Sunteți pe pagina 1din 71

Introducere

Am ales şi tratat cu multă plăcere şi cu mult interes această temă deopotrivă


fundamentală, utilă şi pasionantă privind politica de investiţii, cu dorinţa de a aduce un
plus de cunoaştere in acest domeniu.
Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea şi importanţa ei, necesitând o
laborioasă muncă de cercetare şi documentare, de asamblare a informaţiilor şi
cunoştinţelor necesare dezvoltării ei.
Proiectele de investiţii au o importanţă deosebită pentru dezvoltarea
întreprinderii. Pentru că ele pregătesc capacităţile şi condiţiile de producţie viitoare,
aceste proiecte condiţionează competitivitatea pe termen a întreprinderii şi în consecinţă
rezultatele şi echilibrul financiar.
Perspective financiare favorabile pot fi obţinute, fie continuând cu activităţile
actuale, fie făcând investiţii şi lansând noi activităţi. Însă un eşec sau o eroare în legătură
cu noile investiţii pot afecta competitivitatea viitoare şi chiar viitorul întreprinderii.
Deciziile relative la politica de investiţii prezintă o importanţă deosebită pentru
întreprindere.
Primul capitol al lucrării este unul introductiv, care tratează o scurtă introducere a
politicii de coeziune UE si a fondurilor europene.Acestea cuprind trei instrumente
financiare cunoscute ca Fonduri structurale respectiv:
-Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR)
-Fondul Social European(FSE)
-Fondul de Coeziune (FC)
De asemena , există două Acţiuni Complementare, respectiv:
-Fondul European pentru Agricultură şi Dezvolare Rurală (FEADR)
-Fondul European pentru Pescuit (FEP)
În al II lea capitol am prezentat programele operaționale romanești 2007-2013
precum si o scurtă analiză a capacității de absorbție de către Romania a fondurilor
europene iar in cel de al treilea capitol am prezentat
Accesarea fondurilor europene reprezintă principala problemă a României,
momentan ţara noastră contribuind cu sume mai mari decât atrage, ceea ce reflectă
dezechilibre macroeconomice majore.
România a avut dreptul anul trecut la fonduri de doua miliarde de euro, din care a
reuşit să atragă doar 440 milioane de euro, respectiv 21% din suma pusă la dispoziţie de

1
Uniunea Europeana şi numai pe un singur domeniu am accesat toţi banii - la fondul
European pentru pescuit.
La un an de la aderare, gradul de acesare al fondurilor europene a fost de 21-22%
în România, din care 32% fonduri structurale şi de coeziune şi numai 3% fonduri pentru
agricultură şi dezvoltare rurală. În primul an de la aderare, în Cehia gradul de absorbţie a
fost de 41%, în Polonia 42%, Slovacia 41%, Ungaria 42%.
Tema lucrării am ales-o din dorinţa de a studia în amanunt problema obţinerii
fondurilor structurale, precum şi rezultatele obţinute de persoane care au reuşit să obţină
aceste ajutoare.
Dezvoltarea politicii regionale europene a fost susţinută de către fondurile
structurale şi fonduri de coeziune, cu impact asupra dezvoltării regiunilor de la un stat
membru UE. Obiectivul politicii regionale europene este de a materializa Uniunea
Europeană prin coeziunea economică, socială şi teritorială, reducerea disparităţilor între
nivelul de dezvoltare a diferitelor regiuni şi prin utilizarea eficientă a fondurilor
structurale şi fondurile de coeziune.1
Prin fondurile europene sunt finanţate proiecte care contribuie la dezvoltarea
zonelor mai puţin avansate, prin investiţii pentru coeziune economică şi socială în
domenii cheie precum dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea infrastructurii locale şi
regionale, servicii sociale si servicii turistice. Scopul acestor investiţii este crearea de
locuri de munca, creşterea nivelului competetitivităţii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii
pentru locuitorii regiunilor vizate.

1
PIB pe locuitor este indicatorul cheie pentru a măsura disparitățile regionale.

2
Capitolul 1. Fondurile structurale.Contextul european si național
al finanțarilor în perioada post-aderare

I.1 Contextul European şi naţional.


Contextul european
Uniunea Europeană funcţionează pe baza unor intervale de programare de câte 7
ani. Programările se fac pentru fiecare tip de politică cu rol strategic în dezvoltare în
perioada respectivă. La nivelul politicilor se stabilesc priorităţi şi obiective pentru
dezvoltarea domeniilor specifice politicii respective. Atingerea obiectivelor stabilite este
susţinută financiar prin Fonduri special alocate.
Cele mai importante politici pentru intervalul de programare 2007-2013, la care
vom face referire sunt:
• Politica de coeziune
• Politica agricolă comună
Politica de coeziune economică si socială a Uniunii Europene pentru perioada
2007-2013 are 3 mari obiective pentru reducerea disparităților si intărirea coeziunii
economice si sociale. 5Acestea sunt:
A) Convergența este un obiectiv finanțat cu 80% din bugetul destinat fondurilor
structurale si de coeziune, care vizează regiunile din statele membre ale Uniunii
Europene care au un PIB / locuitor mai mic decat 75% din media comunitară si
regiunile care intră sub asa numitul "efect statistic";2
B) Competitivitatea regională si ocuparea forței de munca este al doilea obiectiv,
finanțat cu 15% din bugetul destinat fondurilor structurale si de coeziune, care vizează
regiunile care nu sunt eligibile in cadrul obiectivului de convergență.
C) Cooperarea teritorială europeană este obiectivul finanțat cu doar 5% din bugetul
destinat fondurilor structurale si de coeziune se referă la cooperarea transnațională,
cooperarea transfrontalieră si cea interregională.3 4.
2
Criteriul de eligibilitate regională pentru “Convergența” se interpretează astfel: PIB regional pe locuitor
(în PPS) pentru NUTS II, disponibil pentru cei trei ani dinaintea adoptării Regulamentului (2000, 2001,
2002) este sub 75% din media EU25. Există si alte criterii de eligibilitate pentru acest obiectiv, dar nu sunt
relevante pentru România: regiuni ultraperiferice, regiuni afectate statistic de extindere.
3
Eligibilitatea pentru Fondul de Coeziune se stabileste astfel: Statele Membre al căror PIB pe locuitor
(PPS) disponibil pentru trei ani înainte de adoptarea legislației comunitare aferente (2000, 2001, 2002)
este
sub 90% din media comunitară si care au un program de convergență economică.
4
Pentru cooperare trans-frontalieră, sunt eligibile pentru finanțare regiunile NUTS III din Comunitate de-a

3
Contextul naţional
După 1 ianuarie 2007, România devenind stat membru al Uniunii Europene şi-a
armonizat politicile de dezvoltare şi de programare cu cele ale Uniunii Europene.
Conexiunile strategice arată:
Figura nr. 1.1-Conexiuni strategice

Orientările Integrate Strategia Strategiile Perspectiva

ale UE pentru de Dezvoltare Sectoriale ale UE Europeană de

PO 2
Orientările
Cadrul Strategic
Strategice
Programul Național
Național de
PO 1
de Reformă
Planul Național
PO X
de Dezvoltare

Strategii Conceptul Strategic

Regionale/ Sectoriale de Dezvoltare


Sursa: Ziarul Financiar Spațială

Repartizarea pe state membre-Comisia procedează la repartizări indicative anuale


pe stat membru, în funcţie mai ales de următoarele criterii: populaţie eligibilă,
prosperitate naţională şi regională, precum şi rata şomajului.

lungul frontierei terestre interne si anumitor frontiere externe si anumite regiuni NUTS III de-a lungul
frontierei maritime separate, ca regulă generală, de maxim 150 km, cu posibile ajustari pentru a asigura
coerență si continuitatea acțiunii de cooperare; Varlanuta Florina.’’ Asigurari si protectie sociala’’ Note de
curs

4
Tabelul 1.1- Alocare indicativă pe stat membru, 2007-2013 (valori curente, în milioane de euro)

Convergenţă Competittivitate regională


şi ocuparea Forţei de muncă
Fondul Competitivitate
Cooperare Total
de Convergenţă Phasing-out Phasing-in regională şi ocuparea
teritorială
coeziune forţei de munca
europeană
Belgia 638 1 425 194 2 258
Bulgaria 2 283 4 391 179 6 853
Republica Cehă 8 819 17 064 419 389 26 692
Danemarca 510 103 613
Germania 11 864 4 215 9 409 851 26 340
Estonia 1 152 2 252 52 3 456
Irlanda 458 293 151 901
Grecia 3 697 9 420 6 458 635 210 20 240
Spania 3 543 21 054 1 583 4 955 3 522 559 35 217
Franta 3 191 10 257 872 14 319
Italia 21 211 430 972 5 353 846 28 812
Cipru 213 399 28 640
Letonia 1 540 2 991 90 4 620
Lituania 2 305 4 470 109 6 885
Luxemburg 50 15 65
Ungaria 8 642 14 248 2 031 386 23 307
Malta 284 556 15 855
Ţarile de Jos 1 660 247 1 907
Austria 177 1 027 257 1 461
Polonia 22 176 44 377 731 67 284
Portugalia 3 060 17 133 280 448 490 99 21 511
România 6 552 12 661 455 19 668
Slovenia 1 412 2 689 104 4 205
Slovacia 3 899 7 013 449 227 11 588
Finlanda 545 1051 120 1 716
Suedia 1 626 265 1 891
Regatul Unit 2738 174 965 6 014 722 10 613
Cooperare inter- 445 445
regională/reţele
Asistenţa tehnică 868
Total 69 578 199 322 13 955 11 409 43 556 8 723 347 410

Sursa:Ministerul Finanțelor Publice

1.2 Evoluţia politicii de dezvoltare regională

Politica de coeziune economică a fost luată în considerare de către Comunitatea


Europeană cu o jumătate de secol în urmă. În această perioadă, ea a devenit tot mai
importanta şi probabil va rămâne o prioritate. Articolul 3 din Tratatul Uniunii Europene
(Tratatul de la Maastricht) stipulează faptul că Uniunea "trebuie să lucreze pentru o

5
dezvoltare durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi (...)
vor promova economic, coeziunea socială şi teritorială, precum şi solidaritatea între
statele membre” 5. De asemenea, Tratatul recunoaşte importanţa de a împărtăşi această
creştere economică de către toate statele membre şi de regiuni, în scopul de a căuta
convergenţa standardelor de viaţă în diferite regiuni. UE are ca scop realizarea acestui
obiectiv, prin intermediul politicii sale de dezvoltare regională, în special prin
intermediul fondurilor structurale şi de coeziune. Fondul Social European (FSE),
Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) şi Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR) au fost create în 1958, 1962 şi respectiv1975
În 1986, Actul Unic European va avea în vedere o politică regională creată
pentru a lua în considerare orice efecte negative de pe piaţa unică. In februarie 1988, în
urma unei examinarii a bugetului UE, un acord a fost încheiat de către Consiliul
European ceea ce a dublat finanţarea pentru fondurile structurale, în special pentru
regiunile mai sărace. Reformele care au avut loc pentru înfiinţarea pieţei unice a
acordat Comisiei o importanţă mai mare în furnizarea, punerea în aplicare şi adaptare a
politicii. Fondurile nu au fost disponibile pentru statele membre, fără aprobarea
prealabilă a Comisiei. Principiile acestor reforme au rămas în centrul politicii regionale.
Crearea Fondului de coeziune în 1994, s-a bazat pe preocuparile Comisiei în
sprijinirea statelor membre mai sărace pentru a gestiona provocările impuse de către
piaţa unică fără a îndeplini criteriile de convergenţă economică şi monetare solicitate (în
special, nevoia de investiţii în infrastructură).6
Conceptul de coeziune socială trebuie ințeles ca un sistem proiectat pentru
stabilirea unor noi forme de echilibru pentru combaterea sărăciei,a excluderii sociale si
pentru imbunătațirea calității vietii tuturor membrilor societății.Realizarea coeziunii
economice si sociale reprezintă o expresie a solidarității europene,si in același timp,o
cerință pentru realizarea criteriilor de eficiență economică si competivitate globală. 8

1.3 Fondurile Structurale şi de Coeziune

Fondurile Structurale şi de Coeziune (FSC), sau Instrumentele Structurale, sunt


instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea

5
Andrej Horvat, Absorption Problems in the EU Structural Funds, Ljubljana, 2004.
6
http://eufinanțare.info
8
Buhociu Florin,Vârlanuţă Florina, Evaluarea si finanțarea poiectelor de investiții,2005

6
disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice
şi sociale.
Instrumentele structurale cuprind: Fondul European de Dezvoltare Regionala,
Fondul Social European (care împreună formează Fondurile Structurale) şi Fondul de
Coeziune, Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Fondul European
pentru Pescuit.
Regulile generale privind Fondurile Structurale şi de Coeziune sunt stabilite prin
Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1083/2006 din iulie 2006, care defineşte
regulile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social
European şi Fondul de Coeziune.

În termeni financiari, aceste instrumente ocupă al doilea loc ca pondere în bugetul


Uniunii Europene, destinat politicilor europene. Acestea cuprind:
1. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)
2. Fondul Social European (FSE)
3. Fondul de coeziune
Programe post aderare / Fonduri Strcturale vs. Programe de pre aderare
Tabelul 1.2 Obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale pentru perioada 2007-2013

Pre- aderare Post- aderare


PHARE – Coeziune Economică Socială Fondul European de Dezvoltare Regională –

Fondul European Social


PHARE – Coeziune Transfrontalieră Obiectivul Cooperare Teritorială Europeană –

Fondul European de Dezvoltare Regională


ISPA Fondul de Coziune
SAPARD Fondul European pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurala

Sursa: Regulamentul Consiliului (EC) Nr. 1083/2010 din 11 Iulie 2010.

 Obiectivul Convergenţă:
• Promovează dezvoltarea şi ajustările structurale ale regiunilor care înregistrează
întârzieri în dezvoltare.
• Este finanţat prin FEDR, FSE, Fond de Coeziune.

7
• Acoperă zone NUTS nivel II (nivel-regiune), al căror PIB pe locuitor este sub 75%
din media UE.
 Obiectivul Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă:
• Sprijină regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă.
• Este finanţat de FEDR şi FSE
• Acoperă zonele NUTS nivel III (nivel-judeţ) sau mai mici, inclusiv zone cu
schimbări socio-economice în sectoarele industrial şi de servicii, zone rurale în declin,
zone urbane în dificultate şi zone dependente de pescuit.
 Obiectivul Cooperare teritorială europeană:
• Sprijină regiuni, judeţe şi zone transnaţionale
• Este finanţat de FEDR
• Acoperă zonele NUTS nivel III (nivel-judeţ) ce sunt graniţe interne ale UE,
precum şi anumite graniţe externe.
Coeficienţii maximi de cofinanţare pentru fiecare obiectiv sunt:
•Convergenţă: între 75% şi 85%
•Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă: între 50% şi 85%
•Cooperare teritorială europeană: între 75% şi 85%
•Fondul de Coeziune: 85 %

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)7finanţează reducerea


disparităţilor regionale şi sprijinirea ajustărilor structurale în special în zonele industriale
în declin, sustinând dezvoltarea economică durabilă la nivel regional şi local prin
mobilizarea capacităţilor locale şi diversificarea structurilor economice în următoarele
domenii:
• inovare, cercetare si dezvoltare tehnologica
• antreprenoriat; IMM-uri
• servicii de sprijin pentru afaceri şi crearea de fonduri de garantare
• creare de noi locuri de muncă
• investiţii
• energie
• turism

7
Într-un procent de maxim 10% din contributia FEDR pentru programul operațional de cooperare
transfrontalieră si cu condiția ca proiectele respective sa fie benefice pentru regiunile comunitare.

8
• mediu - protecţia mediului şi prevenire accidente ecologice
• infrastructură
Cheltuielile neeligibile pentru FEDR sunt:
• Dobânda la credite
• TVA recuperabil
• Achiziţia de terenuri cu o valoare ce depăşeşte 10% din totalul cheltuielilor eligibile
pentru proiectul respectiv
• Construcţia de locuinţe (cu excepţia celor sociale)
• Dezafectarea centralelor nucleare
Rata maximă de finanţare a programelor finanţabile din FEDR pentru România
este 85%. Pentru perioada următoare, FEDR este reglementat prin Regulamentul
nr.1080/2006 al Consiliului Uniunii Europene şi al Parlamentului European.

Fondul Social European (FSE) contribuie la sporirea adaptabilităţii forţei de


muncă şi a întreprinderilor, creşterea accesului pe piaţa forţei de muncă, prevenirea
şomajului, prelungirea vieţii active şi creşterea gradului de participare pe piaţa muncii a
femeilor şi a migranţilor, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi
combaterea discriminării. FSE poate rambursa o parte din cheltuielile curente (salarii,
costuri indirecte asociate proiectului).

Fondul de Coeziune (FC) finanţează proiecte în domeniul protecţiei mediului şi


reţelelor de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum
şiproiecte care vizează îmbunătăţirea managementului traficului aerian şi
rutier,modernizarea transportului urban, dezvoltarea şi modernizarea transportului
multimodal. Rata maximă de finanţare prin Fondul de Coeziune este de 85% din
cheltuiala publică.

Rezumând, obiectivele şi instrumentele financiare pentru perioada de


programare 2007-2013 sunt cuprinse în tabelul alăturat.

Instrumente FEDR FSE FC

9
Obiective Convergenţa Convergenţă CompetitivitateConvergenţă
Competitivitate regională şi ocuparea regională şi ocuparea forţei de
forţei de muncă Cooperare teritorială muncă
europeană
Priorităţi Accent pe Strategia Accent pe Strategia Infrastructura de mediu
Lisabona Lisabona şi transport (TEN)
Infrastructura Training Transport în afara TEN
Investiţii Ocupare Transport Urban
Tabelul 1.3-Obiective
Sursa: www.eurofinantare.ro

Tabelul 1.4-Instrumente
Instrumente FEDR FSE FC

Cercetare şi Dezvoltare Capacitate instituţională şi Energie


IMM-uri eficienţă administrativă

Cota maximă de 85% 85% 85%


Finanţare de la UE

www.eurofinantare.ro

Principiile de programare ale Fondurilor Structurale şi de Coeziune


A.Complementaritate: Acţiunile comunitare trebuie să fie complementare sau să
contribuie la operaţiunile naţionale corespondente.

