ce în ce mai dup\ [ablon”1.

Pentru Cornel Ungureanu, „C\l\tor din Noaptea de Ajun, carte ce


transcrie un e[ec sentimental, e un e[ec literar”. Nu orice fel de e[ec
îns\, nu un e[ec neinteresant, ci acela al unui autor/al unei autoare
cu reale disponibilit\]i pentru literatura de anvergur\. E vorba de
pierderea unui „pariu cu o miz\ important\ de care, neîndoios, nici
autoarea nu [i-a dat seama : aceea de a fi unul dintre reperele roma-
nului românesc modern”2.
Riscînd s\ plusez, a[ zice totu[i c\ [i critica de întîmpinare [i-a
avut partea sa de „vin\” pentru faptul c\ scriitoarea a nesocotit
poten]ialul de inova]ie nu tocmai neînsemnat pe care îl con]ineau
Într-un c\min de domni[oare [i C\l\tor din Noaptea de Ajun, renun]înd
s\-l valorifice, la un alt nivel, pe mai departe, renun]înd de fapt
pentru mult\ vreme chiar la abordarea speciei romane[ti. Cronicarii
celor dou\ romane au amendat sistematic tocmai ineditul tehnicii
narative, au luat drept deficien]\ de construc]ie ceea ce era, în reali-
tate, o intui]ie a unui nou mod de a descrie lumea. C\ci, chiar dac\
nu e o con[tiin]\ teoretic\ ([i cî]i dintre prozatorii no[tri interbelici, cu
excep]ia lui Camil Petrescu, a lui Eliade sau a lui G. C\linescu, au
voca]ie teoretic\ ? !...), Ani[oara Odeanu este f\r\ doar [i poate o
scriitoare cu con[tiin]\ estetic\. Aproape to]i comentatorii, inclusiv
aceia care se pronun]\ favorabil, denun]\, ca Pompiliu Constanti-
nescu, „excesul de nota]ie a am\nuntului”, de unde ar decurge un
„subiectivism exagerat, în sensul de inaptitudine de a se ridica la
general [i la simbolic”3. (C\ e vorba de un refuz programatic al gene-
ralului [i al faptului semnificativ, [i nu de o „inaptitudine”, am ar\tat
deja.) Izabela Sadoveanu taxeaz\ extrem de dur „a[a zisul stil al
c\r]ii, cu expresii de reportaj de gazet\ telegraf, care-]i macin\ nervii
ca ]\c\nitul unei ma[ini de scris, hodorogit\ [i de sistem vechi”4.
Ovidiu Papadima e reductiv [i tenden]ios : „Aceast\ literatur\ e a unei
fete care în primul rînd e atent\ la felul cum se îmbrac\ ea [i cealalt\
lume. {i noteaz\ totul con[tiincios. Nu e o manie care s\ fac\ din ea
un tip. Nu e un snobism care s\ o duc\ mai tîrziu, în povestire, la
c\in]e [i autoironiz\ri. Nu, autoarea, foarte serios [i normal, se admir\
[i în scrisul ei, ca orice femeie în oglind\”5.

1. Scrisoare datat\ 18 mai 1936, de reg\sit la Gheorghe Luchescu, op. cit.,


pp. 163-165.
2. Cornel Ungureanu, Contextul operei, ed cit., p. 214 [i urm.
3. Pompiliu Constantinescu, în Vremea, an. X, nr. 471, 17 ianuarie 1937, p. 4.
4. Izabela Sadoveanu, „Ani[oara Odeanu, «C\l\tor din noaptea de Ajun»”, în
Adev\rul literar [i artistic, an XVIII, nr. 849, dum. 14 martie 1937, p. 16.
5. Ovidiu Papadima, în Gândirea, an. XVI, 1937, nr. 2, pp. 90-92.

247
Bianca Bur]a-Cernat

Declarîndu-se „exasperat” de obsesia autoarei pentru nota]ia am\-


nun]it\, Scarlat Stru]eanu proclam\ metaforic : C\l\tor din Noaptea
de Ajun nu este decît o „halucinant\ rostogolire de nimicuri pe cel
mai banal rîu al unei vie]i ce curge uniform între maluri dezolante” 1.
În afar\ de acest aparent defect al aglomer\rii de detalii anodine,
indicat de toat\ lumea, Eugen Ionescu mai descoper\ un „cusur” :
„excesul de r\ceal\”, trecînd pripit peste tîlcul acelor secven]e de
nara]iune în care privirea naratoarei este substituit\ parc\ de ochiul
„rece”, obiectiv al unei camere de filmat. Totu[i, Eugen Ionescu apre-
ciaz\ la autoarea romanului C\l\tor din Noaptea de Ajun „luciditatea,
posibilitatea ei de a se desp\r]i de sine îns\[i, autoironia [i stilul
simplu, precis, lipsit de ornamenta]ia celor ce vor s\ scrie frumos [i
poetic”, calit\]i ce „o a[az\ pe Ani[oara Odeanu printre cei mai buni
anali[ti ai psihologiei dragostei [i tinere]ii de la noi”. Cu precizarea
suplimentar\ : „Domni[oara Ani[oara Odeanu se deosebe[te de scrii-
torii no[tri amoro[i, care pun, întotdeauna, coitul în primul plan de
interes al c\r]ii [i chiar pe toate planurile. De asemeni, trebuie, spre
lauda ei, s-o deosebim de amoreza]ii [i amorezatele noastre literare
care le[in\, în mod genial sau nu, de zece ori pe pagin\” 2.
Comentariile cele mai comprehensive ([i totodat\ cele mai aplicate,
cele mai analitice) apar]in celor doi scriitori afíni Ani[oarei Odeanu :
Camil Petrescu3 [i Mihail Sebastian4. F\r\ s\ se lanseze în elogii
dispropor]ionate, ei scot în eviden]\ plusurile c\r]ii, insolitul unei
strategii narative. Atuul acestei autoare este, dup\ Camil Petrescu, „o
neobi[nuit\ putere pur descriptiv\”, „un soi de pointilism intuitiv, ca
s\ amintim de acea tehnic\ pictural\ în care formele, volumele [i
culorile sînt realizate din puncte cu penelul” : „E o prezentare direct\,
nud\, o ignorare a «artefactelor», un profund dispre], prezent, de[i ne-
m\rturisit, pentru orice soiuri de literaturizare de prost gust. Autoarea
nu explic\ niciodat\ nimic, nu comenteaz\, nu ia atitudine (...) Totul
e de o simplitate [i de o veracitate care seam\n\ cu începutul lucrurilor”.

V.5.5. Angajamente... nu doar literare : un episod


din „aventura” legionar\

Urm\torul roman, Ani[oara Odeanu îl va publica abia peste treizeci


de ani. Neîncrez\toare în capacitatea sa de a construi pe spa]ii epice
ample, se va mul]umi s\-[i exercite virtu]ile poetice (în Fata lui
Codru-Împ\rat, 1939, Moartea în cetate [i Noaptea crea]iei, 1943) sau
se va deda experimentului prozastic de mai mic\ anvergur\ – de[i în

1. Scarlat Stru]eanu, în Ramuri, an. XXIX, aprilie 1937, nr. 4, pp. 241-245.
2. Eugen Ionescu, în Facla, an. XV, 1937, nr. 1822, p.1.
3. Camil Petrescu, „Note despre romanul feminin”, în Revista Funda]iilor Regale,
an IV, februarie 1937, nr. 2, pp. 400-402.
4. Mihail Sebastian, în Reporter, an. V, nr. 4, 24 ianuarie 1937, p. 2.

248
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

mod evident inteligent [i insolit – în Ciudata via]\ a poetului (1942).


