Sunteți pe pagina 1din 4

Metafora terapeutica

Precizari terminologice:
Metafora desemneaza toate legaturile asociative intre cuvinte sau concepte fondate pe o asemanare sau
analogie.
Metafora terapeutica:
-povesti mai mult sau mai putin complexe si care se apropie sau se identifica cu ceea ce retorica numeste
alegorie, fabula sau parabola.Fiecare poveste prezinta un conflict si modul sau, uneori neasteptat , de rezolvare.
Cand conflictul din poveste se aseamana cu ceea ce a trait sau traieste cel ce asculta, atunci solutia opropusa
poate sugera un nou cadru de rezolvare a problemei sale. Daca o poveste este utilizata cu intentia de a-l sfatui pe
ascultator, sau daca se alege o anumita povestire cu acest scop, atunci ceea ce aude acesta devine o
metafora.(Gordon)
-indispensabila comunicarii terapeutice, fiind generatoare de noi sensuri si cadre de reefrinta, iar discursul
terapeutului are o componenta retorica incontestabila, intrucat urmareste sa persuadeze, sa seduca, sa
sensibilizeze.
-pentru a fi eficiente, nu trebuie in mod necesar sa straluceasca in calitati literare, poetice sau filosofice. Ele
devin operante soar in masura in care mijlocesc stabilirea unei relatii intre terapeut , pacient si problema
acestuia. Atitudinile si asteptatile pacientului sunt cele care vor da cuvintelor noastre greutatea pe care, altfel, nu
o au in ele insele, soi care il vor impinge la cautarea unei semnificatii profunde.
-J.A.Malarewicz afirma ca prin intermediul povestirilor, basmelor, simbolismului, alegoriilor, comparatiilor
analogice si metaforelor, terapeutul propune pacientului o noua constructie, o noua intelegere a realitatii
Functiile metaforei in psihoterapie:
1. Abordata in raport cu imaginatia simbolica=>metafora permite evidentierea semnificatiilor oculte,
inaccesibile rationalitatii si explicatiei.
2. Metafora permite verbalizarea realitatii psihologice, strict individuale, a senzatiilor si trairilor
universului nostru interior, pentru care cuvintele obisnuite sunt inadecvate, intrucat au un continut logic
categorial.(ex.durere apasatoare)=>sporesc efectul comunicativ al mesajului transmis de pacient
terapeutului sau
3. Metafora este indispensabila si pentru a gandi anumite realitati abstracte dificil de reprezentat
(ex.trecerea timpului-> timpul vine, timpul trece)
4. Realizand un transfer de sens de la subiectul secundar catre subiectul principal(cei doi termeni ai
comparatiei), metafora devine un instrument logiccare restructureaza modul nostru de gandire si
interpretare a lumii. In aceasta relatie, subiectul secundar actioneaza ca o lentila care deformeaza
semnificatia initiala a subiectului principal: unele din atributele acesteia sunt deformate, altele sunt
supradimensionate sau deturnate de la ratiunea lor initiala( ex. Richard-inima de Leu)
Schita istorica:
-sutrele hinduse
-filosofiile orientului( taoismul, zen-budismul_
-in Evul Mediu, Tables de sante-> o persoana din familie cu rol de confabulator
-papusile specifice unei populatii bastinase din America Centrala
-folcloristica romaneasca prin descantece
-pildele biblice

