Ministerul Educației al Republicii Moldova

Facultatea Medicină Veterinară

Raport
privind Originile Uniunii Europene

A efectuat: Studenta anului III grupa I

Facultatea Medicină Veterinară
Duca Tatiana

dr. lector universitar

Coșer Cornel
A verificat:

Chișinău, 2023
 CUPRINS

 Pionieri
 1945-1959 Pacea în Europa și începuturile cooperării
 1960-1969 Explozivii ani '60 - o perioadă de creștere economică
 1970-1979 O comunitate în creștere – primul val de extindere: aderarea Danemarcei,
Irlandei și a Regatului Unit
 1980-1989 Schimbarea la față a Europei – căderea regimurilor comuniste
 1990-1999 O Europă fără frontiere
 2000-2009 O nouă extindere
 2010-2019 Un deceniu dificil
 2020-astăzi O Uniune unită și rezilientă
 Concluzii
 Bibliografie
 Pionierii UE
De la luptători în rezistență și supraviețuitori ai Holocaustului, până la politicieni și chiar și o
vedetă de cinema, liderii vizionari prezentați în această secțiune au inspirat Europa în care
trăim astăzi.

Mulți dintre ei au depus eforturi pentru a pune capăt ororilor cauzate de două războaie
mondiale și pentru a promova pacea și solidaritatea. Pionierii UE au fost campioni ai
valorilor fundamentale pe care se întemeiază Uniunea Europeană:

 libertate, democrație și egalitate

 respect pentru demnitatea umană, drepturile omului și statul de drept
 solidaritate și protecție pentru toți

Ei au contribuit la crearea sistemelor care au adus stabilitatea economică și moneda euro și au

promovat bogata istorie culturală și diversitatea lingvistică a Europei. Această secțiune
onorează contribuția lor la crearea Europei moderne. Mulțumită curajului și angajamentului
lor, Europa este astăzi o zonă de pace și stabilitate.

Alcide De Gasperi
Citiți despre Alcide De Gasperi, prim-ministrul italian care a jucat rolul de mediator între
Germania și Franța, în cadrul integrării europene postbelice

Altiero Spinelli
Aflați mai multe despre Altiero Spinelli, politicianul italian care a fondat Mișcarea
Federalistă și a sprijinit elaborarea unei constituții europene

Anna Lindh
Descoperiți-o pe Anna Lindh, ministru suedez al afacerilor externe și apărător al drepturilor
omului, care a sprijinit procesul de integrare europeană

Helmut Kohl și François Mitterrand

Aflați mai multe despre cancelarul german Helmut Kohl și președintele Franței, François
Mitterrand, artizanii reconcilierii între cele două țări după cel de-al Doilea Război Mondial
Jean Monnet
Aflați mai multe despre Jean Monnet, politicianul francez care este considerat, alături de
Robert Schuman, arhitectul proiectului de integrare europeană

Johan Willem Beyen

Citiți despre Johan Willem Beyen, bancherul, omul de afaceri și politicianul olandez care a
elaborat planul pentru o piață comună europeană și pentru o uniune vamală

Joseph Bech
Citiți despre Joseph Bech, ministrul afacerilor externe din Luxemburg, care a contribuit la
crearea uniunii vamale Benelux și a sprijinit ideea unei mai mari integrări europene

Konrad Adenauer
Citiți despre pe Konrad Adenauer, cancelarul german care a promovat cooperarea europeană
și crearea Comunității Cărbunelui și Oțelului.

Louise Weiss
Aflați mai multe despre Louise Weiss, jurnalista franceză și politiciana europeană care și-a
dedicat viața valorilor europene și drepturilor femeii

Marga Klompé
Citiți despre Marga Klompé, politician, om de știință și militantă olandeză pentru drepturile
omului, care a contribuit la crearea pieței unice

Melina Mercouri
Aflați mai multe despre Melina Mercouri, actriță și politiciană din Grecia, care a militat
pentru cooperarea culturală în Europa
Nicole Fontaine
Citiți despre Nicole Fontaine, politiciană franceză și președintă a Parlamentului European
care a militat pentru educația tinerilor și pentru o Europă a cetățenilor

Nilde Iotti
Citiți despre Nilde Iotti, omul de stat italian care a luptat pentru drepturile femeii, pentru
votul universal și pentru alegeri europene directe

Paul-Henri Spaak
Aflați mai multe despre Paul-Henri Spaak, omul de stat belgian care a contribuit la fondarea
uniunii vamale Benelux și, prin aceasta, la integrarea europeană

Robert Schuman
Aflați mai multe despre Robert Schuman, politicianul care este considerat, alături de Jean
Monnet, arhitectul proiectului de integrare europeană

Sicco Mansholt
Aflați mai multe despre Sicco Mansholt, fermier, luptător în rezistență și politician olandez
care a inspirat politica agricolă comună a UE

Simone Veil
Aflați mai multe despre Simone Veil, supraviețuitor al Holocaustului, politiciană și prima
femeie care a ocupat funcția de președinte al Parlamentului European