Din ’36 pîn\ prin ’43 se risipe[te, în parte din necesitatea de a-[i
asigura traiul de zi cu zi, într-o publicistic\ asidu\, de bun\ calitate
dar cronofag\. Tîn\ra scriitoare îi vorbe[te la un moment dat lui
Camil Petrescu, într-o scrisoare, despre nevoia ei de a ob]ine „o
independen]\ material\ absolut\” cî[tigat\ prin avocatur\. „Din asta
ar decurge posibilitatea de a avea un interior al meu – refugiu –, în
care s\ m\ reg\sesc, s\-mi strîng lucrurile (c\r]i etc.) (...)”1. Iar Cellei
Serghi i se confeseaz\ despre interminabilele discu]ii cu p\rin]ii, care
ar fi vrut s\ o vad\ reîntoars\ la Lugoj, departe de boema bucure[-
tean\ : „Visul tatei era s\ devin profesoar\ [i gospodin\. Îmi g\sise un
so], profesor de caligrafie [i desen. Avem la Lugoj cas\ cu livad\,
gr\din\ [i tot ce trebuie”2. Tîn\ra refuz\ s\ se conformeze „idealului”
patern, o via]\ lini[tit\ [i casnic\, implicit anonimizant\, e tot ce
poate fi mai potrivnic firii ei dinamice, nesupuse ; ironia destinului
face ca tocmai spre un asemenea trai, abhorat ca burghez [i mediocru,
s\ se îndrepte, fatal, Doina Peteanu dup\ 1945... Pîn\ atunci îns\ ea
gust\ din plin bucuria de a tr\i liber\ [i insubordonat\.
O vreme, din 1936 pîn\ în perioada guvernului Goga-Cuza – dedu-
cem din m\rturisirile autoarei –, activeaz\ ca avocat în baroul de
Ilfov. Locuie[te (împreun\ cu prietena sa cea mai bun\, pictori]a Nina
Batali), î[i aminte[te {tefan Baciu 3, în centrul Bucure[tiului, într-o
garsonier\ cochet\ din blocul Assan, unde îi prime[te – cu „excelente
cafele turce[ti” – pe numero[ii s\i prieteni. O viziteaz\ frecvent colegii
de la Universul literar (unde lucreaz\ ca redactor) – Traian Lalescu,
Victor Popescu, Mihai Niculescu –, poe]ii Emil Botta, {tefan Baciu,
Horia Stamatu, Eugen Jebeleanu (care îi aduce uneori pe St. Roll, pe
Cicerone Theodorescu sau pe Radu Boureanu), pictorii Maria Droc,
Dumitru Anastasescu, Grete Munteanu, filosoful Petre }u]ea, Paul
Sterian împreun\ cu economistul Mihai Niculescu [i desigur mul]i
al]ii. Sînt anii în care scriitoarea se deschide unui adev\rat cult al
prieteniei. E foarte popular\ în cercurile literare ale tinerilor, particip\
la [ez\tori, colind\ redac]iile revistelor, ia interviuri, scrie articole
(colaboreaz\ la Cuvîntul, Seara, Revista Funda]iilor Regale, Curentul
magazin, Ecoul, Universul literar [i la cîteva publica]ii b\n\]ene),
într-o stare de perpetuu neastîmp\r. Literatur\ nu prea scrie, dar se
creeaz\ pe sine ca „personaj” al lumii literare. O atrage boema, îi
place s\ [ocheze ; în leg\tur\ cu asta Ion Th. Ilea poveste[te o întîm-
plare foarte savuroas\ petrecut\ pe la sfîr[itul anilor ’30 : Ani[oara
Odeanu, care nu ocole[te amici]ia cu poe]i „zdren]\ro[i” precum Artur
En\[escu sau Ion Th. Ilea, îi g\se[te într-o zi pe cei doi, alcooliza]i [i

1. Scrisori c\tre Camil Petrescu, ed. cit., p. 128.


2. Cella Serghi, Pe firul de p\ianjen al memoriei, Editura Porus M, ed. a II-a
(definitiv\) îngrijit\ de Corneliu Popescu, Bucure[ti, 1991, p. 129.
3. {tefan Baciu, op. cit.

249
Bianca Bur]a-Cernat

f\r\ un sfan], la „Caraiman”, un restaurant de pe Cîmpineanu, [i, pus\


pe [otii, îi invit\ la un local foarte elegant de pe {oseaua Kisseleff, la
„Pesc\ru[”, unde, cu aere de grande dame des\vîr[it\, îi oblig\ pe
chelneri s\-i serveasc\ pe ciuda]ii s\i prieteni ca pe ni[te domni de
mare clas\. „R\sf\]ata Bucure[tiului între cei doi «vagabonzi», într-un
local de elit\. Protipendada – rentierii [i tîrîie-brîu, juc\torii de burs\
[i trîntorii lustrui]i – priveau consterna]i apari]ia noastr\”1. Ion Th.
Ilea [i-o aminte[te pe Ani[oara Odeanu „prietenoas\ [i atent\”, „o
povestitoare neîntrecut\”, „permanent neastîmp\rat\ l\untric” :

„Te frapa printr-o ]inut\ vestimentar\ cochet\, nedispre]uind uneori


chiar frivolitatea, [i printr-o frumuse]e distins\. Ochii mari, copil\ro[i,
amintindu-]i desenele lui Tonitza, gura arcuit\ de buzele care te îndem-
nau s\-i ghice[ti senzualitatea, vorba domoal\ [i mîinile catifelate ca ale
unei p\pu[i”.

Pavel Bellu, îndr\gostit discret, o descrie ca pe „fiin]a fragil\,


fermec\toare” [i în acela[i timp ca pe „lugojeanca oache[\, cu nasul
u[or s\ltat a s\lb\ticie [i tupeu” – un... „Gide feminin”.

„Prietenia mea cu Doina a început în ianuarie 1940. Cînd a venit la


Timi[oara, cu acel grup de la Universul literar, n-am re]inut decît fiin]a
spiritual\, din platin\, a lui Dan Botta [i f\ptura fluid\, feminin\, a
Ani[oarei Odeanu. Nu m-a re]inut, dup\ [ez\toare, nici gui]atul isteric al
paharelor, nici defini]iile alandala despre poezie. Ci dansul Ani[oarei –
balerin\ imponderabil\, curtat\ de to]i. Trestia neagr\. Împ\r\ti]\ a
gra]iei”2.

Prin 1942 Mircea Eliade, pe care Ani[oara îl viziteaz\ ca s\-i ia un


interviu, observ\ : „este extraordinar cum nu te-ai schimbat. Spu-
ne-mi, cum faci ca s\ r\mîi pe loc ?”. R\spunsul e o excelent\ auto-
caracterizare : „Poate pentru c\ nu prind r\d\cini nic\ieri”3.
O privire feminin\, deloc fascinat\, mali]ioas\ chiar, ca aceea a
prietenei Cella Serghi înregistreaz\, dimpotriv\, cu o satisfac]ie nedi-
simulat\, imperfec]iuni ale chipului [i ale caracterului Ani[oarei
Odeanu. Poate [i pentru c\ „maestrul” Camil Petrescu o irit\ pe
orgolioasa ([i naiva) Cella Serghi, dîndu-i-o tot timpul ca exemplu de
]inut\ [i de talent pe autoarea C\minului de domni[oare.

„Camil îi spunea Any Ondra. Dar fotografia de pe coperta micului ei


roman, abia ap\rut, nu sem\na deloc cu a celebrei actri]e de cinema,
care dansa [i cînta în comedii muzicale de mare succes. Tuns\ b\ie]e[te,

1. Ion Th. Ilea, M\rturisirile unui anonim, Editura Cartea Româneasc\, Bucure[ti,
1974, pp. 137-143.
2. Pavel Bellu, „Ani[oara Odeanu – trestia neagr\. Portrete în lemn”, în Orizont,
an XXIII, nr. 39, 2 oct. 1981, p. 4-5.
3. Ani[oara Odeanu, „Un drum de poveste, cu Mircea Eliade”, art. cit.

250
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

cu fruntea luminoas\, cu ochii dep\rta]i, coborînd spre tîmple, tra[i


parc\ de greutatea genelor mai lungi în extremit\]i, cu gura bosumflat\
[i col]urile c\zute, p\rea mai curînd un copil sup\rat”.
„M\ zgîria [i indiscre]ia [i inexplicabila intimitate [i nasul ei prea mare [i
în vînt, care n-o împiedica s\ fie frumoas\”1.

O adversitate greu de st\pînit chiar [i peste ani o face pe Cella


Serghi s\-[i încondeieze „prietena” : în Pe firul de p\ianjen al memoriei
Ani[oara Odeanu ni se înf\]i[eaz\ ca o fiin]\ cinic\, egoist\, capri-
cioas\, indiscret\, obositor de locvace, oportunist\ ; la o mas\ luat\
la Cap[a cu Sebastian, Camil Petrescu [i Al. Rosetti, pe atunci director
al Editurii Cultura Na]ional\, tîn\ra [i „înfumurata” scriitoare ar fi
vorbit tot timpul – poveste[te inflamat\ Cella Serghi – exclusiv despre
romanul pe care tocmai se preg\tea s\-l încheie, C\l\tor din noaptea
de Ajun, în inten]ia de a-l seduce pe editor... De fapt, nici o figur\
feminin\ important\ a epocii nu beneficiaz\ de simpatia Cellei Serghi,
din ale c\rei consemn\ri memorialistice nu lipsesc m\runtele misti-
fic\ri [i procesele de inten]ie.
E posibil, apoi, ca evocarea p\tima[\ pe care i-o face autoarea
Pînzei de p\ianjen Ani[oarei Odeanu s\ se datoreze (dincolo de invidie
[i de m\runta ranchiun\) unei divergen]e a op]iunilor politice : stîn-
gista Cella Serghi se va fi sim]it lezat\ – mai ales dat\ fiind originea sa
evreiasc\ – de atitudinea f\]i[ pro-legionar\ a prietenei, care [i-ar fi
a[ezat pe birou, în mod ostentativ, citim în Pe firul de p\ianjen al
memoriei, fotografia C\pitanului... Ani[oara Odeanu semneaz\ în
publica]ii ca Porunca vremii sau Cuvântul articole despre spiritul
mi[c\rii legionare ; scrie chiar [i o bro[ur\ prolegionar\ comandat\
de Ministerul Propagandei. Curioas\ op]iune, cu atît mai curioas\ cu
cît ea e asumat\ de o veche fidel\ a cercului de la Adev\rul literar ! Ce
o va fi determinat pe Ani[oara Odeanu s\ se reorienteze ? Poate absen]a
unei concep]ii coerente asupra politicului, poate un entuziasm naiv,
stimulat de marasmul epocii, poate influen]a (activat\ subliminal a)
iubitului neam] care a îmbr\cat uniforma de ofi]er SS, poate o fun-
ciar\ labilitate. Peste cî]iva ani (în 1945) se va dezvinov\]i stîngaci :

„…îmi dau seama în ce m\sur\ nu aveam habar de politic\, de fascism,


democra]ie sau comunism, [i cît de improprii erau termenii de na]io-
nalism, interna]ionalism [i democra]ie pe care îi încurcam (...). Nu mai
vorbesc c\ socoteam extrema dreapt\ foarte aproape de extrema stîng\,
ca fiind amîndou\ antiburgheze [i anticapitaliste”2.

