SUPORT DE CURS

ACCESAREA FONDURILOR EUROPENE

ANUL I
SEMESTRUL II

Pag. 1/78
Cuprins

Suport de curs:
Modulul 1. COEZIUNE ECONOMICĂ, SOCIALĂ ŞI TERITORIALĂ p. 4
Modulul 2. PREGĂTIREA PROIECTELOR FINANŢATE PRIN FONDURI EUROPENE p. 44
Modulul 3. IMPLEMENTAREA PROIECTELOR FINANŢATE DIN FONDURI EUROPENE p. 67

Scurta biografie a titularului de curs p. 82

Anexe:
Anexa 1 – Glosar de termeni uzuali p. 86
Anexa 2 - Ghidurile solicitantului p. 93
Anexa 3 – Bilanţ p.108
Anexa 4 – Contul de profit şi pierdere p.110
Anexa 5 – Grile de verificare şi evaluare p.112

ACCESAREA FONDURILOR EUROPENE

Pag. 2/78
 ~ SUPORT DE CURS ~

Obiective şi conţinut

Familiarizarea masteranzilor cu programele şi instrumentele europene prin intermediul cărora

pot fi accesate fonduri pentru finanţarea şi implementarea proiectelor, precum şi cu
Obiective
modalităţile de elaborare şi evaluare a proiectelor finanţate prin fondurile europene.
Conţinut Coeziune economică, socială şi teritorială: 1. Politica de coeziune a UE; 2.
Instrumentele şi programele de finanţare europene; 3. Programele de finanţare din
România; 4. Cadrul legislativ şi instituţional în UE şi România pentru finanţarea proiectelor
Pregătirea proiectelor finanţate prin fonduri europene: 1. Paşi necesari în
identificarea şi pregătirea proiectelor; 2. Elaborarea propriu-zisă (scrierea) a proiectelor –
demersul logic în elaborarea unui proiect, documente standard pentru dosarul de finanţare,
ghidulş solicitantului, diagnoza financiară a proiectelor finanţate prin fonduri europene,
analiza cost-beneficiu; 3. Grile şi criterii de evaluare – verificarea administrativă, evaluarea
tehnico-financiară
Implementarea proiectelor finanţate din fonduri europene: 1. Aspecte privind
implementarea proiectelor – contractul de finanţare, monitorizare, verificare şi control,
informare şi publicitate, prefinanţare şi rambursare, management financiar; 2. Principalele
probleme ivite în implementarea proiectelor – privind echipa de implementare, informarea
şi publicitatea, cererile de prefinanţare şi rambursare, modificarea contractului de
finanţare, procedurile de achiziţii, atribuirea şi execuţia contractelor de lucrări, modificarea
contractelor de lucrări
Seminarii – studii de caz pe proiecte depuse pentru finanţare prin diferite programe
operaţionale (POR, POS CCE, POS DRU, PNDR)

Pag. 3/78
 Modulul 1
COEZIUNE ECONOMICĂ, SOCIALĂ ŞI TERITORIALĂ

1.1. Politica de coeziune a UE

1.1.1. Coeziunea Economică şi Socială: O privire generală

Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante şi cele mai complexe
ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităţilor
economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acţionează asupra unor domenii
semnificative pentru dezvoltare, precum creşterea economică şi sectorul IMM, transporturile,
agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia,
egalitatea de gen etc.
Concepută ca o politică a solidarităţii la nivel european, politica regională se bazează în principal
pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin
contribuţia Statelor Membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere (pentru perioada
2000-2006, suma aferentă reprezintă aproximativ o treime din bugetul UE2).
Caracterul complex al politicii de dezvoltare regională este subliniat şi de modul în care acesta
integrează trei dintre obiectivele prioritare ale UE: coeziunea economică şi socială, extinderea aplicării
principiului subsidiarităţii şi dezvoltarea durabilă. Principiul subsidiarităţii - care reprezintă gradul crescut
de implicare a Statelor Membre în dezvoltarea şi implementarea politicilor comunitare - este prezent şi
la nivelul altor politici. În contextul de faţă, acest principiu are aplicabilitate în negocierea finanţării din
fondurile de solidaritate de către fiecare stat în parte (în funcţie de priorităţile naţionale şi regionale)
precum şi în responsabilitatea ce revine acestora din urmă în implementarea, monitorizarea şi evaluarea
programelor stabilite de comun acord.
De fapt, se poate spune că politica de dezvoltare regională are un pronunţat caracter
instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de
solidaritate) contribuie la finanţarea altor politici sectoriale – cum ar fi politica agricolă, politica socială,
politica de protecţie a mediului. (POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ, Seria Micromonografii - Politici
Europene, proiectului Phare RO 0006.18.02 – Formarea funcţionarilor publici din administraţia locală în
afaceri europene şi managementul ciclului de proiect, Institutul European din România)

1.1.2. Istoric – momente cheie şi baza legală

Obiectivele de bază ale Comunităţii Economice Europene au inclus întotdeauna

reducerea dezechilibrelor şi dezvoltarea armonioasa a Statelor Membre.
Principiile unei politici de dezvoltare regională au fost avute în vedere la nivel European încă din
1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma, când cele 6 ţări semnatare (Belgia, Franţa, Germania,
Italia, Luxemburg, Olanda) au căzut de acord asupra nevoii reducerii diferenţelor existente între

Pag. 4/78
diferitele regiuni şi sprijinirii celor mai puţin favorizate, în scopul realizării unei economii comunitare
solide şi unitare.
Astfel , Tratatul de la Roma (din 25 martie 1957) care pune bazele Comunităţii Europene
stipulează în Articolul 2 că unul din rolurile acesteia este de a “promova pe tot cuprinsul
Comunităţii o dezvoltare armonioasă şi echilibrată”. Prin urmare, Articolul 3, punctul 1.j,
precizează că printre activităţile Comunităţii trebuie să se regăsească “întărirea coeziunii
economice şi sociale”.
Această nevoie a fost concretizată în 1958, prin înfiinţarea Fondului Social European
(FSE – Art. 123) ca principal instrument al politicii sociale comunitare, fiind centrat pe
îmbunătăţirea modului în care funcţionează piaţa muncii în diferite ţări şi pe re-integrarea
şomerilor pe piaţa muncii. Acest fond promova ocuparea forţei de muncă şi de îmbunătăţirea
mobilităţii acesteia pe teritoriul Comunităţii şi a intrat efectiv în vigoare în 1960. Tratatul,
acoperea, de asemenea, înfiinţarea Băncii Europene pentru Investiţii (BEI – Art. 130) pentru
crearea de noi resurse pentru îmbunătăţirea regiunilor mai puţin dezvoltate, dar
instrumentele de asistenţă pentru dezvoltare adresate Statelor Membre ale Uniunii au fost
adăugate la momentul diferitelor extinderi.
În 1962, când a fost convenită politica agricolă comună, a fost creat Fondul European pentru
Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) în scopul finanţării politicii agricole comune şi pentru
sprijinirea dezvoltării regiunilor rurale şi îmbunătăţirea structurilor agricole . În 1964, FEOGA a fost
separat în două secţiuni: “orientare” şi “garantare”. Secţiunea “orientare” contribuie la alocarea
fondurilor pentru reforma structurală a agriculturii şi dezvoltarea zonelor rurale.
În ceea ce priveşte Politica regională europeană, un prim comunicat al Comisiei Europene a fost
adoptat în 1965, urmat de crearea în 1968 a Directoratului General pentru Politică Regională. În 1972,
politica regională era descrisă ca fiind „un factor esenţial în întărirea Comunităţii”. Raportul Thompson,
publicat de Comisia Europeană în 1973 concluziona că „deşi obiectivul de extindere continuă, stabilit în
Tratat, a fost atins, asigurarea echilibrului şi a armoniei nu au fost încă atinsă”.
(http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/history/index_ro.htm)
În 1974 a fost creat Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), care a intrat în
vigoare în 1975, în urma aderării Marii Britanii, Irlandei şi Danemarcei, ocazie cu care a
apărut ideea înfiinţării acestui fond. Acest Fond a fost destinat regenerării regiunilor
industriale în declin din Marea Britanie şi pentru a compensa beneficiile reduse pe care acest
stat le-a primit în urma aplicării Politicii Agricole Comune (PAC). Pe măsură ce Comunitatea
s-a extins şi în special după aderarea Greciei, Spaniei şi Portugaliei, Fondul s-a concentrat pe
regiunile sub-dezvoltate.
FEDR a fost înfiinţat cu scopul de a redistribui o parte a contribuţiilor bugetare ale Statelor
Membre către regiunile cele mai sărace ale comunităţii, în vederea sprijinirii dezvoltării lor economice.
Astfel, FEDR redistribuie bugetul comunitar în investiţii productive (pentru crearea şi menţinerea unor
locuri de muncă durabile) şi în investiţii în infrastructură.

Pag. 5/78
 Cu toate acestea, conceptul de coeziune economică şi socială nu a fost introdus până în 1986
prin Actul Unic European. Acest concept se referă la eliminarea diferenţelor economice existente la
nivelul diferitelor regiuni - şi crează premisele unei politici de coeziune economică şi socială ca politică de
sine stătătoare şi avînd drept scop facilitarea aderării la piaţa unică europeană a ţărilor din sudul
Europei.
În 1988, Consiliul European de la Bruxelles extinde operaţiunea fondurilor de solidaritate,
reprezentate de fondurile menţionate anterior şi numite acum Fonduri structurale – mai precis creşte
considerabil alocaţiile acestora din bugetul comunitar. Astfel, este recunoscută şi declarată oficial
importanţa acestor instrumente pentru reducerea disparităţilor regionale la nivel comunitar.
Un element de noutate în cristalizarea politicii regionale îl reprezintă crearea programului
PHARE, în 1989, în scopul sprijinirii Poloniei şi Ungariei (abia ieşite din spaţiul blocului comunist) în
efortul de reconstrucţie a economiilor lor naţionale şi revizuirea acestuia, în anul 2000, în scopul
susţinerii dezvoltării regionale în ţările candidate.
Tratatul asupra Uniunii Europene (Maastricht) din 1992 a făcut din coeziunea economică
şi socială una din preocupările cheie ale Comunităţii(Art. 2). Prin acest Tratat a fost creat un nou fond:
Fondul de Coeziune (ce are drept scop sprijinirea proiectelor din domeniului protecţiei mediului şi
infrastructurii de transport în Statele Membre mai puţin dezvoltate ) şi o noua insituţie: Comitetul
regiunilor.
Mai detaliat, Titlul XIV - Articolele 130 a-e (respectiv, în Tratatul de la Amsterdam care pune
bazele Uniunii Europene, din 1997 Articolele 158-162) explică faptul ca ţelul Comunităţii este acela de a
reduce disparităţile dintre nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi întârzierile în dezvoltare a
regiunilor şi insulelor (inclusiv a zonelor rurale) cele mai puţin favorizate; sunt enumerate resursele
financiare necesare pentru coeziunea economică şi socială şi sunt explicate regulile Fondului European
pentru Dezvoltare Regională (FEDR) şi ale Fondului pentru Coeziune.
În cadrul procesului de determinare a criteriilor de convergenţă ce trebuiesc satisfăcute înainte
ca Statele Membre să poată intra în “zona euro”, în 1993, prin Tratatul de la Maastricht, a fost impus
controlul deficitelor publice. Pentru statele mai puţin pregătite, asta însemna stabilirea unei politici
bugetare stricte şi o creştere a investiţiilor în infrastructură pentru o dezvoltare accelerată. Pentru
Spania, Grecia, Irlanda şi Portugalia acest lucru nu a fost fezabil fără sprijin din partea Uniunii. Ca
urmare, pentru a ajuta ţările Uniunii, al căror PIB a fost mai mic de 90% din media Comunităţii, în
procesul de uniune economică şi monetară.
În anul 1994 este înfiinţat un nou fond structural, al patrulea - Instrumentul Financiar de
Orientare în domeniul Pescuitului (IFOP), creat prin gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind
pescuitul existente la acel moment, ca urmare a crizei din acest sector de la începutul anilor 1990. IFOP
a fost creat în perspectiva extinderii UE către nord, odată cu aderarea Finlandei şi Suediei în 1995. În
acelaşi an devine activ şi Comitetul Regiunilor - organ consultativ înfiinţat prin Tratatul de la Maastricht,
cu rolul de a emite opinii în procesul de decizie şi de a sprijini Comisia Europeană în activităţile sale din
sectorul dezvoltării regionale.

Pag. 6/78
 Tratatul de la Amsterdam (1997) confirmă importanţa politicii de coeziune economică şi socială
şi a reducerii diferenţelor dintre standardele de viaţă ale populaţiei din diferite regiuni europene,
accentuând nevoia unei acţiuni coroborate de reducere a şomajului.
În aceeaşi direcţie se desfăşoară şi procesul de reformă a fondurilor structurale, început în 1999
în urma summit-ului de la Berlin, prin care sunt stabilite noile reguli de funcţionare a acestora.
Reforma are drept scop creşterea concentrării asistenţei comunitare prin aceste fonduri, odată cu
simplificarea şi descentralizarea managementului lor. Un element de noutate adus de reformă îl
reprezintă complementarea programului Phare cu alte două instrumente de pre-aderare – ISPA
(Instrumentul Structural pentru Pre-aderare) şi SAPARD (Programul Special pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală), ce promovează dezvoltarea economică şi socială a ţărilor candidate din Europa
Centrală şi de Est.
Un nou (şi ultim) instrument de solidaritate a fost creat în 2002, în urma inundaţiilor majore
suferite de ţările Europei Centrale, cu scopul de a interveni în cazul dezastrelor naturale majore şi cu
repercusiuni puternice asupra condiţiilor de viaţă în regiunile afectate, asupra mediului sau economiei
acestora.

Reformele Fondurilor Structurale

Cu timpul şi după mai multe serii de aderare, alocarea asistenţei din Fondurile
Structurale a fost reformată cu diferite ocazii, pentru ca aceasta să devină mai eficientă şi
pentru a accelera dezvoltarea celor mai defavorizate dintre regiuni.
Prima reformă , din 1984, a remodelat granturile oferite de FEDR: cotele fixe naţionale
au fost înlocuite cu nişte limite orientative pentru fiecare ţară. Pe lângă acestea, 20% din
fondurile FEDR au fost acordate programelor comunitare iniţiate de către Comisie. În plus, au
apărut primele programe specifice: STAR (Acţiuni Speciale de Telecomunicaţii pentru
Dezvoltarea Regională) şi Valoren (Exploatarea potenţialului energetic local).
În acelaşi an, cu scopul de a sprijini structurile economice ale Statelor Membre cele
mai vulnerabile în faţa aderării Spaniei şi Portugaliei (Grecia şi câteva regiuni din Franţa şi
Italia), au fost create Programele Integrate Mediteraneene (PIM). Aceste PIM-uri aveau ca
obiectiv ajutorul acordat agriculturii şi industriei, resurselor umane şi, în cazuri specifice,
pescuitului.
Cea de a doua reformă , din 1988, a urmat includerii în textul Actului Unic European a
titlului referitor la coeziunea economică şi socială. Apoi, Consiliul European a adoptat
perspectivele financiare ale “pachetului Delors ”, care propunea dublarea cheltuielilor
structurale între 1988 şi 1993, de la 15 la 31% din totalul cheltuielilor Comunităţii.
În acelaşi timp au fost amendate mai multe regulamente şi au fost adoptate o serie de
noi “principii” pentru administrarea alocărilor de fonduri. Acestea au inclus:
- Parteneriatul: deciziile cu privire la proiectele subvenţionate din Fondurile Structurale
asociază toţi participanţii la proiecte: autorităţi naţionale, operatori locali şi Comisia;

Pag. 7/78
 - Coerenţa: asigurarea unei coerenţe între acţiunile diferitelor Fonduri şi politici comunitare,
strategii pentru ocupare, politici economice şi sociale ale statelor membre şi politicile lor regionale;

- Concentrarea: asistenţa structurală s-a concentrat în regiunile cele mai defavorizate şi pe

anumite terenuri conform unui număr de Obiective prioritare dinainte stabilit (Obiectivul 1: asistenţă
pentru regiunile sub-dezvoltate; Obiectivul 2: conversia regiunilor industriale în declin; Obiectivul 3:
reducerea şomajului pe termen lung; Obiectivul 4: oportunităţi de angajare pentru tineri; Obiectivul
5(a): ajustarea structurilor din agricultură; Obiectivul 5(b): dezvoltarea zonelor rurale);

- Adiţionalitatea şi complementaritatea: banii din Fondurile Structurale se adaugă unui

sprijin bugetar comparabil din partea Statelor Membre, adică acţiunile şi contribuţiile financiare
comunitare sunt concepute a fi complementare celor naţionale;

- Subsidiaritatea: implementarea şi controlul intervenţiilor reprezintă în principal

responsabilitatea statelor membre;

- Programarea: asistenţa este planificată şi coordonată în programele de dezvoltare care

constituie priorităţi pentru Comisie şi pentru Statele Membre.

Cea de a treia reformă , stabilită în cadrul Consiliului European de la Edinburgh din 1992,
a pus în practică pachetul “Delors II”, care propunea o nouă creştere de 40% a finanţărilor
pentru măsuri structurale până în 1999.
Principiile reformei din 1988 au fost general acceptate, dar Obiectivele prioritare care
la început au fost cinci au devenit şase. Noul Obiectiv 3 combină vechile Obiective 3 şi 4.
Acesta avea acum ca obiectiv reducerea şomajului pe termen lung, creşterea oportunităţilor
de angajare pentru tineri şi categoriile excluse social, promovând şi egalitatea sexelor la locul
de muncă. Noul Obiectiv 4 căuta să adapteze forţa de muncă la schimbările industriale şi la
cele din sistemul productiv. A fost adăugat un al şaselea Obiectiv celor stabilite în 1988 şi
anume cel referitor la dezvoltarea zonelor cu populaţie răsfirată. În plus, a fost alocat un
buget destul de substanţial pentru finanţarea programelor “Iniţiative Comunitare”,
instrumente ale politicii structurale propuse de Comisie din proprie iniţiativă pentru
sprijinirea măsurilor care să ajute la rezolvarea problemelor cu o relevanţă deosebită pentru
Europa ca întreg. Printre aceste iniţiative se numără “Employment” (care se referă la
asigurarea de oportunităţi egale de angajare pentru tineri, femei, persoane cu handicap şi
cele excluse social prin “Youthstart”, “Horizon”, “Now” şi respectiv “Integra”), “Leader”
(care subvenţionează iniţiativele locale pentru dezvoltarea economiei rurale şi a cooperării
dintre zonele rurale), “Interreg” (ce finanţează cooperarea regională transfrontalieră) şi
“Resider” (care contribuie la regenerarea socio-economica a sectoarelor fierului şi oţelului).
De asemenea, cea de a treia reformă urmăreşte, în cadrul parteneriatului, reducerea
procedurilor formale pentru aprobarea programelor de către Comisie. Noul regulament
permite Statelor Membre să înainteze Comisiei un “document unic de programare” (DOCUP),
care să includă o analiză socio-economică a zonelor în discuţie, urmată de o descriere a

Pag. 8/78
strategiei de dezvoltare şi o descriere a principalelor priorităţi şi măsuri, inclusiv bugetul
planificat şi analiza financiară. Acest document este negociat de Statele Membre şi Comisie,
care acordă aprobarea finală.
La sfârşitul Consiliului European de la Berlin, din 26 martie 1999, şefii de state şi de
guverne au convenit asupra unei politici cuprinse în Agenda 2000, un plan de acţiune înaintat
de Comisie, ale cărei obiective principale erau reîntărirea politicilor Comunitare şi asigurarea
unui nou cadru financiar pentru Uniune, în vederea extinderii, în perioada 2000-2006.
Acest nou cadru legal este bazat pe principiile concentrării asistenţei, a simplificării şi
clarificării responsabilităţilor Statelor Membre şi ale Comisiei.
Din motive de transparenţă şi eficienţă, cele şase Obiective vechi au fost restrânse în
doar trei: două Obiective regionale şi unul orizontal. Astfel, noul Obiectiv 1 se referă la
restructurarea regiunilor sub-dezvoltate, Obiectivul 2 revigorarea socială şi economică a
zonelor cu dificultăţi structurale şi Obiectivul 3 la dezvoltarea resurselor umane. Pentru
regiunile care nu mai sunt eligibile în cadrul vechilor Obiective 1, 2 si 5(b), există înţelegeri
de încheiere graduală pentru o perioadă de tranziţie. De asemenea, numărul Iniţiativelor
Comunitare au fost reduse de la 13 la doar 4.
Tot în cadrul Agendei 2000, Consiliul a revizuit regulamentul de bază al Fondului
pentru Coeziune şi a simplificat managementul financiar al acestuia. Cele patru State Membre
care sunt erau la momentul respectiv eligibile (Grecia, Spania, Irlanda şi Portugalia) vor
beneficia în continuare de acest Fond, cu o revizuire în 2003. În plus noile condiţii de
finanţare a acestor proiecte încurajează utilizarea finanţărilor private complementare,
împreună cu aplicarea îmbunătăţită a principiului “cine poluează plăteşte”.
Urmărind concentrarea geografică şi tematică a muncii, fondurile disponibile a fi
cheltuite pentru asistenţă structurală în 2000-2006 se vor diminua. Fondurile Structurale au
un disponibil de 195 miliarde Euro pentru perioada 2000-2006. În cadrul pregătirii pentru
următoarea extindere şi pentru a asigura mai buna pregătire a statelor candidate cu privire la
dezvoltarea structurală, au fost create două instrumente specifice de pre-aderare:
Instrumentul Structural de Pre-Aderare (ISPA) şi Programul Special de Pre-Aderare pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD). Aceste două instrumente joaca un rol esenţial în
ceea ce înseamnă oportunitate politică şi economică pentru Uniune.
1.1.3. Europa 2020

În 3 martie 2010, a fost publicată Comunicarea Europa 2020 - o strategie pentru creştere inteligentă,
ecologică şi favorabilă incluziunii, care reprezintă strategia de creştere economică a Europei pentru
următorii zece ani. Potrivit documentului, Strategia Europa 2020 va avea ca obiectiv general
transformarea UE într-o economie inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii, pentru a oferi un nivel
ridicat al ocupării forţei de muncă, al productivităţii şi pentru a asigura coeziunea economică, socială şi
teritorială. Documentul COM propune o abordare tematică a reformelor, concentrată pe 3 priorităţi: (1)
dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare - creştere inteligentă; (2) promovarea unei
economii mai ecologice şi mai competitive, bazată pe utilizarea mai eficientă a resurselor - creştere
sustenabilă şi (3) promovarea unei economii cu grad înalt de ocupare, care să genereze coeziune socială
şi teritorială - creştere incluzivă.

