Rolul profesorului ramane mereu in prim plan in opera de formare a personalitatii elevilor. Profesorul ocupa o pozitie cheie in activitatea de programare, de organizare, realizare si evaluare a procesului educational.
Profesorul trebuie sa fie principalul animator al vietii colectivului,
sarcina pretentioasa, dar importanta si delicata.
Rolul profesorului este important in cadrul clasei de elevi,
executarea lui corecta, depinde de personalitatea lui si de situatiile educative cu care se confrunta.
Animator al vietii unui colectiv de elevi poti fi numai daca esti
incalzit de dragoste pentru copii, pasionat pentru munca educativa, animat de dorinta de a- i ajuta pe altii, numai daca te poti transpune in situatia altora, daca esti generos si capabil de daruire.
Inca din clasele primare invatatorul/profesorul constituie pentru
elev o sursa consistenta de influenta care poate modifica anumite percepte, poate da nastere altora intr-un sens pozitiv sau negativ.
Mai mult decat oricare alta profesiune, cea de educator impune
sa fii entuziast, intrucat este vorba de o activitate colectiva care se desfasoara cu tineri in formare.
Orice profesor este si un creator de modele, de proiecte
educationale, de profile, de metode, de procedee, un inovator. Orice profesor poate si trebuie sa dezvolte interesele, aptitudinile si talentele elevilor, ajutandu-i sa-si valorifice la maxim aptitudinile.
Profesorii si elevii nu se aleg unii pe altii. Dascalului ii revine
sarcina si raspunderea integrarii sale in clasa si in colectivul de elevi. Intr-un colectiv format, profesorul devine unul dintre membrii acestuia dar cu statut special.
Profesorul conduce si decide, organizarea, influenteaza,
consiliaza si controleaza, apreciaza si indruma, este model de conduita civica si morala, este profesionist sau cel putin asa ar trebui sa fie!
A inzestra copiii cu stiinta pare un lucru relativ usor, la care mai
toata lumea se pricepe, dar a forma oameni in plinatatea cuvantului este deosebit de greu.
Influentarea elevului de catre profesor se face direct, prin
atitudine, mesaj verbal, gestica, mimica, stare afectiva, exemplu personal, adica prin prezenta activa. Aceasta prezenta are rolul unui stimul ce determina la elevi un raspuns ( care poate fi de acceptare formala, acceptare cu convingere, imitare, contagiune, rezistenta).
Eficienta influentarii depinde de o serie de factori:
- congruenta dintre repertoriul profesorului si cel al elevilor in
comunicare; - realizarea feed-back-ului si tonul afectiv al relatiei profesor-elev.
Prin comportamentul lui afectiv, profesorul impune elevilor un
anumit comportament individual si de grup.
Trasaturile temperamentale ale profesorului au un cuvant de spus.
Autocontrolul pemanent, echilibrul autoimpus sunt hotaratoare pentru un comportament adecvat. Comportamentul emotional al profesorului influenteaza direct comportamentul elevilor prin contagiune si indirect, prin climatul afectiv pe care il determina in clasa.
Profesorul influenteaza elevii dar este, la randul sau, influentat de
elevi. El isi adapteaza comportamentul, ia masuri si dispune, se consulta cu elevii sai, ia masuri independent.
Motivatia profesorului, satisfactiile sau insatisfactiile pe care le
traieste sunt urmare a reusitei sau nereusitei sale profesionale, precum si un stimulent sau o piedica inn continuarea acestei activitati. Facilitarea si nu controlul ar trebui sa ne ghideze ideile, cand incercam sa schimbam anumite comportamente in scoala.
Astfel interventiile motivationale ce nu respecta scopurile, emotiile
si convingerile unei persoane legate de o animta situatie pot produce efecte pe termen scurt, dar pe o perioada mai mare de timp, aceste interventii pot esua.
CONCLUZII
Fiecare educator, invatator si profesor din intregul sistem de
invatamant trebuie sa fie atat un bun specialist in domeniu, cat si un bun educator.
Numai imbinand aceste doua calitati, cadrele didactice isi vor
indeplini in bune conditii sarcina de inalta responsabilitate si onoare in formarea tinerei generatii.