MOTIVATIA IN ACTIVITATEA DE

INVATARE
Afectivitatea, atentia si vointa, motivatia au un rol stimulativ si
reglator in invatare. Motivatia si afectivitatea se implica reciproc in procesul
invatarii scolare, urmarindu-se ca relatia dintre elev si continutul de invatat
sa fie pozitiva, pentru a putea genera stari afective stenice, emotii
superioare si chiar sentimente intelectuale, morale estetice. Activitatea de
invatare necesita efort sustinut si munca intelectuala intensa, concentrarea
atentiei, activarea vointei, corelarea proceselor cognitive.
Ne intrebam uneori de ce un elev invata si se angajeaza in
realizarea sarcinilor scolare perseverand pana la atingerea scopului in timp
ce altul este descurajat la aparitia primului obstacol si abandoneaza
activitatea propusa de educator pentru o activitate preferata.
In incercarea de a raspunde la aceste intrebari, s-a facut apel
la unii termeni, cum ar fi : forte propulsive (fortele care il determina pe om
sa actioneze intr-un anume fel ; dorinte ( tendinte de a regasi e!periente
satisfacatoare, fie in realitate, fie in imaginatie ; pulsiuni (puseuri
energetice care isi au sursa in tensiunile somato-psihice, scopuri aflate sub
tensiune. Indiferent de termenul folosit , se tinea spre evidentierea rolului
unor fenomene si mecanisme psihice interne dotate cu capacitatea
de a permite actiunea independent de factorii exteriori.
Nu este suficient ca scopul unei activitati sa fie clar, corect si
riguros formulat pentru ca ea sa se desfasoare normal si mai ales eficient.
"aca lipseste stimularea si sustinerea energetica in vederea realizarii
scopului, activitatea nu va putea fi dusa la indeplinire. #hiar daca omul
dispune de instrumente intelectuale bine dezvoltate ( o buna perceptie si
memorie, o gandire fle!ibila, o imaginatie bogata, dar nu este impins,
determinat de ceva pentru a invata, a munci sau a crea, el nu va obtine
performantele dorite.
Asadar, activitatea umana pe langa stabilirea precisa a scopului, pe langa
punerea in disponibilitate a tuturor instrumentelor necesare rea-lizarii ei
( cunostinte, priceperi, deprinderi, aptitudini, trebuie sa faca apel si la o
serie de factori cu rol de stimulare si activare, de sensibilizare selectiva
si imbold, care sunt incadrati in notiunea de motivatie.
In filogeneza si ontogeneza se elaboreaza anumite stari de
necesitate sau sensibilizari ale organismului pentru diferite obiecte. Asa se
dezvolta nevoia de substante nutritive, de o!igen, de anumite conditii de
temperatura, umiditate, presiune,de semnale informationale ce urmeaza a fi
receptionate si apoi prelucrate, nevoia de miscare, actiune, rela!are, de
comunicare cu altii, de realizare de sine. $oate acestea nu sunt altceva
decat trebuinte, conditii ale vietii, procese pulsionale fundamentale ce
semnalizeaza perturbarile, de tipul privatiunilor sau e!ceselor, intervenite in
sistemul organism sau in sistemul de personalitate. Alaturi de trebuinte, se
dezvolta si impulsuri ( trebuinte aflate in stare de e!citabilitate accentuata,
e!presiva ), intentii ( implicari proiective ale subiectului in actiune ,
valente ( orientari afective spre anumite rezultate , tendinte ( forte
directionate mai mult sau mai putin precis . Ansamblul acestor stari de
necesitate ce se cer a fi satisfacute si care il imping , il instiga si il
determina pe individ pentru a si le satisface,formeaza sfera motivatiei
acestuia. %ste vorba de o noua categorie destimuli, si anume de stimulii
interni. "aca pana acum notiunea de stimuli era raportata la obiectele si
evenimentele din e!terior, de data aceasta se raporteaza la viata interna a
individului. %ste vorba despre acei stimuli care, din interior, il determina pe
individ sa inteprinda o serie de actiuni ( de cautare, de apropiere sau de
evitare si respingere a unor obiecte . &nii autori au definit motivatia ca o
,,cauza interna a comportamentului. Numai ca aceasta structura psihica
activatoare si predispozanta cu functii de autodeterminare a omului prin
stimulatii interne, a trebuit sa fie, la randul ei e!plicata atat functional, cat si
genetic. 'ri, acest lucru nu poate fi realizat decat prin apelul la o serie de
factori determinati ce se inscriu in istoria interactiunilor dintre subiect si
ambianta sa socio-culturala.