Pag. 9/78
Sunt propuse cinci obiective la nivel european: (I) rata de ocupare a populaţiei cu vârsta cuprinsă între
20 - 64 de ani de 75%;  (II) nivelul investiţiilor în cercetare şi dezvoltare de 3% din PIB-ul UE; (III)
obiectivul „20/20/20" în materie de energie şi schimbări climatice; (IV) reducerea ratei părăsirii timpurii
a şcolii sub 10% şi ponderea tinerilor cu vârste între 30 şi  34 ani, absolvenţi ai unei forme de
învăţământ terţiar, să ajungă la cel puţin 40% şi (V) numărul cetăţenilor europeni expuşi riscului sărăciei
să scadă cu 20 de milioane.

Pentru susţinerea celor 3 priorităţi şi atingerea obiectivelor sunt propuse ca instrumente de lucru 7
iniţiative emblematice:

 3 iniţiative pentru creşterea inteligentă: O Uniune a inovării, O Agendă Digitală pentru Europa;
Tineret în mişcare;

 2 iniţiative pentru creştere durabilă: O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării
resurselor; O politică industrială pentru era globalizării;

 2 iniţiative pentru creşterea incluzivă: O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă;
Platforma europeană de combatere a sărăciei.

 
1.1.4. Principiile politicii de coeziune economică şi socială

Regulamentul Consiliului Europei nr. 1083/2006 de stabilire a unor dispoziţii generale

privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de
Coeziune defineşte cadrul legal în care se înscrie politica de coeziune, stabilind: principiile,
normele de parteneriat, de programare, de evaluare, de gestionare, inclusiv financiară, de
monitorizare şi control pe baza unei împărţiri a responsabilităţilor între statele membre şi
comisie (Art. 1).
Procesul de programare a asistenţei financiare acordate de Uniunea Europeană prin
intermediul Fondurilor structurale, a împrumuturilor BEI şi a altor instrumente financiare a
fost definit astfel (Art. 10):
Programare - Proces care fundamentează, în mai multe etape, un cadru multi-anual de
derulare a acţiunii comune a Statului Membru şi a Comunităţii Europene, prin identificarea
priorităţilor, finanţarea, sistemele de gestiune şi control, în vederea atingerii obiectivelor
prioritare stabilite în cadrul acestui regulament.
Acest proces se derulează conform unor principii de intervenţie general acceptate
(Regulament CE nr 1083-2006):
Complementaritate, coerenţă, coordonare şi conformitate (Art. 9)

„Fondurile intervin împreună cu măsurile naţionale, inclusiv măsurile la nivel regional şi local,
integrând priorităţile Comunităţii.
Comisia şi statele membre asigură coerenţa intervenţiilor Fondurilor împreună cu măsurile,
politicile şi priorităţile Comunităţii şi complementaritatea cu celelalte instrumente financiare comunitare.
[...]
Cu respectarea competenţelor lor, Comisia şi statele membre asigură coordonarea dintre
intervenţiile din Fonduri, FEADER, FEP, intervenţia BEI şi celelalte instrumente financiare existente.

Pag. 10/78
 Operaţiunile finanţate din Fonduri sunt în conformitate cu dispoziţiile Tratatului şi din actele
adoptate în temeiul acestuia.”
Parteneriat (Art. 11)

„Obiectivele Fondurilor sunt urmate în cadrul unei cooperări strânse (denumite în continuare
„parteneriat”) între Comisie şi fiecare stat membru. Fiecare stat membru organizează, după caz şi în
conformitate cu normele şi practicile naţionale în vigoare, un parteneriat cu autorităţile şi organismele
cum sunt:
o autorităţile regionale, locale, urbane şi alte autorităţi publice competente;
o partenerii economici şi sociali;
o orice alt organism adecvat care reprezintă societatea civilă, partenerii de mediu,
organizaţiile non-guvernamentale şi organismele însărcinate cu promovarea egalităţii
între bărbaţi şi femei. […]”
Statul membru desemnează partenerii cei mai reprezentativi la nivel naţional, regional, local şi
în domeniile economic, social, de mediu sau altul, în conformitate cu normele şi practicile naţionale,
ţinând seama de necesitatea promovării egalităţii între bărbaţi şi femei, precum şi a dezvoltării durabile
prin integrarea cerinţelor în materie de protejare şi îmbunătăţire a mediului.

Parteneriatul include elaborarea, aplicarea, monitorizarea şi evaluarea programelor operaţionale.

În fiecare an, Comisia consultă organizaţiile care reprezintă partenerii economici şi sociali la nivel
european privind intervenţiile din Fonduri

Nivel teritorial al aplicării (Art. 12)

„Aplicarea programelor operaţionale menţionate la articolul 32 este responsabilitatea statelor

membre la nivelul teritorial adecvat, în conformitate cu sistemul instituţional propriu fiecărui stat
membru.”

Intervenţia proporţională (Art. 13)

„Resursele financiare şi administrative utilizate de Comisie şi statele membre pentru aplicarea Fondurilor
în ceea ce priveşte:
– alegerea indicatorilor de realizare şi rezultate;
– evaluarea;
– principiile generale ale sistemelor de gestiune şi de control;
– întocmirea de rapoarte
sunt proporţionale cu suma totală a cheltuielilor aferente unui program operaţional.”
Gestiunea împărţită (Art. 14)

„Bugetul Uniunii Europene alocat Fondurilor este executat în cadrul gestiunii împărţite între
statele membre şi Comisie, în sensul articolului 53 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE,
Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil

Pag. 11/78
bugetului general al Comunităţilor Europene, cu excepţia asistenţei tehnice.[...]” Comisia îşi asumă
responsabilităţile de execuţie a bugetului general al Uniunii Europene.

Adiţionalitate (Art. 15)

„Contribuţia Fondurilor structurale nu se substituie cheltuielilor structurale publice sau

asimilabile dintr-un stat membru.

Pentru regiunile incluse în obiectivul de convergenţă, Comisia şi statul membru stabilesc nivelul
cheltuielilor publice sau asimilabile pe care statul membru le efectuează în toate regiunile în cauză pe
parcursul perioadei de programare.

Nivelul cheltuielilor efectuate de statul membru este unul dintre elementele incluse în decizia
Comisiei privind cadrul strategic naţional de referinţă.

În afară de aceasta, nivelul cheltuielilor se determină în funcţie de condiţiile macroeconomice

generale în care se efectuează finanţarea şi ţinând seama de anumite situaţii economice specifice sau
excepţionale, cum este privatizarea sau un nivel extraordinar de cheltuieli structurale publice sau
asimilabile ale statului membru pe parcursul perioadei precedente de programare. [...]”

Egalitatea între bărbaţi şi femei şi nediscriminarea (Art. 16)

„Statele membre şi Comisia asigură promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei şi integrarea
principiului de egalitate de şanse în domeniul respectiv în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării
Fondurilor. Statele membre şi Comisia iau măsurile adecvate pentru prevenirea oricărei discriminări
bazate pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în
fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor şi în special în ceea ce priveşte accesul la Fonduri.
[...]”

Dezvoltarea durabilă (Art. 17)

„Obiectivele Fondurilor sunt urmărite în cadrul dezvoltării durabile şi a promovării, de către

Comunitate, a obiectivului de protejare şi îmbunătăţire a mediului înconjurător în conformitate cu
articolul 6 din Tratat.”

1.1.5. Obiectivele politicii de coeziune economică şi socială

Obiectivul general al regulamentului general este acela de a accentua acţiunea efectuată de Comunitate
conform art. 158 din Tratat:
Întărirea coeziunii economice şi sociale a Comunităţii lărgite pentru promovarea unei
CARE
dezvoltări armonioare, echilibrate şi durabile.
Susţinerea:
- Fondurilor,
CUM
- Băncii europene pentru investiţii (BEI)
- Alte instrumente financiare existente.
DE CE 1. Pentru a răspunde provocărilor legate de diferenţele economice, sociale şi

Pag. 12/78
 teritoriale provenite mai ales în ţările şi regiunile care înregistrează decalaje în
dezvoltare, de accelerarea restructurării economice şi sociale şi de îmbătrânirea
populaţiei.
2. Acţiunea purtată în cadrul Fondurilor integrează la nivel naţional şi regional,
priorităţile comunitare în favoarea unei dezvoltări durabile, consolidând creşterea
economică, competitivitatea şi ocuparea forţei de muncă, integrarea socială cât şi
protejarea şi calitatea mediului (Strategia de la Lisabona)

Rezultă a fi importante cele 63 “considerente” ale regulamentului regional pentru atingerea din
plin a obiectivului acestuia.

Evoluţia obiectivelor politicii de coeziune economică şi socială:

Regulament CEE nr.2081/93 si 2082/93 Regulament CE nr. Regulament CE nr.

1260/99 1083/2006
Ob. 1 – promovarea dezvoltării şi ajustării Ob. 1 – promovarea Ob. 1 – Convergenţă
structurale a regiunilor a căror dezvoltare este în dezvoltării şi ajustării Ob. 2 –
întârziere structurale a regiunilor cu Competitivitatea
Ob. 2 – reconversia regiunilor grav confruntate dificultăţi structurale (1+6) regională şi
cu un declin economic Ob. 2 – favorizarea ocupaţională
Ob. 3 – combaterea şomajului de lungă reconversiei economice şi Ob. 3 – Cooperare
durată, facilitarea inserţiei profesionale a tinerilor sociale a zonelor cu teritorială europeană
şi integrarea persoanelor expuse excluderii de pe dificultăţi structurale
piaţa muncii (2+5b)
Ob. 4 – facilitarea adaptării muncitorilor la Ob. 3 – favorizarea
mutaţiile industriale şi la evoluţia sistemelor de adaptării şi modernizării
producţie politicilor şi sistemelor de
Ob. 5a – accelerarea adaptării structurilor instrucţie, formare şi
agricole la cadrul de reformă a PAC şi facilitarea ocupare (3+4)
măsurilor de adaptare a structurilor de pescuit la
cadrul de revizie a politicii comune a pescuitului
Ob. 5b – facilitarea dezvoltării şi ajustării
structurale a zonelor rurale
Ob. 6 – Promovarea dezvoltării regiunilor slab
populate

Fondul FEDR, fondul FSE, Fondul de coeziune, Banca europeană de investiţii (BEI) şi alte
instrumente financiare comunitare existente contribuie fiecare în mod corespunzător la realizarea celor
trei obiective ale politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene: “Convergenţă”; “Competitivitate
regională şi ocuparea forţei de muncă”; “Cooperare teritorială europeană”.

Pag. 13/78
 Obiectivul “Convergenţă”
este îndreptat spre accelerarea convergenţei statelor membre şi a regiunilor
FEDR care înregistrează decalaje în dezvoltare îmbunătăţind condiţiile de creştere
FSE economică şi ocupare a forţei de muncă prin creşterea economică şi
Fondul de îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capital fizic şi uman, dezvoltarea inovării şi
Coeziune a societăţii bazate pe cunoaştere, adaptabilitatea la schimbările economice şi
sociale, protecţia şi îmbunătăţirea mediului cât şi eficienţa administrativă
Obiectivul “Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă”
ţinteşte, în afara regiunilor care înregistrează decalaje în dezvoltare, să
consolideze competitivitatea şi atractivitatea regiunilor cât şi ocuparea forţei de
FEDR muncă anticipând schimbări socio-economice, inclusiv pe cele ce ţin de
FSE deschiderea schimburilor, prin inovarea şi promovarea societăţii bazate pe
cunoaştere, antreprenoriat, protecţia şi îmbunătăţirea mediului cât şi
intensificarea accesibilităţii, adaptabilităţii muncitorilor şi a întreprinderilor şi
dezvoltarea pieţelor de muncă ce favorizează integrarea;
Obiectivul “Cooperare teritorială europeană”
se vrea a întări cooperarea transfrontalieră prin iniţiative locale comune, care la
nivel transnaţional se concretizează în acţiuni de dezvoltare teritorială integrată
FEDR
ce ţin de priorităţile comunitare şi prin crearea de reţele şi schimb de experienţă
la nivelul teritorial corespunzător. Porneşte din experienţa iniţiativei comunitare
INTERREG

Criterii de admisibilitate geografică şi resurse financiare disponibile

Reforma politicii de coeziune va beneficia de o dotare totală de 336,1 miliarde de euro, egală cu
circa o treime din bugetul comunitar. În următorul tablou sinoptic au fost schematizate, pentru fiecare
dintre cele trei obiective, criteriile de admisibilitate geografică pentru fiecare stat membru şi pentru
fiecare regiune de la obiectivul respectiv (în baza PIB pe locuitor aferent); repartizarea resurselor între
obiective; Fondurile şi programele operaţionale ce interesează fiecare obiectiv şi sectoarele de
intervenţie corespunzătoare/ priorităţi specificate de aceste regulamente:

Programe şi
Criterii de admisibilitate Priorităţi Alocări
instrumente
81,54%
OBIECTIVUL “CONVERGENŢĂ” (33% din populaţia UE)
(251 mld euro)
Infrastructura de
România

-
transporturi
Programe naţionale State membre cu un VNB
(RTE/TEN-T) 23,22%
(Fondul de pe locuitor < 90% din
- Infrastructură de 58,3 mld de euro
Coeziune) media comunitară
mediu
- Energii regenerabile
Programe naţionale Regiuni cu un PIB pe - Inovare 70,51 %
şi regionale locuitor < 75% din media - Mediu/ 177,1 mld euro
(FEDR şi FSE) EU-25 Prevenirea riscurilor

Pag. 14/78
 Efect statistic: Regiuni cu - Accesibilitate
un PIB pe locuitor < 75% - Infrastructuri
Programe regionale 4,99%
din EU-15 şi > 75% din - Resurse Umane
(FEDR şi FSE) 12,52 mld euro
EU-25 (Phasing-out - Capacităţi
regions) administrative
1,29%
Program special pentru regiunile ultraperiferice
3,3 mld euro
OBIECTIVUL “COMPETITIVITATE REGIONALĂ ŞI OCUPAREA FORŢEI DE 15,95%
MUNCĂ” (49,1 mld euro)
Lista regiunilor propuse de
78,86%
Statele Membre (NUTS 1
- Inovare 38,74 mld euro
sau NUTS 2)
- Mediu/
Susţinere provizorie
Programe regionale Prevenirea riscurilor
(Phasing-in regions)
(FEDR) şi programe - Accesibilitate
Regiuni acoperite de
naţionale (FSE) - Strategie europeană 21,14%
Obiectivul 1 în perioada
pentru ocuparea 10,39 mld euro
2000-2006 şi neacoperite
forţei de muncă
de obiectivul
„convergenţă”
2,52%
OBIECTIVUL “COOPERARE TERITORILĂ EUROPEANĂ”
(7,8 mld euro)
- Inovare
Programe şi reţele Regiuni frontaliere şi mari - Mediu/Prevenirea
transfrontaliere şi regiuni de cooperare riscurilor
transnaţionale (FEDR) transnaţională - Accesibilitate
- Cultură/Învăţământ

Lista detaliată a statelor şi a regiunilor pe obiective a fost publicată de către Comisie după
intrarea în vigoare a regulamentului general, în baza datelor Eurostat referitoare la PIB pe locuitor în
ultimii trei ani faţă de media UE. România, care prezintă un PIB/locuitor sub 75% din media EU, intra
sub obiectivul “Convergenţă” utilizând fondul FEDR şi pe cel de Coeziune şi complementar FSE.

Câteva principii financiare ale regulamentului general

 Imposibilitatea de transferare a resurselor (art. 19): Alocările globale atribuite statelor membre în
cadrul fiecărui obiectiv al Fondurilor şi componentele aferente nu pot fi transferate între ele.
 Resurse pentru rezerva de calitate şi eficacitate (Articolul 20 şi 48): Pentru obiectivul convergenţă
este prevăzută o rezervă de calitate şi eficacitate egală cu 3% din resursele prevăzute. Repartizarea
între statele membre va fi decisă de către Consiliu în anul 2010, în baza următoarelor criterii: 1)
creşterea produsului intern brut pe locuitor măsurat la nivelul NUTS II, faţă de media comunitară, în
baza datelor disponibile pentru perioada 2004-2010; 2) creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă
la nivelul NUTS II, în baza datelor disponibile pentru perioada 2004-2010. La rândul său, statul
membru repartizează sumele în chestiune între programele operaţionale ţinând cont de aceleaşi
criterii.
 Rezerva naţională pentru cazuri neprevăzute (art. 49). Statul membru trebuie să rezerve o cotă din
suma contribuţiei anuale a fondurilor structurale, egală cu 1% pentru obiectivul “Convergenţă”,
pentru a face faţă crizelor neprevăzute, locale sau sectoriale, legate de restructurarea economică şi
socială (restructurarea industrială) sau consecinţelor deschiderii schimburilor (efecte de acorduri

Pag. 15/78
 comerciale). Această rezervă contribuie la facilitarea adaptării muncitorilor interesaţi şi diversificarea
economică a regiunilor afectate, ca complement al programelor operaţionale: subvenţii pentru
muncitorii afectaţi şi subvenţii pentru diversificarea economiei în zonele interesate. Statul membru
propune programe operaţionale specifice legate de obligaţiile bugetare din rezervă, ce acoperă
întreaga perioadă, pentru a face faţă crizelor numite mai sus.
 Limita maximă a resurselor (Art. 22): Comisia garantează că alocările totale anuale provenite din
fonduri pentru un anumit stat membru conform regulamentului general nu depăşesc 4% din PIB al
acelui stat membru (capping al celui 4%) aşa cum este estimat în momentul adoptării acordului
interinstituţional (inclusiv contribuţia FEDR la finanţarea secţiunii transfrontaliere a instrumentului
european de învecinare şi parteneriat şi aceea a instrumentului de preadeziune, cât şi contribuţia
fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi cea a fondului european pentru
pescuit (FEP) ce contribuie la obiectivul “Convergenţă”).

Bibliorgafie

***, POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ, Seria Micromonografii - Politici Europene, proiectului Phare
RO 0006.18.02 – Formarea funcţionarilor publici din administraţia locală în afaceri europene şi
managementul ciclului de proiect, Institutul European din România

***, Regulamentul Consiliului (EC) Nr 1083/2006 din 11 iulie 2006 stabilind regulile generale privind
Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi
abrogând Regulamentul (EC) Nr 1260/1999, Jurnalul oficial al UE L 210 (31 iulie 2006)
(http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/newregl0713_en.htm şi
http://www.fseromania.ro/images/downdocs/reg1083_ro.pdf)
***, Regulamentul (CE) Nr 1828/2006 din 8 decembrie 2006 stabilind regulile pentru implementarea
Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 şi Regulamentului (CE) nr. 1080/2006, Jurnalul oficial al UE L 371/1
(27 decembrie 2006)
(http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/fsfc/ce_1828(2006)_e
n.pdf şi http://www.fseromania.ro/images/downdocs/reg1828_ro.pdf)

http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/history/index_ro.htm - Istoricul politicii de dezvoltare

regională în Uniunea Europeană
http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.htm - site-ul oficial al DG Regio
http://ec.europa.eu/europe2020/index_en.htm - site-ul oficial al strategiei Europa 2020

Pag. 16/78
1.2. Instrumente şi programe de finanţare europene

1.2.1. Instrumentele politicii de coeziune economică şi socială în Uniunea Europeană

Evoluţia instrumentelor politicii de coeziune economică şi socială

Regulament CEE nr.2081/93 si Regulament CE nr. Regulament CE nr. 1083/2006

2082/93 1260/99
• Fondul European pentru • FEDR • FEDR
Dezvoltare Regională (FEDR) • FSE • FSE
• Fondul Social European • FEOGA • FC
(FSE) • IFOP
• Fondul European pentru Propunere Regulament CE nr.
Orientare şi Garantare în 1012/2002
Agricultură (FEOGA) • Fondul de Solidaritate al UE (FSUE)
• Instrumentul Financiar Regulament CE nr. (pentru dezastre naturale majore)
pentru Orientarea Pescuitului 1264/99 si 1265/99
(IFOP) • Fondul de Coeziune (FC) Regulament CE nr. 1698/2005
• Fondul European pentru Agricultură
şi Dezvoltare Rurală (FEADR)
Regulament CE nr. 1198/2006
• Fondul European pentru Pescuit
(FEP)

Pag. 17/78
Legătura între obiective şi instrumente:

Obiective Instrumente

Convergenţă FEDR FES FC

Competitivitate
regională şi FEDR FES
ocupaţională

Cooperare
FEDR
Europeană
teritorială Eeducaţie Infrastructura de
Infrastructură,
vocaţională, mediu şi de
inovare,
ajutor pentru transport,
investiţii
ocuparea forţei
etc. energie regenerabilă
de muncă etc.

Statele membre cu
Toate statele / regiunile membre
PNB/loc. sub 90%

Instrumente structurale
Fondul European de Dezvoltare Regională
Obiectivul Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) este de a consolida coeziunea
economică şi socială în Uniunea Europeană prin diminuarea dezechilibrelor regionale. Pe scurt, FEDR
finanţează:
▪ ajutoare directe pentru investiţiile în întreprinderi (în special, IMM-uri) în vederea creării de
locuri de muncă durabile;
▪ infrastructuri legate, în special, de cercetare şi inovare, telecomunicaţii, mediu, energie şi
transporturi;
▪ instrumente financiare (fond de capital de risc, fond de dezvoltare regională etc.) destinate
să sprijine dezvoltarea regională şi locală şi să favorizeze cooperarea între oraşe şi regiuni;
▪ măsuri de asistenţă tehnică.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) poate interveni în sprijinul a trei noi obiective
de politică regională:
▪ convergenţă;
▪ competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă;
▪ cooperare teritorială europeană.
În regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, domeniile de intervenţie FEDR
se concentrează asupra modernizării şi diversificării structurilor economice, precum şi asupra
păstrării şi creării de locuri de muncă durabile. Acţiunile întreprinse prin FEDR cuprind următoarele

Pag. 18/78
domenii: cercetare şi dezvoltare tehnologică (CDT); inovare şi spirit antreprenorial; societate
informaţională; mediu; prevenirea riscurilor; turism; cultură; transporturi; energie; educaţie; sănătate.
Priorităţile obiectivului „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” se concentrează
asupra a trei aspecte:
▪ inovare şi economia cunoaşterii: consolidarea capacităţilor regionale în materie de cercetare
şi dezvoltare tehnologică, stimularea inovării şi a spiritului antreprenorial şi dezvoltarea
ingineriei financiare, în special pentru întreprinderile legate de economia cunoaşterii;
▪ mediu şi prevenirea riscurilor: reabilitarea terenurilor contaminate, stimularea eficacităţii
energetice, promovarea de transporturi publice urbane nepoluante şi elaborarea de planuri
pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor naturale şi tehnologice;
▪ acces la serviciile de transport şi telecomunicaţii de interes economic general.
În ceea ce priveşte obiectivul „Cooperare teritorială europeană” , ajutorul furnizat prin FEDR se
grupează în jurul a trei axe:
▪ dezvoltarea de activităţi economice şi sociale transfrontaliere;
▪ stabilirea şi elaborarea cooperării transnaţionale, inclusiv cooperarea bilaterală între
regiunile maritime;
▪ consolidarea eficacităţii politicii regionale prin promovarea şi cooperarea interregională, prin
realizarea de activităţi de conectare în reţea şi prin schimburi de experienţă între autorităţile
regionale şi locale.

