Uninunea Europeană și dezvoltarea durabilă

Strategia și obiectivele Uniunii Europene privind dezvoltarea durabilă

Comisia Europeană intenționează să își mențină angajamentul față de Agenda
2030 pentru Dezvoltare Durabilă. Sub conducerea președintelui Von der Leyen,
Comisia a prezentat un plan politic ambițios pentru a asigura atingerea
obiectivelor de sustenabilitate pe termen lung în UE și nu numai.
Obiectivele ODD reprezintă un aspect integral al orientării politice a președintelui
și se află în centrul procesului de elaborare a politicilor de acțiune internă și
externă în toate sectoarele.
Implementarea Agendei 2030 a Organizației Națiunilor Unite este esențială
pentru consolidarea rezilienței și pregătirea lumii pentru a face față provocărilor
viitoare, bazată pe conceptul de traducere duală (verbală și digitală).

Abordarea globală a Comisiei în ceea ce privește durabilitatea și ODD

Comisia s-a concentrat pe punerea în aplicare a unor acțiuni specifice care vor
avea ca rezultat un progres demonstrabil către obiectivele de dezvoltare pe
termen lung (ODD). Orientările politice ale Președinției și programele anuale de
lucru reprezintă strategia Comisiei pentru punerea în aplicare a ODD.
Programul de politică prezidențială încorporează ODD în toate propunerile,
politicile și strategiile Comisiei. Toate cele 17 ODD se regăsesc în unul sau mai
multe dintre obiectivele politice emblematice ale președintelui, așa cum s-a
menționat mai jos:
Abordarea „panguvernamentală” a Comisiei pentru punerea în aplicare
a obiectivelor de dezvoltare durabilă
Noua abordare globală sau „panguvernamentală” adoptată de noua Comisie în
ceea ce privește implementarea obiectivelor de dezvoltare pe termen lung (ODD)
include mai multe componente, după cum este ilustrat mai jos:
Inițiative adoptate de Comisie în primul an
Obiectivele de dezvoltare durabilă fac parte integrantă din agenda politică a
președintelui. În ultimul an au fost prezentate diverse politici transformatoare,
printre care:
- Comunicare despre Pactul european de mediu: o nouă strategie de creștere
pentru ca UE să devină o societate mai echitabilă, incluzivă și mai prosperă,
cu o economie modernă bazată pe cunoaștere, eficientă în ceea ce privește
utilizarea resurselor și competitivă, fără emisii nete de gaze cu efect de seră
până în 2050 și care protejează, conservă și consolidează capitalul natural al
UE, protejând în același timp sănătatea și bunăstarea cetățenilor de
riscurile pe termen lung.
- Comunicare despre strategia anuală de creștere pentru 2020, care dă
startul ciclului de monitorizare a semestrului european și primul pas către
atingerea obiectivelor de dezvoltare pe termen lung.
- Comunicare despre Planul european de investiții: strategia UE pentru
stimularea parteneriatelor public-privat pe termen lung în următorul
deceniu
- Propunere de la Fundația pentru o Tranziție Justă
- Campania „O Europă socială puternică pentru tranziții juste”.
- Comunicarea „Transformarea digitală a viitorului Europei”.
- Propunere de punere în aplicare a obiectivului ca UE să devină neutră în
carbon până în 2050.
- Coordonarea unui răspuns al Comunității Europene la epidemia de COVID-
19 pentru a aborda criza de sănătate, atenuând totodată efectul economic
și planul de acțiune. SECvsCorona
- Comunicare „O Uniune a Egalitate: Strategia pentru egalitatea de gen 2020-
2025”
- Comunicare „O nouă strategie industrială pentru Europa”
- Un nou plan de acțiune pentru economia circulară pentru o Europă mai
durabilă și mai competitivă
- Comunicare despre o strategie a UE pentru biodiversitate pentru 2030
- Comunicare privind strategia „De la consumator” pentru un sistem
alimentar durabil, sănătos și prietenos cu mediul.
 - Comunicarea comunitară și planul de acțiune al UE privind drepturile
omului și democrația pentru 2020-2024
- Comunicați despre Agenda pentru competență în Europa pentru a obține
competitivitate pe termen lung, echitate socială și reziliență.
- Pachetul pentru o fiscalitate simplă și transparentă, inclusiv comunicare
despre un plan de impozitare simplu și transparent pentru a sprijini
redistribuirea și comunicarea despre buna guvernanță fiscală în UE și nu
numai.
- Comunicare privind stabilirea unor obiective climatice mai ambițioase
pentru Europa până în 2030: investiții într-un viitor mai durabil în interesul
cetățenilor.
- Nu există un nou tratat privind migrația și comerțul, precum și propuneri și
recomandări legislative și politice.
- Comunicați despre crearea spațiului european al educației până în 2025.
- Comunicare despre un nou spațiu european de cercetare
- Implementarea unui plan de acțiune pe opt niveluri al unei instituții pentru
elevii de gimnaziu
- Comunicare privind o perioadă de renovare a clădirii
- Comunicare privind o strategie de promovare a durabilității în domeniul
substanțelor chimice
- Remunerația directivă pentru salariul minim adecvat în Uniunea Europeană