Motivatia este o parghie in procesul autoreglarii individului, o
forta motrice a intregii sale dezvoltari psihice si umane.
Aceasta inseamna ca selectarea si asimilarea, ca sedimentarea influentelor
e!terne se vor produce dependent de structurile motivationale ale
persoanei. Motivatia sensibilizeaza diferit persoana la influentele e!terne,
facand-o mai mult sau mai putin permeabila la ea. Acum intelegem mai bine
de ce una si aceeasi influenta e!terna produce efecte diferite la persoane
diferite sau la aceeasi persoana in momente diferite ale e!istentei sale.
Motivatia, prin caracterul ei propulsator si tensional, rascoleste si reaseaza,
sedimenteaza si amplifica materialul constructiei psihice a individului.
Motivatia invatarii se subsumeaza sensului general al
conceptului de motivatie si se refera la totalitatea factorilor care il
mobilizeaza pe elev la o activitate menita sa conduca la asimilarea unor
cunostinte, la formarea unor priceperi si deprinderi. Motivatia energizeaza si
faciliteaza procesul de invatare prin intensificarea efortului si concentrarea
atentiei elevului, prin crearea unei stari de pregatire pentru activitatea de
invatare. %levii motivati sunt mai perseverenti si invata mai eficient.
Motivatia este una dintre cauzele pentru care elevul invata sau nu invata. In
acelasi timp insa, motivatia poate fi efectul activitatii de invatare.
#unoasterea rezultatelor activitatii de invatare, mai ales cand acestea sunt
pozitive, sustine eforturile ulterioare ale elevului. "in satisfactia initiala de a
fi invatat, elevul isi va dezvolta motivatia de a invata mai mult. Astfel ca
relatia cauzala dintre motivatie si invatare este una reciproca. Motivatia
energizeaza invatarea, iar invatarea incununata de succes intensifica
motivatia.
Motivatia pentru invatare apare initial in ambianta familiala.
#opiii preiau atitudinile parintilor, si mai apoi ale educatorilor, constituindu-si
din acestia modele de perseverenta si mobilizare pentru atingerea
scopurilor.
%ste importanta si munca de convingere pentru realizarea
invatarii la parametrii optimi, dar si activitatile scolare si e!trascolare cu
caracter de cooperare si competitie care pot conduce la dezvoltarea unei
motivatii superioare. %ducarea motivatiei atinge stadiul superior atunci cand
apar sentimente trainice legate de valoarea muncii si a culturii.
(entru a-l intelege pe elev, pentru a-l instrui si educa in mod
adecvat, cadrul didactic trebuie sa cunoasca motivelle care impreuna cu
aptitudinile , temperamentul si caracterul, contribuie la determinarea
conduitei si a reusitei sau nereusitei elevului in activitatea de invatare.
In procesul de invatare sunt puse in functiune diferite forme
ale motivatiei care se clasifica, de obicei, doua cate doua, in perechi opuse.
Motivatia pozitiva si motivatia negativa. (rima este produsa
de stimularile premiale (lauda, incurajarea si se soldeaza cu efecte
benefice in procesul de invatare. #ea de-a doua este produsa de folosirea
unor stimuli aversivi ( pedepsirea, amenintarea si se asociaza cu efecte de
evitare, refuz, abtinere.