Fondul Social European

Fondul Social European (FSE) este destinat să îmbunătăţească calitatea locurilor de muncă şi
posibilităţile de ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană. Acesta intervine în cadrul obiectivelor
„Convergenţă” şi „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.
FSE sprijină acţiunile statelor în următoarele domenii:
▪ adaptarea lucrătorilor şi a întreprinderilor; sisteme de învăţare pe toată durata vieţii,
conceperea şi diseminarea unor forme inovatoare de organizare a muncii;
▪ îmbunătăţirea accesului la un loc de muncă al persoanelor în căutarea unui loc de muncă, a
persoanelor inactive, a femeilor şi a emigranţilor;
▪ integrarea socială a persoanelor defavorizate şi combaterea tuturor formelor de discriminare
pe piaţa muncii;
▪ consolidarea capitalului uman prin aplicarea unor reforme ale sistemelor de învăţământ şi
prin activităţile de conectare în reţea a unităţilor de învăţământ.

Fondul de Coeziune
Fondul de Coeziune ajută statele membre cu un produs naţional brut (PNB) pe cap de locuitor de
mai puţin de 90% din media comunitară să-şi reducă diferenţele dintre nivelurile de dezvoltare
economică şi socială şi să-şi stabilizeze economiile. Acesta susţine acţiuni în cadrul obiectivului

Pag. 19/78
„Convergenţă” şi se află sub incidenţa aceloraşi reguli de programare, de gestionare şi de control ca în
cazul FSE şi FEDR.
Pentru perioada 2007-2013, Fondul de Coeziune se adresează următoarelor ţări: Bulgaria,
Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia,
Slovenia şi Ungaria. Spania este eligibilă, pe bază tranzitorie, deoarece PNB-ul său pe cap de locuitor
este inferior mediei înregistrate pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre.
Fondul de Coeziune finanţează acţiuni care fac parte din următoarele domenii:
▪ reţele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes european
(http://ec.europa.eu/transport/infrastructure/index_en.htm) definite de Uniunea
Europeană;
▪ mediu. În acest context, Fondul de Coeziune poate interveni, de asemenea, în proiecte
din domeniul energiei sau al transporturilor, atâta vreme ce acestea prezintă avantaje
clare pentru mediu: eficacitate energetică, utilizarea de surse de energie regenerabile,
dezvoltarea transportului feroviar, sprijinirea intermodalităţii, consolidarea
transporturilor publice etc.
Suspendarea asistenţei financiare furnizate prin intermediul Fondului de Coeziune se produce
prin decizia Consiliului (hotărând cu majoritate calificată) în cazul în care un stat membru care
înregistrează un deficit public excesiv nu a pus capăt situaţiei sau acţiunile întreprinse se dovedesc a fi
necorespunzătoare.

Instrumente complementare

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) contribuie la promovarea unei
dezvoltări rurale durabile în întreaga Comunitate, venind în completarea politicilor de piaţă şi de
susţinere a veniturilor aplicate în cadrul politicii agricole comune, al politicii de coeziune şi al politicii
comune în domeniul pescuitului.
Obiectivele FEADR:
- îmbunătăţirea competitivităţii agriculturii şi silviculturii prin sprijinirea restructurării, dezvoltării
şi inovaţiei;
- îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural, prin sprijinirea gestionării terenurilor;
- îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural şi promovarea diversificării activităţilor economice.
Trei axe tematice au fost stabilite în noul regulament privind dezvoltarea rurală:
- îmbunătăţirea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier;
- mediul şi regiunile rurale;
- creşterea calităţii vieţii şi diversificarea economiei în zonele rurale.
O a patra axă este Axa „Leader” - bazată pe experienţa câştigată în urma iniţiativelor
comunitare Leader, deschide noi posibilităţi pentru abordările locale „de jos în sus” ale problematicii
dezvoltării rurale.

Pag. 20/78
Fondul European pentru Pescuit
Fondul European pentru Pescuit (FEP) ajută la realizarea durabilităţii economice, sociale şi de
mediu prin reducerea efortului de pescuit şi protejarea mediului marin.
Obiectivele care trebuie atinse prin derularea acestor fonduri în România sunt facilitarea
implementării Politicii Comune de Pescuit şi diversificarea activităţilor în comunităţile pescăreşti.
Gradul de susţinere financiară prin FEP este de maxim 40% din valoarea proiectului pentru
creşterea capacităţilor sau înfiinţarea unităţilor de producţie.
Pentru acele proiecte care vizează investiţii pentru interes colectiv, instruiri, acţiuni de
promovare dar şi pentru proiecte pilot, gradul de susţinere este între 80 – 100%.
Fondul European pentru Pescuit este structurat pe cinci axe prioritare:
▪ Adaptarea flotei de pescuit a Comunităţii
▪ Acvacultura, pescuitul intern, procesare şi marketing
▪ Măsuri de interes comun
▪ Dezvoltarea durabilă a zonelor de pescuit
▪ Asistenţă tehnică

Pentru a evita suprapunerile dintre fondurile comunitare, regulamentul privind FEDR şi cel
privind FEADR stabilesc că Statele şi regiunile trebuie să garanteze complementaritatea şi coerenţa
măsurilor cofinanţate de FEADR şi a celor cofinanţate de FEP, cu programele şi acţiunile cofinanţate de
FEDR în zonele rurale.
Trebuie să fie clar stabilite criteriile de diferenţiere a acţiunilor care vor fi finanţate de FEDR şi
cele care vor fi finanţate de FEADR:
– infrastructurile destinate îmbunătăţirii accesibilităţii
– dezvoltarea de noi activităţi economice diferite de agricultură şi pescuit
– dezvoltarea turismului şi a centrelor rurale de interes
– accelerarea instalării de reţele şi servicii de telecomunicare în zonele rurale
– consolidarea legăturilor dintre zonele urbane şi cele rurale

Iniţiative comunitare
În perioada de programare 2000-2006 au existat 4 iniţiative comunitare în UE:
1. INTERREG III – este finanţat prin FEDR şi promovează cooperarea trans-frontalieră, trans-
naţională şi inter-regională;
2. EQUAL - este finanţat prin ESF şi susţine dezvoltarea de noi modalităţi pentru combaterea
discriminării şi inegalităţilor privind accesul la piaţa muncii;
3. LEADER+ - este finanţat prin FEOGA – secţiunea de orientare şi promovează dezvoltarea
rurală prin sprijinirea iniţiativelor grupurilor locale de acţiune (dezvoltarea durabilă);
4. URBAN II - este finanţat prin FEDR şi încurajează strategii inovatoare pentru regenerarea
economică şi socială a oraşelor şi zonelor urbane în declin.

Pag. 21/78
 Pentru perioada de programare 2007-2013 iniţiativele comunitare din perioada precedentă au
fost incluse sub cele trei noi obiective ale politicii europene de dezvoltare regională şi ale celei pentru
dezvoltare rurală:
- Interreg III a fost inclus în obiectivul cooperare teritorială europeană;
- Misiunile fostelor iniţiative comunitare URBAN (dezvoltare urbană) şi EQUAL (iniţiativă pentru
ocuparea forţei de muncă) sunt de acum înainte integrate în obiectivele „convergenţă” şi
„competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.
- Programul Leader + şi Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) sunt
înlocuite de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală  (FEADR), iar Instrumentul Financiar de
Orientare a Pescuitului (IFOP) devine Fondul European pentru Pescuit  (FEP). Cu toate acestea, în
perioada 2007-2013, FEADR şi FEP au propriile baze juridice şi nu mai fac parte din politica de coeziune.

Există trei noi iniţiative comunitare pentru politica de coeziune pe 2007-2013:

• Jasper (Joint Assistance in Supporting Projects in European Regions) este dedicat marilor
proiecte de infrastructură şi se va derula cu ajutorul DG REGIO, BERD şi BEI.
• Jeremy (Joint European Resources for Micro to medium Enterprises) denumeşte microcreditele
pentru IMM-uri şi va fi derulat cu sprijinul unor bănci comerciale, DG REGIO, BEI şi FEI
• Jessica (Joint European Support for Sustainable Investment in City Areas) pentru proiecte de
infrastructură urbană - primării de comune, oraşe şi municipii. Se va derula prin DG REGIO, Banca
Europeană de Investiţii (BEI) şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

1.2.2. Documente de programare cerute la nivelul UE

Evoluţia documentelor de programare cerute a fi elaborate pentru implementarea politicii de

dezvoltare regională:

Regulament CEE Regulament CE nr. 1260/99 Regulament CE nr. 1083/2006

nr.2081/93 şi 2082/93

Pag. 22/78
 • Planul de Dezvoltare • PD • Cadrul Naţional Strategic de
(PD) • CSC Referinţă (CNSR) PO (POS +POR)
• Cadrul de Sprijin • PO + Program Complement (PC)
Comunitar (CSC) • DOCUP + PC Un singur instrument de
• Program Operaţional programare şi gestionare (PO)
(PO) • Programe multifonduri mono fond (excepţie FC şi FEDR)
sau • Programe pentru iniţiative • Gestiunea financiară numai la
• Document Unic de comunitare nivelul axelor prioritare
Programare (DOCUP) • Prezentarea şi managementul
programului la nivel de masură

Cadru de referinţă strategic naţional (art. 25 - 26)

 este pregătit de statul membru în baza propriei structuri instituţionale şi în strânsă cooperare cu
partenerii;
 acoperă perioada începând cu 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2013.
 garantează coerenţa ajutorului structural al Comunităţii cu orientările strategice comunitare şi
identifică legătura priorităţilor comunitare cu cele naţionale şi regionale (în scopul promovării
dezvoltării durabile) cât şi cu planul naţional pentru ocuparea forţei de muncă;
 constituie un instrument de referinţă pentru pregătirea programării fondurilor, deşi nu este un
instrument de gestiune;
 conţine o descriere sintetică a strategiei statului membru şi a aplicării sale operaţionale.
 ţine cont de normele instituţionale specifice statului membru;
 se împarte într-o secţiune strategică şi o secţiune operaţională;
 secţiunea strategică specifică strategia preferată prin obiectivul de referinţă, demonstrând coerenţa
alegerilor efectuate cu orientările strategice comunitare în baza unei analize a deosebirilor,
întârzierilor şi a intensificărilor de dezvoltare, legate mai ales de schimbările prevăzute în economia
europeană şi mondială. Aceasta trebuie să specifice (pentru obiectivul convergenţă)
a) priorităţile tematice şi teritoriale, inclusiv cele pentru refacere urbană şi diversificare a
economiilor rurale şi a zonelor dependente de pescuit;
b) acţiunea prevăzută pentru consolidarea eficienţei administrative a statului membru, atât în ceea
ce priveşte gestiunea fondurilor, cât şi planul de evaluare (vezi art. 46);
 secţiunea operaţională (pentru obiectivul convergenţă) trebuie să conţină:
a) lista programelor operaţionale şi dotarea anuală indicată ce provine de la fiecare fond împărţită
pe program, garantând un echilibru corespunzător între acţiunea tematică şi regională; această
listă include suma rezervei naţionale pentru cazuri neprevăzute;
b) mecanismele îndreptate spre asigurarea coordonării între programele operaţionale şi fonduri;
c) contribuţia altor instrumente financiare, mai ales BEI şi coordonarea lor cu fondurile;

Pag. 23/78
 d) suma dotării anuale prevăzute în cadrul fondului european agricol pentru dezvoltare rurală şi
fondul european pentru pescuit;
e) informaţiile solicitate pentru verificarea ex-ante faţă de principiul de adiţionalitate (vezi art. 13)
 raport anual al statului membru (art. 27): anual (până la 1 octombrie), statul membru îi va prezenta
Comisiei un raport asupra stării de realizare a propriei strategii şi a propriilor obiective, ţinând cont
mai ales de indicatorii fixaţi şi de contribuţia lor la implementarea orientărilor strategice comunitare
pentru coeziune, cât şi evaluările disponibile. Raportul face referire la planul de acţiune naţională
pentru ocuparea forţei de muncă.

Programe operaţionale (art. 26, 31,34,36)

ADOPTARE.
 Sunt adoptate de către Comisie.
 Înainte de adoptarea lor, Comisia adoptă o decizie cu privire la următoarele aspecte:
a) strategia şi temele prioritare preferate pentru intervenţia fondurilor şi modalitatea lor de
monitorizare;
b) lista programelor operaţionale şi repartizarea cu indicarea resurselor pentru program pentru
fiecare dintre obiectivele fondurilor, inclusiv suma rezervei naţionale pentru cazuri neprevăzute;
c) nivelul cheltuielilor ce garantează respectarea principiului adiţionalităţii (art. 13) şi acţiunea
prevăzută pentru consolidarea eficienţei administrative şi a unei bune gestionări.
 Statele membre pot prezenta Comisiei o propunere de program operaţional după decizia Comisei
sau simultan la prezentarea cadrului de referinţă strategic naţional.
 Comisia evaluează programul operaţional propus pentru a stabili dacă acesta contribuie la
îndeplinirea obiectivelor şi a priorităţilor cadrului de referinţă strategic naţional şi a orientărilor
strategice comunitare. Dacă comisia consideră că un anumit program nu este coerent cu orientările
strategice comunitare sau cu cadrul de referinţă strategic naţional, aceasta invită statul membru sa
îl reanalizeze.
Perioadă. Fiecare program operaţional acoperă o perioadă cuprinsă între 1 ianuarie 2007 şi 31
decembrie 2013;
Redactare: Fiecare program operaţional este redactat de către statul membru sau de către o autoritate
desemnată de acesta, în strânsă colaborare cu partenerii.
 Programele operaţionale prezentate în cadrul obiectivului “Convergenţă” sunt redactate la nivel
geografic adecvat şi cel puţin la nivel regionaI NUTS II.
 Programele operaţionale prezentate în cadrul obiectivului “Convergenţă” ce beneficiază de o
contribuţie a fondului de coeziune sunt redactate la nivel naţional.
Reexaminare. La iniţiativa statului membru sau a Comisiei, şi cu aprobarea comitetului de monitorizare,
programele operaţionale sunt reexaminate, iar dacă este necesar, reavizate pe perioada de programare
rămasă ca urmare: 1) a schimbărilor socioeconomice semnificative sau în scopul de a ţine cont de
măsura cea mai mare sau deosebit de priorităţile comunitare, mai ales la apariţia concluziilor Consiliului;

Pag. 24/78
2) la apariţia evaluării şi ca urmare a dificultăţilor manifestate în cursul implementării (evenimente
neprevăzute); 3) după atribuirea rezervelor (dacă este necesar). În acest caz, Comisia va aproba P.O.
adoptând o nouă decizie.
P.O. mono-obiectiv: Un program operaţional poate ţinti doar un singur obiectiv dintre cele trei dacă nu
este prevăzut în alt mod de Comisie şi Statul Membru;
P.O. mono - fond: Programele operaţionale beneficiază de finanţarea unui singur fond;
 Cu excepţia derogărilor prevăzute de reglementările specifice ale fondurilor, fie FEDER cât şi FSE pot
finanţa, în măsură complementară şi într-o limită de 5% pentru fiecare prioritate un program
operaţional, măsuri ce intră în câmpul de intervenţie al unui alt fond, cu condiţia ca aceste măsuri să
fie necesare pentru corecta dezvoltare a operaţiunii şi direct legate de aceasta.
CONŢINUT. Programele operaţionale pentru obiectivul “ Convergenţă” trebuie să conţină:
 analiză a situaţiei în termeni de puncte forte şi slabe şi strategia importantă preferată;
 justificare a priorităţilor adoptate ţinând cont de orientările strategice comunitare, de cadrul de
referinţă strategic naţional şi a priorităţilor ce rezultă din programul operaţional, cât şi impactul
prevăzut ce rezultă din evaluarea ex ante;
 informaţii legate de priorităţi şi de obiectivele lor specifice. Aceste obiective sunt numărate cu
ajutorul unui număr restrâns de indicatori de implementare, de rezultat şi de impact, ţinând cont de
principiul proporţionalităţii în scopul măsurării progreselor;
 repartizarea sectoarelor de intervenţie pe categorie, conform modalităţilor ce vor fi indicate în
regulamentul de implementare în cel general;
 un plan de finanţare conţine două tabele: 1) unul ce repartizează pe an suma dotării financiare
totală prevăzută pentru contribuţia fiecărui fond; 2) celălalt ce specifică, pentru întreaga perioadă de
programare şi pentru fiecare prioritate, suma dotării financiare totală a contribuţiei Comunităţii şi a
corespondentelor naţionale, cât şi procentul de participare a fondurilor, cu titlu informativ, eventuala
contribuţie a BEI şi a altor instrumente financiare;
 informaţiile legate de complementaritatea cu acţiunile finanţate de Fondul european agricol pentru
dezvoltare rurală şi cele finanţate de Fondul european de pescuit;
 dispoziţiile de implementare ale programului operaţional, ce cuprind:
i. desemnarea de către statul membru a instituţiilor implicate în gestiunea P.O.: (Autorităţi de
gestiune, Autorităţi de control, Autorităţi de certificare etc.)
ii. o descriere a sistemelor de monitorizare şi evaluare cât şi compunerea comitetului de
monitorizare;
iii. o definiţie a procedurilor legate de deplasarea şi rularea fluxurilor financiare pentru a le
asigura transparenţa;
iv. dispoziţiile prevăzute pentru asigurarea publicităţii programului operaţional;
v. o descriere a procedurilor stabilite de comun acord între Comisie şi Statul Membru pentru
schimbul de date informatizate ce permit satisfacerea cerinţelor în materie de plată,
monitorizare şi evaluare.

Pag. 25/78
 desemnarea entităţii de evaluare a conformităţii (conformitatea sistemelor de gestiune şi de control
a regulamentului). Această autoritate poate coincide cu autoritatea de audit.
 listă care să indice marile proiecte ce trebuie prezentate în limita perioadei de programare, inclusiv
un registru de scadenţe anual indicativ (PROIECT MAJOR, cf. Art. 38-40 - o operaţiune care cuprinde
o serie de lucrări, activităţi sau servicii ce doresc să realizeze o acţiune indivizibilă cu o precisă
natură tehnică şi economică, cu obiective clar identificate al căror cost total depăşeşte 25 de
milioane de euro în cazul mediului şi 50 de milioane de euro în alte sectoare ).
Pentru obiectivele “Convergenţă”, programele operaţionale finanţate de FEDR mai trebuie să conţină:
 acţiunile pentru cooperarea interregională cu cel puţin o regiune a unui alt stat membru în
fiecare program regional;
 informaţii asupra tratamentului problemei urbane, care să cuprindă lista oraşelor selecţionate şi
procedurile pentru subdelegarea autorităţilor urbane, eventual printr-o monitorizare globală;
 acţiunile îndreptate spre adaptarea pe cale preventivă a economiilor regionale la schimbările
mediului economic european şi internaţional;
Asistenţa tehnică În cadrul obiectivului convergenţă, pentru fiecare program operaţional fondurile pot
finanţa activităţi de pregătire, gestiune, monitorizare, evaluare, informare şi control, cât şi activităţi
îndreptate spre consolidarea capacităţii administrative legate de implementarea fondurilor, în limita a
4% din suma totală destinată fiecărui program operaţional. Măsurile de asistenţă tehnică pot fi realizate
în limita a 4% din dotarea globală, sub formă de programe operaţionale specifice.