„Petele” sale legioanare o fac indezirabil\ la Via]a 3, unde lucreaz\


aproape doi ani (între 1941 [i 1943) [i de unde e concediat\, în ciuda

1. Cella Serghi, op. cit., p. 125-148.


2. Scrisori c\tre Camil Petrescu, ed. cit., p. 135.
3. Articolele publicate de aceast\ autoare în Via]a au fost antologate în volumul :
Doina PETEANU (Ani[oara ODEANU), Publicistic\ la „Via]a”, Editori Eugen

251
Bianca Bur]a-Cernat

faptului c\ e un redactor important al publica]iei, chiar în perioada în


care se îmboln\ve[te grav : „am crezut proste[te în generozitatea lui
Rebreanu ca în cur\]ia sufleteasc\ a celor de la Serviciul gazetelor –
care au în]eles s\ m\ lase pe drumuri în timpul pleureziei” (i se plînge
într-o scrisoare lui Camil Petrescu).
Articolele publicate de aceast\ autoare în Via]a, la pagina de cul-
tur\, semnate cu numele adev\rat, Doina Peteanu, nu mai sînt,
precum acelea din Cuvântul, pledoarii explicite în favoarea spiritului
legionar. Dup\ rebeliunea legionar\ [i reprimarea ei de c\tre Anto-
nescu, tîn\ra [i combativa scriitoare î[i cenzureaz\ întrucîtva entu-
ziasmul prolegionar. Profesiunile de credin]\ se las\ îns\ citite printre
rînduri. {i, de fapt, acestea nu sînt în dezacord nici cu orientarea
publica]iei, nici cu politica oficial\ a Statului.
Doina Peteanu scrie pentru Via]a recenzii, articole despre teatru [i
film, despre expozi]ii de pictur\, reportaje din lumea cultural\, mici
eseuri, comentarii pe marginea unor articole din presa literar\, uneori
fragmente de proz\. Îi intervieveaz\ – uneori într-un mod mai pu]in
conven]ional – pe Camil Petrescu, Mircea Eliade, Alexandru Zirra,
Henriette Yvonne Stahl, Victor Ion Popa, Lucian Blaga sau Sextil
Pu[cariu. În mai multe articole face considera]ii despre poezia moder-
nist\ [i se r\zboie[te cu iner]iile cititorului mediu, opac fa]\ de
subtilit\]ile poeziei. Sau face observa]ii mai pu]in reveren]ioase cu
privire la opacitatea criticii ori, mai bine zis, a criticilor literari.
Gloseaz\ în marginea autori prefera]i – Cervantes, Dostoievski, Gide,
I.L.Caragiale –, asupra c\rora revine constant sau speculeaz\ asupra
literaturii române a urm\toarelor decenii. Se mir\ c\ a disp\rut
obiceiul de a colec]iona reviste [i se întreab\, în mai multe rînduri, de
ce românii citesc mai pu]in literatur\ autohton\. Scrie, de asemenea,
despre arta lecturii [i despre arta traducerii. Uneori, poate nu atît de
des cum ne-am a[tepta, atac\ tema „literaturii feminine” – cu deta[are
ironic\ [i niciodat\ cu vreo nuan]\ feminist\. Gustul format, pl\cerea
specula]iei, sprinteneala condeiului ies clar în eviden]\ în aceste
articole. F\r\ s\ aib\ „str\lucire”, nota]iile Ani[oarei Odeanu sînt,
f\r\ îndoial\, nu de pu]ine ori incitante.
O curioas\ contradic]ie de atitudine str\bate publicistica acestei
autoare : pe de o parte, iese la iveal\ o subtil\ în]elegere a gratuit\]ii
artei, pe de alt\ parte, o puternic\ înclina]ie spre arta (nu neap\rat
„tezist\”) cu accente na]ionaliste ori mesianice. Al\turi de temele pe
care le-am enumerat deja, reg\sim în articolele Doinei Peteanu, cu
aceea[i frecven]\, teme legate de „o viziune româneasc\ a lumii”.
Aprecieri cu privire la Nichifor Crainic [i la considera]iile acestuia despre
„sufletul românesc” sau cu privire la na]ionalismul lui A.C. Popovici
sînt vizibil empatice. Cînd are ocazia, se exprim\ critic la adresa

Beltechi [i Gheorghe Luchescu, Cuvînt înainte de Cornel Ungureanu, Editura


Orizonturi Universitare, Timi[oara, 2009.

252
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

„acelor intelectuali blaza]i care au adoptat o strîmb\tur\ de nas


caracteristic\ în fa]a a tot ce este românesc”. Un spa]iu amplu acord\
autoarea unor produc]iuni poetice ale unor autori necunoscu]i, eroi
pe frontul de Est, ca aviatorul Horia Agarici sau ca „un tîn\r camarad
al nostru”, Ciril Vîrnav : pledoariile autoarei pentru poezia modernist\
risc\ s\ fie astfel anulate... Undeva, Doina Peteanu scrie despre
„lumea nou\” a[teptat\ pentru sfîr[itul r\zboiului, odat\ cu victoria
armatei Führerului. În alt\ parte descrie cu entuziasm o expozi]ie de
gravur\ dedicat\ Mare[alului. Distruge cu crîncene ironii „acea anec-
dotic\ cu «teoria comunismului» în care unul accept\ s\ împart\ cu
cel\lalt tot ce nu avea”. Face elogiul r\zboiului antisovietic într-o
manier\ care ar fi putut s\ o coste mai mult chiar decît a costat-o.

V.5.6. Înainte de Ionesco. Absurdul existen]ei [i inutilitatea


Literaturii : Ciudata via]\ a poetului (1942)
În Ciudata via]\ a poetului 1 Ani[oara Odeanu pune în mi[care, cu
focuri de artificii [i giumbu[lucuri de clown pe jum\tate deprimat,
artileria u[oar\ a ironiei, ia cu asalt locul comun al literaturii, în
ambi]ia de a-l epata pe burghez. Autoarea se r\zboie[te parodic cu
miturile literaturii „mari”, pîndite de primejdia cli[eului, [i în primul
rînd cu cele optimiste, solar-inaugurale, de sorginte romantic\. A[a,
de pild\, mitul poetului halucinat [i demiurg sau mitul dragostei
ucig\toare. În anii ’40 e greu s\-]i mai p\strezi prea multe iluzii [i
imposibil s\ mai vezi lumea sub zodia absolutului. Ani[oara Odeanu
fusese, oricum, înc\ dinainte o sceptic\. În cele dou\ romane ale sale
din deceniul anterior, ea acuza deja, cum am v\zut, farsa mundan\,
absurdul, previzibilitatea de mecanism a gesturilor, a reac]iilor, a
vie]ilor umane în întregul lor, în fond, [i – nu în cele din urm\ –
artificialitatea literaturii. Ca atitudine fa]\ de starea de fapt [i totodat\
fa]\ de latura mistificatoare a literaturii, Ani[oara Odeanu se apropie –
în nuvelele din Ciudata via]\ a poetului – de viziunea demitizant\,
„ireveren]ioas\” [i profund mizantrop\ a tinerilor din grupul „Albatros”,
înscriindu-se totodat\ în linia literaturii absurdiste inaugurate la noi
de Urmuz [i de emulii acestuia (un George Ciprian sau un Grigore
Cugler). Cornel Ungureanu merge chiar mai departe [i o consider\ pe
Ani[oara Odeanu, prin acest volum de proze absurd-insolite, o înainte-
merg\toare a lui Eugen Ionescu.
Nu doar spiritul de frond\ sau gustul pentru [otii livre[ti, ci [i – în
mod esen]ial – interoga]ia obsedant\ vizînd rostul literaturii [i even-
tuala sa semnifica]ie în plan metafizic o înrudesc, de altfel, pe aceast\

1. Editura Munc\ [i Lumin\, Bucure[ti, 1942, Copert\ [i ilustra]ii de Petre


Grant ; republicat în 1975 la Editura Facla din Timi[oara, sub îngrijirea [i cu
o prefa]\ de Ion Oarc\su ; reluat în Domni[oara Lou [i trandafirul galben [anto-
logie], aceea[i editur\, 1985, edi]ie îngrijit\ [i prefa]at\ de Cornel Ungureanu