Politica privind protectia mediului. Principiul pezervării, protecției și

conservării calității mediului
Politica europeană a clasei de mijloc se bazează pe principiile precauției,
prevenirii și corectării poluării, precum și pe principiile „poluatorul plătește”.
Programele multianuale de acțiune pentru mediu oferă o bază stabilă pentru
acțiunile viitoare în toate domeniile politicii de mediu. Acestea sunt incluse în
strategia orizontală și luate în considerare în negocierile comerciale internaționale
pe termen mediu. Politica clasei mijlocii a ocupat recent centrul în elaborarea
politicii UE, Comisia Europeană anunțând Pactul Verde al Uniunii Europene ca
principal motor al strategiilor de creștere economică.
Temei juridic
Articolele 11 și 191-193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE). UE are autoritatea de a acționa în toate domeniile politicii de mediu,
inclusiv poluarea aerului și a apei, gestionarea dezastrelor și schimbările climatice.
Sfera de aplicare a competenței sale este limitată de principiul subsidiarității și
cerința unanimității în Consiliu în ceea ce privește aspectele fiscale, amenajarea
teritoriului, folosirea terenului, gestionarea cantitativă a resurselor de apă,
alegerea surselor de energie, și structura aprovizionării cu energie.

Origini și evoluție
Bazele politice de mediu a UE au fost puse în cadrul Consiliului European de la
Paris în 1972, unde (în urma primelor conferințe de mediu ale ONU) șefii de stat
sau de guverne au declarat necesitatea unei politici de mediu la nivel comunitar
pentru a promova expansiunea economică și au solicitat un plan de actiune. Actul
Unic European din 1987 a introdus un nou titlu „Mediul”, care a oferit primul
cadru legal pentru o politică comunitară care vizează păstrarea calității mediului,
protejarea sănătății umane și asigurarea utilizării echitabile a resurselor naturale.
Revizuirile anterioare ale tratatului au consolidat angajamentul UE față de
protecția mediului și rolul Parlamentului European în promovarea acestuia.
Tratatul de la Maastricht (1993) a stabilit mediul ca domeniu politic oficial al UE,
iar votul majoritar în Consiliu a devenit regula generală. Tratatul de la Amsterdam
(1999) a stabilit obligația de a include protecția mediului în toate politicile
sectoriale ale UE pentru a promova dezvoltarea durabilă. În Tratatul de la
Lisabona (2009), „combaterea schimbărilor climatice” a devenit un obiectiv
distinct, și anume dezvoltarea durabilă în relațiile cu țările terțe. Dreptul
personalității a permis UE să încheie tratate internaționale în acest moment.

Principii generale
Politica europeană a clasei de mijloc se bazează pe principiile precauției,
prevenirii și corectării poluării, precum și pe principiile „poluatorul plătește”.
Principiul precauției este un instrument de management al riscului care poate fi
utilizat atunci când există o incertitudine științifică cu privire la un risc potențial
pentru sănătatea umană sau pentru mediu ca urmare a unei anumite acțiuni sau
politici. De exemplu, dacă există incertitudini cu privire la potențialele efecte
nocive ale unui produs și dacă acestea continuă după o evaluare științifică, pot fi
emise instrucțiuni pentru oprirea distribuției produsului sau scoaterea lui de pe
piață. Astfel de măsuri trebuie să fie discriminatorii și proporționale și trebuie
revizuite de îndată ce noi informații științifice devin disponibile.
Principiul „poluatorul plătește” este pus în practică prin Directivele privind
responsabilitatea pentru mediu, care au ca scop prevenirea sau remedierea
daunelor aduse mediului, în special asupra speciilor sau habitatelor protejate.
Operatorii care îndeplinesc anumite sarcini profesionale, cum ar fi transportul de
substanțe periculoase sau care necesită evacuarea apei, trebuie să ia măsuri de
precauție în cazul unui dezastru ecologic iminent. Dacă a avut loc deja o pagube,
operatorii sunt obligați să ia măsurile corective corespunzătoare și să suporte
costurile asociate. Domeniul de aplicare al directivei a fost extins de trei ori
pentru a include gestionarea industriilor extractive, exploatarea siturilor de
depozitare geologică și siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore.
În plus, de la prima sa apariție ca urmare a unei inițiative europene a Consiliului
de la Cardiff în 1998, integrarea preocupărilor clasei de mijloc în alte domenii ale
politicii UE a fost un subiect important în politica europeană. În ultimii ani,
integrarea politicii de mediu a făcut progrese semnificative, cum ar fi dezvoltarea
paralelă a pachetului energie/climă al UE sau Foaia de parcurs pentru tranziția
către o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050.
În decembrie 2019, Comisia Europeană a emis Pactul Verde European, care are
scopul de a ajuta la ghidarea politicii UE pentru transformarea Europei în primul
continent neutru din lume.

