FONDATORII UNIUNII

EUROPENE
Student: Apsotol Bianca
Specializarea: APIE
GRUPA: 41710
 Următorii lideri vizionari au inspirat crearea Uniunii Europene în care trăim astăzi.
Fără energia și motivarea lor, nu ne-am putea bucura de acest spațiu de pace și
stabilitate cu care ne-am obișnuit.

Luptători din rezistență, avocați sau parlamentari, pionierii UE au fost un grup

eterogen de oameni care împărtășeau același ideal: o Europă unită, pașnică și
prosperă.
 Konrad Adenauer

-democrat pragmatic şi unificator neobosi-

Primul cancelar al Republicii Federale Germania, care s-a aflat

în fruntea acestui nou stat din 1949 până în 1963, a schimbat mai
mult decât oricine altcineva Germania postbelică şi cursul istoriei
europene.
O piatră de temelie a politicii externe a lui Adenauer a fost
reconcilierea cu Franţa. Colaborarea sa cu preşedintele francez
Charles de Gaulle a marcat un moment de cotitură în istoria Europei:
în 1963, Franţa şi Germania, odinioară rivale de neîmpăcat, au
semnat un tratat de prietenie care a reprezentat unul dintre cele mai
importante repere ale integrării europene.
 Joseph Bech
-cum poate o ţară mică să joace un rol crucial în
integrarea europeană-

Joseph Bech a fost politicianul luxemburghez care a

contribuit la înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi
Oţelului, la începutul anilor 1950 şi unul dintre arhitecții principali
ai integrării europene, la sfârșitul aceluiaşi deceniu.
Un memorandum comun al grupului de ţări Benelux a dus la
convocarea Conferinţei de la Messina în iunie 1955, deschizând
calea către crearea Comunităţii Economice Europene.
 Johan Willem Beyen
-un plan pentru o piață comună-

Bancher, om de afaceri şi politician internațional, Johan

Willem Beyen a fost un om politic olandez care, prin
propunerea „Planului Beyen”, a adus un suflu nou în procesul
de integrare europeană, la mijlocul anilor 1950.
Beyen este unul dintre membrii mai puţin cunoscuți ai
grupului de părinţi fondatori ai UE. Cei care l-au cunoscut l-au
admirat pentru farmecul său, orientarea sa internațională și
calitățile sale sociale deosebite.
 Winston Churchill
-pledoarie în favoarea creării Statelor Unite ale
Europei-

Winston Churchill, fost ofiţer de armată, reporter de

război şi prim-ministru al Marii Britanii (1940-1945 şi 1951-
1955), a fost unul dintre cei care au propus pentru prima
dată crearea „Statelor Unite ale Europei”. Experienţele
trăite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au
convins că doar o Europă unită poate garanta pacea.
Ţelul său era eliminarea pentru totdeauna a ideilor
naţionaliste şi beligerante.
 Nicole Fontaine
-om politic și pedagog-

Cea de-a doua femeie care a ocupat funcția de președinte al

Parlamentului European a fost un om politic convingător și o
apărătoare devotată a Europei. Printre altele, a supervizat
adoptarea monedei unice. Nicole Fontaine, președinte al
Parlamentului European în perioada 1999-2002, a avut ca obiectiv
reformarea metodelor de lucru ale acestei instituții, cu scopul de a o
aduce mai aproape de cetățeni.
În primul său discurs, rostit în fața Consiliului European de la
Tampere (Finlanda), în octombrie 1999, ea a subliniat necesitatea
de a ține cont de preocupările cotidiene ale cetățenilor. De
asemenea, a pledat pentru o abordare ambițioasă menită să ducă la
elaborarea unei Carte a drepturilor fundamentale a Uniunii. În
decembrie 2000, a semnat Carta drepturilor fundamentale în
numele Parlamentului European.
Fontaine a fost nu doar politician, ci și profesor. A predat la
ESCP Europe, cea mai veche școală de afaceri din lume și a
condus catedra Jean Monnet la Universitatea Sophia Antipolis din
Nisa.
 Alcide de Gasperi
-un mediator inspirat în sprijinul democraţiei şi
libertății în Europa-

