CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………… 2

I. Politica de dezvoltare regională în Uniunea Europeană………………… 3

1.1. Problematica dezvoltării regionale………………………………………... 5

1.2. Momente cheie în evoluţia politicii de dezvoltare regională…………….. 7

1.3. Situaţia actuală……………………………………………………………. 8

II. Finanţarea – condiţie fundamentală a dezvoltării economice regionale. 14

2.1. Necesitatea finanţării dezvoltării economice regionale………………...… 15

2.2. Beneficiarii finanţării dezvoltării economice regionale………...………… 20

2.3. Fonduri (resurse) de finanţare a dezvoltării economice regionale………... 22

2.4. Fondul European de Dezvoltare Regională……………………………….. 25

III. Dezvoltarea mediului de afaceri prin FEDR în România…………….. 36

3.1. Programe de dezvoltare a mediului de afaceri în România……………….. 37

3.2. Axa Prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi
44
local…………………………………………………………………………….
3.3. Studiul de caz privind dezvoltarea mediului de afaceri prin FEDR în
48
județul Galați…………………………………………………...………………

Concluzii…………………………………………………………………...….. 56

Bibliografie……………………………………………………………………. 57
 Introducere

În lucrarea de faţă mi-am propus să prezint teoriile în domeniul dezvoltării

regionale, aceasta constituind un punct de plecare pentru observarea diferitelor tendinţe
şi aspecte în domeniul acesta. Îmi propun să prezinte câteva dintre particularităţile
sistemului regional european, evidenţiind atât originea şi amploarea disparităţilor
regionale la nivel european cât şi locul decupajelor regionale româneşti în noua
arhitectură regională.
Politica de dezvoltare regională reprezintă o parte importantă în închegarea
identităţii europene, din această cauză problema atenuării dezechilibrelor regionale şi
susţinerea proceselor de dezvoltare regională reapare în Europa ca o preocupare majoră
în studii de specialitate şi în analize destinate fundamentării măsurilor de politică
economică şi socială.
Un lucru important de subliniat este faptul că politica de dezvoltare regională
reprezintă una din politicile cele mai importante şi cele mai complexe ale Uniunii
Europene, deoarece prin obiectivul său de reducere a disparităţilor economice şi sociale
existente între diversele regiuni ale Europei, acţionează asupra unor domenii
semnificative pentru dezvoltare, precum creşterea economică şi sectorul IMM (mediul
de afaceri), transporturi, agricultură, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi
formarea profesională, educaţia, etc.
Pentru a putea fi îndeplinite obiectivele politicii de dezvoltare regională finanţarea
reprezintă un factor important. Pornind de la aceasta, lucrarea de faţă prezintă
importanţa acestui factor în atingerea obiectivelor, statele membre ale Uniunii Europene
şi regiunile având nevoie de acest ajutor financiar pentru a soluţiona diverse probleme
structurale şi realizarea potenţialului lor de creştere.
Finanţarea este necesară pentru dezvoltarea regiunilor defavorizate, aici fiind
incluse regiunile cu o rată a şomajului mare, niveluri slabe de investiţii, cu infrastructură
slabă, zone cu dezavantaje specifice. De asemenea am făcut cunoscută şi finanţarea
pentru dezvoltarea infrastructurii regionale şi îmbunătăţirea mediului de afaceri în cele
8 regiuni de dezvoltare ale României, punând accent în principal pe zona de SUD-EST.

2
 I. Politica de dezvoltare regională în Uniunea Europeană

În general, problemele economice – ca obiective de bază ale politicilor publice –

au fost de cele mai multe ori abordate la nivel microeconomic şi macroeconomic.
Abordarea problematicii economice la nivelul unor entităţi distincte şi existenţa unor
politici specifice au reprezentat preocupări importante ceva mai târziu, dat fiind faptul
că acestea erau considerate componente ale unui sistem economic unitar.
Sistemele economice sunt considerate entităţi dinamice, iar natura şi consecinţele
schimbările ce se petrec în cadrul lor sunt de o importanţă considerabilă. Unele
schimbări afectează individul, în timp ce alte schimbări acţionează asupra unei
comunităţi sau naţiuni.
Politica regională este considerată un instrument prin care se pot corecta anumite
dezechilibre regionale (dezechilibre apărute în nivelul veniturilor, în angajarea forţei de
muncă, în probleme de migraţie, restructurare, inovare, cercetare, etc.). Prin strategiile
pe care le utilizează şi prin programele pe care le propune, politica regională reprezintă
o acţiune strategică prin care se identifică şi corijează probleme specifice unei anumite
regiuni. Cu toate că, prin nivelul său de acţiune, politica regională are anumite limite de
aplicare, ea trebuie să ţină cont şi să se armonizeze cu celelalte politici sectoriale,
sociale, etc.
I. Obiectivele generale ale politicii regionale
Obiectivele regionale au evoluat în timp şi spaţiu, îmbrăcând anumite forme în
funcție de politica generală propusă sau fiind influențate de condițiile internaționale.
După forma în care acestea au evoluat în timp, am identificat o serie de obiective
generale ale politicii regionale.
De regulă, obiectivele politicii de dezvoltare regională au în vedere o serie de
aspecte legate direct de anumite colectivităţi sociale : promovarea bunăstării
individuale, echitate, echilibru social, măsurile utilizate vizând creșterea veniturilor în
termeni reali pe locuitor, deplina angajare a forței de muncă, îmbunătățirea stilului de
muncă şi viaţă a individului, siguranța veniturilor etc. Alte tipuri de acțiuni, cum ar fi
cheltuirea fondurilor publice pentru îmbunătățirea serviciilor, susținerea de noi industrii
în regiune sau impunerea unui control restrictiv asupra utilizării terenului ajută doar pe
unii indivizi mai mult decât pe alții. Fiecare locuitor al unei regiuni are propriile valori
3
şi încearcă să influenţeze obiectivele politicii sociale astfel încât să reflecte aceste
valori.
II. Obiectivele regionale privite în context național
Privită în context naţional, regiunea este influențată şi influențează, la rândul ei,
celelalte regiuni, ceea ce înseamnă că nu este independentă. Dacă urmărim cu adevărat
bunăstarea socială, vom realiza o evaluare reală a obiectivelor politicii regionale, pe
baza unor criterii multiregionale şi naționale.
a. Ajustarea economică regională şi ocuparea forţei de muncă
În perioada de criza economică, afacerile înregistrează o dezvoltare redusă şi
prezintă dificultăți în selectarea forței de muncă potrivite. Investițiile care se realizează
sunt în general pentru întreprinderile existente, aceasta ducând la reducerea facilităților
acordate anumitor sectoare aflate în localizări marginale. Forța de muncă în surplus
dintr-un anumit domeniu poate merge oriunde şi în orice altă activitate, aşadar nu se
poate urmări şi controla migrația forței de muncă într-o asemenea situație.
b. Eficienţă, echitate şi șomaj structural
În urma unor studii s-a constatat că dacă se poate obține un nivel ridicat de
angajare a forței de muncă şi o expansiune a cererii într-o economie dată, atunci se
poate obține același lucru şi într-o economie regională. Eficacitatea se referă la facilități
legate de alocarea resurselor în unele regiuni şi ajustări dinamice specifice, echitatea se
referă la creșterea responsabilității guvernului în ajutarea regiunilor dezavantajate.
c. Promovarea regiunii şi susținerea locuitorilor
Daca o politica publică îşi propune să ajute clasele sociale mai puțin avantajate
să-şi găsească locuri de muncă, atunci trebuie să susțină prin aceleași mijloace întreaga
comunitate. În orice regiune în care există șomaj şi în același timp şi o cerere a forței de
muncă, se vor angaja în realitate persoanele prospere care au nevoie de locuri de muncă.
d. Concurenţa regională şi interesul național
Concurenţa regională privită ca formă de promovare a competitivității nu
contribuie la creșterea bunăstării naţionale. Resursele (capitalul, forța de muncă) sunt
direcționate spre o regiune deci nu pot fi utilizate în altă regiune şi din perspectiva
națională nu reprezintă nici un câștig.

4
 1.1. Problematica dezvoltării regionale

Dezvoltarea regională este considerată ca fiind cel mai important aspect încă de la
înfiinţarea Uniunii Europene. Pentru bunăstarea locuitorilor Uniunii Europene, evoluția
procesului de dezvoltare regională se completează cu principiile bunei guvernări locale
şi cu obiectivul strategic declarat : creșterea coeziunii economice şi sociale.
Guvernarea Uniunii Europene presupune un set de principii care oferă putere
politicii regionale şi coeziunii economice şi sociale. Unul dintre ele este subsidiaritatea,
reprezintă ideea de a propune şi lua deciziile cele mai importante la cel mai potrivit
nivel - nivelul local. Incluziunea economică şi socială este considerată ca fiind una din
prioritățile - cheie de-a lungul Uniunii Economice şi Monetare a pieței Unice Europene.
Concurenţa reprezintă un alt obiectiv al politicii Uniunii Europene, din această
cauză Comisia are în vedere politici şi programe care să asigure competitivitatea
economică şi deplina ocupare a forței de muncă. Competiția între regiunile UE nu pare
un obiectiv în sine, ci mai degrabă contribuie la slăbirea solidarității şi coeziunii.
Asistenţa acordată prin programele regionale contribuie la întărirea cooperării între
regiuni.
Uniunea Europeană este gruparea regională cea importantă, care a înregistrat cele
mai spectaculoase evoluții comparativ cu alte tentative de integrare regională. Gruparea
este alcătuită din 15 state industrializate dezvoltate, care a evoluat după cel de-al doilea
război mondial. Una dintre cele mai importante şi mai complexe politici ale Uniunii
Europene este politica de dezvoltare regională. Obiectivul politicii de dezvoltare
regională este de reducere a disparităților economice şi sociale existente între diversele
regiuni ale Europei. Politica acționează asupra unor domenii importante pentru
dezvoltare, precum creșterea economică şi sectorul IMM, transporturile, agricultura,
dezvoltarea urbană, protecția mediului, ocuparea şi formarea profesională, educația etc.
Complexitatea caracterului politicii de dezvoltare regională este evidențiat de modul în
care acesta integrează trei dintre obiectivele prioritare ale UE : coeziune economică şi
socială, extinderea aplicării principiului subsidiarității şi dezvoltarea durabilă.
Politica europeană de dezvoltare regională este în responsabilitatea Comisiei
Europene, din punct de vedere administrativ, care este direct responsabilă pentru
pregătirea şi asigurarea implementării politicii de dezvoltarea regională a UE. Rolul său
5
este de a iniția şi definitiva noi acte legislative în domeniu şi de a se asigura ca măsurile
astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre.
Politica de dezvoltare regională a Uniunii Europene are la bază principii, susținute
şi aplicate în toate regiunile care au nevoie de sprijin comunitar.
Principiile fundamentale care stau la baza politicii de dezvoltare regională sunt
următoarele :
 Principiul concentrării : pentru atingerea obiectivelor stabilite, alocarea
fondurilor se face concentrat, pe obiective comune, în scopul prevenirii risipei şi
dispersiei resurselor pe obiective multe şi pe zone întinse;
 Principiul coerenţei : eforturile pentru sprijinirea regiunilor dezavantajate
trebuie să ia forma unor strategii globale de lungă durată, care să urmărească toate
problemele regiunii respective. Un proiect specific unui anumit sector trebuie să fie
corelat cu alte proiecte şi încadrat în planul general de dezvoltare;
 Principiul parteneriatului : acest principiu presupune implicarea şi
participarea celor interesați, de la toate nivelurile – local, regional, național şi comunitar
- în toate fazele procesului de utilizare a Fondurilor Structurale (atât în pregătire cât şi în
implementare şi evaluare). În acest fel se recunoaște că responsabilii la nivel local sunt
cei mai în măsură să-şi definească nevoile şi să-şi mobilizeze resursele proprii;
 Principiul subsidiarității : responsabilitatea este plasată cât mai aproape de
nivelul realității concrete, unde acțiunea poate fi în cel mai eficient mod ajustată
situației existente;
 Principiul adiţionalităţii : sprijinul comunitar este acordat în scopul
suplimentării eforturilor financiare din regiunile în cauză;
 Principiul cofinanțării : cofinanțarea proiectelor şi programelor presupune
participarea şi implicarea în dezvoltarea unei regiuni atât a factorilor locali, regionali,
dar şi a celor aflați la conducerea Comunității;
 Principiul evaluării : evaluarea trebuie făcută atât pe parcursul implementării
proiectului, pentru a se vedea dacă programele sunt duse la îndeplinire așa cum s-a
prevăzut şi pentru a putea interveni în caz de nevoie, cât şi la sfârşit, pentru a se vedea
în ce măsură s-au atins obiectivele scontate şi în ce măsură eforturile în direcțiile
stabilite pot fi continuate prin programe ulterioare.

6
 1.2. Momente cheie în evoluţia politicii de dezvoltare regională

Dezvoltarea regională a constituit una din preocupările importante ale comunității

statelor europene. În anul 1957, prin semnarea de către ţările europene ale Tratatului de
la Roma s-a instituit „întărirea unităţii economiilor naționale şi asigurarea dezvoltării lor
armonioase, prin reducerea diferențelor existente între diferite regiuni şi prin susținerea
celor mai puțin favorizate regiuni.” Acest Tratat a avut ca efect înființarea a două
fonduri cu destinații precise : Fondul Social European (ESF) şi Fondul pentru
Garantarea Creditelor Agricole (FEOGA).
Înființat în anul 1975, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) are ca
principal obiectiv redistribuirea unei părți din bugetul Uniunii Europene în favoarea
celor mai sărace regiuni.
În anul 1986, a fost trasată baza politicii de coeziune şi dezvoltare regională, prin
semnarea de către Uniunea Europeană a Acordului Unic, care a stabilit scopul
fundamental al acesteia : realizarea unui echilibru între cele mai bogate şi mai sărace
regiuni şi ţări comunitare.
Fondurile Structurale reprezintă principalele instrumente ale politicii de coeziune,
prin care sunt finanţate programele de dezvoltare multianuale, destinate regiunilor
eligibile.
Fondul de Coeziune înfiinţat în anul 1992 susţine financiar proiecte din domeniul
mediului şi transportului în statele mai puţin prospere ale Uniunii. Prin Acordul
Consiliului European de le Edinburgh, acţiunile iniţiale au obţinut, în perioada 1994 –
1999, alocarea a 177 miliarde ECU (preţuri 1997), ceea ce reprezintă o treime din
bugetul comunităţii. De asemenea, a fost creat un nou instrument financiar pentru
coordonare în domeniul pescuitului (FIFG).
Tratatul de la Amsterdam reconfirmă, în anul 1997, importanţa coeziunii şi
propune o nouă secţiune „Titlul privind locurile de muncă” prin care statele membre se
solidarizează în vederea reducerii şomajului comunitar.
În perioada 2000 – 2006, Consiliul European de la Berlin reformează Fondurile
Structurale şi ajustează Fondul de Coeziune. Aceste fonduri vor primi peste 30 de
miliarde euro anual ajungând la un total de peste 213 miliarde euro la sfârşitul
perioadei. Instrumentele de preaderare utilizate în această perioadă au susţinut noile
7
state membre în procesul de adaptare la noile structuri europene (ISPA, PHARE şi
SAPARD).
În prezent, potrivit celui de al Şaselea Raport intermediar privind coeziunea
economică şi socială, Uniunea Europeană promovează dezvoltarea echilibrată prin1 :
1. creativitate şi inovare,
2. coeziune teritorială.
Cele două dimensiuni se completează reciproc, aducând un plus de valoare
obiectivelor anterioare, care nu şi-au pierdut din strălucire, ci au primit noi valenţe,
specifice secolului XXI. Perspectivele sunt următoarele :
- Oraşele şi regiunile urbane sunt privite drept centre economice şi ale inovării;
- Suburbanizarea şi relaţiile urban-rural sunt tratate drept factori empirici şi arii de
acţiune;
- Există un efect al oraşelor – capitală, de care trebuie ţinut cont;
- Se recomandă realizarea investiţiilor, cu precădere, în polii secundari de creştere.

