Ministerul Educației al Republicii Moldova

Facultatea Medicină Veterinară

Raport
privind Fondul European de Orientare și Garanție Agricolă (FEOGA),
FEADR

A efectuat: Studenta anului III grupa I

Facultatea Medicină Veterinară
Cenușa Dora

A verificat: dr. lector universitar

Coșer Cornel

Chișinău, 2023

CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................3
Evoluția cadrului financiar agricol.............................................................................................4
Rolul Fondului European de Dezvoltare Rurală (FEADR)........................................................8
Măsurile din „meniul European” ...............................................................................................9
Unele aspecte ale dezvoltării economice regionale în Republica Moldova.............................11
Consiliul regional pentru dezvoltare (CRD)............................................................................14
Concluzii..................................................................................................................................15
Bibliografie..............................................................................................................................16

Introducere

2
 Fondul European de Orientare și Garanție Agricolă (FEOGA) a reprezentat de la
crearea sa principala partida a bugetului comunitar si a fost astfel centrul constant al
dezbaterilor când Consiliul si Parlamentul European au luat decizii în ceea ce privește
bugetul Uniunii. In 1995 FEOGA a absorbit în jur de 48% din bugetul total.
Resursele FEOGA sunt aportate de statele membre, independent de cine va beneficia
mai mult de cheltuielile din agricultură. FEOGA este parte integrantă a bugetului comunitar
general, a cărui finanțare este determinată în mod esențial de către situația economică a
fiecarui stat membru. Această solidaritate financiară între statele membre bogate și mai puțin
bogate este unul dintre principiile fundamentale ale Comunitații și condiție indispensabilă în
dobandirea unui mai mare grad de echilibru economic și social în cadrul Uniunii, obiectiv
care joacă un rol de fiecare dată mai important în politica agricolă. Există și alte venituri
derivate din drepturile vamale încasate de Uniune din importurile provenite din țarile
necomunitare. Dupa cum indică și numele său, FEOGA se compune din doua parți. Secțiunea
de Garanții finanțeaza cheltuielile Comunității în politica de prețuri si piețe, inclusiv plațile
compensatorii ale reformei PAC și măsurile ce o însotesc.
Cea mai mare parte a creditelor FEOGA (aproximativ 90% în 1995) și, din aceste
credite, în jur de jumătate este cheltuită în plățile directe către agricultori. Sectiunea de
Orientare primește resursele comunitare desemnate politicii structurale, ca de exemplu
ajutoarele date modernizarii exploatarilor, instalării tinerilor agricultori, transformării și
comercializării sau diversificării. Impreuna cu Fondul European de Dezvoltare Regională
(FEDER) și Fondul Social European (FSE), aceasta secțiune finantează măsurile de
dezvoltare rurală. Aceste masuri se planifică și se execută într-o formă destul de
descentralizată: se impune cooperarea cu statele membre și regiuni și se aplică principiul de
cofinanțare.
In 1995 Secțiunea de Orientare a fost dotată cu un aport de aproape 10% din bugetul agricol
total.
Finanțarea politicii agricole comune a fost asigurată de-a lungul timpului dintr-un
singur fond, și anume Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), care a
fost înlocuit la 1 ianuarie 2007 cu Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și Fondul
european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).

3
Evoluția cadrului financiar agricol

Fondul European de Orientare şi Garanţie Agricolă – FEOGA – Acest Fond este

definit a fi „Instrumentul de finanţare a Politicii Agricole Comune (PAC) şi a fost creat în
1962 şi vizează susţinerea pieţei produselor agricole şi restructurarea agriculturii comunitare.
Susţinerea pieţei produselor agricole a constituit şi constituie o orientare constantă a
comunităţii Europene şi a Uniunii Europene. Politicile în acest domeniu au fost înscrise pe
toate agendele dezbaterilor europene, ca urmare a situării lor între „priorităţile majore ale
Uniunii”. Politica Agricolă Comună reprezintă pentru mai multe ţări din Uniuni Europeană
un domeniu deosebit de sensibil. Pe parcursul anilor, adoptarea unor măsuri adecvate în acest
domeniu a generat numeroase controverse, ca urmare a existenţei unor „interese divergente”,
dincolo de interesele generale comune. Fondul European de Orientare şi Garanţie Agricolă
(FEOGA) are două componente principale:

 prima componentă – urmăreşte raţionalizarea, modernizarea şi ameliorarea

structurilor din sectorul agricol, prin acordarea unor subvenţii corespunzătoare şi ea
reprezintă componenta „Orientare” din FEOGA. Componenta „Orientare” face parte
din Fondurile structurale ale Uniunii Europene. Secţiunea Orientare este o
componentă a celei de a doua reforme a PAC. Trebuie de menţionat că, pentru
perioada 2000- 2006, ponderea FEOGA-O în total finanţare FEOGA este de circa
10%, pentru viitorul exerciţiu financiar 2007-2013 este de remarcat tendinţa de
creştere treptată a rolului şi susţinerii financiare acordate acestui domeniu.

 a doua componentă – urmăreşte „susţinerea preţurilor printr-o finanţare adecvată” şi

„restituţii la export” prin care se asigură stabilitatea preţurilor, ajutoare care
compensează preţurile; cheltuieli de stocaj (produse lactate, carne vită, cereale, vin).
Aceasta este componenta „Garanţie” a FEOGA, care are ponderea cea mai mare în
cadrul Fondului şi reprezintă esenţialul activităţii Financiare a FEOGA şi principala
poziţie în bugetul general al UE.

Pentru a frâna creșterea cheltuielilor din cadrul PAC, din 1988, creditele alocate acestei
politici au făcut obiectul unei discipline bugetare stricte prin crearea unei linii directoare
agricole cu caracter multiannual.

4
 Imediat după Tratatul de la Maastricht și după Consiliul European de la Edinburgh
(decembrie 1992), cadrul financiar a fost revizuit (pachetul „Delors II”). Acordul
interinstituțional din 1988 a fost înlocuit de un nou acord privind disciplina bugetară pentru
perioada 1993-1999. Decizia nr. 88/377/CEE a fost înlocuită cu Decizia nr. 94/729/CE
(JO L 293, 12.11.1994), prin care s-a confirmat principiul potrivit căruia disciplina financiară
se aplică tuturor politicilor comune. Agenda 2000 a preluat orientarea agricolă în cadrul
perspectivelor financiare 2000-2006. În paralel, mecanismele de finanțare a PAC au fost
stabilite de noul Regulament.
Cadrul financiar multianual pentru perioada 2007-2013 a fost aprobat în 2006. Rubrica
2 a acestui cadru, „Conservarea și gestionarea resurselor naturale”, includea bugetul destinat
agriculturii și dezvoltării rurale, mediului și pescuitului (413 miliarde de euro la prețurile
curente, respectiv 42,3 % din totalul creditelor de angajament pentru UE-27). În cadrul
dezbaterilor pregătitoare cu privire la perspectivele 2007-2013 s-a discutat și revizuirea
dispozițiilor în materie de finanțare a PAC.

 Regulamentul (CE) din 11.8.2005 a împărțit FEOGA în două fonduri distincte, mai
exact Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și Fondul european agricol
pentru dezvoltare rurală (FEADR). FEGA finanțează sau uneori cofinanțează,
împreună cu statele membre, cheltuielile legate de organizarea comună a piețelor
(OCP), sprijinul direct acordat exploatațiilor agricole, contribuția Uniunii la
inițiativele de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țările
terțe, precum și diversele cheltuieli punctuale ale Uniunii, cum ar fi măsurile
veterinare și colectare și utilizarea resurselor genetice.
 Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 a fost însoțit de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
din 21.10.2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR, ca
urmare a particularităților financiare și de programare ale celui de-al doilea pilon al
PAC. FEADR cofinanțează îmbunătățirea competitivității sectorului agricol și a celui
forestier, măsurile de agromediu, îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale,
încurajarea diversificării economiei rurale, precum și constituirea de capacități locale
(inițiativa LEADER).

Secțiunea „Garantare” a figurat întotdeauna printre cheltuielile obligatorii (CO) ale

bugetului comunitar, care decurg direct din tratat sau din actele adoptate în temeiul acestuia.
Pe de altă parte, toate cheltuielile FEOGA-Orientare erau clasate ca neobligatorii (CNO).