Din 1945 până în 1953, Alcide de Gasperi, în calitate

de prim-ministru şi ministru al afacerilor externe, a trasat
politica internă şi externă a Italiei postbelice.
A promovat numeroase iniţiative favorabile unificării
Europei occidentale, lucrând la realizarea Planului
Marshall şi creând legături economice strânse cu alte ţări
europene, în special cu Franţa.
 Walter Hallstein
-diplomaţia în sprijinul integrării europene-

Walter Hallstein a fost primul preşedinte al Comisiei

Europene, în perioada 1958-1969, un european dedicat şi
un promotor decisiv al integrării europene.
În calitate de preşedinte al Comisiei Europene,
Hallstein s-a implicat în realizarea rapidă a pieţei comune.
Marele său entuziasm şi puterea sa de convingere au
servit cauza integrării europene chiar şi după încheierea
mandatului de preşedinte al Comisiei. Pe durata
mandatului său, unificarea europeană a cunoscut
progrese remarcabile.
 Ursula Hirschmann
-luptătoare antifascistă și fondatoare a Europei
federaliste 1913 – 1991-

Născută la Berlin, într-o familie de evrei din clasa mijlocie,

Ursula Hirschmann s-a alăturat în 1932 unei organizații de
tineret a Partidului Social Democrat pentru a opune rezistență
nazismului în ascensiune. După ce l-a întâlnit pe Eugenio
Colorni, un tânăr filosof și socialist italian și s-a căsătorit cu el,
în timpul exilului de la Paris, de la mijlocul anilor 1930,
Hirschmann a participat activ la opoziția antifascistă din Italia.
Ea și-a urmat soțul, când acesta a fost arestat și încarcerat pe
insula Ventotene. Acolo i-au întâlnit pe Ernesto Rossi și Altiero
Spinelli și, în 1941, au redactat împreună Manifestul de la
Ventotene pentru o Europă liberă și unită, considerat a fi
punctul de plecare al federalismului european. Manifestul
prezenta, în linii mari, Uniunea Europeană democratică ale
cărei baze puteau fi puse după război. Hirschmann a introdus
pe ascuns manifestul în Italia continentală și a contribuit la
răspândirea lui.
În august 1943, la Milano, ea a fost unul din fondatorii
Mișcării Federaliste Europene, alături de Spinelli care reușise,
între timp, să evadeze din Ventotene. În 1975, Hirschmann a
creat, la Bruxelles, Asociația „Femmes pour l’Europe”.
 Nilde Iotti
-Promotoare a votului universal și fondatoare a
Republicii Italia-

Leonilde „Nilde” Iotti a fost luptătoare în mișcarea de

rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a
devenit apoi una dintre cele mai importante femei politice
ale Italiei postbelice. Considerată de mulți drept
fondatoare a Republicii Italia și probabil „cel mai bun
președinte pe care Italia nu l-a avut niciodată”, Iotti a făcut
parte din comisia care a elaborat principiile de bază ale
noii Constituții a țării în 1946. Doi ani mai târziu, a intrat în
Camera Deputaților, devenind în cele din urmă
președintele cu cel mai îndelungat mandat al acestei
instituții.
 Marga Klompé
-Om de știință, om politic și apărătoare a persoanelor
defavorizate (1912-1986)-

Marga Klompé, om de știință și profesor, a făcut parte

din mișcarea olandeză de rezistență în timpul celui de-la
Doilea Război Mondial. A fost aleasă în parlamentul
olandez în 1948 și s-a numărat printre negociatorii
Declarației Universale a Drepturilor Omului a Organizației
Națiunilor Unite.
În 1952, Marga Klompé a devenit prima femeie
membră a Adunării Comune a Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului, precursoarea Parlamentului
European. În această calitate a contribuit la eforturile care
au dus la elaborarea Tratatelor de la Roma. În 1956, a fost
prima femeie din Țările de Jos desemnată în funcția de
ministru, iar una dintre principalele ei realizări a fost
adoptarea primei legi naționale privind protecția socială.
 Anna Lindh
-Vocea proeuropeană a Suediei pe scena mondială
(1957-2003)-