1.3. Situaţia actuală

Obiective în perioada 2007 – 2013

Pentru perioada actuală, dezvoltarea echilibrată la nivel regional şi coeziunea
economico-socială reprezintă pârghiile de baza ale Uniunii Europene prin care aceasta
îşi poate influenţa prezentul şi viitorul. Solidaritatea între statele membre şi
recunoașterea tradițiilor specifice, regionale, sunt elemente pe care se mizează atunci
când așteptările sunt mari.
Mijloacele politicii de coeziune corespund obiectivului ambițios al Uniunii
Europene extinse, care urmărește promovarea dezvoltării şi crearea locurilor de muncă
pentru regiunile dezavantajate.

1 http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/interm6_en.htm
8

Obiective generale
Convergenţa –
stimularea potenţialului
de creştere şi angajare a
celor mai puţin
dezvoltate state membre
şi regiuni
Competitivitatea
regională şi angajarea –
întărirea competitivităţii
regionale şi atractivităţii,
şi angajarea prin
susţinerea schimbărilor
economice şi sociale
anticipate
Cooperare teritorială –
promovarea unei
integrări puternice a UE Disparităţi în PIB
pentru a susţine regiunilor de graniță
dezvoltarea echilibrată şi
sustenabilă
Tabelul nr. 1
Politica de coeziune a Uniunii europene
Indicatori de impact ai perioadei 2007 – 2013
Ţinta pe termen
Indicatorii Situaţia actuală
lung
Media de creştere până
în anul 2015 în statele
noi aderate este de 6% 613,4 miliarde euro
Creşterea reală a PIB
comparativ cu (2006)
scenariul fără Politică
de Coeziune
Creşterea generală de 612.000 locuri nete de
Locuri de muncă create
1,4 milioane locuri de muncă create în
(net)
muncă, până în 2015 perioada 2000 – 2006
Până în anul 2013, în
statele nou aderate va
Productivitatea muncii fi între 2% şi 7%, în Anul 2006 este 100
funcţie de fiecare stat
în parte
Media de creştere până
Formarea capitalului
în anul 2013 este de 20 -
fix total
– 25%
Indicele sintetic al
0,40 în perioada 2005
competitivităţii 0,50 în anul 2013
– 2007
regionale
4.450.000 locuri de
muncă (brut) create
sub Obiectivul 2 în
Locuri de muncă create
Creştere DK, Franţa, Serbia şi
(brut)
Marea Britanie,
Spania şi Olanda în
perioada 2000 – 2006
Indicele sintetic al
0,68 în perioada 2005
competitivităţii 0,75 în 2013
– 2007
regionale
1,4 în 2013 de-a lungul
graniţelor între EU-15 1,54 în anul 2004
şi statele nou aderate
Sursa : Eurostat
9
 În perioada actuală, Comisia a propus o contribuție la nivelul a 0,41% din venitul
brut al populației UE-27 (0,46 % înaintea transferului pe instrumentele unitare propuse
pentru dezvoltare rurală şi piscicultura) pentru trei priorităţi ale politicii de coeziune
reformate. Acest procent corespunde unei sume de 336,3 miliarde Euro pentru întreaga
perioadă (344,9 miliarde Euro prin implicarea cheltuielilor de administrare şi a fondului
de solidaritate). Elementele cheie ale actualei politici regionale sunt :
 Concentrarea acțiunilor pe prioritățile strategice ale Uniunii Europene regăsite în
cele două Agende : Lisabona şi Gothenburg – competitivitate şi dezvoltare
durabilă, economia cunoașterii şi susținerea forței de muncă;
 Atenție acordată regiunilor dezavantaje, care se confruntă cu probleme
economice şi sociale;
 Principiile avute în vedere sunt : descentralizării, transparenţei şi eficienţei.

Obiectivele politicii de coeziune 2007 – 2013 sunt următoarele :

 Obiectivul 1 – Convergenţă – este susținut din cele trei instrumente financiare
comunitare : Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social
European şi Fondul de Coeziune, prioritățile fiind îndreptate spre îmbunătățirea
condițiilor de creștere economică şi angajare, inovare şi dezvoltarea societăţii
bazată pe cunoaștere, încurajarea adaptabilității la schimbările economice şi
sociale, protecția mediului, îmbunătățirea eficientei administrative.
 Obiectivul 2 – Competitivitate regională şi ocuparea forței de muncă –
acoperă toate regiunile care nu sunt incluse la Obiectivul 1. Este destinat statelor
membre care prezintă o listă cu regiunile eligibile pentru cofinanțarea din
FEDR.
 Obiectivul 3 - Cooperarea teritorială europeană – acoperă cooperarea
teritorială la cele trei niveluri : transfrontalier, în zone transnaționale şi rețele de
cooperare destinate schimbului de experiență. Prin acest obiectiv, Uniunea
Europeană încurajează dezvoltarea echilibrată, armonioasă şi durabila de-a
lungul întregului său teritoriu. Acest obiectiv acoperă atât regiunile de graniță
internă ale Uniunii Europene, cât şi cele ale statelor vecine (inclusiv zone de
mare).

10
 Elemente noi aduse noi aduse de politica regională în actuala perioadă de
programare
1. Strategia adoptată.
Pentru a corespunde cerințelor actualei perioade, au fost realizate documente noi
de programare – „Ghidul strategic comunitar privind coeziunea”, aşa - zisele „Reţele
Strategice Naționale” şi „Prioritățile Comisiei”, care conțin descrieri succinte ale
strategiilor statelor membre şi stau la baza Programelor Operaționale. Fiecare stat
membru este exclusiv responsabil de managementul implementării acestor programe.
2. Descentralizarea – simplificarea
Există o delimitare clară a rețelelor, a responsabilităților între factorii implicați în
managementul bugetului Comunitar şi asigurarea efectivă a implementării programelor,
statele membre, regiunile şi organismele de implementare pe de-o parte şi, pe de altă
parte, Comisia Europeană. Descentralizarea contribuie la simplificarea şi creșterea
eficienţei procesului.
Elemente importante ce au fost simplificate în domeniul managementului financiar
sunt :
- plățile şi managementul financiar sunt urmărite la nivel de priorităţi şi mai puțin
la nivel de măsuri;
- contribuția comunității este calculată pe baza cheltuielilor publice şi a regulilor
privind eligibilitatea (stabilite la nivel național);
- în faza de control a crescut încrederea în sistemele naționale de control financiar,
Comisia obținând asigurarea de încredere în sistem pe baza opiniei unui alt organism
independent de audit;
Procesul de concentrare a resurselor a cunoscut o îmbunătățire prin echilibrarea
aspectelor geografice, tematice şi financiare. Acțiunile fiecărui Fond Structural (FEDR,
FSE), prin virtutea principiului „Un fond pentru un program” au o mare coerenţă fiind
urmărite atât la nivelul Comisiei, cât şi la nivelul statelor membre.
Politica regională a Uniunii Europene se implementează cu ajutorul Fondurilor
Structurale, care sunt constituite din fondurile publice alocate din bugetul comunitar.
Pentru perioada 2007-2013, valoarea totală a suportului financiar al Uniunii
Europene prin Fondurile Structurale şi de Coeziune a fost de 344,3 miliarde de euro.
Din aceasta sumă, Fondul Social European are alocat circa 76 miliarde euro (22% din
11
total). Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul de Coeziune dețin împreună
258,3 miliarde euro, din care FEDR reprezintă valoarea cea mai mare, adică
198,8 miliarde euro (58% din total Fonduri Structurale).
Cea mai mare parte a fondurilor alocate prin Fondul European de Dezvoltare
Regională şi din Fondul de Coeziune sunt destinate obiectivului 1 – Convergenţă, care
se estimează că va absorbi 81% din totalul celor două fonduri şi 71% din totalul celor
trei fonduri (cele două la care s-a adăugat Fondul Social European).
Politica Regionala şi Strategia 2020
În anul 2009, Comisia Europeană a lansat procesul de consultare publică privind
viitorul Politicii de coeziune şi dezvoltare regională. Au fost primite contribuții
importante din partea statelor membre, a regiunilor şi a orașelor, de la instituții
europene, parteneri economici şi sociali, organizații ale societății civile, universităţi şi
cetățeni la o serie de întrebări publicate în al Patrulea Raport privind coeziunea (2007).
Concluziile rezultate au fost următoarele : Politica de coeziune trebuie să continue
să evolueze către o politică favorabilă obiectivelor Uniunii privind creșterea locurilor
de muncă, o politică prin care să fie stimulată dezvoltarea endogenă a regiunilor. De
aceea, reforma pentru perioada 2007 – 2013 a orientat şi mai mult politica regională
către investiţii cât mai rentabile în materie de promovare a competitivității regiunilor
europene.
Viitoarea politică de coeziune şi dezvoltare regionala are în vedere următoarele
premise :
- populația Uniunii Europene va creşte ca urmare a procesului de extindere şi nu ca
rezultat al fenomenelor demografice naturale;
- va exista o creștere controlată a procesului migrației;
- se preconizează o creștere ușoara a ratei totale de activitate;
- cheltuielile de C-D vor creşte, cu toate acestea diferența tehnologică între
Uniunea Europeană şi SUA se va menține în continuare;
- va exista o tendință de scădere a cheltuielilor publice, concomitent cu creșterea
punctuală a prețului la energie;
- liberalizarea comerțului cu restul lumii (internaţional);
- bugetul Politicii Agricole Comune se va reduce treptat;

12
 - o coerenţa mai mare între politicile dedicate inovării şi cele privind
competitivitatea;
- următoarele etape ale extinderii vor avea calendarul : ţările din Balcanii de vest
(Croaţia va accede prima) vor fi primite în jurul anului 2020 şi Turcia va fi stat membru
în anul 2030.
Strategia 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă şi incluzivă se va baza
pe trei priorități interconectate, care vor defini viziunea comunitară asupra economiei
sociale de piaţă :
- creșterea inteligentă : presupune consolidarea cunoașterii şi inovării drept
motoare ale creșterii economice viitoare. Aceasta necesită : îmbunătățirea calității
educației, consolidarea performanţelor Uniunii în materie de cercetare, promovarea
inovării şi transferului de cunoaștere în Uniunea Europeană, utilizarea deplină a TIC,
asigurarea că ideile inovatoare pot fi transformate în produse şi servicii noi care
generează creștere economică, locuri de muncă de calitate, susținerea abordării
provocărilor la nivel european şi global;
- creșterea sustenabilă : presupune realizarea unei economii bazate pe o utilizare
eficientă a resurselor sustenabile şi competitive, exploatând poziția Europei de lider în
cursa pentru dezvoltarea de tehnologii mai ecologice şi mai curate, îmbunătățirea
utilizării resurselor, accelerarea răspândirii rețelelor inteligente şi de anvergură, precum
şi pentru consolidarea avantajelor competitive ale întreprinderilor europene, în special
în domeniul producției şi în sectorul IMM-urilor;
- creșterea pe baza susținerii incluziunii sociale : presupune dezvoltarea
competenţelor cetățenilor, prin asigurarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă,
investirea în competenţe, combaterea sărăciei şi modernizarea piețelor forței de muncă,
formare profesională, precum şi prin modernizarea sistemelor de protecție socială, în
scopul construirii unei societăți coezive şi sprijinirii cetățenilor în anticiparea şi
gestionarea schimbărilor.

13
 II. Finanţarea -
condiţie fundamentală a dezvoltării economice regionale

Nu toţi europenii celor 27 de state al Uniunii Europene se bucură de aceleaşi

avantaje în termeni socio-economici. Există disparităţi accentuate între statele membre
şi între regiuni. Cele mai dinamice 10 regiuni din UE au PIB-ul pe cap de locuitor de
cinci ori mai mare decât cele mai puţin prospere regiuni din UE2.
Extinderea Uniunii Europene la 27 de state membre a generat provocări din punct
de vedere al competitivităţii sale şi a coeziunii interne. Decalajele existente între statele
membre şi regiunile din acestea s-au accentuat. Aceste decalaje provin din deficienţele
structurale în factorii-cheie ai competitivităţii, şi anume dotarea inadecvată cu capital
fizic şi uman (cu infrastructuri şi forţe de muncă), insuficienţa capacităţii de inovare, a
sprijinului întreprinderilor şi a nivelului scăzut de capital de mediu (un mediu natural
şi/sau urban poluat). Implementarea politicii de coeziune la nivelul Uniunii Europene
presupune reducerea decalajelor existente între regiuni în termeni de producţie,
productivitate şi ocupare. O creştere economică puternică în special în noile State
Membre, cele 10 care au aderat în mai 2004 plus România şi Bulgaria, poate fi un
impuls semnificativ pentru restul economiei Uniunii Europene lărgite.
Pentru atingerea ţelului politicii de coeziune, statele membre şi regiunile au nevoie
de ajutor financiar important în vederea soluționării diverselor probleme structurale
răspândite şi a realizării potenţialului lor de creştere.
Politica de coeziune economică şi socială a Uniunii Europene este, înainte de toate,
o politică a solidarităţii. Scopul acesteia este să promoveze un înalt nivel de
competitivitate şi de ocupare a forţei de muncă, oferind ajutor regiunilor mai puţin
dezvoltate şi celor care se confruntă cu probleme structurale. Se asigură astfel o
dezvoltare stabilă şi durabilă a UE şi o funcționare optimă a Pieţei Interne. Politica
regională se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei
părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuția Statelor Membre către regiunile şi
grupurile sociale mai puţin prospere.

