Sunteți pe pagina 1din 6

Imaginea de sine

Imaginea de sine joaca un rol important in conduita; deseori omul se apara, afirma, doreste sa creeze celor din
jur o imagine pozitiva despre sine. Imaginea de sine are la baza fenomenul perceptiei sociale, se realizeaza
treptat in procesul de socializare, prin raportarea la sistemul de norme si valori socio-culturale ale grupului .
Imaginea de sine reflecta statusurile familiale, profesionale, civice, organizationale si rolurile persoanei in
decursul vietii exprimate in respectul de sine, atitudini, opinii, comportamente.
Socializarea este responsabila pentru constructia imaginii de sine, fiind procesul cel mai aplu si mai complex
prin care individul devine fiinta sociala. In raportarea la ceilalti sunt importante doua tipuri de evaluari: reflectata
si comparativa. Evaluarea reflectata poate fi directa (cand individul cere altora sa-si spuna parerile despre el) sau
indirecta (cand individul interpreteaza spusele, reactiile celorlalti cu privire la propria persoana). Evaluarea
comparativa se realizeaza prin comparatia propriilor reusite si atitudini cu cele ale altora.
Ne formam si ne schimbam imaginea de sine prin parerile, atitudinile, comportamentul celorlalti fata de noi, ne
reflectam in altii (teoria sinelui caprivire in oglinda Cooley). Aceasta perceptie va actiona asupra imaginii de
sine indiferent daca este adevarata sau falsa.
D. Salade definea imaginea de sine ca fiind capacitatea individului de a integraintr-un tablou unitar toate
impresiile, informatiile si trairile care se refera la persoana sa, si de a vedea just pe baza acestora locul sau intre
ceilalti.
Imaginea de sine este afectata de aspiratiile si idealurile fiecarei persoane, in elaborarea ei intervenind scara de
valori personale si Eu-ul dorit. Focalizarea de sine reprezinta dimensiunea gradatiilor in care indivizii isi
concentreaza atentia asupra lor insisi. Focalizarea pe sine se intensifica in preadolescenta si adolescenta, cand
definirea propriului Eu devine o preocupare.

Perceptia sociala si formarea imaginii de sine


1. Definirea termenilor
Perceptia sociala este segmentul procesului cognitiv prin care persoana isi formeaza imaginea despre sine si in
acelasi timp isi contureaza impresiile despre altul ).
Cunoasterea despre sine se materializeaza in:
.

conceptul de sine: ansamblul cunostintelor si convingerilor pe care persoana le are des 636d38g pre
carateristicile sale - exprima cunoasterea subiectiva de sine;

stima de sine: autoevaluarea pozitiva / negativa exprimata prin aprobare / dezaprobare indicand gradul in care
persoana se vede pe sine ca fiind valoroasa capabila, importanta.

Din perspectiva naturii sinelui, primul teoretician care a adus o contributie importanta este W. James, care distnge doua
ipostaze ale sinelui:
1) sine ca subiect al cunoasterii;
2) sine ca obiect care poate fi cunoscut.
Potrivit acestei distinctii actualmente distingem:
.

constiinta da sine si

conceptul de sine.

Constiinta de sine - indicatori (Schaffer, 1996):


- recunoasterea in oglinda - constiinta sinelui corporal - Lewis si Brooks-Gunn, 1979.
- aparitia unor reactii emotionale diferentiate in functie de implicarea eului
- aparitia in limbajul copilului a folosirii corecte a pronumelui personal "eu", interschimbabil cu numele.
Evolutia conceptului de sine se produce in concordanta cu stadiile dezvoltarii cognitive si vizeaza mai multe
dimensiuni:

simplucomplex;

instabil, incoerentstabil si coerent;

concretabstract;

absolutcomparativ;

sinele publicsinele privat .

2. Sursele autocunoasterii
A. Introspectia - procesul prin care persoana se centreaza pe sine si examineaza propriile ganduri, sentimente, motivatii
ale conduitei.
Limite:
-

Supralicitarea importantei sale: Csiksyentmihalyi si Figurski, 1982

Problema mecanismelor de protectie ale eului

B. Perceptia propriului comportament


Fraisse atragea atentia asupra dualitatii modului de perceptie asupra propriei persoane: omul sesizeaza propriile
ganduri, sentimente, pe de o parte, iar pe de alta parte, se cunoaste pe sine in acelasi mod in care ii cunoaste pe ceilalti,
din activitatea proprie, din analiza comportamentului.
D. Bem: teoria autoperceptiei
A. Bandura: self-efficacy (constiinta eficientei proprii)
C. Interactiunea sociala
Ofera posibilitatea:

comparatiei cu ceilalti,

situarea in repere ale grupului

sesizarea imaginii pe care ceilalti o au despre propria persoana.