Metafora si psihanaliza:
Freud utilizeaza in mod frecvent metafora=> majoritatea conceptelor utilizate sunt expresia condensata a unor
metafore: complexul Oedip, complexul castrarii.
Prelegerile de psihanaliza sunt pline de metafore referitoare la inconstient, rezistenta, interpretare. Manifestarile
clinice, simptomele pacientilor nu sunt altceva decat exprimari metaforice ale contunuturilo psihologice
refulate.
Travaliul psihanalitic, ce-si propune constientizarea si integrarea continuturilor psihice refulate, utilizeaza in
mod frecvent o comunicare de tip metaforic.( jocul de rol, visul treaz dirijat, analiza tranzactionala si art-
terapia)
Metafora in psihoterapia ericksoniana:
M.Erickson
-este un maestru in domeniul metaforei. Abordarile sale terapeutice abunda de metafore, unele bazandu-se pe
experianta personala, altele inspirate din experianta pacientilor sai.
-nu a teoretizat aspecte referitoare la utilizarea metaforelor terapeutice. Colaborarea ulterioara cu E. Rossi a
condus la elaborarea unor teoretizari in acest domeniu, care au valorificat experienta lor in domeniul
metaforelor si sugestiilor indirecte precum si cercetarile psihofiziologice privind functiile celor doua emisfere.
-a fost foarte talentat in ceea ce ulterior s-a numit comunicarea pe doua niveluri-constient/incontient=>in timp
ce constientul este ocupat cu prelucrarea mesajului(in forma conceptelor, ideilor, povestilor, imaginilor) , un alt
mesaj poate fi strecurat in inconstient folosind implicatiile, analogiile. Mesajul metaforic activeaza asociatiile
inconstiente ce intrerup vechiul raspuns comportamental prin generarea de noi intelesuri care, la randul lor,
produc noi raspunsuri comportamentale.=>se initiaza un proces circular autogenerativ care construieste
schimbarea terapeutica intr-un ritm propriu fiecarui pacient.(ex. Erickson isi incepea deseori terapiile, pregatea
terenul prin povesti ce evidentiau capacitatile de invatare ale fiintei umane, fapt ce facilita atat stabilirea unei
bune relatii terapeutice, cat si sublinierea unor mesaje pozitive , sau povesti fara raport cu problema pacientului
ori povesti complet absurde ce aveau ca scop destabilizarea sau dezorganizarea constientului)
-in mod frecvent, abordarea sa metaforica lua forma prescriptiilor metaforice, simbolice, insotite de ritualuri(
arderea, distrugerea, ingroparea fac parte din prescriptiile simbolice)
-nu interpreteaza pacientului semnificatiile metaforelor utilizate+ daca pacientul comunica intr-o forma
metaforica, Erickson raspunde in acelasi registru.
Cu cat rezistentele pacientului sunt mai intense, cu atat apelul la metafore este mai ridicat. (ex.femeia frigida si
dezghetatul friciderului).
Metafora in programarea neurolingvistica(P.N.L):
Initiatorii, Bandler si Grinder , nu puteau ocoli problema metaforei, regasind idei promovate de Erickson si
Scoala de la Palo Alto.
-propun un mecanism ce ar putea explica modul de operare al metaforei=> treceri(modificari) succesive ale
mesajului metaforic prin trei stadii diferite:
1. Nivelul semnificatiilor exterioare- metafora prezinta
o structura exterioara( de suprafata) a intelesului in
cuvintele povestirii.
2. Aceasta activeaza o structura asociata mai profunda a
intelesurilor, care este indirect relevata ascultatorului.
3.La randul ei, aceasta structura activeaza o structura
profunda regenerata a intelesurilor care este direct
relevata ascultatorului. Parcurgerea celei de a treia etape
presupune activarea cautarii transderivationale, prin care ascultatorul relationeaza metafora cu el insusi.
Metafora in terapia familiei:
In acord cu teoria psihanalitica, ea considera ca simptomul, comportamentul problema, poate fi metafora sau
simbolul altor comportamente sau relatii din sistemul familial. Pentru a evita activarea rezistentelor, demersul
terapeutic se poate situa, el insusi, la nivel metaforic. Astfel, terapeutul selecteaza cele mai importante elemente
ale situatiei pe care le translateaza in echivalente metaforice si le prezinta ca ingrediente ale unei povesti
problema sau ale unui joc pe care cuplul sau individul le vor dezvolta.
Spre deosebire de alte obordari, in care metafora vehiculeaza in acelasi timp si poblema si alternative de
solutionare, in acest caz, clientii isi creaza propriile metafore si gasesc, tot ei, solutiile adecvate. (ex.pacienta
bulimica)
In psihoterapia familiei trebuie evitata confruntarea dintre modelul propus de terapeut si cel al familiei prin
adoptarea unor perspective interactioniste de tip evolutiv in care cele doua modele se transforma reciproc pana
la atingerea unui echilibru concretizat intr-un model ce apartine in egala masura celor doi termeni ai relatiei. =>
povestea terapeutica calificata cu atributul de sistemica este povestea ce apartine in egala masura terapeutului
care a construit-o , dar si familiei care i-a furnizat materialul psihologic necesar si care o va completa. Ambele
parti au aceleasi drepturi de a o contesta, modifica sau apara.(ex. fratii ce pleaca de acasa)
/poveste terapeutica neterminata. Ea se opreste in momentul unei alegeri sau a unei situatii cu un grad mai mare
sau mai mic de ambiguitate. Dupa o scurta pauza, terapeutul cere fiecaruia dintre membrii familiei sa furnizeze
in scris idei privind finalul povestii.
\obiect metaforic. La virtutile terapeutice ale metaforei, se adauga una deosebita, prezenta sa materiala in timpul
sedintei. Deseori, obiectul metaforic este concretizarea materiala a unei metafore verbale.( ex.plicul cu foaie
alba)
Obiectul metaforic permite terapeutului sa introduca un cod nou in definirea si interpretarea faptelor petrecute,
cod ce va provoca o serie de procese de redefinire intre diferiti membrii ai familiei si intre acestia si terapeut.
Functii generale ale obiectului metaforic.
1. Permite intreruperea unei discutii sterile in care toti evita, din motive personale diferite, stabilirea unui
scop terapeutic comun si verbalizarea unei probleme care ii implica emotional
2. Terapeutul impune familiei o anumita directie pe care o doreste, negand, in aparenta, ca actioneaza
indepartand toate argumentele care sunt in acord cu obiectivul propus; cand un membru al familiei nu
urmeaza directia sau rezista, obiectul este trecut altcuiva pentru a-l ajuta pe primul.
3. Devine un mijloc puternic de control, un mijloc care permite terapeutului sa se retraga din joc cand
situatia devine periculoasa, sau sa creeze un impas relansand mingea in terenul familiei si verificand, din
exterior, ceea ce es intampla.
4. Are functia de a elimina factorii de interferenta in linia interventiei programate si de a solicita revenirea
la aceasta la sfarsitul fiecarei paranteze interactive.
Alcatuirea propriilor metafore terapeutice:
In general, solutia are doua componente:
scopul si strategia.
-Scopul este formulat in descrierea problemei.
-Strategia de legatura este podul pe care
terapeutul in ormeaza metaforic si care
trebuie sa permita trecerea de la situatia
problema actuala la situatia dorita. Ea are la
baza o buna intelegere a situatiei
problema=>realizate prin (Gordon)
Calibrare=atunci cand situatia problema
devine o problema, cand se repeta, ducand de
fiecare data la experiente conflictuale
nedorite, si provoaza explozia cand ajung la
uun anumit prag critic.
Recalibrarea=procesul prin care pacientul este
ajutat sa constientizeze momentul in care
proportia diverselor elemente ale situatiei tinde sa alcatuiasca un amestec exploziv si apoi este invatat sa
utilizeze diverse mijloace pentru a controla ca elementele situatiei sa nu ajunga acest prag.