Cadrul de bază
A. Programul de acțiune pentru mediu
Din 1973, Comisia elaborează programe multianuale de acțiune pentru mediu
(PAM) pentru a contribui la stabilizarea viitoarelor propuneri legislative și a
obiectivelor politicii UE de mediu. La sfârșitul anului 2020, Comisia a prezentat și o
propunere pentru PAM 8, care ar trebui să fie eliminată treptat între 2021 și 2030.
În propunere, UE își reafirmă angajamentul față de viziunea PAM 7 pentru 2050:
asigurarea unor condiții bune de viață pentru toată lumea, respectând în același
timp limitele planetei.
Niciun program nu sprijină obiectivele de mediu și climat ale Uniunii Europene, nu
se bazează pe acestea și oferă un mediu propice pentru atingerea obiectivelor
prioritare:
- atingerea obiectivului pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect
de seră cu un efect net zero și atingerea neutralității climatice până în 2050;
- creșterea adaptabilității, consolidarea comunităților și reducerea
vulnerabilității la schimbările climatice;
- promovarea unui model de creștere durabilă, reducerea utilizării resurselor
și degradarea mediului și grăbirea tranziției către o economie circular;
- urmărirea obiectivului de poluare zero, inclusiv aer, apă și sol, precum și
protejarea mediului și a calității vieții în Europa;
- protecția, conservarea și restaurarea biodiversității, precum și
îmbunătățirea capitalului natural, în special a aerului, apei și solului,
precum și a pădurilor, a apei dulce, a zonelor umede și a ecosistemelor
marine;
- reducerea presiunilor asupra climei și a mediului ca urmare a producției și
consumului, în special în domeniile energiei, dezvoltării industriale,
construcțiilor și infrastructurii, mobilității și sistemelor alimentare.

B. Strategii orizontale
În 2001, UE a introdus prima sa Strategie de Dezvoltare Durabilă (SDD),
încorporând o dimensiune medie în Strategia de la Lisabona. Ca răspuns la
adoptarea de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite a Agendei 2030
pentru Dezvoltare Durabilă în septembrie 2015, Comisia a emis o comunicare
intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil - Acțiunea
europeană pentru durabilitate” în 2016, prezentând un model de încorporare
a dezvoltării durabile. (ODD) în prioritățile politicii UE.
La 30 ianuarie 2019, Comisia a lansat un document de reflecție privind
obiectivele de dezvoltare durabilă intitulat „Crearea unei Europe durabile până
în 2030”; ea conturează trei scenarii viitoare. De asemenea, Parlamentul
European și-a exprimat sprijinul pentru scenariul descris mai sus, care propune
orientarea tuturor acțiunilor UE și ale statelor membre prin definirea unor
ținte specifice pentru implementarea ODD, propunerea de ținte concrete
 pentru 2030 și stabilirea unui mecanism de raportare și monitorizare a
progresului ODD.
În 2011, UE a adoptat o strategie privind biodiversitatea pentru 2020, care
reflectă angajamentele asumate în Convenția Națiunilor Unite privind
diversitatea biologică (CBD), principalul tratat internațional privind
biodiversitatea la care UE este semnatară. Ca o contribuție la discuțiile despre
un cadru global pentru biodiversitate după 2020 (Conferința Kunming),
Comisia și-a prezentat Strategia pentru biodiversitate pentru 2030 în mai 2020
ca un plan cuprinzător, ambițios și pe termen lung pentru protecția mediului și
restaurarea ecosistemului. Această strategie a fost aprobată de Parlamentul
European în iunie 2021, împreună cu alte sugestii pentru consolidarea
acesteia.
În mai 2020, Comisia Europeană a prezentat strategia „De la fermă la
consumator”, care își propune să asigure sisteme alimentare durabile,
sănătoase și prietenoase cu mediul. Parlamentul European pregătește un
raport din proprie inițiativă, care va fi supus la vot înainte de sfârșitul anului
2021.