5
Înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Consiliul, prima componentă a
autorității bugetare a Uniunii, avea în mod tradițional ultimul cuvânt asupra CO în cadrul
procedurii de elaborare a bugetului anual. Pe de altă parte, Parlamentul European deținea
puterea de decizie privind CNO în limita unui plafon maxim de majorare calculat de Comisie
pe baza unor parametri economici. Noul TFUE a eliminat această distincție și, ca urmare,
cele două componente ale autorității bugetare (Parlamentul European și Consiliul) decid
împreună cu privire la toate cheltuielile agricole.

În ceea ce privește perioada 2014-2020, Parlamentul European a aprobat, la

19 noiembrie 2013, Regulamentul privind noul cadru financiar multiannual și acordul
interinstituțional privind buna gestiune financiară. Noul cadru financiar multianual 2014-
2020 a stabilit un buget total pentru rubrica „Conservarea și gestionarea resurselor naturale”
de 373,17 miliarde EUR la prețurile din 2011, adică 38,9 % din totalul creditelor de
angajament pentru UE-28. Cadrul financiar agricol 2014-2020 a fost modificat în 2015, în
urma transferurilor între cei doi piloni ai PAC decise de statele membre. Bugetul final al PAC
pentru perioada 2014-2020 a alocat 291,273 miliarde EUR pentru plăți directe (71,3 % din
totalul PAC), 99,587 miliarde EUR pentru dezvoltarea rurală (24,4 %) și 17,453 miliarde
EUR pentru măsuri de piață (OCP) (4,3 % din total). În total, cheltuielile agricole s-au ridicat
la 408,313 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020.

În ceea ce privește perioada 2021-2027, colegiuitorii au aprobat, în decembrie 2020,

Regulamentul privind noul cadru financiar multianual și Acordul interinstituțional privind
chestiunile bugetare. Prin urmare, 378 532,3 milioane EUR (în prețuri curente) sunt puse la
dispoziția beneficiarilor PAC începând cu 1 ianuarie 2021, reprezentând 31 % din bugetul
total al UE. Măsurile de dezvoltare rurală din cadrul PAC vor beneficia de resursele
suplimentare ale programului Next Generation EU (NGEU) pentru a finanța redresarea
economică și socială în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 (8 070,5 de
milioane EUR) Prin urmare, cuantumul total al angajamentelor PAC pentru perioada 2021-
2027 este stabilit la 386 602,8 milioane EUR.

Pentru țările mici precum Republica Moldova Fondul European pentru Orientare si
Garantare în Agricultura (FEOGA) – secțiunea „Orientare” – fondul structural destinat
politicii agricole comune a Uniunii Europene, care sprijină măsuri pentru modernizarea
agriculturii şi dezvoltare rurală. Secțiunea „Orientare” contribuie la sprijinirea regiunilor mai
puțin dezvoltate, prin îmbunătățirea eficienței structurilor de producție, procesarea şi
6
marketingul produselor agricole şi forestiere, precum şi dezvoltarea potențialului local in
zonele rurale. Iar secțiunea „Garanții” a acestui fond, care nu este de tip structural, contribuie
la dezvoltarea rurală in cadrul Politicii Agricole Comune în zonele cu dificultăți structurale.

Măsurile eligibile sunt:

• investiții în holdinguri agricole;

• sprijinirea start-up-urilor pentru tineri fermieri;

• instruire profesională;

• sprijin pentru scheme de pensionare anticipată;

• alocații compensatorii pentru zone dezavantajate;

• măsuri de agro-mediu;

• procesarea şi marketingul produselor agricole;

• dezvoltarea şi protejarea pădurilor;

• măsuri pentru adaptarea şi dezvoltarea zonelor rurale.

7
 Rolul Fondului European de Dezvoltare Rurală (FEADR)
Fiind al doilea pilon al politicii agricole comune (PAC), politica de dezvoltare rurală a
Uniunii urmărește să sprijine zonele rurale ale UE și să răspundă numeroaselor provocări
economice, de mediu și societale ale secolului al XXI-lea. Un grad mai mare de flexibilitate
(în comparație cu primul pilon) permite autorităților regionale, naționale și locale să își
elaboreze propriile programe multianuale de dezvoltare rurală plecând de la un „meniu de
măsuri” european. Spre deosebire de primul pilon, care este în întregime finanțat de UE,
programele din cadrul celui de-al doilea pilon sunt cofinanțate din fonduri UE și fonduri
regionale sau naționale.