253
Bianca Bur]a-Cernat

scriitoare cu autorul eseurilor din Nu. {i la tîn\rul Eugen Ionescu [i


la Ani[oara Odeanu, ceea ce apare, la prima vedere, ca o simpl\
bufonerie juvenil\, ca parodie, fars\, demitizare insolent\ nu este
decît un prim nivel al unei specula]ii complexe în marginea raportului
dintre literatur\, existen]a mundan\ [i un transcendent problematic.
La amîndoi citim lucruri foarte asem\n\toare despre spectacolul nu
de pu]ine ori grotesc al lumii literare, despre re]eta [i pre]ul succe-
sului literar, despre critic [i despre public, despre autorul-marionet\
a hazardului, despre trucurile cli[eizate ale literaturii [.a. Nu în cele
din urm\, Ciudata via]\ a poetului este (ca [i ionescianul Nu, de[i
într-o cu totul alt\ formul\) o partitur\ ludic\, tragi-comic\ pe tema
mor]ii. Vocabula „via]\” din titlu e o antifraz\ în aceast\ carte ai c\rei
protagoni[ti sfîr[esc, mai to]i, prin a se sinucide.
Proza ce d\ numele volumului – un fals basm modern, de un umor
cam macabru – deconstruie[te imaginea poetului genial, ridiculizînd
ideea de nebunie creatoare. Desenat din linii voit conven]ianale („un
poet înalt, slab [i palid, cu plete blonde”), „eroul” este, într-o prim\
faz\ a Bildungsromanului s\u parodic, un lunatic anonim, o cara-
ghioas\ fanto[\ romantic\. E „poet”, dar nu scrie ; p\streaz\ în odaie
un creion [i hîrtie, f\r\ s\ le foloseasc\. Hîrtia nu e hîrtie de scris, ci
„o fost\ hîrtie de împachetat bo]it\ [i c\lcat\ cu fierul ca s\ se
întind\”... Într-o zi se produce revela]ia : contemplînd floarea din
pervaz – „o floare neidentificabil\, ciudat\, cum între cîini sînt unele
corcituri ce nu intr\ în nici o ras\” (bizar\ analogie !) –, poetul intr\ în
trans\ [i vreme de [apte zile [i [apte nop]i scrie poezii pe hîrtia de
împachetat bo]it\, dup\ care alte [apte zile [i [apte nop]i doarme. La
trezire, considerat nebun, e dus cu for]a la doctor în Capital\. {i acolo
via]a i se schimb\ : în loc s\ fie pus în c\ma[a de for]\, e instalat într-o
locuin]\ luxoas\ [i stipendiat pentre a-[i scrie opera. Devine vedet\,
e curtat, adulat toat\ floarea cea vestit\ a critcii vegheaz\ asupra-i :
„Le era în joc meseria : de mult\ vreme nu-i mai luase nimeni în
serios, pîn\ la descoperirea tembelului din fa]a lor”. Poetul, Criticul
(de la venerabilul „domn cu cioc” la debutantul cvasi-necunoscut, „cu
ochi mari, somnolen]i”...), Gazetarul, Cititorul sînt, în aceast\ proz\
satiric\, figuri dintr-o galerie de monstruoase fanto[e. Monstruoase
întrucît evolueaz\ exclusiv într-o logic\ a malentendu-ului ce distor-
sioneaz\ realitatea [i duce, în cele din urm\, la gesturi extreme, (auto)-
distructive. Totul e în]eles pe dos, exagerat, deformat, interpretat în
registrul exalt\rii isterice, în lumina c\reia imbecilul e proclamat
geniu, iar comicul involuntar, perceput ca umor de fin\ calitate („îi
întrecea pe Bernard Shaw [i pe Mark Twain”...). Cînd eroul acestei
povestiri î[i pune în gînd s\ scrie o monografie poetic\ a satului s\u,
iat\ ce rezult\ :

„Era o carte de proz\. A muncit mult ca s-o scoat\ la cap\t. Existau o


mul]ime de lucruri pe care le cuno[tea dar nu [tia s\ le descrie. C\uta în

254
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

dic]ionar pentru fiecare cuvînt. G\sea : Boul este un animal, casa este
înc\perea unde locuiesc oamenii [.a.m.d. (...) Întîi gîndea el, pe urm\
consulta c\r]ile. În cele din urm\ a început s\ recomande ascensoare
pentru urcatul g\inilor în copaci, b\i sistematice pentru porci, block-
-house-uri de vr\bii [i alte lucruri în genul acestora. Cartea a avut
succes. I se remarca peste tot cultura, mai ales îns\ era socotit de data
asta ca un foarte fin umorist”.

{arja vizeaz\, cum se vede, excesele livrescului, ale literaturii de


ser\ : pentru a în]elege lumea, „eroul” Ani[oarei Odeanu consult\ la
orice pas Larousse-ul, iar înainte de a se apuca s\ scrie o carte despre
dragoste „dou\ zile [i dou\ nop]i a c\utat (...) în biblioteca lui (...) [i
n-a ajuns la nici o l\murire” – a[a c\ i se trimite, ca inspiratoare, o
femme fatale (tot în variant\ parodic\, desigur), care îl face s\ cunoasc\
gustul „nefericirii” [i blazarea, dar [i un succes înzecit, datorat ca [i
pîn\ acum unei misreading. De[i, scriind „Femeia care se învîrte[te”,
poveste dedicat\ fatalei domni[oare Lou, Poetul se investe[te total,
patosul s\u e interpretat, pe dos, ca exerci]iu de virtuozitate umoris-
tic\. Pentru asemenea situa]ie de criz\ a comunic\rii, „eroul” g\se[te
o rezolvare radical\ : „În zorii zilei l-au g\sit spînzurat de un prun. De
greutatea corpului s\u pomul î[i scuturase toate roadele (curînd dup\
aceea s-a uscat f\r\ s\ se [tie de ce)”.
În aceea[i not\ de parodie tragic\, de ludic macabru [i de autore-
feren]ialitate fals-comic\ sînt scrise [i celelalte nou\ proze ale volumu-
lui, în care se str\vede [i o nuan]\ de absurd gogolian, de „fantastic
al banalit\]ii”. În prim-plan sînt aproape întotdeauna halucina]i deri-
zorii, scriitori de ocazie „pierdu]i într-o provincie pustie” precum
„eroul” din Gre[eala lui Alexei Alexievici. Absurdul personaj, un func-
]ionar oarecare, se sinucide, intoxicat/deprimat de lectura propriei,
unicei sale c\r]i, Gr\dini spînzurate de stele. „Mai bine nu scria, se
v\ic\rea nevasta lui, mai bine un b\rbat viu decît un scriitor mort...”
Cartea beneficiaz\ de un singur articol, scris de „sigurul critic literar
al ora[ului” (autor, la rîndu-i, al unui volum de poezie, Ra]iunea
transversal\) ap\rut în singurul ziar local, în proximitatea rubricii de
anun]uri mortuare. Biografia lui Alexei Alexievici, narat\ în tonul
umorului negru, e înso]it\ de citate din „opera” acestuia [i se încheie
cu o anecdot\ „moralizatoare” ce disimuleaz\ insuficient confesiunea
auctorial\ :

„Curînd Alexei Alexievici fu uitat, iar cartea lui se vindea cu kilogramul,


o cump\rau îndeosebi b\canii pentru c\ paginile ei erau chiar cît trebuiau
de mari pentru pungile de bomboane. {i, ca Alexei Alexievici, va fi uitat\
[i povestea asta” (s.m.).

Peste tot în aceste proze vocea naratorial\ comenteaz\ sarcastic


dramele produse în vie]ile personajelor de invazia livrescului. În Cei
doi prieteni, Nichita Grecu, un „foarte mare poet” provincial, preocupat

255
Bianca Bur]a-Cernat

numai de „lucruri foarte înalte”, de „moarte în general [i însemn\tatea


ei în Cosmos” (comedia superlativelor e savuroas\ în c\rticica Ani[oa-
rei Odeanu), îi împrumut\ c\r]i mai modestului s\u prieten Ghi]\
M\leanu, proprietar al „Marilor Magazine Generale cu lenjerie de
dam\”, care, dup\ ce-i cite[te pe Nietzsche, Cervantes sau Tolstoi
într-o stare de exaltare vecin\ cu sminteala, decide s\ se împu[te
pentru a-i întîlni... în lumea de dincolo. Derularea acestei întîmpl\ri
absurde e întrerupt\, din loc în loc, de paranteze autoreferen]iale sau
de relatarea unor nuvele, tot absurde, scrise de Nichita Grecu.
Fiecare poveste din acest volum închide în sine alte pove[ti, toate
bizare [i toate comentate ironic, cu dezv\luirea procedeului, a cli[eu-
lui : „Astfel de întors\turi m\iestre se petrec numai în literatur\, iar
povestea de fa]\ e o poveste adev\rat\. Atît de adev\rat\ cît poate fi
orice poveste despre care autorul ne afirm\ c\ s-a petrecut aievea, [i
pe care nimeni n-o crede” (Egor Todie, r\t\citul). Urme ale unor
cunoscute idiosincrazii camilpetresciene fa]\ de nara]iunea omnis-
cient\, fa]\ de premisa Autorului-demiurg, sînt imediat observabile :

