Dezvoltarea regionala

Dezvoltarea regionala este un

concept nou ce urmareste:
- impulsionarea si diversificarea
activitatilor economice;
- stimularea investitiilor in sectorul
privat;
- contributia la reducerea somajului;
- o imbunatatire a nivelului de trai.
Politicile de dezvoltare regionala
sunt destinate realizarii unui
echilibru mai bun intre conditiile
economice si sociale care exista intre
diferitele regiuni ale tarii.
 Politica de dezvoltare regional reprezint
ansamblul de msuri pe care autoritile
guvernamentale centrale, le iau n favoarea
dezvoltrii socio - economice a regiunilor
defavorizate. Principiul enunat se regsete
la nivelul rilor membre, dar i al Uniunii
Europene n ansamblu, prin politica pe care o
dezvolt la nivel comunitar.
Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt
urmatoarele:
- diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent
pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor
defavorizate (cu dezvoltare intarziata); preintampinarea
producerii de noi dezechilibre;
- indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii
Europene si de acces la instrumentele financiare de asistenta
pentru tarile membre (fonduri structurale si de coeziune);
- corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de
dezvoltare; stimularea cooperarii interregionale, interne si
internationale, care contribuie la dezvoltarea economica si care
este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile
internationale incheiate de Romania.
n rile Europei Occidentale de-a lungul unei
perioade de 40 de ani obiectivele i
instrumentele specifice acestei politici au
cunoscut schimbri.
Cea mai important dintre acestea este
trecerea de la dorina unei bune redistribuii
teritoriale a creterii economice, la dorina de
a permite fiecrei regiuni s contribuie la
creterea economic a rii. Trebuie subliniat
c aceast din urm abordare este specific i
rilor puternic dezvoltate, sau n plin avnt
economic (SUA, Japonia, Coreea de Sud etc.),
pentru care prioritar este stimularea creterii
competitivitii.
Principalul mijloc i instrument pe care-l
folosete Uniunea European pentru a
promova politica sa de dezvoltare
regional este reprezentat de Fondurile
Structurale. Aceste fonduri constituite
din contribuiile financiare ale rilor
membre, proporional cu nivelul de
dezvoltare al acestora, sunt redistribuite
conform unui cadru reglementator i
procedural foarte complex, ctre acele
state sau regiuni ale Uniunii Europene,
care sunt rmase n urm, ca nivel de
dezvoltare economico - social.
Principii ale dezvoltarii regionale:
- principiul unitatii teritoriului national;
- principiul descentralizarii partajarea atributiilor
intre administratia centrala si cea locala;
- principiul competentei afirma existenta
solidaritatii locale, interese comune specifice;
- principiul concurentei, al noninterventiei
administrative in desfasurarea proceselor economice.
Principiul unitatii teritoriului national:
- afirma caracterul global si nediscriminatoriu al
strategiilor regionale;
- delimiteaza natura atributiilor colectivitatilor
locale, ca factori de decizie in elaborarea si
aplicarea strategiilor de dezvoltare regionala
Principiul descentralizarii
Deciziile de interes local trebuie sa fie luate pe plan
local avand in vedere teorema descentralizarii: oferta
descentralizata a unui serviciu public poate fi mai
eficienta decat oferta centralizata in masura in care
se bazeaza pe o mai buna apropiere de preferintele
consumatorilor si tine mai bine seama de deosebirile
locale (W. Oates).
- creeaza cadrul general al partajarii atributiilor intre
administratia centrala si cea locala, al difuzarii
puterii de decizie spre diferitele structuri teritoriale
Principiul competentei: se recunoaste organelor
deliberative si executive ale colectivitatilor locale,
puterea de a-si administra propriile afaceri locale. Nu
se guverneaza bine decat de departe, dar nu se
administreaza bine decat de aproape. Colectivitatile
locale trebuie sa-si exercite competentele fara sa
lezeze regulile impuse de stat.
