Imaginea de sine si perceptia sociala a imaginii de sine

Psihologul american William James considera ca imaginea de sine poate fi abordata din doua
perspective: din perspectiva continutului si ca proces. El sustinea ca atunci cand ne orientam atentia asupra
analizei interiorului nostru, putem intra in contact cu personalitatea, cu corpul, cu eul nostru. Aceasta este
imaginea de continut a eului. Daca aceasta entitate, eul nostru, este perceputa de altul, acest altul ne
influenteaza si ajunge sa faca parte din noi insine. Asistam atunci la un proces de evaluare de sine, ne
organizam prezentarea de sine, ne preocupa binele altora. Aceste doua fatete ale persoanei nu pot fi insa
separate. Continutul eului se prezinta ca o sinteza a evenimentelor care ne-au marcat, ca o autobiografie.
Fiecare noua informatie este asimilata si ne imbogateste. Dar noi primim informatiile selectiv: retinem unele,
respingem altele, inregistram, organizam. Acest proces ne orienteaza spre mediul social, constituie un prilej de
a confrunta continutul nostru cu alte continuturi.

Imaginea de sine este o constructie sociala: ne formam prin apartenenta la un grup social, prin
compararea cu altii sau suntem influentati de o situatie sociala sau de unele personalitati din mediul social.
Imaginea de sine contine cunostinte despre trasaturile noastre de personaliate, despre abilitati si priceperi,
despre valori, credinte, motivatii, evenimente de viata, relatii cu altii care exercita o influenta semnificativa.
Pentru a descrie imaginea de sine a individului, psihologii mai folosesc termenul de eu sau conceptul de sine.

Termenul de eu se refera la capacitatea fiintei umane de a actiona si de a reflecta asupra propriilor

actiuni, de a fi cunoscator si cunoscut totodata, de a construi imaginea de sine. William James a facut distinctia
intre trei aspecte ale eului: eul fizic, eul spiritual si eul social.
Eul fizic - se refera la particularitati, cum ar fi: tipul somatic, relatia dintre statura si greutate, culoarea parului
si a ochilor, particularitati fizionomice, samd. Psihologul american William James foloseste si expresia de Eu
material in care include Eul fizic si tot ceea ce este de ordin material si care este legat de respectiva persoana,
cum ar fi: imbracamintea, casa, alte proprietati despre care se spune „este al meu”. De aceea fiecare este
sensibil la aprecierile celorlalti cu privire la ce este al sau si daca il pierde sau ii este furat se simte puternic
frustrat.
Eul spiritual - se refera la valori, dorinte, aspiratii, insusiri caracteriale si temperamentale, aptitudini si talente,
atitudini si conceptii. El este rezultatul autoreflectiei, al receptarii aprecierii altora, al consemnarii reusitelor si
nereusitelor in diferite activitati.
Eul social - cuprinde acele caliatţi care se dezvolta in contextul relatiilor si a activitatilor
cu altii, cum ar fi locul ocupat in grupul clasei sau in cel al prietenilor, reputatia s i pretuirea
celorlalti, asumarea si realizarea statutului si rolurilor. Eul social cuprinde si totalitatea parerilor si impresiilor
pe care cineva si le face despre ceilalti.
Componentele eului
Conceptul de sine - totalitatea perceptiilor si cunostintelor pe care oamenii le au despre calitatile si
caracteristicile lor. Acesta nu reprezinta in mod necesar o viziune obiectiva despre ceea ce suntem, ci e un
rezultat al felului in care ne percepem.
Stima de sine - componenta evaluativa a eului, care se refera la autoevaluarile pozitive sau negative ale
persoanei. Atunci cand individul are o buna impresie despre sine, se respecta, se accepta si se evalueaza pozitiv,
spunem ca are o stima de sine inallta, pozitiva. Daca o persoana se depreciaza si se evalueaza negativ, spunem
ca are o stima de sine slaba. Indivizii cu stima de sine pozitiva sunt mai adaptati, mai fericiti si au de obicei
relatii bune cu ceilalti.
Auto-prezentarea - stategiile pe care le foloseste individul pentru a modela impresiile celorlalti despre el.
Modul nostru de viata se bazeaza pe aceasta dorinta de a influenta incercarile celorlalti de a ne cunoaste. Acest
lucru este posibil daca ne armonizam comportamentele cu ale celorlalti, daca intelegem situatiile si ne
preocupam sa ne comportam "cum se cere". Facem eforturi sa ne auto-supraveghem comportamentul, sa ne
adaptam la noi roluri sociale si la noi relatii.