„Scriitorii de obicei [tiu tot, chiar cînd se ocup\ în acela[i timp de mai
mul]i oameni. {tiu nu numai ce zice [i ce face fiecare, ci chiar gîndurile
cele mai ascunse ale tuturor. Asemenea putere are numai bunul Dum-
nezeu, desigur, [i cei ce spun c\ o au [i ei sînt ni[te mincino[i neru[ina]i
[i f\r\ fric\ de cele sfinte. Asta, îns\, n-are nici o importan]\, cititorii, cei
dintîi, se feresc s\ [i-o spun\, fiindc\ altfel, hot\rît, nimeni n-ar mai
putea s\-[i mai vîre nasul nic\ieri [i via]a ar deveni înc\ o dat\ pe atît de
plicticoas\” –

noteaz\ naratorul mucalit în Egor Todie, r\t\citul, o nuvel\ pseudo-fan-


tastic\ (în fond, parodic\ precum toate celelalte) pe tema identit\]ilor
multiple. Tot pseudo-fantastice sînt [i prozele Doctorul de suflete (o
poveste cu personaje dintr-un or\[el de provincie rus [i cu un autobuz
care duce spre moarte) [i P\]ania boierului Negru din Valea Larg\,
aceasta din urm\ pasti[înd, s-ar zice, La Hanul lui Mînjoal\.
Unele situa]ii, personaje, dialoguri par decupate din piesele pe
care le va scrie ceva mai tîrziu Eugen Ionescu. Bun\oar\, iat\-i pe
fra]ii Paco [i Pedro (din povestirea Paco [i Pedro), doi nobili dintr-un
ora[ de pe malul Guadalquivirului, „doi juni celibatari, mai mult
celibatari decît juni” : „povestea începe a[a de tîrziu, pentru c\ pîn\ la
aceast\ vîrst\ via]a lor era f\r\ poveste, a[a cum e de obicei soarta a
cel pu]in trei sferturi din omenire”.

„Mîncau bine, dormeau bine, se plimbau prin parcul castelului spre


fundul lui, unde era un lac p\r\ginit, cu nuferi [i cu broa[te. Paco
spunea : «Uite o broasc\». Iar Pedro îi r\spundea : «Vai, ce interesant».
Sau spunea Paco : «E cam r\coare». Iar Pedro îi r\spundea : «Ar trebui s\
intr\m în cas\»”.

256
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

„Calitatea” principal\ a celor doi e aceea c\ reu[esc performan]a de a


nu face aproape nimic ; Paco picteaz\ mereu acela[i tablou, „un parc
trecînd prin culoarea anotimpurilor”, iar Pedro îl prive[te, exprimîn-
du-[i mereu admira]ia cu acelea[i cuvinte. „Eroii” Ani[oarei Odeanu
se dovedesc incapabili de a ie[i din cli[eu, de a eluda gestul stereotip ;
ei picteaz\ acela[i tablou într-un num\r nedefinit de variante, scriu
acela[i tip (absurd) de text la nesfîr[it, rostesc acelea[i replici, tr\iesc
identic fiecare zi. Figura prolifer\rii monstruoase a obiectelor [i/sau
structurilor lingvistice va deveni definitorie pentru teatrul lui Eugen
Ionescu. Recurente sînt, în prozele din Ciudata via]\ a poetului, situa-
]iile absurde generate de eviden]a inutilit\]ii livrescului : bibliotecarul,
librarul, scriitorul sînt fiin]e de prisos ca [i arpentorul K din Castelul
lui Kafka. Nimeni nu are nevoie de ei, ei tr\iesc exclusiv, iner]ial, ca
ni[te oameni ciuda]i, f\r\ un rost precis – un soi de nebuni izola]i pe
o corabie a halucina]iei, a fanteziei absurde. Grigore Lime din Un om
fericit este „bibliotecar la o bibliotec\ de la marginea ora[ului, l\sat\
de un boier f\r\ urma[i [i care con]inea numai c\r]i latine[ti [i
grece[ti pe care nu le citea nimeni” ; nici un cititor nu trece pragul
acestei biblioteci, iar Grigore Linu se mi[c\ printre c\r]i fantomatic,
r\sucind în minte permanent acela[i gînd :

„Între altele, mai avea [i mania ordinei. Ordine însemna pentru el «tabula
rassa». Lumea i se p\rea plin\ de dezordine – tot ce se înal]\ în lume :
ora[ele, mun]ii, oamenii care umblau, toate îl zgînd\reau. F\r\ s\-[i dea
seama, Grigore c\uta absolutul pe care îl d\ numai Marea Moarte. {i,
pentru c\ nu-l g\sea, inventa în fiecare zi cîte o înjur\tur\ nou\”.

În ora[ul din Doctorul de suflete, e interzis s\ se vînd\ c\r]i la


libr\rie : se vinde numai… hîrtie igienic\. Volumul Ani[oarei Odeanu
este, cum se observ\, cartea unui spirit sceptic. Sceptic [i în privin]a
propriei literaturi, [i în privin]a Literaturii în general.

„Este o carte ciudat\ – scrie Radu Tudoran –, fiindc\ la sfîr[itul lecturii,


dup\ ce speri c\ ai în]eles totul, r\mîi cu b\nuiala sîcîitoare c\, din
spatele textului, autoarea a vrut s\-[i bat\ joc de tine. Sim]i plutind
undeva ideea ei, b\ie]easc\ aproape, de [trengar ascuns dup\ garduri,
de unde s\ te ia cu pietre”1.

Într-adev\r, tîn\rul Radu Tudoran se arat\ aici un cititor [i un


comentator deloc lipsit de perspicacitate. Articolul s\u trebuie men-
]ionat cu atît mai mult cu cît Ciudata via]\ a poetului e o carte destul
de pu]in comentat\2 [i, de altfel, neatent citit\. De pild\, Ovidiu

1. Radu Tudoran, în Evenimentul zilei, an. IV, nr. 1260, miercuri 11 niembrie
1942, p. 2.
2. O analiz\ meticuloas\ a c\r]ii întreprinde Geo Dumitrescu în Preocup\ri
literare, an. VIII, nr. 1-2, 1943, pp. 76-78, atr\gînd aten]ia asupra unor

257
Bianca Bur]a-Cernat

Constantinescu nu în]elege c\ prozele din acest volum trebuie citite


în cheie ironic\, acuzînd-o pe autoare de „insisten]\ pe coarda pseu-
dofilosofic\”, de cultivarea „paradoxului comod”, de improviza]ie, de
inconsisten]\ :

„Totul pare debil [i suferind de anemie pernicioas\, în literatura aceasta,


scris\ parc\ pe un col] de mas\ la restaurant, ori într-un parc cu muzic\
militar\. (...) Vocabularul autoarei se resimte de c\utarea unei ie[iri din
limbajul citadin, singurul care-i convine, [i evadarea printre florile cîm-
pene[ti, de unde produce numai banale cli[ee, îmb\trînite în filele lui
Sadoveanu. Iar personagiile pentru a p\rea «stranii» împrumut\ nume
exotice. {i totu[i r\mîn acelea[i chipuri f\r\ via]\ [i f\r\ începuturi”1.

Comentatorul nu observ\ c\ acuzatele cli[ee sînt, de fapt, exploatate


parodic [i c\ universul imaginat de scriitoare e în mod inten]ionat un
univers al devitaliz\rii, al goliririi de consisten]\ [i de sens.

V.5.7. Cronica unui suicid anun]at

Pe pagina a doua a volumului Ciudata via]\ a poetului, ap\rut la


Editura Munc\ [i Lumin\ (1942), este anun]at un roman pe care
autoarea l-ar avea în preg\tire, Mi-am spus o poveste. Într-o scrisoare
trimis\ lui Camil Petrescu în 1943, de la Ia[i, Ani[oara Odeanu
pomene[te despre faptul c\ scrie un roman [i c\ avanseaz\, de altfel,
cu destul\ u[urin]\ : „Am ajuns la pagina 367. Mai am, cred, 200. De
cînd am venit – de [ase zile –, am scris 200. Ai început s\ tr\ie[ti [i
dumneata printre personagii...” Ce s-a întîmplat cu romanul, în ce
m\sur\ paginile concepute în anii ’40 s-au topit în c\r]ile publicate
mult mai tîrziu de scriitoare, nu [tim. Cert este c\ Ani[oara Odeanu
se îndep\rteaz\ încet-încet de literatur\ pe m\sur\ ce se îndep\rteaz\ –
[i simbolic [i în sens propriu – de Capital\, de maestrul s\u literar, de
anii exuberan]ei sale publicistice [i vreme de aproape dou\ decenii [i
jum\tate nu va mai publica nici un rînd. În 1943 se vede concediat\

elemente de noutate în proza epocii precum „perspectiva (...) literaturii care


se ia pe sine ca obiect”, comedia livrescului, dezv\luirea obstinat\ a cli[eului,
a artefactului, a mecanismului literar. „Totul este prelucrat, sintetic, elaborat
la ma[ina de spirt a paradoxului, a ironiei, a ostenta]iei moderne, cu un soi
de fervoare pervers\, de demen]\ literar\, dac\ se poate spune. E acolo un
creier care lucreaz\ sarcastic [i impertinent la distrugerea, la exterminarea
iluziei literare. (...) Expresia este [i ea, desigur, lucrat\ modern, construit\ în
vederea unui efect, fraza este comentat\, nu expus\, relatat\ ; ea î[i include
comentariul la modul unei retorice a sclipirii [i a surprizei, în care spiritul
perifrastic lucreaz\ în traiectul spectaculos [i interesant al boomerangului”.
De men]ionat, de asemenea, articolul lui Octav {ulu]iu din Revista Funda]iilor
Regale, an. IX, nr. 12, decembrie 1942, pp. 657-659.
1. Ovidiu Constantinescu, în Bis, an. I, nr. 11, duminic\, 29 noiembrie 1942,
p. 10.