Misiune și priorități
Politica de dezvoltare rurală a Uniunii Europene a fost introdusă ca al doilea pilon al
PAC cu ocazia reformei aduse de „Agenda 2000”. Această politică este cofinanțată din
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din fonduri regionale sau
naționale.
Comisia a stabilit trei mari priorități pentru politica de dezvoltare rurală:
1. creșterea competitivității agriculturii;
2. gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice;
3. asigurarea dezvoltării teritoriale echilibrate a economiilor și comunităților rurale,
inclusiv prin crearea de locuri de muncă și menținerea celor existente.
Aceste obiective principale se reflectă în următoarele șase priorități ale Uniunii pentru
politica de dezvoltare rurală în perioada 2014-2020:

1. stimularea transferului de cunoștințe în sectoarele agricol și forestier, precum și în

zonele rurale;
2. creșterea competitivității tuturor tipurilor de agricultură și creșterea viabilității
exploatațiilor agricole;
3. promovarea organizării lanțului alimentar și a gestionării riscurilor în agricultură;
4. refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care depind de agricultură și de
activitățile forestiere;
5. promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către o economie cu
emisii scăzute de CO2 și rezistentă la schimbările climatice în sectoarele agricol,
alimentar și forestier;

8
 6. promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în
zonele rurale.

Punerea în aplicare a politicii de dezvoltare rurală se bazează pe elaborarea de către

statele membre (sau regiunile lor) a programelor de dezvoltare rurală. Aceste programe
multianuale aplică o strategie personalizată care răspunde necesităților specifice ale statelor
membre (sau ale regiunilor) și este corelată cu cel puțin patru dintre cele șase priorități
menționate mai sus. Ele se bazează pe o combinație de măsuri alese dintr-un „meniu” de
măsuri europene detaliate în Regulamentul privind sprijinul pentru dezvoltare rurală
[Regulamentul (UE) nr. 1305/2013] și cofinanțate din FEADR (a se vedea detaliile în
continuare). Rata de cofinanțare variază în funcție de regiuni și de măsurile vizate.
Programele trebuie să fie aprobate de Comisie și să cuprindă și un plan de finanțare și un set
de indicatori ai rezultatelor. Comisia și statele membre au instituit un sistem comun de
monitorizare și evaluare a politicii de dezvoltare rurală. În cursul actualei perioade de
programare (2014-2020), s-a pus accentul pe coordonarea dintre FEADR și celelalte fonduri
structurale și de investiții europene („fonduri ESI”), și anume: fondurile politicii de coeziune
[Fondul de coeziune, Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul social
european (FSE)] și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM).

Măsurile din „meniul European

Măsurile pe care statele membre trebuie să le includă în programele lor acoperă următoarele
domenii:
 transferul de cunoștințe și acțiunile de informare (formare profesională, campanii de
informare etc.);
 servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în
cadrul exploatației;
 sisteme de calitate a produselor agricole și alimentare (participări noi ale agricultorilor
la sisteme de calitate);
 investiții fizice (prelucrarea produselor agricole, infrastructura, îmbunătățirea
performanței și sustenabilității exploatației etc.);
 refacerea potențialului de producție agricolă afectat de dezastre naturale și de
evenimente catastrofale și instituirea unor măsuri de prevenire corespunzătoare;
 dezvoltarea exploatațiilor agricole și a întreprinderilor (ajutor la înființare pentru
tinerii agricultori, activități fără caracter agricol în zonele rurale etc.);