Ursula Hirschmann
Aflați mai multe despre Ursula Hirschmann, militantă antifascistă și feministă, fondatoare a
Mișcării Federaliste Europene.
Walter Hallstein
Citiți despre Walter Hallstein, diplomat și primul președinte al Comisiei Europene, care a
luptat pentru crearea unei Comunități Economice Europene

Winston Churchill
Citiți despre Sir Winston Churchill, ofițer al armatei britanice, reporter de război și prim-
ministru al Regatului Unit, cel care a lansat un apel pentru crearea unor „State Unite ale
Europei”

Istoria Uniunii Europene 1945-1959

Pacea în Europa și începuturile cooperării
Dorind să pună capăt conflictelor frecvente și sângeroase care au culminat cu cel de-al Doilea
Război Mondial, politicienii europeni încep procesul de construire a entității pe care o
cunoaștem astăzi sub numele de Uniunea Europeană.

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, înființată în 1951, este primul pas către
asigurarea unei păci durabile. În 1957, Tratatul de la Roma instituie Comunitatea Economică
Europeană (CEE) și marchează începutul noii ere a cele mai strânse cooperări întâlnite până
atunci în Europa. În aceeași perioadă debutează însă și un Război Rece, care împarte
continentul timp de peste 40 de ani.

8 mai 1945 – sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa

Se încheie al Doilea Război Mondial în Europa. Continentul este devastat. Milioane de
persoane au murit, altele au fost rănite sau au trebuit să-și părăsească țara. Șase milioane de
evrei au fost uciși în Holocaust.

4 aprilie 1949 – Este creată NATO

Se înființează Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), o alianță
interguvernamentală pentru securitate între Statele Unite, Canada și 10 țări vest-europene.
Până în 2020, NATO ajunge să numere 30 de membri, din care 21 de țări membre ale UE.

5 mai 1949 – Este creat Consiliul Europei

10 țări din Europa Occidentală EN•••  înființează Consiliul Europei pentru a promova
democrația și a proteja drepturile omului și statul de drept. Convenția europeană a drepturilor
omului EN•••  intră în vigoare la 3 septembrie 1953.
9 mai 1950 – Un plan pentru o nouă cooperare politică în Europa
Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, prezintă un plan pentru o cooperare
mai strânsă. El propune unirea industriilor cărbunelui și oțelului din Europa de Vest. Ziua de
9 mai va deveni ulterior data la care Uniunea Europeană sărbătorește „Ziua Europei”.

18 aprilie 1951 – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului

Pe baza planului Schuman, șase țări semnează un tratat prin care stabilesc să gestioneze în
comun industria cărbunelui și pe cea a oțelului. Astfel, niciuna dintre țări nu poate fabrica
singură arme de război pe care să le folosească împotriva celorlalte, cum s-a întâmplat în
trecut. Cele șase țări sunt Germania, Franța, Italia, Țările de Jos, Belgia și Luxemburg.
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului ia ființă în 1952.

25 martie 1957 – Tratatele de la Roma

Pornind de la succesul Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și
Oțelului, cele 6 țări fondatoare își extind cooperarea la alte sectoare economice. Această
decizie este oficializată prin semnarea a două tratate de instituire a Comunității Economice
Europene (CEE) și a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom). Organismele iau
ființă la 1 ianuarie 1958.
Lista statelor membre și data aderării lor la UE

19 martie 1958 – Ia naștere Parlamentul European

Prima reuniune a Adunării parlamentare europene, precursoare a Parlamentului European de
astăzi, are loc la Strasbourg, Franța, Robert Schuman fiind ales președinte. Ea înlocuiește
Adunarea Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și își schimbă denumirea
în Parlamentul European pe data de 30 martie 1962.

Istoria Uniunii Europene 1960-1969

Explozivii ani '60 - o perioadă de creștere economică
Anii 1960 sunt benefici pe plan economic, aceasta și datorită faptului că țările UE încetează
să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. Ele convin, de
asemenea, să exercite un control comun asupra producției de alimente. Întreaga populație
beneficiază, acum, de suficientă hrană. În mai 1968, revolta studenților din Paris și multe
schimbări care apar la nivelul societății și la nivel de comportament vor rămâne apoi asociate
cu așa-numita „generație '68”.

3 mai 1960 – crearea Asociației Europene a Liberului Schimb

Se înființează Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS), pentru a promova liberul
schimb și integrarea economică între anumite țări care nu fac parte din CEE: Austria,
Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveția și Regatul Unit. În 2020, țările membre ale
AELS erau Elveția, Islanda, Liechtenstein și Norvegia.
August 1961 – Este construit Zidul Berlinului
Autoritățile comuniste din Germania de Est construiesc un zid care împarte Berlinul în două.
Acesta devine un simbol al separării Europei de Est de Europa de Vest, în timpul Războiului
Rece.

30 iulie 1962 – Prima politică agricolă comună

Prima politică agricolă comună le permite țărilor CEE să exercite un control comun asupra
producției de alimente. Populația are acces la suficientă hrană, iar agricultorii își câștigă bine
traiul. Există însă și un efect nedorit: supraproducția. Aceasta generează un imens excedent
de produse. Începând din anii 1990, se acordă prioritate reducerii surplusurilor, îmbunătățirii
calității produselor alimentare și promovării sustenabilității.