Formarea eului
Socializarea - procesul prin care persoana invata modul de viata al societatii in care traieste si isi dezvolta
capacitatile de a functiona ca individ si ca membru al unor grupuri. Incepe la nastere si continua de-a lungul
intregii vieti, reprezentand un proces esential pentru eul individului, pentru imaginea lui de sine.
Compararea sociala - Festinger a sustinut ca ne formam opiniile si atitudinile fata de eul nostru prin
compararea cu altii care ne sunt similari.
Perceptia de sine. Teoria Perceptiei de sine, propusa de Daryl Bem, presupune ca noi putem face deductii
asupra noastra mai ales atunci cand nu suntem siguri asupra atitudinilor pe care le avem, examinandu-ne
comportamentele in diferite circumstante.
Identitatea psihosociala este rezultatul intersectiei socialului (reprezentat de grupuri, institutii,
colectivitati) cu individualul, reunind reprezentarea de sine si de altii. Este o sinteza intre esenta individuala si
caracteristicile unei culturi comune, intre aptitudinile personale si rolurile sociale ale individului.
In definirea conceptului de identitate, spune psihologul Marissa Zavalloni, trebuie sa luam in
considerare patru dimensiuni:
constiinta unei identitati individuale, considerata ca un sentiment pozitiv, prezent in toate aspectele sinelui;
stabilirea caracterului personal, continuitatea si coerenta in comportament;
integrarea sinelui, sinteza dintre eu si context;
solidaritatea cu idealurile si identitatea grupului de apartenenta.
Identitatea nu este numai personala sau numai sociala. Ea regrupeaza subiectivitatea si obiectivitatea,
individualul si socialul.
PLAN DE LECTIE I (50 MIN)- Imaginea de sine si perceptia sociala a imaginii de sine
Metode didactice folosite in desfasurarea activitatii:
1. Prelegerea (10 min)
Prelegerea este o metodă eficienta si adecvata atunci cand se urmareste transmiterea
de informatii. Profesorul poate obţine feedback direct de la elevi, pe parcursul prelegerii,
pentru a-şi adapta continutul prezentarii, structura, ritmul etc. Este bine ca subiectul
prelegerii să rămână deschis: elevii pot contribui cu exemple, particularizări
sau extrapolări.
Captarea atentiei
Pentru a capta atentia elevilor, se citeste un fragment literar care ilustreaza influenta mediului social, a celorlalti
asupra persoanei. De aici intelegem ca psihologia individuala nu poate fi separata de psihologia relatiilor cu
altii.
Anuntarea subiectului si a obiectivelor lectiei
Profesorul va prezenta elevilor planul lectiei , pentru ca acestia sa poata urmari desfasurarea ei :
Definitia imaginii de sine
Formarea imaginii de sine
Perceptia sociala asupra imaginii de sine
Identitatea psihosociala
2. Explicatia (25 min)
Dirijarea invatarii
1. Definitia imaginii de sine: imaginea de sine este reprezentarea mentala a propriei persoane, o structura
organizata de cunostinte despre sine -"cine sunt eu?", "ce pot face eu?" - si se vor delimita componentele
imaginii de sine :
imaginea corporala proprie si posesiunile persoanei (imbracaminte, casa, colectie de timbre) - eul fizic;
relationare sociala si autoexpresie (modul in care ma fac cunoscut celorlalti) -eul social;
valori, aspiratii, aptitudini - eul spiritual.
2. Formarea imaginii de sine
Formarea imaginii de sine parcurge urmatoarele etape :
construirea eului, a imaginii subiective despre propria persoana, cu ceea ce consideram ca ne este caracteristic.
In aceasta etapa are loc aprecierea proprie asupra imaginii de sine (ne place / nu ne place ceea ce credem despre
noi insine ca suntem). Ea depinde de personalitatea individului (doua surori gemene au aceleasi trasaturi fizice,