B.Parteneriat: Acţiunile Comunitare trebuie realizate printr-o strânsă consultare


între Comisie şi Statele Membre, împreună cu autorităţi şi organisme numite de Statele
Membre, cum ar fi autorităţi regionale şi locale, parteneri economici şi sociali.
Parteneriatul trebuie să acopere pregătirea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea
asistenţei financiare. Statele Membre trebuie să asigure asocierea partenerilor relevanţi la
diferite stadii ale programării.

C.Subsidiaritate: Fondurile Structurale nu sunt direct alocate proiectelor alese de


Comisie. Principalele priorităţi ale programului de dezvoltare sunt definite de autorităţi
naţionale/regionale în cooperare cu Comisia, dar alegerea proiectelor şi managementul
lor sunt sub responsabilitatea exclusivă a autorităţilor naţionale şi regionale.

D.Adiţionalitate: Ajutorul Comunitar nu poate înlocui cheltuieli structurale


publice sau altele echivalente ale Statelor Membre. Bugetele Programului pot include
atât fonduri UE cât şi fonduri naţionale din surse publice sau private

10
E. Compatibilitate: Operaţiunile finanţate de Fonduri Structurale trebuie să fie în
conformitate cu prevederile Tratatului UE, precum şi cu politicile şi acţiunile UE,
inclusiv regulile privind concurenţa, achiziţiile publice, protecţia mediului, promovarea
egalităţii între bărbaţi şi femei.

F. Programare: Acţiunea comună a UE şi Statelor Membre trebuie să fie


implementată pe o bază multianuală printr-un proces de organizare, luare de decizii şi
finanţare bazat pe formularea de strategii integrate şi coerente multi-anuale şi definirea
de obiective concrete.

G. Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe câteva obiective


prioritare; de fapt, dezvoltarea o mare parte a acestora acoperă un număr limitat de zone,
care au nevoie de sprijin pentru lor, iar resursele rămase sunt dedicate anumitor grupuri
sociale care se confruntă cu dificultăţi în toată Uniunea Europeană, fără a satisface
criterii geografice speciale.

Figura 1.2 Obiective si fonduri

Obiective Fondurile

Convergenţă FEDR FSE Fondul


de
Coeziune

Competitivitate FEDR FSE


Regională şi ocuparea
Forţei de Muncă

Cooperare Teritorială FEDR


Europeană

Sursa: http://ec.europa.eu/regional_policy

În cadrul perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013, politica de


coeziune dispune de 35,7% din bugetul total european, ceea ce reprezintă 347,410
miliarde de euro (preţuri curente).

Repartizare pe obiective
 81,54 % pentru obiectivul „Convergenţă”
 15,95 % pentru obiectivul „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”
 2,52 % pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”

11
Obiectivele fondurilor trebuie să fie axate pe priorităţile Uniunii Europene în materie de
promovare a competitivităţii şi de creare de locuri de muncă (Strategia de la Lisabona).

Figura 1.3- Obiectivele fondurilor

Sursa: http://ghid.eufinanţare.info

Comisia Europeană realizează repartizări indicative anuale pe state membre, în


special în funcţie de criteriile următoare: populaţie eligibilă, prosperitate naţională,
prosperitate regională şi rată de şomaj. Fiecare stat membru decide asupra detaliilor
legate de repartizarea creditelor pe regiuni, ţinând cont de eligibilitatea pe criterii
geografice.

Complementar acţiunilor susţinute din Instrumentele Structurale, vor fi susţinute


totodată investiţii în domeniul dezvoltării rurale şi pescuitului, prin instrumente precum:
1. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)

2. Fondul European pentru Pescuit (FEP)

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) are ca scop


creşterea competitivităţii în sectorul agricol, dezvoltarea mediului rural şi îmbunătăţirea
calităţii vieţii în zonele rurale prin promovarea diversităţii activităţilor economice.

Fondul European pentru Pescuit (FEP) investeşte în dezvoltarea resurselor


acvatice vii, în modernizarea ambarcaţiunilor de pescuit şi îmbunătăţirea prelucrării şi
comercializării produselor piscicole. De asemenea, FEP sprijină implementarea
strategiilor pentru dezvoltare durabilă a zonelor de coastă.

12
Fondurile structurale nu constituie o sursă unică de finanţare în cadrul bugetul
uniunii, ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specifică. Fondurile structurale nu
finanţează proiecte individuale separate. Ele finanţează programe de dezvoltare regională
multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre şi Comisie, pe baza orientării
propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană.

Fig. 1.5 Separarea fondurilor structurale pe politici specifice


Fonduri cu acţiune structurală

Politica de
Fonduri complementare
Coeziune
Fonduri
Structurale

Fondul de
Politica Agricolă Politica Comună de
Coeziune
Comună Pescuit

Fondul Fondul
Fondul European Fondul
Social European Agricol pentru European
European de Dezvoltare Rurala pentru Pescuit
Dezvoltare
Regională

Sursa: www.finanţare.ro

1.4 Etape, condiţii şi documente pentru accesarea unei finanţări.

• Beneficiarii finali
Beneficiarii finali sunt cei care vor putea depune cereri de finanţare (îndeplinind
condiţiile de eligibilitate, specifice fiecărui program operaţional) şi vor implementa
proiecte. Condiţiile de eligibilitate a beneficiarilor pentru fiecare operaţiune/axă
prioritară/program operaţional sunt prevăzute în programele complement.
Pre-condiţii de bază:
• deţinerea unei idei de proiect
• cunoaşterea Ghidului Solicitantului
• aflarea Apelului relevant pentru Proiecte
• verificarea criteriilor de eligibilitate pentru finanţare
• transformarea ideii de proiect într-o propunere de proiect
• completarea cererii de finanţare şi trimiterea cererilor de finanţare AM/OI

13
Propunere de finanţare – etape
 Promovarea şi lansarea schemelor de finanţare (OI)
 Depunerea cererilor de finantare de catre beneficiari
 Verificarea conformitatii administrative (OI)
 Verificarea eligibilităţii proiectelor (OI)
 Evaluarea tehnica şi financiară de către evaluatorii independenţi
 Aprobarea proiectelor de Autoritatea de Management şi
încheierea contractului
 Începerea implementarii si solicitarea pre-finanţării
 Derularea proiectelor de către beneficiar
 Solicitarea rambursării şi raportare
a. Apel pentru proiecte
• document DISTINCTIV pentru fiecare domeniu major de intervenţie
• descrierea cerinţelor specifice pentru solicitările de contribuţie FS (DMI
specific)
• lansarea oficială a Apelului pentru Proiecte - decizia Autorităţii de
Management
• seminar de informare pentru potenţialii beneficiari organizate în regiuni
• informaţiile sunt publicate pe site-ul web al AM/OI şi în presă
Pachetul Apel pentru proiecte conţine:
• Aspecte generale:
- aspecte contractuale
- achizitii publice, monitorizare, publicitate
• Aspecte specifice:
- obiective
- eligibilitate
- scheme financiare, ajutor de stat
• Aspecte tehnice: cum se trimite solicitarea via Internet
b. Ghidul solicitantului
• Furnizează îndrumare GENERALĂ cu privire la regulile generale ale FS
• Asistă in solicitarea contribuţiei FS
• Detaliază realizarea solicitării şi cerinţele pentru finanţare

14
• Furnizează informaţii esenţiale în vederea administrării şi controlului
eficient al proiectului

c. Cererea de finanţare care cuprinde:

SECTIUNEA A - Informaţii de bază despre Solicitant

 Informaţii cu privire la Solicitant şi partenerii acestuia


 Informaţii cu privire la Axele Prioritare şi DMI ale POS şi Rezumatul propunerii

SECTIUNEA B - Descrierea Proiectului


 Obiective generale şi specifice
 Fundamentarea Proiectului
 Grupuri Ţintă
 Descrierea activităţilor de implementat (inclusiv program/agenda)
 Indicatori de performanţă
 Managementul proiectului
 Informare şi publicitate

SECŢIUNEA C - Coerenţa cu politicile şi strategiile naţionale şi europene


 Politicile şi strategiile relevante pentru sectorul corespunzător
 Aspecte orizontale
SECŢIUNEA D - Bugetul Proiectului
În sens larg, bugetul de proiect poate fi privit ca o planificare a proiectului din
punct de vedere financiar. Pregătirea unui buget detaliat si realist permite o imagine mai
clară a resurselor necesare atingerii obiectivelor proiectului.

15
Etape in realizarea bugetului:
 Planificarea activităților proiectului.
 Estimarea cheltuielilor in detaliu, pentru fiecare activitate si subactivitate.
 Estimarea potențialelor surse de venituri.
 Reconcilierea diferențelor dintre cheltuieli si venituri.
 Fluxul de numerar (bani pentru efectuarea plăților – sume, perioade).
 Aprobarea bugetului.
 Stabilirea unor proceduri de supraveghere permanentă a costurilor
 Revizuirea si actualizarea periodică a bugetului.

Recomandări privind întocmirea bugetului:


Întocmirea unui buget corect va dura destul de mult, deci incepeți din timp.
Consultați, la întocmirea bugetului, toate persoanele implicate in acesta. Veți avea,
astfel, mai multe șanse sa fie realist, si, in plus, vă asigurați că el va fi ințeles si acceptat
in mod flexibil si nu privit ca o masură birocratică de control.
Bugetul trebuie să corespundă cu contractul de finanțare.

Tipuri de buget:

a. Buget pe Categorii de Cheltuieli – grupează veniturile si cheltuielile pe categorii.


b. Buget pe Categorii de Cheltuieli si pe Activități – grupează cheltuielile pe
categorii si pe activități, in cadrul acelui proiect.
Este tipul de buget cu care se opereaza atunci cand se elaboreaza bugetul
proiectului.
Utilizandu-l, ne putem asigura de faptul că nu scapam din vedere nici o activitate
si nici o cheltuială.
c. Buget pe Surse – grupează cheltuielile pe categorii si pe surse de finanțare care
participă cu fonduri.

Capitolul 2 Programele Operaţionale

16
2.1 Prezentare generală

Prin intermediul celor trei fonduri din cadrul politicii de coeziune – Fondul
european de dezvoltare regională (FEDER), Fondul social european (FSE) şi Fondul de
coeziune – cele 445 de programe din cadrul politicii de coeziune investesc o sumă totala
de 347 miliarde EUR, in intervalul 2007-2013, in toate regiunile UE.
Drept urmare, fiecare stat membru prezintă un cadru de referinţă strategic naţional
coerent cu aceste orientări strategice şi care va servi drept referinţă pentru programarea
Fondurilor. Există, deci, de acum înainte, o interacţiune mai mare între cele trei niveluri
de decizie şi de acţiune: nivelul comunitar, nivelul naţional şi nivelul implementării
programelor.
Comisia evaluează fiecare program propus, pentru a determina dacă acesta
contribuie la obiectivele şi la priorităţile:
• orientărilor strategice ale Uniunii în privinţa coeziunii;
• cadrului de referinţă strategic naţional.
Aceste programe sunt construite în jurul priorităţilor statului membru. Detaliile
gestionării (precum şi criteriile de selectare a proiectelor) sunt definite la nivel regional şi
naţional şi nu mai figurează în derularea programelor. Deci, nu mai există completare la
derularea programelor ca în trecut. Dat fiind faptul că CRSN constituie baza programelor
operaţionale, decizia Comisiei asupra CRSN trebuie să preceadă decizia Comisiei asupra
fiecărui PO. Cele două decizii pot, totuşi, să intervină în acelaşi timp.
Punctele principale pe care trebuie să le cuprindă programele operaţionale:
• o analiză a zonei eligibile (puncte forte şi puncte slabe);
• justificarea priorităţilor reţinute (în funcţie de orientările comunitare şi de cadrul
naţional);
• obiectivele specifice ale axelor prioritare;
• planurile de finanţare;
• punerea în practică a programelor (desemnarea autorităţilor de gestionare, de audit şi de
certificare; descrierea sistemului de evaluare şi de supraveghere);
• lista indicativă a proiectelor mari (adică a proiectelor care depăşesc 25 milioane de euro
pentru mediu şi 50 milioane de euro pentru celelalte proiecte).

17
Programul operaţional expune „direcţii prioritare” şi obiectivele lor, ca în 2000-
2006, dar nu mai detaliază măsurile avute în vedere pentru punerea în aplicare a acestor
direcţii. O direcţie prioritară corespunde uneia dintre priorităţile strategiei reţinute într-un
program operaţional (articolul 2.2). Contribuţia Fondurilor la nivelul direcţiei prioritare
trebuie să reprezinte cel puţin 20% din cheltuielile publice consacrate acestei direcţii
(articolul 54).
La iniţiativa Comisiei, 0,25% din dotarea anuală a fiecărui Fond poate să fie
consacrată asistenţei tehnice (la fel ca în 2000-2006).
Atunci când iniţiativa este luată de statul membru, un plafon limitează utilizarea
asistenţei tehnice la nivelul fiecărui program operaţional: 4% din suma totală alocată
unui program pentru obiectivele convergenţei şi competitivităţii regionale şi ocupării
forţei de muncă şi 6% din suma totală, pentru programele legate de cooperarea teritorială
europeană.
Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 este un document strategic prin
care se stabilesc priorităţile de intervenţie ale Fondurilor Structurale şi de Coeziune în
perioada de referinţă. Documentul face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare,
stabilite în Planul Naţional de Dezvoltare, si priorităţile la nivel european.
Transmiterea la Comisia Europeană a CSNR marchează începerea negocierilor
oficiale privind utilizarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune în perioada 2007-2013,
care se vor desfăşura pe parcursul anului 2007. CSNR prezintă modul în care România
intenţionează să includă în strategiile sale obiectivele de dezvoltare durabilă şi de
egalitate de şanse în vederea combaterii incluziunii sociale. Totodată, documentul explică
modul în care vor fi implementate instrumentele structurale. Cadrul Strategic Naţional de
Referinţă 2007-2013 a fost elaborat în parteneriat cu principalii actori interesaţi.
Obiectivul Cadrului Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 este reducerea
disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între România si statele membre ale UE
prin generarea unei creşteri suplimentare cu 15% a PIB si de 2% a ocupării forței de
muncă până in 2015.

Priorităţi şi acţiuni:

18
 Dezvoltarea infrastructurii de bază la standardele europene – investiţii în
infrastructura de transporturi, în infrastructura de mediu, utilizarea durabilă a resurselor
naturale.
 Creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti – va fi incurajată
inovarea, accesul la finanţare. IMM-urile vor beneficia de ajutoare pentru investiţii şi vor
fi sprijinite prin servicii de consiliere pentru afaceri de calitate şi pentru a crea locuri de
muncă.
 Dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman din România – se va urmări
sprijinirea sistemului de invăţământ şi formare profesională, dezvoltarea spiritului
antreprenorial, vor fi sprijinite acţiunile de combatere a excluziunii sociale şi de
promovare a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile (femei, minorităţi etnice,
persoane cu dizabilităţi).
 Consolidarea unei capacităţi administrative eficiente – strategia va îmbunătăţi
managementul în sectorul public.
 Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate – acţiunile vor sprijini dezvoltarea
regiunilor prin crearea condiţiilor necesare stimulării creşterii economice a regiunilor
mai puţin dezvoltate.
Pentru această perioadă de programare. României i-au fost alocate 19.2 miliarde
de euro, la care se adaugă co-finanţarea naţională (buget de stat, local si sectorul privat),
de incă 9 miliarde. Fondurile structurale sunt implementate prin intermediul a 6
Programe Operaţionale Sectoriale (POS). Programele Operaţionale (PO) sunt documente
strategice elaborate de statul membru si aprobate de către Comisia Europeană care
cuprind setul de priorităti multianuale care pot fi cofinanţate din Instrumentele
Structurale, din fonduri ale Băncii Europene de Investiţii precum si din alte fonduri.
Programele Operaţionale sunt de două feluri: regionale sau sectoriale. Transport – 4.5
miliarde curo, Dezvoltarea resurselor umane – 3.4 miliarde euro. Creşterea
competitivităţii economice – 2.5 miliarde euro,Dezvoltarea capacităţii administrative –
208 milioane euro si Mediu – 4.5 miliarde euro, un Program de Dezvoltare Regională
(POR) in valoare de 3.7 miliarde euro si un Program de Asistență Tehnică in valoare de
170 milioane euro.

2.1.1 Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice

19
La 12 iulie 2007, Comisia Europeană a aprobat Programul Operaţional pentru
România finanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) pentru perioada
2007-2013, denumit Program Operaţional „Creşterea competitivităţii economice”.
Bugetul total al programului este de aproximativ 3 miliarde de euro iar asistenţa
comunitară se ridică la 2,5 miliarde de euro (aproximativ 12,7% din totalul fondurilor
UE investite în România în cadrul politicii de coeziune 2007-2013).
Obiectivul general îl constituie creşterea productivităţii societăţilor româneşti în
conformitate cu principiile dezvoltării durabile şi reducerea disparităţilor comparativ cu
productivitatea medie a Uniunii Europene. Ţinta o reprezintă o creştere anuală medie a
PIB per salariat de aproximativ 5,5%. Aceasta va permite României să atingă
aproximativ 55% din productivitatea medie a UE până în 2015.