2 Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs: Community Strategic Guidelines, 2007 – 2013
14
 În acelaşi timp Uniunea se confruntă ca ansamblu cu provocarea rezultată în urma
potenţialei accelerări a restructurării economice în urma globalizării, deschiderii
pieţelor, revoluţiei tehnologice, dezvoltării economiei şi societăţii bazate pe cunoaştere,
îmbătrânirii populaţiei şi creşterii nivelului emigrărilor.
Pentru îndeplinirea obiectivelor stipulate în tratatul privind constituirea UE,
acţiunile care vor fi finanţate din bugetul UE alocat politicii de coeziune trebuie să
contribuie la promovarea creşterii sustenabile, competitivităţii şi a gradului de ocupare.
Politica de coeziune are un puternic caracter instrumental, iar prin fondurile sale
de solidaritate contribuie la îndeplinirea obiectivelor altor politici sectoriale ale UE –
cum ar fi politica agricolă comună, politica socială, politica de protecţie a mediului. În
plus, politica de dezvoltare regională este corelată şi cu politica de extindere a UE, prin
crearea fondurilor de pre-aderare Phare, ISPA şi SAPARD. La care au acces ţările în
curs de aderare şi prin care este sprijinită tranziţia acestora la standardele UE.
Prin reducerea decalajelor existente între regiuni, politica de coeziune urmăreşte
îmbunătăţirea funcţionării Pieţei Unice Europene, precum şi oferirea de oportunităţi
economice menite să ajute persoanele să-şi folosească cunoştinţele în scopul
consolidării potenţialului de creştere economică a Uniunii Europene spre beneficiul
tuturor. Acest lucru va genera o creştere a bunăstării cu avantaje asupra întregii
economii europene.

2.1. Necesitatea finanţării dezvoltării economice regionale

Datele statistice arată că România a intrat în procesul de tranziţie având un nivel

relativ scăzut al disparităţilor regionale, comparativ cu alte state membre sau ţări
candidate. Aceste disparităţi însă au crescut rapid şi în mod deosebit între Municipiul
Bucureşti şi restul ţării. Disparităţile inter-regionale în termeni absoluţi sunt relativ mici
prin comparaţie cu Uniunea Europeană. În termeni relativi însă, acestea au atins nivele
comparabile cu cele din Portugalia şi Olanda.
O comparaţie a disparităţilor regionale din România cu situaţia altor ţări europene,
relevă faptul că în România, la fel ca în majoritatea ţărilor europene (Marea Britanie,
Franţa, Belgia, Cehia, Austria, Portugalia, Suedia), cea mai dezvoltată regiune o
reprezintă capitala; cele mai slab dezvoltate sunt zonele de graniţă, asemănător Europei
15
de Vest, unde regiunile de la graniţa cu fostele ţări socialiste (Austria, Germania) sunt
mult rămase în urma altor regiuni.
Exceptând Bucureştiul a cărui situaţie în peisajul economic al ţării este complet
specială, creşterea economică a urmat o direcţie vest-est, proximitatea pieţelor vestice
acţionând ca factor de difuzare a creşterii. Deşi datele statistice prezintă unele oscilaţii
în timp, datorită unor factori locali, se poate observa cum creşterea economică a avut o
componentă geografică semnificativă, zonele subdezvoltate fiind concentrate în
Nord-Est, la graniţa cu Moldova şi în Sud, de-a lungul Dunării. Subdezvoltarea apare ca
fiind corelată în mare măsură cu şomajul şi cu preponderenţa activităţilor rurale, precum
şi cu incapacitatea de atragere a investiţiilor străine directe.
Regiunea Nord-Est este marcată atât de dependenţa sa de agricultură, cât şi de
apropierea de graniţa cu Moldova şi cu Ucraina. Acelaşi lucru este valabil, într-o
anumită măsură, pentru Regiunea Sud-Muntenia, de asemenea dependentă de
agricultură şi unde Dunărea acţionează ca o barieră în comerţul transfrontalier. Părţile
vestice şi centrale ale ţării au fost avantajate de poziţia lor mai apropiată de pieţele
vestice şi de dependenţa lor mai redusă de sectorul primar. Până acum, ele au beneficiat
mai mult de investiţii străine directe.
În pofida unor insuficiente studii în privinţa disparităţilor regionale, este totuşi
evident că odată cu reducerea sectorului de stat din economie, disparităţile
interregionale s-au adâncit şi agravat şi tind să devină dominante în realitatea
românească.
Disparităţi urban–rural
Deşi România are o reţea urbană densă, multe centre urbane putând reprezenta
potenţiali poli de creştere economică la nivel regional, există puţine legături economice
între centrele urbane si zonele înconjurătoare, deoarece modul lor de dezvoltare a fost
conceput independent unul de altul. De asemenea, sistemul de transport urban nu este
totdeauna propice întăririi relaţiilor şi contactelor dintre judeţe. Ca rezultat, nici astăzi
nu se poate spune că există o piaţă regională a forţei de muncă, ceea ce explică de ce un
şoc pe piaţa muncii într-un oraş monoindustrial a condus deseori la migraţia forţei de
muncă spre zonele rurale din acelaşi judeţ, unde desfăşoară o activitate de subzistenţă
în ferme, sau spre Bucureşti. Migraţia spre alte centre urbane, de nivel superior, în
cadrul aceleiaşi regiuni a fost mult mai mică.
16
 Abia în ultimul timp au început să apară sistemele locale ale pieţei forţei de
muncă, rezultat al specializării crescute a producţiei prelucrătoare. Creşterea pieţelor
locale ale forţei de muncă are drept consecinţă în afara creşterii cerinţelor de training, o
susţinută activitate de monitorizare pentru a putea evalua posibilele efecte la nivel
regional.
Ca urmare a evoluţiilor economice din vestul şi centrul ţării, populaţia urbană are
în această parte a ţării o pondere relativ ridicată, Regiunile Nord-Est, Sud-Muntenia şi
Sud-Vest Oltenia au o puternică dominantă rurală; aici sunt localizate şi cele două mari
buzunare de sărăcie ale României. Regiunea Sud –Est, în general cu o densitate redusă
a populaţiei, concentrează în câteva mari centre urbane, un număr mare a locuitorilor.
Oscilaţiile în evoluţia populaţiei sunt o consecinţă a migraţiei populaţiei apte de
muncă - în special a celei tinere - către centrele urbane, în căutarea de locuri de muncă
mai tentante, a unei infrastructuri mai bune şi a unui mod de viaţă mai interesant şi
atrăgător. Migraţia înspre zonele rurale se înregistrează la nivelul populaţiei ce
depăşeşte vârsta de 50-60 ani, îndeosebi cea disponibilizată din întreprinderile de stat,
care nu au reuşit să se recalifice în meserii căutate de piaţa muncii , fiind nevoiţi să se
întoarcă în mediul rural unde desfăşoară activităţi care le asigură subzistenţa.
Disparităţi în atragerea investiţiilor străine directe
Investiţiile străine în România au fost orientate în funcţie de accesibilitatea şi
potenţialul zonelor, precum şi de mentalitatea oamenilor de afaceri şi de tradiţia în
domeniul respectiv. Pe primul loc se situează Regiunea Bucureşti-Ilfov, lucru oarecum
firesc ţinând cont de faptul că Bucureştiul constituie principalul pol de atracţie al
investitorilor străini. De asemenea, Portul Constanţa acţionează la rândul său ca un
element de atracţie al investitorilor, majoritatea investiţiilor străine din Regiunea
Sud-Est concentrându-se cu precădere în oraşul Constanţa.
Lipsa unei infrastructuri de transport şi demarare a afacerilor în oraşele mici şi
mijlocii nu permite acestora să se dezvolte ca centre de polarizare, deoarece costurile
investiţiilor în aceste zone ar fi mult prea ridicate.
Zona vestică şi nord-vestică beneficiază de o pondere relativ ridicată a participării
străine la capital, pe fondul continuării schimburilor tradiţionale şi al unui
comportament zonal în continuă adaptare mediului de afaceri internaţional.

17
 Multe privatizări efectuate de societăţi cu slabe posibilităţi de atragere a capitalului
de lucru, modernizare, etc. cu rezerve financiare limitate sau inexistente, cu planuri de
afaceri sau management puţin experimentat, au dus la blocaje şi eşecuri în lanţ, datorii,
pierderi de pieţe etc.
Disparităţi intraregionale
O particularitate a dezvoltării regionale în România este structura mozaicală a
dezvoltării economice la nivel sub-regional. Practic, în toate regiunile există zone relativ
dezvoltate, care coexistă cu cele subdezvoltate.
Trebuie subliniat faptul că există încă disparităţi majore în interiorul regiunilor,
unde judeţele preponderent agricole coexistă cu cele mai dezvoltate. Acest fenomen a
luat amploare din cauza impactului restructurării economice resimţit în special în zonele
monoindustriale, a căror populaţie a fost masiv afectată de şomaj, ca urmare a închiderii
întreprinderilor de stat neprofitabile. Din regiunile mai puţin dezvoltate fac parte,
tradiţional, regiunile de graniţă – respectiv regiunile de la graniţa cu Moldova şi Ucraina
- şi regiunile de-a lungul Dunării.
Cauzele diferite ale disparităţilor în dezvoltarea economică şi socială la nivel
intraregional, determină ca evoluţiile viitoare să fie destul de imprevizibile. Există încă
un număr important de judeţe unde predomină un singur tip de activitate economică, de
regulă în întreprinderi de stat, care ocupă o pondere foarte mare a populaţiei ocupate în
aceste activităţi neagricole. Această situaţie va putea genera, în viitorul apropiat,
adevărate şocuri pe piaţa muncii.
Regiunea de Dezvoltare Sud – Est
Specificul Regiunii Sud-Est îl reprezintă disparităţile dintre nodurile de
concentrare a activităţilor industriale şi terţiare (Brăila - Galaţi; Constanţa - Năvodari),
centrele industriale complexe izolate (Buzău, Focşani), areale cu specific turistic
(litoralul şi Delta) şi întinsele zone cu suprafeţe de culturi agricole şi viticole. Regiunii îi
este caracteristică discontinuitatea în teritoriu a activităţilor industriale şi îmbinarea cu
activităţi terţiare (comerţ, servicii, turism) şi agricole.
Restructurările industriale care au avut loc în procesul tranziţiei la economia de
piaţă, au dus la creşterea masivă a şomajului în marile centre de industrie grea (Galaţi,
Brăila, Buzău) şi în micile centre urbane monoindustriale. Activitatea intensă de
construcţii de locuinţe proprietate privată din jurul marilor centre urbane, litoral şi
18
alte areale turistice din Subcarpaţi a preluat o parte din forţa de muncă disponibilizată şi
astfel şocul social al disponibilizărilor a fost atenuat.
Cu toată reducerea masivă de personal din zona Brăila – Galaţi ; Constanţa –
Năvodari, ultimii ani marchează un oarecare reviriment al activităţilor industriale,
respectiv un proces de stabilizare a întreprinderilor nou create pe platformele marilor
complexe industriale restructurate. Aici pot fi menţionate atât întreprinderile care
funcţionează la Brăila cât şi Combinatul de la Galaţi precum şi rafinăria de la Midia
Năvodari. Un alt exemplu de revigorare a industriei îl reprezintă Buzăul unde au apărut
numeroase întreprinderi noi, ca de exemplu cele de prelucrare superioară a lemnului, de
valorificare a deşeurilor plastice, etc. Spre deosebire de acest proces de oarecare
stabilizare economică a marilor centre urbane, oraşele mici nu reuşesc să-şi găsească
echilibrul, pierzând în continuare locuri de muncă (Babadag, Negru Vodă, Hârşova,
Făurei, Tulcea, Măcin, etc.). Aici nu există investiţii străine şi din cauza unei
infrastructuri deficitare (drumuri, alimentări cu apă, canalizări, etc.). Ocuparea redusă a
forţei de muncă de aici determină emigrarea a numeroşi tineri, fenomen care se
amplifică odată cu incapacitatea de a integra noile generaţii în activităţi de producţie.
Arealele de maximă sărăcie cuprind nordul judeţului Galaţi, estul şi sudul Brăilei,
nordul Dobrogei, Delta Dunării, precum şi cât estul Judeţului Vrancei .
Un alt domeniu important ale economiei regiunii îl reprezintă căile de transport:
aici se găsesc cele două traiecte de transport pe apă ale ţării (Dunărea inferioară cu
braţul navigabil Sulina şi Canalul Cernavodă - Constanţa), care din cauza reducerii
generale a activităţii economice a ţării şi-au diminuat activitatea, disponibilizând şi forţă
de muncă din sectoare productive şi terţiare adiacente.
Tot în domeniul reţelelor de transport, lipsa unui pod rutier Brăila - Măcin duce la
o izolare a nordului Dobrogei în special în anotimpul iernii şi la integrarea dificilă a
nordului Dobrogei în circuitul economic al ţării.
Un potenţial extraordinar şi o mare şansă pentru Regiune o reprezintă unicitatea
Deltei Dunării, unul din paradisurile naturale europene. Aici, cât şi în arealul complet
nepoluat al Munţilor Măcin şi a complexului Razelm sunt necesare programe de
investiţii în infrastructură (hoteluri, instalaţii de epurare a apelor, diguri împotriva
viiturilor, alimentări cu apă potabilă pentru localităţile din Deltă etc.) pentru atragerea
acestor zone în circuitul turistic internaţional.
19
 Poluarea Deltei cauzată de acumularea substanţelor nocive din amonte reprezintă o
problemă ce trebuie soluţionată urgent. Oprirea deteriorării mediului din această zonă
prin programe de investiţii trebuie să reprezinte o prioritate. Colmatarea braţelor
secundare ale Deltei va produce în timp inundarea unei mari părţi a suprafeţei de uscat
din Deltă şi distrugerea acestui ecosistem.
Investiţiile în infrastructură trebuie să susţină şi zonele rurale ale Subcarpaţilor de
curbură, unde procesele de alunecare a terenurilor despădurite la începutul secolului
trecut sunt tot mai numeroase, iar inundaţiile periodice ameninţă numeroase sate din
văile Buzău, Râmnicu Sărat şi Siret.