9
  servicii de bază și modernizarea satelor în zonele rurale (infrastructura de bandă largă,
activități culturale, dotări turistice etc.);
 investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și îmbunătățirea viabilității pădurilor
(împădurire și crearea de suprafețe împădurite, instituirea de sisteme agroforestiere,
prevenirea și repararea daunelor cauzate pădurilor de incendii, dezastre naturale și
evenimente catastrofale, inclusiv de evenimentele legate de dăunători, boli și
schimbări climatice, investiții care îmbunătățesc reziliența și valoarea ecologică a
ecosistemelor forestiere și potențialul lor de atenuare a schimbărilor climatice,
investiții în tehnici forestiere și în prelucrarea, promovarea și comercializarea
produselor forestiere);
 înființarea de grupuri și organizații de producători;
 menținerea practicilor agricole care aduc o contribuție favorabilă mediului și climei și
încurajează schimbările necesare în acest sens (măsurile de agromediu și climă);
introducerea acestor măsuri în programele de dezvoltare rurală este obligatorie;
angajamentele nu trebuie să se rezume la normele obligatorii;
 sprijin pentru agricultura biologică (plăți pentru conversie sau în favoarea păstrării
practicilor de agricultură biologică);
 plăți legate de Natura 2000 și de Directiva-cadru privind apa;
 plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri
specifice;
 plăți pentru calitatea vieții animalelor;
 plăți pentru servicii forestiere, de mediu și climatice și pentru conservarea pădurilor;
 încurajarea cooperării dintre actorii din sectoarele agricol și forestier și din lanțul
alimentar (crearea de centre și rețele, grupuri operaționale ale Parteneriatului
european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii);
 „un set de instrumente de gestionare a riscurilor”: plata primelor de asigurare pentru
culturi, animale și plante, fonduri mutuale pentru fenomenele climatice nefavorabile,
bolile animalelor și ale plantelor, infestările cu dăunători și pentru incidentele de
mediu, un instrument de stabilizare a veniturilor, sub forma unor contribuții financiare
la fonduri mutuale, care acordă compensații fermierilor în caz de scădere drastică a
veniturilor;
Regulamentul privind sprijinul pentru dezvoltare rurală include și o abordare ascendentă a
dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (programul Leader). În plus,
FEADR finanțează și o rețea europeană care are sarcina de a pune în legătură rețelele
10
naționale și organizațiile și administrațiile naționale care lucrează în domeniul dezvoltării
rurale în Uniune, precum și rețeaua Parteneriatului european pentru inovare privind
productivitatea și durabilitatea agriculturii, care aduce împreună actori din domeniul agricol
și cercetători, pentru a favoriza schimbul de cunoștințe. De asemenea, regulamentul prevede
în mod explicit că statele membre pot pune în aplicare subprograme tematice privind tinerii
agricultori, exploatațiile agricole mici, zonele montane, lanțurile scurte de aprovizionare,
femeile în zonele rurale, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea,
biodiversitatea și restructurarea anumitor sectoare agricole.

Aspecte financiare
În cadrul financiar multianual 2014-2020, aproximativ 100 de miliarde EUR din bugetul
european au fost alocați dezvoltării rurale, la care se adaugă 61 de miliarde EUR din partea
statelor membre sub formă de cofinanțare națională pentru aceste măsuri. Franța
(11,4 miliarde), Italia (10,4 miliarde), Germania (9,4 miliarde) și Polonia (8,7 miliarde) sunt
cei patru beneficiari principali ai FEADR. Cel puțin 30 % din fondurile FEADR trebuie
alocate investițiilor în domeniile mediului și climei, dezvoltării zonelor forestiere și
îmbunătățirii viabilității pădurilor, măsurilor de agromediu și climă, agriculturii biologice și
plăților în cadrul Natura 2000. În plus, cel puțin 5 % din participarea FEADR trebuie
consacrată inițiativei LEADER. Cuantumurile și ratele sprijinului sunt detaliate în anexa II la
regulament (de exemplu, ajutoarele la înființare pentru tinerii fermieri pot atinge
70 000 EUR, ajutoarele pentru sistemele de calitate 3 000 EUR pe an și ajutoarele pentru
agricultura ecologică 900 EUR pe an pentru culturile perene).

Unele aspecte ale dezvoltării economice regionale în Republica Moldova.