Obiective specifice
Consolidarea si dezvoltarea sectorului productiv din Romania. Elementul cheie al
acestui obiectiv specific este sprijinirea modernizarii si inovarii intreprinderilor existente
si crearea unora noi, in special IMM-uri in sectoarele productive si al serviciilor pentru
afaceri. Creşterea in valoare si in calitate a echipamentelor de producţie bazată pe
extinderea si modernizarea acestora, inovarea proceselor de producţie si sprijinirea
adoptării standardelor internaţionale, conduc si sprijină dezvoltarea gamei de produse.
De asemenea, creşterea ofertei de consultanţă specializată si sprijinul internaţionalizării
contribuie la procesul de creştere a cotei de piaţă.
Constituirea unui mediu favorabil dezvoltării intreprinderilor. Elementul cheie al
acestui obiectiv specific este crearea unui cadru favorabil dezvoltării spiritului
intreprinzător prin reducerea constrângerilor in domeniile de eşec ale pietei – acces la
finanţare, instrumente financiare inovative, accesul la infrastructurile si serviciile de
afaceri – pentru crearea de noi intreprinderi si pentru dezvoltarea celor existente.
Realizarea acestor două obiective de mai sus poate fi cuantificată prin „creşterea
contribuţiei IMM la PIB” cu 20% in 2015’’.
Creşterea capacităţii de cercetare si dezvoltare (C&D) si stimularea cooperării
intre instituţii de CDI si sectorul productiv. Elementele cheie ale acestui obiectiv specific
constau in finanţarea proiectelor de CD, care vor genera rezultate aplicabile direct in
economie, modernizarea si dezvoltarea capacităţii si infrastructurii CDI, creşterea
calităţii si diversificarea ofertei de servicii inovative si stimularea cererii de inovare din

20
partea sectorului productiv. Realizarea acestui obiectiv va contribui la creşterea valorii
cheltuielilor totale de CD (GERD) până la 3% din PIB in 2015.
Valorificarea potenţialului TIC si aplicarea acestuia in sectorul public
(administraţie) si cel privat (cetăţeni, intreprinderi). Elementele cheie sunt exploatarea
resurselor umane calificate si de know how si îmbunătăţirea infrastructurii in special in
zonele de eşec ale pieţei. Scopul este acela de promovare a introducerii inovării in
sectorul productiv, in procesele administrative, in viata cotidiană si de dezvoltarea pieţei
pentru o nouă generaţie de produse si servicii. Ţinta este de creştere a numărului
utilizatorilor de Internet (accesul intreprinderilor la servicii online)de la 52% in 2003 la
70% in 2015.
Creşterea eficienţei energetice si dezvoltarea durabilă a sistemului energetic,
promovarea surselor regenerabile de energie. Elementele cheie sunt: reducerea
intensităţii energetice prin implementarea in sectorul energetic a unor tehnologii noi in
scopul creşterii productivităţii, creşterea eficienţei energetice pe tot ciclul de producţie si
creşterea ponderii energiei din surse regenerabile. Se va acorda de asemenea un sprijin
important si implementării de tehnologii noi pentru reducerea emisiilor produse de
marile instalaţii energetice. Scopul urmărit este de a contribui la obiectivele naţionale:
reducerea intensităţii energetice primare cu 40 % până in anul 2015, comparativ cu 2001,
creşterea ponderii energiei obţinute din resurse regenerabile pana la 33% din consumul
naţional brut de energie până in 2010 si reducerea emisiilor de noxe din sectorul
energetic, conform Programului Naţional de reducere a bioxidului de sulf(SO2), oxidului
de azot (NOX) si prafului in instalaţiile mari de ardere.
Promovarea potenţialului turismului românesc. Elementele cheie ale acestui
obiectiv specific sunt imbunătaţirea imaginii ţării pentru promovarea României si
creşterea atractivităţii in străinătate, precum si crearea unui sistem integrat al ofertei
turistice româneşti.
Având in vedere deopotrivă posibilităţile identificate pentru imbunatăţirea
competitivităţii intreprinderilor romăneşti pentru a face faţă noilor provocări si folosirea
oportunităţilor de a opera pe Piaţa Unică Europeană, cât si eligibilitatea României pentru
finanţarea din FEDR , in cadrul POSCCE au fost identificate următoarele axe prioritare:
Axa prioritară 1: Un sistem de producţie inovativ şi eficient din punct de vedere ecologic
Obiectivele din cadrul acestei axe prioritare constau în consolidarea şi creşterea
durabilă a sectorului productiv din România şi stabilirea unui mediu favorabil dezvoltării

21
întreprinderilor. Este necesară transpunerea legislaţiei UE în legislaţia naţională privind
întreprinderile mici şi mijlocii.
Axa prioritară 2: Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru competitivitate
Această axă prioritară se concentrează pe mai multe aspecte pentru a contribui la
următoarele obiective: creşterea capacităţii de cercetare prin investirea în dezvoltarea
infrastructurii de cercetare şi dezvoltare (C&D) şi atragerea de noi tineri cercetători şi de
specialişti la nivel înalt, atât în institutele de cercetare şi dezvoltare (universităţi şi
institute de cercetare), precum şi în întreprinderile care dispun de departamente de
cercetare; consolidarea furnizării de cunoştinţe din partea universităţilor şi a institutelor
de cercetare; stimularea transferului de tehnologie bazat pe cooperarea dintre institutele
de cercetare şi dezvoltare şi întreprinderi; stimularea cererii pentru inovaţii a
întreprinderilor; crearea şi consolidarea societăţilor de înaltă tehnologie şi dezvoltarea
unor centre de excelenţă şi de competitivitate.
Axa prioritară 3: TIC pentru sectorul privat şi public
Obiectivul este acela de a sprijini competitivitatea economică prin sporirea
interacţiunilor între sectorul public, întreprinderi şi cetăţeni prin exploatarea completă a
potenţialului TIC.
Acţiunile principale care urmează a fi îndeplinite în vederea atingerii acestui obiectiv
abordează necesitatea îmbunătăţirii infrastructurii TIC în sectoarele în care există
deficienţe ale pieţei (în zonele rurale şi urbane mici deservite), de a dezvolta şi utiliza în
mod eficient serviciile publice electronice şi de a promova un mediu de afaceri electronic
sigur şi dinamic.
Din această perspectivă, va fi necesară introducerea şi susţinerea unor sisteme
productive inovatoare în procesul de gestiune, în viaţa cotidiană şi dezvoltarea unei pieţe
competitive pentru noi generaţii de produse şi de servicii.
Axa prioritară 4: Creşterea eficienţei energetice şi a siguranţei în aprovizionare, în
contextul combaterii schimbărilor climatic.
O infrastructură energetică eficientă, flexibilă, sigură şi curată constituie o condiţie
preliminară necesară pentru dezvoltarea economică deoarece încurajează productivitatea
şi, ca urmare, competitivitatea. România are ca scop îmbunătăţirea eficienţei energiei şi
creşterea, în cadrul consumului naţional brut de electricitate, a procentului de electricitate
produsă cu ajutorul surselor regenerabile.
Procentul de energie electrică produsă din surse regenerabile din consumul
naţional brut de energie electrică a fost de aproape 29% în 2004, aproape de ţinta stabilită
22
de 33% până în 2010, aproape toată însă realizată în mari hidrocentrale. Prin urmare,
diferenţa ar trebui acoperită în primul rând prin alte surse regenerabile în vederea evitării
unei recurgeri masive la hidroenergia produsă în cantităţi vaste.
Axa prioritară 5: Asistenţă tehnică
Obiectivul acestei axe prioritare este acela de a furniza sprijin pentru procesul de
punere în aplicare a programului şi pentru utilizarea eficientă a contribuţiei financiare
comunitare şi a cofinanţării naţionale.

2.1.2 Programul Operațional Sectorial Infrastructură de Transport


La data de 12 iulie 2007, Comisia Europeană a aprobat programul operaţional
pentru România pentru perioada 2007-2013 cofinanţat de Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune (FC), denumit „Programul
Operaţional - Transport” (POS-T). Bugetul total al programului este de aproximativ 5,7
miliarde de euro, iar sprijinul financiar acordat de Comunitate se ridică la 4,56 miliarde
de euro (aproximativ 23% din totalul fondurilor europene investite în România în cadrul
politicii de coeziune 2007-2013).
Obiectivul principal în sectorul transporturilor este acela de a oferi o infrastructură
dezvoltată în mod adecvat, modernă şi durabilă, întreţinută în mod corespunzător, care să
faciliteze o circulaţie sigură şi eficientă a persoanelor şi a bunurilor.
Obiective specifice:

 promovarea circulaţiei internaţionale şi de tranzit a persoanelor şi bunurilor în


România prin asigurarea de conexiuni eficiente pentru portul Constanţa, precum şi
pentru tranzitul de persoane dinspre UE spre Sud, prin modernizarea şi dezvoltarea
reţelelor TEN-T relevante, aplicând principiile de protecţie a mediului necesare;
 promovarea circulaţiei eficiente a persoanelor şi bunurilor între regiunile României şi
transferul acestora din interiorul ţării către axele prioritare prin modernizarea şi
dezvoltarea reţelelor naţionale şi TEN-T, în accord cu principiile dezvoltării sustenabile;
 promovarea dezvoltării unui sistem de transport modal echilibrat, bazat pe
respectarea avantajului competitiv al fiecărui tip de transport, prin încurajarea dezvoltării
transportului feroviar, al celui naval şi al celui inter-modal;
promovarea dezvoltării durabile, cu precădere prin minimizarea efectelor adverse ale
transportului asupra mediului şi îmbunătăţirea siguranţei acestuia.8

8
http://www.eurofinantare.ro/post.php

23
România are nevoie de legături cu celelalte state europene. De asemenea,
costurile ridicate din domeniul transporturilor se datorează lipsei unei infrastructuri
corespunzătoare şi/sau unei infrastructuri în stare precară pe teritoriul României. Acest
program urmăreşte reducerea perioadelor de călătorie şi astfel a costurilor pentru a
ajunge în zone izolate ale României, precum şi asigurarea unor legături adecvate cu
restul Europei prin intermediul principalelor axe ale reţelelor transeuropene (TEN-T).

Programul favorizează tipurile de transport care sunt cel mai puţin dăunătoare pentru
mediu, cum ar fi transportul feroviar, transportul intermodal şi transportul fluvial intern,
şi doreşte să menţină, chiar să îmbunătăţească, cota de piaţă pe care o deţin aceste tipuri
de transport în prezent. Se va acorda atenţie surselor regenerabile de energie pentru a
putea reduce impactul consumului de energie asupra mediului.
Pentru a atinge obiectivele POS-T,se propune alocarea în domeniul
transporturilor a fondurilor UE şi a fondurilor de stat corespunzătoare pentru punerea în
aplicare a următoarelor axe prioritare:
Axa prioritarã 1: Modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare TEN-T în scopul realizării
unui sistem durabil de transport şi integrării acestuia în reţelele de transport ale UE
Axa prioritarã 2: Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport în
afara axelor prioritare TEN-T în scopul dezvoltării unui sistem naţional durabil de
transport
Axa prioritarã 3: Modernizarea sectorului de transport în scopul asigurării unei protecţii
sporite a mediului, a sănătăţii umane şi îmbunătăţirii siguranţei pasagerilor
Axa prioritarã 4: Asistenţă tehnică

Punerea în aplicare în mod adecvat a instrumentelor structurale necesită sprijin


instituţional şi consolidarea capacităţii administrative în decursul următorilor ani.
Acest sprijin va consta în angajarea de personal suplimentar şi formarea acestuia
atât cu privire la sarcinile administrative, cât şi la aspectele tehnice ale gestionării
proiectelor din domeniul transporturilor pentru Ministerul Transporturilor şi pentru
celelalte instituţii beneficiare. Se va promova, de asemenea, înţelegerea şi aprecierea
rolului şi obiectivului contribuţiei UE la dezvoltarea infrastructurii de transport din
România.

2.1.3 Programul Operaţional Sectorial Infrastructură de Mediu:

24
La data de 12 iulie, Comisia Europeană a aprobat Programul Operaţional pentru
România pentru perioada 2007-2013 cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare
Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune (FC) , denumit „Programul Operaţional de
Mediu” (POS Mediu). Bugetul total al programului este de aproximativ 5,6 miliarde de
euro şi asistenţa comunitară se ridică la 4,5 miliarde de euro (aproximativ 23% din
totalul fondurilor UE investite în România în cadrul politicii de coeziune 2007-2013).

Obiectivul investiţiei UE

Obiectivul global al programului îl reprezintă îmbunătăţirea nivelului de trai şi a


mediului, insistând în special pe respectarea legislaţiei europene în domeniul mediului.
Acest obiectiv ar trebui văzut în lumina adâncirii fără precedent a disparităţilor în cadrul
Uniunii extinse şi a eforturilor pe termen lung care vor fi necesare pentru ca România să
reducă aceste disparităţi.
Având în vedere faptul că necesităţile unor investiţii directe în sectorul de mediu
în vederea respectării legislaţiei UE sunt extrem de mari, autorităţile române au optat
pentru crearea unui program operaţional specific axat pe infrastructura de mediu, dar
care abordează şi alte aspecte legate de mediu.

Strategia POS Mediu pentru 2007-2013 este axată pe investiţii şi servicii


colective care vizează creşterea competitivităţii pe termen lung, crearea de locuri de
muncă şi dezvoltarea durabilă. Infrastructurile şi serviciile de bază vor trebui create,
modernizate şi extinse pentru a duce la o deschidere a economiilor regionale şi locale,
pentru a stabili un cadru eficient de sprijinire a întreprinderilor şi pentru a profita de
oportunităţile oferite de piaţa europeană. Constituirea unei infrastructuri eficiente de apă
şi mediu va crea potenţial pentru noi locuri de muncă (în construcţii, servicii, IMM-uri
etc.) şi va reduce, într-un fel, migraţia forţei de muncă oferind populaţiei posibilităţi de
dezvoltare a unor afaceri sau atrăgând alţi investitori folosind, de asemenea, avantaje
locale competitive (resurse mai ieftine, zone naturale de o mare valoare etc.).
Pentru a îndeplini obiectivele Programului Operaţional de Mediu, se prevede
alocarea fondurilor UE şi de stat respective în vederea punerii în aplicare a următoarelor
axe prioritare:
Axa prioritară 1: Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată etc.
Axa prioritară 2: Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi
reabilitarea siturilor contaminate istoric .

25
Axa prioritară 3: Reducerea poluării şi diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin
restructurarea şi reabilitarea sistemelor de încălzire urbană pentru atingerea ţintelor de
eficienţă energetică în localităţile identificate ca fiind cele mai afectate de poluare
Axa prioritară 4: Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia
naturii
Axa prioritară 5: Asistenţă tehnică
Scopul acestei axe prioritare este de a asigura o implementare eficientă pentru
POS Mediu. Aceasta va contribui la creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor UE
prin sprijinirea identificării proiectelor, consolidarea capacităţii administrative a
Autorităţii de Management şi a organismelor intermediare, finanţarea activităţilor
referitoare la monitorizarea, evaluarea şi controlul proiectelor, dar şi prin acţiuni de
publicitate şi informare pentru POS Mediu.

2.1.4 Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane


Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)
stabileşte axele prioritare şi domeniile majore de intervenţie ale României în domeniul
resurselor umane în vederea implementării asistenţei financiare a Uniunii Europene prin
Fondul Social European , în cadrul Obiectivului “Convergenţă”, pentru perioada de
programare 2007 – 2013. Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului
uman si cresterea competitivității, prin corelarea educației si invățării pe tot parcursul
vieții cu piața muncii si asigurarea de oportunități sporite pentru participarea viitoare pe
o piață a muncii modernă, flexibilă si inclusivă a 1.650.000 de persoane.

Obiectivele specifice:
 Promovarea calității sistemului de educație si formare profesională inițială si
continuă, inclusiv a invațământului superior si a cercetării;
 Promovarea culturii antreprenoriale si îmbunătățirea calității si productivității
muncii;
 Facilitarea inserției tinerilor si a șomerilor de lungă durată pe piața muncii;
 Dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile si incluzive;
 Promovarea (re)inserției pe piața muncii a persoanelor inactive, inclusiv in zonele
rurale;
 Îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare;

26
 Facilitarea accesului la educație si pe piața muncii a grupurilor vulnerabile.

2.5 Programul Operațional Regional


La data de 12 iulie 2007, Comisia Europeană a aprobat programul operaţional pentru
România pentru perioada 2007-2013 cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare
Regională (FEDR), denumit „Programul Operaţional Regional” (POR). Bugetul total al
programului este de aproximativ 4,38 miliarde de euro, iar sprijinul financiar acordat de
Comunitate se ridică la 3,7 miliarde de euro (aproximativ 19% din totalul fondurilor
europene investite în România în cadrul politicii de coeziune 2007-2013). Obiectivele
POR sunt:
 Îmbunătăţirea gradului general de atractivitate şi accesibilitate a regiunilor;
 Creşterea competitivităţii regiunilor ca locaţii pentru afaceri;
 Valorificarea potenţialului turistic, istoric şi cultural al regiunilor şi creşterea
contribuţiei acestor domenii la dezvoltarea regiunilor;
 Creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane.¹
Programul Operaţional Regional acoperă şase arii principale, denumite “Axe
prioritare”. Fiecare dintre aceste şase axe prioritare tematice este divizată în secţiuni mult
mai specifice, denumite Domenii cheie de intervenţie.²

Axa 1 - Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport


Axa 2 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale
Axa 3 - Consolidarea mediului de afaceri regional şi local
Axa 4 - Dezvoltarea durabilă a turismului regional şi local
Axa 5 – Sprijinirea dezvoltării urbane durabile
Axa 6 - Asistenţă tehnică pentru sprijinirea implementării PO

Figura 5. Fonduri alocate pe regiuni POR

Fonduri alocate / regiuni Milioane euro Procentual

Nord - Est 724,09 16,32%

Sud - Est 587,88 13,25%

Sud 631,36 14,23%

Sud - Vest 621,60 14,01%

27
Vest 458,77 10,34%

Nord-Vest 536,41 12,09%

Centru 483,62 10,90%

Bucureşti - Ilfov 393,10 8,86%

Total 4.436,83 100,00%

Sursa : http://www.fonduri-ue.ro

Observăm in acest tabel faptul că regiunea de Nord-Est are alocat cel mai mare
buget,asta datorită costurilor scăzute si a forței de muncă bine calificată, Regiunea Nord-
Est fiind una din cele mai avantajoase zone pentru investiții din Europa.La nivelul
regiunii nord-est,interesul pentru fondurile europene înregistrează cote ridicate,fapt
demonstrate prin cele peste 1000 proiecte depuse in cadrul REGIO si care solicită din
fonduri nerambursabile aproximativ 1.175 milioane euro.