Bibliografie

***, Regulamentul Consiliului (EC) Nr 1083/2006 din 11 iulie 2006 stabilind regulile generale privind
Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi
abrogând Regulamentul (EC) Nr 1260/1999, Jurnalul oficial al UE L 210 (31 iulie 2006)
(http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/newregl0713_en.htm şi
http://www.fseromania.ro/images/downdocs/reg1083_ro.pdf)
***, Regulamentul (CE) Nr 1828/2006 din 8 decembrie 2006 stabilind regulile pentru implementarea
Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 şi Regulamentului (CE) nr. 1080/2006, Jurnalul oficial al UE L 371/1
(27 decembrie 2006)
(http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/fsfc/ce_1828(2006)_e
n.pdf şi http://www.fseromania.ro/images/downdocs/reg1828_ro.pdf)
***, Regulament CE nr. 1698/2005 privind Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală
(http://www.madr.ro/pages/dezvoltare_rurala/R_1698_2005.pdf)

***, Regulament CE nr. 1198/2006 privind Fondul European pentru Pescuit

(http://www.anpa.ro/index.php?v=download&id=38)
http://www.interreg3c.net/sixcms/list.php?page=home_en – Iniţiativa comunitară INTERREG III
http://www.interreg4c.net/ - Program INTERREG IVC
http://ec.europa.eu/employment_social/equal/index_en.cfm - Iniţiativa comunitară EQUAL

Pag. 26/78
http://ec.europa.eu/agriculture/rur/leaderplus/index_ro.htm - Iniţiativa comunitară LEADER+
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/guidelines/pdf/urban_en.pdf - Iniţiativa
comunitară URBAN II
http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/2007/jjj/index_en.htm - Jasper-Jeremy-Jessica

Pag. 27/78
1.3. Programe de finanţare din România
Schematic, structura documentelor de programare din România, poate fi reprezentată astfel:

Decizia cu privire la „Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013” (CSNR) al României a

fost adoptată de Comisia Europeană în iunie 2007, România fiind cel de-al 15-lea din cele 27 de State
Membre UE care finalizează negocierile privind CSNR.
CSNR reprezintă documentul strategic naţional prin care se stabilesc priorităţile de intervenţie
ale Instrumentelor Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi
Fondul de Coeziune). CSNR face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare, stabilite în Planul
Naţional de Dezvoltare 2007-2013, şi priorităţile la nivel european - Orientările Strategice Comunitare
privind Coeziunea 2007-2013 şi Strategia Lisabona revizuită.
Pornind de la situaţia socio-economică actuală şi de la nevoile de dezvoltare pe termen lung ale
României, CSNR are ca obiectiv general utilizarea Instrumentelor Structurale în scopul reducerii
disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene,
prin generarea unei creşteri suplimentare de 15-20% a PIB până în anul 2015.
În acest sens, au fost identificate patru priorităţi tematice şi o prioritate teritorială:
 Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene

 Creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti

 Dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman din România

 Consolidarea unei capacităţi administrative eficiente

 Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate

Pentru realizarea viziunii strategice a CSNR, Comisia Europeană alocă României în perioada
2007-2013 o sumă totală de cca. 19,67 mld Euro, din care 19,21 mld Euro pentru Obiectivul
„Convergenţă” şi 0,46 mld Euro pentru Obiectivul „Cooperare teritorială europeană”. Alocarea CSNR în

Pag. 28/78
cadrul Obiectivului „Convergenţă” necesită o cofinanţare naţională estimată la 5,53 mld Euro, constituită
atât din surse publice (73% din totalul cofinanţării), cât şi din surse private (27%).
Implementarea acţiunilor strategice prevăzute în CSNR şi implicit accesarea efectivă a
Instrumentelor Structurale se realizează prin Programe Operaţionale.
CSNR a fost elaborat de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Autoritatea pentru
Coordonarea Instrumentelor Structurale, într-un larg parteneriat cu structuri ale administraţiei publice
centrale şi locale, instituţii şi organizaţii non-guvernamentale.

Programele Operaţionale (PO), reprezintă documentele de programare şi management prin

care se implementează strategia CSNR 2007-2013, în vederea atingerii obiectivului global stabilit prin
CSNR, prin intermediul unor intervenţii sectoriale şi/sau regionale.
Pentru implementarea obiectivelor strategice din CSNR, au fost elaborate şapte Programe
Operaţionale (PO), în cadrul Obiectivului „Convergenţă” şi şapte programe operaţionale în cadrul
obiectivului „Cooperare teritorială europeană”:
• Programul Operaţional Regional

• 5 Programe Operaţionale Sectoriale:

– Creşterea competitivităţii economice

– Transporturi

– Mediu

– Dezvoltarea Resurselor Umane

– Programul pentru agricultură şi dezvoltare rurală

• 2 Programe Operaţionale

– Dezvoltarea capacităţii administrative

– Asistenţă tehnică

• 6 Programe Operaţionale de Cooperare Transfrontalieră

– Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria

– Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România

– Programul Operaţional de Cooperare România-Ucraina-Republica Moldova

– Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-Slovacia-România-Ucraina

– Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia

– Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră în bazinul Mării Negre

• 1 Program Operaţional de Cooperare Transnaţională - Programul de Cooperare Transnaţională

Europa de Sud-Est

• Programe de Cooperare Interregională la care poate participa şi România

Pag. 29/78
 – Programul de Cooperare Teritorială INTERREG IVC

– Programul de Cooperare Interregională ESPON 2013

– Programul de Cooperare Teritorială INTERACT II

– Programul de Cooperare Interregională URBACT II

Alte surse posibile de finanţare pentru România sunt:

• Schema de granturi mici pentru localitatile miniere

• Schema temporara de ajutor de stat pentru sprijinirea societatilor afectate de criza economica si
financiara

• Programul EuropeAid – “Actori non-guvernamentali si autoritati locale in dezvoltare ”

• “Filantropie pentru Verde” – Program de intarire a sustenabilitatii financiare a ONG-urilor de

mediu

• Initiativa privind medicamentele inovatoare (IMI) - Fonduri pentru descoperirea si dezvoltarea

de noi medicamente

• Ajutor de stat pentru dezvoltarea regionala prin stimularea investitiilor

• Ajutor de stat pentru asigurarea dezvoltarii economice durabile

• Programul "Life Long Learning" – Educatie si Formare pentru intreaga viata

• Programul SEE-ERA.NET PLUS - Proiecte de cercetare in domeniul agroalimentar si IT&C

• Ajutoare de minimis pentru dezvoltarea sau modernizarea IMM-urilor

• Erasmus for Young Entrepreneurs

• Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apa si canalizare

• Programul Cadru 7 Marie Curie Reintegration Grants (RG)

• Programul Cadru 7 ICT - FET Open

• Cultura 2007-2013: Componenta 3 – Sprijinirea activitatilor de analiza, colectarii si difuzarii

informatiilor, precum si optimizarii impactului proiectelor din domeniul cooperarii culturale

• Programul "Romania. O guvernare pentru cetatean "

• Cultura 2007-2013: Componenta 1 – Sprijinirea proiectelor culturale

• Cultura 2007-2013: Componenta 2 – Sprijinirea organizatiilor active la nivel european in

domeniul culturii

• Europa pentru cetateni 2007-2013

Bibliografie
Cadrul Strategic Naţional de Referinaţă al României 2007-2013

Pag. 30/78
 http://www.fonduri-structurale.ro – informaţii privind programele operaţionale şi cererile de
proiecte
http://www.fonduri-ue.ro – site-ul Autoritatea de Coordonare a Fondurilor Structurale

Pag. 31/78
1.4. Cadrul legislativ şi instituţional în UE şi România pentru finanţarea proiectelor

1.4.1. Reglementări în vigoare la nivelul UE

• Tratatul de înfiinţare al Comunităţii Europene (Tratatul de la Roma, 1957),

• Tratatul de înfiinţare al Uniunii Europene (Maastricht, 1992; Amsterdam, 1997; Nice, 2001),

• Regulamentul Consiliului (EEC) Nr. 1260/1999 stabilind regulile generale privind Fondurile
structurale,

• Regulamentul Comisiei (EC) Nr. 438/2001 stabilind regulile specifice pentru implementarea
Regulamentului Consiliului (EC) Nr. 1260/1999 privind managementul şi sistemele de control
pentru asistenţa acordată prin Fonduri Structurale

În iulie 2004 Comisia Europeană a elaborat un pachet de propuneri de reglementări

privind instrumentele structurale pentru perioada următoare 2007-2013 care conţine un
Regulament general (COM(2004) 492 final), un Regulament specific unificat pentru Fondul European
de Dezvoltare Regională (FEDR) (COM(2004) 495 final), Fondul Social European (FSE) (COM(2004)
493 final) şi Fondul de Coeziune (FC) (COM(2004) 494 final) şi un Regulament special pentru
cooperare trans-frontalieră (COM(2004) 496 final).

Dispar din acest draft Fondul European pentru Orientare şi Garantare în Agricultură (FEOGA)
şi Instrumentul Financiar de Orientare a Politicii Pescuitului (IFOP), în timp ce Fondul de Coeziune
devine fond structural. Există tot din iulie 2004 şi o propunere de regulament pentru dezvoltarea
rurală prin noul Fond European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR), aprobat în
septembrie 2005.

În iulie 2006 Comisia Europeană a elaborat un pachet de regulamente privind

instrumentele structurale pentru perioada următoare 2007-2013 care conţine un Regulament
general, un Regulament specific pentru Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR),
unul specific pentru Fondul Social European (FSE), unul pentru Fondul de Coeziune (FC) şi un
Regulament special pentru cooperare trans-frontalieră..

Principalele regulamente privind Fondurile structurale (2007-2013)

• Regulamentul (CE) Nr 1083/2006 din 11 iulie 2006 stabilind regulile generale privind Fondul
European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi
abrogând Regulamentul (CE) Nr 1260/1999, Jurnalul oficial al UE L 210 (31 iulie 2006)

• Regulamentul (CE) Nr 1828/2006 din 8 decembrie 2006 stabilind regulile pentru

implementarea Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 şi Regulamentului (CE) nr. 1080/2006,
Jurnalul oficial al UE L 371/1 (27 decembrie 2006)

Pag. 32/78
 • Regulamentul (CE) Nr 1080/2006 al Parlamentului European şi Consiliului din 5 iulie 2006
privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională şi abrogând Regulamentul (CE) Nr
1783/1999, Jurnalul oficial al UE L 210 (31 iulie 2006)

• Regulamentul (CE) Nr 1081/2006 al Parlamentului European şi Consiliului din 5 iulie 2006

privind Fondul Social European şi abrogând Regulamentul (CE) No 1784/1999, Jurnalul oficial
al UE L 210 (31 iulie 2006)

• Regulamentul (CE) Nr 1082/2006 al Parlamentului European şi Consiliului din 5 iulie 2006

privind Grupurile europene de cooperare teritorială, Jurnalul oficial al UE L 210 (31 iulie 2006)

• Regulamentul (CE) Nr 1084/2006 al Parlamentului European şi Consiliului din 11 iulie 2006

Privind Fondul de Coeziune şi abrogând Regulamentul (EC) Nr 1164/1994, Jurnalul oficial al
UE L 210 (31 iulie 2006)

• Propunere Regulament CE nr. 1012/2002 privind Fondul European de Solidaritate (pentru

dezastre naturale majore)

• Regulament CE nr. 1698/2005 privind Fondul European pt Agricultură şi Dezvoltare Rurală

(FEADR)

• Regulament CE nr. 1198/2006 privind Fondul European pentru Pescuit (FEP)

Structura şi aria de intervenţie a propunerilor legislative pentru reforma politicii de coeziune

Regulamentul general prezentat de Comisie:
 Stabileşte normele generale ce reglementează fondurile structurale (FEDR, FSE şi Fondul de
Coeziune), făcând trimiteri la reglementările specifice stabilite în regulamentele aferente acestor
Fonduri;
 Defineşte obiectivele la care trebuie să contribuie Fondurile;
 Defineşte criteriile de admisibilitate pentru statele membre şi pentru regiuni,
 Defineşte resursele financiare disponibile şi criteriile pentru repartizarea lor.
 Defineşte contextul în care se încadrează politica de coeziune, inclusiv: metoda de fixare a
orientărilor strategice pentru această politică; cadrul de referinţă strategic naţional; verificarea
anuală la nivel comunitar;
 Stabileşte principiile şi normele în materie de parteneriat, programare, evaluare, gestionare
(incluzând şi gestiunea financiară), monitorizare şi control în baza unei împărţiri a responsabilităţilor
între statele membre şi Comisie.
Comisia a aprobat şi un regulament de implementare a regulamentului general. Noile regulamente
aferente acestor fonduri descriu sectoarele de intervenţie ale acestora, acţiunile de finanţat şi
caracteristicile acestora. Acestea îşi încheie aplicabilitatea la sfârşitul programării în timp ce
regulamentul general şi regulamentul de implementare vor îndruma implementarea programelor pe
întreaga perioadă de programare.

Pag. 33/78
1.4.2. Actori instituţionali ai politicii de dezvoltare regională

Politica de dezvoltare regională, prin amploarea dezvoltării ei, este o politică ce subîntinde mai
multe domenii de activitate, ceea ce face ca un număr mare de actori instituţionali să fie implicaţi în
elaborarea şi implementarea ei.
Comisia Europeană este direct responsabilă pentru pregătirea şi asigurarea implementării
politicii de dezvoltare regională a UE. Rolul său este de a iniţia si definitiva noi acte legislative în
domeniu şi de a se asigura că măsurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre.
Direcţia Generală (DG) pentru Politică Regională este principalul departament responsabil pentru
măsurile de asistenţă în vederea dezvoltării economice şi sociale a regiunilor la nivel European, în baza
articolelor 158 şi 160 ale Tratatului UE. DG Politica Regională este sprijinită în activitatea sa de alte
direcţii generale implicate în implementarea politicii regionale, acestea fiind DG Agricultură, DG Pescuit,
DG Educaţie şi Cultură, DG Mediu şi DG pentru Forţa de Muncă şi Probleme Sociale . În prezent DG
pentru Politică Regională gestionează 3 fonduri: FEDR, Fondul de Coeziune şi ISPA.
Parlamentul European este implicat în dezvoltarea politicii regionale comunitare la nivelul luării
deciziei, prin Comitetul pentru Politică regională, Transport şi Turism. De asemenea, acest comitet
exercită şi activitate de control asupra instrumentelor instituite pentru realizarea obiectivului coeziunii
economice şi sociale, şi implicit asupra politicilor economice naţionale, a politicilor şi acţiunilor
comunitare în vederea realizării Pieţei Interne, precum şi asupra Fondurilor structurale, Fondului de
coeziune şi Băncii Europene de Investiţii.
Consiliul Uniunii Europene este echivalentul unui consiliu de miniştri la nivel european şi se
reuneşte de câteva ori pe an , în scopul coordonării politicilor economice ale SM.
Comitetul Regiunilor (CR) este un organ cu putere consultativă pe probleme de coeziune
economică şi socială, reţele de infrastructură trans-europeană, sănătate, educaţie, cultură, ocuparea
forţei de muncă, probleme sociale, probleme de mediu, formare profesională şi transport, fiind şi cea
mai nouă instituţie europeană (creat în 1991, prin Tratatul de la Maastricht, funcţional odată cu intrarea
în vigoare a Tratatului, în 1993). CR este compus din reprezentanţi ai autorităţilor regionale şi locale, ce
reflectă echilibrul politic, geografic şi regional/local din fiecare S.M.
Banca Europeană de Investiţii (BEI) este instituţia de finanţare a politicilor UE şi are dublu rol la
acest nivel, fiind percepută atât ca actor instituţional al politicii de dezvoltare regională, cât şi ca
instrument de finanţare (şi, implicit, implementare a acesteia). Banca acordă împrumuturi şi garanţii, cu
dobândă redusă, tuturor statelor membre pentru finanţarea de proiecte din toate sectoarele economiei,
susţinând prin acţiunile sale politica de dezvoltare regională la nivel comunitar, obiectivele FS şi a
celorlalte instrumente financiare ale UE.
(POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ , Seria Micromonografii - Politici Europene,
proiectului Phare RO 0006.18.02 – Formarea funcţionarilor publici din administraţia locală în
afaceri europene şi managementul ciclului de proiect, Institutul European din România)

Pag. 34/78
Sisteme şi organisme de gestiune şi control

Sistemele de gestiune şi control ale programelor operaţionale stabilite de statele membre

prevăd următoarele principii generale (Art. 57, 58):

 o definiţie precisă a funcţiilor organismelor implicate în gestionare şi control şi o clară repartizare a

funcţiilor în cadrul fiecărui organism;
 o separare netă a funcţiilor între organismele implicate în gestiunea, în certificarea cheltuielilor şi în
control şi între aceste funcţii în cadrul fiecărui organism.
 pentru fiecare organism, resurse adecvate care să permită desfăşurarea funcţiilor de competenţa
sa;
 un dispozitiv de audit intern eficace;
 sisteme de contabilitate, monitorizare şi informare financiară (sistem de monitorizare) de încredere
şi informatizate;
 un sistem eficace de informare şi monitorizare în cazurile în care executarea sarcinilor este
încredinţată terţilor;
 manuale de procedură aferente funcţiilor ce trebuie îndeplinite;
 un dispozitiv eficace pentru verificarea funcţionării corecte a sistemului;
 sisteme şi proceduri pentru garantarea unei piste de control satisfăcătoare;
 proceduri de informare şi monitorizare pentru neregularităţi şi recuperarea sumelor vărsate în mod
nelegitim.

Organisme. Pentru fiecare program operaţional statul membru numeşte:

 Autoritatea de gestiune/management: o autoritate sau un organism public sau privat, naţional,
regional sau local, desemnată de statul membru pentru gestionarea unui program operaţional, sau
chiar statul membru, atunci când desfăşoară în mod direct această sarcină;
 Autoritatea de certificare: un organism sau o autoritate, regională sau locală, desemnată de statul
membru pentru certificarea declaraţiilor de cheltuieli şi cererile de plată înainte ca acestea să fie
trimise Comisiei;
 Autoritatea de audit: un organism în mod operaţional independent de autoritatea de gestiune şi de
autoritatea de certificare, desemnat de statul membru pentru fiecare program operaţional şi
responsabil de verificarea corectei funcţionări a sistemului de gestiune şi control.
 Organismul abilitat care să primească plăţile efectuate de Comisie;
 Unul sau mai multe organisme de plată: responsabile de efectuarea plăţilor către beneficiari.

Funcţii ale autorităţii de gestiune (Art. 59)

Autoritatea de gestiune este responsabilă pentru gestionarea şi implementarea programului
operaţional în mod eficient, eficace şi corect. În special, aceasta este obligată la:

Pag. 35/78
a) selectarea operaţiunilor: să garanteze că operaţiunile destinate beneficierii de o finanţare să fie
selectate conform criteriilor aplicabile programului operaţional şi pe întreaga perioadă de
implementare, să fie conforme cu normele comunitare şi naţionale aplicabile;
b) controale de prim nivel:
- să verifice furnizarea produselor şi serviciilor cofinanţate şi efectiva executare a cheltuielilor
declarate în raport cu operaţiunile, cât şi conformitatea acestor cheltuieli cu normele comunitare
şi naţionale;
- să garanteze ca beneficiarii şi celelalte organismele implicate în implementarea operaţiunilor să
menţină un sistem de contabilitate separată sau o codificare contabilă adecvată pentru toate
transcrierile aferente operaţiunii;
c) sistem de monitorizare: să garanteze prezenţa unui sistem informatizat de înregistrare şi păstrare a
contabilităţii detaliate a fiecărei operaţiuni desfăşurate în cadrul programului operaţional cât şi
culegerea datelor aferente implementării necesare pentru gestiunea financiară, monitorizarea,
controlul şi evaluarea;
d) sistem de evaluare: să garanteze ca evaluările programelor operaţionale să fie desfăşurate în
termenii prevăzuţi de prezentul regulament şi că sunt conforme cu standardele de calitate convenite
între Comisie şi statul membru;
e) stabilirea de proceduri oportune pentru a face ca toate documentele aferente cheltuielilor şi
verificărilor necesare pentru garantarea unei piste de control adecvate să fie puse la dispoziţia
Comisiei şi a Curţii de conturi europene pe o perioadă de cel puţin trei ani după terminarea
programului operaţional – cu excepţia normelor în materie de ajutoare de stat – păstrate sub formă
de originale sau de copii legalizate pe suporturi acceptate în mod comun (art. 88).
f) să garanteze ca autoritatea de certificare să primească toate informaţiile necesare conform
procedurilor urmate şi ale auditelor efectuate în raport cu cheltuielile în scopul certificării;
g) să conducă comitetul de monitorizare transmiţându-i documentele solicitate pentru a permite un
control calitativ de implementare a programului, ţinând cont de obiectivele sale specifice;
h) să elaboreze şi prezinte Comisiei, după aprobarea comitetului de monitorizare, rapoartele anuale şi
finale de execuţie;
i) să garanteze respectarea obligaţiilor în materie de informaţie şi publicitate prevăzute;
Autoritatea de gestiune poate delega gestiunea şi implementarea unei părţi a unui program
operaţional pentru unul sau mai multe organisme intermediare, desemnate de aceasta, care cuprinde şi
instituţiile locale, organismele de dezvoltare regională sau organizaţiile non-guvernamentale, ce
garantează realizarea uneia sau mai multor operaţiuni, în funcţie de modalităţile unui acord încheiat
între autoritatea de gestiune şi acest organism. Această delegare nu aduce prejudicii responsabilităţii
financiare a autorităţilor de gestiune şi ale statelor membre.
Organismul intermediar însărcinat cu gestionarea subvenţiei globale trebuie să ofere garanţii de
solvabilitate şi competenţă în materie de gestiune administrativă şi financiară. De obicei, acesta trebuie
să aibă un sediu sau o reprezentanţă în regiune/ în regiuni de la începerea programului operaţional până

Pag. 36/78
în momentul desemnării sale. În acest caz va trebui stabilit un acord precis între Autoritatea de gestiune
şi Organismul Intermediar.
Funcţii ale autorităţii de certificare (Art 60)
Autoritatea de certificare a unui program operaţional este însărcinată în special cu următoarele
îndatoriri:

a) să elaboreze şi să transmită Comisiei declaraţiile certificate ale cheltuielilor şi cererile de plată în

format electronic;
b) să certifice că: a) declaraţia cheltuielilor este corectă, provine din sisteme de contabilitate de
încredere şi se bazează pe documente justificative verificabile; b) cheltuielile declarate sunt
conforme cu normele comunitare şi naţionale aplicabile şi au fost susţinute în raport cu operaţiunile
selectate pentru finanţare conform criteriilor aplicabile programului şi normelor comunitare şi
naţionale;
c) să garanteze în scopul certificării, că s-au primit de la autorităţile de gestiune informaţii adecvate în
ceea ce priveşte procedurile urmate şi controalele efectuate în raport cu cheltuielile ce figurează în
declaraţiile de cheltuieli;
d) să ţină cont, pentru obţinerea certificării, de rezultatele tuturor verificărilor desfăşurate de
autorităţile de control sau pe proprie răspundere;
e) să menţină o contabilitate informatizată a cheltuielilor declarate de către Comisie;
f) să garanteze recuperarea finanţărilor comunitare (eventual majorate de dobânzi) care, în urma
constatării unei neregularităţi, rezultă a fi vărsată pe nedrept;
g) să ţină o contabilitate a sumelor recuperabile şi să ramburseze sumele recuperate Comisiei, dacă
este posibil scăzându-le din declaraţia de cheltuieli următoare.