20 iulie 1963 – CEE semnează primul său acord internațional de proporții

Cele 6 state membre semnează Convenția de la Yaoundé pentru a promova cooperarea și
schimburile comerciale cu 18 din fostele colonii africane. În prezent, UE are o relație specială
de acest tip cu 79 de țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și depune eforturi
pentru a construi un parteneriat mai puternic cu Africa EN••• , cu ajutorul căruia ambele
continente să poată face față mai bine provocărilor comune.

8 aprilie 1965 – Se semnează „Tratatul de Fuziune”

Se semnează, la Bruxelles, Tratatul care atestă fuzionarea conducerilor executive ale celor 3
Comunități (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, Comunitatea Economică
Europeană și Euratom). Acesta intră în vigoare la 1 iulie 1967. De acum înainte, Comunitățile
Europene au un singur braț administrativ (Comisia) și un singur organ executiv (Consiliul).

Mai 1968 – Studenții din Paris se revoltă

În Franța, revoltele studenților și ale muncitorilor zguduie statul din temelii. În alte țări
europene au loc, de asemenea, proteste ale studenților, dar acestea au o intensitate mai redusă.
Ele reflectă frustrarea față de guverne, constituind și un protest împotriva războiului din
Vietnam și a cursei înarmării nucleare.

1 iulie 1968 – Începutul Uniunii Vamale

Cele 6 state membre ale CEE elimină taxele vamale la mărfuri pe care le importă reciproc și
astfel sunt create, pentru prima dată, condițiile necesare efectuării liberului schimb. Statele
decid, de asemenea, să aplice aceleași taxe la importurile din țările terțe. Schimburile
comerciale între aceste 6 țări și între ele și restul lumii se intensifică rapid.

August 1968 – Primăvara de la Praga este înăbușită

Tancurile sovietice înăbușă scurta „Primăvară de la Praga" a tinerei democrații din
Cehoslovacia.
Istoria Uniunii Europene 1970-1979
O comunitate în creștere – primul val de extindere
Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973, numărul
statelor membre ajungând, astfel, la 9. Războiul arabo-israelian din octombrie 1973
declanșează o criză energetică și probleme economice în Europa.

Democrația ia amploare în Europa, odată cu răsturnarea dictaturilor din Grecia, Portugalia și

Spania. Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari
pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii în zonele mai sărace. În 1979,
membrii Parlamentului European sunt aleși pentru prima dată prin vot direct de către cetățeni.
Anii ’70 – Protecția mediului intră pe ordinea de zi
Comunitățile Europene adoptă legi destinate protecției mediului și introduc noțiunea
de „poluatorul plătește”. Iau naștere numeroase ONG-uri de mediu.

1 ianuarie 1973 – De la 6 la 9 țări membre

Odată cu aderarea Danemarcei, Irlandei și a Regatului Unit la Comunitățile Europene,
numărul statelor membre trece de la 6 la 9.
Țări membre: Germania, Franța, Italia, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg
Țări membre noi: Danemarca, Irlanda, Regatul Unit

1973 – Criza petrolului lovește Europa

În urma războiului arabo-israelian din octombrie 1973, statele producătoare de petrol din
Orientul Mijlociu impun prețuri foarte mari și își limitează exporturile la câteva țări europene.
Această situație generează probleme economice la nivelul întregii CEE.

10 decembrie 1974 – Reducerea disparităților dintre regiuni

În semn de solidaritate, liderii CEE convin să creeze un nou fond major în cadrul politicii
regionale europene. Acesta are misiunea de a asigura transferul de resurse financiare de la
regiunile bogate către cele sărace, pentru îmbunătățirea infrastructurii, atragerea de investiții
și crearea de locuri de muncă. În anul următor este creat Fondul european de dezvoltare
regională EN••• .

1974-1975 – Noi democrații în Portugalia, Grecia și Spania

Răsturnarea regimului Salazar în Portugalia și prăbușirea regimului militar în Grecia (1974),
precum și moartea generalului Franco în Spania (1975) marchează sfârșitul acestor dictaturi
în Europa. Cele 3 țări se obligă să ia măsurile necesare pentru a fi conduse de guverne
democratice – un pas important pe calea aderării la Comunitățile Europene.

Iunie 1979 – Primele alegeri prin vot direct pentru Parlamentul European
Pentru prima dată, membriiParlamentului European sunt aleși direct de către cetățenii
europeni. Înainte aceștia erau delegați de parlamentele naționale. Europarlamentarii fac parte
din grupuri politice paneuropene și nu din delegații naționale.
Istoria Uniunii Europene 1980-1989
Schimbarea la față a Europei – căderea regimurilor comuniste

Sindicatul polonez, Solidarność (Solidaritatea) și liderul său, Lech Walesa, devin celebri în
Europa și în lume în urma grevelor personalului de pe șantierul naval Gdansk, din vara anului
1980, pentru drepturile lucrătorilor și schimbare politică. În 1981, Grecia devine cel de-al 10-
lea membru al Comunităților Europene, fiind urmată, 5 ani mai târziu, de Spania și
Portugalia. Sfârșitul deceniului este marcat de prăbușirea regimurilor comuniste din centrul și
estul Europei.