2.1.6 Programul Operaţional de Asistenţă Tehnică


La data de 11 iulie 2007, Comisia Europeană a aprobat Programul Operaţional
pentru România pentru perioada 2007-2013 cofinanţat de Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR), denumit „Programul Operaţional pentru Asistenţă
Tehnică”.
Bugetul total al programului este de aproximativ 213 milioane de euro şi asistenţa
comunitară se ridică la 170 milioane de euro (aproximativ 0,86 % din totalul fondurilor
UE investite în România în cadrul politicii de coeziune 2007-2013)
Obiectivul Programului Operaţional pentru Asistenţă Tehnică (PO AT) la nivel
naţional constă în asigurarea sprijinului pentru coordonarea şi implementarea fondurilor
regionale în România, garantarea unui sistem fiabil de management şi de monitorizare şi
asigurarea unei transmiteri coordonate de mesaje generale referitoare la instrumentele
structurale. Toate aceste obiective se reflectă în absorbţia globală şi folosirea eficientă a
intervenţiilor instrumentelor structurale.
În conformitate cu obiectivul de a crea cele mai bune condiţii pentru absorbţia
adecvată a fondurilor europene şi de a fi cât mai operaţional şi clar, programul va fi
structurat pe trei axe prioritare:
Axa prioritară 1: Sprijin pentru implementarea instrumentelor structurale şi coordonarea
programelor

28
Obiectivul acestei axe prioritare constă în consolidarea coordonării globale a
implementării instrumentelor structurale şi în constituirea capacităţilor adecvate prin
acţiuni menite să stabilească un nivel comun de cunoaştere şi experienţă printre diferiţi
actori.
Axa prioritară 2: Dezvoltări viitoare şi sprijin pentru funcţionarea Sistemului Informatic
Unic de Management (SMIS)
Obiectivul acestei axe prioritare este acela de a asigura o bună funcţionare şi
dezvoltare organizaţională şi funcţională a SMIS, precum şi extinderea permanentă a
sistemului pentru a permite un acces rapid la informaţii la nivelul tuturor instituţiilor
implicate în procesul de gestionare a instrumentelor structurale şi pentru a contribui la un
management corect şi eficient al programelor operaţionale.
Axa prioritară 3: Diseminarea informaţiei şi promovarea instrumentelor structurale

2.1.7 Programul Operaţional Dezvoltarea Capacității Administrative vizează:

- Să soluţioneze probleme orizontale de management la toate nivelurile administraţiei


publice (central şi local), punându-se accentul pe elementele cheie care întăresc
credibilitatea administraţiei, în special, procesul de luare a deciziilor, o mai bună
reglementare legislativă, responsabilizarea administraţiei publice şi eficacitatea
organizaţională;

- Să se orienteze în mod special către îmbunătăţirea procesului de descentralizare a


furnizării de servicii în anumite sectoare prioritare (Sănătate, Educaţie, Asistenţă
Socială), îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării de servicii.

PO DCA a fost elaborat pentru a contribui în mod substanţial la punerea în


practică a priorităţii tematice „Consolidarea unei capacităţi administrative eficiente”,
stabilită în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR).
Obiectivul general al PO DCA este acela de a contribui la crearea unei
administraţii publice mai eficiente şi mai eficace în beneficiul socio-economic al
societăţii româneşti.
Pentru a păstra logica PO DCA, obiectivele specifice au fost stabilite pentru
fiecare axă prioritară. Acestea au fost dezvoltate pentru a corespunde fiecărui domeniu
major de intervenţie. Această abordare sprijină dezvoltarea legăturilor directe între

29
obiectivele specifice şi indicatorii de rezultat la nivelul domeniilor majore de intervenţie.
Există două obiective specifice:
Obiectiv specific 1: Obţinerea unor îmbunătăţiri structurale şi de proces ale
managementului ciclului de politici publice.
Obiectiv specific 2: Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor publice, cu
accentul pus pe procesul de descentralizare.
Axa prioritară 1: Îmbunătăţiri de structură şi proces ale managementului ciclului de
politici publice.
Axa prioritară 2: Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor publice, cu
accentul pus pe procesul de descentralizare.
Axa prioritară 3: Asistenţă tehnică.

Tabel 2.4 Ponderea fiecărui program operaţional

Program Operaţional- Fondul din care Suma (miliarde euro) Ponderea (%)
Obiectivul “Convergenţă” este finanţat

POS Transport FEDR+FC ~ 4,56 23, 7 %

POS Mediu FEDR+FC ~ 4,51 23,5 %

PO Regional FEDR ~ 3,72 19,4 %

POS Dezvoltarea FSE ~ 3,47 18,1 %


Resurselor Umane

POS Creşterea FEDR ~ 2, 55 13,3 %


Competitivităţii
Economice

POS Dezvoltarea FSE ~ 0,2 1,1 %


Capacităţii Administrative

PO Asistenţă tehnică FEDR ~ 0,17 0,9 %

TOTAL ~ 19 100

Sursa : http://www.fonduri-ue.ro

Finanțarea obiectivelor de investiții, se face din fonduri nerambursabile alocate


de Comisia Europeană prin FEDR si de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului
Transporturilor si Infrastructurii, in limita sumelor prevazute anual cu aceasta destinație,

30
conform programelor de investiții publice aprobate potrivit legii.
Cererile de finanțare aferente obiectivului de investiții au fost aprobate de AM-
POST si pentru 15 stații de cale ferată sunt semnate contracte de finanțare. Valoarea
totală a acestui proiect este estimată la 174,48 milioane de euro.

2.2 Analiza capacității de absorbție a fondurilor structurale in România

Capacitatea de absorbţie a fondurilor comunitare reprezintă gradul în care o ţară este


capabilă să cheltuiască efectiv şi eficient resursele financiare alocate din Fondurile
Structurale.
Deosebim:
• capacitate de absorbţie din partea sistemului instituţional creat de statul respectiv
pentru a administra fondurile în cauză - capacitate de absorbţie din partea ofertei;
• capacitate de absorbţie din partea beneficiarilor cărora li se adresează aceste
fonduri - capacitate de absorbţie din partea cererii.
Capacitatea de absorbţie din punctul de vedere al ofertei este determinată de trei factori
principali şi anume:
- Capacitatea macroeconomică de absorbţie;
- Capacitatea financiară de absorbţie;
- Capacitatea administrativă de absorbţie.
În ceea ce priveşte capacitatea de absorbţie din partea cererii, nu există încă o
metodologie consacrată, accentul fiind pus pana acum pe latura „ofertei”.
Situaţia absorbţiei fondurilor comunitare de către România nu este tocmai bună, de aceea
accesarea şi absorbţia fondurilor comunitare constituie cea mai mare provocare pentru
administraţia publică, pentru mediul de afaceri şi sectorul ONG.
Până acum, România a absorbit doar nouă procente din fondurile disponibile în
perioada 2007 - 2013, în valoare totală de 27,47 de miliarde de euro. Astfel, ţara noastră
se regăseşte pe antepenultima poziţie în Europa Centrală şi de Est, la acelaşi nivel cu
Slovacia.
Lituania şi Polonia sunt singurele care stau mai prost din acest punct de vedere,
prima dintre ele neatingându-se deloc de fonduri, iar cea de-a doua fiind de abia la o rată
de absorbţie de 3% 9.

9
Conform unui studiu KMPG

31
Absorbtia fondurilor structurale - Comparatie cu alte state membre

Total Total Total


alocari Plati Martie 2013 Rata Absorbtie alocari/capital alocari/capital
Mld Euro Euro Euro
2007 - 2013
Mld Euro

Estonia 3.4 1.6 46.8% 2540 1190


Letonia 4.5 1.7 36.4 2032 740
Polonia 67.2 26.4 39 1759 690
Cehia 26.5 7.0 26.5 2520 667
Bulgaria 6.7 1.6 24 889 209
Romania 19.2 3.3 17.3 897 155
Ungaria 24.9 8.8 35.3 2496 881
Lituania 6.8 3.3 48.0 2088 1002
Slovenia 4.1 1.6 38.3 2000 767
Slovacia 11.5 3.2 27.8 2116 587
Sursa: Comisia Europeana

Absorbţia fondurilor structurale în România a înregistrat o evoluţie extrem de


lentă în primii doi ani dupa aderare. Acţiunile ezitante din partea autorităţilor de
management, perioadele foarte lungi de evaluare, întarzierile înregistrate în elaborarea
documentelor strategice şi lipsa comunicării între instituţiile responsabile au condus la
rezultate slabe în domeniul atragerii fondurilor UE.
Ţara noastră a accesat doar 0,2% din fondurile europene pentru infrastructură.
Exproprierea de terenuri a fost principala problemă care a dus la înt\rzieri în
atragerea fondurilor comunitare în acest domeniu.
Din cele 5,5 miliarde de lei puse la bătaie pentru intervalul 2007-2011,
beneficiarii, adică administratorii infrastructurilor naţionale de transport aflate în
majoritate lor sub autoritatea sau coordonarea Ministerului Transporturilor, au depus 33
de proiecte în valoare totală de 2,9 miliarde lei.
Până în prezent s-au aprobat doar 12 proiecte, cu o valoare totală de 321 milioane
lei, din care doar 63 de milioane de lei vor proveni de la UE.
Uniunea Europeană a aprobat pentru România finanţări pentru proiecte de
infrastructură în valoare totală de 11 milioane de euro.
Suma reprezintă doar 3% din valoarea totală a proiectelor depuse la autoritatea de
management a POS-T (Program Operaţional Sectorial Transport). Astfel, rata de
absorbţie a Fondurilor Structurale si de Coeziune era, la 29 februarie, de 6,30%, in
creștere faţă de datele transmise la 31 ianuarie, care indicau o absorbţie de 5,55%, egală

32
celei de la sfârşitul lunii decembrie 2011. Datele indică insă o creştere de câteva procente
față de situația de la 30 noiembrie 2011, când rata de absorbție a fost in total de 3,72%.
Datele Ministerului Afacerilor Europene arată că cea mai mare rată de absorbţie s-a
inregistrat in cazul POR. Astfel, aceasta a ajuns la 11,73%, cuantumul plăţilor
intermediare de la CE fiind de 437,24 milioane de euro, iar nivelul platilor interne catre
beneficiar de circa 4,7 miliarde de lei. In cadrul acestui program operational au fost
depuse pana la 29 februarie 8.076 de proiecte, din care 3.029 au fost aprobate, iar 2.677
de proiecte, in valoare de 13,3 miliarde de lei au fost semnate.
O creștere semnificativă a ratei de absorbție se remarcă, potrivit datelor MAEur,
în ceea ce privește POS Transporturi. În cazul acestui program, plățile intermediare de la
CE au depășit 279 de milioane de euro, respectiv 6,13% din suma totală alocată. În
cadrul acestui program, până la 29 februarie au fost depuse 123 de proiecte, din care 68
au fost aprobate, iar 61, in valoare de 7,789 de miliarde de lei, au fost deja semnate.
Creșterea este semnificativă comparativ cu luna noiembrie când in cadrul POS
Transporturi nivelul plăților intermediare efectuate de CE a fost de 113,69 de milioane de
euro, reprezentând o rată de absorbție de 2,49%.
Datele prezentate de MAEur arată că, în continuare, cea mai scazută rată de
absorbție o are POS Mediu. Astfel , în cadrul acestui program, până la 29 februarie,
cuantumul plăților intermediare de la CE a fost de 114,79 milioane de euro, respectiv de
2,54% din totalul de peste 19,5 miliarde de lei, alocari UE. În cadrul acestui program au
fost depuse 461 de proiecte, din care 315 au fost aprobate, iar 247 au fost deja semnate.
La sfârșitul lunii noiembrie, absorbția in cazul POS Mediu era de asemenea cea mai
mică. Plățile intermediare efectuate de CE au fost, la sfârșitul lunii noiembrie, in
cuantum de 85,36 de milioane de euro, reprezentând o rată de absorbție de 1,89%.
În ceea ce priveste POS DRU, plățile intermediare de la CE au fost, la finalul
lunii februarie, de 190,33 milioane de euro, rata de absorbție fiind astfel de 5,48%.
Datele sunt identice cu acelea înregistrate la 31 ianuarie, fapt explicabil deoarece
Comisia a decis întreruperea plăților in cadrul acestui program.
Plățile intermediare de la CE pentru POS CCE (Programul Operațional Sectorial
Creșterea Competitivității Economice) a fost, la 29 februarie, de 152,81 milioane de
euro, rata de absorbție fiind astfel de 5,98% din totalul alocărilor din acest cadru. In
cadrul acestui program au fost depuse 11.604 proiecte, din care mai puțin de un sfert,
respectiv 2.242 au fost semnate, valoarea totală a acestora fiind de 4,9 miliarde de lei.

33
În cadrul PO DCA (Programul Operational Dezvoltarea Capaciățtii
Administrative), unde alocarile totale de la UE sunt mai mici comparativ cu alte
programe, respectiv de doar 902 milioane de lei, plățile intermediare de la CE au fost de
18,89 milioane de euro, reprezentând 9,08% rata de absorbție, la 29 februarie.
La aceeași dată, nivelul plăților intermediare făcute de CE in cadrul PO AT era de
16,73 milioane de euro, reprezentănd 9,83% din totalul celor 739 de milioane de lei
alocate de la UE.
În luna mai au intrat în economie fonduri europene în valoare totală de 253
milioane de euro, bani care au urcat absorbţia efectivă a banilor europeni la 8,78%, în
creştere de la 7,4% la sfârşitul lunii aprilie. Absorbţia totală a ajuns astfel la 1,68
miliarde de euro. Banii atraşi pe parcursul lunii mai sunt peste întreg rezultatul din
primul trimestru al anului în condiţiile în care în primele trei luni în economie au intrat
doar 194 milioane de euro, trei ori mai puţin decât ţinta propusă.
Aproape 100 de milioane din totalul banilor de la UE care au intrat în economie
în luna mai au venit pe linia rambursărilor făcute în cadrul Programului Operaţional
Regional, linia de finanţare care are şi cel mai mare grad de absorbţie dintre toate cele
şapte programe prin care România atrage bani de la Bruxelles, adică 17,6%.
Fonduri au ajuns în economie şi pe linia programelor de Transport şi Mediu,
considerate ca fiind strategice însă într-un ritm mult mai redus decât în cazul altor
programe. Astfel, oficialii de la Transporturi au reuşit să ramburseze facturi de 4
milioane de euro. În acelaşi timp programul de Mediu a În primii 5 ani de la aderarea la
Uniunea Europeană, ţara noastră a atras efectiv puţin peste 1 miliard de euro. Luna
trecută, cei mai mulţi bani au venit pentru programele de Mediu, Regional şi de
Dezvoltare a Resurselor Umane.
În ciuda evoluţiei din luna mai, România are puţine şanse de a abosorbi în acest
an banii pe care îi are la dispoziţie. Valoarea plăţilor făcute de Comisia Europeană este de
doar 8,8%.
În momentul de faţă, cel mai bine stă Programul Operaţional Regional pentru
care rata de absorbţie era de 17,6% la sfârşitul lunii trecute. La polul opus se află
Programul Operaţional Sectorial de Mediu, unde plăţile Comisiei Europene reprezintă
doar 5,6% din suma .Dacă facem o paralelă între capacitatea de absorbţie a sectorului
privat , respectiv cel de stat, rezultă că cel mai bine s-au mişcat în atragerea banilor

34
europeni firmele private totală pusă la dispoziţia României 10. Cu toate acestea , peste 200
de firme din diverse domenii, care aveau proiecte aprobate de autorităţi pentru obţinerea
de fonduri europene, s-au văzut nevoite să le abandoneze din lipsa comenzilor şi a
posibilităţii de a obţine cofinanţarea necesară.
Cea mai dificilă situaţie se regăseşte la Programul Operaţional Sectorial Creşterea
Competitivităţii Economice, care are în prezent gradul de absorbţie cel mai mare. De
aici, 100 de solicitanţi au renunţat la finanţare, valoarea totală a proiectelor fiind de 56,5
milioane de euro, din care circa 20 milioane reprezintă fonduri europene.
Un alt domeniu cu multe cereri de reziliere sau abandonare este cel agricol, cele
mai multe cauze fiind cele financiare sau administrative. Valoarea totală nerambursabilă
a proiectelor reziliate din sectorul agricol este de 18,2 milioane de euro, din care
contribuţia UE înseamnă 14,6 milioane.
Programele destinate autorităţilor publice mai au de recuperat. Cel alocat
proiectelor de mediu a atras aproape 14% din bani, Programul Regional a atras 12,87% ,
iar cel privind Dezvoltarea Resurselor Umane doar 5,94%. La coada clasamentului se
situează programele de Transport (2,4%), Dezvoltarea Capacităţii Administrative
(1,25%) şi Asistenţa Tehnică (0,11%).
România are aprobate, din partea Comisiei Europene, 11 proiecte majore, în
domeniul mediului, printre care se numără alimentarea cu apă, tratarea apelor uzate şi
managementul deşeurilor. Acest număr reprezintă cele mai multe proiecte acordate unui
stat membru, până în 2013, cu o valoare totală de 1,1 miliarde de euro.
Situaţia absorbţiei fondurilor comunitare pentru acvacultură este dezastruoasă.
Cu toate că ţara noastră are la dispoziţie nu mai puţin de 230 de milioane de euro
pentru investiţii în domeniul pescuitului şi acvaculturii, autorităţile au reuşit
"performanţa" de a nu cheltui nici măcar un eurocent din aceste fonduri europene
nerambursabile.
Motivul acestui trist record îl constituie procedurile greoaie de contractare a
banilor europeni. Actuala echipă de conducere a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării
Rurale a revizuit deja toate procedurile şi a elaborat proiectele de acte normative în
vederea corectării legislaţiei şi grăbirii absorbţiei fondurilor europene, prin simplificarea
procedurilor.

