Motivatia

Prof. psih. Vechiu Luiza

Motivatia este procesul psihic reglatoriu ce se constituie intr-un ansamblu de

stimuli interni ce dinamizează, direcţionează, determină conduitele şi
comportamentele individului.

Rolul motivatiei :
1)semnalizeaza un deficit fiziologic sau psihologic
2)selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare satisfacerii sau stingerii
deficitului aparut
3)sustine energetic actiunile declansate
4)contribuie la consolidarea unor trasaturi de personalitate prin repetarea unor
activitati si evitarea altora.

Sistemul motivational :

1.Trebuintele (nevoile) semnalizeaza o stare de dezechilibru fiuziologic sau

psihologic. Piramida trebuintelor a lui A.Maslow (1954; 1970) :

- se impart in inferioare si superioare; homeostazice si de crestere

- treptele apar pe masura dezvoltarii fizice si psihice
- cele inferioare sunt mai intense, determina stingerea lor cu necesitate si nu
dispar pana nu sunt satisfacute
- cele superioare pot fi amanate in privinta satisfacerii, nesatisfacerea lor termen
indelungat poate conduce la stingerea lor iar satisfacerea lor nu conduce la
stingerea lor ci le comuta la un nivel superior
- la stingerea nevoilor se poate trece doar in ordine ierarhica
Aparitia unui obstacol in calea satisfacerii lor conduce la aparitia unei stari de
incordare numita frustrare.
Reactia la frustrare poate fi : agresivitatea reala, deplasata pe un alt obiect sau
imaginara, regresiunea, fantezia. Un nivel moderat al intensitatii frustrarii
(toleranta la frustrare) este benefic deoarece se constituie intr-un impuls spre
reusita.
2.Motivele sunt trebuinte suficient de puternice pentru a determina un comportament
de declansare a actiunilor de satisfacere. Are atat un segment energizant, cat si unul de
orientare. Exista concomitent nenumarate motive ce formeaza constelatii de motive.
Unele din ele converg spre acelasi scop si atunci se intaresc reciproc, alte sunt in
conflict :
- de apropiere-apropiere : motive pozitive ce orienteaza diferit
- de evitare-evitare : motive negative cu directii opuse
- de apropiere-evitare : motive opuse la sens (pozitiv si negativ) aproape egale ca forta

3.Interesele : forme complexe de motivatie ce constau intr-o orientare selectiva,

relativ stabila spre anumite lucruri sau activitati. Indicii : prioritate acordata pe termen
lung, atentie continua termen lung, placere produsa de acea activitate, rezultate bune
si foarte bune, rezistenta la efort pe termen lung.

4.Convingerile : structuri complexe de acceptare emotionala a unei idei forta ce sunt

mai puternice decat chiar instinctele de supravietuire.

5.Idealurile : modele mintale de tip anticipativ, individuale sau colective, cu ajutorul

carora proiectam in viitor, sub forma unor imagini si idei, anumite finalitati (scopuri).
Idealurile sunt forte psihice care integreaza si subordoneaza intreaga sfera
motivationala a personalitatii.

6.Conceptia generala despre lume si viata : cea mai complexa motivatie ce le

presupune si orienteaza pe toate celelalte.

Forme motivationale :

a) in functie de natura legaturii dintre activitatea desfasurata si motivele ce o

anima :
1)Extrinseca : motivele vin din sfera exterioara a subiectului fiindu-i sugerata sau
impusa.
2)Intrinseca : motivele vin din interiorul subiectului uman, corespund nevoilor,
intereselor omului.

b) in functie de natura psihologica a motivelor ce anima o activitate :

1)Cognitive isi are originea in activitatea exploratorie, in nevoia de a sti, de a

cunoaste; forma ei tipica este curiozitatea pentru nou. Se numeste cognitiva pentru ca
actioneaza din interiorul proceselor cognitive.
2)Afective este determinata de nevoia omului de a obtine aprobarea altora, de a se
simti bine in compama unar persoane.

c) in functie de valenta trairilor afective implicate :

1)Pozitive produsa de stimulari premiale, se soldeaza cu efecte benefice si contribuie
la mentinerea si consolidarea statutului socio-profesional.
2)Negative produsa de folosirea unor stimuli aversivi (cearta, bataie, pedeapsa etc.),
are efecte negative asupra subiectului uman și asupra activitatilor desfasurate.

Relatia motivatie – performanta :

 Motivatia nu trebuie considerata si interpretata doar ca un scop in sine, ci pusa in

slujba obtinerii unor performante inalte. Performanta este un nivel superior de
indeplinire a scopului.
 Relatia dintre intensitatea motivatiei si nivelul performantei depinde
de complexitatea sarcinii pe care subiectul o are de indeplinit (care poate fi o
sarcina de invatare, de munca sau de creatie).
 In acelasi timp, eficienta activitatilor depinde si de relatia dintre intensitatea
motivatiei si gradul de dificultate al sarcinii cu care se confrunta individul.

Apare astfel ideea de optimum motivational ce diferă de la o persoana la alta,

-Însemnă necesitatea stabilirii unei intensitati optime a motivatiei care sa permita
obtinerea unor performante inalte, cat mai apropiate de cele asteptate.

Atunci când dificultatea sarcinii este percepută incorect vorbim de două situații:
 subestimarea dificultatii necesita o supramotivare;
 supraestimarea dificultatii necesita o submotivare;

Nivelul de aspiratie este stimulul motivational care conduce spre realizarea de

progrese si autodepasiri evidente. El este cel care masoara dorinta de a atinge nu
orice performanta intr-o activitate data, ci performante cat mai inalte, care sa insemne
nu doar o simpla realizare a personalitatii, ci si o autodepasire a posibilitatilor ei.

Alegerea nivelului de aspiratie trebuie facuta in raport cu posibilitatile si aptitudinile

subiectului; discrepanta prea mare dintre capacitati si aspiratii poate fi periculoasa
pentru performanta (poate produce demotivarea persoanei, deceptii, regres, etc.).