August 1980 – Greve ale muncitorilor de pe șantierul naval pentru mai multe drepturi
Muncitorii de pe șantierul naval din orașul polonez Gdansk, conduși de la Lech Walesa, intră
în grevă pentru a obține mai multe drepturi. Urmează alte mișcări similare la nivelul întregii
țări. În luna septembrie, guvernul cedează și ia naștere sindicatul independent Solidarność
(Solidaritatea). Treptat, guvernul își redobândește autoritatea și decretează legea marțială în
decembrie 1981, punând capăt scurtei perioade în care puterea s-a aflat în mâinile poporului
polonez. Efectele acestor proteste se vor face simțite, însă, mai târziu.

1 ianuarie 1981 – Grecia devine a 10-a țară membră

Grecia aderă la Comunitățile Europene. Aceasta devenise eligibilă începând cu 1974, anul
răsturnării regimului militar și al instaurării democrației.
Țări membre: Germania, Franța, Italia, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg, Danemarca,
Irlanda, Regatul Unit
Țări membre noi: Grecia

28 februarie 1984 – Primul program european de cercetare

Informatica și robotica ne revoluționează modul de a trăi și de a lucra. Pentru a rămâne în
avangarda inovării, Comunitățile Europene adoptă în 1984 programul „Esprit", primul dintr-
un lung șir dedicat cercetării și inovării la nivel european.

1 ianuarie 1986 – Doi noi membri – Spania și Portugalia

Spania și Portugalia aderă la Comunitățile Europene, numărul statelor membre ajungând la
12.

Februarie 1986 – Către o piață unică

Deși taxele vamale au fost eliminate în 1968, schimburile comerciale dintre statele membre
se lovesc încă de obstacole. Acestea constau, în principal, în diferențele existente la nivelul
reglementărilor naționale. Actul Unic European prevede un amplu program cu o durată de 6
ani, vizând eliminarea obstacolelor și crearea pieței unice. Actul, care intră în vigoare la 1
iulie 1987, conferă, de asemenea, mai multă putere Parlamentului European și consolidează
competențele Comunităților Europene în domeniul protecției mediului.

13 iunie 1987 – Lansarea programului Erasmus

Este lansat programul Erasmus, care oferă burse studenților doritori să învețe într-o altă țară
europeană. De atunci, peste 10 milioane de persoane au beneficiat prin acest program de
șansa de a studia, de a se forma, de a face voluntariat sau de a dobândi experiență
profesională în străinătate.
9 noiembrie 1989 – Căderea Zidului Berlinului
Cade Zidul Berlinului și pentru prima dată după 28 de ani se deschid granițele dintre
Germania de Est și cea de Vest. Germania se reunifică după mai mult de 40 de ani și partea
de est aderă la Comunitățile Europene în octombrie 1990

Istoria Uniunii Europene 1990-1999

O Europă fără frontier

În 1993, este lansata piața unică, cu cele „patru libertăți” pe care le oferă: libera circulație a
persoanelor, mărfurilor, serviciilor și capitalurilor. Anii ’90 reprezintă, de asemenea, deceniul
a 2 tratate – Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul de la Maastricht (1993)
și Tratatul de la Amsterdam (1999). Austria, Finlanda și Suedia aderă la UE în 1995, în
timp ce un mic sat din Luxemburg, Schengen EN••• , dă numele său acordului care le va
permite treptat europenilor să călătorească în multe regiuni ale UE fără a li se verifica
pașapoartele la graniță.

1991 – Destrămarea Iugoslaviei

În Balcani, Iugoslavia începe să se dezmembreze. Războaiele care urmează se soldează cu
zeci de mii de victime și durează aproape tot deceniul următor.

7 februarie 1992 – Tratatul de la Maastricht

La Maastricht (Țările de Jos), se semnează Tratatul privind Uniunea Europeană. Este un
moment deosebit de important, întrucât tratatul stabilește norme clare pentru viitoarea
monedă unică, pentru politica externă și de securitate și pentru o cooperare mai strânsă în
domeniul justiției și afacerilor interne. „Uniunea Europeană” este creată oficial prin acest
tratat, care intră în vigoare la 1 noiembrie 1993.

1 ianuarie 1993 – Lansarea pieței unice

Sunt instituite piața unică și cele 4 libertăți ale sale: libera circulație a persoanelor,
mărfurilor, serviciilor și capitalurilor. Din 1986 au fost adoptate sute de acte legislative legate
de impozitare, reglementări comerciale, calificări profesionale și alte obstacole aflate în calea
deschiderii frontierelor. Este amânată totuși libera circulație a anumitor servicii.