10
Potrivit datelor publicate de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice

35
De asemenea, noua conducere a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură
(ANPA) a elaborat propunerile pentru îmbunătăţirea OUG nr. 23/2008 privind pescuitul
şi acvacultura, aceasta aflându-se în dezbatere la Comisia pentru agricultură a Camerei
Deputaţilor, elaborându-se şi Hotărarea de Guvern privind organizarea şi funcţionarea
ANPA în calitate de Autoritate de Management pentru implementarea Programului
Operaţional de Pescuit.
Totodată, au fost elaborate o serie de ordine ale ministrului Agriculturii care
stabilesc regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei şi aprobă manualele de
proceduri în vederea evaluării, selectării şi contractării de proiecte în domeniul
pescuitului şi acvaculturii.

Tabelul 2.1 – Situația proiectelor depuse,aprobate,contractate si a plăților efectuate in perioada

2007-31 mai 2012


PROIECTE PROIECTE CONTRACTE/ PLĂŢI CĂTRE
Program Operaţional DEPUSE APROBATE DECIZII BENEFICIARI
DE FINANŢARE (total milioane lei)
POS Transport 137 86 69 1 664,24
POS Mediu 488 344 287 3 036,10
PO Regional 8 119 3 254 2 925 5 339,82
POS Dezvoltarea
10 219 3 001 2 457 4 908,87
Resurselor Umane
POS Creşterea
Competitivităţii 12 722 3 353 2 295 2 403,52
Economice
PO Dezvoltarea
Capacităţii 1 371 399 366 155,48
Administrative

PO Asistenţă Tehnică 116 100 91 115,79

33 172 10 537 8 490 17 623,82

TOTAL

Sursa: www.gov.ro ,Biroul de presă

Analizând Programul Operaţional Regional, vom constata că la aproape 4 ani de


la lansarea programului, rata efectivă de absorbţie a banilor (adică plăţile deja efectuate
de Beneficiari şi rambursate de Comisia Europeană) este de doar 7,37% din bani au fost

36
cheltuiţi. În ce priveşte proiectele aprobate, putem constata cu uşurinţă că „apetitul”
pentru dezvoltare al administraţiei locale - cu predilecţie al Consiliilor Judeţene, deşi nu
aceasta ar trebui să fie unitatea primară de dezvoltare locală - se îndreaptă aproape
exclusiv către drumuri, un domeniu care atrage capital electoral pentru baronii judeţelor
într-un timp scurt.

2.3 Impactul politicii de coeziune în Uniunea Europeană

Impactul mediu şi pe termen lung al Politicii de Coeziune sunt mai mici în ţările mai
bogate (SI, ES şi CY), care au alocări de fonduri mai mici în raport cu PIB-urile lor.Până
în 2020, creşterea de PIB va fi mai scăzută decât valorile medii pentru 2007-15 în cele
mai multe ţări. Diferenţa este datorată efectelor asupra cererii din timpul perioadei de
implementare care dispar după aceea. Numai în România şi PL creştereaPIB-ului va fi
uşor mai mare decât valorile medii, deşi acest rezultat ar putea fi afectat dedeciziile de
alocare a resurselor din PIB. Impactul asupra productivităţii muncii rezidăatât din
creşterea capitalurilor, cât şi din creşterea nivelului tehnologic.

Impactul asupra investiţiilor publice

În timpul perioadei de implementare, intervenţia politicii de coeziune duce la


creşterea investiţiei publice în ţările beneficiare. Se alocă resursele politicii de coeziune
pe trei categorii de cheltuieli: infrastructură, resurse umane şi sprijin pentru sectorul
productiv,care include sprijin pentru CDT. În conformitate cu definiţia conturilor
naţionale,alocările pentru infrastructură sunt tratate ca investiţie publică, în timp ce
fondurilealocate pentru resurse umane şi pentru sectorul productiv sunt adăugate la
capitolulcheltuieli publice.

Graficul 2.2 arată impactul finanţărilor Politicii de Coeziune alocate infrastructurii


asuprainvestiţiilor publice. Magnitudinea creşterii investiţiilor publice variază
semnificativ:destul de moderată pentru ţările mai dezvoltate ca ES şi CY, dar înaltă
pentru RO (120%)şi PL (81%). Aceste diferenţe sunt parţial explicate de faptul că în
perioada intervenţiilor precedente ale intervenţiei UE, nivelul investiţiilor publice a fost
mai degrabă scăzut în multe dintre statele membre care au aderat după 2004.

37
În aceste ţări, chiar suplimentări modeste ale alocărilor pentru investiţii publice
pot reprezenta creşteri semnificative faţă de nivelurile care ar fi fost înregistrate în
absenţa oricărei intervenţii europene.

Grafic 2.2.Impactul asupra investiţiilor publice (media investiţiilor publice 2004-15)

Sursa: Calcule DG REGIO

Impactul asupra capitalului de infrastructură fizică, capital uman, CDT

Cheltuiala cu investiţiile Politicii de Coeziune alocate infrastructurii fizice, capital


uman şi CDT se acumulează în volumul total de capital fizic, uman şi
tehnologic.Comparativ cu nivelul de bază (fără Politica de Coeziune), cheltuiala cu
investiţiile politicii de coeziune duce la creşterea producţiei în ţările beneficiare,
deoarece: suplimentează direct diversele tipuri de capital şi duce la creşterea factorilor
productivităţii şi a productivităţii totale.Elasticitatea factorilor productivităţii totale şi cea
a productivităţii muncii sunt luatedin publicaţii specializate şi sunt identice pentru toate
ţările.În cadrul modelului HERMIN, cheltuiala cu investiţiile Politicii de Coeziune
pentru infrastructură sunt convertite în termeni reali şi sunt apoi adăugaţi la investiţiile în
infrastructură reale (fără cele ale Politicii de Coeziune) pentru determinarea investiţiei
totale reale în infrastructură. Utilizând abordarea inventarului perpetuu, aceste investiţii
sunt acumulate într-un stoc naţional de infrastructură. Rata de uzură este asumată a fi de
2% pe an.Alocarea Politicii de Coeziune pentru resurse umane este cheltuită pe salariile
instructorilor şi cheltuielile pentru cei instruiţi, plus o sumă pentru acoperirea costurilor

38
cu clădirile şi echipamentele. Numărul de persoane instruite (măsurat în persoane-an)
este acumulată într-un stoc de capital uman printr-o abordare de tip inventar perpetuu cu
o rată de uzură de 5%. Valoarea de bază (fără Politica de Coeziune) a stocului de capital
uman este fixată la valoarea sa din 2005.În sfârşit, cheltuiala Politicii de Coeziune pentru
CDT este convertită în termeni reali şieste apoi adăugată la valoarea existentă (fără
aportul Politicii de Coeziune) pentru determinarea valorii totale reale a investiţiilor în
CDT. Această investiţie este acumulată într-un stoc naţional printr-o formulă de inventar
perpetuu, asumând o rată de 8% amortizare. S-a calculat un stoc de CDT de pre-coeziune
folosind surse de date EUROSTAT privind cheltuielile de cercetare – dezvoltare.

Grafic 2.3-Cheltuieli

Sursa: Calcule DG REGIO

Graficul 2.3 prezintă schimbările în diversele categorii de stocuri de capital referitoare la


nivelul de bază – fără intervenţia Politicii de Coeziune. Referinţa este valoarea din 2015,
pentru că este asumat că va fi ultimul an până în care fiecare ţară va fi cheltuit alocare
sa.De aceea, figura ar trebui să reflecte impactul total al finanţării Politicii de Coeziune
asupra stocului de infrastructură, capital uman şi CDT.

Se presupune că investiţiile Politicii de Coeziune nu vor fi înlocuite de o finanţare


naţională după 2015. De aceea, stocurile de capital vor începe să scadă datorită uzurii în
anii următori. Aceasta este evident doar o supoziţie tehnică, supoziţie ce doreşte să
evidenţieze efectele pe termen lung ale Politicii de Coeziune, care altfel nu ar putea fi
identificate. În realitate, chiar în cazul unui improbabil scenariu de întrerupere a

39
intervenţiei UE, guvernele naţionale vor menţine stocurile crescute de capital cel puţin la
un anumit nivel.

Impactul fondurilor de coeziune asupra acestor trei stocuri de capital depinde de


bugetul alocat prin Politica de Coeziune principalelor categorii de cheltuieli şi de
nivelulinvestiţiilor naţionale în această categorie.Graficul 6 arată că cel mai mare impact
asupra infrastructurii fizice are loc în PL(46,3%) şi LV (42%), Cel mai mare impact
asupra capitalului uman se află în BG(16,3%), LV (14,5%) şi PT (14,3%),În corelare
directă cu cheltuielile aferente CDT, cel mai mare impact asupra CDTse înregistrează în
cele trei state baltice (LV, 69,1%; EE, 40,5%; LT, 40,5%) şi în PL(41,4%).Deşi ES şi SL
alocă un buget substanţial pentru CDT, impactul Politicii de Coeziune este mai degrabă
moderat asupra stocurilor de tehnologii, deoarece stocul iniţial era deja ridicat în aceste
state.Impactul implementării politicii de coeziune asupra investiţiilor pe perioada de
referinţă va fi unul mediu raportat la impactul înregistrat asupra celorlalte state.
Deasemenea, se remarcă impactul mult mai semnificativ al politicii de coeziune
asupra creşterii investiţiilor totale în raport cu cele private în România. Această situaţie
este normală având în vedere nivelul destul de scăzut la care se află investiţiile publice la
începutul perioadei.
Ca o concluzie generală se remarcă impactul pozitiv deosebit pe care
implementarea politicii de coeziune îl va avea asupra tuturor parametrilor
macroeconomici ai României,impactul asupra diverselor sectoare economice variind în
funcţie de nivelul de dezvoltare pe care fiecare dintre acestea îl are la începutul
perioadeiIn perioada 1994-2006, cele mai sărace ţări de până atunci (Spania,
Grecia,Portugalia şi Irlanda) au înregistrat creşteri semnificative fiecare dinte cele patru
ţăriajungând la un PIB de peste 75%

Capitolul 3 Studiu de caz- Proiectul RO-NET - Construirea unei


infrastructuri naţionale de broadband în zonele defavorizate, prin
utilizarea fondurilor structurale

3.1 Contextul european si național


Comisia Europeană prin adoptarea Strategiei Europa 2020 a identificat măsurile
care trebuie luate în scopul de a defini o strategie credibilă de ieşire din criză, de a

40
continua reforma sistemului financiar, de a asigura consolidarea bugetară pentru o
creştere pe termen lung şi de a întări coordonarea în cadrul Uniunii economice şi
monetare. Agenda Digitală pentru Europa este una dintre cele şapte iniţiative-pilot ale
Strategiei Europa 2020 şi are ca scop definirea rolului motor esenţial pe care utilizarea
tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) va trebui sa-l joace în realizarea
obiectivelor Europei pentru 2020. Obiectivul acestei Agende este trasarea unui parcurs în
scopul de a exploata la maximum potenţialul social şi economic al TIC.

La nivelul UE, prin această iniţiativă, Comisia Europeană îşi propune să îşi
consolideze principalele politici şi instrumente, pentru:

 oferirea unui cadru juridic stabil, care să stimuleze investiţiile într-o infrastructură
pentru internet de mare viteză, deschisă şi competitivă, precum şi în serviciile
conexe;
 dezvoltarea unei politici eficiente în domeniul spectrului;
 facilitarea utilizării fondurilor structurale ale UE pentru realizarea obiectivelor
Agendei Digitale;
 crearea unei adevărate pieţe unice pentru conţinutul şi serviciile online;
 reformarea fondurilor destinate cercetării şi inovării şi creşterea sprijinului în
domeniul TIC;
 promovarea accesului la internet şi adoptarea acestuia de către toţi cetăţenii.
La nivel naţional, Comisia Europeană recomandă statelor membre:

 să elaboreze strategii operaţionale privind internetul de mare viteză şi să orienteze


fondurile publice, inclusiv cele structurale, spre domeniile care nu sunt acoperite
integral de investiţiile private;
 să stabilească un cadru juridic pentru coordonarea lucrărilor publice astfel încât
costurile pentru dezvoltarea reţelelor să se reducă;
 să promoveze dezvoltarea şi utilizarea unor servicii online moderne şi accesibile
(de exemplu, e-guvernare, servicii de asistenţă medicală online, casa inteligentă,
competenţele informatice, securitatea).

Context naţional

41
Progresul României în atingerea parametrilor definitorii societăţii informaţionale
este departe de a fi satisfăcător. Se constată o rămânere în urmă faţă de media ţărilor din
UE, în ceea ce priveşte accesul la internet şi la serviciile societăţii informaţionale.

Potrivit cercetării Cisco Broadband Quality Study 2010, realizat de Universităţile din
Oxford şi Oviedo , în ceea ce priveşte calitatea conexiunii la Internet, România se
situează relativ bine la acest capitol, ocupând locul 10 în lume după raportul calitatea
conexiunii - accesul la internet. Cu toate acestea, deşi rata de penetrare a serviciilor în
bandă largă, ca procent din populaţia României, este în creştere (14%) încă nu este
destul de ridicată pentru a fi la nivelul Europei.

Pentru a soluţiona această problemă, Guvernul României a lansat Strategia


Naţională de Broadband cu scopul de a creşte rata de penetrare, la nivelul gospodăriilor,
a conexiunilor în bandă largă până la 80% până în 2015. Gradul de acoperire broadband
rămâne încă limitat, în special în mediul rural, acesta traducându-se printr-un nivel scăzut
în rândul gospodăriilor şi companiilor. Pe de altă parte, 99% dintre abonamentele
broadband sunt rapide (cel puţin 2Mb/s). Cu toate acestea, doar 42% dintre gospodării au
conexiune la internet şi doar 23% conexiune broadband. Această rată nesatisfăcătoare de
penetrare şi de utilizare se datorează în principal populaţiei din mediul rural (45% din
populaţia României) care se caracterizează prin venituri mici, rată scăzută a
calculatoarelor disponibile la nivelul gospodăriilor, condiţiile precare de acoperire DSL.
Internetul wireless este, de asemenea, foarte scăzut.

Este evident că trebuie întreprinse mai multe eforturi pentru a asigura


introducerea şi adoptarea de către toată lumea a benzii largi la viteze tot mai mari, atât
prin intermediul tehnologiilor fixe cât şi al celor pe suport radio, precum şi pentru
facilitarea investiţiilor în noile reţele internet ultrarapide, deschise şi competitive, care
vor reprezenta arterele economiei viitorului. Acţiunile trebuie să se concentreze pe
acordarea stimulentelor necesare încurajării investiţiilor private, completate de investiţii
publice vizând obiective alese cu atenţie, fără a monopoliza reţelele, precum şi pe
ameliorarea alocării spectrului de radiofrecvenţe.
Prin dezvoltarea, adoptarea la scală naţională şi implementarea Strategiei
Naţionale de Broadband şi maximizarea impactului tuturor surselor de finanţare FEDR
pentru zona de broadband, MCSI încearcă să contracareze nivelul scăzut de investiţii în
zona reţelelor de telecomunicaţii.

42
Planul de Management al Proiectului cuprinde următoarele elemente:

 Aria de cuprindere şi obiectivele proiectului


 Abordarea proiectului
 Organizarea proiectului şi administrarea resurselor
 Procedurile de control al schimbării
 Raportarea în cadrul proiectului
 Planul de implementare al proiectului
 Managementul calităţii
 Managementul riscurilor

3.2 Scurt istoric al proiectului

Activităţi desfăşurate până în prezent


Odată cu adoptarea POS CCE, MCSI a iniţiat în cursul anului 2008 demersurile
necesare în vederea implementării proiectelor ce vizează dezvoltarea reţelelor de
broadband în zonele dezavantajate din punct de vedere al accesului, lansarea apelului de
proeicte fiind condiţionată, la acea dată, de:
 Adoptarea şi publicarea Strategiei Naţionale de Broadband (SNB);
 Finalizarea Modelului de Implementare a operaţiunilor cuprinse în POS
CCE AXA III prin care se finanţează dezvoltarea de infrastructură de
comunicaţii în bandă largă în zonele defavorizate din punct de vedere al
accesului la servicii de comunicaţii.