258
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

de la Via]a pe motivul aderen]ei sale la mi[carea legionar\. {i din


aceast\ pricin\ [i pentru c\ e bolnav\ [i lipsit\ de mijloace de sub-
zisten]\ se întoarce în provincie (dup\ bombaradamentul teribil din
prim\vara lui 1944 asupra Bucure[tiului). Nu singur\, ci înso]it\ de
medicul Dan Crivetz, [i el „camarad” întru legionarism, cu care se
c\s\tore[te. Prin 1945-1946 o g\sim la Deva, unde so]ul s\u e mobi-
lizat ca medic militar. De aici îi scrie lui Camil Petrescu epistole v\dit
mai pu]in familiare decît pîn\ atunci, formulînd, pe de o parte, ni[te
sibilinice repro[uri („te rog s\ m\ ier]i c\ î]i scriu pe hîrtia asta, care
desigur n-ar fi vrednic\ de o doamn\ T., dar nu am nici o aptitudine
de a sem\na cu aceast\ eroin\ a dtale – fapt de care m-am resemnat
de mult” ; „spinii spiritului dtale (...) au pus totdeauna o baricad\
între mine [i sufletul dtale, omorîndu-mi orice început de gest spon-
tan”), iar pe de alt\ parte, ni[te lamentabile dezvinov\]iri pentru
op]iunea ei ideologic\ pro-legionar\ [i anti-sovietic\ : a fost o perioad\
de r\t\cire, pe care nu [i-o poate explica prea bine. „În ultimul an am
f\cut o teribil\ acroba]ie «ideologic\», datorit\ c\reia am ajuns exact
acolo de unde am plecat în 1934”, încearc\ ea s\-[i conving\ vechiul
prieten ; „antisemit\ n-am fost niciodat\, cu tot articolul pe care mi-l
repro[a Cella [i Sebastian [i pe care l-am regretat teribil”.
Nu se poate [ti cît de sincer\ e aceast\ brusc\ întoarcere la vechile-i
idei de stînga ; mai degrab\ se poate spune c\ Ani[oara Odeanu a
intrat în panic\, temîndu-se, nu f\r\ temei, de o eventual\ „punere la
zid”. Din cele povestite într-o scrisoare datat\ 10 mai 1945, deducem
c\ are accese de cabotinism [i de isterie : cînd un echipaj al armatei
ruse trece prin Deva, încearc\ tenta]ia de a se arunca înaintea camioa-
nelor, pentru a-[i proba iubirea pentru „eliberatori”. „Unei rusoaice
frumoase i-am dat o pudrier\ – singurul obiect de pre] ce-l aveam la
mine –, oprind-o în plin\ strad\, astfel c\ acest eveniment s-a v\zut
comentat în Deva vreme de cîteva s\pt\mîni”. Naiv\, îi cere sprijinul
nu prea curajosului Camil : „…sînt exasperat\. }i-a[ fi recunosc\toare
dac\ ai putea s\ m\ lini[te[ti pu]in. Dta cuno[ti o mare parte din
oamenii din cercurile care ar avea un cuvînt de spus”. E cu atît mai
disperat\ cu cît Dan Crivetz are, se pare, „pete” legionare mai mari
decît ale ei ; pentru a-[i pierde amîndoi urma tr\iesc, din 1947, prin
localit\]i obscure, la V\radia, lîng\ Oravi]a, [i mai tîrziu la Anina1 ; se
stabilesc dup\ un timp la Lugoj, ]inîndu-se îns\ departe de Capital\.
În aceste condi]ii, mai putea fi vorba de vreo carier\ literar\ ? ! Mai
ales dup\ ce t\cerea epistolar\ a prietenului Camil (refuzul implicit al
sprijinului cerut) o face pe Ani[oara Odeanu s\ în]eleag\ tot ceea ce
era mai important de în]eles. În deceniul de dup\ instaurarea puterii
comuniste, Ani[oara Odeanu, cu biografia ei problematic\, nu are de
ales decît între anonimat [i condamnarea politic\. Se retrage în ano-
nimat (care, pentru cineva cu personalitatea Ani[oarei Odeanu, e

1. Gheorghe Luchescu, op. cit.

259
Bianca Bur]a-Cernat

pîn\ la urm\ tot o form\ de mortificare), ducînd cu sine, desigur, un


greu bagaj de resentimente. Resentimente ce r\zbat aproape violent
într-o scrisoare din 1955 trimis\ de la Lugoj celui care deja publicase
(tr\dîndu-se pe sine, tr\dîndu-[i propria formul\ literar\) Un om între
oameni [i c\ruia i se adreseaz\, altfel decît pe vremuri, cu un rece,
distant „dumneavoastr\”. Scrisoarea nu e lipsit\ de insinu\ri mali-
]ioase :

„Ar fi amuzant s\ v\d pe unii din fo[tii mei «confra]i» în ce fel s-au
adaptat vie]ii de categorie privilegiat\, adic\ de oameni care cî[tig\ din
literatur\ suficient pentru a se bucura de toate beneficiile materiale (...)
Eu nu am devenit nici «academiciana cu ciorapi de lîn\» – expresia e a
dumneavoastr\ –, nici matroan\ provincial\”.

Rela]iile amicale se reiau prin 1955-1956, cînd situa]ia politic\ p\rea


s\ se mai fi limpezit întrucîtva.
Ani întregi scriitoarea se retrage – dac\ ar fi s\-i credit\m integral
m\rturisirile epistolare – într-un înc\p\]înat refuz al literaturii.

„Închipuie-]i c\ fac buc\t\rie [i pia]\, cu co[ul pe bra], în fiecare dimi-


nea]\, ca orice gospodin\ ; împletesc [i cîrpesc [i n-am mai scris un rînd
de literatur\. Mai mult înc\ : nu exist\ preocupare mai în afar\ de via]a
pe care o duc decît îndeletnicirile scriitorice[ti”.
„Mi se pare imoral s\-mi petrec, scriind versuri sau proz\, indiferent ce,
timpul în care a[ putea s\ [terg parchetul sau s\ lustruiesc clan]ele de
la u[i – nu numai pentru c\ îmi place cur\]enia, dar pentru c\ un parchet
f\cut sau o clan]\ lustruit\ este pentru mine ceva pozitiv, pe cînd a face
literatur\ este a d\rui ceva ce se pierde ca fumul de ]igar\” (s.m).

Automistificare, dramatic\ poz\ ; splendid\ – totu[i – defini]ie a lite-


raturii !
În 1965 Ion Oarc\su o (re)descoper\ la Lugoj pe Ani[oara Odeanu.
{i scriitoarea reintr\ în circuitul literar. În primele dou\ volume de
proz\ de dup\ ie[irea din umbr\, Sub lumina verii (1967) [i Nedu-
meririle lui Dudu]\ (1969), nu o mai recunoa[tem pe analista lucid\,
nici pe ironista plin\ de verv\ din c\r]ile anterioare. Revigorarea se
produce odat\ cu Legile jocului (1971) [i Acele lucruri mari (ap\rut
postum), romane în care preocuparea pentru istoria personal\ se
estompeaz\ în beneficiul Istoriei. Simina [i istoria urma s\ se inti-
tuleze un alt roman al Ani[oarei Odeanu, din care ne-au r\mas frag-
mente. Cartea nu a mai fost scris\ pentru c\, în 1972, la 1 septembrie,
la o zi dup\ decesul lui Dan Crivetz, scriitoarea se sinucide înghi]ind
cu alcool pastile Luminal. „Obsedat\ de ideea unor boli incurabile
(cancer, glaucom)”, crede Gheorghe Luchescu. Iar Marian Popa pro-
pune o interpretare mai complicat\ : scriitoarea „ar fi evoluat spre o
depresiune neurastenic\ determinat\ de frica unor persecu]ii politice,

260
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

dar este plauzibil [i finalul voluntar în logica [i viziunea legionar\”1...


Gîndul de a-[i curma via]a o bîntuia, de fapt, de mult pe Ani[oara
Odeanu, cu mult înainte de aventura legionar\. S-ar putea spune c\,
o via]\ întreag\, nu a f\cut decît s\-[i amîne sinuciderea, preg\tind-o
printr-o serie de renun]\ri ce reprezint\ tot atîtea sinucideri simbolice.