1 ianuarie 1994 – Este creat Spațiul Economic European

Intră în vigoare Acordul de instituire a Spațiului Economic European (SEE), extinzând piața
unică la țările AELS. Astăzi, persoanele, mărfurile, serviciile și capitalul pot circula în cele
30 de țări ale SEE (UE-27 plus Islanda, Liechtenstein și Norvegia). Elveția EN•••  nu
participă la SEE, dar are acces la piața unică.
1 ianuarie 1995 – UE câștigă 3 noi membri: Austria, Finlanda și Suedia
Austria, Finlanda și Suedia aderă la UE. Cele 15 state membre acoperă, acum, aproape toată
Europa de Vest.
26 martie 1995 – Începe să se călătorească fără controale la frontiere în 7 țări
Acordul Schengen EN•••  intră în vigoare în 7 țări: Belgia, Franța, Germania, Luxemburg,
Țările de Jos, Portugalia și Spania. Cetățenii pot călători între aceste țări fără să fie nevoiți să
prezinte pașaportul la graniță. Până în 2021, au intrat în spațiul Schengen 26 de țări, inclusiv
Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.

2 octombrie 1997 – Tratatul de la Amsterdam

Se semnează Tratatul de la Amsterdam. Acesta se bazează pe realizările Tratatului de la
Maastricht și prevede planuri de reformare a instituțiilor UE, de creștere a rolului Europei în
lume și de suplimentare a resurselor pentru ocuparea forței de muncă și drepturile cetățenilor.
Acordul intră în vigoare la 1 mai 1999.

1 ianuarie 1999 – Ia naștere moneda euro

Moneda euro este introdusă în 11 țări, exclusiv pentru tranzacții comerciale și financiare.
Bancnotele și monedele vor fi introduse ulterior. Primele țări din zona euro sunt: Austria,
Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania și Țările
de Jos. Danemarca, Suedia și Regatul Unit hotărăsc să nu participe deocamdată.

Istoria Uniunii Europene 2000-2009

O nouă extindere

Euro este noua monedă de schimb pentru milioane de europeni. Data de 11 septembrie 2001
devine sinonimă cu terorismul internațional după ce trei avioane de linie sunt deturnate și
îndreptate către clădiri din New York și Washington. Țările își intensifică cooperarea în lupta
împotriva criminalității. Diviziunea dintre estul și vestul Europei este înlăturată, odată cu
aderarea la UE, în 2004, a 10 noi țări, urmate de Bulgaria și România în 2007. O criză
financiară lovește economia mondială în septembrie 2008. Tratatul de la Lisabona aduce
instituții moderne și metode de lucru mai eficiente.

26 februarie 2001 – Tratatul de la Nisa

Liderii UE semnează Tratatul de la Nisa. Scopul său este de a reforma instituțiile, astfel
încât UE să poată funcționa eficient cu 25 de state membre și să se pregătească pentru
următorul val major de extindere. Tratatul intră în vigoare la 1 februarie 2003.

11 septembrie 2001 – Atacurile teroriste din Statele Unite

Avioane deturnate de teroriști intră în turnurile gemene ale World Trade Center din New
York și în clădirea Pentagonului din Washington. Mor aproape 3 000 de oameni. Țările UE
iau alături de Statele Unite o poziție fermă în lupta împotriva terorismului internațional.
1 ianuarie 2002 – Se lansează bancnotele și monedele euro în 12 țări ale UE
Bancnotele și monedele euro devin moneda legală în 12 țări UE (Grecia a aderat la zona
euro în 2001, urmată de alte țări în 2002). Tipărirea, baterea și distribuirea acestora constituie
o operațiune logistică de mare amploare. Bancnotele sunt identice pentru toate țările.
Monedele au o față standard, iar cealaltă poartă o emblemă națională.
31 martie 2003 – Operațiuni de menținere a păcii în Balcani
În cadrul politicii sale externe și de securitate, UE efectuează operațiuni de menținere a păcii
în Balcani, mai întâi în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (astăzi Macedonia de Nord)
și apoi în Bosnia și Herțegovina. În ambele cazuri, forțele UE înlocuiesc trupele NATO.

1 mai 2004 – 10 noi țări membre

Cipru și Malta aderă la UE împreună cu 8 țări din Europa Centrală și de Est – Cehia, Estonia,
Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria – punând capăt în sfârșit divizării
Europei după cel de-al Doilea Război Mondial.

29 mai-1 iunie 2005 – Constituția UE

Alegătorii din Franța și Țările de Jos resping Tratatul de instituire a unei Constituții pentru
Europa, semnat de cele 25 de state membre ale UE în octombrie 2004.

1 ianuarie 2007 – UE salută aderarea Bulgariei și a României

Încă două țări din Europa de Est, Bulgaria și România, aderă la UE, numărul statelor membre
ridicându-se, acum, la 27.
Țări membre: Germania, Franța, Italia, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg, Danemarca,
Irlanda, Regatul Unit, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Finlanda, Suedia, Cehia, Cipru,
Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia
Țări membre noi: Bulgaria, România
Țări candidate și potențial candidate: Croația, Macedonia de Nord, Turcia
13 decembrie 2007 – Tratatul de la Lisabona
Cele 27 de țări membre ale UE semnează Tratatul de la Lisabona, care
modifică tratatele precedente. Acesta este conceput pentru a face ca Uniunea Europeană să
devină mai democratică, mai eficientă și mai transparentă și astfel mai capabilă să rezolve
provocări globale precum schimbările climatice, securitatea și dezvoltarea durabilă. Toate
țările UE ratifică tratatul înainte ca acesta să intre în vigoare la 1 decembrie 2009.

