Motivația -Schema de lucru-

FUNCȚII

1. FUNCȚIA DE ACTIVARE INTERNĂ, DIFUZĂ ȘI DE SEMNALIZARE A UNUI

DEZECHILIBRU FIZIOLOGIC SAU PSIHOLOGIC

- apare starea de necesitate

- nu se declanșează încă acțiunea
·0 începe cu o alertă internă
·1 continuă cu o agitație crescândă
·2 ajunge chiar la stări de maximă încordare → până la satisfacere
2. FUNCȚIA DE DECLANȘARE A ACȚIUNILOR EFECTIVE
3. FUNCȚIA DE DIRECȚIONARE
- constă în orientarea și centrarea atenției pe scop
- lipsa ei ⇒ Motivația rămâne dezordonată
4. FUNCȚIA DE SUSȚINERE ȘI ENERGIZARE
- ea menține în activitate comportamentul, până la satisfacerea stărilor
de necesitate

MOTIVAȚIA
- instigă, impulsionează, declanșează acțiunea
·3

- forță a întregii vieți psihice

- RĂSCOLEȘTE, REAȘEAZĂ, SEDIMENTEAZĂ, AMPLIFICĂ
materialul construcției psihice
a individului

TIPURI DE MOTIVAȚIE
1. TREBUINȚELE
= structuri motivaționale bazale și fundamentale ale personalității, forțele ei
cele mai puternice reflectând echilibrul BIO-PSIHO-SOCIAL al omului în
condițiile solicitărilor mediului extern

În funcție de geneza și conținutul lor, ele sunt:

a) primare = înnăscute
- rol în asigurarea integrității fizice a organismului (biologice sau organice,
fiziologice sau funcționale)
b) secundare
- formate în decursul vieții și cu rol de asigurare a integrității psihice și
sociale a individului
( materiale: nevoia de confort, spirituale: de cunoaștere, estetice, etice și
sociale: de comunicare, de cooperare)

- trebuințele se satisfac în piramidă de jos în sus (la bază - cele urgente)

- nicio trebuință nu se transformă în motiv dacă trebuința de pe treapta
anterioară nu a fost satisfăcută
(FAC PIPI URGENT, sunt la concert)
- o trebuință este cu atât mai improbabilă cu cât este mai continuu
satisfăcută (mâncat)
- cu cât o trebuință este mai spre vârful piramidei,
cu atât este mai speficic umană

2. MOTIVELE
= REACTUALIZĂRI și TRANSPUNERI în plan subiectiv ale stărilor de
necesitate
- este mobilul care declanșează, susține energetic și orientează acțiunea

MOTIVUL are 2 SEGMENTE:

➵ unul energizant și dinamogen
(vreau asta NEAPĂRAT!)
➵ unul orientativ și direcțional
(vreau, dar TREBUIE să mă orientez într-o direcție)
3. INTERESELE
= orientări SELECTIVE, relativ STABILE și ACTIVE, spre anumite domenii de
activitate
- sunt formațiuni motivaționale mai complexe decât trebuințele și motivele,
deoarece implică ORGANIZARE, CONSTANȚĂ ȘI EFICIENȚĂ
-în structura lor intră elemente
COGNITIVE, AFECTIVE, VOLITIVE (de voință)

4. CONVINGERILE
= idei adânc implantate în structura personalității,
puternic trăite afectiv, care ÎMPING, IMPULSIONEAZĂ spre acțiune
- sunt idei valoare, care se contopesc cu trebuințele,
aspirațiile individului, cu trăsăturile lui de personalitate
- se numesc IDEI FORȚĂ pentru că
sunt apărate cu vehemență de individ

5. IDEALURILE
= proiecții ale individului în sisteme de imagini și idei care ghidează întreaga
existență
- în structura psihologică a idealului se includ 3 elemente:
➳sensul și semnificația vieții
➳scopul vieții
➳modelul de viață
- este o forță spirituală, decisivă pentru individ

6. CONCEPȚIA DESPRE LUME ȘI VIAȚĂ

= formațiune motivațională COGNITIV-VALORICĂ de maximă generalitate, ce
cuprinde ansamblul
părerilor, ideilor, teoriilor despre om, natură și societate