Motivatia intrinseca si motivatia e!trinseca. Moptivatia
intrinseca isi are sursa in insasi activitatea desfasurata si se satisface prin
indeplinirea acelei activitati. Activitatea de invatare motivata intrinsec este
aceea sustinuta de o nevoie interioara de cunoastere, de curiozitate
epistemica, de pasiunea pentru un domeniu, de placerea de a invata.
Motivatia e!trinseca isi are sursa in e!teriorul individului si activitatii
desfasurate. "aca un elev invata pentru a primi anumite recompense, din
dorinta de a fi primul in clasa ori din teama de esec sau de pedeapsa,
atunci activitatea de invatare este motivata e!trinsec.
Motivatia cognitiva si motivatia afectiva. (rima isi are
originea in activitatea e!ploratorie,in nevoia de a stii, si se numeste astfel
deoarece actioneaza din launtrul proceselor cognitive. %a isi gaseste
satisfactia in nevoia de a intelege, a e!plica, a rezolva ca un scop in sine.
Motivatia afectiva este determinata de nevoia de a obtine aprobarea altor
persoane. #and eleviim invata din dorinta de a-si satisface parintii sau
pentru a nu pierde aprobarea ori dragostea lor, atunci ei sunt animati de o
motivatie afectiva.
)ormele motivatiei sunt inegal productive. #ercetarile
demonstreaza ca motivatia pozitiva, intrinseca si cea cognitiva conduc spre
rezultate mai bune in procesul de invatare fata de motivatia negativa,
e!trinseca, afectiva. (roductivitatea mai mare sau mai mica a acestora
depinde de particularitatile concrete ale situatiei, asa incat se recomanda
utilizarea lor diferentiata, concordanta cu specificul situatiilor.
*tructurile motivationale au la baza trebuintele, care
semnalizeaza cerintele de reechilibrare in forma unor stari si imbolduri
specifice.
$rebuintele sunt structuri motivationale bazale si
fundamentale ale personalitatii , fortele ei motrice cele mai puternice
reflectand , cel mai pregnant, echilibrul biopsihosocial al omului in conditiile
solicitarilor mediului e!tern. %le semnalizeaza cerintele de reechilibrare in
forma unor stari si imbolnaviri specifice . In functie de geneza si continutul
lor , pot fi clasificate in : trebuinte primare (innascute, cu rol de asigurare a
integritatii fizice a organismului si trebuinte secundare ( formate in
decursul vietii si cu rol de asigurare a integritatii psihice si sociale a
individului. In categoria primelor se incadreaza : trebuintele biologice sau
organice ( de foame, sete, se!uale si trebuintele fiziologice sau
functionale ( de miscare, rela!are+descarcare. %le sunt comune pentru
om si animal , dar la om sunt modelate si instrumentate sociocultural. #ea
de-a doua categorie cuprinde : trebuinte materiale ( de locuinta, confort,
de unelte si instrumente , trebuinte spirituale ( de cunoastere, estetice,
etice, de realizare a propriei personalitati ; trebuintele sociale ( de
comunicare, anturaj si integrare sociala, de cooperare etc..
Modelul ierarhic-piramidal al trebuintelor umane, elaborat
de -.Maslo., cuprinde urmatoarele cinci categorii de trebuinte organizate si
structurate intr-o /0piramida a trebuintelor :biologice, de securitate, de
afilie-re,de stima si statut,de autorealizare.
*atisfacerea fireasca a trebuintelor se asociaza cu
reducerea tensiunilor, nesatisfacerea lor duce fie la e!acerbarea acestora,
fie la stingerea lor prin saturatie si reactie de aparare, insotita de perturbari
caracteriale.
Motivele constituie reactualizari si transpuneri in plan
subiectiv a starilor de necesitate. #and individul isi da seama de deficitul de
substante nutritive din organism si se orienteaza spre inlaturarea lui,
trebuinta s-a transformat deja in motiv.Nu toate motivele sunt insa
constiente. %!ista unele motive inconstiente al caror substrat nu este clar
delimitat dar care indeplinesc un rol important in activitate. *pre deosebire
de trebuinta, care nu intodeauna reuseste sa declanseze o actiune, motivul
asigira efectuarea comportamentelor corespunzatoare de satisfacere.