Funcţii ale autorităţii de audit (art 61)

Autoritatea de audit a unui program operaţional este însărcinată mai ales cu următoarele
îndatoriri:
a) să garanteze ca auditele să fie desfăşurate conform normelor internaţionale pentru confirmarea
corectei funcţionări a sistemului de gestiune şi control a programului operaţional;
b) să garanteze ca auditele să se desfăşoare în baza unui eşantion adecvat operaţiunilor care să
permită o verificare a cheltuielilor declarate;
c) să prezinte Comisiei în termen de şase luni de la aprobare o strategie de audit referitoare la
organismele supuse verificărilor, metoda de lucru, metoda de eşantionare pentru auditul
operaţiunilor şi o planificare care să indice auditul cu scopul de a garanta ca principalele organisme
să fie repartizate în mod uniform pe întreaga perioadă a programării (această strategie de audit
unică poate fi comună mai multor P.O.);
d) să redacteze un raport anual de control (până la 30 iunie) care să indice rezultatele auditelor
efectuate conform strategiei de audit cu privire la programul operaţional în cursul ultimului an şi care
să evidenţieze eventualele lipsuri întâlnite în sistemele pentru gestionarea şi controlul programului;

Pag. 37/78
e) să formuleze o părere în această privinţă pentru funcţionarea eficace a sistemului de gestiune şi
control pentru furnizarea unei garanţii satisfăcătoare a corectitudinii declaraţiilor de cheltuieli
prezentate Comisiei în cursul anului şi a legalităţii şi regularităţii tranzacţiilor expuse.

Monitorizarea programului operaţional

Comitetul de monitorizare (art. 62/63)
 Pentru fiecare program operaţional, statul membru instituie – în termen de trei luni de la decizia de
aprobare a programului operaţional – un comitet de monitorizare, de acord cu autorităţile de
gestiune şi după consultarea cu partenerii.
 Comitetul de monitorizare îşi stabileşte propriul regulament intern pe ansamblul cadrului
instituţional, juridic şi financiar al statului membru interesat şi îl adoptă de comun acord cu
autoritatea de gestiune.
 Comitetul de monitorizare este prezidat de un reprezentant al statului membru sau al autorităţii de
gestiune.
 Compunerea sa este decisă de statul membru şi include partenerii şi autorităţile de gestiune.
 Din proprie iniţiativă, un reprezentant al Comisiei poate lua parte la lucrările comitetului de
monitorizare cu un vot consultativ.
 Un reprezentant al BEI şi al FEI poate participa la lucrări cu un vot consultativ pentru programele
operaţionale cărora le furnizează o contribuţie.
 CdM examinează şi aprobă, în termen de patru zile de la aprobarea programului operaţional,
criteriile de selectare a operaţiunilor financiare; criteriile de selectare sunt reexaminate conform
necesităţilor programării;
 CdM evaluează periodic progresele realizate la îndeplinirea obiectivelor specifice ale programului
operaţional în baza documentelor prezentate de autorităţilor de gestiune.
Instrumente şi Modalităţi de monitorizare (art 65). Autoritatea de gestiune şi autoritatea de monitorizare
efectuează monitorizarea bazându-se pe indicatori financiari şi indicatori de implementare, de rezultat şi
de impact, definite în programul operaţional stabilite de comun acord în parteneriat cu Comisia.

1.4.3. Cadrul instituţional pentru finanţarea proiectelor în România

Conform angajamentelor asumate în Documentul Complementar de Poziţie la Capitolul

21, a fost creat cadrul instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea
instrumentelor structurale prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr.497/2004, cu modificările
şi completările ulterioare, prin care au fost desemnate structuri instituţionale armonizate cu
structurile comunitare specifice.
Cadrul instituţional a fost construit într-o abordare unitară, urmărindu-se crearea de structuri
care să respecte principiul segregării funcţiilor şi dezvoltarea de mecanisme şi proceduri care să permită
utilizarea eficientă şi riguroasă a fondurilor.

Pag. 38/78
 Astfel, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor
Structurale, îndeplineşte rolul de coordonator naţional al instrumentelor structurale, asigurând
dezvoltarea cadrului instituţional, legislativ şi procedural necesar implementării acestor fonduri, precum
şi funcţionarea coerentă şi eficientă a întregului sistem administrativ.
Cele 19,7 miliarde euro care vor fi alocate României prin instrumentele structurale în perioada
2007-2013 vor fi implementate prin 7 programe operaţionale sectoriale şi regionale, la care se adaugă 8
programe de cooperare teritorială cu alte state.
Pentru programele operaţionale sectoriale şi regionale, în cadrul ministerelor de linie
corespunzătoare, a fost desemnată câte o Autoritate de Management, responsabilă cu gestionarea şi
implementarea fiecăruia dintre programele operaţionale, după cum urmează:  

Program Operaţional Autoritate deOrganisme Intermediare

Management

POS Creşterea Ministerul Economiei, - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Autoritatea

Competitivităţii Comerţului şi MediuluiNaţională pentru Cercetare Ştiinţifică – Organism
Economice de Afaceri Intermediar pentru Cercetare
- Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii
Informaţionale – Organism Intermediar pentru
Promovarea Societăţii Informaţionale
- Ministerul Economiei, Direcţia Generală Energie,
Petrol şi Gaze – Organism Intermediar pentru
Energie
POS Transport Ministerul Nu există
Transporturilor şi
Infrastructurii
POS Mediu Ministerul Mediului şi- 8 Organisme Intermediare Regionale
Pădurilor

POS Dezvoltarea Ministerul Muncii,- 8 Organisme Intermediare Regionale

Resurselor Umane Familiei şi Protecţiei - Unităţi regionale POS DRU
Sociale - Centre Naţionale de Dezvoltare POS DRU
- Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă

PO Regional Ministerul Dezvoltării- 8 Agenţii de Dezvoltare Regională

Regionale şi Turismului

PO Dezvoltarea Ministerul Nu există

Capacităţii Administraţiei şi
Administrative Internelor
PO Asistenţă Tehnică Ministerul FinanţelorNu există

Pag. 39/78
 Publice

Autoritate Naţională/Punct Naţional de

Program Operaţional Autoritate de Management
contact
Programul de Cooperare Agenţia Naţională de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
Transfrontalieră Ungaria- Dezvoltare (Ungaria) (România)
România
Programul de cooperare Ministerul DezvoltăriiMinisterul Dezvoltării Regionale şi Lucrărilor
transfrontalieră România- Regionale şi TurismuluiPublice (Bulgaria)
Bulgaria (România)

Programul de cooperare
Ministerul Dezvoltării
transfrontalieră România-
Regionale şi TurismuluiMinisterul de Finanţe (Serbia)
Serbia
(România)
Programul Operaţional Ministerul DezvoltăriiMinisterul Economiei (Ucraina) Ministerul
Comun România-Ucraina- Regionale şi TurismuluiEconomiei şi Comerţului (Republica Moldova)
Moldova (România)

Programul Operaţional Agenţia Naţională de Există o Autoritate Naţională în

Comun Ungaria-Slovacia- Dezvoltare (Ungaria) fiecare din cele 4 ţări participante
România-Ucraina
Autoritate Naţională în România: Ministerul
Dezvoltării Regionale şi Turismului

Programul Operaţional Ministerul DezvoltăriiExistă o Autoritate Naţională în fiecare din

Comun de Cooperare în Regionale şi Turismuluicele 10 ţări participante
Bazinul Mării Negre (România)

Programul de cooperare Agenţia Naţională de Există un punct de contact în fiecare din cele
transnaţională „Sud Estul Dezvoltare (Ungaria) 16 ţări participante
Europei” Punct de contact PO SEE în România:
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

PO Cooperare Interregională: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

INTERREG IV C (România)
Franţa
URBACT II
Franţa
ESPON 2013
Luxemburg
INTERRACT II
Austria

În funcţie de specificul programului operaţional, în relaţia dintre Autoritatea de Management şi

beneficiar, pot interveni Organisme Intermediare, centrale sau regionale. Aceste organisme
intermediare preiau, în baza unui acord, funcţii delegate de către autorităţile de management, însă
responsabilitatea finală a implementării programului operaţional revine Autorităţilor de management  

Pag. 40/78
  De asemenea, Ministerul Economiei şi Finanţelor îndeplineşte funcţia de Autoritate de Certificare
şi Plată, care elaborează şi înaintează cererile de plată şi primeşte de la Comisia Europeană sumele
aferente Fondurilor Structurale şi de Coeziune; în vederea înaintării cererilor de plată către CE, certifică
declaraţiile de cheltuieli.
Nu în ultimul rând, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 22/2005, aprobată prin Legea
nr. 200/2005, a fost constituită Autoritatea de Audit, sub forma unui organism independent asociat
Curţii de Conturi a României, având responsabilitatea realizării auditului de sistem, verificării
operaţiunilor pe bază de eşantion precum şi pentru auditul final al fondurilor ISPA şi PHARE şi, în viitor,
al instrumentelor structurale.
Pe tot parcursul procesului de dezvoltare, sistemul instituţional a beneficiat de expertiza Statelor
Membre acordată în cadrul proiectelor de Asistenţă Tehnică şi Twinning, finanţate din programele
PHARE.
Având în vedere faptul că sistemul instituţional şi legislativ a fost definitivat, în perioada imediat
următoare este nevoie de acordarea unei atenţii deosebite menţinerii stabilităţii acestui sistem şi întăririi
capacităţii instituţionale.

Linkuri utile pentru informaţii privind Programele operaţionale:

• AM pentru Programul Operational Regional www.inforegio.ro
• AM pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane www.fseromania.ro
• AM pentru Programul Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii Economice
amposcce.minind.ro
• AM pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Capacitatii Administrative
modernizare.mai.gov.ro
• AM pentru Programul Operational Sectorial Mediu
www.mmediu.ro/proiecte_europene_pos.htm
• AM pentru Programul Operational Sectorial Transport www.mt.ro
• AM pentru Programul National de Dezvoltare Rurala www.madr.ro
• Programele de Cooperare Teritoriala Europeana www.infocooperare.ro
• Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale www.fonduri-ue.ro

Bibliografie

***, Regulamentul Consiliului (EC) Nr 1083/2006 din 11 iulie 2006 stabilind regulile generale privind
Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi
abrogând Regulamentul (EC) Nr 1260/1999, Jurnalul oficial al UE L 210 (31 iulie 2006)
(http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/newregl0713_en.htm şi
http://www.fseromania.ro/images/downdocs/reg1083_ro.pdf)

Pag. 41/78
***, Regulamentul (CE) Nr 1828/2006 din 8 decembrie 2006 stabilind regulile pentru implementarea
Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 şi Regulamentului (CE) nr. 1080/2006, Jurnalul oficial al UE L 371/1
(27 decembrie 2006)
(http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/fsfc/ce_1828(2006)_e
n.pdf şi http://www.fseromania.ro/images/downdocs/reg1828_ro.pdf)

***, Legea 315/2004 privind dezvoltarea regională în România (http://www.fonduri-structurale-

europene.ro/legislatie/legea-315-2004.html)
http://www.mie.ro/index.php?p=159 - Politica de dezvoltare regională în România
http://www.mie.ro/index.php?p=171 - Regiunile e dezvoltare ale României
***, Cadrul Naţional Strategic de Referinţă al României 2007-2013
(http://portalmfp.mfinante.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fondu
ri_Romania/csnr.htm)
***, Programul Operaţional Regional al României 2007-2013
(http://www.mie.ro/_documente/POR/POR_august_07.pdf)
***, Documentul cadru de implementare a REGIO (Programul Complement)
(http://www.mie.ro/_documente/POR/CADRU_POR_septemrbie_07.pdf)
http://portalmfp.mfinante.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/cadrul
_institutional/cadru_institutional.htm - Cadrul instituţional
http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.htm

Pag. 42/78
 Modulul 2 PREGĂTIREA PROIECTELOR FINANŢATE PRIN FONDURI EUROPENE

2.1. Paşi necesari în identificarea şi pregătirea proiectelor

Glosar
Proiect:
Definiţie:
- o serie de activităţi economice indivizibile cu obiective stabilite, concepute pentru a produce un
rezultat specific într-o perioadă de timp dată.
- o serie de activităţi şi o investiţie de resurse pe o perioadă de timp determinată menite să răspundă
unei nevoi reale şi să conducă la realizarea unui obiectiv/set de obiective clare, concrete şi reale.
Obiective generale/specifice
• Obiectivul general: descrie impactul proiectului asupra activităţii societăţii şi asupra comunităţii
locale respective după trecerea unei perioade de ... ani de la data finalizării proiectului. (vizează
dezvoltarea şi creşterea competitivităţii întreprinderii)
• Obiectivele specifice: descriu efectele imediate ale implementării proiectului.
Eligibilitate
Solicitant:
- forma de constituire;
- categoria de întreprindere;
- sunt microîntreprinderi, cu un număr cuprins între 0 şi 9 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri
anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane euro, echivalent în lei la cursul euro din data
31 decembrie 2009
sau
- sunt întreprinderi mici, cu un număr cuprins între 10 şi 49 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri
anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane euro, echivalent în lei la cursul euro din data
31 decembrie 2009
sau
- sunt întreprinderi mijlocii, cu un număr cuprins între 50 şi 249 de salariaţi şi realizează o cifră de
afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei sau deţin active totale care nu
depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, echivalent în lei la cursul euro din data 31 decembrie
2009.
- activitatea economică a solicitantului;
- reprezentantul legal al proiectului;
- condiţii cu privire la clădire şi teren;
- capacitatea de implementare a proiectului:
- operaţională;
- financiară.
Proiect :
- vizează dezvoltarea şi creşterea competitivităţii întreprinderii;

Pag. 43/78
- respectă legislaţia în domeniul egalităţii de şanse, al dezvoltării durabile, al ajutorului de stat şi al
achiziţiilor;
- perioada de implementare;
- activitatea economică;
- echipamente/tehnologii care fac obiectul proiectului.

Activităţi :
- crearea unei noi unităţi de producţie
- extinderea unui amplasament existent pentru creşterea capacităţii de producţie
- modernizarea întreprinderii
- achiziţionarea de bunuri intangibile
- consultanţă şi instruire specializată.

Cheltuieli
Consum de resurse:
Valorile plătite sau de plătit pentru lucrari
executate, bunuri si servicii;
Personalul;
Executarea unor obligatii legale sau contractuale
Amortizari.

Teme orizontale
- dezvoltare durabilă“Dezvoltarea durabilă este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a
compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor”.
- egalitatea de şanse
- societatea informaţională
- creşterea eficienţei energetice

Alţi termeni uzuali

Inovare
Ajutor de stat şi ajutor de minimis. Intensitatea ajutorului
Principiul rambursării cheltuielilor. Avans. Scrisoare de garanţie bancară
Start of works
Gajarea/ipotecarea obiectului finanţării
Perioada de implementare/Perioada de monitorizare
Indicatori asumaţi/de realizare/de rezultat
Nereguli

Pag. 44/78
O detaliere a termenilor din glosar şi modul în care sunt definiţi în diferite programe operaţionale se
regăseşte în Anexa 1.

Bibliografie
Ghidurile solicitantului – www.fonduri-ue.ro, www.fonduri-structurale.ro

Pag. 45/78
2.2. Elaborarea propriu-zisă (scrierea) a proiectelor
2.2.1. Demersul logic în elaborarea unui proiect
a. Informaţii generale beneficiari privaţi eligibili (informaţii prevăzute în Ghidul solicitantului):
- mărimea întreprinderii - întreprinderi autonome, partenere, legate;
- activitatea desfăşurată până în prezent - profit net, profit din exploatare, cod CAEN principal,
secundare, surse de venituri/cod CAEN;
- întreprinderi în dificultate;
- reprezentant legal/competenţe de aprobare a investiţiilor;
- situaţia achitării datoriilor către stat;
- ....
b. Ideea de proiect/identificare nevoi.
c. Listă necesar de investiţii.
d. Cod CAEN aferent proiectului.
e. Identificare sursă de finanţare.
f. Stabilirea obiectivelor - corelat cu obiectivele programului de finanţare.
Specifice: creşterea cifrei de afaceri, a numărului de locuri de muncă permanente, a numărului de
produse noi, a productivităţii muncii/ (competitivitate)....în urma elaborării Planului de afaceri/Studiu de
fezabilitate.

g. Eligibilitatea activităţilor/eligibilitatea cheltuielilor.

h. Dimensionarea cheltuielilor. Oferte de preţ,deviz estimativ. Întocmirea Bugetului.
i. Grafic estimativ de realizare a investiţiei - termene de livrare/termene de plată, stabilirea graficului de
execuţie a lucrărilor.
j. Calendarul activităţilor./Experienţa din implementare.

2.2.2. Documente standard pentru pregătirea dosarului de finanţare şi ordinea întocmirii

documentelor
Cererea de finanţare (Formular tip)
Documentare necesară:
• Informaţii de bază despre identificarea solicitantului.
• Informaţii despre mediul economic şi social în care îşi desfăşoară activitatea.
• Informaţii despre proiect

Plan de afaceri
Documentare necesară
a.Situaţia economico-financiară 2 ani
- indicatori
- surse proprii pentru investiţii

Pag. 46/78
b. Descrierea investiţiei noi şi plasarea în activitatea întreprinderii
- produse
- tehnologii
- utilaje/echipamente
- piaţa produsului nou
- marketing
- politica de preţ
- alternative investiţionale dimensionate valoric

c. Analiza financiară
Surse
- Bilanţuri,
- CPP,
- balanţe de verificare,
- balanţe analitice clienţi, furnizori,
- registru inventar mijloace fixe etc....
- perioada de referinţă, rata de actualizare
- cash-flow perioada de implementare/ analiză
- bilanţ previzionat
- flux de numerar
 
2.2.3. Ghidurile solicitantului
Găsirea programului potrivit, calculul de fezabilitate şi familiarizarea cu obligaţiile se bazează pe
informaţiile din ghidurile solicitantului, care pot fi găsite pe site-urile fiecărei autorităţi de management.
Ghidul solicitantului se elaborează pentru fiecare axa prioritară/domeniu major de
intervenţie/operaţiune.
Atenţie la valabilitatea ghidurilor. Multe sunt reactualizate sau sunt corectate prin corrigendum-uri
Este foarte important ca pentru elaborarea cererilor de finanţare să fie folosite documente actualizate,
altfel proiectul nu va trece de etapa de verificare administrativă.
Beneficiarul trebuie să ia în calcul şi costurile ascunse ale dezvoltării unei investiţii prin fonduri
europene. Unul dintre acestea este durata mai mare de realizare a obiectivului de investiţie.
Criteriile de eligibilitate sunt menţionate în ghiduri şi se iau în calcul elemente precum forma de
constituire a companiei, domeniul de activitate, mărimea şi vechimea firmei, rezultatele financiare, tipul
investiţiei (construcţii, echipamente, dezvoltarea resurselor umane, protecţia mediului, agricultură,
turism, IT), reprezentantul legal şi capacitatea de implementare.
Uneori informaţiile despre eligibilitatea firmelor sunt neclare. Antreprenorii pot să îşi facă singuri o
evaluarea a afacerii, ca să îşi dea seama dacă sunt îndeplinite criteriile, sau să apeleze la o firmă de
consultanţă.

Pag. 47/78
Toate ghidurile solicitantului, indiferent de programul operaţional, oferă următoarele categorii de
informaţii:
 Informaţii necesare pregătirii, elaborării şi depunerii cererii de finanţare
- cererea de proiecte
- obiectivele programului operaţional vizat
- obiectivele axei prioritare/domeniului major de intervenţie/operaţiunii
- alocarea financiară pe program/pe cererea de proiecte
- ajutorul de stat
- glosar
- criterii de eligibilitate a solicitantului (şi partenerilor, dacă e cazul) şi proiectului
- criterii de selecţie
- activităţi eligibile
- grup ţintă eligibil
- cheltuieli eligibile
- durata de derulare şi alocarea financiară pe proiect
- modul de completare a bugetului
- modul de completare şi depunere a cererii de finanţare
- anexe la cererea de finanţare
 informaţii utile după depunerea cererii de finanţare şi pentru perioada de
implementare
- procesul de evaluare şi selecţie a cererii de finanţare
- grila de evaluare tehnică şi financiară
- contractare (model de contract)
- prefinanţare, rambursare, achiziţii, control şi audit, informare şi publicitate, raportare, arhivare
În anexa 2 sunt prezentate comparativ, informaţii din ghidurile solicitantului pe trei programe
operaţionale (POR-DMI 4.3., POSCCE-DMI 1.1., POSDRU-DMI 1.2.)

2.2.4. Diagnoza financiară a proiectelor finanţate din fonduri structurale

Noţiuni fundamentale
Analiza financiară şi contribuţia proprie a solicitantului (partenerilor)
a. Capacitatea Financiară a solicitantului
Fiecare solicitant trebuie să prezinte o cerere de finanţare pentru a putea deveni beneficiar.
Respectiva cerere de finanţare trebuie să fie evaluată pozitiv şi să se decidă semnarea unui contract.
Pentru a prezenta o cerere de finanţare pentru un proiect şi pentru oricare soluţie alternativă,
fiecare solicitant trebuie să-şi demonstreze capacitatea financiară, care trebuie să fie evaluată printr-o
analiză.
În principal aceasta înseamnă că solicitantul trebuie să demonstreze că poate asigura contribuţia
financiară proprie. Contribuţia proprie trebuie să fie suplimentară oricărei contribuţii nerambursabile
primite din partea Uniunii Europene şi din partea Statului Membru.

Pag. 48/78
b. Sustenabilitatea proiectului
Mai mulţi factori trebuie luaţi in considerare, de exemplu:
Financiari - cum se vor finanţa activităţile după încetarea finanţării UE prin FS?
Instituţionali - va continua să existe structura care asigură sustenabilitatea proiectului şi după
încetarea finanţării UE prin FS?
Evaluarea riscului - a fost suficient evaluat riscul proiectului şi au fost prevăzute măsuri de
management al riscurilor?
Când se consideră că se asigură sustenabilitatea? Rezultatul cumulat al fluxului net de
numerar generat este pozitiv pentru întregul orizont de timp al proiectului

c. Bugetul şi eficacitatea costurilor

Costurile proiectului sunt:
• necesare pentru obţinerea rezultatelor planificate?
• realiste şi relevante in raport cu preţurile de piaţă?
• eficace – vor rezulta beneficii adecvate in urma costurilor respective ?

O imagine financiară a solicitantului/ beneficiarului

Diagnoza financiară a solicitantului care prezintă o cerere de finanţare trebuie să realizeze o
analiză a capacităţii sale financiare şi operaţionale. De aceea solicitantul trebuie să-şi demonstreze
profitabilitatea, lichiditatea şi solvabilitatea.

Diagnoza financiară
Obiectiv - luarea unei decizii corecte de investiţie
 identificarea elementelor care contribuie la stabilirea capacităţii de a susţine un proces
investiţional;
 identificarea şi evaluarea riscurilor.
Etape Analiza calitativă
Analiza cantitativă - diagnoză financiară

Analiza calitativă
- presupune cunoaşterea activităţii întreprinderii
- Industria (ramura), modul în care operează întreprinderea, poziţia pe piaţa faţa de concurenţă,
strategia sa.
 