Septembrie 2008 – Criza economică mondială

Economia mondială este lovită de o criză financiară majoră. Problemele încep cu creditele
ipotecare din Statele Unite. Mai multe bănci europene se confruntă și ele cu dificultăți. Criza
determină o cooperare economică mai strânsă între țările UE.
Istoria Uniunii Europene 2010-2019
Un deceniu dificil

Criza economică globală lovește puternic Europa. În 2012, Uniunea Europeană

primește Premiul Nobel pentru Pace. Războaiele și tulburările din unele țări din restul lumii îi
determină pe cei afectați să-și lase în urmă căminul și să caute refugiu în Europa. UE se află
în fața provocării de a-i lua în grija sa și de a le asigura mijloace de subzistență, respectând, în
același timp, drepturile omului. Schimbările climatice reprezintă un subiect prioritar, iar
liderii politici convin să reducă emisiile poluante. În 2013, Croația devine al 28-lea stat
membru al UE. Cu toate acestea, în cadrul unui referendum din 2016, Regatul Unit votează să
părăsească UE.

2010 – Europa încearcă să găsească soluții pentru criza financiară

În urma crizei economice care a început în 2008, mai multe țări au probleme cu finanțele
publice. Cele 16 țări ale UE care utilizează moneda euro sprijină un plan care să le ajute în
problema deficitelor. UE ajută mai multe țări să facă față dificultăților și pune bazele unei
uniuni bancare, pentru a face sectorul bancar mai sigur și mai fiabil.

10 decembrie 2012 – UE primește Premiul Nobel pentru Pace

Uniunea Europeană primește Premiul Nobel pentru Pace în cadrul unei ceremonii organizate
la Oslo. Premiul recunoaște contribuția de peste 6 decenii a Uniunii Europene la promovarea
păcii și reconcilierii, a democrației și a drepturilor omului.

1 iulie 2013 – Croația devine cel de al 28-lea stat membru al UE

Croația aderă la UE, devenind cel de-al 28-lea stat membru.

Lista țărilor membre și data aderării lor la UE

Țări membre: Germania, Franța, Italia, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg, Danemarca,
Irlanda, Regatul Unit, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Finlanda, Suedia, Cehia, Cipru,
Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia, Bulgaria, România
Țări membre noi: Croația
Țări candidate și potențial candidate: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia de Nord,
Kosovo*, Montenegro, Turcia, Serbia
* Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu Rezoluția
1244/99 a Consiliului de Securitate al ONU și cu Avizul CIJ privind declarația de
independență a Kosovo.

Începând cu noiembrie 2015 – Teroriștii atacă Europa

O serie de orașe europene, printre care Paris, Bruxelles, Nisa, Berlin, Londra și Barcelona,
devin ținta atacurilor teroriste. Uniunea Europeană și statele sale membre iau măsuri pentru a
aborda toate aspectele amenințării teroriste.
12 decembrie 2015 – Acordul de la Paris privind schimbările climatice
În cadrul Conferinței ONU de la Paris, 195 de țări încheie un nou acord privind schimbările
climatice, UE jucând un rol central. Acordul cuprinde un plan de acțiune pentru limitarea
încălzirii globale cu cel puțin 2°C față de nivelurile preindustriale.

Decembrie 2015 – Peste un milion de persoane solicită azil în Europa

Pe parcursul anului 2015, peste 1 milion de solicitanți de azil au ajuns în Europa. Mulți dintre
ei au fugit din calea războiului civil din Siria și au nevoie de protecție internațională. Liderii
UE intensifică eforturile de a consolida controalele la frontierele externe și de a reduce
numărul solicitanților de azil, prin cooperarea cu țări învecinate precum Turcia.

23 iunie 2016 – Regatul Unit votează în favoarea ieșirii din UE

În cadrul unui referendum din iunie 2016, 52 % dintre alegătorii din Regatul Unit votează
ieșirea țării lor din Uniunea Europeană, după mai mult de 40 de ani în care a făcut parte din
aceasta. Regatul Unit părăsește Uniunea la 31 ianuarie 2020.

Relațiile cu Regatul Unit

Decembrie 2019 – Către o Europă neutră din punct de vedere climatic
Îngrijorarea publicului cu privire la criza climatică ia proporții odată cu semnalele de alarmă
trase de o mișcare internațională de tineret activă și în creștere. O nouă Comisie își începe
activitatea, cu intenția fermă ca Europa să devină neutră din punct de vedere climatic până în
2050. Pentru aceasta, propune o nouă strategie de creștere, Pactul verde european.
Istoria Uniunii Europene în perioada
2020-prezent
Ianuarie 2020 – Răspunsul comun al UE la COVID-19
Pandemia de COVID-19 declanșează o urgență majoră de sănătate publică și o încetinire
economică. UE și țările sale membre colaborează pentru a sprijini sistemele de sănătate,
pentru a limita răspândirea virusului și pentru a asigura vaccinuri pentru populația din UE și
din afara sa. Liderii UE convin asupra celui mai mare pachet de stimulente finanțat vreodată
din bugetul UE orientat în special către redresarea verde și digitală, pe măsură ce UE
acționează în direcția atingerii neutralității climatice până în 2050.