A)Comparatia sociala

Festinger sustine ca ne cunoastem pe baza comparatiei cu ceilalti, grupul mic si mijlociu fiind cadrul social in care aceste
comparatii opereaza.
Se pune problema:
- cand anume recurgem la comparatii cu altii?
Incertitudine a noastra referitoare la gradul in care posedam anumite caracteristici si nu dispunem de standarde obiective
care sa permita evaluarea.
- cu cine ne comparam?
.

De cele mai multe ori, comparatia se realizeaza cu indivizi asemanatori d.p.d.v. al atributelor de interes.

Persoana se compara cu cei ce ii sunt mult superiori, care ii concentreaza pretuirea sa, pentru a-si trasa un ideal,
o directie ulterioara de evolutie a sinelui (upward).

Persoana ia ca puncte de reper indivizi inferiori lor pe o anumita dimensiune, aceasta comparatie servind la
mentinerea unui anumit nivel al stimei de sine (downward).

B)Compararea cu normele de grup

Higgins si colab. - teoria discrepantei sinelui


- sinele actual sau real;
- sinele ideal;
- sinele dorit/ normativ - ansamblul insusirilor pe care persoana considera ca ar trebui sa le posede, pornind de la prescriptii
sociale
.

C)Sesizarea imaginii pe care ceilalti o au despre propria persoana

Ch. Cooley- "looking glass self"


G. H. Mead -feed-back evaluativ furnizat de ceilalti
Distingem:
- Imaginea proprie de sine
-Imaginea sociala de sine: aprecierea celorlalti receptata de individ - METAPERCEPTIE
- Evaluarea realizata de ceilalti
Studii asupra adolescentilor:
- Rodriguez Tome (1967)
- Kenny si DePaulo (1993)
Corelatie ridicata intre metaperceptie si propria imagine despre sine, in timp ce relatia metaperceptie - evaluarea
altora era mai scazuta.
Concluzii: metaperceptia este o prelungire a auto-perceptiei la aceasta varsta, evaluarea altora fiind in special in
copilarie interiorizata in conceptul de sine

Continut (I): Imaginea de sine si perceptia sociala a


imaginii de sine
Psihologul american William James considera ca imaginea de sine poate fi
abordata din doua perspective: din perspectiva continutului si ca proces. El sustinea
ca atunci cand ne orientam atentia asupra analizei interiorului nostru, putem intra
in contact cu personalitatea, cu corpul, cu eul nostru. Aceasta este imaginea de
continut a eului. Daca aceasta entitate, eul nostru, este perceputa de altul, acest
altul ne influenteaza si ajunge sa faca parte din noi insine. Asistam atunci la un
proces de evaluare de sine, ne organizam prezentarea de sine, ne preocupa binele
altora. Aceste doua fatete ale persoanei nu pot fi insa separate. Continutul eului se
prezinta ca o sinteza a evenimentelor care ne-au marcat, ca o autobiografie. Fiecare
noua informatie este asimilata si ne imbogateste. Dar noi primim informatiile
selectiv: retinem unele, respingem altele, inregistram, organizam. Acest proces ne
orienteaza spre mediul social, constituie un prilej de a confrunta continutul nostru
cu alte continuturi.
Imaginea de sine este o constructie sociala: ne formam prin apartenenta la
un grup social, prin compararea cu altii sau suntem influentati de o situatie sociala
sau de unele personalitati din mediul social. Imaginea de sine contine cunostinte
despre trasaturile noastre de personaliate, despre abilitati si priceperi, despre
valori, credinte, motivatii, evenimente de viata, relatii cu altii care exercita o
influenta semnificativa. Pentru a descrie imaginea de sine a individului, psihologii
mai folosesc termenul de eu sau conceptul de sine.
Termenul de eu se refera la capacitatea fiintei umane de a actiona si de
a reflecta asupra propriilor actiuni, de a fi cunoscator si cunoscut totodata, de a
construi imaginea de sine. William James a facut distinctia intre trei aspecte ale
eului: eul fizic, eul spiritual si eul social.
Eul fizic - se refera la particularitati, cum ar fi: tipul somatic, relatia dintre statura si
greutate, culoarea parului si a ochilor, particularitati fizionomice, samd. Psihologul
american William James foloseste si expresia de Eu material in care include Eul fizic
si tot ceea ce este de ordin material si care este legat de respectiva persoana, cum
ar fi: imbracamintea, casa, alte proprietati despre care se spune este al meu. De
aceea fiecare este sensibil la aprecierile celorlalti cu privire la ce este al sau si daca
il pierde sau ii este furat se simte puternic frustrat.
Eul spiritual - se refera la valori, dorinte, aspiratii, insusiri caracteriale si
temperamentale, aptitudini si talente, atitudini si conceptii. El este rezultatul
autoreflectiei, al receptarii aprecierii altora, al consemnarii reusitelor si nereusitelor
in diferite activitati.
Eul social - cuprinde acele caliati care se dezvolta in contextul relatiilor si a
activitatilor cu altii, cum ar fi locul ocupat in grupul clasei sau in cel al prietenilor,
reputatia si pretuirea celorlalti, asumarea si realizarea statutului si rolurilor. Eul