C. Cooperarea internațională în domeniul mediului

UE joacă un rol esențial în comerțul internațional de mediu. UE este semnatară a
multor tratate de mediu globale, regionale și subregionale care acoperă o gamă
largă de probleme, inclusiv protecția mediului și a biodiversității, schimbările
climatice și poluarea transfrontală a aerului sau a apei. UE a contribuit la
dezvoltarea celor mai importante tratate internaționale adoptate la nivelul ONU
în 2015, cum ar fi Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă (care include cele 17
ODD globale și cele 169 de tratate asociate), Acordul de la Paris privind
schimbările climatice și Cadrul Sendai pentru Reducerea Riscurilor de Dezastre. În
același an, UE a devenit semnatară a Convenției privind comerțul internațional cu
specii de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).

D. Evaluarea impactului asupra mediului și participarea publicului

Unele proiecte (private sau guvernamentale) care pot avea consecințe
semnificative asupra mediului, cum ar fi construcția unei autostrăzi sau a unui
aeroport, sunt supuse evaluărilor de impact asupra mediului (EIM). Mai mult, o
serie de planuri și programe publice (de exemplu, cele referitoare la utilizarea
terenului, transportul, energia și agricultura) fac obiectul unui proces comparabil
cunoscut sub numele de evaluare strategică pe termen mediu (SEA). În acest caz,
considerentele de mediu sunt deja încorporate în etapa de planificare, iar
consecințele potențiale sunt luate în considerare înainte de aprobarea sau
autorizarea unui proiect pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului.
În ambele cazuri, consultarea publică este o componentă esențială. Aceasta este o
încălcare a Convenției de la Aarhus, un acord multilateral pe termen mediu
negociat de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite
(CEE-ONU) și la care UE și toate statele membre sunt părți. Convenția garantează
publicului trei drepturi: participarea la luarea deciziilor de mediu, accesul la
informații despre mediu deținute de autoritățile publice (de exemplu, despre
starea mediului sau sănătatea oamenilor atunci când starea mediului este
amenințată). , și accesul la justiție în cazul încălcării primelor două drepturi.

E. Punerea în aplicare, asigurarea respectării și monitorizarea

Legislația de mediu în UE a fost dezvoltată încă din anii 1970. Câteva sute de
directive, regulamente și decizii sunt acum în vigoare în acest domeniu. Cu toate
acestea, eficacitatea politicilor europene de mediu este determinată în mare
parte de implementarea lor la nivel național, regional și local, implementarea
slabă și neasigurarea conformității rămânând o problemă majoră. Monitorizarea -
atât starea mediului, cât și nivelul de implementare a legislației UE de mediu -
este esențială.
Pentru a contrabalansa diferențele majore de implementare între statele
membre, Parlamentul European și Consiliul au adoptat criterii minime
(neobligatorii) pentru inspecțiile la nivel mediu în 2001. Pentru a îmbunătăți
conformitatea cu legislația UE de mediu, statele membre trebuie să adopte
sancțiuni eficiente, proporționale și descurajatoare pentru cele mai grave încălcări
ale mediului. Printre acestea se numără, de exemplu, evacuarea sau eliberarea
ilegală de substanțe în aer, apă sau sol, comerțul ilegal cu specii acvatice,
comerțul ilegal cu substanțe care afectează stratul de ozon și transportul ilegal
sau deversarea deșeurilor. Rețeaua Uniunii Europene pentru Implementarea și
Respectarea Legislației Environmentale (IMPEL) este o rețea internațională an
autorităților din domeniul mediului din statele membre ale UE, statele în curs de
aderare și statele candidate, precum și din Norvegia, creată pentru a îmbunătăți
asigurarea aplicării prin oferirea unei platforme pentru schimbul de idei și bune
practici între factorii de decizie politică, inspectorii de mediu şi responsabili.
În mai 2016, Comisia a lansat Evaluarea punerii în aplicarea politicilor de mediu,
un nou instrument conceput pentru a ajuta la punerea în aplicare a legislației UE
de mediu, care este strâns legat de verificarea adecvării (Programul privind
reglementarea adecvată și funcțională - REFIT). obligații de monitorizare și
raportare în contextul legislației existente, în vederea simplificării vânzărilor și
reducerii costurilor.
În 1990, a fost înființată Agenția Europeană de Media (AEM), cu sediul la
Copenhaga, pentru a ajuta la dezvoltarea, implementarea și evaluarea politicilor
media, precum și pentru a educa publicul larg asupra subiectului. În 2020, Agenția
va publica unul dintre cele șase rapoarte privind starea mediului, care va examina
starea mediului și perspectivele de viitor în Europa.
În plus, UE gestionează Programul european de observare planetară (Copernicus),
care furnizează date din observațiile prin satelit ale pământului, mării, atmosferei
și schimbărilor climatice. În ceea ce privește eliberarea de poluanți în aer, apă și
sol, Registrul European al Poluanților Emiși și Transferați (E-PRTR) furnizează date
critice referitoare la media a peste 30 000 de unități industriale din UE.