Asadar, motivul pote fi definit ca fiind mobilul care declanseaza, sustine
energic si orienteaza actiunea, in general, cea de invatare in special.
%le au doua segmente: energizant si dinamogen, si orientativ si directional,
intre care e!ista o stransa interactiune, sustinere reciproca. 'orientare slab
energizata este la fel de daunatoare invatarii ca si o organizare insuficient
directionata. Interactiunea motivelor implica :actiuni de optare (daca un elev
invata atunci inseamna ca, implicit , renunta la joaca, de cooperare (cand
un elev invata pentru ca doreste sa stie , sa se afirme, dar si pentru a-si
multumi parintii, motivatia lui va fi mai puternica decat daca va avea la baza
un singur motiv, actiuni conflictuale care conduc la aparitia unor stari
tensionale.
Interesele reprezinta orientari selective, relativstabile si
active spre anumite domenii de activitate. 'rientarile globale,
nediferentiale, situative si fluctuante, oscilante, facultative nu pot fi
considerate ca fiind interese ci, cel mult, un inceput de cristalizare a
acestora. "aca un individ se apuca de multe activitati si nu finalizeaza
corespuzator, nici una dintre ele, inseamna ca el nu si-a format inca
interesele. %le sunt tendinte, preferinte spirituale, atractii irestibile ale
individului centrate pe un obiect fizic, o persoana sau o activitate, fara a
viza foloase materiale sau avantaje. &n autor le-a definit ca fiind ,,tendinta
de a ne ocupa de anumite obiecte, de a ne placea anumite activitati,,.
Interesele sunt formatiuni motivationale mai comple!e decat trebuintele si
motivele deoarece implica organizare, constanta si eficienta. In structura lor
psihica intra elemente cognitive, afective si volitive. 'rientarea spre o
activitate presupune prezenta unor cunostinte, intrarea in functiune a
activismului mintal, trairea ei ca o stare agreabila, care produce placere, dar
care, totodata, impinge spre actiune, spre control, spre punerea in
disponibilitate a unor calitati ale vointei (hotararea, perseverenta, etc..
Convingerile sunt idei adanc implantate in structura
ppersonalitatii, puternic traite afectiv, care imping, impulsioneaza spre
actiune. Nu orice id1e care este o convingere, ci doar cea care reprezinta
pentru individ o valoare, ocertitudine subiectiva, care il ajuta sa stabileasca
ceea ce este valabil, optim, necesar, sa distinga intre bine sir au, frumos si
urat, adevar si minciuna. Asadar, sunt convingeri numai idile- valoare care
se contopesc cu trebuintele si dorintele individului, cu aspiratiille si
nazuintele lui, cu trasaturile lui de personalitate. %le isi au radacinile adanc
infipte in afectivitatea insului, in emotiile, sentimentele si pasiunile sale. Mai
mult decat atat ele se impun in comportament, il orienteaza permanent, de
aceea sunt nu doar constant promovate, ci si virulent aparate, mai ales
atunci cand sunt contrazise si atacate. In aceste imprejurari ele devin
adevarate idei-forta. #onvingerile intra in functiune in imprejurarile de
alegere sau conflict valoric. "aca sunt foarte puternice, de nezdruncinat ele
pot actiona si impotriva instinctului de conservare. Multi oameni celebri,
cum ar fi filosofii 2iordano 3runo, $homas Morus au murit pentru
convingerile lor.