- afirma existenta solidaritatii locale, prin depasirea
starii de simpla vecinatate, ca urmare a manifestarii
unor interese comune specifice si recunoaste
existenta atat a unor afaceri locale cat si a capacitatii
colectivitatilor teritoriale de a le administra.
Principalele activitati de competenta consiliilor
teritoriale vizeaza, pe langa organizarea propriei
structuri, cel putin urmatoarele domenii:
- dezvoltarea economico-sociala a localitatilor;
- urbanism si amenajarea teritoriului;
- conditiile de locuit;
- transportul si alte elemente de infrastructura;
- formarea profesionala;
- actiuni sanitare, sociale si de cultura.
Principiul concurentei- se manifesta in sensul
limitarii sferei masurilor de politica regionala la
cele compatibile cu mecanismele pietei,
determinand, de asemenea, modul de partajare a
competentelor intre agentii economici implicati
in procesele de orientare si sustinere a
programelor de dezvoltare.
Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii
politicilor de dezvoltare regionala sunt:
Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de
la nivelul central/guvernamental, spre cel al
comunitatilor regionale;
Parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul
dezvoltarii regionale;
Planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin
programe si proiecte) in vederea atingerii unor
obiective stabilite;
Cofinantarea - contributia financiara a diversilor
actori implicati in realizarea programelor si
proiectelor de dezvoltare regionala.
Dezechilibre regionale
Obiectivul traditional al politicilor de
dezvoltare regionala il constituie reducerea
disparitatilor teritoriale, realizarea unui relativ
echilibru intre nivelurile de dezvoltare
economica si sociala a diferitelor zone din
teritoriul national.
Evolutia dezechilibrelor regionale
Dpv al structurilor regionale teritoriul
Romaniei este structurat in 42 de UTERIT (41
judete si municipiul Bucuresti), mult mai mici
ca suprafata si numar al populatiei cu
regiunile din NUTS 2, nomenclator utilizat
in analiza statistica regionala in UE (suprafata
medie a unui judet de 5676 kmp, populatia
medie de cca 536 mii de persoane).
Scurt istoric
Romania a cunoscut dezechilibre importante in
dezvoltarea regionala si inainte de cel de al 2-
lea RM, pe fondul unei dezvoltari economice
globale reduse. Activitatea industriala era
concentrata in cateva zone in functie de
accesibilitatea la resursele minerale si
energetice sau de situarea favorabila in raport
cu principalele fluxuri de transport (Bucuresti,
Valea Prahovei, Brasov, Hunedoara-Valea
Jiului-Resita, Braila-Galati, Constanta)
Postbelic: a existat o politica de industrializare
fortata.
Au fost orientate prin planificarea
centralizata, investitii in industrie si
infrastructura catre toate zonele tarii, in special
catre cele mai putin dezvoltate
Efecte: dezvoltarea industriei in special in
zonele sarace si redistribuirea pe criterii
neeconomice a unor resurse limitate de
dezvoltare
n rndul multor specialiti, exist opinia
c Romnia a avut o politic de
dezvoltare regional n perioada regimului
totalitar. Afirmaia pornete de la unul
dintre principiile dezvoltrii economice,
respectiv repartizarea echilibrat a
forelor i mijloacelor de producie n profil
teritorial i tergerea diferenelor dintre
sat i ora.
Trebuie remarcate aici dou aspecte
foarte importante:
- aciunile politice de implantare
artificial a anumitor industrii n diferite
zone al rii i de dirijare forat a forei de
munc ctre un loc sau altul (combinatul
siderurgic din Galai, sau bazinele miniere
ale Vii Jiului i din vestul Olteniei), nu au
nimic de-a face cu ideea de dezvoltare
regional
- ntre coninutul frazeologiei
comuniste i realitatea propriu-zis a
existat o mare diferenta, (decalajul dintre
sat i ora de exemplu, nu numai c nu a
fost ters, dar rmne probabil unul
dintre cele mai pronunate din Europa de
azi).