2.2. Beneficiarii finanţării dezvoltării economice regionale

Conform datelor statistice publicate de Comisia Europeană, în ultimii ani România a

înregistrat o îmbunătăţire notabilă a convergenţei reale în termeni de produs intern brut
pe locuitor exprimat la standardul puterii de cumpărare, ajungând să reprezinte, în anul
2004, 28,8% din media UE-15 şi 31,1% din media UE-25, faţă de 23% şi respectiv
25,2% în 2000. Cu toate acestea, România continuă să se plaseze în urma tuturor noilor
State Membre, decalajul pe care trebuie să-l recupereze fiind semnificativ.
Diferitele grupuri de beneficiari identificate în cadrul Fondurilor Structurale sunt
detaliate în continuare :
1. Regiuni defavorizate
Regiuni a căror dezvoltare este rămasă în urmă (zone Obiectiv 1) : includ în
principal regiuni cu un PIB pe locuitor care nu depăşeşte 75% din media comunitară,
cu niveluri slabe de investiții, cu o rată a şomajului mai înaltă decât media, cu lipsa de
servicii pentru populație şi afaceri, cu o slabă infrastructură de bază.
Regiuni care se confruntă cu conversii (Obiectiv 2) : includ zone cu patru
dificultăţi principale : sectoare industriale sau de servicii care sunt subiect al
restructurării; dispariția activităţilor tradiţionale în zonele rurale; zone urbane în declin
şi dificultăţi în sectorul de pescuit. Regiuni al căror PIB pe locuitor este sub 90% din
media Comunităţii : sunt eligibile pentru sprijinul Fondului de Coeziune.
2. Zone cu dezavantaje specifice
În interiorul sau exteriorul regiunilor defavorizate, Fondurile Structurale sprijină :
20
 a) Zone de graniţă, în care Interreg 111, măsura A, sprijină acţiunile de cooperare
cu zone transfrontaliere.
Scopul este de a promova înființarea de zone transfrontaliere cu activitate
economică comună şi elaborarea de strategii comune pentru dezvoltare teritorială.
b) Zone urbane în declin, care primesc asistenţă regională prin Iniţiativa
Comunitară Urban 11, pentru introducerea de strategii inovative în vederea regenerării
economice şi sociale.
c) Zone rurale, unde Politica Agricolă Comună (CAP) finanțează măsuri de
dezvoltare rurală în afara zonelor rurale eligibile sub Obiectivele 1 şi 2. Acestea includ
investiții în unități agricole, în favoarea protecției mediului înconjurător şi pentru
promovarea produselor locale. În plus, programul Leader + sprijină proiectele rurale
inovative organizate de grupuri de populație locală.
d) Zone de pescuit, unde Politica de Pescuit Comună — finanțată de FIFG 20 -
este destinată să îndrume şi să urgenteze restructurarea în acest sector. Asistenţa
structurală comunitară încearcă să raționalizeze şi să modernizeze pescuitul în toate
zonele relevante ale Uniunii, urmărind, printre altele, îmbunătăţirea calităţii produselor
de pescuit. Când aceste măsuri se derulează în regiuni a căror dezvoltare este rămasă în
urmă, ele sunt incorporate în programele destinate Obiectivului 1. În alte zone ele fac
parte din programe separate.
3. Grupuri sociale defavorizate
Populația care se confruntă cu dificultăţi pe piața muncii. Principalele grupuri
sociale acoperite de Obiectivul 3 sunt tinerii şi şomerii pe termen lung, cei care suferă
datorită excluderii sociale şi muncitorii subcalificaţi.
Aceste grupuri nu trebuie să locuiască în regiuni a căror dezvoltare este rămasă în
urmă sau în zone aflate în reconversie, ci pot fi asistați oriunde ar locui în Uniunea
Europeană. În fiecare Stat Membru, Obiectivul 3 acționează ca un punct de referință
pentru toate măsurile privind resursele umane, incluzând şi ajustarea sistemelor şi
structurilor de educație, instruire şi angajare. Populația discriminată şi cu șanse inegale
pe piaţa muncii.
Unele grupuri sociale sunt în mod special slab poziționate pe piața muncii, în
principal datorită discriminării şi inegalităților cauzate de sex, rasă sau origine etnică,
religie, handicap fizic sau mental, vârstă sau orientare sexuală.
21
 2.3. Fonduri (resurse) de finanţare a dezvoltării economice regionale

Politica de solidaritate şi coeziune a Uniunii Europene este implementată cu

ajutorul instrumentelor sau fondurilor de solidaritate, care se adresează ţărilor membre
Uniunii Europene în principal şi regiunilor în special, dar nu exclude şi ţările în curs de
aderare pentru care au fost create instrumente şi fonduri speciale. Pilonul principal al
acestei politici îl constituie Fondurile structurale, alături de care stau două fonduri
speciale: Fondul de Coeziune Socială şi Fondul European de Solidaritate. În ceea ce
priveşte ţările în curs de aderare, există trei fonduri de pre-aderare care exprimă
principiul solidarităţii: PHARE, ISPA şi SAPARD.
Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (The European Union Solidarity
Fund) este cel mai nou fond al politicii regionale şi a fost înfiinţat în noiembrie 2002 3, în
urma inundaţiilor ce au afectat Franţa, Germania, Austria şi Republica Cehă.
Obiectivul acestui fond este de a facilitata exprimarea solidarităţii UE faţă de
populaţia unui stat membru sau în curs de aderare, care a fost afectată de un dezastru
natural major şi permite reacţia imediată, eficientă şi flexibilă, în funcţie de natura şi de
amploarea situaţiei.
Acest fond va fi folosit numai în cazul dezastrelor naturale majore, cum sunt
inundaţiile din august 2002, care au dus la înfiinţarea sa (noiembrie 2002) şi care au
repercusiuni importante asupra condiţiilor de viaţă, mediului înconjurător sau economiei
ţărilor afectate. Pentru a estima amploarea unui dezastru natural şi justifica utilizarea
acestui fond, au fost stabilite două criterii:
1. în cazul unui stat: pierderi estimate la 3 mld. EURO, sau la mai mult de 0,6%
din venitul naţional brut;
2. în cazul unor dezastre regionale extraordinare: daune mai mici decât această
limită (3 mld EURO), care afectează cea mai mare parte a populaţiei şi au consecinţe
majore şi de durată asupra condiţiilor de viaţă şi stabilităţii economice a regiunii
respective (se acordă o atenţie specială regiunilor îndepărtate şi izolate);
Suma maximă alocată anual Fondului de Solidaritate este de 1 mld. EURO.

Fondul de coeziune
3 Jurnalul Oficial L 311 din 14.11.2002
22
 Fondul de coeziune a apărut ca un instrument special al politicii de solidaritate şi,
prin circumstanţele în care a fost înfiinţat, trimite în mod direct la principiile acestei
politici şi la unul din scopurile principale ale Uniunii Europene: de a promova progresul
economic şi social şi de a elimina diferenţele care există între standardele de viaţă la
nivelul diferitelor regiuni şi state membre. Conceptul de coeziune economică şi socială
s–a cristalizat ca politică europeană de sine stătătoare prin Actul Unic European (în
1986), iar prin Tratatul de la Maastricht (1992) a fost corelat cu realizarea uniunii
economice şi monetare, având astfel un rol major în funcţionarea eficientă a pieţei şi
monedei unice europene.
Domeniile în care acţionează Fondul de coeziune sunt protecţia mediului
înconjurător şi reţelele trans-europene asociate infrastructurilor de transport (eficienţa
energetică, transport, transport non-rutier, transport public ecologic etc.), având ca
priorităţi declarate infrastructura de mediu şi transport; energie.

Figura nr. 1 - Zonele eligibile pentru finanţare

din Fondurile Structurale şi de Coeziune

23
 Sprijinul financiar acordat nu este structurat pe programe ci pe proiecte, fiecare
proiect primind finanţare în proporţie de 80-85% din totalul costurilor eligibile.
Finanţarea celor două domenii este echilibrată, fiecare primind 50% din bugetul alocat
acestui fond. Proiectele sunt selectate şi implementate de către statele membre
beneficiare, care sunt responsabile şi de managementul şi monitorizarea lor financiară.
Referitor la domeniile menţionate anterior, acestea sunt configurate în funcţie de
caracteristicile politicii europene aferente şi de direcţiile de dezvoltare prefigurate, ceea
ce înseamnă că sunt acceptate numai proiectele care contribuie la realizarea acestora,
sau care sunt compatibile cu alte politici europene sau acţiuni din cadrul Fondurilor
Structurale. Astfel, în ceea ce priveşte mediul, proiectele care vor fi finanţate trebuie să
contribuie la realizarea obiectivelor de mediu ale UE, şi anume:
 conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
 protecţia sănătăţii populaţiei;
 crearea condițiilor necesare utilizării prudente şi raţionale a resurselor
naturale.
În particular, direcţiile prioritare în cadrul acestui domeniu sunt reprezentate de:
 rezerva de apă potabilă,
 tratarea apei menajere,
 depozitarea deşeurilor solide.
Alături de acestea, sunt eligibile şi proiecte ce vizează re-împădurirea terenurilor,
controlul eroziunii solului şi conservarea naturii.
În domeniul infrastructurii de transport sunt eligibile proiectele care îşi propun să
creeze sau să dezvolte infrastructura la nivelul Reţelei Trans-Europene de Transport,
sau care asigură acces la această reţea. Coeziunea economică şi socială rămâne o
dimensiune esenţială a politicii Uniunii Europene iar caracterul său prioritar se
păstrează, în perspectiva următoarelor extinderi şi acceptării de noi state membre.

Fondurile structurale
Spre deosebire de cele două fonduri prezentate anterior, care funcţionează pe bază
de proiecte, fondurile structurale, dată fiind amploarea lor, funcţionează pe bază de
programe, acestea fiind la rândul lor structurate în funcţie de domeniile şi obiectivele
prioritare ale politicii regionale. Prin intermediul acestora, Uniunea Europeană
24
acționează pentru eliminarea disparităţilor economice si sociale între regiuni, în scopul
realizării coeziunii economice şi sociale. În perioada 2007 – 2013 sunt planificate
următoarele fonduri structurale :
 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);
 Fondul Social European(FSE);
 Fondul de Coeziune (FC);
 Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR);
 Fondul European pentru Pescuit (FEP).

2.4. Fondul European de Dezvoltare Regională

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) este un fond special al

comunităţii europene, creat în anul 1975 în scopul finanţării zonelor defavorizate şi
reducerii dezechilibrelor existente în prezent între diferite regiuni ale Uniunii Europene.
El este cel mai important fond structural în termeni de resurse, acordând ajutoare
financiare zonelor defavorizate, fiind astfel un important instrument de corecție a
dezechilibrelor regionale. Principiile alocării acestui fond sunt : concentrarea pe
obiective şi regiuni (pentru maximizarea efectelor), parteneriatul între Comisia
Europeană, statele membre Uniunii Europene şi autoritățile locale şi regionale (pentru
planificarea şi punerea în practică a intervenției structurale), programarea intervenției şi
adiţionalitatea contribuției comunitare (care nu trebuie să se substituie celei naționale).
FEDR trebuie să contribuie la creșterea coeziunii economice şi sociale şi reducerea
disparităților regionale, prin sprijinirea dezvoltării şi ajustării structurale a economiilor
regionale, inclusiv conversia regiunilor aflate în declin industrial şi a regiunilor rămase
în urmă, cooperării frontaliere, transnaționale şi interregionale. În acest sens, FEDR va
susține prioritățile Comunității, în special întărirea competitivității şi inovării, crearea de
locuri de muncă pe termen lung şi asigurarea dezvoltării durabile.
Odată cu crearea FEDR a fost definită o politică regională la nivel comunitar şi a
devenit în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural.
Principalul obiectiv al Fondului European de Dezvoltare Regională este de a
asigura asistenţă financiară în scopul corectării principalelor decalaje între nivelurile de

25
dezvoltare a diferitelor regiuni. Măsurile admisibile pentru intervenţia FEDR sunt
adaptate la obiectivele şi priorităţile politicii de coeziune, astfel :
▪ Investiţii în infrastructură. Intervenţiile prin acest fond sunt concentrate pe
creşterea potenţialului economic, dezvoltare, adaptarea structurală şi la crearea şi
menţinerea de locuri de muncă durabile în regiunile selectate pentru Obiectivul 1 4.
Totodată include şi investiţii care contribuie la crearea şi dezvoltarea reţelelor trans-
europene în sectoarele transporturilor, telecomunicaţiilor şi energiei, ţinând cont de
necesitatea de interconectare a regiunilor centrale ale comunităţii, cu cele care prezintă
dezavantaje structurale, care derivă din poziţia insulară, lipsa căilor de acces şi situarea
la periferie. În regiunile sau zonele care intră în Obiectivele 1 şi 2 5, FEDR poate
participa la finanţarea investiţiilor în domeniul infrastructurii zonelor industriale în
declin, renovarea zonelor urbane degradate precum şi relansarea şi integrarea zonelor
rurale şi a celor dependente de pescuit. În acelaşi timp sunt finanţate activităţile
creatoare de locuri de muncă, inclusiv cele care vizează conectarea infrastructurilor de
comunicare şi de altă natură.
▪ Dezvoltarea potenţialului intern prin iniţiative de dezvoltare locală şi ocuparea
forţei de muncă precum şi susţinerea activităţilor întreprinderilor mici şi mijlocii prin
intermediul stimulentelor acordate pentru crearea de noi locuri de muncă (cu excepţia
măsurilor finanţate de Fondul Social European).
Altfel spus, FEDR susţine în particular următoarele sectoare :
mediul productiv, în special pentru dezvoltarea competitivităţii şi investiţiilor
durabile ale întreprinderilor mici şi mijlocii, şi pentru creşterea capacităţii de atracţie a
regiunilor prin intermediul potenţialului infrastructurii lor;

4 Obiectivul 1 - promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor cu dificultăţi. Cuprinde regiunile

corespondente nivelului doi din Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice (NUTS) al căror PIB/cap de
locuitor este inferior nivelului de 75% din media comunitară. El include în afară de acestea, regiunile
ultraperiferice, departamentele franceze de peste mări, ş.a. Comisia Europeană este responsabilă pentru
definirea listei regiunilor cărora li se aplică Obiectivul 1.

5 Obiectivul 2 - Favorizarea reconversiei economice şi sociale a zonelor cu dificultăţi structurale. Regiunile

cărora li se aplică obiectivul 2 sunt zone care au probleme de reconverise economică şi socială şi a căror
populaţie şi suprafaţă sunt semnificative. Ele cuprind zone care se află în faze de schimbări economice şi sociale
în sectoarele industriale şi de servicii, zonele rurale în declin, zonele urbane aflate în dificultate şi zonele
dependente de pescuit care se găsesc într-o situaţie de criză.

26
 cercetarea şi dezvoltarea tehnologică în scopul favorizării dezvoltării de noi
tehnologii;
dezvoltarea societăţii informaţionale;
dezvoltarea turismului şi a investiţiilor în patrimoniul cultural, inclusiv protecţia
acestuia şi a celui natural, cu condiţia de a crea locuri de muncă;
protecţia şi ameliorarea mediului ţinând cont de principiul precauţiei şi acţiunile
preventive în sprijinul dezvoltării economice, utilizării depline şi eficace a energiei şi
dezvoltarea surselor de energie regenerabile;
susţinerea egalităţii şanselor între bărbaţi şi femei prin crearea de întreprinderi şi
infrastructură de servicii care să faciliteze concilierea dintre viaţa de familie şi cea
profesională.
Cadrul european de reglementare a FEDR
 Cadrul european de reglementare a FEDR e creat de :
 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, titlul XVIII – Coeziunea

economică, socială şi teritorială (Fostul titlu XVII – Coeziunea economică şi socială din
Tratatul de instituire a Comunităţii europene)
 Regulamentul (EC) nr. 1080/2006 al Parlamentului European si al Consiliului
din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala
 Regulamentul (EC) nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 care instituie prevederi
generale cu privire la Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social
European si Fondul de Coeziune.
Priorități de finanțare ale FEDR
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) poate interveni în sprijinul a
trei noi obiective de politică regională :
1. Convergenţă;
2. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă;
3. Cooperare teritorială europeană.