Rolul Parlamentului European

Parlamentul European joacă un rol important în dezvoltarea legislației UE de
mediu. În cea de-a-choice legislatură, Parlamentul s-a ocupat de acte legislative
care decurg din planul de acțiune pentru economia circulară (privind deșeurile,
bateriile, vehiculele scoase din uz, depozitarea deșeurilor, etc.), de chesțiuni
legate de schimbările climatice (ratificarea). Acordului de la Paris, partajarea
eforturilor, contabilizarea exploatării.
Legislativul a spus adesea că o mai bună implementare trebuie să devină o
prioritate de vârf. Într-o rezoluție intitulată „Optimizarea beneficiilor măsurilor UE
de mediu: creșterea încrederii prin îmbunătățirea cunoștiinței și a capacității de
reacție”, Parlamentul European a criticat nivelul de implementare a legislației de
mediu în statele membre și a făcut o serie de recomandări pentru a face
implementarea mai eficientă, cum ar fi ca diseminarea celor mai bune practici
între statele membre și autori. În cadrul celei de-a noua sesiuni legislative,
Parlamentul European a jucat un rol critic în dezbaterea propunerilor prezentate
de Comisia Europeană în cadrul Pactului Verde al Uniunii Europene, atât prin
răspuns la propuneri, cât și prin indicarea direcției în care dorim să ne vedem
ambițioșii. obiective și acțiuni. În octombrie 2021, Parlamentul a modificat
Convenția de la Aarhus, negociind cu statele membre pentru a extinde accesul la
informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în
probleme de mediu.