În cursul anului 2009 a fost adoptată „Strategia guvernamentală de dezvoltare a


comunicaţiilor electronice în bandă largă în România pentru perioada 2009 – 2015”.
Pornind de la prevederile acestei Strategii, corelate cu cele ale Regulamentelor
Europene pentru Fonduri Structurale şi cu cele specifice ajutorului de stat, Ministerul
Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a elaborat un Model de Implementare a
proiectelor ce vizează dezvoltarea de infrastructură de comunicaţii în bandă largă în
zonele dezavantajate, model ce a fost supus consultării publice şi prenotificat în cursul
anului 2009 către UE. Modelul avea la bază proprietatea statului asupra infrastructurii

43
dezvoltate. Modelul respectiv a fost abandonat ulterior prenotificării, în urma unor noi
runde de consultări cu piaţa de comunicaţii.
Astfel, pe 11 februarie 2010, a avut loc la sediul MCSI o nouă întâlnire de lucru
pe tema modelului de implementare a proiectelor de broadband în zonele dezavantajate
din punct de vedere al accesului la Internet.
MCSI a susţinut implementarea modelului ce implică proprietatea privată, prin
intermediul apelului de proiecte, ca fiind singurul model care poate asigura o
implementare rapidă a proiectelor.
Reprezentaţii operatorilor şi ai asociaţiilor profesionale au optat în favoarea
proprietăţii private a infrastructurii. În ceea ce priveşte modul de acordare a finanţării, au
solicitat informaţii suplimentare, urmând ca în curs de o săptămână să-şi exprime punctul
de vedere.
În luna martie 2010 documentul de prenotificare a ajutorului de stat a fost
transmis către Bruxelles, dar ulterior s-a renunţat şi la acest model ca urmare a ariei
demografice de acoperire foarte reduse fiind luată în considerare doar acoperirea
realizată prin internetul mobil (3G).
UE a decis blocarea acordării acestor fonduri europene către România, după ce,
în luna iunie 2010, Ministerul Comunicaţiilor anunţă intenţia de a transfera aceste
fonduri către servicii de e-guvernare din platforma eRomania.
Pe 13 decembrie 2010, reprezentanţii DG REGIO au transmis autorităţilor române o
scrisoare în care solicită realizarea unei echipe de proiect, sub coordonarea MCSI, care
să se consulte cu oficialii Comisiei Europene, pentru a identifica modelul exact de
implementare a acestor fonduri.
În data de 14 iulie 2011 a fost transmis către UE, cu caracter informal, un nou
document de prenotificare a ajutorului de stat care prevedea alocarea acestor fonduri pe
baza unui model ce implica proprietatea publica a statului asupra infrastructurii de
comunicaţii în bandă largă finanţate.

3.3 Descrierea proiectului RO-NET

Fundamentare
Studiile efectuate de către ANCOM şi MCSI au stabilit că serviciile de bandă largă
sunt disponibile pentru cetăţenii şi întreprinderile din zonele mai dens populate. Din

44
cauza costurilor fixe ridicate, costurile unitare sunt agravate dramatic pentru populaţia
din zonele cu densitate redusă, devenind un obstacol major pentru dezvoltarea
infrastructurii de bandă largă. Ca efect, reţelele de racordare (de distribuţie) şi de acces
(bucla locală) din aceste zone şi conectarea către reţeaua magistrală sunt insuficiente sau
lipsesc pur şi simplu mai ales în zonele rurale, montane şi defavorizate geografic.
Provocarea este de a extinde raza de acţiune a acestei magistrale de comunicaţii
electronice în "zonele albe", prin construirea de reţele de distribuţie, urmând ca acestea
să fie completate de bucle de acces locale realizate de operatorii privaţi.
Rezultă astfel necesitatea dezvoltării coerente a comunicaţiilor electronice pentru
acoperirea acestor „zone albe”, corelarea şi optimizarea cheltuielilor bugetare de
realizare a proiectelor ce vizează dezvoltarea comunicaţiilor electronice, evitarea
investiţiilor publice paralele în infrastructura de comunicaţii de banda largă şi crearea
premiselor favorabile pentru partajarea şi utilizarea în comun a resurselor de comunicaţii.
Fără o intervenţie publică decisă, şi fără adoptarea de politici generale garantând
acoperirea naţională cu reţele de comunicaţii electronice de bandă largă există riscul ca
rezultatul obţinut să nu fie cel dorit iar reţelele de comunicaţii electronice de bandă largă
să fie concentrate în câteva zone cu mare densitate a populaţiei, să existe costuri mari de
intrare pe piaţă şi în consecinţă tarife ridicate.
Pentru a atinge acest deziderat, România doreşte să utilizeze fondurile structurale
în cadrul Programului Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice",
aprobat prin Decizia CE nr. 1437/2007, Axa Prioritară 3, "TIC pentru sectoarele privat şi
public", sens în care va aplica pentru Poiectul « RO-NET - Sprijin pentru înfiinţarea
reţelelor de bandă largă în zonele insuficient deservite, zonele albe”.
În urma analizării modelelor de implementare a infrastructurii de comunicaţii în
bandă largă realizate prin cooperare interinstituţională, a consultării pieţei de comunicaţii
şi a asociaţiilor de profil precum şi a consultărilor avute cu reprezentaţii Comisiei
Europene s-a luat decizia utilizării fondurilor structurale disponibile pentru dezvoltarea
unei infrastructuri proprietate a statului care să fie pusă la dispoziţia operatorilor de
comunicaţii, pe baze comerciale şi fără restricţionarea accesului.
Acest proiect, în valoare totală de aproximativ 84 de milioane de Euro, constituie,
după criteriile Comisiei Europene, un proiect major, pentru care va trebui elaborată în
consecinţă documentaţia corespunzătoare foarte complexă (Studiu de Fezabilitate,
Proiect Tehnic, Documentaţie de Mediu, Documentaţii de Avizare etc).

45
În vederea elaborării documentaţiei pentru organizarea licitaţiei privind
desemnarea unui consultant extern precum şi pentru realizarea tuturor activităţilor
aferente etapei de obţinere a aprobării proiectului de către Comisia Europeană, la nivelul
MCSI s-a lansat proiectul intern RO-NET-DOC.

Obiectivele generale ale Proiectului RO-NET-DOC


Proiectul îşi propune să dezvolte o infrastructură de reţele electronice care sa
asigure capabilităţile tehnice necesare furnizării de servicii de bandă largă în zonele
rurale din România, care nu sunt în prezent deservite şi pentru care nu există planuri de
investiţii private în următorii 3 ani (zone albe).
Obiectivul general urmărit de autorităţile române este de a îmbunătăţi
disponibilitatea serviciilor în bandă largă pentru cetăţenii români şi întreprinderile din
zonele rurale prin realizarea unei infrastructuri de bandă largă. Constituirea reţelelor
backhaul în zone care nu sunt deservite în prezent va reduce costurile iniţiale de
investiţii pentru operatorii comerciali şi îi va încuraja în extinderea acoperirii cu reţelele
proprii a acestor zone rurale defavorizate comunicaţional creând facilităţi în oferirea de
servicii la preţuri accesibile. În scopul de a reduce cheltuielile de investiţie iniţială,
precum şi cheltuielile de operare ulterioare implementării, se propune ca autorităţile
locale care deţin spaţii/sedii în zonele albe, să pună la dispoziţie spaţii de colocare şi
distribuţie, beneficiind în schimbul acestor facilităţi de resurse de comunicare, destinate
asigurării serviciilor de e-guvernare.

Obiective specifice ale proiectului


Se urmăreşte realizarea în fiecare zonă albă a infrastructurii de distribuţie în bandă
largă, constituite din puncte de acces şi reţele de distribuţie de fibră optică şi crearea
condiţiilor de acces necondiţionat la aceste capacităţi.
Obiectivele specifice ale proiectului sunt:
 reducerea decalajului digital prin crearea unor condiţii tehnice favorabile pentru
ca segmentele de populaţie defavorizate comunicaţional să aibă accces la
serviciile electronice, indiferent de locul de reşedinţă.
 promovarea concurenţei în sectorul comunicaţiilor electronice în bandă largă. Pe
măsură ce proiectul va dezvolta infrastructura în bandă largă va oferi condiţii
disponibile pentru toţi operatorii care intenţionează să furnizeze servicii de către

46
utilizatorii finali, rezultatele proiectului vor contribui direct la promovarea
concurenţei şi dezvoltarea de noi oportunităţi de afaceri ;
 accelerarea proceselor de trecere la societatea informaţională în România.
Proiectul va facilita interacţiunea dintre guvern şi cetăţeni / companii, conducând
la creşterea eficienţei administraţiei publice şi a accesibilităţii;
 contribuie la creşterea economică. Disponibilitatea de servicii de bandă largă va fi
benefică dintr-o perspectivă economică mai largă, de exemplu, din cauza
efectelor pozitive colaterale asupra economiilor locale (cum ar fi creşterea
activităţilor economice, crearea de locuri de muncă);
 creşterea coeziunii sociale. Disponibilitatea de servicii de bandă largă ar
îmbunătăţi, de asemenea, accesul la un mijloc esenţial de servicii de comunicaţii
pentru toţi actorii implicaţi în societate, îmbunătăţind astfel coeziunea socială şi
regională.

Descrierea generală a modelului

În urma analizării modelelor de implementare a infrastructurii de comunicaţii în


bandă largă realizate prin cooperare interinstituţională, a consultării pieţei de comunicaţii
şi a asociaţiilor de profil precum şi a consultărilor avute cu reprezentaţii Comisiei
Europene s-a luat decizia utilizării fondurilor structurale disponibile pentru dezvoltarea
unei infrastructuri proprietate a statului care să fie pusă la dispoziţia operatorilor de
comunicaţii, pe baze comerciale şi fără restricţionarea accesului. Studiile şi discuţiile
purtate de către MCSI au dovedit că modul cel mai economic de utilizare a fondurilor şi
pentru gestionarea eficientă a resursele acestei infrastructurii este de a crea o entitate în
cadrul Ministerului – Unitatea de Implementare a Proiectului.

În scopul de a minimiza dificultăţile legate de un astfel de proiect, care ar fi


implicat faptul că UIP trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru construirea,
dezvoltarea, întreţinerea şi exploatarea reţelei şi să suporte riscurile, MCSI a ales să
aplice o metodă mai transparentă şi să împartă responsabilităţile, prin externalizare spre
operatorii privaţi.

Ca rezultat, vor fi organizate proceduri deschise de licitaţie pentru a selecta


operatorii, aceştia urmând să construiască reţelele de distribuţie în "zonele albe" prin
intermediul subcontractorilor, respectiv întreprinderi de profil. De asemenea, operatori

47
privaţi vor asigura exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea / modernizarea infrastructurii
realizate prin proiect. Întreprinderile selectate în acest scop, vor fi încredinţate cu
obligaţia de a presta servicii de interes economic general în conformitate cu Decizia
Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind punerea în aplicare a articolului 86 alineatul (2)
din Tratatul CE. În vederea încurajării mecanismelor de piaţă, a liberei concurenţe,
operatorilor li se va încredinţa dreptul de folosinţă asupra acestor reţele, va fi pe o
perioadă lungă de timp, minim 15 - 20 de ani.
Intervenţia va implica acordarea de fonduri publice pentru dezvoltarea reţelelor de
distribuţie (backhaul) în zonele albe din România. Prin proiect vor fi susţinute
următoarele tipuri de costuri:
 realizarea reţelei de backhaul ;
 achiziţionarea de echipamente pentru punctele de conectare la reţelele magistrale
(backbone);.
 realizarea de puncte locale de acces în bandă largă (PLABL) - achiziţionarea de
echipamente şi a lucrărilor de instalare şi de amenajare a PLABL ;
 servicii conexe tehnice, juridice şi de consultanţă financiară
 costuri conexe pentru avize, autorizări, colocări, utilităţi, etc.

Rezultă că proiectul cuprinde două mari domenii de acţiune: (i) realizarea unei
infrastructuri active (echipamente) şi (ii) o infrastructură pasivă (reţele de fibră optică şi
spatii tehnice, radiorelee, sisteme satelit, etc).
Prin proiect nu vor fi finanţate lucrările de racordare la reţelele backbone şi
lucrările de realizare a buclelor locale.
În scopul de a maximiza rezultatele şi pentru a reduce costurile, puncte locale de
acces în bandă largă vor fi amplasate în cadrul instituţiilor publice, acolo unde este
posibil.
Totodată, se vor analiza punctele de prezenţă la magistralele de backbone deţinute
de operatorii privaţi în scopul de a se realiza interconectări cât mai eficiente din punct de
vedere economic.

Un model de infrastructură în bandă largă orientativă este prezentată mai jos:

Figura 3.1.-Model de infrastructură

White Area
48
Bachaul Network

Backbone Network
White Area
Bachaul
Network

unde:

 "Backbone" înseamnă reţele magistrale de mare capacitate, cu arie naţională de


acoperire, cu fiabilitate ridicată şi latenţă mică şi rezilienţă mare ;
 "punctul de racordare Backbone" înseamnă conexiunea dintre Backbone şi punctele
locale de acces ale reţelei de distribuţie;
 "puncte locale de acces în bandă largă" (PLABL) reprezintă spaţii tehnice în clădiri şi
sau clădiri separate şi dotarile tehnice şi de utilităţi aferente. Este posibil ca fiecare
unitate administrativ-teritorială să dispună de PLABL;
 "reţeaua de distribuţie (racordare ) reprezintă ansamblul funcţional de elemente de
transport şi echipamentele terminale asociate, ansamblu amplasat în perimetrul zonelor
albe şi situat între reţelele backbone şi reţelele locale de acces. În zona de intervenţie a
acestui proiect, reţeaua de distribuţie are topologii diferite în funcţie de dispunerea
geografică a utilizatorilor şi de condiţiile de amplasare a elementelor fizice ale reţelei de
distribuţie;
 " bucla locală (last mile)" înseamnă circuitul fizic sau echivalentul său care conectează
sediul clientului la reţeaua de distribuţie;

49
Conform sondajului efectuat de Eurostat, în ianuarie 2008 11 (a se vedea tabelul 1
de mai jos), România s-a aflat pe ultimul loc în rândul statelor membre UE-27 în ceea ce
priveşte conexiunile în bandă largă şi pe penultimul loc pentru accesul gospodăriilor.

Tabelul 1 - Acces la Internet şi conexiuni în bandă largă 200812 (%)


Întreprinderi Gospodării

Conexiune
Acces la Internet Acces la Internet Conexiune Broadband
Broadband13
Islanda 100 99 - -

Finlanda 99 92 72 66

Spania 95 92 51 45

Suedia 96 89 84 71

UK 93 87 71 62

UE 27** 93 81 60 48

Romania 67 44 30 13

Sursa: Eurostat
În plus, 64% dintre întreprinderile din UE-27 a avut un site, cu o cifră de 27% pentru
România, care a fost clasat cel mai mic (vezi tabelul 2 de mai jos).

Tabelul 2 - Întreprinderile cu site web cu facilităţi cheie 200814 (%)


Furnizează facilităţi pentru:
Website
sau pagină Cataloage cu Comandă online, Joburi online sau Plăţi online
web produse sau reservare sau aplicaţii pentru
liste de preţuri rezervare online joburi online
Denemarca 87 58 26 40 12

Finlanda 82 37 16 46 7

Spania 54 57 23 18 5

11
Comunicat de presă emis de Biroul de presă al Eurostat
http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?
reference=STAT/08/173&format=HTML&aged=0&language=EN&guiLanguage=en

12
Data se referă la ianuarie 2008
13
În acest studiu, conexiuni de bandă largă sunt definite ca fiind cele cu o capacitate mai mare sau egală
cu144 Kbits/s.

14
Data se referă la ianuarie 2008

50
Suedia 86 45 20 35 7

UK 76 43 25 27 19

EU27** 64 57 26 26 10

Romania 27 73 38 20 16

Sursa: Eurostat

Analiza gradului de acoperire


România este împarțită în 41 de judeţe în scopuri administrative. Fiecare judeţ este
împărţit în mai multe unităţi administrativ-teritoriale. Această analiză se face la nivel de
localitate15, care este o parte dintr-o unitate administrativ-teritoriale.
Localitatea, din cauza dimensiunii mici, este unitatea ideală pentru a analiza
nivelul de furnizare a serviciilor de bandă largă pentru locuințe, firme si clădiri publice în
cadrul unei zone geografice specifice. Există 13749 de localităţi, în total, oferind o medie
de 335 de localităţi pe judeţ.
Scopul a fost acela de a arăta nivelul de furnizare a serviciilor de bandă largă în
fiecare din cele 13749 de localitati. Acest lucru implică colectarea de date de la
aproximativ 540 furnizori de servicii Internet (ISP) pentru a stabili care localităţi au
furnizat bandă largă. Impreună, furnizorii de servicii Internet analizaţi furnizează 95%
din valoarea totală a conexiunilor de bandă largă instalate în ţară.
Situaţia serviciilor de bandă largă, defalcate în funcţie de numărul de furnizorii
de servicii Internet, este prezentată mai jos:
a.55% din populaţie (12 mil.) este situată în "zonele negre", în cazul în care există
mai mult de doi ISP, din care:
 36% din populaţie (7,8 mil.) sunt în oraşe cu mai mult de 50.000 de locuitori -
lista de localităţi se află în Anexa 1
 19% din populaţie (4,2 mil.) sunt în oraşe cu mai puţin de 50.000 de locuitori

15
Metodologia utilizată în Sistemul de Informaţii privind Registrul unitatilor administrativ-teritoriale
(SIRUTA) defineşte:

NIVELUL 1NIVELUL 2NIVELUL 3

*0 1. Judeţe, Bucureşti2. Oraşe mici5. 5. Localităţi componente3. Oraşe mari6. Sate4. Comune7. Sectoare
ale capitaleiLocalitate componentă – este o aşezare urbană, dezvoltată din punct de vedere edilitar
gospodăresc, având populaţie urbană.
* Satul - este o aşezare umană mai puţin dezvoltată din punct de vedere edilitar gospodăresc a cărei
populaţie se ocupă în deosebi cu agricultura, constituind o categorie social - teritorială complexă; este
alcătuită dintr-o aglomerare de case şi construcţii gospodăreşti anexe într-un teritoriu cu specific rural.

51
 16% din populaţie (3,5 mil.) este situată în "zone gri", unde există doar un singur
ISP
 29% din populaţie (6.2 mil.) este situată în "zone albe", unde nu există nici un
ISP
 Informaţii detaliate, la nivel județean, sunt prezentate în Anexa 2.

Zone de eşec ale pieţei


Ţinând seama de faptul că Bucuresti este acoperit cu mai mult de 2 operatori şi
deoarece se află pe acelaşi nivel cu un judeţ, a fost exclus din analiza efectuată.
Rezultatul analizei este evidenţiat în tabelul 3 de mai jos, care arată că 80% din localiti,
31% din populaţie (populaţie fără Bucureşti), reprezintă " zone albe" (unde nu există nici
un furnizor de bandă largă). Aceeaşi situaţie este prezentată în Anexa 3 – “zone albe, gri
şi negre”, folosind aplicaţia geoSIRUTA .