1. Acţiuni care vor fi finanţate prin FEDR sub obiectivul Convergenţă:6

6 REGULAMENTUL (CE) NR. 1080/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 5

iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională

27
 Cercetarea şi dezvoltarea tehnologică (CDT), inovaţia şi spiritul de întreprindere,
inclusiv consolidarea capacităţilor de cercetare şi de dezvoltare tehnologică şi integrarea
lor în spaţiul european de cercetare, inclusiv infrastructurile; ajutorul pentru cercetarea
şi dezvoltare tehnologică, în special în IMM-uri, şi pentru transferul de tehnologii;
îmbunătăţirea relaţiilor între IMM-uri, pe de o parte, şi învăţământul superior, instituţiile
de cercetare şi centrele de cercetare şi de tehnologie, pe de altă parte; dezvoltarea
reţelelor de întreprinderi; parteneriatele public-privat şi grupurile de întreprinderi;
asistenţa în furnizarea de servicii comerciale şi tehnologice grupurilor de IMM-uri şi
stimularea spiritului de întreprindere şi a finanţării inovaţiei pentru IMM-uri prin
intermediul instrumentelor de inginerie financiară;
Societatea informaţională, inclusiv elaborarea unei infrastructuri de comunicaţii
electrice, de conţinut local, de servicii şi aplicaţii, îmbunătăţirea accesului sigur la
serviciile publice on-line şi dezvoltarea lor; şi ajutorul şi serviciile pentru IMM-uri
în scopul adoptării şi utilizării eficiente a tehnologiilor informaţiei şi ale comunicaţiei
(TIC) sau exploatarea de idei noi;
Dezvoltarea inițiativelor locale şi ajutor pentru crearea de servicii pentru crearea
de noi locuri de munca, atunci când asemenea acţiuni nu sunt acoperite de Fondul
Social European.
Mediul, inclusiv investiţiile legate de aprovizionarea cu apă, precum şi de
gestionarea deşeurilor şi a apei; tratarea apelor uzate şi calitatea aerului; prevenirea şi
controlul deşertificării, precum şi combaterea acestui fenomen; prevenirea şi controlul
integrat al poluării; ajutoarele care urmăresc să atenueze efectele schimbărilor climatice;
reabilitarea mediului fizic, inclusiv locuri şi terenuri contaminate şi necultivate;
promovarea biodiversităţii şi protecţia naturii, inclusiv investiţii pentru siturile Natura
2000; ajutorul pentru IMM-uri cu scopul de a promova planuri de producţie durabile
prin punerea în aplicare a sistemelor de gestionare a mediului rentabile şi prin adoptarea
şi utilizarea de tehnologii de prevenire a poluării;
Prevenirea riscurilor, inclusiv dezvoltarea şi implementarea planurilor pentru
prevenirea şi lupta cu riscurile naturale şi tehnologice.
Activităţi turistice, inclusiv promovarea valorilor naturale ca potenţial pentru
dezvoltarea unui turism durabil, protecţia patrimoniului natural în sprijinul dezvoltării

28
socio-economice, sprijin pentru îmbunătăţirea serviciilor turistice prin servicii de înaltă
calitate şi încurajarea turismului durabil.
 Investiții în cultură, inclusiv protecţia, promovarea şi prezervarea moştenirii
culturale, dezvoltarea infrastructurii culturale în sprijinul dezvoltării socio-economice,
turism durabil şi îmbunătăţirea atractivităţii regionale, sprijin pentru îmbunătăţirea
serviciilor culturale prin noi servicii de înaltă calitate.
Investiții în transport, inclusiv îmbunătăţirea reţelelor transeuropene şi a
legăturilor cu reţelele TEN-T, strategii integrate pentru transport curat care vor contribui
la îmbunătăţirea accesului pasagerilor la servicii de calitate, obţinerea unui transport
modal mai balansat, promovarea sistemelor intermodale şi reducerea impactului asupra
mediului.
Investiții în energie, inclusiv îmbunătăţirea reţelelor transeuropene care contribuie
la îmbunătăţirea securităţii furnizării, integrarea aspectelor legate de mediu,
îmbunătăţirea eficienţei energetice şi dezvoltarea surselor de energie regenerabile.
 Investiţii în educaţie inclusiv training vocaţional care contribuie la creşterea
atractivităţii şi calităţii vieţii.
Investiţii în infrastructura de sănătate şi socială care vor contribui la dezvoltarea
regională şi locală şi la creşterea calităţii vieţii.
Diverse acţiuni din cadrul Obiectivului Cooperare Europeană teritorială sunt de
asemenea finanţate din FEDR.

2. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă

În conformitate cu obiectivul de competitivitate regională şi de ocupare a forţei de
muncă, FEDR îşi concentrează intervenţia, în cadrul strategiilor de dezvoltare durabilă,
promovând ocuparea forţei de muncă, în special având în vedere următoarele trei
priorităţi :
a) inovaţia şi economia cunoaşterii, în special prin crearea şi consolidarea
unor economii regionale eficiente ale inovaţiei şi a unor relaţii generalizate între
sectoarele privat şi public, universităţile şi centrele tehnologice, ţinând seama de
necesităţile locale, în special:
- îmbunătăţirea capacităţilor regionale de cercetare şi dezvoltarea tehnologică şi de
inovaţie, în legătură directă cu obiectivele regionale de dezvoltare economică, printr-o
29
susţinere în favoarea centrelor de competenţă industriale sau axate pe o tehnologie
specifică; prin promovarea cercetării şi dezvoltării tehnologice industriale, a IMM-urilor
şi a transferului de tehnologie; prin dezvoltarea previziunii tehnologice şi a evaluării
comparative la nivel internaţional a politicilor de promovare a inovaţiei; şi printr-o
susţinere în favoarea colaborării între întreprinderile şi politicile comune în materie de
cercetare şi dezvoltarea tehnologică şi de inovaţie;
- stimularea inovaţiei şi a spiritului de întreprindere în toate sectoarele economiei
regionale şi locale printr-o susţinere în favoarea comercializării de produse, de procese
şi de servicii noi sau îmbunătăţite de IMM-uri; printr-o susţinere în favoarea reţelelor şi
grupurilor de întreprinderi; prin îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţări; prin
promovarea reţelelor de cooperare între întreprinderi şi instituţiile de învăţământ
superior şi de cercetare corespunzătoare; printr-un acces mai uşor pentru IMM-uri la
serviciile de asistenţă pentru întreprinderi, precum şi printr-o susţinere în favoarea
integrării de tehnologii mai adecvate şi inovatoare în IMM-uri;
- promovarea spiritului de întreprindere, în special prin facilitarea exploatării
economice a noilor idei şi încurajarea creării de noi întreprinderi prin intermediul
instituţiilor de învăţământ superior şi de cercetare în cauză şi al întreprinderilor
existente;
- crearea de instrumente de inginerie financiară şi de pepiniere propice capacităţii
de dezvoltare tehnologică şi de cercetare a IMM-urilor şi încurajării spiritului de
întreprindere şi a formării de noi întreprinderi, în special IMM-uri care utilizează
intensiv informaţiile disponibile.
b) mediul şi prevenirea riscurilor, şi în special:
- încurajarea investiţiilor pentru reabilitarea mediului fizic, inclusiv siturile şi
terenurile contaminate, deşertificate şi necultivate;
- promovarea dezvoltării infrastructurilor legate de biodiversitate şi a investiţiilor
în siturile Natura 2000, în cazul în care această abordare contribuie la dezvoltarea
economică durabilă şi/sau la diversificarea zonelor rurale;
- stimularea eficienţei energetice şi a producţiei de energii regenerabile şi
dezvoltarea de sisteme eficiente de gestionare a energiei;
- promovarea transporturilor publice adecvate şi durabile, în special în zonele
urbane;
30
 - elaborarea de planuri şi de măsuri de prevenire şi de gestionare a riscurilor
naturale (de exemplu deşertificarea, secetele, incendiile şi inundaţiile) şi tehnologice;
- protecţia şi valorificarea patrimoniului natural şi cultural în sprijinul dezvoltării
socio-economice şi promovarea resurselor naturale şi culturale în calitate de potenţial
pentru dezvoltarea turismului durabil;
c) accesul la serviciile de transport şi de telecomunicaţii de interes economic
general, în special:
- consolidarea resurselor secundare de transport prin îmbunătăţirea legăturilor cu
reţelele transeuropene de transport (RTE-T), cu centrele feroviare, aeroporturi şi porturi
regionale sau cu platforme multimodale; prin asigurarea unor legături transversale cu
principalele linii feroviare; şi prin promovarea căilor navigabile interne regionale şi
locale, precum şi a transportului maritim pe distanţe scurte;
- încurajarea accesului la TIC prin intermediul IMM-urilor, a adoptării acestor
tehnologii şi a utilizării lor eficiente, prin susţinerea accesului la reţele; a stabilirii de
puncte de acces publice la Internet; a echipării şi a dezvoltării de servicii şi de aplicaţii,
în special cu realizarea de planuri de acţiune pentru întreprinderile foarte mici şi
întreprinderile artizanale.

3. Cooperare teritorială europeană

În conformitate cu obiectivul de cooperare teritorială europeană, FEDR îşi
focalizează asistenţa asupra următoarelor priorităţi :
a) dezvoltarea de activităţi economice, sociale şi de mediu transfrontaliere
prin intermediul strategiilor comune în favoarea dezvoltării teritoriale durabile,
îndeosebi:
- prin încurajarea spiritului de întreprindere, în special dezvoltarea IMM-urilor,
turismului, culturii şi comerţului transfrontalier;
- prin încurajarea şi îmbunătăţirea protecţiei şi gestionării comune a resurselor
naturale şi culturale, precum şi prin prevenirea riscurilor de mediu şi tehnologice;
- prin susţinerea legăturilor între zonele urbane şi zonele rurale;
- prin reducerea izolării, prin intermediul unui acces optimizat la reţelele şi
serviciile de transport, de informaţii şi de comunicaţii şi la reţelele şi instalaţiile

31
transfrontaliere de distribuţie a apei, de gestionare a deşeurilor şi de aprovizionare cu
energie;
- prin dezvoltarea colaborării, capacităţilor şi utilizării comune a infrastructurilor,
în special în sectoare precum sănătatea, cultura, turismul şi educaţia.
În afară de aceasta, FEDR poate contribui la încurajarea cooperării administrative
şi juridice, a integrării pieţelor de muncă transfrontaliere, a iniţiativelor locale pentru
ocuparea forţelor de muncă, a egalităţii între bărbaţi şi femei şi a egalităţii şanselor, a
formării şi a inserţiei sociale, precum şi la partajarea resurselor umane şi a
infrastructurilor pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică.
b) instituirea şi dezvoltarea cooperării transnaţionale, inclusiv a cooperării
bilaterale între regiunile maritime care nu este prevăzută la punctul (a), prin
intermediul finanţării de reţele şi de acţiuni propice dezvoltării teritoriale
integrate, centrate în special pe următoarele priorităţi:
- inovaţia: crearea şi dezvoltarea de reţele ştiinţifice şi tehnologice şi îmbunătăţirea
capacităţilor regionale în materie de cercetare şi dezvoltare tehnologică şi de inovaţie
atunci când ele contribuie direct la dezvoltarea economică armonioasă a zonelor
transnaţionale. Acţiunile pot cuprinde realizarea de reţele între instituţiile de învăţământ
superior şi de cercetare în cauză, pe de o parte, şi IMM-uri, pe de altă parte; legăturile în
vederea facilitării accesului la cunoaşterea ştiinţifică şi transferul tehnologic între
infrastructurile de cercetare şi dezvoltare tehnologică şi centrele internaţionale de
excelenţă în materie de cercetare şi dezvoltare tehnologică; asocierea organismelor de
transfer de tehnologii şi elaborarea de instrumente de inginerie financiară comune axate
pe susţinerea cercetării şi dezvoltării tehnologice în IMM-uri;
- mediul: gestionarea apei, a eficacităţii energetice, a prevenirii riscurilor şi a
activităţilor legate de protecţia mediului, a cărei dimensiune transnaţională este
evidentă. Aceste acţiuni pot cuprinde: protecţia şi gestionarea bazinelor hidrografice, a
zonelor de coastă, a resurselor marine, a serviciilor de aprovizionare cu apă şi a zonelor
cu umiditate sporită; prevenirea incendiilor, secetei şi a inundaţiilor; promovarea
securităţii maritime şi a protecţiei împotriva riscurilor naturale şi tehnologice; protecţia
şi valorificarea patrimoniului natural în sprijinul dezvoltării socio-economice şi a
turismului durabil;

32
 - accesibilitatea: activităţi care contribuie la facilitarea accesului la serviciile de
transport şi de telecomunicaţii, precum şi la îmbunătăţirea calităţii lor, atunci când
dimensiunea transnaţională a acestor servicii este evidentă. Aceste acţiuni pot cuprinde:
efectuarea unor investiţii în secţiunile transfrontaliere ale reţelelor transeuropene;
îmbunătăţirea accesului local şi regional la reţelele naţionale şi transnaţionale;
îmbunătăţirea interoperabilităţii sistemelor naţionale şi regionale; promovarea unor
tehnologii a informaţiei şi de comunicaţii de vârf;
- dezvoltarea urbană durabilă: consolidarea dezvoltării cu centre multiple de interes
la nivel transnaţional, naţional şi regional, a cărei impact transnaţional este evident.
Aceste acţiuni pot cuprinde: crearea şi îmbunătăţirea reţelelor urbane şi a relaţiilor între
zonele urbane şi rurale; elaborarea de strategii pentru a lua în considerare problemele
similare cu privire la dimensiunile urbane şi rurale; păstrarea şi promovarea
patrimoniului cultural şi integrarea strategică a zonelor de dezvoltare într-o perspectivă
transnaţională.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) acordă o atenţie deosebită
caracteristicilor specifice teritoriale. Acţiunile întreprinse în cadrul FEDR încearcă să
atenueze problemele economice, sociale şi ecologice cu care se confruntă mediile
urbane. Zonele cu handicapuri geografice sau naturale (regiunile insulare, zonele
muntoase sau zonele cu densitate mică a populaţiei) beneficiază de un tratament
privilegiat. Zonele ultraperiferice beneficiază, de asemenea, de un ajutor specific al
FEDR pentru a compensa dezavantajele determinate de îndepărtarea lor geografică.

În România, în perioada 2007 – 2013, FEDR va finanța proiecte în valoare totală

de 8.976.466.066 Euro, în cadrul Programelor operaționale şi axelor prioritare aferente
acestora :
1. Programul Operațional Regional (POR)7 este finanțat din FEDR, cu suma de
3.726.021.762 Euro, repartizată pe axe prioritare astfel :
▪ Axa Prioritară 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor, poli urbani de
creștere : 1.117.806.529 Euro (30%);

7 Programul Operational Regional (POR) are ca obiectiv sprijinirea şi promovarea unei dezvoltari economice si
sociale echilibrate a tuturor regiunilor Romaniei prin imbunatatirea conditiilor infrastructurale si ale mediului de
afaceri care determina cresterea economica,cu prioritate a regiunilor mai slab dezvoltate.