dar una se considera frumoasa, iar cealalta e nemultumita de infatisarea ei. Acest lucru va influenta atitudinile
fata de propria persoana si fata de ceilalti. Prima va avea o gandire pozitiva, nevoia de a se remarca; cealalta va
manifesta mai putina siguranta in relationare, eventual se va izola);
constientizarea judecatilor facute de celalalt asupra propriei persoane care pot sau nu sa coincida cu imaginea
construita de noi insine. Si aceste judecati pot influenta imaginea de sine. Daca spunem cuiva in mod repetat
"Esti frumoasa" aceasta va ajunge sa creada acest lucru. Daca exista si fapte care sa sustina aceasta idee – de
exemplu concursurile de frumusete - se va transforma in convingere de nezdruncinat;
raportarea imaginii proprii la judecata celuilalt. Aceasta apreciere poate determina sentimente pozitive sau
negative, de multumire sau nemultumire. Suntem influentati de grupurile in care traim: grupuri primare
(familie, colegi de clasa, prieteni) sau secundare (elevii din acelasi liceu). Cele doua tipuri de grupuri
influenteaza diferit formarea imaginii de sine. Ele contribuie la socializarea individului.
3. Perceptia sociala asupra imaginii de sine
Perceptia sociala asociata imaginii de sine se refera la ceea ce gandesc ceilalti despre noi (cum aratam, ne
comportam, cum suntem). Ea trebuie analizata din doua perspective: al celuilalt despre eu (ca reper pasiv sau
activ) si al eului despre parerea celuilalt (influenta parerii celuilalt asupra eului depinde de: gradul de
dependenta, categoria profesionala, nivelul de educatie, categoria profesionala).
4. Identitatea psihosociala
Identitatea psihosociala este rezultatul intersectiei socialului (reprezentat de grupuri, institutii, colectivitati) cu
individualul, reunind reprezentarea de sine si de altii. Este o sinteza intre esenta individuala si caracteristicile
unei culturi comune, intre aptitudinile personale si rolurile sociale ale individului.
3. Conversatia orala - Brainstorming (15 min)
Se solicita elevilor sa raspunda la urmatoarele intrebari:
Cum se afirma si ce rol joaca imaginea de sine in viata noastra?
Care sunt caile formarii imaginii de sine?
Ce legatura exista intre stima de sine, auto-prezentare si perceptia de sine?
Ce intelegeti prin identitatea psihosociala?
Cum contribuie punctul de vedere al celorlalti la constructia imaginii de sine ?
In vorbirea curenta se spune "haina face pe om". De ce?
Pentru dinamizarea lectiei, profesorul va combina prelegerea cu expemplificarea si conversatia orala,
incercand sa stimuleze cat mai mult elevul sa gandeasca singur, sa isi exprime propria opinie (sustinuta prin
argumente) si sa interactioneze cu ceilalti colegi.
Raspunsurile elevilor la aceste intrebari vor indica gradul de intelegere a noilor cunostinte. Daca intampina
dificultati, profesorul va reveni cu explicatii suplimentare.

Competente specifice
La sfarsitul lectiei, elevii vor fi capabili sa:
defineasca conceptul de imagine de sine;
inteleaga modul in care se formeaza imaginea de sine;
delimiteze legatura dintre stima de sine, auto-prezentare si perceptia de sine;
defineasca identitatea psihosociala.
Bibliografie

- Zlate, M., Cretu, T., Mitrofan, N., Anitei, M., Psihologie: manual pentru clasa a X-a, pg. 146-151, Ed. Aramis,
Bucuresti, 2005;
- Neculau, A., Iacob, L., Boncu, S., Salavastru, D., Lungu, O., Psihologie: manual pentru clasa a X-a, pg. 108-
115, Ed. Polirom, Bucuresti, 2004;
- Stefanescu, D., O., Balan, E., Stefan, C., Psihologie: manual pentru calsa a X-a, pg. 110-113, Ed. Humanitas
Educational, Bucuresti, 2005
- Radu I. (coordonator)-« Psihologie sociala », Ed.ExeS.R.L., 1994