Conceptul de politic de dezvoltare regional i
de dezvoltare echilibrat nu trebuie identificat n
mod automat cu orice principiu de comand si nu
este compatibil cu un sistem economic
centralizat in profil teritorial.
O politic de dezvoltare regional exclude prin
definiie un sistem de implicare nemijlocit a
statului ntr-un sector sau altul al economiei, sau
de subvenionare direct sau indirect a
produciei, cum ar fi de exemplu alocarea de
resurse financiare sectorului minier, sau
subvenionarea costului energiei n sectoare
energofage.
Mijloacele specifice de intervenie ale politicii de
dezvoltare regional sunt specifice i se
caracterizeaz printr-o anumit doz de
subtilitate urmrind s orienteze, s
canalizeze dezvoltarea n sensul dorit: astfel,
prin realizarea infrastructurilor adecvate, se
asigur o cale indirect i durabil de
promovare a dezvoltrii n general, sau prin
politici fiscale specifice, se poate
ncuraja/descuraja localizarea anumitor industrii
i/sau servicii.
Dupa 1989:
- zonele care au cunoscut o dezvoltare
industriala fortata artificial au fost primele
afectate de procesele de restructurare
economica;
- tendinta de declin economic in domeniul
infrastructurii a fost mai redusa ca intensitate
in judetele mai dezvoltate
In consecinta disparitatile economice
regionale au crescut in special in ceea ce
priveste ocuparea si productia industriala, in
domeniul veniturilor si resurselor financiare
ale gospodariilor
S-a inregistrat o crestere a disparitatilor si in
domeniul unor indici si indicatori sociali
(educatie, ocrotirea sanatatii etc.)
Politica de dezvoltare regional a aprut ca o
necesitate de a corecta decalajele teritoriale, din
punct de vedere al nivelului de dezvoltare, i care a fost
resimit acut n rile industrializate, mai ales dup cel
de-al doilea rzboi mondial.
Efectele politicii de dezvoltare regional sunt
msurabile. Astfel, raportul dintre valorile
maxime si minime ale indicatorului PIB/locuitor
era de aproape 3/1 (Olanda/Portugalia) n 1984,
dar este azi de numai 2/1 (Olanda/Grecia).
Alipirea landurilor din fosta RDG, fac astzi ca
raportul dintre maxima i minima regional s
fie de 6/1 (ntre Hamburg - cea mai bogat
regiune, i Turingia, cea mai srac regiune),
dar tendina acestuia este de diminuare.
Principalele domenii care sunt vizate de politicile
regionale sunt:
- dezvoltarea ntreprinderilor;
- piaa forei de munc;
- atragerea investiiilor;
- transferul de tehnologie;
- dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor;
- mbuntirea infrastructurii;
- mbuntirea calitii mediului natural;
- sntate;
- educaie;
- nvmnt;
- cultur;
- dezvoltarea rural ocup un loc distinct in
cadrul politicilor regionale i are drept scop
reducerea decalajelor dintre sat i ora,
combaterea srciei n zonele rurale; crearea
de anse egale n mediul urban i cel rural;
stimularea iniiativelor locale; pstrarea
patrimoniului spiritual i cultural.
 DE CE O POLITIC DE
DEZVOLTARE REGIONAL
N ROMNIA ?
- va exista un sistem capabil s evite
accentuarea disparitilor n procesul
dezvoltrii, care s permit o intervenie
rapid i eficace n zonele afectate de
declin sau criz economic, sistem
compatibil n acelai timp la nivel
european;
- va fi pregatita pentru a deveni eligibil n
vederea obinerii de suporturi financiare
importante de la Uniunea European
n acest moment exist dispariti apreciabile
intre diferitele regiuni ale Romaniei.