33
 ▪ Axa Prioritară 2 – Îmbunătățirea infrastructurii regionale şi locale de transport :
758.245.428 Euro (20,35%);
▪ Axa Prioritară 3 – Îmbunătățirea infrastructurii sociale : 558.903.264 Euro (15%);
▪ Axa Prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local :
633.423.700 Euro (17%);
▪ Axa Prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului : 558.903.264
Euro (15%);
▪ Axa Prioritară 6 – Asistenţă tehnică : 98.739.577 Euro (2,65%).

2. Programul Operațional Creșterea Competitivității Economice (PO – CCE) 8

este finanțat din FEDR, cu suma totală de 2.544.222.109 Euro, repartizată pe axe
prioritare astfel :
▪ Axa prioritară 1 – Un sistem inovativ şi Eco-eficient de producţie : 791.898.632
Euro (31%);
▪ Axa prioritară 2 – Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru
competitivitate : 536.395.116 Euro (21%);
▪ Axa prioritară 3 – Tehnologia Informațiilor şi Comunicațiilor pentru sectorul
privat şi public : 383.170.103 Euro (15%);
▪ Axa prioritară 4 – Creșterea eficienţei energetice şi a securității furnizării în
contextul combaterii schimbărilor climatice : 638.475.370 Euro (25%);
▪ Axa prioritară 5 – România ca destinație atractivă pentru turism şi afaceri :
127.748.627 Euro (5%);
▪ Axa prioritară 6 – Asistenţă tehnică : 76.534.261 Euro (3%).

3. Programul Operațional Sectorial Transport (POS Transport)9 este finanțat şi

din FEDR, cu suma totală de 1.289.332.210 Euro, repartizată pe axele prioritare 2, 3 şi 4
astfel :

8 Programul operational sectorial „Cresterea competitivitatii economice” (POS CCE) este unul dintre cele sapte
programe operationale sectoriale (POS-uri), instrumente pentru realizarea prioritatilor trasate prin Cadrul
Strategic National de Referinta (CSNR) si prin Planul National de Dezvoltare (PND) 2007 – 2013. Obiectivul
general al POS-Cresterea Competitivitatii Economice il constituie cresterea productivitatii intreprinderilor
romanesti pentru reducerea decalajelor fata de productivitatea medie la nivelul Uniunii.
9 Programul Operaţional Sectorial de Transport (POST) este instrumentul care dezvoltă obiectivele Cadrului
Naţional Strategic de Referinţă (CNSR), stabilind priorităţi, deziderate şi alocarea de fonduri pentru dezvoltarea
sectorului transporturilor în România.

34
 ▪ Axa prioritară 2 – Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii naționale de
transport în afara axelor prioritare TEN-T în scopul creării unui sistem național de
transport durabil : 967.662.078 Euro (75%);
▪ Axa prioritară 3 – Modernizarea sectorului de transport în scopul creșterii
protecției mediului şi a sănătăţii publice şi siguranței pasagerilor : 229.640.833 Euro
(18%);
▪ Axa prioritară 4 – Asistenţă tehnică : 92.029.299 Euro (7%).
4. Programul Operațional Sectorial Mediu (POS Mediu) 10 este finanțat din
FEDR, cu suma totală de 1.236.652.195 Euro, repartizată pe axele prioritare 2, 4, 5 şi 6
astfel :
▪ Axa prioritară 2 – Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor şi
reabilitarea siturilor contaminate : 934.223.079 Euro;
▪ Axa prioritară 4 – Implementarea sistemelor adecvate de management pentru
rețeaua de arii speciale de protecție a naturii: 171.988.693 Euro;
▪ Axa prioritară 5 – Dezvoltarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor
naturale în zonele cele mai expuse la risc : 113.906.388 Euro;
▪ Axa prioritară 6 – Asistenţă Tehnică :130.440.423 Euro.

5. Programul Operațional Asistenţă Tehnică (PO – AT ) 11 este finanțat din

FEDR, cu suma totală de 170.237.790 Euro, repartizată pe axe prioritare astfel :
▪ Axa prioritară 1 – Sprijin pentru implementarea instrumentelor structurale şi
coordonarea programelor : 82.792.695 Euro (49%);
▪ Axa prioritară 2 – Dezvoltări viitoare şi sprijin pentru funcționarea Sistemului
Informatic Unic de Management (SMIS): 53.390.279 Euro (31%);
▪ Axa prioritară 3 – Diseminarea informației şi promovarea instrumentelor
structurale : 34.054.816 Euro (20%).
10 Programul Operaţional Sectorial Mediu (POS Mediu) este documentul care stabileşte strategia de alocare a
fondurilor europene în vederea dezvoltării sectorului de mediu în România, în perioada 2007-2013. Programul a
fost elaborat în strînsă corelare cu obiectivele naţionale strategice prevăzute în Planul Naţional de Dezvoltare
(PND) şi în Cadrul Naţional Strategic de Referinţă (CNSR) 2007-2013.

11 Programul Operațional Asistenta Tehnica are drept obiectiv asigurarea unui proces eficient si transparent de
implementare a instrumentelor structurale in Romania, conform principiilor si regulilor de parteneriat,
programare, evaluare, comunicare, management, inclusiv management financiar, monitorizare si control.

35
 III. Dezvoltarea mediului de afaceri prin FEDR
în România

Accesul dificil la finanţare, slaba dotare cu infrastructuri, mergând de la utilităţi şi

lipsa spaţiilor, până la TIC sunt probleme majore cu care se confruntă majoritatea
parcurilor industriale, incubatoarele de afaceri şi celelalte infrastructuri de sprijinire a
afacerilor, cum sunt parcurile ştiinţifice şi tehnologice, centrele de transfer tehnologic,
centrele de consultanţă pentru afaceri, asociațiile pentru afaceri, etc.
Situaţia precară a dezvoltării antreprenoriale a multor Regiuni, consecință şi a unei
insuficiente dezvoltări a infrastructurilor de sprijinire a afacerilor, impune, în contextul
obiectivului general al priorităţii 6 a Planului Naţional de Dezvoltare şi al cerințelor
formulate de Agenda Lisabona privind stimularea creşterii economice şi crearea de noi
locuri de muncă durabile, necesitatea îmbunătăţirii mediului de afaceri regional şi local
şi micşorarea disparităţilor regionale.
De exemplu, cu 24 întreprinderi / 1000 locuitori, Regiunea Bucureşti - Ilfov are de
peste 3 ori mai multe societăţi comerciale comparativ cu Regiunea Nord-Est, cea mai
slab dezvoltată Regiune a ţării. Şi în ceea ce priveşte densitatea IMM-urilor (numărul de
IMM-uri/1000 de locuitori) există mari discrepanţe între regiunile ţării, cu precădere
între Regiunea Bucureşti-Ilfov şi celelalte regiuni, în anul 2003 existând 35 de IMM-uri
la 1000 locuitori în Regiunea Bucureşti-Ilfov, comparativ cu 11 IMM-uri la 1000
locuitori în Regiunea Nord-Est. Activităţile economice în mediul rural sunt slab
dezvoltate şi slab diversificate : în anul 2003 sub 3% din totalul IMM-urilor activau în
mediul rural, majoritatea acestora fiind microîntreprinderi, implicate în activităţi
meşteşugăreşti.
O întreprindere din şase, specializate în activităţi neagricole, îşi desfăşoară
activitatea în mediul rural, dar productivitatea lor este mult mai scăzută decât în mediul
urban. În ceea ce priveşte infrastructura pentru sprijinirea afacerilor, aceasta este
insuficient dezvoltată, iar o mare parte este nefuncţionând. Cele mai multe parcuri
industriale, în număr de 28 la nivel național în anul 2004 sunt concentrate în Regiunile
Sud şi Centru, ambele cu 9 parcuri industriale fiecare. Numai jumătate din acestea
36
funcţionează şi, în general cele de tip „brownfield", care au preluat părţi din vechile
platforme industriale.

3.1. Programe de dezvoltare a mediului de afaceri în România

În România funcţionează în subordinea Ministerului Economiei, Comerţului şi

Mediului de Afaceri (minister care realizează politica Guvernului în domeniul
dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, al celui cooperatist şi al mediului
de afaceri) Agenţia pentru implementarea proiectelor şi programelor pentru IMM-
uri (AIPPIMM).
Agenţia are ca scop implementarea tehnică şi financiară a proiectelor şi
programelor de sprijinire a înfiinţării de noi întreprinderi şi de susţinere a dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii, a mediului de afaceri şi a cooperaţiei, la nivel naţional
şi local.
Prezint mai jos câteva din atribuţiile principale ale AIPPIMM :
1. În domeniul programelor finanţate de la bugetul de stat
- pe baza strategiei Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri,
implementează şi monitorizează programele de stimulare a înfiinţării şi dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi de creştere a competitivităţii şi a eficienţei
acestora în condiţiile mediului concurenţial şi ale fenomenelor specifice economiei de
piaţă;
- administrează, gestionează şi derulează direct programele de încurajare şi
stimulare a înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, finanţate de la
bugetul de stat, la nivel naţional, regional şi local, şi asigură managementul financiar
şi/sau tehnic al fondurilor alocate de la bugetul de stat, conform Legii nr. 346/2004
privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.
2. În domeniul gestionării programelor europene
- participă la activităţi de informare şi promovare a fondurilor europene, precum şi
la cele de consiliere a potenţialilor beneficiari în vederea întocmirii unor proiecte
competitive şi a absorbţiei rapide a fondurilor comunitare;
- participă la implementarea programelor şi a proiectelor Organizaţiei pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică în Domeniul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii;

37
 - asigură, în calitate de organism intermediar, îndeplinirea atribuţiilor specifice
implementării Ariei de concentrare 5 "Îmbunătăţirea mediului de afaceri şi a accesului
la finanţare al IMM-urilor" şi Ariei de concentrare 7 "Dezvoltarea sectorului privat şi
promovarea exportului IMM-urilor şi/sau promovarea standardelor" din cadrul
Programului de cooperare elveţiano-român pentru reducerea disparităţilor economice şi
sociale în cadrul Uniunii Europene extinse.
3. În domeniul mediului de afaceri şi profesiilor liberale
- elaborează, actualizează, implementează şi monitorizează Planul de acţiuni pentru
mediul de afaceri;
- propune şi derulează acţiuni pentru elaborarea, adaptarea şi implementarea
instrumentelor de identificare şi măsurare a costurilor administrative, impuse de
reglementările mediului de afaceri, în concordanţă cu metodologiile şi practicile
internaţionale de identificare, măsurare şi reducere a barierelor administrative;
- colaborează direct pe proiecte specifice şi în regim permanent cu organizaţii şi
organisme internaţionale - Banca Mondială, Comisia Europeană, Agenţia Statelor Unite
pentru Dezvoltare Internaţională, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică, asigurând coordonarea programelor şi activităţilor desfăşurate împreună cu
acestea în legătură cu mediul de afaceri.
În anul 2012 prin intermediul Agenţiei pentru implementarea proiectelor şi
programelor pentru IMM-uri (AIPPIMM) se vor desfăşura următoarele programe care
au legătură cu mediul de afaceri :
 Programul de dezvoltare şi modernizare a activităților de comercializare a
produselor şi serviciilor de piaţă;
 Programul Mihail Kogălniceanu pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii;
 Programul pentru stimularea înființării şi dezvoltării microîntreprinderilor de
către întreprinzătorii tineri;
 Programul național multianual pe perioada 2002 - 2012 pentru susținerea
meșteșugurilor şi artizanatului;
 Programul național multianual pe perioada 2005 - 2012 pentru dezvoltarea
culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager;
 Programul UNCTAD/EMPRETEC România pentru sprijinirea dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii;
38
  Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor şi
facilitarea accesului la finanțare START.
Programul Operațional Regional (POR) este unul dintre Programele Operaționale
românești agreate cu Uniunea Europeană, şi un instrument foarte important pentru
implementarea strategiei naționale şi a politicilor de dezvoltare regională.
Programul Operaţional Regional planifică investiţia banilor alocaţi României din
Fondul European de Dezvoltare Regională. La cei 3,7 miliarde de euro din acest fond se
adaugă cofinanţarea naţională în valoare de 713 milioane de euro, bani care vor fi
direcţionaţi pentru finanţarea catalizatorilor creşterii economice :
- dezvoltarea infrastructurii regionale şi locale şi
- îmbunătăţirea mediului de afaceri.
Este aplicabil tuturor celor 8 regiuni de dezvoltare ale României :
- Regiunea 1 Nord – Est : Bacău, Botoşani, laşi, Neamţ, Suceava, Vaslui;
- Regiunea 2 Sud – Est : Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Vrancea, Tulcea;
- Regiunea 3 Sud – Muntenia : Argeş, Călărași, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomița,
Prahova, Teleorman;
- Regiunea 4 Sud – Vest : Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea;
- Regiunea 5 Vest : Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş
- Regiunea 6 Nord – Vest : Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj, Satu-Mare;
- Regiunea 7 Centru : Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu;
- Regiunea 8 Bucureşti –
Ilfov : Bucureşti, Ilfov.