Politici privind protecția consumatorilor și a sănătății

O politică de succes de protecție a consumatorilor asigură că piața în ansamblu
poate funcționa corect și eficient. Misiunea sa este de a proteja drepturile
consumatorilor în relațiile cu comercianții și de a oferi o protecție suplimentară
consumatorilor vulnerabili. Reglementările privind protecția consumatorilor au
potențialul de a îmbunătăți rezultatele pieței pentru întreaga economie. Acestea
fac produsele mai fiabile și, prin îmbunătățirea calității informațiilor pentru
consumatori, pot duce la rezultate mai bune pe piețele de mediu și sociale.
Capacitatea consumatorilor și protejarea eficientă a securității și a intereselor
economice ale acestora au devenit obiective esențiale ale politicii UE.
Temei juridic
Articolul 4 alineatul (2) litera (f), precum și articolele 12, 114 și 169 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolul 38 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene.
Obiective
Pentru a le promova interesele și a le oferi un nivel ridicat de protecție, UE
trebuie să contribuie la protecția sănătății, securității și intereselor economice. În
plus, Uniunea trebuie să promoveze drepturile consumatorilor la informare și
educație, precum și dreptul lor de a se organiza pentru a le proteja interesele.
Protecția consumatorilor trebuie inclusă în toate domeniile relevante ale
legislației UE.
Acțiuni
A. Generalități
Planul de acțiune al Uniunii Europene în politica de protecție a consumatorilor are
la bază Noua Agendă a Consumatorului, care a fost adoptată la 13 noiembrie
2020. Agenda prezintă o viziune actualizată a politicilor UE de protecție a
consumatorilor pentru perioada 2020-2025, cu subtitlul „Consolidarea rezilienței
consumatorilor pentru o redresare durabilă." Acesta va monitoriza și va răspunde
preocupărilor imediate ale consumatorilor cu privire la pandemia de COVID-19.
Agenda acoperă cinci domenii prioritare critice:
- tranziția verde: depășirea noilor provocari la adresa drepturilor
consumatorilor și valorificarea posibilităților de capacitate pe care să
prezinte tranziția verde, asigurarea că produsele și stilurile de viață
sustenabile sunt accesibile tuturor, indiferent de poziție geografică sau de
venit.
- Transformarea digitală presupune crearea unui spațiu digital mai sigur
pentru consumatori, în care drepturile acestora sunt protejate, precum și
asigurarea unor condiții competitive care să permită inovației să ofere
servicii mai bune tuturor cetățenilor europeni.
- asigurarea respectării efective a reglementărilor și acțiunilor corective:
combaterea impactului pandemic al COVID-19 asupra drepturilor
consumatorilor și eradicarea problemelor de mediu neimportante, precum
și a practicilor comerciale neetice bazate pe influența și personalizarea
internetului. Deși asigurarea drepturilor consumatorilor este în primul rând
responsabilitatea guvernelor naționale, UE joacă un rol esențial în
coordonare și sprijin, așa cum prevede Regulamentul privind cooperarea în
domeniul protecției consumatorilor.
- Răspunsul la nevoile specifice ale consumatorilor: luarea în considerare a
nevoilor consumatorilor care, în anumite circumstanțe, pot fi vulnerabili și
necesită garanții suplimentare; aceasta poate fi determinată de
circumstanțele sociale sau de caracteristicile specifice ale consumatorilor
ale indivizilor sau grupurilor de consumatori.
- Protecția consumatorilor într-un context global: asigurarea siguranței
importurilor și protejarea consumatorilor din UE de practicile înșelătoare
 utilizate de operatorii din afara UE printr-o supraveghere sporită și o
colaborare mai strânsă cu autoritățile relevante din țările partenere ale UE.
Instituțiile UE monitorizează sistematic politica de protecție a consumatorilor prin
intermediul tabloului de bord al conditiilor pentru consumatori, care
supraveghează condițiile de la nivel național pentru consumatori în trei domenii
(cunoaștere și încredere, conform și asigurare a respectării și reclamării și
soluționarea litigiilor) și analizează progresele legate de integrarea pieței de
vânzare cu amănuntul a UE, pe baza nivelului. Politica de protecție a
consumatorilor este monitorizată sistematic și cu ajutorul tabloului de bord al
piețelor de consum, care culege de la consumatori date referitoare la achizițiile
recente pentru a urmări performanțele a peste 40 de piețe de consum în funcție
de indicatori-cheie, cum ar fi încrederea că vânzătorii respectă normele de
protecție a consumatorilor, comparabilitatea ofertelor, opțiunile disponibile pe
piață, măsura în care sunt satisfăcute aşteptările.
În plus, pe 28 aprilie 2021, a fost lansat Programul pentru Piețe Unificate cu
scopul de a ajuta Piața Unificată să își atingă întregul potențial și de a asigura
redistribuirea Uniunii Europene în urma pandemiilor de COVID-19. Cu un buget de
4,2 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027, inițiativa oferă un pachet
cuprinzător de asistență și consolidare a guvernelor naționale, inclusiv a serviciilor
financiare.
B. Măsuri sectoriale (2.2.2)
1. Grupuri de consumatori
Implicarea grupurilor care reprezintă interesele consumatorilor UE este o
prioritate pentru instituțiile UE. Grupul consultativ al consumatorilor europeni
(ECCG) este platforma principală prin care Comisia se consultă cu organizațiile
naționale și europene ale consumatorilor. În conformitate cu Decizia 2009/705/CE
a Comisiei, ECCG poate furniza Comisiei consultări și informații cu privire la orice
element de protecție a consumatorilor la nivelul UE. În 2017, Parlamentul
European și Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) 2017/826, care a instituit un
program al Uniunii Europene de sprijinire a activităților specifice care vizează
creșterea nivelului de implicare a consumatorilor și a altor utilizatori finali ai
serviciilor financiare în dezvoltarea politicii financiare a UE. pentru perioada 2017-
2020.
2. Educarea consumatorilor
UE a organizat inițiative de educație a consumatorilor la mai multe niveluri, cum
ar fi încorporarea treptată a educației consumatorilor în programele de
învățământ primar și secundar. O astfel de inițiativă este „Consumer Classroom”,
un site web paneuropean și multilingv al comunității de profesori. Site-ul web
găzduiește o bibliotecă cuprinzătoare de resurse de educație a consumatorilor din
întreaga UE, precum și instrumente interactive și colaborative pentru planificarea
lecțiilor și punerea lor la dispoziția studenților și a altor profesori. Instrumentul
interactiv de educație online a consumatorilor „Dolceta” a fost conceput nu doar
pentru educatori și studenți, ci și pentru consumatori și acoperă subiecte precum
drepturile consumatorilor, siguranța produselor și educația financiară.
3. Informarea consumatorilor
Consumatorii pot avea mai multă încredere dacă sunt mai informați și au mai
multe cunoștințe despre drepturile lor. UE a înființat un Centru european al
consumatorilor (ECC) pentru a furniza informații și consiliere cu privire la
achizițiile transfrontaliere și pentru a soluționa reclamațiile consumatorilor. În
cazul plângerilor împotriva serviciilor financiare transfrontaliere, o rețea paralelă
cunoscută sub numele de FIN-NET joacă același rol. Comisia organizează campanii
de educare a consumatorilor în statele membre și publică orientări privind
practicile consumatorilor. SOLVIT este un serviciu dedicat soluționării litigiilor
juridice care decurg din încălcări ale legislației UE.
Your Europe joacă un rol vital în oferirea accesului la cele mai actualizate
informații despre politica de protecție a consumatorilor și în consolidarea mai
multor surse de informații într-un singur hub de informare. Accesul la informații a
fost îmbunătățit cu ajutorul unui singur site digital (Regulamentul (UE)
2018/1724).
Ca parte a pachetului privind economia circulară, Comisia a publicat o propunere
de directivă la 30 martie 2022, pentru a consolida rolul consumatorilor în
realizarea tranziției, oferind o mai bună protecție împotriva practicilor înșelătoare
și o mai bună informare. Scopul principal al propunerii este de a încuraja
consumatorii să facă alegeri conștiente de mediu, oferindu-le informațiile
necesare.
4. Asigurarea respectării drepturilor consumatorilor
Protecția drepturilor legitime și corecte ale consumatorilor este la fel de
fundamentală ca și existența acestora. Responsabilitatea pentru asigurarea
respectării acestora revine autorităților publice naționale primare. Regulamentul
(UE) 2017/2394 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate
pentru asigurarea respectării legislației în materie de protecție a consumatorului
reglementează aceste autorități naționale într-o rețea la nivel UE, care să ofere un
cadru pentru schimbul de informații și acțiuni de cooperare în vederea combaterii
sauicăror încălcări ale protecției consumatorilor (de exemplu, în ceea ce privește
legislația publicitatea Rețeaua desfășoară într-o coordonare și anchete și activități
de asigurare a respectării legii, de exemplu, sub forma unor activități de verificare
pe internet, în cursul respectivelor autoritățile verificate). dacă site-urile web sunt
în conformitate cu legea.