S-a calculat PIB pe cap de locuitor n 10% din
cele mai slab dezvoltate judee i n 10% din
cele mai dezvoltate. PIB n cele mai dezvoltate
judee este de 1,6 ori mai mare dect n
judeele slab dezvoltate. Aceast dimensiune a
disparitilor regionale este aproximativ egala
cu cea din Marea Britanie, Grecia (in ambele
atingand aceleasi valori - 1,6 ori) si Franta (1,7),
dar semnificativ mai redusa decat in Italia (2,2)
sau Polonia (2,0).
Pentru caiva indicatori specifici,
disparitile dintre judee sunt ns foarte
mari. Raportul dintre judeele cele mai
dezvoltate i cele mai puin dezvoltate,
din punct de vedere al dezvoltrii
industriale, este de 9 la 1, al numrului
de medici la 1000 de locuitori de 5,5 la
1, al numrului autoturismelor n
proprietate particular de 5 la 1, iar al
numrului de abonai telefonici la 1000
de locuitori de 4 la 1.
CARTA VERDE
Prin programe specifice, cum este i
programul PHARE, Uniunea European
sprijin pregtirea rilor asociate pentru
acces, iar politica de dezvoltare regional
este un domeniu cheie n cadrul acestui
proces.
In cadrul programului PHARE a fost
elaborat un document numit Carta
Verde pentru politica de dezvoltare
regional n Romnia, care a fost prezntat
i dezbtut n cadrul unui forum naional -
Conferina din 12 - 13 Mai 1997.
Fundamentat prin studii i cercetri
specifice, Carta a sintetizat problemele
actuale ale dezvoltrii i a propus un
sistem instituional adecvat unei politici de
dezvoltare regional n ara noastr.
Carta Verde abordeaz trei aspecte
majore:
- disparitile Romniei,
- regiunile de dezvoltare,
- cadrul instituional necesar.
ANALIZA DISPARITILOR a fost
realizat la nivel de judee, pe baza unui
numr de 17 indicatori statistici relevani.
Analizele efectuate au permis localizarea
spaial a srciei i sub-dezvoltrii, n
dou arii principale ale rii: nord-estul,
care include practic n totalitate regiunea
istoric a Moldovei, i sudul, respectiv cea
mai extins zon agricol a rii - Cmpia
Romn
Carta include propunerile destinate implementarii
politicii de dezvoltare regionala de catre
Guvernul Romniei.
Obiectivele politicii propuse sunt:
1) pregatirea Romniei pentru integrarea n
Uniunea Europeana si pentru a deveni eligibila n
vederea acordarii unor ajutoare din fondurile
structurale ale acesteia;
2) reducerea disparitatilor regionale ntre diferite
regiuni ale Romniei;
3) integrarea activitatilor din sectorul public, pentru a
realiza un nivel superior de dezvoltare a regiunilor.
Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regional n
Romnia stabilete obiectivele, cadrul instituional,
competenele i instrumentele specifice necesare
promovrii politicii de dezvoltare
regional. n baza acestei legi s-au constituit, la sfritul
anului 1998, prin asocierea liber consimit a judeelor i a
Municipiului Bucureti, 8 Regiuni de Dezvoltare
corespunztoare nivelului statistic NUTS II. Stabilite pe o
baz voluntar, ele nu au statut de uniti administrative.
Aceste Regiuni reprezint uniti teritoriale suficient de
mari pentru a constitui o bun baz pentru elaborarea i
implementarea strategiilor de dezvoltare regionale,
permind utilizarea eficient a resurselor financiare i
umane.
Pe data de 5 octombrie, prin Hotrrea de Guvern
nr. 634/1998 au fost aprobate normele metodologice
necesare pentru implementarea legii 151, care
cuprinde Regulamentul - Cadru pentru nfiinarea
celor opt Consilii de Dezvoltare Regional pe baz de
voluntariat (aa cum s-a prevzut iniial n Carta
Verde). Statutul - Cadru al Ageniilor pentru fiecare
dintre cele opt regiuni a fost emis pe 29 octombrie
1998.