Activă în politică de la o vârstă fragedă, Ylva Anna Maria

Lindh a fost una dintre cele mai influente figuri politice ale
Suediei din ultimul timp
Născută în 1957, Lindh a studiat dreptul la Universitatea
din Uppsala. În 1982 ocupa deja un loc în Parlament. 12 ani
mai târziu, a fost numită în funcția de ministru al mediului.
Ulterior, a devenit cunoscută pe plan internațional în calitate de
ministru al afacerilor externe, militând în mod deschis și
angajat în numele Suediei.
În 2001, când Suedia deținea Președinția Uniunii
Europene, spiritul ei proeuropean s-a afirmat și mai mult - prin
diplomația sa, a contribuit la evitarea războiului în fosta
Republică iugoslavă a Macedoniei. În 2003, a condus
campania lansată de guvernul suedez în favoarea aderării la
zona euro, dar a fost asasinată cu doar câteva zile înainte de
votul la referendumul organizat în acest scop.
 Helmut Kohl și François Mitterrand
Helmut Kohl se numără printre cele -artizani ai reconcilierii-
doar trei persoane care au primit
cetățenia onorifică a Europei din partea
Consiliului European, în semn de
recunoaștere a contribuției extraordinare
la integrarea și cooperarea europeană.
Ca președinte, Mitterand a sprijinit
extinderea UE, încurajând aderarea
Spaniei și Portugaliei. De asemenea, a
crezut într-o Uniune mai integrată și a
militat pentru adoptarea Actului Unic
European în 1986, care a pus primele
baze juridice ale pieței unice. Împreună,
Kohl și Mitterrand și-au atins acest
obiectiv șase ani mai târziu, când a fost
adoptat Tratatul de la Maastricht.
Viziunea lor privind o piață
transnațională neîngrădită se transforma
astfel în realitate.
 Sicco Mansholt
-fermier, luptător al rezistenţei şi un adevărat
european-

Sicco Mansholt a fost fermier, membru al rezistenţei

olandeze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
politician la nivel naţional şi primul comisar european
pentru agricultură. Ideile lui Mansholt au pus bazele uneia
dintre cele mai importante politici ale Uniunii Europene,
respectiv politica agricolă comună.
Martor al ororilor produse de foametea care a afectat
Ţările de Jos la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial,
Mansholt era convins că Europa trebuie să devină
autonomă şi că aprovizionarea stabilă cu produse
alimentare la preţuri accesibile trebuie să fie garantată
pentru toată lumea.
 Melina Mercouri
-actriță, om politic și promotoare a culturii-

Actriță și om politic de origine greacă, Melina

Mercouri a pus pasiune în tot ce a făcut: a încântat
publicul de teatru și film cu grația sa în prima parte a vieții,
a luptat împotriva juntei fasciste care a preluat controlul
asupra Greciei în 1967 și a militat pentru protecția și
promovarea culturii din postura de om politic.
 Jean Monnet
-forţa unificatoare aflată la originea Uniunii Europene-

Consilier pe probleme economice şi om politic francez,

Jean Monnet şi-a dedicat viaţa cauzei integrării europene. A
fost sursa de inspiraţie a planului Schuman, care prevedea
unificarea industriei grele a Europei occidentale.
Monnet provenea din regiunea franceză Cognac. După
terminarea studiilor, la vârsta de 16 ani, a călătorit în întreaga
lume datorită profesiei sale de distribuitor de coniac şi, ulterior,
de bancher. În timpul celor două războaie mondiale, a ocupat
poziţii înalte în domeniul producţiei industriale, în Franţa şi în
Regatul Unit.
 Robert Schuman
-arhitectul proiectului de integrare europeană-

Omul de stat Robert Schuman, jurist eminent şi

ministru francez al afacerilor externe în perioada 1948-
1952, este considerat unul dintre părinţii fondatori ai
Uniunii Europene.
În colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul
Schuman, celebru în lumea întreagă, pe care l-a prezentat
la data de 9 mai 1950, considerată astăzi data naşterii
Uniunii Europene. Planul propunea exercitarea unui
control comun asupra producţiei de cărbune şi oţel,
materiile prime cele mai importante pentru industria
armamentului. Ideea de bază era aceea că o ţară care nu
deţine controlul asupra producţiei de cărbune şi oţel nu va
avea mijloacele necesare pentru a lupta într-un război.
 Paul-Henri Spaak
-vizionarul european cu abilități de convingere-

