Apostol Cristina Bianca

APIE, Master, grupa 40710

Funcțiile managementului în domeniul proiectelor educaționale

Managementul educațional este o concepție integrativ explicit, o atitudine, o metodologie

de acțiune orientată spre obținerea succesului în educație, cuprinzând un ansamblu de
principii și funcții, de norme și metode de conducere prin intermediul cărora se asigură
realizarea obiectivelor sistemului educativ. Indiferent de domeniul în care activează,
managerul trebuie să stabilească obiective, să selecteze și să pregătească personalul, să
formeze echipe de lucru cu anumite competente să elaboreze mecanisme pentru monitorizarea
și coordonarea activităților, să evalueze rezultatele și să procedeze la coordonarea activităților,
să evalueze rezultatele și să procedeze la schimbările necesare în anumite momente.
Principalele funcții ale managementului în serviciile educaționale sunt: proiectarea,
organizarea, coordonarea, adoptarea deciziilor și evaluarea.
Procesul managerial în domeniul proiectelor educaţionale reprezintă un ansamblu de
principii, direcţii strategice şi proceduri operaţionale de desfăşurare a ansamblului
structuralfuncţional: analize de context şi nevoi educaţionale – decizii privind obiectivele
generale ale schimbărilor preconizate – elaborarea proiectelor educaţionale – organizarea
echipelor de proiect– coordonarea implementării proiectelor – monitorizarea proiectelor –
evaluarea multilaterală a proiectelor (produs, proces, rezultate) – reglarea procesului şi
revizuiri ale proiectelor, în direcţia realizării la standarde de înaltă performanţă a obiectivelor
referitoare la tipurile de schimbări preconizate.
S.Cristea evidenţiază că managementul educaţional, ca activitate psihologică, se bazează
pe trei caracteristici:
Conducere de sistem primar (abordare globală a tuturor elementelor educaţiei şi a
aplicaţiilor specifice funcţiei conducerii, la diverse niveluri);
Conducere de tip pilotaj (valorificarea optimă a resurselor pedagogice ale sistemului
educaţiei, prin funcţiile manageriale: planificare – organizare, orientare metodologică, de
reglare – autoreglare);
Conducere strategică (evoluţie inovatoare de perspectivă a sistemului la diferite niveluri
de organizare).
I. Jinga considera că managementul pedagogic e definit ca ştiinţa şi arta de a pregăti
resursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de
societate.
 Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

Apoi a definit ca ,,un ansamblu de principii şi funcţii, de norme şi metode de conducere

care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate şi eficienţă cât
mai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem educativ se afirmă note specifice”.
Managementul indică o anumită mentalitate, o maniera proprie, dar şi o artă de dirijare, de
antrenare a resurselor (umane), a elementelor organizaţiei, ceea ce corespunde cu însăşi
considerarea educaţiei ca ştiinţă şi artă.
Esența managementului o reprezintă functiile sau atributele sale. Cel care a identificat și a
analizat procesele de management pentru prima dată a fost Henry Fayol, în cadrul lor definind
cinci funcții principale, și anume:
1. Funcția de previziune constituie funcția primordială a managementului organizației și
constă în stabilirea condițiilor care vor constitui cadrul obiectiv al desfășurării
activităților viitoare, fixarea obiectivelor acestora, a mijloacelor necesare, precum și a
căilor de urmat pentru realizarea obiectivelor stabilite.

Este funcția primordială a managementului pentru că de felul în care se realizează această

funcție, de capacitatea managerilor de a se orienta cu precădere asupra problemelor de
perspectivă ale evoluției organizației depinde realizarea corespunzătoare a celorlalte funcții.

Înfăptuirea unui management dinamic presupune practicarea unui

management previzional, utilizarea acelor metode de management în care accentul se pune pe
studierea tendințelor progresului științifico-tehnic și a pieței, și pe orientarea
activităţilor organizaţiei în raport cu rezultatele acestor metode.

a) Prognoza – este previziunea pe termen lung (10 ani), ce se caracterizeaza in studii de

prognoza, pe baza carora se adopta deciziile strategice la nivel ierarhic superior. Ea are un
caracter orientativ si un grad mare de generalizare, urmarind sesizarea unor caracteristici de
evolutie ale fenomenelor socio-educationale.

b) Planificarea – desemneaza previziunea pe termene medii si scurte (de la cativa ani

pana la un semestru sau chiar mai putin), al carei produs este planul. Structura planului
cuprinde: obiective, activitati, responsabilitati, termene, modalitati de control si evaluare.

c) Programarea, care se refera la perioade foarte scurte (decada, saptamana), descriind

foarte amanuntit actiunile ce vor fi intreprinse, precum si mijloacele si resursele utilizate
pentru realizarea planului.
 Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

Previziunea (planificarea) trebuie privita in stransa interdependenta de celelalte

functii ale managementului, succesul ei depinzand de implementarea, organizarea si evaluarea
optima a procesului managerial din clasa de elevi.

Funcţia de previziune se concretizează în prognoze, planuri, programe.

2. Funcţia de organizare constă în stabilirea cadrului organizatoric optim care

să permită desfăşurarea activităţilor organizaţiei în condiţii de eficienţă maximă.