REGIUNILE DE DEZVOLTARE.
n cadrul Uniunii Europene, politica de dezvoltare regional se
realizeaz la nivelul NUTS2 (Nomenclatorul Unitilor
Teritoriale Statistice). Nu n toate cazurile regiunile NUTS2 au
caracter administrativ. Mrimea medie a regiunilor situate n
acest nivel este de cca. 2,0 milioane locuitori, respectiv 13.000
kmp. Numrul mediu de uniti NUTS2, pe ar este de 15.
Germania, ara cu cea mai numeroas populaie, peste 80 de
milioane de locuitori, are un numr de 40 de regiuni NUTS2.

[i] NUTS a fost stabilit de Oficiul Statistic al Uniunii Europene,

mpreun cu alte departamente ale Comisiei, i cuprinde 3 nivele de
clasificare ierarhic: NUTS1, NUTS2 i NUTS3.
Prin regiune se poate nelege un teritoriu
care formeaz, din punct de vedere
geografic, o unitate net, sau un
ansamblu similar de teritorii n care exist
continuitate, n care populaia posed
anumite elemente comune i dorete s-
i pstreze specificitatea astfel rezultat,
i s o dezvolte cu scopul de a stimula
progresul cultural, social i economic.
Exista trei categorii de regiuni:
- regiunile din interiorul statelor;
- regiunile care cuprind mai multe state
dintr-o anumita zona geografica (ex.
Benelux, grupul Visegrad, grupul tarilor
din zona Marii Negre);
- regiunile transfrontaliere, care grupeaza
zone geografice de o parte si de alta
a frontierelor de state, legate prin traditie,
limba, religie, cultura etc.
FRANTA: Regiunea este expresia
concentrarii departamentelor care o
compun si nu o unitate superioara a
acestora, care sa exercite tutela asupra lor.
Regiunile au fost create pentru a se ocupa
de anumite probleme care intereseaza
mai multe departamente. Exista 18 regiuni
continentale, plus teritoriile de peste
mari, care reprezinta fiecare o regiune.
Organele regionale studiaza si fac propuneri
privind dezvoltarea economica a
regiunilor, amplasarea obiectivelor de
investitii, adoptarea unor masuri privind
dezvoltarea si modernizarea cailor de
comunicatii, a serviciilor publice etc.
Atributiile si sarcinile regiunilor pot sa difere
de la o regiune la alta, n functie de
necesitatile departamentelor care le-au creat.
MAREA BRITANIE: Cea mai mare unitate administrativ-
teritoriala din Marea Britanie este comitatul, acesta avnd
caracterul de regiune. Comitatul se ocupa de
prognoza unor servicii de interes public, ocrotirea sanatatii,
organizarea nvatamntului, construirea si amenajarea de
drumuri, aprovizionarea cu apa potabila etc. Pentru
realizarea competentelor, comitatul primeste subventii de la
bugetul statului. Guvernul exercita controlul asupra modului
cum sunt utilizate de catre organele comitatului subventiile
primite. Serviciile publice economice si financiar-bancare
sunt gestionate de catre corporatiile publice. De aceea,
competentele comitatelor n domeniul economic
sunt foarte limitate.
ITALIA: Este mpartita n 20 de regiuni, ca fiind cele
mai mari subdiviziuni ale statului. Fiecare regiune
cuprinde la rndul sau 2-3 provincii, n total existnd
50 de provincii. Regiunile se bucura de autonomie
administrativa, precum si de dreptul de a emite acte
normative n anumite domenii. Autoritatile
administratiei publice ale regiunilor au dreptul de a
organiza servicii publice cu caracter regional, de a
organiza politia locala, nvatamntul profesional,
asistenta medicala, comertul local, transportul n
interesul regiunii, sistematizarea teritoriului regiunii
reteaua de biblioteci publice,
turismul regional etc.
Reglementarile autoritatilor administrative regionale
trebuie sa fie n concordanta cu legile statului italian.