V.6. Cella Serghi2. Scriitura ca mecanism


compensatoriu

V.6.1. Cu Mihail Sebastian [i Camil Petrescu


pe Calea Victoriei

„...Cred c\ dac\ n-ar fi fost aceast\ durere de a m\ fi desp\r]it, de a fi fost


smuls\ de lîng\ mare, de toat\ atmosfera aceea care mi se p\rea mie
fabuloas\, cred c\ nici n-a[ fi ajuns scriitoare. (...)
Niciodat\ în copil\rie nu am sim]it nevoia de a scrie. Nu am fost un copil
minune. Nu am scris o poezie în timpul copil\riei [i adolescen]ei. E adev\rat
c\ eram cea mai bun\ elev\ la limba român\, dar asta nu înseamn\ nimic.
Scriam cele mai scurte compozi]ii, cele mai zmîng\lite, [i mîncam recrea]ia
profesoarei, c\reia îi tr\geam foaia, c\ mai aveam de ad\ugat ceva. Nu am
dorit s\ scriu”. 3

Cînd sugereaz\ c\ a devenit scriitoare, într-un fel, malgré soi, Cella


Serghi nu comite, cum s-ar putea crede, un exces de modestie. Nu
modestia o caracterizeaz\ în primul [i în primul rînd, ceea ce avem
ocazia s\ constat\m citindu-i proza memorialistic\ din Pe firul de
p\ianjen al memoriei, r\spunsurile la anchete literare sau interviurile
acordate în epoca postbelic\. Dimpotriv\, scriitoarea profit\ de orice
prilej pentru a-[i de[erta sacul cu frustr\ri, pentru a se plînge c\
literatura ei nu a fost agreat\ de critic\ [i pentru a vorbi despre sine
îns\[i în termeni neverosimil de elogio[i4. Pretinde c\ i-ar fi furnizat
lui Camil Petrescu idei de personaje [i/sau de construc]ie pe care
acesta le-ar fi valorificat în Patul lui Procust. {i în repetate rînduri
deducem din cele declarate de autoare diferi]ilor intervievatori c\ se
plaseaz\ pe sine – nu numai din perspectiva unor afinit\]i literare, ci
[i valoric – în proximitatea unui Camil Petrescu, a unui Mircea Eliade
sau Mihail Sebastian.

1. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mîine, Funda]ia Luceaf\rul,


Bucure[ti, 2001, p. 937.
2. 1907-1992
3. A se vedea interviul luat autoarei de Grigore Ilisei, publicat în Convorbiri
literare, nr. 9, sept. 1984, p. 3.
4. Un material consistent vizînd biografia Cellei Serghi îl ofer\ un volum îngrijit
de Ilie Rad [i de Maria Judele, care adun\ interviurile acordate de scriitoare
de-a lungul vremii (Cella Serghi, Interviuri, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005).

261
Bianca Bur]a-Cernat

Spre deosebire de prietena sa, Ani[oara Odeanu, Cella Serghi nu-[i


face complexe. Se amuz\, de altfel, cînd prime[te de la autoarea
C\minului de domni[oare o scrisoare în care aceasta sugereaz\ c\ se
simte nemeritat de onorat\ de prietenia lui Camil [i a lui Eliade :

„Ani[oara Odeanu îmi scria într-o scrisoare : «Îmi spui c\ ai stat la teatru
între Camil Petrescu [i Mircea Eliade. Eu a[ fi fost foarte trist\ în locul
t\u, fiindc\ nu mi-a[ mai fi dorit nimic». Ei bine, eu nu m\ sim]eam deloc
intimidat\ de personalitatea lor, ci stimulat\, îndemnat\ s\ scriu.”1

Departe de a-[i face idoli din ace[ti prieteni ai s\i, Cella Serghi îi
prive[te, cu non[alan]\, camaradere[te, ca pe ni[te egali. Ca pe ni[te
egali ai ei pe terenul literaturii – nu doar pe terenul de sport, unde se
întîlnesc adesea !

„Pentru mine Camil era autorul Ultimei nop]i..., un roman de dragoste.


Mircea Eliade era autorul lui Maitreyi, tot un roman de dragoste. Aceste
c\r]i închideau cîte o experien]\. Eram sigur\ c\ [i eu, din visurile, din
n\zuin]ele, din bucuriile [i e[ecurile mele pot s\ scriu un roman.”2

Excesiva siguran]\ de sine a Cellei Serghi – înc\ de pe vremea cînd


nici m\car nu începuse s\ lucreze la Pînza de p\ianjen – se va fi
datorînd [i faptului c\ tîn\ra scriitoare în devenire e foarte precar
informat\ cu privire la literatura momentului. Dovad\ c\ pîn\ la sfîr[itul
anilor ’30, reiese din propriile-i m\rturisiri, numele lui G. C\linescu
îi r\mîne cu des\vîr[ire necunoscut. E de presupus c\ la fel s-ar fi
petrecut [i cu numele lui Camil Petrescu, dac\ întîmplarea n-ar fi
f\cut s\-l cunoasc\ într-o var\ (probabil în 1927), cu pu]in înainte de
bacalaureat, la [trandul Kiseleff, prezentat de actorul Fin]i. Tîn\ra
nu urm\re[te deloc presa literar\, a[a c\ se în]elege de ce la început
îl confund\ pe Camil (ca mul]i al]ii în epoc\) tocmai cu „adversarul”
s\u, Cezar Petrescu. Chiar [i librarii îi confundau, se va dezvinov\]i
mai tîrziu într-un interviu Cella Serghi. Pentru ea, Camil nu repre-
zint\, destul\ vreme, mai mult decît o companie agreabil\, un tîn\r
cu [arm, cu „ni[te ochi extraordinar de alba[tri, inten[i, foarte sfrede-
litori. O privire curat\, ca de copil”3 . Drept circumstan]\ atenuant\
pentru o atare atitudine superficial\, scriitoarea va invoca mai tîrziu
slabul prestigiu al lui Camil la finele anilor ’20 – e adev\rat, prozatorul
nu-[i publicase înc\ romanele, iar dramaturgul era prea pu]in jucat.
În lipsa intui]iei, tîn\ra camarad\ a lui Camil se las\ ghidat\ de

1. Cella Serghi, „Eu n-am scris decît despre întîmpl\ri din via]a mea”, interviu
luat de Constan]a C\linescu, Tomis, an. XXII, nr. 6, iunie 1987, p. 5, reluat în
Cella Serghi, Interviuri, ed. cit.
2. Interviu realizat de Nicolae }one, publicat în Scînteia tineretului. Supliment
literar [i artistic, an. VIII, nr. 13, 2 aprilie 1988, p. 3.
3. Interviu semnat de Sânziana Pop, Luceaf\rul, an. XII, nr. 45, 9 noiembrie 1974.

262
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

stimuli ceva mai prozaici precum prestigiul social ; cu o candoare


deconcertant\ m\rturise[te c\ a început s\-l pre]uiasc\ pe Camil
Petrescu în calitate de scriitor... „în ziua în care am v\zut în ziar
fotografia lui : se anun]a premiera Actului vene]ian”1. Invitat\ s\ asiste
la o repeti]ie înaintea premierei, e definitiv cucerit\ de autoritatea pe
care tovar\[ul de hoin\reli bucure[tene o are asupra actorilor. Motiv
suficient de puternic, se pare, pentru ca tîn\ra cochet\ s\ se preg\-
teasc\ pentru momentul premierei cu toat\ seriozitatea : „am purtat
prima rochie lung\ din via]a mea”, î[i va aminti, cu incurabila-i
candoare, scriitoarea sexagenar\...
La senectute, ea î[i etaleaz\ cu mare voluptate, ca pe ni[te fotografii
de epoc\, amintirile/pove[tile cu Sebastian [i Camil. În interviuri nu
va sc\pa niciodat\ prilejul de a vorbi despre ceasurile petrecute în
compania acestora la la Elysée, la Cap[a, la Corso, la meciurile de
box sau de fotbal, la [trandul Kiseleff sau la patinoarul Otetele[anu.

„Veneam cu patinele pe um\r, îmbr\cat\ ca Sonia Henye, în ro[u [i alb.


Seara erau meciuri de hochei, mergeam cu Camil, Vraca [i Sebastian s\
bem ]uic\ fiart\. Mergeam [i la box, cu toate c\ mie nu-mi prea pl\cea.
{i la fotbal [i la curse de cai. Prim\vara intra în scen\ Calea Victoriei.
Unde e Romarta de ast\zi, odinioar\ era b\c\nia lui Dragomir Niculescu,
[i el ]inea o bodeg\, unde moda era s\ iei zilnic aperitivul : pateuri [i
broa[te pr\jite. Pe urm\, vara venea cu sezonul de [tranduri [i toamna
cu plimb\rile la [osea.”2

S-ar zice c\ scriitoarea apeleaz\ la aceste amintiri interbelice ca la


un fel de certificate ale apartenen]ei la high life. („Luam masa zilinic
cu Camil [i cu Sebastian” – e o propozi]ie pe care o repet\ aproape
invariabil în numeroase convorbiri.)
În Pe firul de p\ianjen al memoriei Cella Serghi se descrie, foarte
dezinvolt, cel pu]in în ce prive[te perioada de tinere]e, drept cititoare
pasionat\, îns\ prea pu]in avizat\. Cite[te de toate, literatur\ român\
[i str\in\, proz\ [i piese de teatru, autorii ei favori]i sînt Duiliu
Zamfirescu, Sadoveanu, Panait Istrati, Dostoievski, Tolstoi, Romain
Rolland, Oscar Wilde, Gide, Proust (probabil sub influen]a lui Camil),
Galsworthy, Huxley. În adolescen]\, tat\l – un om cumsecade, dar
f\r\ prea mult\ [coal\, mic agent comercial h\r]uit de s\r\cie – o
surprinde într-o noapte citind Crim\ [i pedeaps\ [i, enervat c\ fiica
î[i permite un asemenea „lux” (în pre]ul c\ruia intr\ [i costul gazului
de lamp\...), îi smulge cartea [i o face buc\]i...

