Voința

În viața de zi cu zi ne comportăm diferit. De exemplu în curtea școlii, la ieșirea în pauzele

dintre ore elevii se dezlănțuie. Câtă deosebire poate fi între ei în pauze și aceleași persoane, în
timpul orelor. Există o mare diferență între elevii din timpul pauzelor și ceea ce se întamplă cu ei
în timpul unei teze la limba romană. Prin ce credeți că se deosebesc elevii din pauză de elevii din
timpul tezei?..R. prin autocontrolul intenționat. În timpul lecțiilor, elevii desfașoară acte
voluntare, în pauze, acte involuntare.

Voința este un proces psihic reglator care constă în capacitatea de a acționa în vederea
realizării unui scop conștient stabilit, prin depășirea unor obstacole interioare sau exterioare.

În cazul animalului, activitatea este reflexă sau se vorbește despre instinct sau tendință. În
cazul omului se poate vorbi despre deprinderi și despre acțiune voluntară.
Din punct de vedere psihologic, în structura activității intră:
 motivul, care răspunde la întrebarea : de ce?
 scopul, care răspunde la întrebarea: ce se urmărește?
 mijlocul, care răspunde la întrebarea cum?
După gradul de conștientizare a componentelor, există activitate în totalitate conștientă
(ia forma voinței) și activitate cu componete automatízate (ia forma deprinderii sau
automatismului).
Actul voluntar este comportamentul în care există o intenție conștientă și un control
conștient.
Spre exemplu, în timp ce desfășurați o activitate la ora de chimie și urmăriți profesorul de
chimie în timpul unui experiment, voi desfasurati un act voluntar. Dar deodată se aude o
bubuitură în spatele laboratorului și toți veți întoarce privirile înspre acolo. Întreruperea atenției
asupra experimentului și orientarea spre zgomot este un act involuntar, care are ca mecanism
interior reflexul de orientare.
Deci, autocontrolul conștient al omului asupra propriilor sale acte presupune prezența
procesului psihic denumit voința.
Impulsul, pe de altă parte, este o manifestare necontrolată, care determină anumite fapte,
de multe ori regretabile.

În viața de zi cu zi folosim expresii de genul „este lipsit de voință și de aceea nu va reuși

în viață” sau „are o voință puternică și de aceea va învinge obstacolele”.
Voința constă în alegerea între două sau mai multe motive prezente la un moment dat la
persoana respectivă. Prin voință:
- unul din motívele conștientizate devine intenție: „voi face aceasta”;
- se renunță la celelalte motive, pentru un moment (sunt amânate) sau se renunță definitiv.

În structura actului voluntar intră scopul, adică ceea ce îți propui în mod conștient să faci
în viitor.
Etapele actului voluntar:
1. Prefigurarea intenției sau impulsul - conștientizarea impulsului și raportarea lui la un
anumit obiect.
 2. Lupta motivelor – motivele, o dată prezente, ca date care descriu starea de fapt, intră în
relații de conconrdanță sau de opoziție. Tendințele de a le pune în acțiune sunt adesea
contradictorii și preferarea unuia dintre ele se face în defavoarea celorlalte. Simplificând, lupta
motivelor pune în competiție motivele existente în scopul câștigării întâietății în satisfacerea
trebuințelor.
3. Luarea hotărârii – realizată în urma deliberării, face posibilă elaborarea planului de
acțiune. După evaluarea consecințelor care decurg din opțiunea făcută și a estimării efortului
necesar pentru atingerea scopului, devine mai avantajoasă o anuită variantă de acțiune, care se
impune ca demnă de urmat.
4. Aplicarea planului – executarea gradată a etapelor pe care acesta le presupune conduce
la o implicare directă în acțiune.
5. Verificarea, evaluarea performanțelor – obținute apare ca o etapă implicită. Dacă
rezultatele sunt cele scontate, atunci există șanse ca acțiunea să fie repetată, având astfel loc o
învățare din experiență. Se învață însă și din greșeli. Consecințele greu de acceptat, eșecurile,
insuccesul arată cum nu trebuie procedat într-o situație similară.

TEMĂ:
1. Voința presupune depășirea unor obstacole, în condițiile în care între cerințe și
capacități personale există un decalaj. Arătați în ce condiții ar putea fi și în ce condiții nu ar putea
fi vorba de manifestarea voinței. Argumentați-vă punctele de vedere.
 O persoană cu handicap fizic se pregătește pentru a participa la maratonul anual de la
Londra;
 Un elev care practică la nivel de performanță un sport participă la ora de educație fizică
de la școală, descurcându-se foarte bine;
 O patinatoare cade la antrenament și se rănește foarte grav. După însănătoșire, ea reia
antrenamentele, dar îi este frică;
 Unui copil îi este frică de întuneric. Jucăria lui preferată este într-o cameră întunecată.
 Un elev termină liceul și dorește să urmeze studii academice în domeniul artei. Părinții
nu-l încurajează, recomandându-i studii de inginerie.
 Prietenul nostru este o persoană cu care părinții nu ne lasă să ne întâlnim. Nu vrem să
renunțăm la el, dar nici să ne mințim părinții.

2. Dați un exemplu de implicare a voinței în diminuarea impulsivității, de înfrânare a

acesteia și analizați etapele parcurse.