Idealurile reprezinta proiectii ale individului in sisteme
de imagini si idei ii ghideaza intreaga existenta. %le reflecta si
transfigureaza atat e!perienta proprie, cat si e!perienta semenilor
devenind, in cele din urma, anticipari, generalizari si optimizari ale
proiectului e!istential. Idealul nu reprezinta o simpla formula cognitiva de
viata, ppreluata necritic din afara, prin imitatie, ci este plamadit de individ in
functie de particularitatile lui proprii. Numai in felul acesta el se integreaza
valorilor personalitatii, iar cu timpul devine o valoare personala, reusind sa
motiveze comportamentul. #ercetarile romanesti de psihologie au aratat ca
in structura psihologica a idealului se includ trei elemente fundamentale :
sensul si semnificatia vietii (directi spre care se orienteaza o persoana
definita in functie de modul de e!istenta sociala, cultura spirituala, valoare
morala , scopul vietii (ca obiectiv al vietii, ca valoare personala suprema
ce prefigureaza destine, componenta intelectual-voluntara dar si a!iologica
a idealului , modul de viata (ghidul propus a fi urmat si atins, un fel de %u
ideal care calauzeste viata. Idealul (moral, filozofic, estetic, politic,
e!istential etc., ca ceva ce nu e!ista, dar ar putea fi ca motiv central al
e!istentei, ca optiune valorica si programatica de viata, ca ,,stea
calauzitoare,, reprezinta o adevarata forta spirituala, decisiva pentru
individ.
Conceptia despre lume si viata constituie o
formatiune motivationala cognitiv-valorica de maxima generalitate, ce
cuprinde ansamblul parerilor, ideilor, teoriilor despre om, natura,
societate. Ideile si teoriile din cadrul ei nu au doar o valoare de fapte de
cunoastere, ci de convingeri. %a reprezinta o structura motivationala
globala cu rol strategic in raport cu orientarea comportamentului. )ormata
sub incidenta conditiilor de viata, dar si a culturii si educatiei, fiind
rezultantae!perientelor personale traite pe drumul sinuos si singular al
vietii, ea reuneste cognitivul cu valoricul si se implineste in actiune.
%!istand conceptii stiintifice sau nestiintifice, realiste sau utopice
(fanteziste, materialiste sau idealiste, progresiste sau retrograde ea
presupune intotdeauna optiunea valorica. "e aceea, intre convingeri,
idealuri si conceptia despre lume si viata e!ista o foarte strnsa
interdependenta, impreuna constituind un comple! motivational de prim
ordin al personalitatii.
Motivatia reprezinta o conditie esentiala pentru reusita
elevului in activitatea scolara. #ercetarile au aratat faptul ca atat motivarea
prea intensa (supramotivarea, cat si motivarea mai scazuta (submotivarea
intr-o activitate pot conduce la rezultate slabe sau chiar la esec.
*upramotivarea determina o mobilizare energetica ma!ima si o tensiune
emotionala ce pot avea drept consecinte blocajul psihic, stresul,
dezorganizarea conduitei si, in final, esecul. *ubmotivarea conduce la o
insuficienta mobilizare energetica, la tratarea cu superficialitate a sarcinilor,
iar in cele din urma rezultatul este nerealizarea scopului propus. In aceste
conditii s-a pus problema nivelului optim al motivatiei care sa conduca
elevul catre obtinerea de performante inalte in activitate de invatare. (otrivit
legii optimumului motivational, cresterea performantei este proportionala cu
intensificarea motivatiei numai pana la un anumit punct, dincolo de care
urmeaza stagnarea si chiar regresul. Momentul in care incepe declinul
depinde de comple!itatea si dificultatea sarcinii. Nivelul optim al motivatiei
depinde nu numai de dificultatea sarcinii, ci si de particularitatile psihice
individuale : emotivitatea, echilibrul, stapanire de sine. (rofesorul ar putea
avea un rol important in atingerea nivelului optim al motivatiei daca il va
obisnui pe elev sa aprecieze corect dificultatea sarcinii didactice cu care se
confrunta si daca va lua in consideratie particularitatile psihologice
individuale atunci cand concepe strategiile didactice in articularea
demersului metodic al lectiei.