Tabelul 3 – Zone albe

POPULAȚIA HOUSEHOLDS LOCALITĂȚI


Numar
de țari
% %
age vârsta
“Zone albe” Total “Zone albe ” Total “Zone albe” Total %
Vârst
a

41 Rural Urban Rural Urban 32% Rural Urban 13748 80%

5647947 539682 19755578 31% 1907428 170981 6598004 10235 792

6187629 2078409 11027

Analiza la nivel de judeţ


Acest procent din populaţie fără acoperire cu servicii în bandă largă a fost
analizat la nivel de judeţ, pentru a determina dacă a existat un model spaţial sau
geografic pentru zonele de eşec ale pieţei.
Principalele constatări sunt prezentate mai jos:
 11 din 41 de judeţe, între 40% şi 60% din populaţie trăieşte în localităţi fără ISP;
 Această rată este între 30% şi 40% în 11 judeţe;
 Este între 20% şi 30% în 11 judeţe;
52
 Şi între10% şi 20% în 8 judeţe.
Județele, având procentele de mai sus, sunt afişate pe hartă în Figura 1 (a se vedea
mai jos)

Figura 1 - Judeţe din România fără acces în bandă largă

Principalele constatări şi concluzii

1. România are cel mai mic procent de conexiuni de bandă largă din Uniunea
Europeană, de exemplu, cu numai 44% din întreprinderi care au o conexiune de
bandă largă în comparaţie cu o medie a UE-27 de 81%.

2. Nivelul în rândul întreprinderilor este reflectat în zona de uz casnic, cu numai


13% din gospodării (penultimul nivel din UE) care au o conexiune de bandă largă
faţă de media UE27de 48%.

3. De asemenea, are cel mai mic procent din întreprinderile cu un site web, de
exemplu, 27% faţă de o medie a UE-27 de 64%.

4. De 29% din populaţie se află în zonele albe (11027 localitati din 13.749). Acestea
indică faptul că o zonă foarte importantă de pe teritoriul national nu are nici o
acoperire cu servicii de bandă largă.

5. 91% din populaţie fără acoperire trăiește în zone rurale.

6. 16% din populaţie, din 1.987 localităţi (14% din total), au acces la numai un
furnizor de bandă largă - "zone gri".

53
7. Împreună cu 29% din populaţie fără acoperire, se sugerează faptul că 45% din
populaţie, în 94% din localități, nu are acces la o bună funcţionare a pieţei
serviciilor de bandă largă sau locuieşte în zonele de eşec ale pieţei.

8. Acest lucru este agravat de faptul că România are un nivel foarte scăzut al ratei
de penetrare cu telefonie fixă, în special în zonele rurale. Acesta limitează
puternic capacitatea de a stimula furnizarea prin modernizarea schimburilor
telefonice tradiţionale, o strategie care a fost utilizată pe scară largă şi în alte state
membre pentru a furniza bandă largă la o mare parte a populaţiei , într-o manieră
eficientă16 şi într-o perioadă de timp relativ scurtă.

9. Având în vedere relativ marea nevoie de investiţii în zonele de eşec ale pieţei este
un motiv puternic pentru intervenţia publică în vederea reducerii decalajului
digital de acces în bandă largă, un factor crucial în sprijinirea comunităţilor locale
de a atrage afacerile, de a permite telework, de a oferi servicii de îngrijire
medicală, de a îmbunătăţi oportunităţile educaţionale şi serviciile guvernamentale
şi o verigă esenţială către informaţii.

Scopul şi obiectivele intervenţiei

Zonele de eşec ( "albe"), aşa cum sunt ele definite în ultimul capitol, sunt acelea în
care rentabilitatea inerentă a investiţiilor în infrastructura de bandă largă este scăzută.
Nici unele reglementări ex ante, nici măsuri pe partea de cerere nu vor fi suficiente
pentru a permite furnizarea de servicii de bandă largă. Acordarea de sprijin public este,
prin urmare, necesară pentru a depăşi lipsa de conectivitate în bandă largă. De aceea,
scopul acestei intervenţii este acela de:

“Asigurarea infrastructurii necesare pentru a stimula furnizarea serviciilor de bandă


largă în zonele de eşec ale pieţei "

Obiectivele specifice sunt:

1. Reducerea "decalajului digital" dintre zonele care au acces la serviciile de bandă


largă, precum şi cele care nu au;
2. Gestionarea lipsei de infrastructura de bandă largă în zonele de eşec ale pieţei din
România.

16
Nu a fost nevoie de investiții pentru conexiunile last mile de la centrala telefonică la sediul clientului, în
cazul celorlalte state membre.

54
3. Furnizarea de infrastructură de bandă largă necesară pentru a promova creşterea
economică şi crearea de locuri de muncă.
4. Crearea condiţiilor necesare pentru a stimula o funcţionare corectă a pieţei pentru
serviciile de bandă largă bazată pe furnizarea de infrastructură cu acces liber.
Aceste obiective vor conduce la extinderea geografică a capacităţii de a oferi servicii
de bandă largă şi de a primi şi de a contribui la dezvoltarea regională şi coerenţă socială.

Intervenţia este un obiectiv al României de a lucra pentru crearea unei funcţionări


adecvate a pieţei serviciilor de bandă largă, precum şi asigurarea faptului că întreaga
populaţie a României are acces la bandă largă.
Această intervenţie va facilita investiţiille sectorului privat. Un aspect important al
intervenţiei este de a minimiza costurile de punere în aplicare a proiectului şi
incertitudinile şi de a maximiza numărul de beneficiari.

55
Descrierea intervenţiei

Această secţiune descrie atât de caracteristicile de intervenţie avute în vedere şi


bază legală română.
În conformitate cu terminologia FS, MCSI va fi beneficiarul, în timp ce în cadrul
regulilor privind ajutorul de stat MCIS va fi furnizorul de ajutor de stat şi investitorii /
operatorii vor fi beneficiarii măsurii.

Pentru intervenţie în cadrul POS CCE, aproximativ 84 milioane € vor fi disponibile


din FEDR inclusiv bugetul naţional al României. Valoarea individuală a ajutorului pentru
fiecare beneficiar va depinde de rezultatul procedurii de licitaţie.
În afară de fondurile disponibile în cadrul FEDR, vor fi de asemenea disponibile 60
milioane € din planul de recuperare, aşa cum s-a convenit cu Ministerul Agriculturii.

Intervenţia se va face în două etape:


- În prima fază, vor fi folosite fonduri din FEDR şi eligibile sunt toate cele 11027 localităţi
fără furnizor de bandă largă;
- În a doua fază, va fi utilizat fondul din planul de recuperare, în restul localităţilor rurale,
care nu sunt incluse în prima etapă şi unde nu a fost făcute investiţii private.
După intervenţia în cadrul POS CCE, restul zonelor rurale albe vor fi identificate şi
supuse consultării publice, ca un instrument esenţial în definirea zonelor albe existente.
Intervenţia va implica acordarea-sprijinirea construirii de infrastructura de bandă largă în
zonele albe ale României. Având în vedere suprafaţa României, şi extinderea zonelor
albe pe teritoriul tarii, se consideră că această măsură va fi pusă în aplicare prin
intermediul a trei proiecte operaţionale paralele, una pentru fiecare din domeniile de mai
jos.

56
Figura 2 – Zone operaţionale

Date pertinente în raport cu fiecare dintre cele trei zone operaţionale sunt stabilite în
tabelul de mai jos.

Tabelul 4 – Zonele operaţionale broadband


POPULATIE LOCALITATI
Populaţia Procentul Numarul
Proiect Numarul Numarul Procentul
din Totalul populaţiei localitatilor
Operaţional judeţelor total al localităţilor in
zonele populaţiei în zonele in zonele
localitaţilor zonele albe
albe albe albe
1 16 1.775.045 7.221.733 25% 4.150 5.293 78%
2 13 2.293.809 6.011.259 38% 3.608 4.413 82%
3 12 2.118.775 6.522.586 32% 3.269 4.042 81%
Total 6.187.629 19.755.578 31% 11.027 13.748 80%
Sursa: Eurostat
Punerea în aplicare a fiecarui proiect operaţional va consta din trei elemente principale:
Puncte locale de acces în bandă largă - Construirea de puncte locale de acces în bandă
largă (LBAP) pentru a aduce serviciile de bandă largă în localitățile albe.

57
1. LBAP includ clădirile şi structurile fizice, precum şi echipamentele de
telecomunicaţii aferente. Este posibil ca un număr de LBAP vor fi necesare în
fiecare localitate albă.
2. Reţele de distribuţie – Connection of the individual LBAPs within and between
localities together, via broadband connections. Conexiunea LBAP individuali în
cadrul şi între localităţi, prin conexiuni în bandă largă.
3. Conexiune Backbone - Conectarea reţelelor de distribuţie existente la reţele
backbone.
Modelul este ilustrat schematic mai jos.

Figura 3 – Modelul propus de infrastructură broadband

Sursa: http://www.mcsi.ro/Minister/Proiect-Ro-NET

58
Caracteristicile principale ale intervenţiei
Organismele de intervenţie nu vor acorda ajutor construirii de reţele noi sau
moderne deoarece o conexiune backbone suficientă pentru toate zonele României este
considerată a fi deja disponibilă. În acest context, reţeaua backbone reprezintă
conexiunile principale între oraşe sau judeţe, construite folosind în principal cabluri de
fibră optică.
Această intervenţie nu va finanţa construirea de conexiuni noi sau moderne last
mile de la LBAPS (schimburi locale) la consumatori.
Există intenţia de a invita operatorii de servicii de bandă largă prin intermediul
unui proces de licitaţie deschisă, pentru a licita serviciul de proiectare, construcţie şi
exploatare a infrastructura avute în vedere pentru cele trei proiecte operaţionale.
Infrastructura va rămâne în proprietatea publică, şi va fi disponibilă pe deplin
către toti cei trei operatori de servicii de bandă largă licenţiaţi.
Această asociere a procesului de licitaţie şi acordarea efectivă a infrastructurii, va
reduce sprijinul public solicitat şi potenţiala distorsionare a concurenţei, în timp ce oferă
un nivel de acţiune la care toţi operatorii pot concura pe baza serviciilor oferite.
Bazat pe normele române de achiziţii publice, furnizarea de infrastructura în bandă
largă va fi realizată în urma unei licitaţii deschise publicată de către MCIS în JO.
Licitația va acoperi atât (a) proiectarea şi construirea infrastructurii de bandă largă pe o
perioadă de doi ani (b) şi gestionarea, întreţinerea şi modernizarea infrastructurii, precum
şi asigurarea unui serviciu de bandă largă către utilizatorii finali şi alţi furnizori, pentru o
perioadă de şapte ani.

Beneficiarii ajutorului de stat


Beneficiarii direcţi ai ajutorului de stat vor fi întreprinderile / operatorii de reţele de
comunicaţii electronice care investesc în construcţia şi dezvoltarea de infrastructura de
bandă largă. Beneficiari indirecţi vor fi operatorii care obţin acces deplin la
infrastructura, precum şi mediul de afaceri si utilizatorii finali ce au conectivitate la
internet.

Zone ţintă
Măsura vizează localităţi în România care nu au acces în bandă largă, de exemplu, zonele
albe. Aceasta se bazează pe analiza efectuată şi descrisă în capitolul 2 (vezi pagina 6).
Zonele albe conţin 29% din populaţia ţării (6,1 milioane).
59
Fezabilitate şi planul de lucru
Ofertanţii posibili, ca parte a procesului de achiziţii publice, vor trebui să stabilească
fezabilitatea intervenţiei în fiecare din zonele vizate, pe baza soluţiilor propuse şi a
proiecţiilor de piaţă.

Aceasta este de natură să includă o evaluare a următorilor factori:

 Cererea de servicii de bandă largă pe termen mediu gospodării, mediul de afaceri,


sectorul public, şcoli, etc.
 Sensibilitatea preţului pe pieţele locale.
 Proiecte existente sau potenţiale de dezvoltare economică sau sectorială care ar
putea beneficia de pe urma serviciilor în bandă largă.
 Fezabilitatea tehnică şi costurile de a dezvolta o soluţie pentru a răspunde cererii
identificate pentru o localitate.
 Receptivitate din partea altor companii de telecomunicaţii şi a furnizorilor de
servicii Internet pentru a oferi servicii în întreaga infrastructură propusă în acea
localitate.
 Posibilitatea cererii agregate în sectorul public.
 Estimarea numărului furnizorilor de servicii Internet necesar, costul de
interconexiune, precum şi costul de servicii în localitate.

Serviciile furnizate utilizatorilor finali


Următoarele specificaţii tehnice şi calitative cuprind un set minim de
caracteristici de reţea şi servicii, acceptabile în cadrul unei astfel de intervenţie.
Operatorii broadband care să răspundă ofertelor vor trebui să construiască o
infrastructură care să fie capabilă să se adapteze la viitoarele upgrade-uri şi la evoluţia
tehnologiei, inclusiv unor mai mari rate de date pe viitor şi de creştere graduală a cererii
pentru mai multe aplicaţii de bandă largă, cum ar fi video la cerere, IPTV , etc
Proiectul prevede o serie de cerinţe minime pentru utilizatorii finali:

60
Vitezele de acces la Internet
Utilizatori casnici: Un pachet de servicii pentru utilizatorii casnici, cu viteză
maximă de acces de cel puţin 1 Mbps pentru downlink şi de cel puţin 512 Mbps pentru
uplink
Utilizatori mediu de afaceri: Un pachet de servicii pentru utilizatorii din mediul
de afaceri cu viteză maximă de acces de cel puţin 4 Mbps pentru downlink şi de cel puţin
1 Mbp pentru uplink
Numărul de utilizatori care folosesc acceaşi conexiune (contention ratio)
Este de cel putin 10:1 de la un capăt la altul (inclusiv interconectarea la reţea a
beneficiarului final la Internet)
Disponibilitatea serviciului
Disponibilitatea serviciului furnizat este de maximum 98%, atât pentru utilizatorii finali,
cât şi pentru afaceri.

Principalele etape avute în vedere în secţiunile anterioare sunt prezentate pe scurt mai
jos pentru a oferi claritate. Durata orientativă pentru fiecare etapă, este de asemenea,
inclusă.

Tabelul 3.2 –Etape

Etapă Descriere Resp. Durată


Consultări cu furnizorii serviciilor de bandă largă 31.07.2009
1. OI MCSI
cu privire la acest document şi zonele ţintă propuse

Aprobarea propunerii de proiect prin Ordin al 5.09.2009


2. OI MCSI
MCSI

Stabilirea UMP pentru această iniţiativă 5.09.2009


3. OI MCSI

Aprobarea listei de cheltuieli eligibile OI MCSI 5.09.2009


4.

AM

Pregătirea şi înaintarea unei propuneri pentru cele 25.09.2009


5.
trei proiecte operaţionale ca raspuns la apelurile de UMP
proiecte

61
Etapă Descriere Resp. Durată
Evaluarea propunerilor primite şi trimiterea de 15.10.2009
6. OI MCSI
scrisori de ofertă pentru propuneri alese

Pentru propunerile alese, stabilirea şi începerea unei 15.11.2009


7.
acţiuni de licitaţie pentru fiecare zonă ţintă,
invitând operatorii broadband să-şi lanseze ofertele UMP
pentru a proiecta, a construi şi a folosi un serviciu
broadband în una sau mai multe zone operaţionale

Stabilirea fezabilităţii implementării reţelei în zona Furnizorii de 31.12.2009


8.
vizată broadband

Pregătirea şi prezentarea unei oferte ca răspuns la Furnizorii de 31.01.2010


9.
licitaţie broadband

Evaluarea ofertelor şi semnarea contractelor cu 20.02.2010


10. UMP
ofertanţii selectaţi

Construirea şi atribuirea infrastructurii broadband Furnizorii de 15.11.2011


11.
pe o perioadă de doi ani în fiecare zonă albă broadband

Monitorizarea construirii infrastructurii broadband 15.11.2011


12.
şi dezvoltarea de servicii în cele trei zone UMP şi OI
oparaţionale pentru o perioadă de doi ani

Monitorizarea funcţionării serviciului broadband în 15.11.2016


13.
toate zonele operaţionale pentru o perioadă de cinci UMP şi OI
ani

Monitorizarea proiectelor de succes pentru o 15.11.2018


14. UMP şi OI
perioadă de şapte ani

3.4 Indicatori de calcul și eficiență economică


În vederea realizării obiectivului de investiții s-a elaborat documentația tehnico-
economică
Indicatorii specifici de calcul si eficienţă economică a investițiilor reflectă
aspectele particulare ale eficienței economice a investițiilor în anumite ramuri si domenii
de activitate rezultate din condițiile specifice în care își desfășoară activitatea acestea.
Respectivii indicatori completează modalitățile de caracterizare a eficienței
economice alături de indicatori cu caracter general si cei de bază.

62
Calculul indicatorilor statici de eficienţă a investițiilor
1.Valoarea investitiei - Acesta este principalul indicator de calcul al eficienței
economice a investiției.
Valoarea investiției este un indicator valoric care reprezintă resursele utilizate în
procesul investițional si anume cele necesare pentru realizarea obiectivului de investiții.
Valoarea investiției = 84 mil lei din care:
utilaje: 0,00717720 lei
- C + M: 0,00175600 lei
- alte cheltuieli: 0,00076548 lei
2. Durata de execuție a obiectivului de investiții-Acesta reprezintă timpul necesar
pentru înfaptuirea procesului investițional în ansamblul sau, respectiv perioada în care se
consuma resursele investiționale.Durata de execuție se referă la perioada dintre
momentul începerii lucrărilor la obiectivul de investiții si cel al punerii în funcţiune. d =
3 ani
3. Durata de funcționare - Aceasta se derulează între momentul punerii în funcțiune
a obiectivului de investiții si momentul scoaterii sale din funcțiune ca urmare a uzurii
fizice sau morale.Df = 30 ani
Durata de recuperare (D) reprezinta perioada de timp în decursul căreia efortul
total de investiții se recuperează din efectul net obținut în urma funcționării obiectivului
de investiții în care:
D - reprezinta durata de recuperare a investiției;
It - reprezintă investiția totală;
P' - reprezintă profitul nerealizat în perioada de atingere a parametrilor proiectați;
Phn - reprezintă profitul net anual
P' = 4*(1-0,1)*280,01+2*(1-0,2)*280,01+(1-0,6)*280,01 = 0,1568056 lei
D =84.000.000+1568,056/ 28000,01=30.549

Coeficientul de investiție economic a investitiilor (E)-Acesta reprezintă profitul


anual net obținut la un leu investit sau cât se recuperează sub formă de profit dintr-un leu
investit în curs de un an.
E = Phn/It=1/D=1/30,549=0,0327
Indicatorul arată că 0,0327 lei se recuperează sub forma de profit dintr-un leu investit în
decursul unui an.