Politica energetică a Uniunii Europene. Funcționarea liberă a pieței de

energie
Politica energetică a UE are în centrul său un ansamblu de măsuri variate, care au
menirea de a realiza o piață energetică integrată și de a asigura securitatea
aprovizionării cu energie și durabilitatea sectorului energetic.
Dispoziții specifice:
 siguranța aprovizionării
 rețelele energetice
 cărbunele
 energia nucleară
 Piața internă a energiei
 Politica externă energetică
Obiective
- Diversificarea surselor de energie ale Europei, asigurând securitatea
energetică prin solidaritate și cooperare între țările UE;
 - Asigurarea funcționării unei piețe interne a energiei pe deplin integrate,
care să permită libera circulație a energiei prin UE printr-o infrastructură
adecvată și fără bariere tehnice sau de reglementare;
- Îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea dependenței de
importurile de energie, reducerea emisiilor și stimularea creării de locuri de
muncă și a creșterii economice;
- Decarbonizarea economiei și tranziția către o economie cu emisii scăzute
de dioxid de carbon, în conformitate cu Acordul de la Paris;
- Promovarea cercetării în domeniul tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid
de carbon și al energiei curate și acordarea de prioritate cercetării și
inovării pentru a impulsiona tranziția energetică și a îmbunătăți
competitivitatea.
Realizări
A. Cadrul politic general
Actualul program de politici este determinat de politica integrată și cuprinzătoare
privind clima și energia, al cărei obiectiv este de a realiza, până în 2030,
următoarele:
- reducerea cu cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră față de
nivelurile din 1990;
- creșterea cu 32 % a ponderii energiilor regenerabile în consumul de
energie;
- îmbunătățirea cu 32,5 % a eficienței energetice;
- interconectarea a cel puțin 15 % din sistemele de energie electrică ale UE.