39
 Figura nr. 2 – Regiuni de dezvoltare
Programul Operațional Regional din România este finanțat prin unul dintre
Fondurile Structurale ale Uniunii Europene - Fondul European de Dezvoltare Regională
(FEDR). Acesta sprijină regiunile UE care au un PIB pe cap de locuitor sub 75% din
media europeană, întreg teritoriul României este eligibil.
Bugetul total alocat POR este de aproximativ 4,4 miliarde euro în primii 7 ani după
aderare (2007 - 2013). Finanțarea UE reprezintă aproximativ 84% din bugetul POR.
Restul provine din fonduri naționale, cofinanțare publică (14%) şi cofinanțare privată
(2%).
Tipuri de proiecte finanțate prin POR
Proiectele finanțate prin POR urmăresc, printre altele :
Îmbunătățirea calității vieții şi a înfățișării orașelor, precum şi creșterea rolului lor
în regiune;
Îmbunătățirea accesibilității regiunilor prin dezvoltarea rețelelor de infrastructura
− drumuri județene şi șosele de centură;
Modernizarea serviciilor sociale : şcoli, clinici, servicii de intervenție în situații
de urgenţă etc.;
Creșterea investițiilor în afaceri, prin acordarea de sprijin microîntreprinderilor,
îmbunătățirea rețelei de utilități şi a infrastructurii de afaceri;
Modernizarea şi reabilitarea infrastructurii turistice existente.
Solicitanții de fonduri pot fi :
Autoritățile administrației publice (primării, consilii locale, consilii județene);
Instituțiile publice, cum ar fi cele de sănătate, instituțiile academice, serviciile de
intervenție în situații de urgenţă;
Organizațiile neguvernamentale (ONG-uri);
Companiile private, în special IMM-urile (întreprinderile mici şi mijlocii) şi
microîntreprinderile.
Rezultate preconizate ale POR
Aceasta subsecțiune prezintă o parte dintre rezultatele POR preconizate până în
anul 2015. Acești indicatori nu reprezintă doar o listă de dorinţe, ei pot fi îndepliniți –

40
însă numai prin implicarea autorităților publice, a ONG-urilor, a IMM-urilor şi a
cetățenilor.
Obiectivul strategic al POR urmărește :
- Crearea a 15 000 de noi locuri de muncă până la sfârșitul anului 2015;
- Stoparea creșterii disparităților interregionale în ceea ce privește PNB pe cap de
locuitor.
Rezultate specifice urmărite până în anul 2015 :
peste 800 km de drumuri județene – reabilitate/construite/modernizate;
peste 200 km de șosele de centură – reabilitate/construite/modernizate;
 50 de centre de sănătate reabilitate sau modernizate;
 510 unități mobile pentru situații de urgenţă – echipate;
 3.000 de noi locuri de muncă, prin sprijinirea microîntreprinderilor;
 4.000 de noi locuri de muncă în cadrul infrastructurii de afaceri sprijinite;
 500 de ha de spaţii industriale reabilitate;
 50 de clădiri de patrimoniu reabilitate;
 50 de proiecte de investiții pentru dezvoltarea potențialului turistic al
zonelor naturale;
 400 de şcoli reabilitate sau modernizate.
Caracteristici ale POR
Principalele caracteristici ale POR, care îl individualizează de celelalte Programe
Operaţionale, sunt :
 Are o dimensiune locală evidentă, în abordarea problemelor socio-economice din
punct de vedere local şi valorificarea resurselor şi oportunităţilor locale;
 Dă prioritate regiunilor relativ rămase în urmă şi mai puţin dezvoltate, pentru a le
asigura un set minim de precondiţii de creştere, neavând, în sine, un scop
redistributiv;
 Domeniile de intervenţie ale POR sunt complementare domeniilor de intervenţie
ale celorlalte Programe Operaţionale, şi se aşteaptă să opereze în sinergie cu
acestea;
 Promovează o abordare de jos în sus a dezvoltării economice;

41
  Ia în considerare gradul scăzut al capacităţii de planificare şi programare din ţară
şi prevede, în linii mari, axe prioritare tematice la nivel naţional, şi anume:
Axa 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – potenţiali poli de creştere;
Axa 2 - Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport;
Axa 3 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale;
Axa 4 - Consolidarea mediului de afaceri regional şi local;
Axa 5 - Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului;
Axa 6 - Asistenţă tehnică.
Aceste axe prioritare sunt în concordanţă cu politicile comunitare asupra coeziunii
economice şi sociale promovate de Uniunea Europeană.
Obiectivul strategic
Obiectivul strategic al POR constă în sprijinirea unei dezvoltări economice,
sociale, echilibrate teritorial şi durabile a Regiunilor României, corespunzător nevoilor
lor şi resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de creştere, prin
îmbunătăţirea condiţiilor infrastructurale şi ale mediului de afaceri pentru a face din
regiunile României, în special cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a locui,
a le vizita, a investi şi a munci.
Acest obiectiv se va realiza printr-o alocare a fondurilor diferenţiată pe regiuni, în
funcţie de gradul de dezvoltare şi printr-o strânsă coordonare cu acţiunile realizate în
cadrul celorlalte Programe Operaţionale. Coordonarea va fi atinsă la nivel de program
printr-o definire clară a ariilor de intervenţie în cadrul diferitelor programe şi proiecte,
prin utilizarea criteriilor de selecţie şi a unui proces coordonat de luare a deciziilor.
Strategia regională va acorda prioritate Regiunilor rămase în urmă şi zonelor care
suferă cel mai mult de serioase deficite infrastructurale şi care au nevoie de sprijin
public special pentru a face faţă consecinţelor negative ale tendinţelor de dezvoltare. În
acelaşi timp se va acorda o atenţie deosebită sprijinirii polilor urbani de creştere, care
pot contribui la o dezvoltare policentrică a teritoriului României.
Programul Operaţional Regional va fi implementat pe baza unei abordări integrate
de management coordonat central, în vederea atingerea obiectivelor strategice ale POR
privind dezvoltarea regiunilor precum şi a zonelor din judeţe rămase în urmă, astfel
încât să se diminueze creşterea disparităţilor interregionale.

42
 La nivel de program, aşa cum se prezintă în evaluarea ex-ante, nu este uşor să se
definească impactul acestui obiectiv strategic în termeni cantitativi atât pentru program
ca întreg dar şi pentru regiuni, în particular. Deşi POR va urmări în mod direct creşterea
economică prin îmbunătăţirea mediului de afaceri, conducând astfel la crearea de locuri
de muncă durabile, sunt necesare multe activităţi pentru remedierea anilor de investiţii
insuficiente şi declin al infrastructurii economice.
Obiective specifice
Pentru atingerea obiectivului strategic al POR, au fost stabilite următoarele
obiective specifice :
Creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane, prin adoptarea unei
abordări policentrice, în vederea stimulării unei dezvoltări mai echilibrate a Regiunilor;
Îmbunătăţirea accesibilităţii Regiunilor şi în particular a accesibilităţii centrelor
urbane şi a legăturilor cu zonele înconjurătoare;
Creşterea calităţii infrastructurii sociale a Regiunilor;
Creşterea competitivităţii Regiunilor ca locaţii pentru afaceri;
Creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea Regiunilor.
Se aşteaptă ca implementarea acestui program să creeze condiţii mai bune pentru
dezvoltarea economică şi socială teritorială echilibrată a tuturor Regiunilor României şi
pentru polii urbani de creştere capabili să iradieze dezvoltare.
Scopul POR
Scopul POR este de a atinge obiectivul strategic şi obiectivele specifice prin
completarea intervenţiilor naţional sectoriale cu acţiuni cu specific regional şi
subregional, în vederea sprijinirii şi promovării creşterii economice durabile. Printr-o
mai bună coordonare se va realiza complementaritatea acţiunilor regionale cu cele
sectoriale şi se va realiza un efect sinergic.
POR va susţine promovarea acţiunilor care vor contribui la îmbunătățirea
standardelor de siguranţă, reducerea efectelor negative asupra mediului, diminuarea
schimbărilor climatice, protecţia infrastructurii de transport faţă de calamităţile naturale,
precum şi eliminarea punctelor periculoase de trafic. Spre deosebire de acţiunile
individuale (îmbunătăţirea drumurilor) care provoacă creşterea cantităţii gazelor ce
produc „efect de seră”, alte intervenţii (îmbunătățirea transportului public, modernizarea

43
facilităţilor de producţie, eliminarea blocajelor din trafic) pot contribui la reducerea
acestora, iar impactul POR va fi de a reduce consumul de energie şi emisia de gaze ce
provoacă schimbări climatice, prin utilizarea celor mai bune metode existente.

3.2. Axa Prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri

regional şi local

Obiective
Această axă prioritară are ca scop înfiinţarea şi dezvoltarea structurilor de afaceri
de importanţă regională şi locală, reabilitarea siturilor industriale şi sprijinirea
iniţiativelor antreprenoriale regionale şi locale, pentru a facilita crearea de noi locuri de
muncă şi creşterea economică durabilă.
Fundamentare
Decalajele în dezvoltarea antreprenorială12 / industrială a diferitelor Regiuni ale
ţării, măsurate prin numărul întreprinderilor la 1.000 locuitori, s-au adâncit în ultimii
ani. Regiunea Bucureşti-Ilfov are de 3 ori mai multe întreprinderi comparativ cu
Regiunea Nord-Est, aceasta din urmă având cea mai slabă dezvoltare. Mai mult, în
România există de 2,5 mai puţine întreprinderi la 1.000 locuitori, comparativ cu ţările
UE-15, având o distribuţie inegală în cele opt Regiuni de Dezvoltare13.
POR se va concentra pe dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor specifice
fiecărei regiuni, în special în zonele mai puţin dezvoltate şi aflate în declin economic
(ex. parcuri industriale, parcuri de afaceri şi parcuri logistice, etc.) cu scopul de a atrage
investitori care îşi vor localiza afacerile în aceste zone şi de a crea noi locuri de muncă.
POR va sprijini, de asemenea, reabilitarea siturilor, deoarece suprafeţele de teren
reabilitate vor constitui un factor economic important pentru dezvoltarea locală /
regională.
De asemenea, este necesar, ca în contextul Strategiei revizuite de la Lisabona, să se
investească în modernizarea sectoarelor productive locale şi regionale, prin sprijinirea
antreprenoriatului şi prin facilitarea dezvoltării microîntreprinderilor.

12 Mirela Diaconescu, „Economie Europeană", Ed. Uranus, București, 2004, pp. 227 – 229
13 Hellen Wallace, William Wallace, „Procesul Politic în Uniunea Europeană”, Ed. Arc, pp. 138 – 140
44
 Microîntreprinderile vor juca un rol important în dezvoltarea economică locală şi
regională şi în crearea de noi locuri de muncă. Din această cauză, este extrem de
important ca POR să sprijine un climat antreprenorial în cadrul comunităţilor locale prin
facilitarea creării de noi afaceri şi dezvoltarea celor existente.
Mai mult, activităţile cheie pentru asigurarea prosperităţii locale şi regionale
constau în sprijinirea transferurilor tehnologice pentru microîntreprinderi, conform
Strategiilor de Inovare Regională (SIR). Fiecare regiune de dezvoltare elaborează SIR,
cu sprijinul Uniunii Europene.
POR va sprijini autorităţile locale şi întreprinderile private, pentru a crea şi/sau
dezvolta structuri de afaceri operaţionale locale şi regionale, având ca scop atragerea
întreprinderilor, în special IMM, care vor contribui la crearea de noi locuri de muncă şi
utilizarea forţei de muncă disponibilă în zonă.
Domenii majore de intervenţie
 Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor cu
importanţă regională şi locală;
 Reabilitarea siturilor industriale poluate şi neutilizate şi pregătirea pentru
noi activităţi;
 Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor.

Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor cu importanţă

regională şi locală
Structurile de sprijinire a afacerilor reprezintă structuri clar delimitate, care asigură
o serie de facilităţi şi/sau spaţii pentru desfăşurarea activităţilor economice de producţie
şi de prestare servicii. Acestea au ca scop atragerea investiţiilor pentru valorificarea
potenţialului resurselor zonei.
Activităţile POR vor sprijini autorităţile locale şi societăţile comerciale (societăţile
administrator) pentru a crea şi dezvolta propriile structuri regionale de sprijinire a
afacerilor, având ca scop atragerea întreprinderilor, în special a IMM-urilor.
Structurile de sprijinire a afacerilor reprezintă un factor vital pentru creşterea
atractivităţii regiunilor ca locaţii pentru investiţii în activităţi economice şi sociale, şi un
instrument cheie pentru impulsionarea mediului de afaceri regional şi local. Mai mult,
structurile de sprijinire a afacerilor vor contribui la creşterea gradului de competitivitate
45
al Românie în contextul Uniunii Europene lărgite, şi vor constitui un punct de plecare
pentru integrarea economiei naţionale în economia europeană.
Această concluzie s-a bazat pe faptul că proiectele privind parcurile industriale
finanţate din PHARE CES 2000, 2004-2006, au avut un impact pozitiv atât asupra
dezvoltării economice la nivel local cât şi asupra creării noi locuri de muncă. În
consecinţă, mediul de afaceri local a fost consolidat şi IMM-urile au fost încurajate să
desfăşoare activităţi economice în beneficiul comunităţilor locale.
Structurile de sprijinire a afacerilor au ca scop dezvoltarea activităţilor economice,
oferind condiţii adecvate pentru localizarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor
productive şi a serviciilor de sprijinire a acestora. Ele contribuie la crearea de noi locuri
de muncă, diversificarea activităţilor economice din zonă şi prin urmare la creşterea PIB
regional. Structurile de sprijinire a afacerilor, în special, cele care au ca scop dezvoltarea
şi crearea microîntreprinderilor, sunt esenţiale pentru a asigura durabilitatea noilor
afaceri.
Structurile moderne de sprijinire a afacerilor permit regiunilor să beneficieze de
avantaje competitive prin utilizarea resurselor lor specifice, neutilizate sau subutilizate
până în prezent şi mobilizarea întregului potenţial productiv, în special pentru regiunile
rămase în urmă, care vor contribui astfel la convergenţa regiunilor. Structurile de
sprijinire a afacerilor vor fi dezvoltate, în principal, în zonele în care există o cerere
reală pentru locaţii de afaceri, prevăzute în Planurile de Dezvoltare Regională.
Reabilitarea siturilor industriale poluate neutilizate şi pregătirea pentru noi
activităţi
O preocupare importantă a POR este şi reabilitarea siturilor industriale. Locaţiile
fostelor platforme industriale au un impact negativ asupra mediului în zonele nodale,
multe regiuni industriale fiind situate în cele mai favorabile zone geografice.
Reabilitarea acestor areale industriale sprijină îmbunătăţirea mediului înconjurător
şi oferă condiţii mai bune pentru investiţii noi datorită infrastructurii existente, care
trebuie doar îmbunătăţită, şi nu reînnoită complet.
Siturile industriale în care nu se mai desfăşoară activităţi economice sunt prezente
în toate regiunile, oferind investitorilor o imagine negativă. Totuşi, acestea sunt situate,
de obicei, în cele mai favorabile zone geografice, în apropierea reţelelor de transport şi a

46
oraşelor (servicii şi alte facilităţi) şi deţin reţele de utilităţi nefolosite (apă, gaz, sisteme
de canalizare, etc.) care pot fi reabilitate, îmbunătăţite şi dezvoltate.
Motivul pentru reabilitarea siturilor industriale este revigorarea zonelor respective,
introducerea acestora în circuitul economic, modernizarea lor încât să devină atractive
pentru investitori, şi adecvate pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi de asemenea,
înfiinţarea de noi structuri pentru sprijinirea afacerilor.
POR încurajează reutilizarea situri-lor industriale reabilitate pentru a menţine
calitatea solului nepoluat, şi a preveni impactul negativ al siturilor industriale asupra
sănătăţii umane, faunei, florei şi mediului înconjurător. Reabilitarea site-urilor
industriale va avea un impact pozitiv asupra ecologiei, prin curăţarea zonelor poluate;
economiei, prin încurajarea investitorilor de a se localiza în zonele respective datorită
costurilor reduse pentru dezvoltare; şi din punct de vedere social, prin corelarea
proiectelor pentru revitalizarea zonelor nefolosite şi poluate, promovarea ocupării forţei
de muncă şi a măsurilor de instruire.
Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor
Sprijinul acordat micro-întreprinderilor de interes local/regional vizează
restructurarea zonelor nedezvoltate, cu potenţial de creştere economică, în special a
oraşelor mici şi mijlocii, având ca rezultat crearea de noi locuri de muncă, pentru că
acestea dispun de flexibilitatea necesară adaptării la cerinţele unei economii de piaţă
dinamice.
Programul Operaţional Regional sprijină înfiinţarea şi dezvoltarea
microîntreprinderilor productive şi a celor prestatoare de servicii care folosesc
potenţialul endogen al regiunilor (resurse naturale, materii prime, resurse umane, etc).
Mai mult, microîntreprinderile vor fi încurajate să utilizeze noi tehnologii şi inovaţii,
echipamente IT şi servicii, având un rol primordial în creşterea competitivităţii,
productivităţii şi a calităţii serviciilor.