63
Capitolul 4

Concluzii

Fondurile UE sunt disponibile şi acest lucru este un fapt. Persoanele fizice şi


juridice ar trebui să fie conştiente de faptul că acest lucru nu este un vis departe-departe,
ci este o opţiune viabilă, care poate fi transformata în realitate.
Mulţi candidaţi potenţiali nu iau din timp fişierele bine pregătite pe care trebuie
să le prezinte autorităţiilor competente.
Chiar mai rău, mulţi dintre cei care au fost destul de norocoşi in primirea
fondurilor UE nu tratează punerea în aplicare a proiectelor foarte serios, şi se găsesc în
situaţia inacceptabilă de a trebui să ramburseze fondurile primite şi vor fii sancţionate
corespunzătoare.
Fondurile UE sunt disponibile - si acestea pot fi soluția pentru nevoile de
finanţare ale multor companii şi persoane fizice -, dar numai pentru cei care sunt dispuşi
să trateze această oportunitate în serios şi profesional.
Politica de coeziune este una dintre cele mai vizibile politici ale Uniunii
Europene. Toate cele 27 de ţări UE beneficiază de pe urma politicii de coeziune prin cele
trei fonduri ale sale, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune şi
Fondul social european, pentru îndeplinirea următoarelor scopuri:

 reducerea diferenţelor economice


 dezvoltarea unor economii regionale competitive şi diversificate

 stimularea creşterii durabile şi a creării de locuri de muncă

De asemenea, politica de coeziune ajută cele 271 de regiuni ale Europei să facă
faţă provocărilor globalizării, ale schimbărilor climatice şi ale tendinţelor demografice.
Finanţarea de la politica de coeziune a adus beneficii pentru milioane de cetăţeni ai UE,
nu numai prin crearea de locuri de muncă şi stimularea condiţiilor adecvate pentru
creştere, ci şi prin investiţii în modernizarea infrastructurii, lucrări de ameliorare a
mediului, sprijin pentru întreprinderi, precum şi în aptitudinile, educaţia şi formarea
oamenilor.

Cu un buget de 347 miliarde de euro pentru 2007-13 politiciile de coeziune,


reprezinta cea mai mare sursă de sprijin financiar de la UE pentru investiţii în creşterea
64
economică şi ocuparea forţei de muncă, destinate să permită toate regiunilor sa
concureze eficient pe piaţa internă.

Fondurile pot ajuta la cresterea PIB-ului cu 15% în perioada 2007-2013.

Incapacitatea României de a utiliza fondurile Uniunii Europene este endemică,


chiar dacă poate fi explicată de diverși factori. Faptul că aceasta nu reușește să atragă
fondurile europene încă din primii ani post-aderare, cel puțin în aceiași măsură cu
contibuția națională la bugetul comunitar, înregistrând cheltuieli nete ca stat membru UE,
este o situație nu doar paradoxală, dar și cu efecte dramatice în ceea ce privește
recuperarea discrepanțelor de dezvoltare și convergența reală cu țările UE.

Tindem să credem că dezbaterea privind absorbția fondurilor structurale de către


România este cel puțin confuză, principalul motiv fiind legat de lipsa de transparență a
guvernului central, în special la nivel de gestionare a programelor operaționale și de
asemenea, negarea vulnerabilităților existente în această privință, care impiedică
identificarea potențialelor probleme. În locul unei imagini analitice, este prezentată o
imagine incompletă a absorbției fondurilor , subliniind doar aspectele positive, care în
cele din urmă fac o eventuală abordare științifică dificilă.

De reținut este faptul că în timpul procesului de implementare al unui proiect,


absorbția poate fi influențată de vulnerabilitățile care decurg din cadrul macroeconomic
atât intern, cât și extern al României.14 Una dintre vulnerabilitățile majore care ar putea
afecta rata de absorbtie a fondurilor europene este rigiditatea sistemului bancar în ceea ce
privește împrumuturile pentru co-finanțarea proiectelor. În contextual consolidării
condițiilor de creditare impuse de BNR, dobânzile și comisioanele practicate de băncile
comerciale au crescut, iar solicitanții trebuie să depună un procent din suma finanțată
(până la 20-25%) ca garanție, care rămâne blocată până ce împrumutul primește
aprobarea băncii, ceea ce înseamnă o întârziere de câteva luni.

65
Recomandări

Pentru îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene s-au luat


câteva măsuri bune, dar sunt de părere că trebuie acordată o deosebită atenţie
următoarelor aspecte:

- simplificarea procedurilor - din păcate este necesară o documentaţie foarte


stufoasă şi greoaie în cazul întocmirii proiectelor, cererilor de finanţare şi raportărilor
financiare pe perioada implementării. Procedura de evaluare a proiectelor durează chiar
şi un an. Cred că acest lucru se datorează neregulilor în ceea ce priveşte gestionarea
acestor fonduri constatate în urma verificărilor efectuate de către experţii Comisiei
Europene şi încercării de a controla şi supraveghea cât mai în amănunt derularea
acestora..

- asigurarea resurselor umane şi pregătirea acestora - aceasta rămane o problemă


critică a procesului de gestiune al instrumentelor structurale. Autorităţile de
management sunt total depăşite, iar activitatea lor trebuie eficientizată, prin instruirea
funcţionarilor. O serie de constrângeri bugetare au limitat procesul de recrutare de
personal, astfel încat nivelul resurselor umane este insuficient şi relativ departe de
angajamentele asumate de România. Nu trebuie ca personalul să fie subdimensionat,
dar nici nu are sens să fie angajaţi functionari publici doar pentru îndeplinirea unor
baremuri formale.

Pe ansamblu, mai puţin de 40% din personalul departamentelor de


planificare/programare are experienţă în domeniul programării, realizării de analize
economico-sociale, elaborării de strategii şi cuantificării obiectivelor de dezvoltare.

O soluţie este realizarea de parteneriate între universităţi şi Guvern pentru


crearea unui cadru de instruire a funcţionarilor implicaţi în atragerea de finanţării
europene.

- o mai bună conectare a întregului sistem de gestiune a fondurilor structurale la


nivelurile superioare de decizie din cadrul Guvernului - comunicarea şi dezbaterea
regulată, la nivel de miniştri, a problemelor legate de gestiunea fondurilor structurale ar
fi o soluţie în acest sens.

- finanţarea activităţilor cele mai eficiente, aducătoare de profit- trebuie încurajate


sectoarele economice importante, dar şi companiile care şi-au certificat deja
performanţa economică sau companiile potenţial performante. De asemenea , trebuie
66
analizate atent locul şi motivele pentru investiţii, astfel încat investiţia să poata fi
susţinută şi după implementarea proiectului cu fonduri UE.

- îmbunatăţirea cofinanţării - băncile comerciale ar trebui să simplifice documentaţia de


credit, în cazul cofinanţărilor pentru proiecte europene, în condiţiile în care aceste
proiecte sunt deja verificate la nivelul Guvernului.

Guvernul este primul garant pentru un proiect, iar în aceste condiţii băncile ar
trebui să accelereze procesul de aprobare a cofinanţării.

Conform oficialilor din Guvern, absorbţia fondurilor europene nu va fi afectată


de criza financiară internaţională, dar beneficiarii privaţi ai fondurilor ar putea
întâmpina greutaţi în a-şi asigura cofinanţarea de la băncile comerciale.

Băncile din ţara noastră şi au arătat disponibilitatea de a participa la cofinanţarea


proiectelor europene. Un bun exemplu este BCR Erste Bank. Astfel , Banca Comercială
Română (BCR) intenţionează să sprijine procesul de absorbţie a fondurilor europene de
către România, prin cele opt birouri regionale EU Office BCR în care va oferi servicii
de consultanţă şi produse de finanţare sau cofinanţare. "EU Office BCR" poate
reprezenta o sursă de informare pentru IMM-uri şi pentru autorităţile publice locale sau
centrale interesate în derularea fondurilor structurale.

Printre beneficiarii acestor proiecte se numară sectorul public, sectorul privat


deoarece obţin suportul financiar, băncile – pentru că-şi extind aria clienţilor şi îşi
diversifică portofoliul de produse şi servicii, dar nu în ultimul rând, economia
românească prin crearea de noi locuri de muncă, dezvoltarea infrastructurii şi reducerea
decalajelor faţă de celelalte state membre ale UE. BCR a deschis şapte asemenea
birouri "EU Office" în Cluj, Piatra Neamş, Alba Iulia, Craiova, Brăila, Călăraşi şi
Timişoara, iar cel din capitală acoperă Regiunea 8 Bucureşti-Ilfov.

- o mai bună comunicare public-privat şi creşterea transparenţei pe parcursul


întregului proces decisional. O parte semnificativă a vinei îi aparţine presei, care nu se
înghesuie la dezbaterile şi la întâlnirile grupurilor de lucru special constituite.

- schimbări în modalitatea de construcţie a bugetelor - pentru implementarea


proiectelor din fonduri UE este nevoie şi de modificarea modului în care sunt construite
bugetele, deoarece finanţarea proiectelor care se desfăşoară pe mai mulţi ani se face şi
din buget.

67
Bibliografie

1. Pelkmans J. - Integrare Europeană, Metode şi Analiză Economică, Ediţia a doua, IER,


Bucureşti, 2003;
2. Prisecaru P. - Teoria Integrării Economice Europene, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001;
3. Buhociu F,Vîrlănuță Florina -Evaluarea si finanțarea proiectelor de investiții,Galați,
2005
4. Dobre A., Coman R- România şi integrarea europeană, Editura Institutul European, Iaşi,
2005;
5. Puşcaş Vasile - România spre Uniunea Europeană, Editura Institutul European, Iaşi,
2007
6. Balogh, Marton, Negrea, Natalia – Managementul proiectelor europene, Ed. Accent, Cluj
– Napoca, 2005
7. Andrej Horvat- Absorption Problems in the EU Structural Funds, Ljubljana, 2004.
8. Cojanu,V.,Dima,A., Muşetescu, R., Pîslaru, D. and Stănculescu, M., Specific Criteria for
the Management of Structural Instruments and the Implications for Romania,Institute
from Romania, Impact Studies, PAIS II, 2004.
9. Florescu, D.,Analiza capacităţii de absorbţie a fondurilor europene la nivelul
României,lucrare prezentată la Conferința Internațională a Facultății de
Finanțe,Asigurări, Piețe și stocuri de valori, Academia de Studii Economice, Bucureşti,
România
10. Susanu, M., 'Controversies and Challenges along the Access – Absorption Routeof the
European Structural Funds', Munich Personal RePEc Archive, paper no. 18599, May
07,2008,[Online] available at http://mpra.ub.uni-muenchen.de/18599/1/MPRA_
paper_18599.pdf, accessed on February 21, 2011.
11. Berica, C., 'Structural Funds – Value Added and Costs', Munich Personal RePEc
Archive, paper no. 28151, January 14, 2011, [Online] available at http://mpra.ub.uni-
muenchen. de/28151/4/MPRA_paper_28151.pdf
12. ***Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, 'Rezumate ale rapoartelor
anuale de implementare a Programelor Operaţionale', [Online] available at http://www.
fonduri-ue.ro/rapoarte-studii-evaluari-240, accessed on September 8, 2009.
13. *** EU Finanţare Info, 'Instrumentele Structurale ale Uniunii Europene şi Absorţia
Fondurilor Europene în România', [Online] available at
http://eufinantare.info/Instrumente_ structurale_UE.html
68
*** European Commission, 'Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs:
Community Strategic Guidelines, 2007-2013', COM(2005) 0299, Brussels, 05.07.2005.

*** European Commission, 'Financial Programming and Budget', [Online] available


at http://ec.europa.eu/budget/prior_future/fin_framework_en.html
*** European Commission, 'Financing Engineering: Background: Jaspers, Jeremie,
Jasmine,available at http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/2007/jjj/index_en.
*** European Commission, 'Fourth Progress Report on Cohesion: The Growth and
Jobs Strategy and the Reform of European Cohesion Policy', COM(2006) 281, [Online]
available at http://europa.eu/legislation_summaries/regional_policy/review_and_future/
g24238_en.html
*** European Commission, 'Third Report on Economic and Social Cohesion: A New
Partnership for Cohesion – Convergence, Competitiveness, Cooperation', 2004,
***Fiaschi, D., Lavezzi, AM and Parenti, A., 'Productivity Dynamics Across European
Regions: the Impact of Structural and Cohesion Funds', 2009, Discussion Paper,no. 84,
[Online] available at http://www.dse.ec.unipi.it/pubblicazioni/dsedps/files/2009-84.
***Guvernul României, 'O evaluarea formativă a instrumentelor structurale în
România', [Online] available at http://www.fonduri-ue.ro/upload/Exec%20Sum%20-%20
evaluare%20CSNR%20_2_.pdf
***Murgescu,DM, 'Structural and Cohesion Funds, a Financing Alternative for
Romanian Public Administration', 2010, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi”
din Târgu Jiu, Seria Economie , vol. 4.I, pp. 256-267.
*** National Strategic Reference Framework of Romania, [Online] available at http://
portalmfp.mfinante.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_
structurale/fonduri_Romania/CSNR_final_EN.pdf,
*** Treaty Establishing the European Community, OJ C 325/24.12.2002, [Online]
available at http://eur- lex.europa.eu/ro/treaties/index.htm, accessed on September 8,
2009.
*** Treaty on European Union, OJ C 325/24.12.2002, [Online] available at http://eur-
lex.europa.eu/ro/treaties/index.html
*** www.fonduri-structurale.ro
*** www.eufinațare.info
*** www.ziare.com

69
Anexa 1 – Oraşe cu mai mult de 50.000 de locuitori
Această anexă conţine o listă cu toate oraşele cu populaţie mai mare de 50000 de locuitori.
Regiune de Nr. de
Referinţă Judeţ Localitate POPULAŢIE
dezvoltare provideri
1 Bucureşti-Ilfov Bucureşti Bucureşti NA 1,926,334
2 Centru Alba ALBA IULIA 9 59,396
3 Centru Braşov BRAŞOV 11 284,246
4 Centru Covasna SFÂNTU GHEORGHE 5 60,389
5 Centru Mureş TÂRGU MUREŞ 6 128,612
6 Centru Sibiu SIBIU 9 154,841
7 Centru Sibiu MEDIAŞ 3 53,713
8 Nord-Est Bacău BACÃU 11 175,500
9 Nord-Est Botoşani BOTOŞANI 5 115,070
10 Nord-Est Iaşi IAŞI 11 320,888
11 Nord-Est Neamţ PIATRA-NEAMŢ 12 102,694
12 Nord-Est Neamţ ROMAN 5 69,268
13 Nord-Est Suceava SUCEAVA 5 105,865
14 Nord-Est Vaslui BÂRLAD 5 69,066
15 Nord-Est Vaslui VASLUI 4 64,821
16 Nord-Vest Bihor ORADEA 9 206,614
17 Nord-Vest Bistriţa-Năsăud BISTRIŢA 7 74,933
18 Nord-Vest Cluj CLUJ-NAPOCA 20 317,953
19 Nord-Vest Cluj TURDA 8 55,887
20 Nord-Vest Maramureş BAIA MARE 8 136,254
21 Nord-Vest Sălaj ZALÃU 8 62,547
22 Nord-Vest Satu Mare SATU MARE 8 113,697
23 Sud Muntenia Argeş PITEŞTI 10 168,458
24 Sud Muntenia Călăraşi CÃLÃRAŞI 8 70,039
25 Sud Muntenia Dâmboviţa TÂRGOVIŞTE 8 89,044
26 Sud Muntenia Giurgiu GIURGIU 7 69,345
27 Sud Muntenia Prahova PLOIEŞTI 18 232,527
28 Sud-Est Teleorman ALEXANDRIA 3 50,496
29 Sud-Est Brăila BRÃILA 8 216,292
30 Sud-Est Buzău BUZÃU 11 134,227
31 Sud-Est Constanţa CONSTANŢA 16 306,288
32 Sud-Est Galaţi GALAŢI 13 298,861
33 Sud-Est Tulcea TULCEA 5 91,492
34 Sud-Vest Oltenia Vrancea FOCŞANI 13 99,494
35 Sud-Vest Oltenia Dolj CRAIOVA 6 291,443
36 Sud-Vest Oltenia Gorj TÂRGU JIU 6 91,772
37 Sud-Vest Oltenia Mehedinţi DROBETA-TURNU 5 96,859
38 Sud-Vest Oltenia Olt SLATINA
SEVERIN 3 77,621
39 Vest Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA 6 97,186
40 Vest Arad ARAD 13 172,827
41 Vest Caraş-Severin REŞIŢA 3 79,869
42 Vest Hunedoara HUNEDOARA 3 68,452
43 Vest Hunedoara DEVA 5 65,873
44 Vest Timiş TIMIŞOARA 18 317,660
Total 7,844,713

Anexa 2 –zone ˝albe˝, ˝gri˝ şi ˝negre˝

70
Sursa: http://www.mcsi.ro/Minister/Proiect-Ro-NET

71