B. Finalizarea pieței interne a energiei

O piață internă a energiei pe deplin integrată și care funcționează în mod adecvat
asigură prețuri accesibile la energie, transmite semnalele de preț necesare pentru
investițiile în energia ecologică, asigură aprovizionarea cu energie și deschide
calea cea mai puțin costisitoare către neutralitatea climatică. Legislația privind
piața internă a energiei a fost introdusă pentru prima dată în cel de al treilea
pachet privind energia și cuprinde cinci domenii: separarea; autoritățile naționale
de reglementare independente; cooperarea; ACER; piețe cu amănuntul echitabile.
Pachetul a inclus integritatea și transparența pieței angro de energie și politica
privind rețelele transeuropene de energie.
Cel de al patrulea pachet privind energia s-a axat în principal pe organizarea pieței
energiei, introducând noi norme privind energia electrică pentru stocarea energiei
și stimulente pentru consumatori menite să contribuie la o mai bună funcționare
a pieței interne a energiei.
Al cincilea pachet se axează în principal pe sursele regenerabile de energie,
eficiența energetică, impozitarea energiei, transportul aerian și maritim și clădiri,
pentru a atimge neutralitatea din punctul de vedere al emisiilor de CO2.
C. Eficiența energetică
Piatra de temelie a politicii UE în materie de eficiență energetică este Directiva
2012/27/UE privind eficiența energetică, care stabilește un set de măsuri
obligatorii pentru a ajuta UE să își atingă obiectivul de 20 % în materie de eficiență
energetică până în 2020. Directiva a introdus, de asemenea, obiective privind
economiile de energie și multe politici în materie de eficiență energetică.
Directiva modificată privind performanța energetică a clădirilor stabilește foi de
parcurs cu repere orientative pentru 2030, 2040 și 2050 și strategii pe termen
lung pentru statele membre în vederea sprijinirii renovării parcului național de
clădiri, în vederea creării, până în 2050, a unui parc imobiliar decarbonizat și cu un
nivel ridicat de eficiență energetică.
D. Energia din surse regenerabile
Energia solară, energia eoliană terestră și offshore, energia oceanică și
hidroelectrică, biomasa și biocombustibilii sunt toate surse regenerabile de
energie. Una dintre prioritățile stabilite de Consiliul European a fost diversificarea
aprovizionării cu energie și dezvoltarea unor resurse de energie locale pentru a
asigura siguranța aprovizionării și a reduce dependența de energie din surse
externe.
E. Consolidarea relațiilor externe în domeniul energiei
UE a înființat un mecanism de schimb de informații pentru a facilita coordonarea
între țările UE și țările terțe și pentru a se asigura că legislația UE este respectată.
Aceasta impune țărilor UE să prezinte Comisiei toate acordurile internaționale
existente în domeniul energiei în vederea evaluării lor și impune un anumit nivel
de schimb de informații între statele membre ale UE.
F. Îmbunătățirea siguranței aprovizionării cu energie
UE impune statelor membre să coopereze pentru a se asigura că, în cazul unei
crize de energie electrică, energia electrică ajunge acolo unde este cea mai mare
nevoie de ea. Regulamentul garantează că statele membre instituie instrumentele
adecvate a gestiona posibilele crize de energie electrică. Potrivit Directivei UE
privind stocurile de țiței, statele membre trebuie să păstreze rezerve minime de
petrol care corespund fie mediei zilnice a importurilor nete pe 90 de zile, fie
mediei zilnice a consumului intern pe 61 de zile, în funcție de care cantitate este
mai mare. Infrastructura energetică a țărilor UE identifică nouă coridoare
prioritare (patru coridoare de energie electrică, patru coridoare de gaze și un
coridor petrolier) și trei domenii tematice prioritare (rețele inteligente, autostrăzi
ale energiei electrice, rețele transfrontaliere de dioxid de carbon) pentru a
dezvolta rețele energetice mai bine conectate în UE.
G. Cercetarea, dezvoltarea și proiectele demonstrative
Programul Orizont 2020 a constituit principalul instrument al UE de promovare a
cercetării în domeniul energiei și dezvoltarea sustenabilă. Planul strategic
european privind tehnologiile energetice (Planul SET, își propune să accelereze
introducerea pe piață și adoptarea unui sistem energetic neutru din punct de
vedere climatic prin adoptarea unor tehnologii cu emisii reduse de CO2. Acesta
identifică 10 acțiuni pentru cercetare și inovare (tehnologiile regenerabile,
reducerea costurilor tehnologiilor, noi tehnologii și servicii pentru consumatori,
reziliența și securitatea sistemelor energetice, noile materiale și tehnologii pentru
clădiri, eficiența energetică pentru industrie, competitivitatea în sectorul global al
bateriilor și e-mobilitatea, combustibilii regenerabili și bioenergia, captarea și
stocarea dioxidului de carbon și securitatea nucleară), cuprinde întregul lanț al
inovării, inclusiv finanțarea și cadrul de reglementare, și are o structură de
guvernare generală.
Mulțumită rolului major al energiei electrice în decarbonizare, bateriile ca
dispozitive de stocare a energiei electrice au fost identificate drept tehnologii
esențiale pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Legislația UE
privind deșeurile de baterii este încorporată în Directiva privind bateriile. Planul
de acțiune strategic privind bateriile vizează construirea unei baze industriale
integrate, sustenabile și competitive la nivel mondial pentru baterii. Programul-
cadru Orizont Europa, se va derula în perioada 2021-2027, cu un buget de 95,5
miliarde EUR.