Lucrul în echipă

Exercițiul 2. CHESTIONAR DE EVALUARE

A STILULUI PERSONAL DE REZOLVARE A CONFLICTELOR
(bazat pe modelul elaborat de Kenneth Thomas şi Ralph Killmann – Conflict Mode Instrument)

Acest chestionar permite să obţineţi informaţii referitoare la strategiile pe care le puteţi alege pentru
rezolvarea conflictelor interpersonale şi să deveniţi conştient de abordarea dumneavoastră
caracteristică sau de stilul de rezolvare a unui conflict, în mod deosebit sub acţiunea stresului.
Chestionarul conţine 35 de afirmaţii referitoare la modul în care oamenii îşi aleg comportamentul în
situaţii de conflict. Alegeţi un singur cadru de referinţă (de exemplu, conflicte la locul de muncă,
conflicte în familie, conflicte sociale) şi păstraţi acest cadru de referinţă în minte atunci când răspundeţi
la afirmaţiile de mai jos. Pentru fiecare afirmaţie, indicaţi gradul în care consideraţi respectiva
afirmaţie ca fiind descriptivă pentru dv. folosind următoarea scală:
1 – sunteţi în total dezacord cu afirmaţia
2 – nu sunteţi de acord cu afirmaţia
3 – sunteţi în uşor dezacord cu afirmaţia
4 – nu aveţi nimic împotriva afirmaţiei, dar nici nu sunteţi de acord cu ea
5 – sunteţi parţial de acord cu afirmaţia
6 – sunteţi de acord cu afirmaţia
7 – sunteţi pe deplin de acord cu afirmaţia.

Când mă aflu în conflict cu altă persoană, de obicei fac următoarele lucruri:

1. Evit persoana.
2. Schimb subiectul cu unul neutru.
3. Încerc să înţeleg punctul de vedere al celeilalte persoane.
4. Încerc să transform conflictul într-o glumă.
5. Sunt sensibil la sentimentele celorlalţi.
6. Admit că am greşit, deşi nu cred acest lucru.
7. Renunţ.
8. Cer mai mult decât mi-ar trebui.
9. Îmi folosesc puterea pentru a-l împiedica pe celălalt să-şi atingă scopul.
10. Încerc să aflu exact care sunt subiectele asupra cărora suntem de acord şi cele asupra cărora există
neînţelegeri.
11. Încerc să ajung la un compromis.
12. Pretind că sunt de acord.
13. Mă îndrept spre rezolvarea problemei în măsura în care pot.
14. Solicit o altă persoană pentru a decide cine are dreptate.
15. Sugerez o situaţie din care atât eu, cât şi cealaltă parte să aibă de câştigat.
16. Folosesc ameninţări la adresa celeilalte părţi.
17. Utilizez forţa.
18. Încerc să clarific care sunt obiectivele celeilalte părţi.
19. Mă plâng până ce obţin ceea ce-mi doresc.
20. Renunţ, dar îi dau de înţeles celeilalte părţi cât de mult sufăr.
21. Îmi cer scuze.
22. Renunţ la unele puncte din discuţie în schimbul altora.
23. Obţin cea mai bună înţelegere, indiferent prin ce căi.
24. Amân discutarea subiectului.
25. Caut o cale de mijloc.
26. Evit să aduc jigniri celeilalte părţi.
27. Spun tot ce am de spus în partea de deschidere.
28. Îmi sacrific interesul pentru păstrarea relaţiei.
29. Fac deosebire între poziţiile noastre.
30. Renunţ la unele puncte din discuţie în schimbul altora.
31. Las celeilalte părţi responsabilitatea găsirii unei soluţii.
32. Încerc să evidenţiez punctele asupra cărora au fost de acord ambele părţi.
33. Încerc să determin cealaltă parte să accepte un compromis.
34. Încerc să conving cealaltă persoană de logica argumentelor mele.
35. Încerc să vin în întâmpinarea obiectivelor celeilalte persoane.

TABEL DE EVALUARE A STILULUI PERSONAL DE REZOLVARE A CONFLICTELOR

AFIRMAŢII EVALUARE
3
5
10
COLABORARE 13
18
27
32
TOTAL:

11
15
22
25
COMPROMIS
29
30
33
TOTAL:

6
7
20
21
CONCILIERE
26
28
35
TOTAL:

AUTORITATE 8
9
16
17
19
23
34
 TOTAL:

1
2
4
12
EVITARE
14
24
31
TOTAL:

STILURI DE ABORDARE A UNUI CONFLICT

COLABORARE - Abordarea conflictului prin prisma colaborării are în vedere rezolvarea acestuia
prin menţinerea relaţiilor interpersonale între părţi şi asigurarea faptului că ambele părţi îşi vor realiza
scopurile personale. Această atitudine de abordare a conflictului este una în care indivizii nu acţionează
numai în interes personal, ci şi în interesul părţii opuse. Recunoscând existenţa unui conflict,
colaboratorul utilizează metode corespunzătoare de management pentru a rezolva situaţia. Aceasta este
o abordare în spiritul colaborării, care solicită ambele părţi să adopte o poziţie câştig – câştig şi
necesită, de asemenea, timp, energie şi creativitate.

COMPROMIS - Această abordare presupune admiterea faptului că o soluţie de tip câştig – câştig nu
este posibilă. În acest caz negociatorul adoptă o poziţie care implică un câştig redus şi o pierdere
limitată, atât din punctul de vedere al relaţiilor interpersonale, cât şi al obiectivelor celor două părţi.
Convingerea şi manipularea domină acest stil. Obiectivul este găsirea unei soluţii reciproc avantajoase,
care să satisfacă parţial ambele părţi. Postura de compromis se traduce prin faptul că ambele părţi
adoptă o poziţie câştig minim – pierdere minimă.

CONCILIERE - Abordarea conflictelor din acest punct de vedere implică menţinerea relaţiilor
interpersonale cu orice scop, fără a ţine cont prea mult de obiectivele personale ale părţilor implicate.
Renunţarea, mulţumirea şi evitarea conflictului sunt privite ca modalităţi de protejare a relaţiilor dintre
părţi. Aceasta reprezintă o poziţie pierdere - câştig, în care poziţia negociatorului vizavi de rezolvarea
conflictului este de tip pierdere, permiţând celeilalte părţi să învingă.

AUTORITATE - Abordarea conflictului din acest punct de vedere implică parcurgerea etapelor
necesare pentru obţinerea asigurării că obiectivele personale sunt atinse, indiferent de costul afectării
relaţiei dintre părţi. Conflictul este privit ca o afirmaţie câştigătoare sau necâştigătoare, câştigul fiind
oarecum echivalent cu statutul şi competenţa. Aceasta este o abordare orientată spre putere, în care
se foloseşte orice tip de putere ce pare potrivită pentru a apăra o poziţie considerată corectă, sau pur şi
simplu câştigătoare cu orice preţ.

EVITARE - Această abordare priveşte conflictul ca pe o situaţie ce trebuie evitată cu orice preţ. O
temă centrală a acestui stil este abordarea evazivă, care conduce la un grad sporit de frustrate pentru
părţile implicate. Obiectivele personale, de obicei, nu sunt realizate şi nici relaţiile interpersonale nu
sunt menţinute. Acest stil poate lua forma îndepărtării diplomatice a unui anumit subiect, amânarea
unui subiect până la o ocazie mai bună, sau pur şi simplu retragerea dintr-o situaţie ameninţătoare. Este
o poziţie de părăsire a negocierii, sau pierdere - câştig, în care poziţia negociatorului este de a părăsi
negocierea, lăsând celeilalte părţi posibilitatea de a învinge.