Organizarea are drept scop functionarea optima a procesului instructiv-educativ si a

institutiei scolare in ansamblu. Ea se aplica in trei domenii distincte:

- organizarea activitatilor didactice si a functiilor de conducere;

- organizarea admnistrativa si stilul de organizare in luarea deciziilor;

- munca in echipa.

Cerinţele determinate de funcţia de organizare sunt:

 dinamismul continuu al managementului în scopul asigurării flexibilităţii
organizaţiei, a adaptării permanente a tuturor elementelor la schimbările care se
produc în interiorul și în afara ei;
 găsirea soluţiilor optime în precizarea elementelor amintite fapt ce presupune
abordarea acestora prin luarea în considerare a tuturor intercondiţionărilor.

Realizrea corespunzătoare a acestei funcții impune parcurgerea unor etape proprii

oricărui proces de organizare.

- Analiza obiectivelor ce vizează organizarea sau reorganizarea;

- Culegerea datelor privind sistemul de organizare existent;
- Analiza critică a sistemului existent în care se urmăreşte evidenţierea punctelor
critice, a anomaliilor organizatorice pe care le prezintă elementele analizate;
- Proiectarea generală a sistemului îmbunătăţit;
- Proiectarea detaliată a sistemului îmbunătăţit;
- Pregătirea condițiilor materiale, economice, organizatorice și a celor
de personal necesare aplicării noului sistem;
- Aplicarea propriu-zisă a noului sistem;
- Urmărirea funcţionării noului sistem şi operarea modificărilor ce apar ca fiind
necesare pentru funcţionarea acestuia.
 Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

3. Funcţia de coordonare constă în ansamblul proceselor prin care se armonizează

deciziile şi acţiunile personalului organizaţiei şi verigilor structurale, în cadrul
obiectivelor şi structurii organizatorice stabilite. Realizarea acestei funcţii presupune
precizarea de către manager a responsabilităţilor fiecărui subordonat şi urmărirea
modului în care se corelează eforturile individuale cu cele ale grupului.

Munca, fiind un proces social, reclamă existenţa unor relaţii adecvate în fiecare grup
de lucru; managerul îşi ezercită funcţiile sale asupra subordonaţilor, iar rezultatele pe care
aceştia le obţin depind de capacitatea sa de a-i antrena, de a-i face să realizeze ceea ce se
aşteaptă de la ei.

4. Funcția de antrenare încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se

determină personalul unităţii să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor
planificate, pe baza luării în considerare a factorilor care îi motivează.

Antrenarea urmăreşte implicarea tot mai profundă atât a personalului de execuţie cât şi a
celui de conducere la realizarea obiectivelor ce le revin.

Fundamentul antrenării îl constituie motivarea - reprezintă suma forţelor, a energiilor

interne şi externe care iniţiază şi dirijează comportamentul spre un anumit scop.

Motivarea muncii unui individ înseamnă certitudinea că el va obţine, executând o muncă

în condiţiile date, elemente ce-i vor satisface propriile nevoi la un moment dat. Este evidentă
implicaţia sistemului de valori asupra motivaţiei. Aceasta va da o semnificaţie precisă
consecinţelor comportamentului salariaţilor, şi va influenţa gradul de libertate individual de
aderare la valori.

Motivarea în funcţie de modul de condiţionare a satisfacţiilor personalului, de rezultatele

obţinute, este pozitivă şi negativă

5. Funcţia de control constă în verificarea permanentă şi completă a modului cum se

desfăşoară activităţile, comparativ cu standardele şi programele stabilite, în sesizarea
şi măsurarea abaterilor de la aceste standarde şi programe, în precizarea cauzelor şi a
măsurilor corective care se impun pentru înlăturarea lor.

Pentru a fi eficient este necesar ca procesul de control să fie continuu, nelimitându-se la

perioadele de încheiere a planului - an, trimestru, lună. O evaluare eficace se realizează de-a
lungul perioadelor de îndeplinire a obiectivelor planificate, cu intensitate sporită asupra
problemelor strategice şi în perioadele critice, decisive pentru eficacitatea rezultatelor.
 Apostol Cristina Bianca
APIE, Master, grupa 40710

Din punctul de vedere al managementului proiectelor, unitatea de măsură a performanţei

trebuie să fie capacitatea organizaţiei de a face o legătură durabilă între proiectele pe care le
desfășoară şi obiectivele strategice şi operaţionale. Corelarea activităţii de elaborare şi
management de proiecte cu activităţile de planificare strategică la nivelul
organizaţiei/comunităţii este un fapt foarte important.

Managerul şcolar, ca oricare alt manager, este persoana care trebuie să aibă în vedere
acțiunile necesare care aduc progresul organizației pe care o reprezintă. Pentru a-și putea duce
la îndeplinire această sarcină, este necesar să aibă mai ales disponibilitate pentru comunicare
și capacitate de înţelegere a problemelor interne şi externe cu care se confruntă organizaţia
şcolară.

BIBLIOGRAFIE:
 S.Cristea- Managementul organizatiei scolare, Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti, 2006
 https://www.slideshare.net/INVDPM/managementul-proiectelor-52171730