Republica Moldova nu-şi poate dezvolta economia, decat integrandu-se în structurile

economice europene şi mondiale. Moldova, fiinnd membră a diferitor organizaţii mondiale, a
completat integrarea sa în dimensiunea cooperării regionale transfrontaliere, după anul 1991,
prin conturarea tot mai evidentă a dimensiunii regionale prin participarea la următoarele
forumuri:

11
 participarea la Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN) prin
proiectele promovate (în domeniul energiei, al liberalizării comerţului, dezvoltării
reţelelor de transport, comunicării şi conectarea lor la reţelele transeuropene, atragerea
investiţiilor străine, dezvoltarea ÎMM), mecanismele create (Banca pentru Comerţ şi
Dezvoltare a Mării Negre, Banca de date, Centrul Naţional de Studii al Mării Negre)
etc.;

 importantă oportunitate oferă pentru dezvoltarea economiei Republicii Moldova

colaborarea în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) prin
includerea ţării în sistemul de comerţregional cu ţările Pactului de Stabilitate, fiind
unul din factorii importanţi de perspectivă al integrării Republicii Moldova în
structurile UE;

 Republica Moldova, fiind stat-membru al Iniţiativei Central-Europene (ICE), are

posibilitatea de a beneficia de programele de transfer de know-how, transferul de
tehnologie, promovarea investiţiilor şi a cercetării ştiinţifice, dezvoltarea
infrastructurii de transport, energie, telecomunicaţii, educaţie şi formare educaţională.
Un rol important este acordat cooperării în domeniul controlului migraţiei, securităţii
frontierelor, al energiei şi al IMM;

 Republica Moldova, are statut de observator al Procesului de Cooperare în Europa de

Sud-Est (PCESE), obiectivul principal al căreea este promovarea relaţiilor de bună
vecinătate, a stabilităţii şi securităţii în regiune. Obiectivul principal de participare al
ţării la această structură de cooperare regională este integrarea pe piaţa tregională a
energiei ce reprezintă, una dintre cele două iniţiative majore ale Procesului, alături de
planul de acţiune pentru cooperarea economică regională;

 Republica Moldova, de asemenea, participă la Procesul de Cooperare Dunăreană,

desfăşurat la iniţiativa Romaniei şi Austriei, la care s-au alăturat Comisia Europeană
şi Pactul de Stabilitate. Preocupările acestei organizaţii sunt cooparea in promovarea
intereselor comune ale statelor din regiunea dunărenă: dezvoltarea economică,
navigaţia şi transportul sustenabil, managementul mediului şi al bazinului fluvial,

12
 turismului, cooperarea culturală şi subregională. Participand în această structură,
Moldova poate accesa programede finanţare alocate de Banca Europeană de Investiţii
pentru proiecte regionale şi contribui la realizarea efectică a Politicii Economice de
Vecinătate (PEV);

 Republica Moldova promovează o politică activă de integrare atat la nivel central, cat
şi la nivel regional prin intensificarea cooperării comunităţilor regionale cu structurile
similare din statele vecine, Romania şi Ucraina. Cooperarea dintre regiunile de
frontieră in triunghiul Romania-Republica Moldova- Ucraina are o tradiţie bogată,
avand in vedere următorii factori: comunităţile dinregiunile frontiere sunt omogene
din punct de vedere al comunităţii de limbă, tradiţii, obiceiuri etc.; perioada de
tranziţie la economia de piaţă este caracteristică celor trei state vecine; poziţia
geografică favorabilă, ce se caracterizează primordial prin amplasarea acestor regiuni
la intersecţia coridoarelor transnaţioanle care leagă ţările Europei occidentale cu ţările
din Transcaucazia şi Asia
Mijlocie.
În Republica Moldova se deosebesc 3 regiunile de dezvoltare: Regiunea Nord - 970 mii
locuitori (Nomenclator a unităţilor teritoriale de statistică european - NUTS 2);
Regiunea Centru - 988 mii locuitori (NUTS 2); Regiunea Sud - 524 mii locuitori (NUTS 3).
În fiecare dintre aceste regiuni sunt create şi funcţionează Consiliile Regionale pentru
Dezvoltare şi Agenţiile de Dezvoltare Regională.
La nivel naţional funcţionează:
 Consiliul Naţional de Coordonare a Dezvoltării Regionale (CNCDR);
 Direcţia generală dezvoltare regional a MDRC;
 Fondul naţional pentru dezvoltare regională.
La nivel regional:
 Consiliile regionale de dezvoltare (CRD);
 Agenţiile de dezvoltare regională (ADR).
Atribuţiile Consiliul Naţional de Coordonare a Dezvoltării Regionale sunt:
- avizează Strategia naţională de dezvoltare regională;
- aprobă Documentul unic de program;
- aprobă criteriile de evaluare a discrepanţelor din dezvoltarea regională şi priorităţile
naţionale ale dezvoltării regionale;
- aprobă finanţarea din Fondul naţional pentru dezvoltare regională;
13
- aprobă planul anual de implementare, corespunzător mijloacelor financiare disponibile în
Fondul naţional pentru dezvoltare regională (FNDR)
- contribuie la atragerea de mijloace financiare suplimentare pentru implementarea Strategiei
naţionale de dezvoltare regională, a Documentului unic de program şi a strategiilor de
dezvoltare regională;
- acordă asistenţă în activitatea de cooperare interregională, transfrontalieră şi de altă natură
pentru dezvoltarea regională din Republica Moldova;
- exercită alte atribuţii care au ca obiectiv susţinerea politicii de dezvoltare regională.
Atribuţiile Direcţiei generale de dezvoltare regională:
 elaborează, monitorizează şi evaluează implementarea Strategiei naţionale de
dezvoltare regională;
 propune Documentul unic de program, bazat pe planurile operaţionale, şi-l prezintă
CNCDR pentru aprobarea planului anual de implementare;
 reglementează metodologic procesul de elaborare a strategiilor de dezvoltare
regională şi a planurilor operaţionale;
 asigură lucrările de secretariat ale CNCDR.