Din punctul de vedere al necesităţii realizării de investiţii:
a. Numărul de angajaţi;
b. Gradul de dotare tehnică;
Capacitatea de producţie :

Pag. 49/78
Spaţii de producţie / locaţie
Aprecieri privind tehnologia utilizată (vechime)
Cheltuieli de investiţii (întreţinere, extindere, înlocuiri)
Gradul de utilizare al capacităţii de producţie.
c. Înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli cu serviciile prestate de terţi ;
d. Segmentul de piaţă (concurenţi-interni/ externi, produse complementare) ;
e. Tipul / calitatea produselor fabricate;
Produce o gama largă de produse sau este dependentă de un singur produs ?
Produsele sunt competitive ca preţ?
Care este tendinţa de consum pentru produsul realizat vs produsele complementare  ?
Tehnologia folosită este de actualitate sau este învechită ?
f. Dependenţa de clienţi/ furnizori;
g. Datorii existente: capacitatea de a atrage finanţări.

Analiza cantitativă-diagnoza financiară, pe baza situaţiilor financiare

Scop:
 înţelegerea modului în care operează întreprinderea - identificarea surselor de finanţare
- ale activităţii de exploatare;
- ale activităţii de investiţii.
 stabilirea ipotezelor folosite la elaborarea previziunilor.

Analiza contului de profit şi pierderi

Contul de Profit şi Pierdere reflectă rezultatul activităţii societăţii într-o perioadă anterioară de timp –
un an, şi reprezintă punctul de pornire în elaborarea proiecţiilor.
   Veniturile măsoară intrările de active sau ieşirile de pasive determinate de vânzarea produselor
sau prestarea de servicii către clienţi.
Cheltuielile măsoară ieşirile de active sau creşterea pasivelor consumate în procesul de
generare a veniturilor.

Cifra de afaceri
De ce o analizăm?
Studiul său permite estimarea şi explicarea performanţelor comerciale ale societăţii, aprecierea
tendinţelor de creştere sau stagnare a vânzărilor (creşterea nominală sau reală, considerând rata
inflaţiei); determinarea ponderii exportului şi a vânzărilor pe piaţa internă.
Cum o analizăm?
Studiul se face pornind de la:
 evoluţia sa valorică, ţinand cont de creşterea preţurilor în anul analizat,
 evoluţia sa în volum,

Pag. 50/78
  repartiţia geografică a vânzărilor (la intern, export) şi pe tipuri de clientelă (sector public,
privat), segmentarea pieţei;
 compoziţia sa: cota parte relativă a diferitelor produse realizate de companie,
 perspective;
 moneda în care sunt facturate vânzările;
 ipoteza privind suplimentarea veniturilor pornind de la vânzările iniţiale (ex. un comerciant de
echipamente poate să asigure şi service-ul).

Elemente de analiză:
Stagnarea şi, mai mult, scăderea vânzărilor sunt în general un semnal nefavorabil, atunci când
acestea nu pot fi considerate excepţionale sau accidentale, că societatea nu mai este viabilă din cauza
unei inadaptări a cuplului produs-piaţă.

VENITURILE DIN EXPLOATARE = cifra de afaceri + producţia stocată + alte venituri (Alte venituri pot
fi realizate din subvenţii)

Cheltuieli din exploatare

Studiul consumului de materiale
Din situaţiile financiare se poate deduce variaţia cheltuielilor materiale în raport cu veniturile din
exploatare.
Consumul de materiale este constituit din achiziţii +/- variaţia stocurilor de materii prime şi de
mărfuri (stoc iniţial + achiziţii - stoc final).
Evoluţia CONSUMULUI DE MATERIALE trebuie să corespundă în mod normal celei a activităţii, dar unele
situaţii pot duce la apariţia unui decalaj :
 variaţia costurilor de aprovizionare ce nu se regăseşte în preţul de vânzare
 diversificarea activităţii, economii semnificative – preţuri mai mici pentru comenzi mai mari
 apelarea mai mult sau mai puţin extinsă la subantreprenori,
 variaţia consumului de materiale ca urmare a modificării procesului de producţie sau a
caracteristicilor tehnice ale produsului, modificarea structurii producţiei
 anticiparea unei variaţii a preţului de achiziţie (stocuri speculative);
 sezonalitate în aprovizionarea cu stocuri,
 rezultatul schimburilor valutare în cazul bunurilor importate – în ce monedă sunt plătite
materialele şi serviciile
 concurenţa – diminuarea marjelor pentru a creşte cota de piaţă,
 schimbarea metodei de evaluare a stocurilor/ de amortizare a activelor (nu asigură
comparabilitatea datelor de la o perioadă la alta).

Amortizarea activelor fixe

De ce o analizăm ?

Pag. 51/78
 Pentru a evidenţia metoda de amortizare : amortizare obişnuită sau accelerată, şi efectul
acesteia asupra costurilor de producţie.
REZULTATUL DIN EXPLOATARE = Venituri din exploatare – Cheltuielile de exploatare
Este indicatorul rentabilităţii activităţii de exploatare, anterior incidenţelor fiscale şi
financiare. Acesta constituie rezultatul obţinut de către societate din activitatea curentă şi reprezintă
sursa de menţinere şi dezvoltare a capacităţii de producţie şi de remunere a capitalurilor angajate.
Cum îl analizăm?
 prin prisma evoluţiei.
 Rata Rezultatului din Exploatare= Rezultat din Exploatare / Venituri din Exploatare
Reflectă profitabilitatea din exploatare indiferent de modul în care este finanţată activitatea.
Reflectă raportul dintre cheltuieli şi venituri.

Profitul net
Este instrumentul de măsură a rentabilităţii afacerii, arată performanţele întreprinderii.
 Trebuie să aibă capacitatea de a obţine profit
 Profitul trebuie să fie suficient
 Profitul trebuie să fie bine utilizat

Analiza elementelor de bilanţ

BILANŢUL
Bilanţul reprezintă o imagine a activităţii de investiţii şi de finanţare a unei firme la un moment
dat.
În analiza bilanţului se urmăresc trei elemente importante:
 evaluarea ciclului operaţional ;
 determinarea valorii activelor şi a pasivelor curente comparativ cu lichiditatea;
 adecvarea structurii surselor de finanţare.

Ciclul operaţional
Este ciclul activităţii de exploatare în care numerarul este utilizat pentru a cumpăra materii
prime, ceea ce generează apariţia obligaţiilor de plată şi costuri cu forţa de muncă şi de prelucrare
pentru obţinerea de bunuri destinate vânzării. Bunurile sunt vândute de obicei cu plata la un anumit
interval de timp. Când aceste creanţe se încasează se încheie ciclul prin obţinerea de numerar.

De ce este important să înţelegem ciclul operaţional ?

 Pentru a înţelege procesul prin care afacerea consumă şi generează cash la nivel operaţional.
 Pentru a aprecia necesarul de finanţat al afacerii şi pentru a evalua dacă finanţarea este
potrivită.
 Pentru a aprecia necesarul de investiţii în afacerea respectivă şi pentru a evalua dacă decizia de
investiţie este adecvată.

Pag. 52/78
 
Capitalul Circulant (fondul de rulment)

Capitalul Circulant = Active Curente – Pasive Curente

Structura bilanţului – Activ

ACTIVE IMOBILIZATE
Imobilizările constituie activele permanente de care dispune societatea - au o utilizare de
durată.
 Evoluţia imobilizărilor, raportul dintre investiţii şi imobilizările corporale.
 vechimea activelor fixe - nevoia modernizării lor.
 investiţii necesare de protecţie a mediului
Care este necesarul de investiţii în viitorul apropiat?
Şi care sunt sursele de finanţare?
 (capitaluri proprii, împrumuturi, conturi curente sau resurse pe termen scurt)

Structura bilanţului – Pasiv

CAPITALURILE PERMANENTE = Capitaluri proprii + datorii pe termen mediu/ lung.

Capitalurile permanente: fonduri la dispoziţia întreprinderii pentru o durată mai mare de un an.
DATORII PE TERMEN SCURT

Investiţiile
Resursele interne
 capacitatea de autofinanţare,
Resursele externe
 majorări de capital,
 aporturile în conturile curente ale asociaţilor,
 credite de investiţii,
 subvenţii - fonduri nerambursabile.

In Anexa 3 este prezentat un exemplu de bilanţ, iar în anexa 4 un exemplu de cont de profit şi pierdere.

2.2.5. Analiza cost beneficiu (ACB)

Ce este analiza cost-beneficiu?
Analiza Cost-Beneficiu reprezintă o tehnică standard de evaluare economică. Pentru investiţiile
private ACB prezintă toate costurile şi beneficiile aduse doar investitorului, iar pentru investiţiile
publice ACB prezintă toate costurile şi beneficiile aduse întregii societăţi. Beneficiile includ:
beneficiile aduse utilizatorului, efecte asupra eficienţei, efecte asupra mediului, etc.

Pag. 53/78
Cadrul normativ european şi naţional care reglementează analiza cost-beneficiu:
- Europene
• Regulamentul CE 1083 / 2006
• Caietul de lucru 4
• Guide to Cost-Benefit Analysis of investment projects - 16.06.2008
- Pentru proiecte majore (specifice, pe domenii)
• CBAguideRO-waste management
• CBA_Guidelines_Water_RO
- Naţionale
• HG 28 / 2008
• Ordonanţa 863/2008

De ce se utilizează analiza cost-beneficiu?

 Pentru a analiza impactul unei investiţii publice majore (ex. aeroport, tratarea apelor) sau a
schimbărilor de politică (ex. politica de preţ, reguli de mediu) asupra bunăstării cetăţenilor în
general sau asupra unor actori specifici
 Ca parte a cererii de finanţare a proiectelor pentru care se doreşte finanţare prin fonduri UE

Scurt glosar pentru ACB

Costul de investiţii:
• costul de capital intervenit în realizarea unui proiect.
Costuri de exploatare:
• costuri intervenite în derularea unei investiţii, inclusiv costuri de pentru operaţiuni de întreţinere
de rutină şi extraordinare, dar excluzând deprecierea sau costurile de capital.
Venituri:
• câştigurile preconizate ale unei investiţii prin stabilirea de preţuri şi taxe.
Actualizare
• procesul de ajustare a valorii viitoare a costului şi beneficiului la situaţia actuală printr-o rată de
actualizare
Rată de actualizare:
• rata prin care valorile viitoare sunt actualizate la cele curente
Rata internă de rentabilitate:
• rata de actualizare la care un flux de costuri şi beneficii are o valoare actuală netă egală cu zero.
Rata internă de rentabilitate se poate compara cu o valoare de referinţă pentru a evalua
performanţa proiectului propus.
Valoarea netă actuală (VNA):
• suma care rezultă după ce costurile de investiţii preconizate se deduc din valoarea actualizată a
beneficiilor preconizate

Pag. 54/78
Valoarea reziduală:
• valoarea netă actuală a activelor în ultimul an al perioadei de referinţă selectate pentru analiza
de evaluare.
Perioada de referinţă:
• numărul de ani pentru care se oferă previziuni în analiza costuri-beneficii.
Proiect:
• o operaţiune ce cuprinde o serie de lucrări, activităţi sau servicii destinate îndeplinirii unei sarcini
indivizibile de natură economică şi tehnică precisă, ale căror obiective sunt bine definite.
Proiect generator de venituri:
• orice operaţiune ce implică investiţii în infrastructură, a cărei utilizare este supusă unor taxe care
sunt suportate în mod direct de utilizatori, şi orice operaţiune ce implică vânzarea sau închirierea
de terenuri sau clădiri sau prestarea de servicii contra cost.
Proiect major:
• o operaţiune care include un ansamblu de lucrări, activităţi sau servicii destinate să
îndeplinească prin ea însăşi o funcţie indivizibilă cu caracter economic sau tehnic clar, care
urmăreşte obiective identificate clar şi al cărei cost total depăşeşte 25 de milioane EUR pentru
mediul înconjurător şi 50 de milioane EUR pentru alte domenii (articolul 39, Reg. 1083/2006)

Motivele pentru care se cere Analiza cost-beneficiu la proiectele majore:

a) Pentru a stabili dacă proiectul merită să fie cofinanţat.
Proiectul contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii regionale ale Uniunii Europene? Încurajează
acesta creşterea şi stimulează ocuparea forţei de muncă? Pentru a verifica aceste aspecte, este
necesară efectuarea unei analize economice şi urmărirea efectului asupra indicatorilor economici
estimaţi de ACB. O regulă simplă: dacă valoarea economică netă actuală a proiectului (VENA) este
pozitivă, atunci societatea (regiunea/ţara) se poate lipsi de proiect deoarece beneficiile sale depăşesc
costurile. Prin urmare, proiectul ar trebui să primească asistenţă din Fonduri şi să fie cofinanţat dacă
acest lucru este necesar (vezi mai jos).
2) Pentru a stabili dacă proiectul necesită cofinanţare.
Faptul că un proiect contribuie în mod pozitiv la îndeplinirea obiectivelor politicii regionale ale UE nu
înseamnă neapărat că proiectul trebuie să fie cofinanţat de către Fonduri. Pe lângă faptul de a fi oportun
din punct de vedere economic, un proiect poate fi şi profitabil din punct de vedere financiar, situaţie în
care nu ar trebui să fie cofinanţat din Fonduri. Pentru a verifica dacă un proiect necesită cofinanţare se
impune o analiză financiară: dacă valoarea financiară netă actuală a investiţiei minus contribuţia
Fondurilor (VFNA/C) este negativă atunci proiectul poate fi cofinanţat; subvenţia UE nu trebuie să
depăşească valoarea monetară ce face proiectul rentabil, pentru a nu genera un caz de suprafinanţare.
În esenţă, se solicită statelor membre să prezinte o ACB către serviciile Comisiei pentru proiectele
majore pentru a dovedi că, în cadrul obiectivelor politii regionale a UE, proiectul este oportun din punct
de vedere economic (VENA>0), cât şi faptul că proiectul necesită contribuţia Fondurilor pentru a fi
fezabil din punct de vedere financiar (VFNA/C<0).

Pag. 55/78
Obiectivele analizei cost-beneficiu
• Să fundamenteze decizia de investire / finanţare
• Răspunde la întrebarea: de ce să investesc în acest proiect şi nu în altul?
• Pentru o instituţie de credit: să se asigure că proiectul finanţat este suficient de profitabil încât
să asigure rambursarea creditului şi a costurilor aferente acestuia
• Pentru o instituţie de finanţare prin granturi: să realizeze o ierarhizare a proiectelor, astfel încât
să fie sigur că a finanţat cele mai bune proiecte
• CBA este un instrument de evaluare ex-ante a proiectelor (appraisal)

Estimarea costurilor
"COSTURILE" sunt definite ca resurse consumate de proiect şi furnizate de o
instituţie/persoană/agenţie (pământ, muncă, bani, energie, materii prime, echipamente, sofware etc.).
• Costurile sunt mai uşor de măsurat fiind cele din bugetele şi studiile de fezabilitate aferente
ACB; de obicei costurile reprezintă bunuri şi servicii disponibile pe piaţă. Costurile tipice pentru
un proiect sunt:
– Costuri iniţiale (Investiţia):
• Achiziţia pământului;
• Planificare şi proiectare,
• Punerea în operă a investiţiei
– Costuri curente de operare + Întreţinere&Reparaţii
– Reparaţii capitale
– Costuri de închidere

Estimarea beneficiilor
• Beneficiile sunt definite ca venituri directe şi/sau reducerea costurilor.
• Beneficiile cuprind toate efectele proiectului asupra societăţii chiar dacă acestea sunt pozitive
sau negative
• Beneficiile, pozitive şi negative, sunt măsurabile şi au valoare economică.

Principalele elemente care trebuie incluse în analiza cost-beneficiu sunt:

A. Definirea obiectivelor, identificarea proiectului şi rezultatele studiilor de fezabilitate
B. Analiza financiară
C. Analiza economică
D. Analiza senzitivităţii şi riscului

Fiecare din aceste elemente sunt detaliate în continuare:

A. Definirea obiectivelor, identificarea proiectului şi rezultatele studiilor de fezabilitate

Pag. 56/78
După ce s-a identificat o nevoie, următorul pas ar trebui să fie definirea clară a obiectivelor. Astfel, ar
trebui să se propună diferite opţiuni de proiect, ce urmează să fie evaluate în funcţie de măsura în care
acestea satisfac obiectivele proiectului.
Un proiect se poate defini ca o operaţiune ce cuprinde o serie de lucrări, activităţi sau servicii menite să
îndeplinească o sarcină indivizibilă de natură economică sau tehnică precisă, care are obiective bine
identificate. Proiectul trebuie să fie identificat în mod clar ca fiind o unitate de analiză autonomă. Acest
lucru implică faptul că, în unele situaţii, anumite sub-proiecte pot fi considerate ca un singur proiect
mare în scopul ACB, în special atunci când o anumită fază de construcţie pentru care s-a solicitat
asistenţa Fondurilor nu poate fi considerată operaţională în sine. Dacă este cazul, se vor include în
analiză şi efectele la nivelul reţelei.
Trebuie puse la dispoziţie dovezi conform cărora proiectul selectat este alternativa cea mai potrivită
dintre variantele luate în considerare. Această informaţie ar trebui să se regăsească de regulă în
rezultatele studiilor de fezabilitate ce trebuie prezentate Comisiei în temeiul articolului 40 litera (c)
De asemenea, în contextul politicii regionale a UE, se va indica concordanţa proiectului cu obiectivele
programului operaţional/axei prioritare.

B. Analiza financiară

Principalul scop al analizei financiare este de a calcula indicatorii de performanţă financiară ai proiectului.
Aceasta se realizează de obicei din punctul de vedere al posesorului infrastructurii. Cu toate acestea, în
situaţia în care posesorul şi operatorul nu sunt aceeaşi entitate, trebuie luată în considerare o analiză
financiară consolidată. Metodologia ce se va utiliza este analiza fluxului de numerar actualizat (FNA).
Metoda FNA are două caracteristici principale:
1. Se iau în considerare doar fluxurile de numerar, respectiv valoarea reală de numerar plătită sau
primită pentru proiect. Prin urmare, elementele contabile asimilate, de exemplu rezervele de
amortizare şi fondurile de rezervă nu trebuie incluse în analiza FNA. Cu toate acestea, dacă
proiectul propus este susţinut de o analiză detaliată a riscului, fondurile de rezervă se pot include în
costuri eligibile, fără a depăşi 10% din costul total de investiţie, excluzând fondurile de rezervă. Cu toate
acestea, fondurile de rezervă n-ar trebui incluse niciodată în costurile luate în considerare în stabilirea
diferenţelor de finanţare, deoarece acestea nu reprezintă fluxuri de numerar.
Se vor lua în considerare numai fluxurile de numerar din anul în care apar şi într-o anumită perioadă
de referinţă (a se vedea caseta de mai jos). În situaţia în care durata de viaţă economică utilă
actualăşi a proiectului depăşeşte perioada de referinţă în cauză, se va lua în considerare şi o valoare
reziduală. În mod ideal, aceasta se va calcula ca valoarea actuală a fluxurilor nete de numerar
previzionate în timpul anilor de activitate economică, din afara perioadei de referinţă.
Rata de actualizare folosită în analiza financiară ar trebui să reflecte costul de oportunitate al capitalului
pentru investitor. Aceasta poate fi considerată o rambursare anticipată pentru cel mai bun proiect
alternativ.

Pag. 57/78
Comisia recomandă aplicarea unei rate de actualizare financiară de 5% în termeni reali ca
valoare orientativă pentru proiectele de investiţii publice cofinanţate prin Fonduri.
Se observă că în situaţia în care rata de actualizare se exprimă în termeni reali, analiza trebuie să fie
efectuată la preţuri constante în mod corespunzător. Dacă este necesar, se vor lua în considerare
schimbări ale preţurilor relative. Dacă în schimb se folosesc preţurile curente, atunci se va utiliza o rată
de actualizare nominală.
(1+n)=(1+r)*(1+i), unde
• n = rata nominala
• r = rata reala
• i= rata inflatiei

Revizuirea la o valoare inferioară comparativ cu perioada de programare 2000-2006 reflectă condiţii

macroeconomice schimbătoare în UE. Valorile care diferă de cota de 5% se pot justifica totuşi pe baza:
-condiţiilor macroeconomice specifice statelor membre;
-naturii investitorului: de exemplu, rata de actualizare poate fi mai ridicată pentru proiectele PPP, unde
includerea fondurilor private poate spori costul de oportunitate al capitalului.
-sectorul în cauză (de exemplu: transporturi, mediu, energie, etc.)
Costul de capital real (media ponderată) pentru un anumit proiect ar trebui considerat ca limită
inferioară. Este de importanţă maximă să se asigure consecvenţa ratelor de actualizare folosite pentru
proiecte similare în aceeaşi regiune/ ţară. Comisia încurajează statele membre să pună la dispoziţie
propriile cote pentru rata de actualizare în documentele lor de orientare. Această referinţă se va aplica
în mod consecvent.
Viabilitatea financiară a proiectului ar trebui să fie evaluată verificând dacă fluxurile de numerar net
cumulate (care nu s-au actualizat) sunt pozitive pe durata întregii perioade de referinţă luate în
considerare. Fluxurile nete de numerar ce trebuie luate în considerare în acest scop ar trebui să aibă în
vedere costurile de investiţii, toate resursele financiare
Perioada de referinţă reprezintă numărul de ani pentru care sunt furnizate previziuni în analiza costuri-
beneficii. Previziunile proiectelor ar trebui să includă o perioadă apropiată de durata de viaţă economică
a acestora şi destul de îndelungată pentru a cuprinde impacturile pe termenul cel mai lung. Durata de
viaţă variază în funcţie de natura investiţiei. Intervalele de referinţă pe sector
– în baza practicilor acceptate la nivel internaţional şi recomandate de Comisie – este furnizat mai jos:

Pag. 58/78
2. La calculul totalului (respectiv în operaţiunile de adunare sau scădere) fluxurilor de numerar apărute
în ani diferiţi, trebuie luată în considerare valoarea actualizată. Prin urmare, fluxurile de numerar viitoare
se actualizează la valoarea curentă folosind un factor de actualizare descrescător a cărui mărime se
determină prin alegerea ratei de actualizare ce va fi folosită în analiza FNA.
Conform celor menţionate mai sus, ACB foloseşte metoda diferenţială: proiectul se evaluează pe baza
diferenţelor costurilor şi beneficiilor dintre scenariul proiectului şi un scenariu alternativ în afara
proiectului. Cu toate acestea, în situaţia în care proiectul intră sub incidenţa unei infrastructuri pre-
existente generatoare de venituri, punerea în aplicare a metodei diferenţiale se poate dovedi a fi dificilă
sau chiar imposibilă. Într-o asemenea situaţie, Comisia sugerează folosirea în analiza financiară a
metodei costurilor istorice restante:
- scenariul fără proiect este cel fără infrastructură
- scenariul cu proiect ia în considerare, pe de o parte, costul investiţiei nu numai al noului element
de infrastructură dar şi al infrastructurii deja existente la valoarea reziduală curentă şi, pe de
altă parte, toate veniturile generate de toate infrastructurile după finalizarea proiectului.
Costurile şi veniturile de exploatare luate în considerare pentru întreaga infrastructură trebuie să
fie cele ale unui scenariu de exploatare eficientă
 
Atunci când este cazul, valoarea reziduală curentă a infrastructurii existente se poate calcula ca fiind
valoarea actualizată a plăţilor obligaţiilor pentru împrumuturile restante

Indicatorii de performanţă
• Valoarea Netă Actualizată (NPV/VNA)
• VNA = diferenţa dintre suma beneficiilor actualizate şi suma costurilor actualizate .
• Pe baza datelor şi a fluxului de venituri nete se poate calcula valoarea netă actualizată:
n
Bi  Ci
VNA  
i 1 (1  d ) i
• Rata Internă a Rentabilităţii (IRR/RIR)
• Rata internă a Rentabilităţii (IRR/RIR) este definită ca rata dobânzii pentru care valoarea
netă actualizată a investiţiei este zero.
• Simpla comparare între valorile RIR nu trebuie absolutizată.