47
 3.3. Studiul de caz privind dezvoltarea mediului de afaceri prin FEDR
în județul Galați

Obţinerea de fonduri europene pentru dezvoltare regională este o necesitate în

momentul de faţă pentru majoritatea regiunilor din ţară. Obiectivul urmărit în obţinerea
finanţării nerambursabile prin intermediul FEDR în judeţul Galaţi îl reprezintă
dezvoltarea economică şi socială, dezvoltarea mediului de afaceri în special în
domeniile slab dezvoltate.
Zona de Sud – Est din care face parte oraşul Galaţi, mai exact zona Dunării de Jos
se confruntă cu probleme legate de : şomaj ridicat, porturile nu mai au un rol foarte
important în aceasta zonă. Sudul judeţului Galaţi dispune de o serie de resurse naturale
care valorificate corespunzător pot juca un rol important în dezvoltarea economico-
socială, cele mai importante astfel de resurse fiind zăcămintele de ţiţei şi gaze naturale.
Un alt avantaj al acestei zone îl reprezintă prezenţa portului dunărean Galaţi.
Agricultura de asemenea, este un sector important pentru economia acestei zone,
circa 45% din populaţia acestei regiuni lucrează în acest sector. Deşi există potenţial
agricol, capacitatea de procesare a produselor agricole este scăzută din cauza
tehnologiilor depăşite. Un alt factor care duce la slaba dezvoltare a sectorului agricol îl
reprezintă potenţialul economic al fermelor mici şi un management ineficient al
acestora.
O altă problemă întâmpinată în judeţul Galaţi este şi cea a drumurilor publice, doar
o parte fiind modernizate.
Pentru ca aceste probleme să ajungă la o rezolvare, este nevoie de un bun
management, o bună organizare a conducerii acestui judeţ şi de contractarea cât mai
multor proiecte pentru dezvoltarea acestei regiuni.
În continuare voi prezenta proiectele contractate până la data 31.05.2012 în cadrul
Programului Operaţional Regional, Axa prioritară 4 - Sprijinirea dezvoltării mediului de
48
afaceri regional şi local, în toate regiunile ţării. Plecând de la aceste date voi putea
prezenta proiectele contractate şi proiectele finalizate în Regiunea 2 SUD - EST.

49
 Proiecte contractate la data de 31.05.2012 în cadrul
Programului Operaţional Regional
Regiuni
1 2 3 4 5 6 7 8 Total
Denumire indicator
Număr de proiecte
210 165 244 178 152 189 175 165 1478
contractate
Valoarea totală (lei) 304.213.89 465.654.91 375.441.32 317.745.87
279.232.428 437.551.336 341.680.762 433.873.209 2.955.393.741
din care : 8 4 3 1
a) Fonduri nerambursabile 185.077.18 285.461.24 182.670.66
158.998.397 264.710.602 211.805.910 176.859.735 221.258.305 1.686.842.048
(lei) 1 7 8
176.376.76 267.168.07 193.027.98 165.998.08
- FEDR (lei) 150.979.247 222.325.590 165.603.758 204.753.109 1.546.232.612
5 5 2 4
- Buget de stat (lei) 8.700.416 8.019.150 18.293.172 42.385.012 18.777.928 11.255.977 16.672.584 16.505.196 140.609.436

b) Contribuţii proprii (lei) 48.979.334 39.861.488 68.388.863 70.030.175 66.371.797 76.104.149 63.417.153 102.085.883 535.238.841
c) Cheltuieli neeligibile
70.157.382 80.372.543 111.804.805 102.810.559 97.263.614 88.716.877 71.658.049 110.529.021 733.312.850
(lei)
Axa prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local Tabelul nr. 2

- Regiunea 1 Nord – Est : Bacău, Botoşani, laşi, Neamţ, Suceava, Vaslui; Sursa : www.inforegio.ro
- Regiunea 2 Sud – Est : Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Vrancea, Tulcea;
- Regiunea 3 Sud – Muntenia : Argeş, Călărași, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman;
- Regiunea 4 Sud – Vest : Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea;
- Regiunea 5 Vest : Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş
- Regiunea 6 Nord – Vest : Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj, Satu-Mare;
- Regiunea 7 Centru : Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu;
- Regiunea 8 Bucureşti – Ilfov : Bucureşti, Ilfov.
Tabelul nr. 3

50
 Proiecte contractate la data de 31.05.2012 în cadrul
Programului Operaţional Regional
Axa Prioritară 4 - Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local
Regiunii 2 – Sud - Est

Judeţe
Brăila Buzău Constanţa Galaţi Tulcea Vrancea Total
Denumire indicator
Număr de proiecte
13 34 44 24 25 25 165
contractate
Valoarea totală (lei) 36.596.77 26.549.21
92.884.711 77.511.651 21.330.763 24.359.323 279.232.428
din care : 0 0
a) Fonduri nerambursabile 21.169.84 17.586.08
47.283.682 42.083.709 15.517.815 15.357.261 158.998.397
(lei) 4 4
20.791.73 17.586.08
- FEDR (lei) 41.751.172 40.289.115 15.203.876 15.357.261 150.979.247
8 4
- Buget de stat (lei) 5.532.510 378.106 1.794.594 313.939 0 0 8.019.150

b) Contribuţii proprii (lei) 18.801.120 4.951.687 8.150.616 1.389.576 3.850.342 2.718.147 39.861.488
c) Cheltuieli neeligibile 10.475.23
26.799.909 27.277.325 4.423.372 5.151.720 6.244.978 80.372.543 Sursa
(lei) 8
: www.inforegio.ro

51
 Regiunea de Sud-Est este o regiune de dezvoltare a României care nu are puteri
administrative , având ca funcţii principale coordonarea proiectelor de dezvoltare
regională şi absorbţia fondurilor de la Uniunea Europeană. Trăsătura principală a zonei
de SUD –EST o reprezintă disparitățile dintre nodurile de concentrare a activităților
industriale şi terțiare,(Brăila - Galați; Constanţa - Năvodari), centrele industriale
complexe izolate, zone cu specific turistic şi zone întinse cu suprafeţe de culturi agricole
şi viticole. Cu privire la economia regiunii putem spune că aceasta se situează pe locul
6, având un PIB care reprezintă 11,3% din economia ţării.

Numărul de proiecte contractate în

Regiunea 2 Sud-Est

25; 15.15% Brăila

13; 7.88%
Buzău
Constanţa
34; 20.61%
Galaţi
25; 15.15%
Tulcea
Vrancea
24; 14.55%
44; 26.67%

Figura nr. 3

Din graficul realizat se observă numărul de proiecte contractate pe fiecare judeţ al

regiunii Sud-Est, de aici rezultând că cel mai bine la acest capitol stă Constanţa care are
cel mai mare număr de proiecte cu un procent de 27% din totalul proiectelor contractate
până la data de 31.05.2012 prin intermediul Programului Operaţional Regional, Axa
prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local, urmată de
Buzău cu 21%, Tulcea şi Vrancea cu câte 15%, Galaţi cu 14% şi Brăila 8%.

52
 În graficul următor voi prezenta valoarea în lei a proiectelor contractate până la
data de 31.05.2012 din fiecare judeţ al regiunii mai sus menţionate.

Valoarea proiectelor contractate în

Regiunea 2 Sud-Est
26549210.000 lei
9.51%

24359323.000 lei
8.72%
Brăila
Buzău
92884711.000 lei Constanţa
21330763.000 lei 33.26%
7.64% Galaţi
Tulcea
Vrancea

77511651.000 lei 36596770.000 lei

27.76% 13.11%

Figura nr. 4

Din datele graficelor de mai sus rezultă că deşi judeţul Brăila are cel mai mic
număr de proiecte contractate respectiv 13, valoarea acestor proiecte este cea mai mare
din zona SUD – EST, respectiv 92.884.711lei reprezentând 33% din totalul regiunii,
urmând apoi în mod firesc Constanţa cu 28%, Buzău cu 13%, Tulcea şi Vrancea cu câte
9% şi Galaţi cu cel mai mic procent, doar 8% din valoarea totală a proiectelor
contractate în regiunea de SUD – EST.

53
 Tabelul nr. 4
Proiecte finalizate în cadrul Programului Operaţional Regional
Axa Prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local
Judeţul Galaţi

Valoarea a) Fonduri - Buget c) Cheltuieli Locuri de

Denumire indicator Titlu - FEDR b) Contribuţii
totală (lei) nerambursabil de stat neeligibile muncă
Beneficiar proiectului (lei) proprii (lei)
din care : e (lei) (lei) (lei) create
Investim azi pentru a fi mai
S.C. Alfaro Security siguri mâine – servicii
340.364 199.020 199.020 0 87.000 54.344 Fără date
S.R.L. competitive de paza şi
protecție
S.C. ConsumCoop – Dezvoltarea bazei tehnico-
Galaţi Societate materiale a societăţii 1.198.277 704.869 704.869 0 302.087 191.322 14
Cooperativă Consum-Coop Galaţi
S.C. Imonanis S.R.L. Stil şi eleganţă 202.854 120.283 120.283 0 51.550 31.021 6
Dezvoltarea activităţii
S.C. Style Construct microîntreprinderii Style
791.996 465.197 465.197 0 200.321 126.448 Fără date
S.R.L. Construct prin dotarea cu
utilaje performante
Linie de utilaje pentru
S.C. Copy Clinics
repararea echipamentelor 119.412 96.300 96.300 0 0 23.112 Fără date
S.R.L.
periferice
Investiţii în tehnologii one-
S.C. Eco-Terra S.R.L. 179.428 144.700 144.700 0 0 34.728 1
stop shop
S.C. Carprest Impex Dotarea cu noi tehnologii a
458.334 369.624 369.624 0 0 88.710 3
S.R.L. microîntreprinderii
S.C. Euroanswer Dezvoltarea de servicii
992.000 770.000 770.000 0 0 222.000 6
Outsourcing S.R.L. profesionale de call-center

54
 Creşterea competitivităţii
S.C. Luconsa S.R.L. firmei prin achiziţionarea 1.057.653 836.000 836.000 0 15.753 206.278 4
de echipamente
S.C. Metalo Invest Centru de educaţie
1.084.701 858.000 858.000 0 16.759 209.942 9
S.R.L. extracurriculară
Dezvoltarea activităţii prin
S.C. Mondo modernizarea şi
1.389.018 858.000 858.000 0 166.254 364.763 4
Computers S.R.L. achiziţionarea de noi
echipamente
Retehnologizarea
S.C. Smarald Tech
procesului de fabricaţie a 1.084.442 858.000 858.000 0 14.736 211.706 7
S.R.L.
bijuteriilor
S.C. Cabinet
Stomatologic Addent Un zâmbet frumos 594.535 479.665 479.665 0 0 114.870 3
S.R.L.
6.759.65
TOTAL 9.493.014 6.759.658 0 854.460 1.879.244 57
8

Sursa : www.adrse.ro

55
 Tabelul nr. 5
Alocare financiară POR* 2007 - 2013 pe axe, domenii de intervenție
Regiunea de Dezvoltare Sud-Est

Fonduri alocate pe axe şi domenii Regiunea Sud-Est

de intervenţie FEDR indicativ alocat = 13,25%
Axe prioritare de dezvoltare şi domenii
de intervenţie ale POR (milioane Euro)
(%) (milioane Euro) LEI**
Total național

1. Sprijinirea dezvoltării urbane 1.391,17 30,00 184,33 781.172.107

2. Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale 876,71 20,35 116,16 492.274.464

3. Îmbunătăţirea infrastructurii sociale 657,53 15,00 87,13 369.248.227

4. Sprijinirea mediului de afaceri regional şi local 709,90 17,00 94,05 398.574.495

5. Dezvoltarea şi promovarea turismului 616,77 15,00 81,73 346.363.567

TOTAL (fără sumele prevăzute pentru asistenţa tehnică,
4.252,08 97,35 563,40 2.387.632.860
acestea vor fi gestionate de AM POR)

* total alocare financiară POR reprezintă : contribuţia Uniunii Europene (FEDR) + contribuţia Guvernului României (bugetul de stat bugetele locale)
** în anul 2011 cursul mediu anual a fost de 4,2379 lei/euro; durata de implementare a proiectelor finalizate prezentate în tabelul a fost între 3 – 12 luni.

56
 Concluzii

În urma datelor prezentate dacă urmărim strict Programul Operaţional Regional,

Axa prioritară 4 - Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local, observăm
următoarele :
- judeţul Galaţi a reuşit să contracteze până la data de 31.05.2012 un număr de 24
de proiecte cu o valoare totală de 21.330.763 lei, din care fonduri nerambursabile prin
intermediul FEDR sunt doar 15.203.876 lei, reprezentând 3,81% din total alocare
financiară pentru Regiunea de SUD-EST;
- s-au finalizat un număr de 13 proiecte cu o valoare totală de 9.493.014 lei, din
care fonduri nerambursabile prin intermediul FEDR sunt doar 6.759.658 lei
reprezentând 1,70% din total alocare financiară pentru Regiunea de SUD-EST.
Obținerea acestor fonduri reprezintă un lucru benefic pentru diferitele domenii din
care au fost contractate proiectele, acestea ducând la dezvoltarea domeniului respectiv şi
ajutând totodată la îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei din regiunea respectivă, prin
reducerea șomajului, oferirea de locuri de muncă şi dezvoltarea regiunii respective în
general.
Pentru a dezvolta în viitor mediul de afaceri din România prin intermediul FEDR,
este necesară o cunoaştere în detaliu a beneficiilor ce revin din accesarea acestuia,
precum şi o implicare din partea autorităţilor în vederea sprijinirii mediului de afaceri,
un bun management şi o bună gestionare a proiectelor ce se vor contracta.
Interesul asupra acestui subiect creşte odată cu nevoia de mai bine, dorința de
dezvoltare, apropierea de ţările dezvoltate şi de asemenea îmbunătăţirea calităţii vieţii
populației din România.

57
 Bibliografie

1. Antonescu, Daniela „Dezvoltare regională – Tendinţe.Mecanisme.Instituţii”

Ed. GeoEconomie, Bucureşti, 2011;
2. Constantin, Daniela- „Elemente fundamentale de Economie Regională",
Luminiţa Ed. Ase, București, 2004;
3. Diaconescu, Mirela „Economie Europeană", Ed. Uranus, București, 2004;

4. *** PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL 2007 -

2013, www.mdrt.ro
5. *** Documentul Cadru de Implementare a Programului
Operaţional Regional 2007-2013, www.mdrt.ro
6. *** Planul de Dezvoltare Regională 2007 – 2013,
www.adrse.ro
7. *** www.fonduri-ue.ro

8. *** Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs:

Community Strategic Guidelines, 2007-2013
9. *** http://ec.europa.eu/

10. *** Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului

European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind
Fondul European de Dezvoltare Regională
11. *** Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind
Fondul Social European şi de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1784/1999
12. *** Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11
iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind
Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul
Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1260/1999

58