Fiecare regiune are buget propriu si mijloace
financiare proprii, pe care si le constituie din impozite
si taxe regionale, din veniturile obtinute de la
ntreprinderile regionale administrate de organele de
conducere ale regiunii, precum si din subventii de la
bugetul statului.
GERMANIA: Este un stat federal tipic, alcatuit din 19
landuri. Fiecare land are propria constitutie si propria
legislatie; n acelasi timp, landurile au obligatia de a
respecta constitutia si legile federale. Landurile au
dreptul de a rezolva n mod liber toate problemele lor
economice, sociale, culturale, dar fara a ncalca
constitutia si legile federale. Ele au bugete proprii si
stabilesc la nivel de land impozitele si taxele, cu alte
cuvinte au autonomie financiara deplina. Prin urmare,
fiecare land contribuie la propria sa dezvoltare si
prosperitate. Pe lnga aceasta, landurile au autonomie
organizatorica, inclusiv asupra administratiei locale.
SPANIA: Aceasta tara face parte din grupul celor
caracterizate de suprematia autonomiei regionale, ca si
Italia. Prin referendumul din 6 decembrie 1978 s-a
recunoscut dreptul la autonomie al regiunilor. Pna n
prezent trei regiuni au beneficiat de acest drept:
Catalonia si Tara Bascilor din decembrie 1979 si
Andaluzia, din ianuarie 1982. Regiunile spaniole se
situeaza la limita maxima a descentralizarii.
Descentralizarea regiunilor priveste mai putin
modalitatile de organizare administrativa si mai mult
aspectele financiare.
n Romnia, cea mai mare unitate administrativ -
teritorial este judeul. Mrimea medie a acestuia este
de cca 540.000 locuitori, respectiv 5600 kmp, aadar
mult mai mic dect mediile comunitare pentru NUTS2.
Chiar dac nu exist reguli n aceast privin,
experiena arat c o politica de dezvoltare regional nu
este eficient dac se aplic pe o structur teritorial
foarte fragmentat, cu uniti mici i insuficient de
puternice pentru a putea atrage i derula programe
complexe de dezvoltare. Experiena polonez recent
bazat pe fundamentarea politicii de dezvoltare
regional pe structura celor 62 de voievodate existente,
demonstreaz c exist anumite dificulti n condiiile
unei asemenea abordri.
In Romnia existena unui al treilea nivel teritorial
nu este neobinuit. Romnia a cunoscut ntre
1918 i 1968 trei niveluri administrativ - teritoriale.
Reorganizarea administrativ din 1968 a meninut
dou niveluri: oraul i comuna, ca nivel de baz,
respectiv judeul. Persist pe de-o parte, din 1990
ncoace, ideea recuperrii unor identiti
teritoriale pierdute prin renfiinarea unor judee -
ntre 18 i 20 - conform organizrii administrativ -
teritoriale interbelice. Pe de alt parte este
recunoscut omogenitatea anumitor teritorii, unde
limita judeean nu este dect o limit normativ
formal: Dobrogea, Oltenia, Criana -
A structura politica de dezvoltare regional n Romnia pe
cele 41 de judee + municipiul Bucureti, s-ar fi dovedi o
strategie greit. Carta Verde propune o structur mai
eficient, respectiv 8 regiuni de dezvoltare. Aceste regiuni nu
au alt scop dect acela de a focaliza resursele locale i
cele bugetare n direcia unei dezvoltri mai eficace prin
dezvoltarea de proiecte intersectoriale i interjudeene.
Propunerea din Carta Verde conduce la regiuni cu o mrime
medie de 2.8 milioane de locuitori, respectiv 30.000 kmp i
urmrete criteriul funcionalitii prin organizarea celor 8
regiuni n jurul unor centre polarizatoare i pe cel al
complementaritii resurselor i activitilor economice. n
acelai timp s-a urmrit asigurarea posibilitii de a colecta
date statistice relevante pe baz de sondaje (pentru
populaia ocupat, structura intreprinderilor etc.).