Pag. 59/78
 • Un proiect cu RIR de 7% nu este întotdeauna mai bun decât unul cu RIR de 6%.
• Mărimea proiectului influenţează rezultatul.

• Raportul Cost - Beneficiu

• Termenul de recuperare
• Perioada după care investiţia s-a recuperat din beneficiile obţinute
DR = Investiţia/(B-C)anuale actualizate
Analiza financiară efectuată ca parte integrantă a unei ACB pentru un proiect major ar trebui să aibă ca
scop:
- Evaluarea profitabilităţii financiare a investiţiei şi a capitalului propriu (naţional)
- Determinarea contribuţiei corespunzătoare (maxime) din Fonduri
- Verificarea viabilităţii financiare a proiectului

Profitabilitatea financiară a investiţiei se poate evalua prin estimarea valorii financiare nete
actuale şi a ratei rentabilităţii financiare a investiţiei (VFNA/C şi RRF/C). Aceşti indicatori arată
capacitatea veniturilor nete de a acoperi costurile de investiţii, indiferent de modalitatea în care acestea
sunt finanţate. Pentru ca un proiect să poată fi considerat eligibil pentru acordarea cofinanţării din
Fonduri, VFNA/C trebuie să fie negativ şi RRF/C trebuie să fie aşadar mai mici decât rata de actualizare
folosită pentru analiză.
În calculul profitabilităţii financiare a capitalului propriu (naţional) (VFNA/K, RRF/K), resursele
financiare - fără subvenţia UE - investite în proiect se consideră fluxuri de ieşire în loc de costuri de
investiţii. Contribuţiile la capital se iau în considerare în momentul în care sunt plătite pentru proiect sau
rambursate (în cazul împrumuturilor)

C. Analiza economică
Scopul analizei economice
• estimează contribuţia proiectului la bunăstarea unei regiuni sau a ţării; este realizată în numele
societăţii şi nu în cel al investitorului ca în cazul analizei financiare
• Spre deosebire de analiza financiară care relevă performanţele investiţiei, analiza economică
încearcă prin intermediul unor factori de conversie pentru fiecare intrare şi ieşire să evidenţieze
costurile şi beneficiile sociale neacoperite de analiza financiară.

Evaluarea economică raţională de sprijin este aceea ca intrările proiectului să fie evaluate la costul lor de
oportunitate şi ieşirile proiectului la disponibilitatea consumatorilor de a plăti. Se menţionează că
respectivul cost de oportunitate nu corespunde neapărat cu costul financiar luat în calcul; în mod
similar, disponibilitatea de a plăti nu este divulgată tot timpul în mod corect prin preţurile de piaţă, care
pot fi denaturate sau pot lipsi. Analiza economică se realizează din punctul de vedere al societăţii.
Fluxurile de numerar din analiza financiară sunt luate ca punct de plecare pentru analiza economică.

Pag. 60/78
Pentru determinarea indicatorilor de performanţă economici, trebuie făcute câteva ajustări.
Corecţii fiscale: se deduc taxele indirecte (de ex. TVA), subvenţiile şi transferurile simple (de ex. plata
contribuţiilor de asigurare socială). Cu toate acestea, preţurile trebuie să includă taxele directe. De
asemenea, dacă anumite taxe indirecte/ subvenţii sunt destinate corectării efectelor externe, atunci
acestea trebuie să fie incluse.
Corecţii pentru efectele externe: este posibil să se genereze anumite impacturi care depăşesc
proiectul şi afectează alţi agenţi economici fără a obţine vreo compensaţie. Aceste efecte pot fi fie
negative (o nouăşosea ce sporeşte nivelul de poluare) sau pozitive (o nouă cale ferată care reduce
aglomeraţia din trafic pe o rută alternativă). Deoarece, prin definiţie, efectele externe apar fără
compensaţii monetare, acestea nu vor fi prezente în analiza financiarăşi prin urmare trebuie să fie
estimate şi evaluate.
De la preţuri de piaţă la preţuri contabile (fictive): pe lângă denaturările fiscale şi efectele externe,
existăşi alţi factori ce pot îndepărta preţurile de echilibrul pieţei competitive (respectiv eficiente):
regimurile de monopol, barierele comerciale, regulamentele de lucru, informaţiile incomplete, etc. În
toate aceste cazuri, preţurile de piaţă adoptate (respectiv financiare) sunt înşelătoare; în schimb,
trebuie să se folosească preţuri contabile (fictive), care reflectă costurile de oportunitate ale intrărilor şi
disponibilitatea consumatorilor de a plăti ieşirile. Preţurile contabile se calculează prin aplicarea factorilor
de conversie la preţurile financiare.
Faza 1 – eliminarea subvenţiilor şi taxelor indirecte
Această fază constă în determinarea a două elemente pentru analiza economică:
• valoarea corecţiei fiscale şi
• valoarea factorului de conversie.
Întrucât preţurile de piaţă includ impozite, subvenţii, unele plăţi de transfer este dificil de a estima
preţurile nete şi se pot stabili nişte reguli generale pentru a corecta aceste distorsiuni:
• preţurile intrărilor şi ieşirilor pentru analiza cost/beneficiu NU VOR CUPRINDE TVA şi de alte
impozite indirecte;
• preţurile materiilor prime trebuie să includă impozitele directe;
• plăţile de transfer către persoanele fizice, cum sunt plăţile asigurărilor sociale, trebuie omise din
calcul;
Faza 2 – corecţia externalităţilor
• Obiectivul acestei faze îl constituie determinarea costurilor şi beneficiilor neluate în considerare
la analiza financiară.
• Exemple ar fi costurile şi beneficiile rezultate prin reducerea impactului asupra mediului,
economia de timp în sectorul de transport, vieţile salvate de proiectele din sectorul protec ţiei
mediului sau de cele din infrastructura de transport rutier, alimentări cu apă.
• Deşi pot fi uşor de identificat astfel de costuri şi beneficii acestea sunt dificil de evaluat, mai ales
că unele costuri cum sunt cele ecologice se produc pe termen lung şi de aici dificultatea
cuantificării şi evaluării lor.

Pag. 61/78
 • Poate exista o listă cu externalităţile necuantificabile, pentru a uşura sarcina factorului de
decizie.
Faza 3 – de la preţuri de piaţă la valori economice (costuri de producţie)
• Pentru bunuri care nu se exportă trebuie utilizate costurile marginale ale bunurilor similare
internaţionale (ex. costurile de transport);
• Pentru bunuri exportabile sau importate trebuie folosit preţul la graniţă (FOB la exportabile şi
CIF la importabile) cum ar fi produsele agricole sau manufacturate.

Odată ce s-a estimat fluxul costurilor şi beneficiilor economice, se aplică metodologia standard FNA, dar
trebuie folosită o rată de actualizare socială.
În baza unei creşteri economice pe termen lung şi a unor rate preferenţiale în timp, Comisia propune
următoarele valori de referinţă pentru rata de actualizare socială: 5,5% pentru ţările de
coeziune şi 3,5% pentru celelalte.
Se pot determina următorii indicatori de performanţă pentru proiect:
- valoarea economică netă actuală (VENA): trebuie să fie mai mare decât zero pentru ca proiectul
să fie oportun din punct de vedere economic.
- Rata rentabilităţii economice (RRE): trebuie să fie mai mare decât rata de actualizare socială.
- raportul beneficii/costuri (B/C): ar trebui să fie mai mare decât unu.

D. Analiza senzitivităţii şi riscului

Aşa cum se prevede în articolul 40 litera (e), în ACB se va include o „evaluare a riscului”. Conform celor
menţionate mai sus, aceasta este necesară pentru a remedia incertitudinea care intervine în proiectele
de investiţii. Se vor urma doi paşi principali:
- Analiza senzitivităţii
- Analiza riscului
a. Analiza senzitivităţii are drept scop:
(i) identificarea variabilelor care influenţează indicatorii de performanţă;
(ii) Investigarea consecinţelor modificării acestor variabile în condiţii adverse;
(iii) Modul cum deciziile privind proiectul pot fi afectate de asemenea schimbări
(iv) Identificarea acţiunilor pentru a preveni efectele adverse.
Această analiză este destinată identificării variabilelor critice ale proiectului. Acest lucru se realizează
prin permiterea modificării variabilelor în conformitate cu o anumită modificare procentuală, cu
respectarea variaţiilor ulterioare ale indicatorilor de performanţă financiarăşi economică. Variabilele vor
varia pe rând, iar ceilalţi parametri vor rămâne constanţi. Ghidul sugerează apoi să se considere „critice”
acele variabile pentru care o variaţie de 1% (pozitivă sau negativă) dă naştere la o variaţie
corespunzătoare de 5% a valorii de bază a NPV. Cu toate acestea, se pot adopta criterii diferite.
Modificările procentuale alese în mod arbitrar nu sunt neapărat consecvente cu variabilitatea potenţială
a variabilelor. Calculul valorilor de schimb poate dezvălui informaţii interesante, indicând ce modificare
procentuală a variabilelor ar determina ca VNA (economică sau financiară) să fie egală cu zero.

Pag. 62/78
 Pentru selectarea variabilelor senzitive se pot utiliza următoarele criterii de selecţie:
i. Variabile care sunt mari din punct de vedere numeric: costul investiţiei, cererea;
ii. Variabile esenţiale care chiar dacă sunt mici ca valoare influenţează major proiectul: rata de
creştere a populaţiei, tariful apei, rata de plată a facturilor;
iii. Variabile ce apar devreme în orizontul considerat: investiţia, costurile fixe de operare etc.
iv. Variabile afectate de creşterea economică: creşterea veniturilor şi a disponibilităţii de plată.

b. Analiza riscului
• are menirea de a identifica riscurile majore pentru proiectul respectiv, precum şi probabilitatea
de producere a lor.
• evaluează impactul unei anumite modificări procentuale a unei variabile asupra indicatorilor de
performanţă ai proiectului, dar nu spune nimic despre probabilitatea de apariţie a acestei
modificări. De acest aspect se ocupă analiza de risc. Prin repartizarea distribuţiei de probabilitate
corespunzătoare variabilelor critice se poate estima distribuţia de probabilitate pentru indicatorii
de performanţă financiari şi economici. Acest lucru permite analistului să furnizeze statistici
interesante referitoare la indicatorii de performanţă ai proiectului: valori probabile, deviaţie
standard, coeficientul de variaţie, etc.

Riscurile sunt legate de subevaluarea costurilor, supraevaluarea veniturilor (a cererii potenţiale, a

tarifului suportabil şi a gradului de colectare), de modificarea preţurilor şi/sau tarifelor la elementele
costurilor de operare şi întreţinere.
Analiza ar trebui să releve dacă riscurile au fost luate în calcul la estimarea costurilor, care sunt măsurile
avute în vedere pentru a atenua impactul negativ al riscurilor majore şi măsurile considerate pentru
minimizarea riscurilor.
Prin analiza de risc se uşurează studierea probabilităţii ca un proiect să dobândească o performanţă
satisfăcătoare în termenii ratei interne a rentabilităţii sau a valorii nete actualizate, precum şi studierea
variabilităţii rezultatelor comparativ cu cea mai bună estimare anterioară.
Se pot utiliza două tipuri de grafice:
Primul tip este un grafic de densitate a probabiităţii pentru VNA

Curba Normală a probabilităţii VNA

0.04

0.03

• Distribuţia
0.02
cumulată arată probabilitatea ca VPN să fie mai mică decăt o anumită valoare.
0.01

• De exmplu considerăm distribuţia valorilor VNA:

0

 6 MEuro
–2.4 –1.6
(prob.
–0.8
0.4),
0 0.8 1.6 2.4 3.2 4.0

VNA (Euro milioane)

 7 MEuro (prob. 0.3) şi

 8 MEuro (prob. 0.3).

• Cea mai probabilă valoare VNA este (6 x 0.4) + (7 x 0.3) + (8 x 0.3) = 6.9 MEuro.
Distribuţia cumulată a probabilităţii VNA

1.0
P ro b a b ilitaCteu m u laă t

0.5

0
–2.4 –1.6 –0.8 0 0.8 1.6 2.4 3.2 4.0
Pag. 63/78
VNA (Mil. Euro )
Există numeroase programe informatice care se pot utiliza pentru realizarea acestei analize.
Reguli de decizie (VNA)
1. Dacă cea mai mică valoare posibilă a VNA este mai mare ca zero se recomandă acceptarea
proiectului.
2. Dacă cea mai mare posibilă valoare a VNA este mai mică decât zero proiectul trebuie
respins.
3. Dacă valorile VNA sunt repartizate la stânga şi la dreapta lui zero atunci trebuie extinsă
analiza.
CONCLUZII
Analiza Financiară:
• FNPV/C la 5% < 0
• FRR/C < 5%
• Fluxul cumulat de numerar > 0; pe toată durata analizei
Analiza economică:
• ENPV la 5.5 > 0 (automat Raportul B/C > 1)
• ERR > 5.5%

Bibliografie
Ghidurile solicitantului – www.fonduri-ue.ro, www.fonduri-structurale.ro

CE – DG Regio, Noua perioadă de programare 2007-2013, Orientări privind metodologia de realizare a

analizei costuri-beneficii, Document de lucru nr. 4, 08/2006
CE – DG Regio, Guide to COST-BENEFIT ANALYSIS of investment projects, Structural Funds, Cohesion
Fund and Instrument for Pre-Accession, Final report, 16.06.2008

Pag. 64/78
2.3. Grile şi criterii de evaluare
Paşi în verificarea cererii de finanţare:
- Verificare:
 Grila de verificare administrativă – se referă la respectarea condiţiilor de depunere a
proiectului, numărul de exemplare depuse, marcare (paginaţie, datare, stampilare,
semnături), anexe cerute (declaraţii, plan de afaceri, buget, calendarul activităţilor),
eligibilitatea solicitantului, a proiectului şi a activităţilor, durata de derulare
 Grila de evaluare tehnico-financiară – prezintă modul de punctare (punctajul care
poate fi obţinut) pentru fiecare criterii respectiv sub-criteriu – se referă la contribuţia
proiectului la realizarea obiectivelor programului operaţional vizat, calitatea,
maturitatea şi sustenabilitatea proiectului (capacitatea financiară şi de
implementare, condiţii privind indicatorii financiari-VNA RIR)
Aceste grile sunt disponibile în Ghidurile solicitantului şi pot fi utilizate de solicitant pentru:
- Stabilirea punctelor tari/ slabe ale proiectului.
- Identificarea posibilităţilor de îmbunătăţire a punctajului.
În anexa 5 sunt prezentate exemple de Grile de verificare şi evaluare pe POR

Bibliografie
Ghidurile solicitantului – www.fonduri-ue.ro, www.fonduri-structurale.ro

Pag. 65/78
 Modulul 3 IMPLEMENTAREA PROIECTELOR FINANŢATE DIN FONDURI EUROPENE

3.1. Aspecte privind implementarea proiectelor

Părţile implicate în implementarea unui proiect sunt:

← - beneficiarul
← - autoritatea de maangement
← - organismul intermediar

3.1.1. Contractul de finanţare

Cele trei părţi implicate în implementarea proiectului sunt legate prin intermediul contractului de
finanţare, care este:
• documentul cadru în care sunt cuprinse toate cerinţele (obligaţii, termene, proceduri)
impuse de finanţator precum şi condiţiile de acordare şi menţinere a finanţării
• Documentul cu valoare juridica dintre Autoritatea de Management prin Organismul
Intermediar, pe de o parte, si Beneficiar, pe de altă parte.
• Cuprinde ca anexe versiunea finală “agreată” a Cererii de Finantare și a Bugetului
• Acoperă toate aspectele implementarii proiectului
• Include graficul estimativ al cererilor de rambursare
Anexele (1-5/6) au valoare juridică egală cu contractul

Prevederile contractuale:
1. Obiectul contractului
Acordarea finantarii nerambursabile de catre AM POR, pentru implementarea Proiectului în termenii si
conditiile stabilite prin acordul de vointa al partilor
2. Durata
Contractul intră în vigoare la data semnarii lui de către ultima parte;
3. Valoarea proiectului
4. Valoarea contractului
5. Eligibilitatea cheltuielilor
• HG 759/2007 (regulile de eligibilitate a cheltuielilor)
• ordine de cheltuieli eligibile pentru fiecare DMI
6. Acordarea prefinanțării
• cuantum, etape, documente justificative, recuperarea prefinantarii
7. Rambursarea cheltuielilor (Anexa III)
8. Acordarea contravalorii TVA (dupa caz)

Obliga ţiile părţilor:

A. Obligaţiile Beneficiarului

Pag. 66/78
 • Implementarea (bunurile, echipamentele, calendarul activitatilor, management eficient, calendarul
achizitiilor publice, masurile de informare și publicitate, graficul cererilor de rambursare, intocmirea
cererilor de rambursare si a rapoartelor de progres)
• Audit si control
• Atribuirea contractelor si politici comunitare
• Asigurarea co-finantarii eligibile a beneficiarului si a cheltuielilor neeligibile
• Evidenta contabila distincta
• Verificarea cheltuielilor
• Pastrarea documentelor
• Evaluare

B. Obligatiile OI
• Informarea si sprijinul Beneficiarului
• monitorizează din punct de vedere tehnic si financiar implementarea Proiectului
• verifica si avizează toate materialele de informare si publicitate
• verifica realitatea, legalitatea si conformitatea tuturor documentelor

C. Obligatiile AM POR
• Informarea si sprijinul Beneficiarului
• efectuează transferul prefinantarii
• ramburseaza cheltuielile dupa verificarea si certificarea cheltuielilor

Alte articole din contract

• Confidenţialitate; Conflictul de interese; Dreptul de proprietate/utilizare; Cesiunea; Nereguli şi
restituire;
• Modificări şi completări la contract (Acte adiţionale; Notificări)

Modificarea contractului de finanţare se pot efectua numai prin:

1. Act aditional la contractul de finantare
2. Notificare
● cu 30 de zile înainte de modificarea intenţionată, respectiv cu 60 de zile în pentru prelungirea
duratei de implementare a proiectului,
● insoţite de justificări realiste, convingătoare şi de documente suport,
(calendarul activităţilor, buget, etc.)
● Informaţiile si datele din documentele suport (Calendarul activităţilor, planul de achiziţii si graficul de
rambursare a cheltuielor) trebuie să fie corelate,
● nu pot fi acceptate cereri de modificare a Contractului de finanţare ulterior realizării respectivelor
modificări.

Pag. 67/78
 ● modificările aduse Contractului de finanţare, care nu sunt avizate /aprobate de către OI/ AM nu pot
fi acceptate, iar cheltuielile aferente acestora devin neeligibile.

Echipa de implementare a proiectului

- persoane competente si cu experienta (in conformitate cu Fisa postului)
- numita prin Decizie a reprezentantului legal
- pun in practica si urmaresc respectarea prevederilor contractului de finantare
- poate folosi asistenţa unui consultant specializat (tehnic/ management de proiect)
- planifică activităţile şi acţiunile necesare pentru implementarea eficientă a proiectului şi
urmăreşte modul de implementare a acestora
- Inlocuire numai prin decizia reprezentantului legal al beneficiarului

3.1.2. Monitorizare, verificare, control, informare

Monitorizarea proiectului:
● AM/OI monitorizeaza indeplinirea indicatorilor stabiliti prin cererea de finantare pentru masurarea
atingerii rezultatelor si obiectivelor proiectului.
● AM/OI monitorizează progresul implementării proiectului prin:
- verificarea rapoartelor de progres şi a cererilor de rambursare transmise de către beneficiari;
- realizarea de vizite la faţa locului consemnate în rapoarte.
● Raportul de progres intocmit de catre beneficiar va cuprinde informaţii referitoare la activitatile
desfasurate, stadiul de realizare la momentul raportarii, rezultatele partiale/ finale obtinute, rezultate
anticipate, indicatori de realizare.