31 ianuarie 2020 – Regatul Unit părăsește UE

Regatul Unit părăsește UE după 47 ani de la aderare, deschizând un nou capitol în relațiile
sale cu UE.

Aprilie 2021 – Lansarea Conferinței privind viitorul Europei

În 2021, UE lansează Conferința privind viitorul Europei, care a durat un an. Exercițiul fără
precedent al democrației participative le oferă cetățenilor UE o ocazie unică de a-și exprima
punctul de vedere și de a contribui la conturarea viitorului UE. 

Februarie 2022 – Rusia invadează Ucraina

UE și partenerii săi internaționali condamnă cu fermitate războiul de agresiune nejustificat și
neprovocat al Rusiei. UE adoptă o serie de sancțiuni aspre împotriva Rusiei și oferă Ucrainei
asistență financiară, umanitară, militară și de altă natură.
 Concluzii
Principalele realizări
Din 1957, Uniunea Europeană a realizat lucruri importante pentru cetățenii săi și
pentru întreaga lume:

 un continent în pace
 libertatea cetățenilor săi de a locui, studia sau lucra oriunde în UE
 cea mai mare piață unică din lume
 ajutor și asistență pentru dezvoltare, pentru milioane de oameni din întreaga lume

Pace și stabilitate
Datorită UE, de peste o jumătate de secol ne bucurăm de pace, stabilitate și
prosperitate. UE joacă un rol important la nivel diplomatic și face eforturi pentru a
promova stabilitatea, securitatea, democrația, libertățile fundamentale și statul de
drept la nivel internațional.

 În 2012, UE a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru realizările sale în acest

domeniu.

 Politica externă și de securitate comună a UE, menită să soluționeze conflicte și să

promoveze înțelegerea internațională, se bazează pe diplomație și pe respectarea
normelor internaționale.

Piața unică
Principalul motor economic al UE este piața unică. Aceasta permite libera circulație a
bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor, pe aproape to continentul.

Cu siguranță, acum putem circula mult mai ușor în Europa: toți cetățenii UE au
dreptul de a studia, de a lucra sau de a se pensiona în orice țară din UE. În calitate
de cetățean al UE, în ceea ce privește încadrarea în muncă, securitatea socială și
impozitarea, toate țările din UE trebuie să vă trateze exact la fel ca proprii cetățeni.

 Utilizată de peste 340 de milioane de cetățeni ai UE, moneda euro a eliminat riscul

fluctuațiilor monetare și costurile de schimb valutar și a consolidat piața unică, în
beneficiul tuturor.
 Serviciile digitale și de telefonie: datorită eliminării tarifelor de roaming, puteți
utiliza telefonul și serviciile online fără costuri suplimentare în întreaga UE.

Drepturile cetățenilor și protecția acestora

Tratatul privind Uniunea Europeană le oferă cetățenilor și rezidenților legali ai UE o
gamă largă de drepturi, consfințite prin legislația UE din multe domenii.
Carta drepturilor fundamentale

Carta reunește toate drepturile personale, civice, politice, economice și sociale de

care se bucură cetățenii UE.
 Drepturi legate de contractul de muncă

Fiecare lucrător din UE beneficiază de anumite drepturi minime în ceea ce privește

sănătatea și securitatea la locul de muncă egalitatea de șanse protecție împotriva
oricăror forme de discriminare și legislația muncii.

Drepturile digitale

UE a adoptat o poziție fermă pentru a proteja drepturile individuale și informațiile cu

caracter personal în legislația sa privind protecția datelor și a vieții private, pentru a
ne garanta că avem cu toții un control mai mare asupra datelor noastre cu caracter
personal.

Drepturile consumatorilor

Consumatorii din UE se pot simți în siguranță știind că își vor recupera banii dacă
vor returna produsele nedorite și vor primi o rambursare dacă se confruntă în timpul
călătoriilor cu întârzieri sau anulări care ar fi putut fi evitate.

Iar standardele pe care trebuie să le respecte produsele din magazinele din UE sunt
printre cele mai stricte din lume, atât în ceea ce privește calitatea, cât și siguranța.

Afaceri, creștere și comerț

Uniunea Europeană este cel mai mare bloc comercial din lume. Este cel mai mare
exportator de produse și servicii la nivel mondial și cea mai mare piață de import
pentru peste 100 de țări.

Liberul schimb între statele membre a fost unul dintre principiile care au stat la baza
creării UE. Acesta este posibil datorită pieței unice. În afara frontierelor sale,
Uniunea este hotărâtă să continue eforturile și în direcția liberalizării comerțului
mondial.