„Aproape de Podul Izvor, unde locuiam [ase într-o singur\ odaie, am


descoperit, pe Splaiul Independen]ei, Biblioteca Socec. Acolo, cînd aveam
zece-unsprezece ani, citeam Adolph de Benjamin Constant, Yvette de

1. Ibidem
2. Ibidem

263
Bianca Bur]a-Cernat

Maupassant, Elena de Bolintineanu. Criteriul dup\ care ceream c\r]ile


erau numele proprii care-mi pl\ceau. În fa]a oglinzii, m\ credeam Vidra
[i, cu voce de tragedian\, declamam...” 1

Chiar [i la maturitate, cititoarea Cella Serghi p\streaz\ înc\ mult din


inocen]a lecturii adolescentine :

„V\zusem multe spectacole, dar nu cuno[team opiniile criticii. Nu citeam


ziare [i reviste. Eram departe de vîlva pe care o stîrniser\ Craii de
Curtea-Veche [i nu [tiam c\ ap\ruse o pagin\ omagial\ pentru Mateiu
Caragiale. (...) Nu m\ impresiona c\ «Mateiu Caragiale a scris cu înde-
lung\ febr\, [lefuindu-[i stilul cu r\bdarea [i rafinamentul lui Brâncu[i
sau Flaubert». Nu [tiam nimic despre aceast\ r\bdare [i nu l-am în]eles
pe Camil (...)”2.

Lecturi filozofice nu are deloc, fiind, din acest punct de vedere, la


fel de inocent\ ca Ela Gheorghidiu (poate de aici [i simpatia autorului
Ultimei nop]i... – care, într-o dedica]ie dat\ Cellei pe un volum din
Ciclul mor]ii, o încondeiaz\ glume] drept „o cochet\ frivol\, încînt\-
toare [i insuportabil\”). Odat\, cînd într-o convers]ie Camil pronun]\
cuvîntul „solipsism”, scriitoarea în devenire nu-i în]elege semnifica]ia,
dar nu se tr\deaz\, ci prefer\ s\ caute ulterior în dic]ionar... Nu-[i
con[tientizeaz\ ignoran]a sau nu o consider\ un deficit major pentru
ceea ce [i-a pus în gînd s\ fac\ : s\ scrie literatur\, ca [i prietenii s\i
Camil [i Sebastian, convins\ c\ are ceva de spus („Despre mine. {i
poate despre fericire. Despre oamenii care vor s\ fie ferici]i”).
Neclintita (cel pu]in aparent) încredere în sine a Cellei Serghi se va
fi consolidat, într-o anumit\ m\sur\, ca revers al unor complexe de
inferioritate inculcate de dificult\]ile vie]ii de zi cu zi. N\scut\ într-o
familie modest\, Cella Marcoff 3 („Serghi” este un pseudonim – inspirat
de numele mic al bunicului dinspre tat\, bulgar din Cadrilater) nu va
dep\[i niciodat\ cu adev\rat obsesia unei copil\rii tr\ite în s\r\cie [i
provizorat, cu teama permanent\ c\ a doua zi nu va mai fi primit\ la
[coal\ din cauza taxei nepl\tite. De prima copil\rie se leag\ amintirea
deselor schimb\ri de domiciliu – p\rin]ii mutîndu-se, din ra]iuni de
subzisten]\, din Constan]a la Sofia, de la Sofia din nou la Constan]a,
apoi la Bucure[ti –, va retr\i mereu umilin]a ve[nicului chiria[ sortit
s\ schimbe o cas\ igrasioas\ cu alta. Numai cu mari eforturi, înfrun-
tînd obiec]iile tat\lui, care nu vrea s\ fac\ din ea o înv\]at\ cu ifose,
ci o gospodin\ cumsecade, î[i urmeaz\ viitoarea scriitoare studiile

1. Cella Serghi, Pe firul de p\ianjen al memoriei, Ed. Cartea Româneasc\,


Bucure[ti, 1977, p. 38.
2. Ibidem, p. 39.
3. În 1929, c\s\torindu-se cu inginerul Alfio Seni, îi va lua numele ; din 1939 se
va numi Bogdan, dup\ c\s\toria cu judec\torul Ion Bogdan, iar în 1950 va
cere s\ i se modifice oficial numele, prin ata[area pseudonimului – Cella
Serghi Bogdan.

264
Fotografie de grup cu scriitoare uitate

liceale (un an la Institutul Model de Domni[oare de pe Strada General


Berthelot, trei ani la Institutul Pompilian din calea Rahovei [i cursul
superior la Institutul „Choisy Mangâru” de pe Calea Mo[ilor). În 1928
se înscrie la Facultatea de Drept – de[i [i-ar fi dorit s\ urmeze
Conservatorul – [i lucreaz\, pentru un salariu derizoriu, ca secretar\
de avocat. Dup\ absolvirea facult\]ii (1931), devine avocat stagiar. „O
s\ fac teatru la Curtea cu Juri” 1, îi declar\ la un moment dat lui
Camil. Nu va face îns\ niciodat\ carier\ în avocatur\. Nu numai
pentru c\ între cele dou\ r\zboaie avocatura este înc\ o profesiune
prin excelen]\ „masculin\”, dar [i pentru c\ tîn\ra Cella Marcoff
(devenit\ între timp Cella Seni prin c\s\toria cu inginerul Alfio Seni)
nu are nici voca]ie, nici dorin]a (fie [i bovaric\) de a se afirma în
bran[a avoca]ilor. A ales Dreptul dintr-un motiv pragmatic, pentru
a-[i g\si mai u[or o slujb\, mul]umindu-se cu statutul de ajutor de
avocat, ocupa]ie oarecum comod\. „Am fost o avocat\ mediocr\. N-am
pledat deloc”2, va recunoa[te ea îns\[i.
S-ar fi putut lansa în jurnalistic\, dar nu e suficient de voluntar\
[i de tenace, cum sînt, de exemplu, Ani[oara Odeanu, Sidonia Dr\gu-
[anu sau chiar fragila Lucia Demetrius, dispuse s\ mearg\ pe teren
pentru reportaje [i s\-[i scrie articolele constant [i rapid, sub pre-
siunea închiderii edi]iei. În anii ’30 scrie, la insisten]ele lui Camil, nu
mai mult de cinci articole – o relatare a unei excursii în Bucegi,
cronica unui meci de fotbal, un interviu la Institutul Francez [i dou\
articole despre mod\, toate semnate cu pseudonimul Cella Marin [i
publicate în cotidianul Gazeta (al lui Ion Pas)3 . Sînt texte compuse
într-un stil de o simplitate matur\, f\r\ întortocheri sau lungimi
inutile, denotînd spirit de observa]ie [i totodat\ sim] al umorului. Par
a fi fost a[ternute pe hîrtie spontan, cu lejeritate, dar autoarea ne
încredin]eaz\ c\, dimpotriv\, le-a elaborat cu dificultate. „Dar n-am
perseverat prea mult în aceast\ direc]ie, c\ci fiecare reportaj m\
consuma enorm.” P\cat, pentru c\ exerci]iul publicistic i-ar fi fost
f\r\ îndoial\ util [i în scrierea prozei. Deocamdat\, fire u[uratic\,
bîntuit\ de bovarisme mondene, Cella Serghi nu e dispus\ la un efort
de voin]\. Un detaliu amuzant : în vreme ce pe Ani[oara Odeanu o
sf\tuie[te s\ nu se mai risipeasc\ în fleacuri jurnalistice, pe Cella
Serghi „maestrul” Camil se str\duie[te s-o conving\ s\ se dedice

1. Boris Buzil\, „Cella Seghi [i Pînza de p\ianjen”, interviu publicat în Magazin,


an. XV, nr. 725, 28 august 1971, p.4.
2. Interviu realizat de Carmen Dumitrescu pentru Flac\ra, an. XXXV, nr. 45,
5 dec. 1986, p. 15.
3. „Weekend în Bucegi, toamna...” , în Gazeta, an. I, nr. 169, vineri, 8 oct. 1934,
p. 1 ; „Match de football”, în Gazeta, an. I, nr. 190, mar]i, 30 oct. 1934, p. 1 ;
„Institutul francez de înalte studii în România” (interviu), în Gazeta, an. I, nr.
213, duminic\, 25 noiembrie 1934, p. 1 ; „Între ecran [i scen\”, în Gazeta, an.
I, nr. 223, vineri, 7 dec. 1934, p. 1 ; „Vreau s\ sl\besc”,