INSTITUIILE. Cadrul instituional care
permite aplicarea unei politici de
dezvoltare regional nu are un model
unic, variind de la ar la ar. Se pot
observa totui anumite principii comune.
Astfel, n cele mai multe cazuri, exist
dou niveluri, unul central i unul regional,
ntre care se stabilesc raporturi, mai
degrab orizontale dect ierarhice i care
conlucreaz pentru promovarea politicii
de dezvoltare regional.
 1998 2000 Crearea Consiliului National de
Dezvoltare Regionala CNDR, a 8 Consilii de
Dezvoltare Regionala (CDR), a Agentiei
Nationale de Dezvoltare Regionala (ANDR)
si a 8 Agentii de Dezvoltare Regionala (ADR)
si elaborarea primelor schite de dezvoltare
regionala
 11.05.2000-13.01.2001
desfiintarea a 2 agentii si incorporarea in
ANDR : Agentia Nationala pentru
Intreprinderi Mici si Mijlocii cu atributii in
domeniul IMM si Agentia Romana de
Dezvoltare cu atributii in domeniul
investitiiilor straine au devenit directii in
ANDR
 Dupa aceasta reorganizare ANDR capata
atributii si functii noi fara legatura cu D.R.:
privatizarea hotelurilor, restructurarea
industriala, investitiile straine.
 13.01.2001- prezent
ANDR a fost transformat in MDP
atributiile fostului ANDR sunt inglobate in
cadrul Directiei Regionale pentru Dezvoltare
Regionala
n anul 2003 MDP a fost integrat
n MIE
Tipuri de regionalizare n Europa
Intr-un document publicat n aprilie 2002 de Parlamentul
European sunt definite 5 tipuri de regionalizare:
regionalizare administrativ n fapt nu presupune existena
administrativ a regiunii ci existena unor funcii
de administrare de catre stat prin oficii deconcentrate
aplicata de dou state, alte trei aplicandu-l n anumite
regiuni;
regionalizare prin intermediul administraiilor publice locale
din nou nu exist regiunea din punct de vedere
administrativ dar unele funcii de administrare sunt preluate de
administraiile locale prin descentralizare
aplicat de patru state, alte patru aplicand acest model n
anumite regiuni;
descentralizare regional exist regiuni
administrative dar fr putere legislativ
aplicat ntr-un stat membru, respectiv alte
doua state aplica acest model n anumite
teritorii;
descentralizare politica exist regiuni
administrative cu putere legislativ aplicat de
doua state, alte trei aplicand acest model in
anumite teritorii;
structuri federale, model aplicat de un stat,
alte trei aplicndu-l la anumite teritorii.
Cinci state membre au mai mult
decat un sistem.
Romnia actualmente dispune de o
regionalizare de tip b), cel mai
raspndit tip n UE. Olanda, cu 15, 5
mil.locuitori, este ara cea mai mare
care aplic acest model.
n perioada 2000 2006 Romnia
beneficiaz de 3 instrumente de sprijin
financiar prin cele 3 fonduri de pre-
aderare, n valoare total de cca. 650
MEURO /an:
Phare (revizuit)
ISPA i
SAPARD
FS:
Fondul European pentru Dezvoltare
Regionala (FEDR), al carui obiectiv principal
este promovarea coeziunii
economice si sociale in Uniunea Europeana
prin reducerea dezechilibrelor dintre regiuni
sau grupuri sociale;
Fondul Social European (FSE), instrumentul
financiar principal ce permite Uniunii
realizarea obiectivelor
strategice ale politicii sale privind ocuparea
fortei de munca;
Fondul European pentru Orientare si Garantare
in Agricultura (FEOGA- Sectiunea de
Orientare), care
contribuie la reforma structurala a sectorului
agricol si la dezvoltarea zonelor rurale;
Instrumentul Financiar pentru Orientarea
Pescuitului (IFOP), Fondul specific pentru
reforma structurala a
sectorului de pescuit.