social cuprinde si totalitatea parerilor si impresiilor pe care cineva si le face despre


ceilalti.

Componentele eului
Conceptul de sine - totalitatea perceptiilor si cunostintelor pe care oamenii le au
despre calitatile si caracteristicile lor. Acesta nu reprezinta in mod necesar o viziune
obiectiva despre ceea ce suntem, ci e un rezultat al felului in care ne percepem.
Stima de sine - componenta evaluativa a eului, care se refera la autoevaluarile
pozitive sau negative ale persoanei. Atunci cand individul are o buna impresie
despre sine, se respecta, se accepta si se evalueaza pozitiv, spunem ca are o stima
de sine inallta, pozitiva. Daca o persoana se depreciaza si se evalueaza negativ,
spunem ca are o stima de sine slaba. Indivizii cu stima de sine pozitiva sunt mai
adaptati, mai fericiti si au de obicei relatii bune cu ceilalti.
Auto-prezentarea - stategiile pe care le foloseste individul pentru a modela
impresiile celorlalti despre el. Modul nostru de viata se bazeaza pe aceasta dorinta
de a influenta incercarile celorlalti de a ne cunoaste. Acest lucru este posibil daca
ne armonizam comportamentele cu ale celorlalti, daca intelegem situatiile si ne
preocupam sa ne comportam "cum se cere". Facem eforturi sa ne autosupraveghem comportamentul, sa ne adaptam la noi roluri sociale si la noi relatii.
Formarea eului
Socializarea - procesul prin care persoana invata modul de viata al societatii in
care traieste si isi dezvolta capacitatile de a functiona ca individ si ca membru al
unor grupuri. Incepe la nastere si continua de-a lungul intregii vieti, reprezentand un
proces esential pentru eul individului, pentru imaginea lui de sine.
Compararea sociala - Festinger a sustinut ca ne formam opiniile si atitudinile fata
de eul nostru prin compararea cu altii care ne sunt similari.
Perceptia de sine. Teoria Perceptiei de sine, propusa de Daryl Bem, presupune ca
noi putem face deductii asupra noastra mai ales atunci cand nu suntem siguri
asupra atitudinilor pe care le avem, examinandu-ne comportamentele in diferite
circumstante.
Identitatea psihosociala este rezultatul intersectiei socialului (reprezentat de
grupuri, institutii, colectivitati) cu individualul, reunind reprezentarea de sine si de
altii. Este o sinteza intre esenta individuala si caracteristicile unei culturi comune,
intre aptitudinile personale si rolurile sociale ale individului.
In definirea conceptului de identitate, spune psihologul Marissa Zavalloni,
trebuie sa luam in considerare patru dimensiuni:
constiinta unei identitati individuale, considerata ca un sentiment pozitiv, prezent in
toate aspectele sinelui;
stabilirea caracterului personal, continuitatea si coerenta in comportament;

integrarea sinelui, sinteza dintre eu si context;


solidaritatea cu idealurile si identitatea grupului de apartenenta.
Identitatea nu este numai personala sau numai sociala. Ea regrupeaza
subiectivitatea si obiectivitatea, individualul si socialul.