- dacă un tip de motivație este împiedicat

⇒
EFECTUL FRUSTRĂRII
- dacă la un moment dat sunt activate concomitent 2 sau mai multe tipuri de
motive contradictorii, apare
♞ - CONFLICTUL MOTIVAȚIONAL - ♘
- satisfacerea deplină, chiar în exces a unor tipuri de motivație generează
EFECTUL DE SATURAȚIE
- când un scop sau un obiect al motivației este înlocuit cu altul, apare
EFECTUL DE SUBSTITUȚIE

STRUCTURI MOTIVAȚIONALE
 = sumă de motive

1. MOTIVAȚIA POZITIVĂ ȘI MOTIVAȚIA NEGATIVĂ

MOTIVAȚIA POZITIVĂ = STIMULĂRI PREMIARE (laudă, încurajare) care se

soldează cu efecte benefice asupra activității sau
relațiilor dintre indivizi
MOTIVAȚIA NEGATIVĂ = constă în folosirea unor STIMULI AVERSIVI
(amenințare, pedepsire, blamare)
- experimentul lui E. B. HURLOCK ne arată că motivația pozitivă este
superioară celei negative, dar aceasta din urmă
este preferabilă lipsei de motivație

2. MOTIVAȚIA INTRINSECĂ ȘI MOTIVAȚIA EXTRINSECĂ

MOTIVAȚIA INTRINSECĂ - își are sursa în interiorul subiectului, în

nevoile și trebuințele lui personale (să ajute)

3. MOTIVAȚIA COGNITIVĂ ȘI MOTIVAȚIA AFECTIVĂ

MOTIVAȚIA COGNITIVĂ - își are sursa în nevoia de a ști, de a cunoaște, din

curiozitatea pentru nou (fumez să văd cum e)

- este determinată denevoia omului de a

fi aprobat, de ase simți bine în compania altora

(fumez ca să mă accepte prietenii)

MOTIVAȚIE ȘI PERFORMANȚĂ
OPTIMUM MOTIVAȚIONAL

Motivația ne împinge spre obținerea unor performanțe înalte.

PERFORMANȚA = nivel superior de împlinire a scopului
(trebuie să ajung la nivelul cel mai mare în jocul X)
- relația dintre
motivație (intensitatea motivației)
&
nivelul performanței
este dependentă de COMPLEXITATEA SARCINII
- în sarcinile simple, pe măsură ce crește intensitatea motivației, crește și
nivelul performanței
- în sarcinile complexe, creșterea motivației se asociază
până la un punct cu creșterea performanței, după care performanța scade
(joc ușor - sunt șefă; joc greu - abandonez)

- Eficiența activității mai depinde și de relația dintre

INTENȘITATEA MOTIVAȚIEI & GRADUL DE DIFICULTATE a sarcinii

Optimum motivațional ne indică intensitatea optimă a motivației,

care să permită obținerea unor performanțe.

AVEM 2 CAZURI:
a) când dificultatea sarcinii este apreciată corect de către subiect
- avem relație de CORESPONDENȚĂ între
MĂRIMEA MOTIVAȚIEI & DIFICULTATEA SARCINII
b) când dificultatea sarcinii este apreciată incorect de către subiect
- (SUBAPRECIERE) subiectul nu are suficientă energie încât să
îndeplinească sarcina
- (SUPRAAPRECIAZĂ) este supramotivat, iar surplusul energetic îl poate
DEZORGANIZA, STRESA și poate ajuge la EȘEC.
Optimum motivațional poate duce la performanță dacă este
UȘOR SUBMOTIVAT.

NIVEL DE ASPIRAȚIE = stimulul motivațional care împinge spre realizarea

unor progrese și autodepășiri evidente

- nivelul de aspirație, pentru a fi pozitiv, trebuie să fie stabilit puțin peste

posibilitățile de moment
- dacă nu se stabilește un nivel de aspirație, individul nu progresează
- dacă este stabilit peste posibilitățile și capacitățile individului duce la
FRUSTRARE