Întreprinderi

UE a luat măsurile necesare pentru a vă proteja împotriva efectelor globalizării,

acordându-le sprijin întreprinderilor mici și adoptând norme care obligă companiile
mari să plătească impozite echitabile. De asemenea, UE vă poate ajuta dacă ați fost
tratat în mod inechitabil ca proprietar de întreprindere.

Diverse programe de succes ale UE, cum ar fi Erasmus+, vă pot ajuta să beneficiați
de cursuri de formare pentru a vă valorifica la maximum cariera.

 Apărarea drepturilor proprietarilor de întreprinderi

 Program de schimb pentru tinerii antreprenori (Erasmus)
 Comerț

UE beneficiază de o poziție solidă, acționând la unison pe scena mondială, mai

degrabă decât prin strategii comerciale separate.

UE ocupă o poziție privilegiată în ceea ce privește comerțul mondial. Deschiderea

regimului nostru comercial a însemnat că UE este cel mai mare actor de pe scena
comerțului mondial și rămâne un partener de încredere în afaceri.

 Acordul de liber schimb UE-Singapore

Acest acord, semnat în 2018, facilitează exporturile din UE către Singapore,

contribuie la protejarea drepturilor cetățenilor la locul de muncă și la protecția
mediului și deschide piețele din Singapore pentru întreprinderile din UE pentru
servicii și contracte guvernamentale.

Calitatea alimentelor și standardele de mediu

Datorită cooperării strânse dintre țările din UE, alimentele pe care le consumăm și
mediul în care trăim sunt protejate prin cele mai ridicate standarde de calitate din
lume.

Produse alimentare

Protejarea sănătății este obiectivul legislației și standardelor UE în sectorul agricol și

alimentar. Legislația europeană acoperă atât întregul lanț de producție și prelucrare
a alimentelor de pe teritoriul UE, cât și bunurile importate și exportate.

 Siguranță alimentară – legislația UE pe înțelesul tuturor

 Statistici privind agricultura ecologică
 Bunăstarea animalelor – principalele realizări
 Obiective deja atinse în materie de emisii
 Energia din surse regenerabile/Tranziția energetică (Directiva privind energia din
2018)

Diplomație internațională și dezvoltare

Acționând la unison, cele 27 de state membre ale UE se pot face mai bine auzite pe
scena mondială. Împreună, instituțiile UE și guvernele naționale sunt principalul
donator mondial de asistență pentru dezvoltare și lucrează împreună pentru
promovarea bunei guvernanțe, combaterea foametei și conservarea resurselor
naturale.

Diplomație și securitate
Prin sprijinul său politic, practic și economic, UE a avut un rol esențial în
consolidarea păcii în Balcanii de Vest după războaiele din Iugoslavia. Un exemplu în
acest sens este dialogul dintre Serbia și Kosovo , facilitat de UE EN••• , care a
condus la un acord istoric în aprilie 2013, acesta fiind pus în aplicare în prezent cu
sprijinul UE.
 Drepturile omului
UE a elaborat orientări de politică privind drepturile omului, care acoperă domenii
precum pedeapsa cu moartea, tortura și libertatea de exprimare offline și
online. Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului
(IEDDO) EN•••  oferă sprijin pentru a consolida respectarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale în țările și în regiunile care sunt cel mai expuse riscului.
Ajutor umanitar

Uniunea Europeană oferă asistență țărilor și comunităților din Europa și din restul
lumii atunci când acestea se confruntă cu dezastre majore sau cu urgențe
umanitare. Alături de statele sale membre, UE este cel mai mare donator de ajutor
umanitar din lume. În fiecare an, UE oferă alimente, adăpost, protecție, asistență
medicală și apă curată pentru peste 120 de milioane de victime ale dezastrelor și
conflictelor din peste 80 de țări.

Ajutor, dezvoltare și diplomație în acțiune

UE cooperează cu guvernele din 150 de țări partenere din zonele în curs de

dezvoltare, precum și cu societatea civilă și cu organizațiile internaționale.

De exemplu, în Haiti, UE oferă diverse forme de ajutor și asistență pentru dezvoltare,

pentru a ajuta țara să devină mai rezilientă, să soluționeze deficiențele structurale și
să ofere ajutor pe termen scurt celor mai vulnerabili. Din 1994, UE a acordat
Republicii Haiti un ajutor în valoare de 419 milioane EUR pentru:

 asigurarea accesului la servicii vitale de sănătate

 distribuirea de adăposturi de urgență în tabere și în familii-gazdă
 asigurarea accesului la apă și instalații sanitare
 furnizarea de alimente
 prevenirea agravării malnutriției, a izbucnirii epidemiilor și a unor eventuale tulburări
civile
 reducerea vulnerabilității în tabere
 instituirea unor sisteme de alertă timpurie și consolidarea adăposturilor și
infrastructurii împotriva uraganelor, inundațiilor și a altor pericole naturale recurente.

https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/history-eu_ro
https://ro.wikipedia.org/wiki/Proiect:Uniunea_European%C4%83
https://hiphi.ubbcluj.ro/Public/File/sup_curs/istorie29.pdf
http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/publicatii/EU.pdf