Consiliul regional pentru dezvoltare (CRD)

-are o structură funcţională deliberativă la nivelul fiecărei regiuni pentru coordonarea şi
promovarea obiectivelor politicii de dezvoltare regională la nivel local. El este format din
preşedinţi de raioane, primari, reprezentanţii sectorului privat şi ai societăţii civile, în total
câte 4 persoane de la fiecare raion.
Atribuţiile CRD sunt:
- promovează cooperarea interregională şi intraregională cu instituţiile publice şi organizaţiile
private;
- defineşte scopurile şi priorităţile in domeniul dezvoltării social-economice a regiunii
respective in dezvoltare;
- mobilizează resursele regionale in scopul dezvoltării stabile şi durabile a localităţilor din
regiune;
- evaluează impactul implementării proiectelor şi programelor regionale.

14
Concluzii
Politica de dezvoltare regională are un pronunțat caracter instrumental, iar prin
fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de
solidaritate) contribuie la finanțarea altor politici sectoriale – cum ar fi politica agricolă,
politica socială, politica de protecție a mediului. În plus, politica regională este corelată si cu
politica de extindere a Uniunii Europene. În acest context, Republica Moldova trebuie să-si
fortifice capacitățile instituționale și umane pentru a demonstra eficacitate în implementarea
si utilizarea fondurilor europene pentru a garanta utilizarea acestora conform destinației
prevăzute în Programele de finanțare.
În evoluţia proceselor de cooperare multilaterală în Europa s-a constatat că dezvoltarea
cooperării regionale transfrontaliere, prin intermediul diverselor iniţiative regionale,
reprezintă o precondiţie logică a integrării europene. Ca urmare, interesată de integrarea în
structurile europene, de depăşirea efectelor de margenalizare în contextul perspectivei de
aderare la UE, Republica Moldova a adoptat, în materie de politică externă, o strategie activă
de participare la diverse iniţiative şi organisme de cooparare regională, precum şi de
dezvoltare a euroregiunilor, complementar participării la organismele internaţionale.
Euroregiunile, fiind formele instituţionalizate ale cooperării transfrontaliere, constituie, în
prezent, un model eficace privind dezvoltarea social-economică a oricăror ţări limitrofe.

15
Bibliografie

 http://aipa.gov.md/ro/content/proiectul-de-lege-cu-privire-la-subven%C8%9Bionarea-
%C3%AEn-agricultur%C4%83-%C8%99i-mediul-rural-votat-%C3%AEn
 https://www.eumed.net/ecorom/XVII.%20Integrarea%20europeana/
5.4%20fondul_european_de_orientare_si_.htm
 https://odimm.md/ro/presa/comunicate-de-presa/5297-republica-moldova-este-unica-
tara-din-regiunea-dunarii-care-va-avea-un-program-national-de-finantare-si-mentorat-
pentru-intreprinderile-sociale
 https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/106/finantarea-politicii-agricole-
comune

16