Un om de stat european – aceste cuvinte ar putea rezuma

îndelungata carieră politică a belgianului Paul-Henri Spaak.
Paul-Henri Spaak a contribuit în mod semnificativ la
elaborarea Tratatului de la Roma. La conferinţa de la Messina,
din 1955, cele şase guverne participante l-au desemnat
preşedinte al comitetului de lucru care a pregătit tratatul.
 Altiero Spinelli
-un federalist implacabil-

Omul politic italian Altiero Spinelli se numără printre

părinţii fondatori ai Uniunii Europene. A fost iniţiatorul unui
proiect de tratat pentru instituirea unei uniuni europene
federale, prezentat de Parlamentul European – aşa-
numitul „plan Spinelli”. Acesta a fost adoptat de Parlament
în 1984, cu o majoritate covârşitoare, şi a reprezentat o
sursă importantă de inspiraţie pentru consolidarea
tratatelor UE în anii '80 şi '90.
 Simone Veil 
-supraviețuitoare a Holocaustului și prima femeie care
a ocupat funcția de președinte al Parlamentului
European-

Avocat, politician și feministă, Simone Veil a fost ministru al sănătății

în guvernul francez, în perioada 1974-1979. În anul în care și-a încheiat
mandatul de ministru a devenit membru al Parlamentului European și a
fost aleasă președinte al acestei instituții, funcție pe care a ocupat-o
până în 1982. Simone Veil a fost, astfel, președintele primului Parlament
European ales în mod direct și prima femeie numită în această funcție.
Este recunoscută în Franța mai ales pentru legalizarea avortului și
pentru îmbunătățirea vieții femeilor și a condițiilor din penitenciare. La
nivel european, este apreciată pentru eforturile de onorare și păstrare a
amintirii evreilor uciși în Holocaust, în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial și pentru angajamentul în favoarea valorilor și unității europene.
Simone Veil este admirată deopotrivă pentru curajul politic și personal,
fiind o supraviețuitoare a lagărului de concentrare de la Auschwitz-
Birkenau.
Copilăria și experiențele traumatizante trăite în al Doilea Război
Mondial au fost punctul de plecare al angajamentului față de o Europă
unită, o cauză pe care Simone Veil a promovat-o toată viața.
 Louise Weiss 
-o viață dedicată valorilor europene și drepturilor
femeii-
Jurnalist și om politic, Louise Weiss a fost o voce influentă
în afacerile franceze și internaționale din anii 1920 și până la
moartea sa, în 1983. Experiențele trăite în spitalele de
campanie în timpul Primului Război Mondial au afectat-o
profund. Și-a dedicat viața promovării păcii, mai întâi prin
activitatea desfășurată în redacțiile mai multor ziare și ulterior
prin implicarea în acțiuni vizând obținerea dreptului de vot
pentru femei. Convingerea sa era că amenințarea iminentă a
celui de-al Doilea Război Mondial ar putea fi prevenită dacă
femeilor li s-ar acorda acest drept. În timpul războiului, a
contribuit la salvarea a mii de copii evrei din calea naziștilor și s-
a alăturat mișcării de rezistență din Franța. După terminarea
conflictului, a promovat ideea unei Europe care să se afle în
contrapondere cu superputerile din timpul Războiului Rece. A
fost aleasă în Parlamentul European în 1979, la vârsta de 86 de
ani și a rostit discursul inaugural în cadrul sesiunii de
deschidere. Când Louise Weiss a încetat din viață, Parlamentul
European a decis ca sediul său de la Strasbourg să îi poarte
numele, în semn de recunoaștere a eforturilor depuse pentru
promovarea valorilor europene.
 Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, amplasat pe Insula
Trandafirilor din Parcul „Regele Mihai I al României”, este compus din busturile din bronz ale 12
oameni politici europeni, cu o contribuție esențială în constituirea Uniunii Europene. Concepția
monumentului îi aparține arhitectului Cătălin Cazacu, director în cadrul municipalității bucureștene, și
arhitectului Paul Valentin, iar execuția sculptorului Ionel Stoicescu.
 BIBLIOGRAFIE:
• https://www.educatieprivata.ro/parintii-fondatori-uniunea-europeana-avoc
ati-parlamentari/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Monumentul_p%C4%83rin%C8%9Bilor_fondatori
_ai_Uniunii_Europene
• https://europa.eu/european-union/about-eu/history/eu-pioneers_ro#konra
d_adenauer