Verificarea şi Controlul:
● Respectarea legislaţiei naţionale privind achiziţiile publice efectuate de beneficiar în cadrul
Contractului va fi verificată de OI şi/sau alte structuri care reprezintă MDRT, UCVAP şi ANRMAP.
● OI va verifica 100% toate documentele ce însoţesc o cerere de rambursare.
● Verificarea pe teren se realizează de către OI pentru fiecare cerere de rambursare, astfel încât
fiecare cerere de rambursare va fi însoţită de un raport de vizită la faţa locului.
● AM va efectua verificări la faţa locului prin sondaj, pe baza unei analize de risc stabilite la nivelul AM

Măsurile de informare şi publicitate

• conform Reg. CE 1083/2006, Reg. CE Nr. 1828/2006, Reg. 1080/2006, ce definesc masurile de
informare si publicitate privind operatiunile finantate din instrumente structurale.
Reguli şi cerinte:
● produsele de comunicare realizate conform Manualului de Identitate Vizuala
● transmiterea spre avizare a tuturor materialelor de informare si publicitate
● pastrarea unui dosar printat/electronic cu toate materialele

Pag. 68/78
 ● personalizarea materialelor promotionale (nu < 5 cm)
● aplicarea de autocolante
● publicarea de anunturi si communicate de presa
● instalarea de panouri temporare si permanente

3.1.3. Prefinanţare şi rambursare

Instructiuni de prefinantare si rambursare a cheltuielilor

• Acordarea prefinantarii: procentual din valoarea eligibila a proiectului
a) intr-o transa (30%/35 %)
b) in 2 transe (15% - 15%), in functie de prvederile contractului finantare
- în 30 zile de la semnarea contractului
• Rambursarea cheltuielilor:
- Conform Graficului de rambursare
- Transmitere cererii lunar sau recomandabil la maxim 3 luni
• Termene de verificare la AM si OI pentru cererea de Prefinantare si pentru Cererea de rambursare

Acordarea prefinanţării se face în următoarele condiţii:

• Existenta unui Contract de finantare;
• Existenta unui contract de furnizare de bunuri/servicii/ executie de lucrari;
• Intocmirea si transmiterea Cererii de prefinantare, conform contractului de finantare;
• Existenta unui cont de trezorerie deschis, cu această destinatie, in numele Beneficiarului,
conform Identificării financiare.
Prefinantarea se restituie sursei de finantare din care a fost acordată, dacă nici o Cerere de
rambursare nu a fost transmisă către OI în termen de:
• 6 luni de la data primirii acesteia în cadrul contractelor cu o perioadă de implementare de pana
la 2 ani sau conform prevederilor contractuale
• 1 an de la primirea prefinantarii. Pentru contractele cu o perioadă de implementare mai mare
de 2 ani (conform OG 29/2007).

Atentie!
• Notificarea privind depunerea Cererii de prefinantare în termen de 30 de zile de la semnarea
Contractului de finantare
• Intocmirea si depunerea la OI a Cererii de prefinanŃare la data mentionată in Notificare

Dosarul cererii de prefinan tare

• Cererea de prefinantare în original
• Copii după contractul/contractele încheiate cu mentiunea “conform cu originalul”
• Dosarele achizitie/achizitiilor publice verificat de OI

Pag. 69/78
 • Avizul ANRMAP (dacă este cazul)
• Raportul de activitate UCVAP (dacă este cazul)
• Identificarea financiară

Recuperarea prefinan ţării

Prefinantarea se va recupera prin deductii procentuale din fiecare Cerere de rambursare, astfel:
• deductiile vor începe cu prima Cerere de rambursare
• deductiile vor fi făcute procentual din suma eligibilă a fiecărei Cereri de rambursare (excluzând
plata TVA), până când prefinantarea va fi restituită în totalitate
• suma aferentă prefinantarii se recuperează integral înainte de ultima Cerere de rambursare.

Rambursarea cheltuielilor
Se realizează numai după efectuarea plătilor de către Beneficiar către executanții de lucrări/furnizorii de
bunuri/ prestatorii de servicii.
• În scopul rambursării cheltuielilor eligibile, în funcție de previziunile fluxurilor de numerar,
Beneficiarul va întocmi și transmite la Organismul Intermediar Cereri de Rambursare
• Cheltuielile eligibile vor fi rambursate doar dacă Beneficiarul respectă prevederile legislatiei
nationale si comunitare, cele din contractul de finantare, inclusiv Cererea de Finantare si
indeplineste conditiile privind evidenta contabilă.
Atenţie!
Cheltuielile trebuie:
• să fie necesare pentru realizarea proiectului;
• să fie efectuate si plătite de Beneficiar sau partenerii săi;
• să fie înregistrate în contabilitatea Beneficiarului/ partenerului, folosind conturi
analitice distincte pentru înregistrarea operatiunilor legate de realizarea proiectului;
• să fie aferente contractelor de achizitii atribuite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.
34/ 2006/instructiuni AM

În cazul în care Beneficiarul nu depune Cererea de rambursare conform graficului, va

transmite la OI o notificare în acest sens si un grafic revizuit până pe data de 15 ale
lunii în care urma să depună cererea.

Beneficiarul va transmite la OI o Notificare la care se va atasa:

- un nou Grafic al cererilor de rambursare
- o nouă programare a activitatilor
- o nouă Situatie a achizitiilor (dacă schimbarea afectează si programarea achizitiilor).

Dosarul cererii de finanţare se depune la OI in 2 exemplare;

• Documente in original (Adresa de inaintare, Opis, formular CR, Declaratie arhivare)

Pag. 70/78
 • Dosarul de achizitii
• Documentele justificative in copie cu mentiunea „Conform cu originalul” aplicata de
catre Beneficiar

Documente justificative:
• pentru plătile efectuate (FF/OP/Extrase de cont; Balanta de verificare
• Balante contabile, fise de cont, registrul mijlocelor fixe, lista obiectelor de inventar
• proces verbal de predare - primire, proces verbal de receptie, procese verbale aferente
executiei lucrarilor, certificate de conformitate si calitate, rapoarte de activitate etc

Etapa de implementare – schema de flux

Înregistrări financiar-contabile
Beneficiarul va realiza o evidenţă contabilă distinctă, folosind conturi analitice distincte pentru
proiect.
Odată cu depunerea Cererii de Rambursare, trebuie transmise catre OI/AM, fişele de cont pentru
conturile analitice utilizate în evidenţa contabilă a proiectelor alături de Nota contabilă şi Balanţa de
verificare.
Fiecare din conturile utilizate în contabilitatea proiectului trebuie să includă în structura analitică
urmatoarele date:
Codul SMIS al proiectului (conform Contractului de finantare);
Referirea la POR prin utilizarea acronimului „POR”.
Exemplu: – contul 404, codificarea va apărea în Balanţa de verificare, Fişa de cont şi Nota contabilă
după cum urmează: „404 - denumire furnizor – SMIS.1234. POR”.

Management financiar
● Rambursarea cheltuielilor se va face în contul indicat de Beneficiar în cererea de rambursare.

Pag. 71/78
● Documentele de plată (facturile, sau OP-urile- în cazul plăţii taxelor fara factură) sunt ştampilate cu
codul proiectului şi cu menţiunea „Proiect finanţat din POR” pentru documentele la care se solicită
rambursarea integrală a sumei sau „Proiect finanţat din POR pentru suma de…”, pentru documentele
la care se solicită rambursarea parţială
● Facturile trebuie sa poarte menţiunea „Bun de plată” în cazul beneficiarilor IMM,ONG iar in
cazul beneficiarilor institutii publice, cf. OG 119/1999 si Legii 84/2003, este obligatoriu
„Bun de plată”.

Întocmirea dosarului de prefinanţare/rambursare

› in functie de natura solicitantului:
- Institutie Publica;
- Microintreprindere;
- ONG.
› in functie de procedura de achizitie aplicata:
- conform OUG 34/2006
- conform Anexa VI (procedura simplificata)
› in functie de documentele de achizitie anexate si momentul
prezentarii acestora:
- cu achizitie prezentata pentru prima data;
- cu achizitie verificata anterior;
- cu achizitie avand avize/rapoarte ANRMAP/UCVAP.

Listele de verificare a conformitatii dosarului CP/CR

› Lista de verificare a conformitatii Cererii de Prefinantare pentru IP;
› Lista de verificare a conformitatii Cererii de Prefinantare cu avize UCVAP/ANRMAP pentru IP;
› Lista de verificare a conformitatii Cererii de Rambursare pentru IP;
› Lista de verificare a conformitatii Cererii de Rambursare cu avize UCVAP/ANRMAP pentru IP;
› Lista de verificare a conformitatii Cererii de Prefinantare pentru ONG/Micro (procedura
simplificata);
› Lista de verificare a conformitatii Cererii de Rambursare pentru ONG/Micro (procedura
simplificata).
ATENTIE: Cine completeaza listele?

Sectiunea achizitii din dosarul cererii pentru Beneficiari Institutii Publice

A. Achizitii prezentate pentru prima data in CP/CR
A.1: Dosarul CP/CR pentru achizitie/achizitii pentru care nu exista
avize/rapoarte UCVAP/ANRMAP
› 2 exemplare identice (1 exemplar OI; 1 exemplar AM)
A.2: Dosarul CP/CR pentru achizitie/achizitii pentru care exista

Pag. 72/78
 avize/rapoarte UCVAP/ANRMAP
› 1 exemplar OI, cu oferta castigatoare completa, iar pentru necastigatori
adresa de inaintare cu nr. de inregistrare la AC si formularul de oferta
Financiara, garantie de participare/de buna executie (daca se aplica)
› 1 exemplar AM, fara documentatia de achizitie, insa continand
notele/avizele/rapoartele UCVAP/ANRMAP si contractul/contractele de
achizitie incheiate (vezi lista de verificare CP/CR pentru AM)

B. Achizitii prezentate si verificate anterior in CP/CR

› 2 exemplare identice (1 exemplar OI; 1 exemplar AM)
› nu se anexeaza DA, doar contractul de achizitie si actele aditionale aferente (daca este
cazul).

Sectiunea achizitii din dosarul cererii pentru Beneficiari Microintreprinderi/ONG

A. Achizitii prezentate pentru prima data in CP/CR
› 2 exemplare identice (1 exemplar OI; 1 exemplar AM)

B. Achizitii prezentate si verificate anterior in CP/CR

› 2 exemplare identice (1 exemplar OI; 1 exemplar AM)
› nu se anexeaza DA, doar contractul de achizitie si actele aditionale aferente (daca este
cazul).

Original şi conform cu originalul

› document original:
- semnatura in original
- stampila in original
› document in copie conform cu originalul:
- semnatura in original
- stampila in original
- stampila “conform cu originalul”
ATENTIE! semnaturile si stampilele vor fi in albastru

Aranjare, separare, numerotare, arhivare

› aranjarea in dosar se va realiza pe baza listelor aferente de verificare a conformitatii;
› pentru pagina in original: se va aplica stampila (dreapta jos), semnatura reprezentantului
legal/imputernicit (dreapata jos);
STOP: situatii in care se aplica semnatura pe suport de stampila

Pag. 73/78
› pentru pagina in coform cu originalul: se va aplica stampila (dreapta jos), semnatura
reprezentantului legal/imputernicit (dreapata jos), conform cu originalul (stampila si semnatura,
dreapta sus);
ATENTIE: cine semneaza pentru conformitate?
› paginile din exemplar 1 si 2 vor fi numerotate de la “1” la “n”;
ATENTIE : in care situatii numarul de pagini nu este similar?
› OPIS-ul va fi numerotat cu “0” indiferent de numarul de pagini;
STOP: intocmirea corecta a OPIS-ului
› se vor aplica separatoare intre etape/faze/documente specifice;
STOP: elaborare si aplicare separatoare
› inscrierea mentiunii “Acest dosar contine “n” pagini, numerotat de la”n1” la “n2” pe fiecare coperta a
dosarului
CLARIFICA: ce reprezinta n1 si n2?
› ultima pagina din dosarul CP/CR va fi “Declaratia de arhivare”
STOP: intocmirea si continutul Declaratiei de arhivare
› aplicarea etichetei pe cotorul dosarului
STOP: prezentarea modelului in format .doc

Neconformităţi în întocmirea dosarului de prefinanţare/rambursare

› nu se ataşează la dosar toate anexele care sunt menţionate în
contractul de achiziţie ca făcând parte din documentele contractului
Incheiat;
› majoritatea dosarelor nu sunt aranjate conform; nu se aplica
separatoare imprimate intre fazele/documentele importante din dosarul
cererii de prefinantare/rambursare;
› se omite frecvent copierea faţă-verso a documentelor originale care
se prezinta in copie conform cu originalul la dosarul CR/CPF;
› nu sunt prezentate toate documentele justificative pentru activitatile
declarate in raportul de progres ca fiind indeplinite; se considera
atasarea documentelor justificative doar pentru platile cerute spre
decontare.

Avizarea Cererii de rambursare

• Verificarea Dosarului Cererii de Rambursare se desfăsoară în cadrul OI la Departamentului
Monitorizare si Verificare Proiecte (DMVP) si la AM POR.
• Pentru verificarea Cererii de rambursare:
• OI are la dispozitie 30 de zile de la data înregistrării acesteia;
• AM are la dispozitie 30 de zile de la data înregistrării acesteia , pentru verificare (30 zile) si
efectuarea platii (15 zile)

Pag. 74/78
 • Termenul se întrerupe de la data la care OI/AM solicită clarificari/completari pana la data la care
este înregistrată documentatia privind clarificările/completările solicitate.

Verificarea pe teren
Organismul Intermediar are obligatia de a efectua verificare la fata locului a fiecărei Cereri de
rambursare după verificarea documentelor justificative ce însotesc Cererea de rambursare.
• Notificarea Beneficiarului de către OI
• Persoane participante la vizită din partea OI
• Persoane participante la vizită din partea Beneficiarului
• Aspecte verificate la vizita pe teren
Raportul de vizita la fata locului

Verificări şi controale (Regulamentul de implementare 1828/2006)

Organismul intermediar (Art 13)
- Verifică toate cererile de rambursare
- Efectuează vizite periodice neanunţate pentru a verifica acurateţea cheltuielilor pretinse
Autoritatea de Audit (Art 16)
- poate audita orice aspect al proiectului ca mostră pentru cheltuielile auditate în fiecare an
Autoritatea de Certificare (Art 20)
- poate verifica cheltuielile din cadrul proiectului ca parte a propriilor sale verificări
Proiectul poate fi verificat în orice moment de serviciile Comisiei Europene sau ale Curţii
Europene de Conturi.

3.2. Principalele probleme ivite în implementarea proiectelor

A. Probleme privind echipa de implementare

►Personalul din echipa de management nu este disponibil pentru proiect / este implicat in alte activităţi,
► Competenţele membrilor echipei nu sunt cele cerute de proiect,
► Echipa nu are clarificate obiectivele, indicatorii şi alte informaţii din proiect,
► Comunicarea în cadrul echipei de proiect se face defectuos, informaţia nu circulă fluent; nemotivare
► Managementul de proiect nu are stabilit un plan detaliat privind implementarea proiectului,
► Echipa de management nu are stabilite planuri de acţiuni pentru situaţii neprevăzute sau pentru
recuperare întârzieri, procedurile de lucru (evaluare şi de control) nu există sau nu se aplică,
► Necunoaşterea prevederilor contractului de finanţare şi anexelor acestuia,
► Necunoaşterea procedurilor / prevederilor legale (achiziţii publice, cod fiscal, construcţii, securitatea
muncii, etc.),
Efecte: Cheltuieli neeligibile. Pierderi financiare pentru beneficiar.

Pag. 75/78
B. Probleme legate de informare / publicitate
► Lipsă aviz OI pentru materiale de informare şi publicitate,
Informare şi publicitate realizată după termenul de finalizare proiect,
Materiale de informare/publicitate neconforme cu MIV – lipsă informaţii proiect / UE.
Efecte: Cheltuieli neeligibile. Nerespectarea clauzelor contractului de finanţare.

C. Probleme legate de cererile de prefinanţare / rambursare

► Se omite transmiterea notificării beneficiarului cu privire la depunerea cererii de prefinaţare - 30 de
zile de la semnare contract – cu posibilitate de revenire în primele 15 zile calendaristice ale lunii în care
a fost prevăzută pre-finanţarea,
► Obligativitatea transmiterii unei CR în 6 sau 12 luni de la primirea pre-finanţării,
► Întarzieri la depunerea CP/CR, fata de notificări / grafice de rambursare, transmise la OI (Beneficiari
Publici si Beneficiari Privati) - cauze diverse;
Efecte: lipsa previzionării in cash-flow-ul centralizat – lipsa disponibilului pentru plata la AM
POR,

► Nerespectarea prevederilor contractului de finanţare şi a recomandărilor OI privind întocmirea

cererilor de pre-finanţare / rambursare,
► Dosarele prezentate la cererile de pre-finanţare / rambursare nu sunt complete şi conforme cu listele
de verificare,
► Documente justificative incomplete sau necorelate (continutul facturii nu este mentionat clar,
necorelare intre factura si contractul de achizitie, OP nu precizeaza detaliile plăţii în concordanţă cu
factura etc.),
► Plăţi către furnizori în alt cont decât cel precizat pe factură sau în contract,
► Plăţi către furnizorii de servicii înainte de realizarea serviciilor (lipsă rapoarte servicii),
► Se omite frecvent copierea faţă-verso a documentelor originale,
► Lipsesc Rapoartele dirigintelui de santier sau sunt prezentate neconform (nu sunt detaliate activitatile
prestate detaliat; verificarile efectuate;
► Nu sunt respectate notele de subsol privind modul de completare a CR (frecvent nu sunt preluate
toate capitolele din bugetul proiectului la tabel 7A si 7B)
Efecte: Decalarea la plată cu 1 – 3 luni a CP / CR,

Pag. 76/78
D. Probleme legate de modificarea contractelor de finanţare
► Notificări privind modificarea unor condiţii din contractul de finanţare – înainte de modificare,
► Lipsa documente suport la notificările de modificare contract (echipa de proiect, grafic de rambursare,
etc.),
► Anexele actului adiţional ( calendarul activităţilor, buget…) nu reflectă modificările solicitate prin
memoriu justificativ depus de beneficiar,
► Justificările privind necesitatea modificării contractului prin act adiţional nu sunt convingătoare,
► Justificările nu sunt susţinute de documente justificative (de ex. se solicită modificarea valorii
echipamentelor, dar nu anexează un studiu de piaţă efectuat în acest sens sau oferte care reflectă o
creştere a preţurilor la echipamente),
► Nu sunt corelate datele din Calendarul activităţilor, planul de achiziţii şi graficul de rambursare a
cheltuielor,
► Aplicare modificări după avizare / aprobare.
Efecte: Notificări sau acte adiţionale respinse – cheltuieli neeligibile

E. Probleme legate de procedurile de achiziţii

► Calendarul procedurii nu este întocmit conform documentelor anexate la dosarul achiziţiei publice,
► Decizia de numire a comisiei de evaluare fără număr şi fără dată,
► Declaraţii de confidenţialitate şi imparţialitate ale membrilor comisiei de evaluare nepersonalizate,
datate greşit sau nesemnate,
► Raportul procedurii de achiziţie publică nu precizează motivele respingerii ofertelor; nu indică motivul
pe baza căruia s-a declarat castigator ofertantul.
► Contractele de achiziţie încheiate nu se corelează cu documentele primite la ofertare (ex.
subcontractarea – de cele mai multe ori oferta este prezentată fără subcontractanţi, dar se uită
eliminarea articolul din contract cu privire la acest aspect)
► Nu se ataşează la dosar toate anexele care sunt menţionate în contractul de achiziţie ca făcând parte
din documentele contractului încheiat
► Nerespectarea procedurilor in domeniul achiziţiilor publice,
► Necorelări între părţile componente ale DA,
DA cu informaţii incomplete / neactualizate cu situaţia de pe teren,
► Criterii de calificare a ofertanţilor impuse disproporţionat cu specificul contractului sau care pot
restricţiona accesul anumitor categorii de ofertanţi,
► Modelul de contract nu este corelat cu prevederile DA,
► Contractele nu conţin clauze clare cu privire la acordarea avansurilor, eşalonarea la plată a lucrărilor,
aplicarea penalităţilor.
► Utilizarea ca factor de evaluare a duratei de execuţie a lucrărilor – în DA.
► Lipsa de informaţii în DA privind vizitarea locaţiei proiectului de către ofertanţi,
► Lipsesc documentele justificative privind constituirea garanţiei de participare sau de bună execuţie.

Pag. 77/78
► Neincluderea în contractele de servicii de proiectare a unor clauze privind obligaţia proiectantului de a
asigura AT în perioada contractului de lucrări + bugetare acestei activităţi,
► DA conţine criterii de calificare bazate pe experienţa ofertantului (Art. 176 din OUG 34/2006) sau alte
criterii de calificare decât prevede art.198 din OUG 34/2006,

Efecte
► Notificare beneficiar – întârzieri în procesare şi la plată,
Note de comenzi suplimentare(NCS) sau note de renunţare (NR) emise de contractor,
► Solicitări de acte adiţionale la contractul de lucrări – cerute de contractor, cîştigă oferte cu
durate de execuţie nerealiste,
► Oferte financiare nerealiste (subestimate),
► Necesitatea încheierii de acte adiţionale pentru suplimentare a valorii contractului de
lucrări (majorare cantităţi + sume),
► Selecţia unui nou proiectant care impune alte soluţii,
► Apar cheltuieli neeligibile,
► Contracte de lucrări fără buget pentru lucrări diverse şi neprevăzute,
► Cheltuielile aferente acestor lucrări NU sunt eligibile – deşi sunt justificate,
Efecte –> Procedură neconformă ==> Cheltuieli neeligibile !!!

F. Probleme legate de atribuirea şi execuţia contractelor de lucrări

► Autorizaţiile şi/sau avizele necesare lipsesc sau au perioada de valabilitate expirată,
► Nerespectarea graficului de execuţie a lucrărilor de construcţii,
► Necorelarea cheltuielilor solicitate la rambursare cu cele prevăzute în ordinul de cheltuieli eligibile,
► Suplimentarea valorii contractului de lucrări fără respectarea procedurilor de achiziţie publică (OUG
34/2006),
► Decontarea cheltuielilor diverse şi neprevăzute – fără respectarea procedurilor de achiziţii,
► Dificultăţi în implementarea şi monitorizarea proiectului cauzate de lipsa unui sistem eficient de
raportare a activităţii dirigintelui de şantier.

G. Probleme legate de modificari la contractul de lucrări

Acceptarea unor oferte cu:
► durata de execuţie nerealistă, incomplete sau neactualizate cu situaţia de pe teren şi cu PT,
► buget subestimat, sau alocări financiare în dezacord cu activităţile proiectului,
► lipsă lucrări diverse şi neprevăzute în buget (max. 10 %),
► Contracte încheiate fără preţ ferm + penalităţi la depăşire de termene,
► Situaţii neprevăzute - acceptate prin OUG 34/2006,
► Necesitatea prelungirii unor termene de execuţie – justificate

Pag. 78/78